Sunteți pe pagina 1din 99

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

CONTABILITATE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Conf.dr. CHEBAC NECULINA

I.D.I.F.R. Facultatea de Ştiinţe juridice, sociale şi politice Specializarea: Administraţie publică An:II

Modulul 1: Particularităţi privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice

Particularităţi privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice

1

Obiective specifice: identificarea obiectului de studiu al contabilităţii publice, definirea principiilor bugetare, înţelegerea conceptului de sistem bugetar şi delimitarea componentelor situaţiilor financiare. Rezultate aşteptate: cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor de buget, sistem bugetar, ordonatori de credite, explicarea şi interpretarea principiilor bugetare, pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noţiunilor cu celelalte module. Competenţe dobândite: finalizarea modulului va permite studenţilor să:

realizeze referate aplicative legate de problematica modulului;

abordeze în mod ştiinţific discuţii cu specialiştii în domeniu.

Timp mediu necesar pentru asimilarea modulului: 2 ore.

1.1 Principii bugetare

La baza organizării contabilităţii în cadrul instituţiilor publice sunt statuate următoarele principii:

1. Principiul universalităţii presupune înscrierea în buget a sumelor globale ale veniturilor şi

cheltuielilor publice, chiar în condiţiile în care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile (nu pot fi compensate veniturile bugetare cu cheltuieli aferente acestora).

2. Principiul publicităţii bugetului presupune unitatea bugetară, adică toate veniturile şi

cheltuielile bugetare să fie înscrise într-un singur document care să reunească printr-o prezentare

clară:

veniturile, cu sursele lor de provenienţă;

cheltuielile, cu destinaţiile lor.

De asemenea, acest principiu presupune ca după dezbatere şi aprobare, bugetul şi contul privind

închiderea exerciţiului bugetar să fie publicate în Monitorul Oficial sau în culegeri de legi.

3. Principiul anualităţii bugetului se referă la perioada de timp pentru care se întocmeşte

bugetul şi la perioada în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile. Bugetul se elaborează pe o perioadă de 12 luni. În România, ca şi în Franţa, Germania etc., anul bugetar

coincide cu anul calendaristic; în S.U.A. anul bugetar se desfăşoară în perioada 1 octombrie 30 septembrie.

4. Principiul specializării bugetare presupune înscrierea în buget şi aprobarea de către

Parlament a veniturilor, pe surse de provenienţă şi a creditelor bugetare, pe categorii de cheltuieli.

5. Principiul echilibrului bugetar presupune acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetului.

6. Principiul realităţii bugetare vizează înscrierea în buget a veniturilor bugetare posibile de

realizat (cu certitudine cât mai mare) şi a cheltuielilor necesare perioadei bugetare (prioritare).

Modulul 1: Particularităţi privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice

De asemenea, elaborarea şi execuţia bugetului trebuie să aibă la bază date verificabile şi uşor de identificat.

1.2 Organizarea sistemului bugetar în Romania

Resursele (bugetare) financiare publice reprezintă un sistem unitar de bugete format din:

Bugetul de stat;

Bugetul asigurărilor sociale de stat;

Bugetele fondurilor speciale;

Bugetul trezoreriei statului;

Bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom;

Bugetele instituţiilor publice:

finanţate integral sau

parţial, dintr-unul din bugetele de mai sus;

Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat;

Bugetul fondurilor externe nerambursabile.

1.3 Ordonatorii de credite

Aceştia sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică şi se împart în:

1. Ordonatorii principali sunt cei care primesc finanţare pentru instituţiile din subordine şi pentru cheltuieli proprii, conform bugetelor aprobate. Ei repartizează credite bugetare instituţiilor ierarhic inferioare.

2. Ordonatorii secundari sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică aflate în subordinea ordonatorilor principali şi au ca rol de a repartiza credite bugetare aprobate instituţiilor din subordine, ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari şi de a utiliza creditele bugetare deschise pentru cheltuieli proprii. Ordonatorii terţiari sunt conducătorii de instituţii publice cu personalitate juridică, ce utilizează

creditele bugetare primite, conform bugetelor proprii.

1.4 Organizarea şi conducerea contabilităţii publice

1.4.1 Clasificarea instituţiilor publice conform reglementărilor existente în domeniul finanţelor publice

În

conformitate

cu

Legea

finanţelor

publice

denumirea generică care include:

Parlamentul;

Administraţia prezidenţială;

Ministerele;

nr.500/2002,

instituţiile

publice

reprezintă

Modulul 1: Particularităţi privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice

Celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice;

Alte autorităţi publice;

Instituţiile publice autonome;

Instituţiile publice din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare.

privind finanţele publice locale

nr.45/2003, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile publice reprezintă denumirea generică care cuprinde:

În

conformitate

cu

Ordonanţa

de

urgenţă

a

Guvernului

comunele;

oraşele;

municipiile;

sectoarele municipiului Bucureşti;

judeţele;

municipiul Bucureşti;

instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora cu personalitate juridică indiferent de modul de finanţare.

Conform reglementărilor existente în domeniul contabilităţii, contabilitatea publică cuprinde:

Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care reflectă încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;

Contabilitatea trezoreriei statului;

Contabilitatea generală, care reflectă situaţia financiară şi patrimonială, excedentul sau deficitul patrimonial;

Contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

Pentru aplicarea contabilităţii veniturilor şi cheltuielilor bugetare şi a contabilităţii generale,

planul de conturi cuprinde:

Conturi bugetare;

Conturi generale.

Conturile bugetare se utilizează pentru reflectarea încasării veniturilor şi plăţii cheltuielilor, precum şi pentru determinarea rezultatului execuţiei bugetare (excedent sau deficit bugetar). Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare se realizează cu ajutorul unor conturi speciale – în afara bilanţului, care se deschid pe structura clasificaţiei bugetare în vigoare. Aceste conturi asigură înregistrarea veniturilor încasate şi a cheltuielilor plătite conform bugetului aprobat, precum şi furnizarea de informaţii necesare întocmirii contului de execuţie bugetară şi stabilirii rezultatului execuţiei bugetare.

Conturile generale au ca destinaţie reflectarea activelor şi pasivelor instituţiei publice, a veniturilor şi cheltuielilor aferente exerciţiului (indiferent dacă veniturile au fost încasate sau cheltuielile plătite) şi determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial).

Modulul 1: Particularităţi privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice

Instituţiile publice sunt obligate să conducă contabilitatea în partidă dublă, utilizând conturile prevăzute în Planul de conturi general, structurat pe clase de conturi astfel:

Clasa 1 „Conturi de capitaluri”;

Clasa 2 „Conturi de active fixe”;

Clasa 3 „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”;

Clasa 4 „Conturi de terţi”;

Clasa 5 „Conturi la trezoreria statului şi bănci comerciale”;

Clasa 6 „Conturi de cheltuieli”;

Clasa 7 „Conturi de venituri şi finanţări”.

Clasele cuprind grupe de conturi, iar grupele se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul I şi conturi sintetice de gradul II. Conturile sintetice se pot dezvolta pe conturi analitice în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii de informare.

publice revine

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la instituţiile ordonatorului de credite.

1.4.2 Situaţiile financiare anuale şi trimestriale

Documentul oficial de prezentare a situaţiei patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli este reprezentat de Situaţiile financiare trimestriale şi anuale, care cuprind:

a) Bilanţul;

b) Contul de rezultat patrimonial;

c) Situaţia fluxurilor de trezorerie;

d) Situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor;

e) Anexele la bilanţ (politicile contabile şi notele explicative);

f) Contul de execuţie bugetară.

a) Bilanţul reprezintă documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,

datorii şi capital propriu ale instituţiei publice la sfârşitul trimestrului sau anului şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.

b) Contul de rezultat patrimonial prezintă situaţia veniturilor, finanţărilor şi cheltuielilor din cursul exerciţiului curent.

c) Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă existentul şi mişcările de numerar şi cuprind:

Fluxuri de trezorerie din activitatea operaţională;

Fluxuri de investiţii;

Fluxuri de finanţare.

d) Contul de execuţie bugetară cuprinde veniturile încasate şi plăţile efectuate conform structurii bugetului aprobat.

Modulul 1: Particularităţi privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice

Rezumat:

În conformitate cu reglementările existente în domeniul finanţelor publice şi în domeniul contabilităţii, contabilitatea publică cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care reflectă încasarea veniturilor şi plata

cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;

c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care reflectă

evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi excedentul sau deficitul patrimonial;

d) contabilitatea destinată analizării costurilor.

Pentru aplicarea prevederilor de la punctele a) şi c), planul de conturi cuprinde:

conturi bugetare – utilizate pentru reflectarea încasării veniturilor şi plăţii cheltuielilor, precum şi pentru determinarea rezultatului execuţiei bugetare (excedent sau deficit bugetar). Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare se ţine cu ajutorul unor conturi speciale, în afara bilanţului, deschise pe structura clasificaţiei bugetare în vigoare. Conturile respective asigură înregistrarea veniturilor încasate şi a cheltuielilor plătite, potrivit bugetului aprobat şi furnizarea informaţilor necesare întocmirii contului de execuţie bugetară şi stabilirii rezultatului execuţiei bugetare.

conturi generale utilizate pentru reflectarea activelor şi pasivelor instituţiei, a cheltuielilor şi veniturilor aferente exerciţiului (indiferent dacă veniturile au fost încasate, iar cheltuielile plătite) şi pentru determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial).

Concluzii:

Studiind acest modul aţi dobândit cunoştinţe referitoare la principiile bugetare, componentele sistemului bugetar, structura Instituţiilor publice şi documentele trimestriale şi anuale de raportare.

Exemple ilustrative:

În cadrul unei instituţii publice responsabilitatea alocării şi gestionării creditelor bugetare revine ordonatorilor de credite care pot fi: principali, secundari şi terţiari.

Referinţe bibliografice:

1. Chebac, N., Contabilitate publică (O.M.F.P. nr 1917/2005), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009;

2. Chebac, N., Bazele contabilităţii, curs Universitatea „Dunărea de Jos”, Facultatea de Ştiinţe

Juridice, Sociale şi Politice, 2009;

3. Mardiros, N.D., Scorţescu, I.F., Contabilitate publică, Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi,

2007.

Modulul 1: Particularităţi privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice

Teste de autoevaluare:

1. Principiile care stau la baza organizării şi conducerii contabilităţii sunt:

a) universalităţii, publicităţii bugetului, trimestrialităţii, specializării bugetare, realităţii bugetului, echilibrului bugetar; b)universalităţii, publicităţii bugetului, anualităţii, specializării bugetare, echilibrului veniturilor, realităţii bugetare; c) universalităţii, publicităţii bugetului, anualităţii bugetului, echilibrului cheltuielilor, realităţii bugetare; d)universalităţii, publicităţii bugetului, anualităţii bugetului, specializării bugetare, echilibrului bugetar, realităţii bugetului; e) universalităţii, publicităţii bugetului, anualităţii bugetului, clasificaţiei bugetare, echilibrului bugetar, realităţii bugetare.

2. Ordonatorii de credite sunt conducătorii instituţiilor publice, care se împart în:

a) principali şi secundari;

b) principali şi terţiari;

c) secundari şi terţiari;

d) principali sau secundari şi terţiari;

e) principali, secundari, terţiari.

3. Ordonatorii principali de credite sunt conducătorii instituţiilor publice care:

a) primesc credite bugetare pentru a fi repartizare ordonatorilor secundari;

b) primesc credite bugetare pentru a fi repartizate ordonatorilor terţiari;

c) primesc credite bugetare pentru a fi repartizare numai ordonatorilor secundari şi terţiari;

d) primesc credite bugetare pentru cheltuieli proprii;

e) primesc credite bugetare pentru instituţiile din subordine şi pentru cheltuieli proprii, conform bugetelor aprobate.

4. Conturile bugetare sunt conturile care se utilizează pentru:

a) reflectarea încasării veniturilor şi plăţii cheltuielilor;

b) determinarea rezultatului execuţiei bugetare;

c) reflectarea încasării veniturilor şi determinarea excedentului bugetar;

d) reflectarea încasării veniturilor şi plăţii cheltuielilor, precum şi determinarea deficitului bugetar;

e) determinarea rezultatului execuţiei bugetare şi a excedentului patrimonial.

5. Conturile generale sunt conturile care se utilizează pentru:

a) reflectarea activelor, veniturilor, cheltuielilor şi determinarea rezultatului patrimonial;

b) reflectarea pasivelor, veniturilor, cheltuielilor şi determinarea excedentului patrimonial;

Modulul 1: Particularităţi privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice

c) reflectarea activelor, pasivelor, veniturilor, cheltuielilor şi determinarea deficitului patrimonial;

d) reflectarea activelor, pasivelor, veniturilor, cheltuielilor şi determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial);

e) nici un răspuns nu este corect.

Tema de control: clasificarea conturilor.

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

2

Obiective specifice: definirea modalităţilor şi etapelor de finanţare, înţelegerea modului de

înregistrare a principalelor operaţiuni specifice finanţării, asimilarea logicii contabile în efectuarea înregistrărilor contabile. Rezultate aşteptate: efectuare înregistrărilor contabile aferente finanțărilor, utilizarea corectă a conturilor specifice finanţărilor. Competenţe dobândite: finalizarea modulului va permite studenţilor să:

înregistreze cronologic (pe formule contabile) operaţiunile specifice finanţărilor;

înregistreze sistematic (în T-uri) operaţiunile specifice finanţărilor;

completeze corect documentele utilizate în activitatea de finanţare.

Timp mediu necesar pentru asimilarea modulului: 6 ore.

2.1 Particularităţi privind finanţarea bugetară a instituţiilor publice

2.1.1 Definiţie, etape, mod de realizare

Finanţarea bugetară reprezintă procesul prin care resursele publice sunt solicitate de ordonatorii de credite, angajate şi acordate responsabililor cu execuţia bugetară. Creditele bugetare sunt sumele aprobate prin buget şi reprezintă limita maximă de confirmare şi efectuare a plăţilor conform destinaţiilor prevăzute în bugetul anului respectiv. Etapele finanţării bugetare sunt:

A) Deschiderea finanţării

B) Finanţarea propriu-zisă

A) Deschiderea finanţării reprezintă un angajament din partea statului, care nu afectează patrimoniul instituţiei publice. Aprobarea „deschiderii de credite” se realizează în limita creditelor aprobate pe clasificaţia bugetară (capitole, subcapitole, titluri şi celelalte subdiviziuni).

Ordonatorii principali de credite (OPC) pot să dispună lunar retragerea creditelor bugetare deschise şi neutilizate din conturile proprii sau aparţinând instituţiilor bugetare din subordine, iar

retragerea trebuie să fie justificată şi avizată de Ministerul Finanţelor Publice şi efectuată anterior datei de 25 a fiecărei luni. Cheltuielile bugetare implică parcurgerea următoarelor faze în cadrul procesului execuţiei bugetare:

1. Angajamentul;

2. Lichidarea;

3. Ordonanţarea;

4. Plata.

1. Angajamentul bugetar reprezintă obligaţia ordonatorilor de credite de a angaja şi utiliza creditele bugetare în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate. Cuprinde două forme de

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

angajamente:

angajamentul bugetar individual sau global;

angajamentul legal.

2. Lichidarea cheltuielii este faza procesului de execuţie bugetară care presupune:

verificarea existenţei angajamentului;

determinarea şi verificarea realităţii sumei datorate;

aprecierea exigibilităţii angajamentului legal.

3. Ordonanţarea reprezintă faza execuţiei bugetare în care sunt confirmate:

efectuarea livrărilor de bunuri;

verificarea creanţelor;

plata se poate realiza.

Cuprinde:

exerciţiul bugetar (în care se înregistrează plata);

subdiviziunea clasificaţiei bugetare în care se înregistrează plata;

suma de plată;

identificarea beneficiarului plăţii;

natura cheltuielilor;

modalitatea de plată:

cash;

virament cu ordin de plată;

cec;

efecte de comerţ;

acreditiv.

4. Plata reprezintă faza finală din cadrul execuţiei bugetare conform căreia instituţia publică

lichidează datoriile (obligaţiile) faţă de terţii creditori.

B) Finanţarea propriu-zisă se referă la consumarea creditelor bugetare deschise sau repartizate, concretizată în:

Plăţi nete de casă;

Cheltuieli efective.

Plăţile nete de casă sunt fluxuri monetare realizate pe seama fondurilor publice în contextul unor tranzacţii sau evenimente şi sunt reprezentate de:

plata furnizorilor de bunuri şi servicii;

plata drepturilor salariale prin conturile de finanţare;

plata obligaţiilor faţă de:

bugetul de stat;

bugetul asigurărilor sociale etc.

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

Cheltuielile efective reprezintă echivalentul bănesc al unui consumator de resurse şi reflectă gradul de utilizare a banului public pus la dispoziţia instituţiilor publice prin bugetul general. Finanţarea instituţiilor publice se realizează:

integral din bugetul de stat;

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetul fondurilor speciale;

din venituri proprii şi subvenţii acordate de:

bugetul de stat;

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetul fondurilor speciale;

integral din venituri proprii (autofinanţare).

2.1.2 Documente utilizate în activitatea de finanţare

Deschiderea finanţării are la bază două documente prin care se aprobă şi se deschid

(repartizează) creditele bugetare care se solicită în conformitate cu bugetele aprobate şi anume:

Cererea de deschidere de credite;

Dispoziţia bugetară de repartizare a creditelor deschise.

Sub aspectul evidenţei analitice, instituţiile publice utilizează ca document „Fişa pentru operaţiuni bancare”, care la instituţiile finanţate de la buget evidenţiază creditele bugetare aprobate, plăţile nete de casă şi cheltuielile efective, iar la instituţiile finanţate din venituri proprii evidenţiază prevederile din bugetul aprobat, plăţile de casă şi cheltuielile efective realizate pe seama veniturilor proprii.

2.1.3 Finanţarea din sursele bugetului de stat; conturi utilizate

Instituţiile publice care sunt finanţate integral sau în majoritate din surse bugetului de stat sunt instituţii cu subordonare centrală şi care au relaţii de subordonare între ele. Deschiderea finanţării bugetare are la bază utilizarea conturilor din grupa 80 „Conturi în afara bilanţului”, grupă ce cuprinde conturi ce funcţionează în partidă simplă (adică nu au corespondenţă în alte conturi) şi evidenţiază creditele deschise pe ordonatori de credite şi feluri de credite bugetare. Pentru ordonatorii principali de credite (O.P.C.) se utilizează următoarele conturi bugetare:

8060 „Credite bugetare aprobate”;

8061 „Credite deschise de repartizat”;

8067 „Credite deschise pentru cheltuieli proprii”.

Pentru ordonatorii secundari de credite (O.S.C.) se utilizează conturile:

8061 „Credite deschise de repartizat”;

8067 „Credite deschise pentru cheltuieli proprii”.

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

Pentru ordonatorii terţiari de credite (OTC) se utilizează contul 8067 „Credite deschise pentru cheltuieli proprii”.

Finanţarea propriu-zisă are la bază utilizarea următoarelor conturi de bilanţ:

7701 „Finanţarea de la bugetul de stat”

conturile clasei 6 „Conturi de cheltuieli”

121.01 „Rezultatul patrimonial – instituţii publice finanţate integral din buget”.

Contabilitatea cheltuielilor efective finanţate din bugetul de stat utilizează conturile din clasa 6

„Conturi de cheltuieli”. Contabilitatea analitică a cheltuielilor are la bază subdiviziunile clasificaţiei bugetare, iar simbolul contului de cheltuieli cuprinde (structura):

simbolul contului sintetic din planul de conturi;

capitolul;

sursa de finanţare;

subcapitolul;

titlul;

articolul;

aliniatul.

Sursa de finanţare cuprinde:

01 bugetul de stat;

02 bugetul local;

03 bugetul instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate;

04 bugetul asigurărilor sociale de stat;

06 bugetul fondului asigurărilor de şomaj;

13 bugetul fondului special pentru protejarea asiguraţilor;

14 credite externe;

16 bugetul fondului asigurărilor sociale de sănătate;

30 asistenţă financiară externă nerambursabilă.

Trimestrial şi anual se stabileşte rezultatul patrimonial prin închiderea conturilor de cheltuieli, respectiv conturilor de venituri şi finanţări (surse), cu ajutorul contului 121.01 „Rezultatul

patrimonial – instituţii publice finanţate integral din buget” (cont bifuncţional). Contul 121.01 reflectă drepturile constatate şi obligaţiile neachitate în exerciţiul bugetar şi are ca rezultat:

excedent patrimonial (când plăţile sunt mai mari decât cheltuielile efective);

deficit patrimonial (când plăţile nete sunt mai mici decât cheltuielile efective).

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

2.2 Aplicaţii practice privind finanţarea bugetară a instituţiilor publice

2.2.1 Aplicaţie privind deschiderea de credite bugetare

Un ordonator principal de credite OPC „X” întocmeşte o cerere de deschidere de finanţare pentru

credite bugetare în valoare de 800 lei (Ron), din care 600 lei pentru a fi repartizate ordonatorilor de

credite din subordine şi 200 lei pentru cheltuieli proprii.

OPC „X” repartizează creditele bugetare unui ordonator secundar de credite OSC „Y” astfel: 400

lei pentru a fi repartizate ordonatorilor din subordine şi 200 lei pentru cheltuieli proprii.

OSC „Y” repartizează creditele bugetare ordonatorului terţiar de credite OTC „Z” în valoare de

400 lei. La sfârşitul perioadei ordonatorului terţiar OTC „Z” i se retrag creditele bugetare neutilizate

în valoare de 40 lei.

Schema de repartizare a creditelor bugetare:

MFP OPC „X” (800 lei.) Necesităţi proprii (200 lei) Credite cheltuite (360 lei) OSC „Y”
MFP OPC „X” (800 lei.) Necesităţi proprii (200 lei) Credite cheltuite (360 lei) OSC „Y”
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)

MFP

MFP
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)

OPC „X” (800 lei.)

MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.)
MFP OPC „X” (800 lei.) Necesităţi proprii (200 lei) Credite cheltuite (360 lei) OSC „Y” (600

Necesităţi proprii (200 lei)

Credite cheltuite (360 lei)

Credite cheltuite (360 lei)

OSC „Y” (600 lei)

proprii (200 lei) Credite cheltuite (360 lei) OSC „Y” (600 lei) OTC „Z” (400 lei) Necesităţi

OTC „Z” (400 lei)

Necesităţi proprii (200 lei)

Credite necheltuite (40 lei)
Credite necheltuite (40 lei)
Credite necheltuite (40 lei)

Credite necheltuite (40 lei)

1. Înregistrări contabile în contabilitatea ordonatorului principal de credite OPC „X”:

a) Luarea în evidenţă a creditelor deschise de MFP conform „Cererii de deschidere de credite

bugetare”:

800 8060

=

Ø

sau

D - 8060

800

b) Luarea în evidenţă a creditelor deschise de MFP cu scopul de a fi repartizate ordonatorului

secundar de credite (OSC „Y”):

600 8061

=

Ø

sau

D - 8061

600

c) Luarea în evidenţă a creditelor deschise de MFP pentru cheltuieli proprii:

200 8067

=

Ø

sau

D - 8067

200

d) Repartizarea creditelor bugetare către ordonatorul secundar de credite (OSC „Y”):

Ø

=

8061

sau C 8061

600

600

2. Înregistrări contabile în contabilitatea ordonatorului secundar de credite OSC „Y”:

a) Luarea în evidenţă a creditelor primite de la ordonatorul principal de credite OPC „X” pentru

nevoi proprii:

200

8067

sau

D - 8067

200

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

b) Luarea în evidenţă a creditelor primite de la ordonatorul principal de credite OPC „X” pentru

a fi repartizate ordonatorului terţiar de credite OTC „Z”:

400

8061

sau

D - 8061

400

c) Repartizarea creditelor bugetare către ordonatorul terţiar de credite (OTC „Z”):

Ø

=

sau

C 8061

8061

400

400

3. Înregistrări contabile în contabilitatea ordonatorului terţiar de credite (OTC „Z”):

a) Luarea în evidenţă a creditelor primite de la ordonatorul secundar de credite (OSC „Y”) pentru

cheltuieli proprii:

= b) Retragerea creditelor bugetare primite şi neutilizate:

400

8067

Ø

sau

D - 8067

Ø

=

8067

40

sau

C 8067

40

400

Obs.: Creditul bugetar de 40 lei (neutilizat) ajunge la OPC „X”, de unde este returnat bugetului

de stat, iar drumul parcurs este invers acordării:

La OSC „Y” :

Se înregistrează reîntregirea unei părţi a creditului de repartizat:

D

- 8061

40

Se înregistrează returnarea către OPC „X”:

C

- 8061

40

La OPC „X” au loc aceleaşi înregistrări ca la OSC „Y”, după care se rectifică valoarea

creditelor aprobate cu valoarea creditelor retrase:

C

- 8060

40

2.2.2 Aplicaţie privind finanţarea propriu-zisă (utilizarea creditelor bugetare deschise sau repartizate)

Un ordonator secundar de credite (OSC) derulează următoarele operaţiuni economico-financiare

în baza unei finanţări primite de la ordonatorul principal de credite (OPC) în valoare de 50.000 lei

(credite bugetare) din care 40.000 lei contravaloare credite pentru cheltuieli proprii şi 10.000 lei

contravaloare credite pentru repartizare unui ordonator terţiar de credite (OTC).

1. Luarea în evidenţă a creditelor primite de la OPC pentru a fi repartizate la OTC:

10.000 8061

2. Repartizarea creditelor bugetare către OTC:

=

Ø

sau

D - 8061

10.000

 

Ø

=

8061

10.000

sau

C 8061

10.000

3. Luarea în evidenţă a creditelor primite de la OPC pentru nevoi proprii:

40.000 8067

=

Ø

sau

D - 8067

40.000

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

4. Se achiziţionează de la un furnizor (F) conform facturii (Fa) materii prime în valoare de (Ca)

4.000 lei. Se achită c/v facturii cu ordin de plată (OP) conform extrasului de cont (EC):

a) Înregistrarea materiilor prime achiziţionate:

301

=

401

4.000

+A

+P

b) Plata c/v facturii:

401

=

7701

4.000

-P

+P

5. Se dau în consum materiile prime achiziţionate, conform „Bonului de consum”:

601

=

301

2.000

+A

-A

6. Se înregistrează c/v cheltuielilor cu energie electrică conform facturii primite (Fa), în

valoare de 1.000 lei:

610

=

7701

1.000

+A

+P

7. Salariile brute datorate salariaţilor se cifrează la 24.000 lei. Reţinerile din salarii sunt cele

legale. Contribuţiile instituţiei publice (OSC) sunt cele legale, impozitul pe veniturile din

salarii este de 16%.

a) Înregistrarea drepturilor salariale brute datorate:

Bază de calcul:

TDB = 24.000 lei

 

CAS 10,5% = 2.520 lei

CASS 5,5% = 1.320 lei

CFS 0,5% = 120 lei

Total reţineri = 3.960 lei

Venit impozabil= TDB – Reţineri personal = 24.000 – 3.960 = 20.040

Impozit pe venituri din salarii = Venit impozabil x 16% = 20.040 x16% = 3.206 lei

Rest de plată = TDB – Reţineri personal – Impozitul pe veniturile din salarii = 24.000

3.960 3.206 = 16.834 lei

 

641

=

421

24.000

+A

+P

b)

Înregistrarea reţinerilor din salarii conform „Statului de plata”:

421

=

%

7.166

-P

444 +P

3.206

4312

+P

2.520

4314

+P

1.320

4372

+P

120

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

 

c)

Înregistrarea contribuţiilor (OSC) aferente fondului de salarii (simplificat):

 

6451

= 4311

 

4.992

+A

+P

(CAS 20,8 %)

6453

= 4313

 

1.248

+A

+P

(CASS 5,2%)

6452

= 4371

 

120

+A

+P

(CFS 0,5%)

 

d)

Efectuarea viramentelor conform EC:

 

%

=

7701

13.526

444 -P

+P

3.206

4312

-P

2.520

4314

-P

1.320

4372

-P

120

4311

-P

4.992

4313

-P

1.248

4371

-P

120

 

e)

Ridicare de numerar de la Trezorerie în vederea achitării drepturilor salariale (restului de

 

plată):

581

=

7701

16.834

+A

+P

5311

=

581

16.834

+A

-A

 

f)

Plata drepturilor salariale (restului de plată):

 

D

421 „Personal – salarii datorate”

C

(b)

7.166

24.000

(a)

RD

7.166

24.000

RC

TSD

7.166

24.000

TSC

 

SFC 16.834

 

421

=

5311

16.834

P

A

8.

Stabilirea rezultatului patrimonial:

 

a) Închiderea conturilor de cheltuieli:

 

121.01

=

%

33.360

P

601

-A

2.000

(5)

610

A

1.000

(6)

641

A

24.000 (7a)

6451

A

4.992

(7c)

6453

A

1.248

(7c)

6452

A

120 (7c)

b) Închiderea contului de finanţare de la bugetul de stat: Situaţia contului 7701 „Finanţare

de la bugetul de stat” înainte de închidere:

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

D

7701 „Finanţare de la bugetul de stat”

C

 

4.000

(4b)

1.000

(6)

13.526

(7d)

16.834

(7e)

RD

0

35.360

RC

TSD

0

35.360

TSC

 

SFC 35.360

Obs.: Soldul final creditor (SFC) reprezintă plăţile nete de casă efectuate din finanţarea de la

bugetul de stat (35.360 lei).

Se virează soldul contului 7701 „Finanţarea de la bugetul de stat” în contul 121.01 „Rezultatul

patrimonial – bugetul de stat”:

7701 =

-P

121.01

+P

35.360

 

c)

Stabilirea rezultatului patrimonial prin compararea plăţilor nete cu cheltuielile efective:

D

121.01 „Rezultatul patrimonial – bugetul de stat”

C

(8a)

33.360

35.360

(8b)

RD

33.360

35.360

RC

TSD

33.360

35.360

TSC

SFC 2.000 Obs.: Soldul final creditor de 2.000 lei reprezintă excedentul patrimonial care se constituie din

creşterea valorii stocului de materii prime de la 0 lei la 2.000 lei. Situaţia nu este favorabilă

deoarece instituţia publică (ordonatorul secundar de credite), fiind finanţată integral de la bugetul de

stat, excedentul obţinut reprezintă o imobilizare în stocuri a banului public.

Situaţia contului 7701 „Finanţarea de la bugetul de stat”, după închidere, este:

D

7701 „Finanţarea de la bugetul de stat”

C

 

4.000

(4b)

1.000

(6)

13.526

(7d)

(8b)

35.360

16.834

(7e)

RD

35.360

35.360

RC

TSD

35.360

35.360

TSC

Ø

2.3 Finanţarea instituţiilor publice din sursele bugetului local

Instituţiile publice locale efectuează cheltuieli curente şi de capital finanţate:

integral din bugetul local (BL) (în funcţie de subordonare);

din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul local, în funcţie de

subordonare;

integral din venituri proprii.

Instituţiile publice finanţate integral din bugetul local varsă (virează) veniturile realizate la

bugetul unităţii administrativ-teritoriale care le asigură finanţarea. De asemenea, ele mai pot utiliza

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

anumite mijloace materiale şi financiare primite de la persoane fizice şi juridice, ca de exemplu, donaţii şi sponsorizări conform reglementărilor legale în scopul desfăşurării şi extinderii activităţii lor. Veniturile proprii ale bugetelor de interes local au ca sursă de provenienţă:

taxe;

chirii;

concursuri artistice, manifestări culturale şi sportive;

publicaţii, prestaţii editoriale;

studii, proiecte;

valorificări de produse din activităţile proprii sau anexe;

prestări de servicii etc.

Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice de interes local, finanţate integral din veniturile proprii rămân la dispoziţia acestora, fiind utilizate în anul următor cu aceeaşi destinaţie. Consiliile locale şi judeţene, inclusiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pot dispune ca soldurile anuale ce rezultă din execuţia bugetelor instituţiilor publice subordonate, finanţate integral din veniturile proprii să fie preluate la bugetul local după ce s-au dedus sumele încasate anticipat şi obligaţiile de plată. Bugetul de venituri şi cheltuieli (BVC) pentru activităţi finanţate integral din venituri proprii se întocmeşte odată cu bugetul instituţiei sau serviciului public de interes local de care aparţin şi se aprobă odată cu bugetul acestora. Veniturile şi cheltuielile activităţilor finanţate integral din venituri proprii sunt grupate conform clasificaţiei indicatorilor (bugetare) aprobată de Ministerul Finanţelor Publice. În cazul în care veniturile prevăzute în bugetul activităţii finanţate integral din venituri proprii nu sunt realizate, cheltuielile se vor efectua în limita veniturilor realizate.

Soldul anual ce rezultă din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al activităţii finanţate integral din venituri proprii, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie sau se preiau ca venit la bugetul local (BL). Consiliile locale şi judeţene, inclusiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pot aproba contractarea de împrumuturi interne şi externe, pe termen mediu sau lung, în scopul realizării de investiţii publice de interes local sau pentru refinanţarea datoriei publice locale. Datoria publică locală reprezintă obligaţia generală ce trebuie rambursată în baza acordurilor încheiate, din sursele aflate la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale, exceptând transferurile de la bugetul de stat cu destinaţie specială. Datoria publică utilizează ca instrumente:

titlurile de valoare;

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

împrumuturile de la - bănci;

alte instituţii de credit.

Legea finanţelor publice locale, instituţiile publice de interes local

funcţionează în mod autonom şi, ca atare, ordonatorii de credite finanţaţi din bugetul local nu au

relaţii de subordonare cu ordonatorii de credite ierarhic superiori, ci sunt direct răspunzători de:

În

conformitate

cu

elaborarea bugetului;

solicitarea creditelor bugetare;

execuţia bugetelor.

2.3.1 Conturi utilizate

La nivelul ordonatorului de credite de subordonare locală pentru evidenţierea creditelor aprobate,

conform bugetului, se utilizează contul 8060 „Credite bugetare aprobate” (se înregistrează

creditele bugetare solicitate şi aprobate pentru tot exerciţiul bugetar).

Pentru deschiderea finanţării (pe trimestre) se utilizează contul 8061 „Credite deschise de

repartizat”.

Ordonatorii de credite de la nivel local evidenţiază creditele bugetare pentru nevoi proprii,

conform bugetului local, utilizând contul 8067 „Credite deschise pentru cheltuieli proprii”.

Finanţarea propriu-zisă din sursele bugetelor locale se evidenţiază prin utilizarea conturilor:

7702 „Finanţare de la bugetele locale”;

Conturi din clasa 6 „Conturi de cheltuieli”;

121.02 „Rezultatul patrimonial – bugetul local”.

2.3.2 Aplicaţii practice

Aplicaţia nr.1 Primăria Generală Bucureşti beneficiază de o finanţare în baza bugetului propriu

în sumă de 4.000.000 lei pentru exerciţiul bugetar „N”. Din bugetul primăriei se repartizează pe

trimestrul I suma de 1.000.000 lei, din care 800.000 lei reprezintă credite bugetare pentru cheltuieli

proprii şi pentru repartizare, primăriei sectorului 2, suma de 200.000 lei în scopul efectuării unor

lucrări de modernizare a unui parc.

1)

Înregistrările contabile în contabilitatea Primăriei Generale Bucureşti:

a) Luarea în evidenţă a creditelor aprobate pentru exerciţiul bugetar „N”:

4.000.000

8060

=

Ø

sau

D 8060

4.000.000

b) Luarea în evidenţă a creditelor de repartizat Primăriei sectorului 2:

200.000

8061

=

Ø

sau

D 8061

200.000

c) Luarea în evidenţă a creditelor bugetare deschise pentru cheltuieli proprii:

800.000 8067

=

Ø

sau

D 8067

800.000

d) Repartizarea creditelor pentru modernizarea parcului:

Ø

=

8061

200.000

sau C 8061

200.000

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

2)

Înregistrările contabile în contabilitatea sectorului 2:

a) Luarea în evidenţă a creditelor bugetare pentru modernizarea parcului (cheltuieli proprii):

= Obs.: În cazul finanţării propriu-zise, înregistrările contabile sunt similare celor aparţinând

finanţării din sursele bugetului de stat, utilizându-se cifra 2 în cadrul simbolului conturilor de: plăţi

nete, cheltuieli efective şi rezultatului.

200.000

8067

Ø

sau

D 8067

200.000

2.4 Finanţarea instituţiilor publice din sursele bugetelor fondurilor speciale şi din fondurile cu destinaţie specială

2.4.1 Finanţarea din fonduri speciale

În conformitate cu Legea finanţelor publice, din categoria bugetelor fondurilor speciale fac parte:

Bugetul pentru fondul de asigurări sociale de sănătate;

Bugetul pentru fondul asigurărilor de şomaj.

Bugetele fondurilor speciale se elaborează şi se aprobă ca anexă la Legea bugetului de stat.

Proiectele bugetelor fondurilor speciale sunt elaborate de către Ministerul Finanţelor Publice

(M.F.P.) în baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.

2.4.2 Finanţarea din fonduri cu destinaţie specială

Fondurile cu destinaţie specială se constituie din sume provenite din:

donaţii;

sponsorizări;

granturi etc.

Ele au ca bază juridică contractele sau convenţiile şi reprezintă o modalitate de finanţare a

instituţiilor publice, indiferent de subordonare şi nu au ca obiect banul public.

2.4.3 Autofinanţarea (finanţarea din venituri proprii)

Autofinanţarea reprezintă o modalitate unică de susţinere financiară a instituţiei publice, care îşi

obţine veniturile proprii din activităţi desfăşurate ca atare. Încasările şi plăţile efectuate de către o

instituţie publică care se autofinanţează se efectuează dintr-un disponibil constituit pe seama

veniturilor proprii.

Conturi utilizate:

Conturile specifice utilizate pentru înregistrările activităţilor autofinanţate sunt:

560 „Disponibil al instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii”

121.10 „Rezultatul patrimonial – instituţii publice şi activităţi finanţate integral sau parţial din

venituri proprii”

2.4.4 Aplicaţii practice privind finanţările

În cadrul unei instituţii publice care se autofinanţează (unitate spitalicească) se derulează

următoarele operaţiuni economico-financiare:

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

1. Încasare prin casierie, conform „Registrului de casă” (RC) de taxe pentru consultaţii

efectuate, analize, spitalizare etc. în valoare de 84.000 lei.

2. Se achiziţionează de la un furnizor (F), conform facturii (Fa), medicamente în valoare (Ca)

de 10.000 lei. Se dau în consum medicamentele cu toată valoarea lor, conform „Bonului de

consum”.

3. Se cumpără alimente necesare societăţii spitaliceşti în valoare de 2.000 lei şi se achită cu

numerar din casierie, conform „Registrului de casă” (RC). În prealabil se ridică numerarul

necesar din contul de disponibil.

4. Salariile brute datorate angajaţilor se cifrează la 45.000 lei, din care salarii tarifare de

încadrare 30.000 lei şi sporuri de vechime 15.000 lei.

Să se înregistreze operaţiunile economico-financiare mai sus enumerate şi să se stabilească

rezultatul patrimonial:

1.

a.

Înregistrarea contravalorii taxelor pentru serviciile efectuate:

 

5311

=

704

84.000

+A

+P

 

b.

Depunerea numerarului din casierie în contul de disponibil:

 

581

= 5311

84.000

+A

-

A

560

= 581

84.000

+A

-

A

2.

a.

Înregistrarea medicamentelor achiziţionate conform Fa:

 

3029

=

401

10.000

+A

+P

 

b.

Plata contravalorii Fa:

 

401

=

560

10.000

-P

-A

 

c. Darea în consum a medicamentelor:

 
 

6029

=

3029

10.000

+A

-A

3.

a. Ridicarea de numerar din contul de disponibil conform EC şi RC:

581

= 560

2.000

+A

-

A

5311

= 581

2.000

+A

-

A

b. Înregistrarea alimentelor achiziţionate şi concomitent plata c/v lor conform RC:

3027

+A

=

5311

-

A

2.000

c. Darea în consum a alimentelor:

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

6027

=

3027

2.000

+A

-A

4.

a. Înregistrarea salariilor brute datorate:

641

=

421

45.000

+A

+P

b. Înregistrarea reţinerilor din salariile datorate:

Bază de calcul:

S.T.I. = 30.000 lei

Spor de vechime = 15.000 lei

Total drepturi brute (TDB) = 45.000 lei

CAS 10,5% = 45.000 x 10,5% = 4.725 lei

CASS 5,5% = 45.000 x 5,5% = 2.475 lei

CFS 0,5% = 45.000 x 0,5% = 225 lei

Total reţineri = 7.425 lei

Venituri impozabile = TDB – Reţineri personal = 45.000 – 7.425 = 37.575 lei

Impozit pe venituri din salarii (16%) = Venit impozabil x 16% = 37.575 x16% = 6.012 lei

Rest de plată = TDB – Reţineri personal – Impozitul pe veniturile din salarii = 45.000

7.425 6.012 = 31.563 lei

421

=

%

13.437

-P

444 +P

6.012

4312

+P

4.725

4314

+P

2.475

4372

+P

225

c. Înregistrarea contribuţiilor instituţiei aferente fondului de salarii (simplificat):

6451

= 4311

9.360

+A

+P

(CAS 20,8%)

6453

= 4313

2.340

+A

+P

(CASS 5,2%)

6452

= 4371

225

+A

+P

(CFS 0,5%)

d. Efectuarea viramentelor conform EC:

%

=

560

25.362

444 -P

- A

6.012

4312

-P

4.725

4314

-P

2.475

4372

-P

225

4311

-P

9.360

4313

-P

2.340

4371

-P

225

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

e. Ridicare de numerar din contul de disponibil, conform EC şi RC pentru plata drepturilor salariale:

581

= 560

31.563

+A

-

A

5311

= 581

31.563

+A

-

A

f. Plata drepturilor salariale (restului de plată):

 

D

421 „Personal – salarii datorate”

C

(4b)

13.437

 

45.000

 

(4a)

RD

13.437

 

45.000

 

RC

TSD

13.437

 

45.000

 

TSC

 

SFC 31.563

 

421

=

5311

31.563

 

P

A

 
 

5.

Stabilirea rezultatului patrimonial:

 

a.

Închiderea conturilor de cheltuieli:

 

121.10

=

%

68.925

 

- P

6029

-A

10.000

(2c)

 

6027

A

2.000

(3c)

641 A

45.000

(4a)

6451

A

9.360

(4c)

 

6453

A

2.340

(4c)

6452

A

225 (4c)

 
 

b.

Închiderea conturilor de venituri:

 
 

704

=

121.10

 

84.000

-P

+P

 
 

D

121.10 „Rezultatul patrimonial– venituri proprii”

 

C

(5a)

68.925

 

84.000

 

(5b)

 

RD

68.925

 

84.000

 

RC

TSD

68.925

 

84.000

TSC

SFC 15.075 Obs.: Valoarea de 15.075 lei reprezintă excedent bugetar.

c. Situaţia contului 560 „Disponibil al instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii” este:

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

D 560 „Disponibil instituţii publice finanţate integral din venituri proprii”

C

(1b)

84.000

 

10.000

(2b)

 

2.000

(3a)

25.362

(4d)

31.563

(4e)

RD

84.000

 

68.925

RC

TSD

84.000

 

68.925

TSC

 

SFC

15.075

Rezumat:

Finanţarea este un proces prin care se asigură creditele bugetare pentru buna desfăşurare a

activităţii instituţiilor publice. Conducătorii instituţiilor publice sunt ordonatorii de credite care au

obligaţia de a angaja şi utiliza mijloacele bugetare conform prevederilor legale şi destinaţiei

aprobate pin buget.

Conducătorii instituţiilor publice cu subordonare centrală sau locală pot fi ordonatori de credite

principali, secundari sau terţiari.

Ordonatorii principali de credite primesc credite bugetare pentru a fi repartizate ordonatorilor din

subordine şi pentru efectuarea cheltuielilor proprii.

Ordonatorii secundari de credite primesc credite bugetare de la ordonatorii principali pentru a

repartizate ordonatorilor din subordine şi pentru necesități proprii.

Ordonatorii terţiari primesc credite bugetare numai pentru desfăşurarea activităţilor proprii.

Concluzii:

Creditele bugetare sunt solicitate în baza bugetelor aprobate, iar deschiderea lor impune

întocmirea unei cereri de deschidere de credite.

Contabilizarea creditelor bugetare aprobate şi deschise în scopul repartizării şi pentru cheltuieli

proprii, utilizează conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi extrabugetare, conturi care

funcţionează pe principiul contabilităţii în partidă simplă, adică nu au corespondenţă în alte conturi,

aşa cum se întâmplă în cadru contabilităţii în partidă dublă.

Exemple ilustrative:

Instituţiile publice îşi finanţează activitatea pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli sau numai

pe baza bugetelor de cheltuieli.

Sub aspectul tipului de finanţare se poate vorbi de:

finanţare internă (de la bugetul de stat, local sau fonduri speciale);

finanţare externă (creditele externe şi fonduri nerambursabile);

finanţare proprie (venituri proprii);

alte finanţări (donaţii, sponsorizări, voluntariat).

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

Referinţe bibliografice:

1. Chebac, N., Contabilitate publică (O.M.F.P. nr 1917/2005), Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 2009;

2. Chebac, N., Bazele contabilităţii, curs Universitatea „Dunărea de Jos”, Facultatea de Ştiinţe

Juridice, Sociale şi Politice, 2009;

3. Mardiros, N.D., Scorţescu, I.F., Contabilitate publică, Editura „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi,

2007.

Teste de autoevaluare:

1. În cadrul procesului de execuţie bugetară se parcurg următoarele etape:

a) deschiderea finanţării, angajamentul, lichidarea, ordonanţarea şi plata;

b) finanţarea propriu-zisă, lichidarea, ordonanţarea, plata;

c) deschiderea finanţării, finanţarea propriu-zisă, angajamentul şi lichidarea;

d) angajamentul legal, individual şi global;

e) angajamentul, lichidarea, ordonanţarea şi plata.

2. Care din următoarele formule contabile sunt în concordanţă cu explicaţia dată?

a) Luarea în evidenţă a creditelor deschise de MFP, conform „Cererii de deschidere de credite

bugetare”:

 

D 8061

30.000

b)

Luarea în evidenţă a creditelor deschise de MFP pentru cheltuieli proprii:

D

8060

20.000

c)

Repartizarea creditelor bugetare de către ordonatorul secundar de credite:

C

8061

15.000

d)

Repartizarea creditelor bugetare către ordonatorul terţiar de credite:

D

8061

12.000

e)

Luarea în evidenţă a creditelor deschise de MFP cu scopul de a fi repartizate ordonatorului

secundar de credite:

D 8062

14.000

3. Care dintre următoarele formule contabile nu sunt în concordanţă cu explicaţia dată?

a)

Ridicare de numerar din contul de disponibil:

 

5311

=

560

6.000

+A

-

A

b)

Plata contravalorii unei facturi din contul de disponibil:

 

401

=

560

10.000

-P

-

A

c)

Darea în consum a alimentelor, conform „Bonului de consum”:

 

3027

=

6027

5.000

+A

-

A

d)

Înregistrarea salariilor brute datorate:

 

Modulul 2: Contabilitatea finanţărilor la instituţiile publice

 

641

= 421

30.000

+A

+P

 

e)

Plata dreptului salarial:

 

421

= 5311

20.000

-P

-

A

4.

Ce semnifică următoarea formulă contabilă:

 
 

704

=

121.10

36.000

-P

+P

a) Închiderea contului de finanţare;

b) Închiderea contului de venituri;

c) Stabilirea rezultatului exerciţiului;

d) Stabilirea rezultatului patrimonial;

e) Nici un răspuns nu este corect.

5. Care din următoarele formule contabile nu sunt în concordanţă cu explicaţia dată?

a)

Înregistrarea salariilor brute datorate:

 
 

421

=

641

20.000

-P

-A

b)

Depunerea numerarului în contul de disponibil conform RC şi EC:

 

560

=

581

16.000

+A

-

A

c)

Plata drepturilor salariale cuvenite:

 
 

421

=

5311

30.000

-P

-

A

d)

Înregistrarea contribuţiei instituţiei privind contribuţia la asigurările sociale:

6451

=

4311

2.963

+A

+P

e)

Virarea impozitului pe veniturile din salarii conform EC.:

 

444

=

560

4.000

-P

-

A

Tema de control: finanţarea din fonduri speciale şi cu destinaţie specială.

Modulul 3: Contabilitatea activelor imobilizate

Contabilitatea activelor imobilizate

3

Obiective specifice: definirea şi clasificarea imobilizărilor sau activelor imobilizate, cunoaşterea modului de evaluare a imobilizărilor sau activelor imobilizate, utilizarea corectă a conturilor specifice clasei 2. Rezultate aşteptate: efectuarea înregistrărilor contabile aferente imobilizărilor sau activelor imobilizate, utilizarea corectă a regimurilor de amortizare a activelor imobilizate. Competenţe dobândite: finalizarea modulului va permite studenţilor să:

înregistreze cronologic (pe formule contabile) şi sistematic (în T-uri) operaţiunile specifice imobilizărilor necorporale;

înregistreze cronologic (pe formule contabile) şi sistematic (în T-uri) operaţiunile specifice imobilizărilor corporale;

înregistreze cronologic (pe formule contabile) şi sistematic (în T-uri) operaţiunile specifice imobilizărilor financiare.

Timp mediu necesar pentru asimilarea modulului: 4 ore.

3.1 Definiţie, clasificare, evaluare

Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să deservească o perioadă

îndelungată în activitatea instituţiei publice şi care nu se consumă de la prima lor utilizare. Activele imobilizate cuprind:

imobilizările necorporale;

imobilizările corporale;

imobilizările financiare.

Imobilizările necorporale sunt active fără substanţă fizică, care se utilizează pe o perioadă mai mare de un an. Ele cuprind:

cheltuieli de dezvoltare;

concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare cu excepţia celor create intern de instituţie;

înregistrări ale evenimentelor cultural-sportive;

alte active fixe necorporale;

avansuri şi active fixe necorporale în curs de execuţie.

Imobilizările corporale (activele corporale) sau activele fixe corporale reprezintă obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

are valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin Hotărâre a Guvernului (în prezent 1.800 lei);

are o durată normală de utilizare mai mare de 1 an.

Ele cuprind:

Modulul 3: Contabilitatea activelor imobilizate

Terenuri şi amenajări de terenuri;

Construcţii

Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;

Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale;

Avansuri şi active fixe în curs de execuţie.

Imobilizările financiare (activele financiare) sunt orice activ care reprezintă: trezorerie, un

instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi, un drept contractual. Ele cuprind:

Titlurile de participare;

Alte titluri imobilizate;

Creanţe imobilizate.

Evaluarea activelor imobilizate are loc:

La data intrării în patrimoniul instituţiei publice;

Cu ocazia inventarierii;

La închiderea exerciţiului bugetar;

La data ieşirii din gestiunea instituţiei publice.

Evaluarea activelor fixe necorporale (evaluarea iniţială):

Activele fixe necorporale trebuie să fie evaluate la:

Costul de achiziţie, pentru cele procurate cu titlu oneros;

Costul de producţie, pentru cele construite sau produse de instituţie;

Valoarea justă, pentru cele primite cu titlu gratuit.

Evaluarea activelor fixe corporale (evaluarea iniţială): se realizează ca şi în cazul activelor fixe necorporale. Activele financiare se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.

3.2 Documente utilizate în evidenţa imobilizărilor sau activelor imobilizate

Documentele specifice evidenţei activelor imobilizate sunt:

Procesul verbal de recepţie;

Procesul verbal de predare-primire;

Procesul verbal de scoatere din funcţiune;

Registrul numerelor de inventar şi fişa mijlocului fix.

3.3 Conturi utilizate

Pentru contabilizarea imobilizărilor sau activelor imobilizate se utilizează conturile din clasa 2 „Conturi de active fixe” (simbolizată cu o cifră). Clasa de conturi cuprinde grupe de conturi simbolizate cu două cifre, astfel:

20 „Active fixe necorporale”

Modulul 3: Contabilitatea activelor imobilizate

21 „Active fixe corporale”

23 „Active fixe în curs şi avansuri pentru active fixe”

26 „Active financiare”

28 „Amortizări privind activele fixe”

29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor fixe”.

Grupele de conturi se desfăşoară pe conturi sintetice de gradul I (3 cifre) şi de gradul II (4 cifre).

3.4 Aplicaţii practice privind contabilizarea activelor imobilizate

Aplicaţia nr. 1

O instituţie publică achiziţionează un program informatic de la un furnizor, conform facturii (Fa)

la o valoare de 15.000 lei. Se achită c/v facturii cu numerar din casierie; în prealabil se ridică

numerarul necesar din contul de trezorerie.

Se calculează şi se înregistrează amortizarea lunară, în regim liniar, DNU este de 2 ani.

1. Înregistrarea programului informatic achiziţionat:

208

=

404

+A

+P

15.000

2. Ridicarea de numerar din contul de finanţare:

3.

581

+A

5311

+A Plata c/v Fa:

404

-P

=

=

=

770

+P

581

-A

5311

-A

15.000

15.000

15.000

4. Calculul şi înregistrarea amortizării lunare:

A/l =

Vi

15

. 000

DNUx 2 12

12 x

625

lei

6811

=

2808

+A

+P

625

Modulul 3: Contabilitatea activelor imobilizate

5. Scoaterea din evidenţă a programului informatic, amortizat integral (după 2 ani):

2808

=

208

15.000

-P

-A

Aplicaţia nr. 2

O instituţie publică de artă vizuală achiziţionează de la un furnizor un tablou (obiect de

patrimoniu) în valoare de 20.000 lei, care va reprezenta un activ al patrimoniului public al statului.

1. Înregistrarea tabloului în gestiunea instituţiei publice:

214

=

101

20.000

+A

+P

2. Achiziţionarea tabloului de la furnizor conform facturii:

6821

=

404

20.000

+A

+P

Aplicaţia nr.3

O instituţie publică (unitate spitalicească) achiziţionează de la un furnizor conform facturii (Fa)

un tomograf la o valoare (cost de achiziţie - Ca) de 80.000 lei, care este pus în funcţiune de către o

unitate specializată, cu cheltuieli de montaj în sumă de 2.000 lei.

1. Înregistrarea tomografului achiziţionat conform Fa:

231

=

404

80.000

+A

+P

2. Înregistrarea cheltuielilor cu montajul:

 

231

=

404

2.000

+A

+P

3. Luarea în evidenţă a tomografului după punerea în funcţiune:

213

=

231

82.000

+A

-A

Aplicaţia nr. 4

O instituţie publică realizează în antrepriză un laborator, plătind antreprenorului său, conform

extrasului de cont (EC), un avans în sumă de 10.000 lei. Contravaloarea facturilor primite pe

măsura realizării lucrării însumează 40.000 lei. La terminarea lucrării, aceasta se recepţionează de

către beneficiar.

1. Înregistrarea avansului acordat antreprenorului (unităţii de construcţii-montaj):

232

=

770

10.000

+A

+P

2. Înregistrarea devizelor parţiale primite:

 

231

=

404

40.000

+A

+P

3. Plata c/V Fa furnizorului prestator de servicii, conform EC:

c/v Fa = 40.000 lei

Modulul 3: Contabilitatea activelor imobilizate

c/v avans acordat = 10.000 lei

Suma de plată = 30.000 lei

 

404

=

%

40.000

-P

232

A

10.000

 

770

+P

30.000

4.

Luarea în evidenţă a lucrării recepţionate:

 

212

=

231

40.000

+A

-A

Aplicaţia nr. 5

O instituţie publică realizează în regie proprie o clădire, efectuând următoarele cheltuieli în

exerciţiul bugetar „N”: materii prime 40.000 lei, materiale consumabile 10.000 lei, materiale de

natura obiectelor de inventar 2.000 lei, cheltuieli cu salariile personalului 20.000 lei. Lucrările se

finalizează în exerciţiul bugetar „N+1”.

1. Darea în consum a materiilor prime, conform „Centralizatorului bonurilor de consum”:

601

=

301

40.000

+A

-A

2. Darea în consum a materialelor consumabile, conform „Bonului de consum”:

602

=

302

10.000

+A

-A

3. Darea în consum a materialelor de natura obiectelor de inventar în proporţie de 80%,

conform „Bonului de consum”:

603

=

303

1.600

+A

-A

4. Înregistrarea cheltuielilor cu salariile datorate (simplificat):

641

=

421

20.000

+A

+P

5. Luarea în evidenţă a clădirii, ca investiţie în curs de execuţie, la finele exerciţiului „N”:

231

=

722

71.600

+A

+P

6. Luarea în evidenţă a clădirii finalizate şi recepţionate în exerciţiul „N+1”:

212

=

231

71.600

+A

-A

Modulul 3: Contabilitatea activelor imobilizate

Aplicaţia nr. 6

O instituţie publică achiziţionează de la un furnizor (F) fără factură (Fa) un mijloc de transport,

la o valoare de 30.000 lei. Ulterior soseşte factura şi se achită c/v ei conform extrasului de cont

Se calculează şi se înregistrează amortizarea lunară în regim liniar, durata normală de

(EC).

utilizare (DNU) fiind de 6 ani.

1. Înregistrarea mijlocului de transport achiziţionat:

2133

= 408

+A

+P

2. Sosirea facturii (Fa):

3.

408

-P Plata c/v Fa:

404

-P

=

=

404

+P

770

+P

30.000

30.000

30.000

4. Calculul şi înregistrarea amortizării lunare:

A/l =

Vi

30

. 000

DNUx 12 6 x 12

416 , 66

lei

6811

=

2813

+A

+P

416,66

Aplicaţia nr. 7

O instituţie publică vinde o clădire unui client, fără factură (Fa), la o valoare de 200.000 lei,

cunoscând valoarea de intrare, 300.000 lei şi amortizarea calculată şi înregistrată, 150.000 lei.

Ulterior se întocmeşte factura şi se încasează c/v ei conform extrasului de cont. Se scoate din

evidenţă clădirea.

1. Vânzarea clădirii fără Fa:

418

= 4481

200.000

+A

+P

2. Întocmirea Fa:

461

= 418

200.000

+A

-A

3. Încasarea c/v Fa conform EC:

770

=

461

200.000

-P

-A

4. Virarea sumei încasate la bugetul de stat, conform extrasului de cont (EC):

4481

=

770

200.000

-P

+P

5. Scoaterea din evidenţă a clădirii amortizate parţial:

Modulul 3: Contabilitatea activelor imobilizate

Vi = 300.000 lei

A = 150.000 lei

Vn = 150.000 lei

%

=

212

300.000

2812 P