Sunteți pe pagina 1din 18

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

1
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

CUPRINS

CUPRINS....................................................................................................................2
CAPITOLUL I...............................................................................................................3
ISTORIC.....................................................................................................................3
............................................................................................................3
CAPITOLUL II .............................................................................................................3
NOŢIUNEA SI CARACTERELE CAMBIEI.......................................................................3
Secţiunea I NOŢIUNEA CAMBIEI.........................................................................................................3
Secţiunea a II-a CARACTERELE CAMBIEI..........................................................................................4
...................................................................................................................................................4
CAPITOLUL IV............................................................................................................9
TRANSMITEREA CAMBIEI (GIRUL)..............................................................................9
Secţiunea I MODURI DE TRANSMITERE A CAMBIEI......................................................................9
................................................................................................................................................................9
Caracteristic circulaţiei de drept comun este faptul că dobânditorul nu obţine drepturi autonome, ci
drepturi derivate, adică aşa cum le-a avut autorul său; i se vor putea opune deci nu numai excepţiile
născute din raporturile dintre el şi debitor, ci şi acelea care puteau fi opuse transmiţătorului său...........9
Secţiunea a II-a NOŢIUNEA GIRULUI................................................................................................9
Secţiunea a III-a CONDIŢIILE DE VALABILITATE A GIRULUI.....................................................10
CAPITOLUL V...........................................................................................................12
PLATA CAMBIEI........................................................................................................12
Secţiunea I REGULILE GENERALE PRIVIND PLATA CAMBIEI...................................................12
Prin lege se determină cine are dreptul la plată şi cui i se poate cere plata, data şi locul plăţii,
condiţiile plăţii şi efectele pe care le produce plata................................................................................12
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................17

2
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

CAPITOLUL I
ISTORIC

Nu există o părere generală acceptată cu privire la originea cambiei şi la epoca în care


se situează apariţia acestei instituţii juridice. Este cert că antichitatea greco-romană a
cunoscut operaţia care a devenit în urmă conţinutul cambiei şi anume remiterea unei
sume de bani de pe o piaţă pe alta prin intermediul unui document care atestă
vărsământul.
Însă între „permutatio” din timpul romanilor şi „cambium” din Evul Mediu nu se
poate face decât o simplă analogie.
Din punct de vedere economic au fost determinanţi pentru crearea cambiei următorii
factori :
 nesiguranţa transporturilor;
 marea densitate de monede;
 interzicerea exportului de capitaluri.
Iar din punct de vedere juridic, lipsa de transmisibilitate liberă a creditelor şi
reprezentare procesuală.

CAPITOLUL II
NOŢIUNEA SI CARACTERELE CAMBIEI

Secţiunea I NOŢIUNEA CAMBIEI

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin nu dă o definiţie a cambiei. Ea


cuprinde însa anumite dispoziţii privind cuprinsul cambiei pe baza cărora se poate
defini acest titlu de credit.
Cambia este un înscris prin care o persoană, denumită trăgător sau emitent, dă
dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească la scadenţă unei a treia persoane,
numită beneficiar, sau la ordinul acesteia, o sumă de bani determinată, la o dată
precisă şi în locul arătat.
Cambia implică participarea a trei persoane:
 trăgătorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el dă dispoziţia să se plătească
o sumă de bani. Prin semnătura sa, trăgătorul îşi asumă obligaţia de a face să se
plătească suma de bani beneficiarului de către tras. Emitentul înscrisului poartă
denumirea de trăgător, deoarece “trage” titlul asupra debitorului care este obligat să
efectueze plata;

3
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

 trasul este persoana căreia i se adresează dispoziţia (ordinul) de a plăti o sumă de


bani;
 beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se facă plata de
către tras.
Creanţa pe care o are trăgătorul faţă de tras, izvorâtă din raportul juridic fundamental
stabilit între ei, se numeşte proviziunea sau acoperirea cambiei. Întrucât la rândul său
trăgătorul este debitor al beneficiarului, el emite cambia pentru a stinge propria sa
datorie. Creanţa beneficiarului faţa de trăgător se numeşte valoare furnizată. Dacă
beneficiarul este şi el debitorul altei persoane şi doreşte să efectueze plata cu aceeaşi
cambie, va înscrie pe spatele cambiei menţiunea de a se plăti creditorului sau la ordinul
acestuia. Această menţiune se numeşte gir sau andosare. Beneficiarul care a înscris
menţiunea este girant, iar noul beneficiar este giratar. Dacă beneficiarul iniţial sau
giratarul vor să obţină suma în numerar înainte de termenul înscris pe cambie, ei pot
recurge la scontarea cambiei, prezentând-o unei bănci. Banca va reţine cambia girată în
favoarea ei şi va plăti suma înscrisă pe cambie diminuată cu taxa scontului, echivalentă
cu dobânda corespunzătoare sumei şi timpul rămas până la termenul de plată a cambiei,
plus comisionul.

Secţiunea a II-a CARACTERELE CAMBIEI

Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor
comerciale de valoare. Dar, pe lângă aceste caractere generale, cambia are şi anumite
caractere proprii.
 Cambia este un titlu de credit. Cambia este un înscris care conferă
posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani menţionată în cuprinsul său.
Plata dispusă de trăgător devine exigibilă după scurgerea unui termen de la data
emiterii cambiei. Datorită acestui fapt, prin cambie se realizează o operaţie de
credit. Scadenţa este unică pentru toate obligaţiile cambiale rezultate din
cambie.
 Cambia are ca obiect plata unei sume de bani. Dispoziţia trăgătorului
dată trasului priveşte plata unei sume de bani. Deci, obligaţia cambială poate
avea ca obiect numai plata unei sume de bani, cu excluderea oricărei alte
prestaţii. De remarcat că toate obligaţiile cambiale vor avea ca obiect plata
aceleiaşi sume de bani, pe care trăgătorul a menţionat-o în cambie, afară de
cazurile când legea prevede altfel.
 Cambia este un titlu complet. Dreptul şi obligaţia corelativă sunt cele
cuprinse în înscris. În lipsa unei menţiuni esenţiale din înscris este exclusă
folosirea unor elemente exterioare, chiar dacă în cambie s-ar face trimitere la
ele.
 Cambia este un titlu la ordin. Dreptul cuprins în cambie poate fi
exercitat de beneficiar sau de persoana căreia acesta i-a transmis prin gir. Clauza
“la ordin” este subînţelesă în orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizează
pe posesorul ei să o transmită altei persoane oricând doreşte şi la infinit. Legea
permite transmiterea cambiei şi pe calea dreptului comun a cesiunii de creanţă.
În acest scop, în cambie trebuie să se facă menţiunea “nu la ordin”.

4
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

 Cambia este un titlu abstract. Drepturile şi obligaţiile rezultate din


cambie există în mod valabil, independent de cauza juridică care le-a generat
(raporturile fundamentale). Întrucât cambia este un titlu abstract, pentru
valorificarea drepturilor şi realizarea obligaţiilor cambiale nu trebuie făcută
dovada raporturilor fundamentale. Din moment ce a fost emisă, cambia şi,
implicit, drepturile şi obligaţiile cambiale au o existenţă de sine-stătătoare.
 Cambia creează obligaţii autonome. Toate obligaţiile care se nasc din
cambie au o existenţă de sine-stătătoare. Fiecare semnătură pusă pe titlu creează
un raport juridic distinct cu regim propriu. În consecinţă, viciile sau lipsurile
unui raport juridic nu afectează valabilitatea celorlalte raporturi juridice. Astfel,
dacă beneficiarul transmite cambia prin gir, el îşi asumă fată de dobânditor
(giratar) o obligaţie valabilă, chiar dacă dreptul său este afectat de vicii. Tot
astfel, dacă o persoană (avalist) garantează obligaţia trasului acceptant, obligaţia
de garanţie (obligaţie accesorie) este valabilă, chiar dacă obligaţia trasului
(obligaţia principală) este anulabilă pentru vicii de consimţământ ori
incapacitate. Dar, recunoaşterea valabilităţii obligaţiilor cambiale are ca premisă
existenţa unei cambii emise cu respectarea cerinţelor legii.
 Cambia creează obligaţii necondiţionale. Obligaţiile cambiale nu pot
fi subordonate unei condiţii (eveniment viitor şi nesigur) ori unei contraprestaţii
din partea posesorului cambiei. Legea prevede nulitatea cambiei, în cazul când
ordinul de plată al trasului este condiţional.
 Cambia creează obligaţii solidare. Prin specificul ei, cambia este
menită să circule. Deci, prin transmiterea cambiei pe calea girului, obligaţiei
iniţiale a trăgătorului (privind acceptarea şi plata cambiei de către tras) i se
adaugă obligaţiile succesive asumate prin semnătura proprie, de fiecare
transmiţător (girant) faţă de dobânditor (giratar). Girul realizează nu numai
transmiterea cambiei, ci şi garantarea dobânditorilor succesivi ai cambiei. În
consecinţă, fiecare semnatar al cambiei se obligă la acceptarea şi plata cambiei
la scadenţă. Obligaţiile cambiale născute din semnarea cambiei sunt solidare.
Aceasta înseamnă că, la scadenţă, ultimul posesor al cambiei va putea cere plata
sumei de bani prevăzută în cambie de la oricare dintre semnatarii cambiei, fără a
exista o ordine prestabilită.
 Obligaţiile cambiale sunt “cu termen”, dar termenul nu se consideră
stabilit în interesul exclusiv al debitorului. Posesorul unei cambii nu este ţinut să
primească plata înainte de scadenţă, iar dacă trasul plăteşte astfel o face pe
riscul şi pericolul său. El poate fi expus să plătească din nou - deşi a primit titlul
în schimbul plăţii – către un posesor legitim, care obţine amortizarea titlului,
dovedind că l-a pierdut.
 Pentru realizarea drepturilor cambiale care nasc din raporturile cambiale,
cambia constituie un titlu executoriu pentru capital şi accesorii, adică
dobânzi şi cheltuieli. Creditorul nu are nevoie să facă proces şi să obţină o
sentinţa judecătorească în care să se constate creanţa sa. El poate investi titlul cu
formulă executorie şi începe de îndată formele de executare asupra
patrimoniului debitorului. Opoziţia la executare, pe care debitorul cambial o
poate face în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, nu suspendă executarea

5
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

decât dacă debitorul nerecunoscându-şi semnătura se înscrie în fals sau dacă nu


recunoaşte procura.
În lumina celor arătate, cambia apare ca un titlu la ordin complet şi formal, care
încorporează o obligaţie abstractă, autonomă şi necondiţionată de plată a unei sume
de bani de către semnatarii cambiei, ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiei.

CAPITOLUL III
CONDIŢIILE DE FORMĂ ALE CAMBIEI

 Menţiunile obligatorii ale cambiei

1. Denumirea de cambie (art.1 pct.1)


Această denumire poate fi înscrisă ca titlu al înscrisului sau poate figura în cuprinsul
textului, dar este obligatorie atât prezenţa ei, cât şi scrierea ei în aceeaşi limbă în care
este redactată cambia.
Din formularea art.1 al legii rezultă că nu este permisă utilizarea altei denumiri (trată,
poliţă etc.).
Denumirea de cambie trebuie exprimată în limba folosită pentru redactarea
înscrisului.
2. Ordinul (sau mandatul) necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată, într-o
anumită monedă (art.1 pct.2).
Înscrisul trebuie să cuprindă ordinul pe care trăgătorul îl dă trasului de a plăti
beneficiarului o sumă de bani determinată.
Legea nu prevede termenii care trebuie folosiţi. În toate cazurile, ordinul trebuie să fie
clar şi precis, deoarece nu pot fi folosite alte înscrisuri pentru interpretarea înscrisului
cambial.
Legea prevede expres că ordinul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţie ori
contraprestaţie care afectează ordinul de plată atrage nulitatea cambiei.
Ordinul trebuie să privească plata unei sume de bani determinate. În afară de
indicarea sumei, trebuie să se precizeze felul monedei. Fără aceasta precizare, cambia
este lovită de nulitate.
Suma este indicată în litere sau în litere şi în cifre. Dacă suma este înscrisă atât în
litere, cât şi în cifre şi nu există concordanţă între cele două indicaţii, se va lua în
considerare suma scrisă în litere (art.6 alin.1). Dacă suma de plată este scrisă de mai
multe ori, fie în litere, fie în cifre, în caz de neconcordanţă suma de plată este suma cea
mai mică (art.6 alin.2).
3. Numele (denumirea) trasului, care trebuie să plătească (art.1 pct.3).
Se are în vedere numele şi prenumele persoanei fizice sau, după caz, denumirea
(firma) persoanei juridice. În cazul neindicării trasului, cambia este lovită de nulitate.
În calitate de tras poate fi indicată orice persoană fizică sau juridică. Este posibil ca
trăgătorul să se indice pe el însuşi ca tras ori să indice cumulativ (şi nu alternativ) mai
multe persoane trase.
4. Scadenţa (art.1 pct.4 si art.36).

6
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Înscrisul trebuie să indice scadenţa, adică data la care obligaţia cambiala devine
exigibilă şi posesorul cambiei poate cere plata sumei de bani menţionate în înscris.
Pentru a produce efecte, scadenţa trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• să fie certă, adică să arate ziua ori termenul maxim în cadrul căruia posesorul
cambiei se va prezenta la plată;
• să fie unică; legea interzice cambia cu plata în rate. O cambie cu scadenţe succesive
este lovită de nulitate (art.36 din lege).
• să fie posibilă. Cambia cu scadenţa care nu este posibilă este nulă.
Cambia fără arătarea scadentei este socotită plătibilă la vedere (art.2 alin.2). Este nulă
cambia care menţionează o scadenţă imposibilă (de exemplu 30 februarie) sau incertă
ori care prevede mai multe scadenţe succesive (art.32 alin.2).
Scadenţa se poate înfăţişa în următoarele varietăţi (art.36 alin.1):
a) „la vedere” (la cerere, la prezentare). Cambia cu scadenţă „la vedere” poate fi
prezentată la plată chiar “în ziua emiterii ei şi cel mai târziu într-un an de la
emitere” (art.37 din lege).
b) la un anumit termen (indicat în unităţi de timp – zile, săptămâni, luni sau ani) de la
„vedere” adică de la prezentarea pentru acceptare (sau, în cazul neacceptării, de la
data protestului);
c) la un anumit termen de la data emisiunii (calculul termenului începe cu ziua
următoare datei emisiunii);
d) la o dată fixa (an, luna, zi). Data poate fi scrisă cu litere sau cu cifre. Prescurtările
uzuale sunt permise.
Efectele scadenţei sunt următoarele:
- numai plata la scadenţă stinge obligaţia trasului (art.44 alin.3);
- posesorul cambiei nu poate fi silit să primească plata înainte de scadenţă (art.44
alin.1);
- trasul care plăteşte înainte de scadenţă o face pe riscul şi pericolul său (art. 44
alin.2);
- orice acţiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu în termen de
trei ani, socotiţi de la data scadenţei (art.94 alin.1);
- când o cambie este plătibilă într-o moneda, care nu are curs la locul plăţii, suma
poate fi plătită în moneda ţării, după valoarea ei din ziua scadenţei (art.45 alin.1);
- în raport de scadenţă se determina zilele de prezentare a cambiei la acceptare
(art.24) sau la plată (art.41) şi exercitarea dreptului de regres (art.48).
5. Locul plăţii (art.1 pct.5, art.2 si art.42)
Locul plătii este determinat prin indicarea unei localităţi. Întrucât legea cere să se
indice locul plătii, se consideră că trebuie să se arate numai localitatea, iar nu domiciliul
ori sediul debitorului.
În lipsa unei arătări speciale, locul menţionat lângă numele trasului este considerat
locul plăţii (art.2 alin.3).
Dacă în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată, posesorul o poate prezenta la
oricare dintre acele locuri (art.2 alin. Ultim).
Domicilierea cambiei se poate realiza printr-o clauză care indică drept loc al plăţii
domiciliul unui terţ, de regulă banca la care are deschis cont. Banca domiciliată este
astfel mandatată să facă plata la scadenţă şi în caz de refuz tot ei i se adresează protestul

7
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

pentru neplată, sub sancţiunea decăderii sale din drepturile de regres (art. 42 alin. 2
pct.1).
6. Numele beneficiarului
Absenţa numelui beneficiarului provoacă nulitatea cambiei, nefiind de conceput o
cambie “la purtător”.
Mai mulţi beneficiari pot fi menţionaţi, cumulativ sau alternativ. În prima ipoteza ei
exercită împreună drepturile conferite de cambie, inclusiv dreptul de a transmite cambia
prin gir. În cea de-a doua ipoteză, oricare beneficiar, dacă posedă titlul, poate exercita
singur drepturile, inclusiv dreptul de a gira cambia.
Trăgătorul poate fi el însuşi beneficiar. În acest caz se utilizează formula „plătiţi către
mine însumi”, „plătiţi la ordinul meu” sau altă formulă echivalentă.
7. Data şi locul emiterii
Data emiterii trebuie să cuprindă anul, luna şi ziua. Cambia va indica o singură dată a
emiterii. Această menţiune este opozabilă tuturor până la proba contrară.
Absenţa datei emiterii atrage nulitatea cambiei (art.2 alin 1).
Locul emiterii este indicat prin menţionarea localităţii. Dacă în textul cambiei nu se
arată locul unde a fost emisă, ea se consideră că a fost semnată în localitatea arătată
lângă numele trăgătorului (art.2 alin.4). Dacă lângă semnătură nu este indicat nici un
loc, cambia este nulă.
În raport de data emisiunii:
- se va verifica dacă trăgătorul avea capacitatea juridică necesară;
- se determină scadenţa dacă ea este indicată la un anumit termen faţă de ziua emiterii
(art.39);
- se verifică încadrarea în termenul de decădere de trei ani pentru completarea
cambiei în alb (art.12 alin.2).
8. Semnătura trăgătorului
Trăgătorul trebuie să se semneze scriindu-şi personal, cu mâna, numele şi prenumele
(semnătura autografă şi manuscris). Este posibil ca prenumele să fie indicat numai cu
iniţială, dar numele trebuie să fie scris în întregime. În cazul persoanelor juridice,
trăgătorul poate fi indicat prin denumirea completă a firmei, a numelui şi a calităţii
celui care semnează, scrise mecanic, dar semnătura trebuie să fie aplicată cu scrisul de
mână personal al acelei persoane fizice.
Semnătura trăgătorului se înscrie la sfârşitul textului cambiei.
Aceste reguli sunt aplicabile şi celorlalţi semnatari ai cambiei şi nu doar trăgătorului.
În virtutea principiului independenţei semnăturilor, consacrat prin art.7, dacă o
semnătură este dată de un incapabil, celelalte semnături rămân valabile. Excepţie face
semnătura trăgătorului. Dacă ea nu este legal valabilă şi celelalte semnături sunt fără
efecte cambiale.

8
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

CAPITOLUL IV
TRANSMITEREA CAMBIEI (GIRUL)

Secţiunea I MODURI DE TRANSMITERE A CAMBIEI

Caracteristic circulaţiei de drept comun este faptul că dobânditorul nu obţine drepturi


autonome, ci drepturi derivate, adică aşa cum le-a avut autorul său; i se vor putea
opune deci nu numai excepţiile născute din raporturile dintre el şi debitor, ci şi
acelea care puteau fi opuse transmiţătorului său.
Cazurile mai importante de transmitere după dreptul comun sunt următoarele:
a) Cesiunea care se realizează conform regulilor din dreptul civil. Este necesară
întrebuinţarea ei când titlu este creat de la început într-o formă care îl face inapt
pentru circulaţia cambială prin inserarea clauzei “nu la ordin” şi când constituie
singurul mijloc pentru realizarea unei circulaţii chiar greoaie.
b) Girul efectuat după protest sau după scurgerea termenului pentru dresarea
protestului. Calitatea de titlu circulabil a cambiei este destinată să dureze până la
scadenţă. Girul efectuat după această dată nu mai produce efectele unui gir
propriu-zis şi trebuie considerat ca un instrument pentru realizarea cesiunii
creanţelor cambiale.
c) Subrogarea legală, când plata este efectuată de un intervenient, dar în afara
termenelor şi formelor prescrise de legea cambiei.
d) Succesiunea sau fuzionarea a două societăţi prin absorbirea uneia dintre ele de
către cealaltă.

Secţiunea a II-a NOŢIUNEA GIRULUI

Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei
persoane, numită giratar, printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea
titlului, toate drepturile izvorând din titlul respectiv.

9
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Prin gir, posesorul cambiei dă ordin trasului să plătească suma menţionată în titlu
persoanei în favoarea căreia a transmis cambia.
Potrivit legii, chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin, cambia este transmisibilă prin
gir (art.13 din lege).
Fiind un mijloc de transmitere a unor drepturi, girul este un act juridic accesoriu; el
presupune existenţa unei cambii valabile.
În mod obişnuit, girul intervine înainte de scadenţă. În orice caz, girul trebuie să fie
anterior protestului de neplată sau datei expirării termenului legal pentru dresarea
acestui protest.
Girantul este persoana titulară a dreptului legitimată în condiţiile legii şi care este
posesoarea titlului. Deci, primul girant este persoana indicată de către trăgător în
calitate de beneficiar al cambiei. Cum giratarul poate la rându-i să transmită prin gir
drepturile dobândite, înseamnă că ulterior, al doilea girant este primul giratar; al treilea
girant este al doilea giratar etc. Deci, ultimul dobânditor, care este posesorul actual al
titlului, trebuie să se legitimeze prin şirul neîntrerupt de giruri, în care fiecare girant să
fie giratarul beneficiar al girului anterior.
Giratarul poate fi orice persoană, indiferent dacă este o persoană străină sau care este
implicată în raportul cambial (trăgător, tras etc.).
Trebuie arătat că, la fel cum emiterea cambiei se justifică prin existenţa prealabilă
unor raporturi juridice între persoanele implicate în raportul cambial (raporturi juridice
fundamentale), tot astfel şi girul are la bază un raport juridic preexistent între giratar şi
girant; de exemplu, posesorul cambiei avea de plătit unui creditor o sumă de bani dintr-
un contract de împrumut şi, pentru achitarea datoriei, girează cambia în favoarea
creditorului său.

Secţiunea a III-a CONDIŢIILE DE VALABILITATE A GIRULUI

Transmiterea cambiei prin gir se face în condiţiile legii. Pentru a fi valabil, girul
trebuie să îndeplinească anumite condiţii de fond şi de formă.

 Condiţiile de fond

Girul este un act juridic şi deci trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale ale
actului juridic. În plus, el trebuie să îndeplinească şi condiţiile speciale prevăzute de
legea cambială.
Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţie care afectează girul este socotită
nescrisă (art.14 din lege). Legea interzice girul condiţional pentru a proteja siguranţa
circulaţiei cambiei.
Girul trebuie să privească întreaga creanţă prevăzută în titlu. Un gir parţial este lovit
de nulitate (art.14 alin.2 din lege). Această condiţie este menită să protejeze
indivizibilitatea titlului şi, implicit, circulaţia cambiei.

 Condiţiile de formă

10
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Girul este valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege.


Girul complet denumit şi girul plin constă într-o declaraţie a girantului semnată de
acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plăti persoanei
indicate de girant suma de bani menţionată în cambie.
Potrivit art.15 din lege, girul trebuie să fie scris pe cambie. Dacă datorită numărului
mare de giruri spaţiul nu este suficient, legea admite ca girul să fie scris pe o foaie lipită
la înscrisul cambial (allonge), cu excluderea unei foi separate.
În absenţa unei dispoziţii legale, menţiunea privind girul figurează, de obicei, pe
dosul titlului (endossement). Datorită acestui fapt, transmiterea cambiei prin gir este
cunoscută şi sub numele de andosarea cambiei. Girul poate fi scris pe faţa cambiei, însă
cu precizarea clară a naturii operaţiunii juridice, pentru a nu fi confundată cu un aval.
Girul se exprimă printr-o formulă adecvată: „plătiţi lui…” ori „plătiţi la ordinul
lui…”. În cazul girului plin, această formulă trebuie să cuprindă numele şi prenumele,
respective denumirea giratarului. Desemnarea giratarului se face după aceleaşi reguli ca
şi indicarea beneficiarului.
Menţiunea cuprinzând girul trebuie însoţită de semnătura autografă a girantului.
Semnătura trebuie să cuprindă elementele cerute de lege pentru orice semnătură
cambială (art.8 din lege).
Legea nu cere indicarea datei girului şi nici locul unde el s-a efectuat. Menţionarea
datei girului prezintă interes însă pentru stabilirea capacităţii girantului şi pentru
determinarea efectelor girului. Girul nedatat este prezumat a fi făcut înainte de
expirarea termenului stabilit de lege pentru dresarea protestului (art. 22 alin.2 din lege).
Data girului va putea fi dovedită prin orice mijloc de probă admis de Codul comercial.
Cu toate că legea nu o prevede, transmiterea cambiei prin gir impune şi predarea
titlului către giratar. Numai având posesiunea titlului, giratarul îşi va putea valorifica
dreptul dobândit. Totodată, prin remiterea titlului, giratarul este pus la adăpost
împotriva unei eventuale revocări de către girant, prin ştergerea menţiunii din titlu.

 Girul în alb

Pe lângă girul complet sau girul plin, legea reglementează şi girul în alb.
Potrivit art.15 alin.2 din lege, girul în alb este girul care nu arată numele giratarului.
Girul în alb apare ca un gir ale cărui condiţii de formă sunt simplificate. Într-adevăr,
girul în alb este valabil cu singura condiţie să existe semnătura girantului pusă pe dosul
cambiei sau pe adaos (allonge). Semnătura nu poate figura pe faţa cambiei, deoarece ea
ar putea fi interpretată ca un aval ori acceptare a cambiei.
Prin recunoaşterea girului în alb, legiuitorul urmăreşte să uşureze circulaţia cambiei.
Întrucât girul este în alb, posesorul cambiei o poate transmite printr-o simplă tradiţiune.
În plus, neexistând numele său menţionat pe cambia, posesorul nu îşi asumă nici o
răspundere faţă de dobânditorii succesivi ai cambiei.
Posesorul unei cambii în alb are anumite drepturi pe care le poate exercita în
condiţiile art.16 alin.2 din lege.
Astfel, posesorul cambiei poate să completeze girul cu propriul său nume, indicându-
se ca giratar. Legea permite completarea girului şi cu numele unei alte persoane căreia
posesorul urmăreşte să-i transmită titlul. În acest caz, posesorul nu devine obligat
cambial şi deci nu are o răspundere cambială.

11
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Apoi, în locul completării girului în alb, posesorul are dreptul să gireze cambia mai
departe, printr-un gir plin, în alb sau la purtător. Semnând cambia în calitate de girant,
posesorul cambiei devine giratar al girului în alb şi, în consecinţă, el are drepturile şi
obligaţiile oricărui girant.
În sfârşit, posesorul cambiei are dreptul să predea titlul unei terţe persoane, fără să
completeze girul în alb şi fără să gireze cambia. În acest caz, cambia se transmite prin
simpla tradiţiune a titlului. Întrucât posesorul cambiei nu semnează cambia ca girant, el
nu devine obligat cambial.

 Girul la purtător

În aceeaşi idée, a facilitării circulaţiei cambiei, legea recunoaşte şi girul la purtător.


Potrivit art.14 alin.3 din lege, „girul la purtător” este echivalentul unui „gir în alb”.
Deci, girul la purtător are valoarea şi efectele juridice ale girului în alb.
Sub aspectul condiţiilor de formă, girul la purtător se deosebeşte de girul în alb numai
în privinţa desemnării giratarului; girul în alb nu cuprinde nici o menţiune cu privire la
giratar, pe când în cazul girului la purtător, giratarul este desemnat prin calitatea sa de
posesor al titlului (de exemplu, „către prezentator”).
Beneficiarul girului la purtător se legitimează prin prezentarea titlului. El poate
transmite titlul mai departe prin simpla tradiţiune. Totodată, întrucât girul la purtător
produce efectele girului în alb, posesorul titlului poate să redea cambiei atributele de
titlu la ordin, prin completarea girului cu numele său ori al altei persoane, în condiţiile
arătate.

CAPITOLUL V
PLATA CAMBIEI

Secţiunea I REGULILE GENERALE PRIVIND PLATA CAMBIEI

Prin lege se determină cine are dreptul la plată şi cui i se poate cere plata, data şi locul
plăţii, condiţiile plăţii şi efectele pe care le produce plata.

 Prezentarea cambiei la plată

În vederea achitării sumei de bani prevăzută în titlu, cambia trebuie prezentată la


plată.
Prezentarea cambiei la plată este necesară nu numai pentru că altfel nu se poate face
plata, ci şi pentru că este o condiţie indispensabilă pentru dresarea în mod valabil a

12
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

protestului, în cazul refuzului de plată. Totodată, prezentarea cambiei la plată este o


cerinţă care trebuie satisfăcută prealabil oricărei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere rolul pe care îl îndeplineşte, prezentarea cambiei la plată trebuie să
fie reală şi efectivă. Cel îndreptăţit la plată trebuie să prezinte celui obligat cambial
pentru plata sumei de bani menţionate în titlu.

 Cine are dreptul la plată

Prezentarea cambiei şi deci dreptul la plată îl are posesorul legitim al titlului (art.43
din lege). Acesta poate fi beneficiarul indicat de trăgător în cambie sau giratarul, care se
legitimează printr-un şir neîntrerupt de giruri, în condiţiile legi (art.18 din lege).
Debitorul are obligaţia să verifice identitatea posesorului titlului. Dacă ultimul
posesor este legitimat formal în condiţiile art.18 din lege, plata făcută acestuia este
valabilă şi este liberatorie pentru debitor, chiar dacă posesorul nu era capabil după
dreptul civil să o primească. În cazul unei cambii transmise prin gir, el este dator să
verifice regulata succesiune a girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor
(art.43 alin.3 din lege).

 Cui se poate cere plata

Plata cambiei se poate cere, în primul rând, trasului acceptant, care este debitorul
principal al cambiei (art.42 din lege). Cambia se prezintă trasului pentru plată, chiar şi
în cazul când a refuzat acceptarea, deoarece refuzul acceptării nu exclude dreptul
trasului de a plăti cambia.
Plata cambiei se poate cere domiciliatarului, când acesta a fost indicat în cambie.
Potrivit legii, plata cambiei poate fi cerută şi direct de la avalistul trasului, dacă există
un asemenea garant. În cazul când avalistul refuză plata, prezentarea făcută lui şi
dresarea faţă de el a protestului de neplată nu constituie o prezentare aptă să conserve
posesorului acţiunea împotriva obligaţiilor de regres.
În subsidiar, cambia poate fi prezentată la plată debitorilor de regres, dacă au fost
îndeplinite formalităţile legale

 Data plăţii

Plata cambiei se poate cere la scadenţă. Scadenţa poate fi determinată la emiterea


titlului (scadenţa la o zi fixă sau la un anumit termen de la data emisiunii) sau poate fi
determinată ulterior de posesorul cambiei (scadenţa la vedere sau la un anumit termen
de la vedere).
Când scadenţa este la o zi fixă sau la un anumit termen de la data emisiunii ori de la
vedere, cambia trebuie prezentată la plată, fie în ziua scadenţei, fie într-una din cele
două zile lucrătoare care urmează (art.41 din lege).
În cazul scadenţei „la vedere”, cambia este plătibilă la prezentare. Ea trebuie
prezentată însă în termen de un an de la data emiterii sau, după caz, în termenele fixate
de trăgător sau girant (art.37 din lege).

13
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

 Locul plăţii

Cambia trebuie să fie prezentată pentru plată la locul şi adresa indicată în titlu (art.42
din lege).
Potrivit legii, locul plăţii este localitatea arătată în cambie ori, în lipsă, cea indicată
lângă numele trasului.
Dacă în cambie nu se indică şi adresa plătitorului, cambia trebuie prezentată pentru
plată, după caz, la domiciliul trasului sau al persoanei indicate să plătească pentru el ori
la cel al intervenientului (art.42 din lege).
Dacă nu se poate identifica domiciliul trasului sau al celorlalte persoane de la care
trebuie cerută plata, posesorul are facultatea de a cere dresarea protestului de neplată
oriunde în limitele comunei locului de plată (art.68 alin.2).
Prezentarea se mai poate face şi la o cameră de compensaţie, dacă atât debitorul, cât
şi posesorul sunt membri ai acestei camere, legea asimilând-o cu o prezentare pentru
plată.

 Condiţiile de valabilitate a plăţii

Pentru a fi valabilă, plata trebuie să îndeplinească anumite condiţii prevăzute de lege.


a) Plătitorul să fie capabil şi să nu fi fost supus procedurii lichidării judiciare.
b) Plata sa fie făcută numai după ce debitorul s-a asigurat că posesorul cambiei
este legitimat printr-un şir neîntrerupt de giruri.
c) Plata să se fi făcut la scadenţă. Posesorul cambiei nu este obligat să primească
plata înainte de scadenţă. Plata anticipată se face pe riscul trasului (art.44 din
lege). Debitorul va trebui, prin urmare, să se asigure că posesorul este titular
real al dreptului cambial. Examinarea legitimării formale nu mai este suficientă
pentru a justifica plata, ci trebuie cercetată şi autenticitatea girurilor, precum şi
capacitatea posesorului.
d) Plata să se fi făcut fără fraudă sau greşeală gravă a plătitorului.
Frauda prevăzută de art.44 din lege, cuprinde atât înţelegerea frauduloasă în
sensul propriu al cuvântului, intervenită între debitor şi posesorul abuziv, în
scopul prejudicierii adevăratului creditor, cât şi lipsa de acţiune a celui ce nu
refuză plata din inerţie sau pentru a evita cheltuielile unui proces, dacă se
dovedeşte că el cunoştea că posesorul cambiei era numai aparent legitimat şi că
putea să dovedească acest lucru.
Greşeala gravă produce şi ea lipsa de valabilitate a plăţii, dacă se referă nu
numai la posibilitatea pe care ar fi avut-o debitorul ca uzând de o diligenţă
minimă să cunoască situaţia reală, ci şi la posibilitatea pe care ar fi avut-o de a-
şi procura dovezile necesare.
Potrivit legii, plata parţială este valabilă, neputând să fie refuzată (art.43 alin.2
din lege). În caz de refuz al unei plăţi parţiale, posesorul cambiei este decăzut
din acţiunea de regres pentru suma oferită şi neprimită şi pentru accesoriile
acesteia.
Regula de mai sus se aplică plăţii efectuate de tras, fie că a acceptat sau nu, de
emitent (în biletele la ordin) sau de avaliştii lor. Posesorul nu este obligat să

14
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

primească o plată parţială de la debitorii de regres (argument tras din art.43 din
lege).
Acceptantul prin intervenţie asumând poziţia trasului şi putând ca şi acesta să
accepte parţial, poate face o plată parţială, dar platnicul prin intervenţie nu,
deoarece legea prevede că plata prin intervenţie trebuie să cuprindă întreaga
sumă ce urmează să fie plătită de acela în favoarea căruia se intervine (art.78
alin.2 din lege).
Primirea plăţii parţiale nu este obligatorie, decât la scadenţă, sau după
scadenţă, dar mai înainte de dresarea protestului sau de expirarea termenului
pentru dresarea lui. După aceste termene, neplata dă dreptul posesorului să
înceapă urmărirea, iar aceasta nu mai poate fi înlăturată decât prin achitarea
întregii sume.
În caz de refuz al unei plăţi parţiale, debitorii de regres nu mai pot fi urmăriţi
decât pentru diferenţă. Plata parţială, ca şi refuzul plăţii parţiale, trebuie
constatate prin protest.
Dacă se face o plată parţială, trasul poate cere posesorului plătit să se facă pe
cambie menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă (art.43 alin.3 din lege)
În cazul când o cambie este plătibilă într-o monedă străină care nu are curs la
locul plăţii, suma poate fi plătită în moneda naţională, după valoarea ei în ziua
scadenţei (art.45 din lege).

 Efectele plăţii cambiei

Plata la scadenţă, cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, produce efecte diferite,


după cum ea a fost efectuată de un debitor cambial principal sau de un debitor de
regres.
Dacă plata este făcută de trasul acceptant, care este debitorul cambial principal,
această plată stinge obligaţia cambială a trasului, precum şi obligaţiile tuturor
debitorilor cambiali (trăgător, girant şi avaliştii acestora şi ai trasului acceptant).
Aceleaşi efecte se produc când plata s-a efectuat de trasul neacceptant sau de
domiciliatar, care plăteşte pentru tras.
Dacă plata este făcută de un debitor de regres, ea stinge numai obligaţiile care
figurează pe titlu după debitorul care a plătit, adică obligaţiile giranţilor succesivi şi
avaliştilor lor. O atare plată nu stinge obligaţiile giranţilor anteriori şi nici obligaţiile
trasului, trăgătorului şi avaliştilor acestora. Aceşti debitori vor putea fi urmăriţi în
temeiul cambiei.

 Dovada plăţii cambiei

Plata cambiei se dovedeşte în condiţiile legii. Astfel, art.43 din lege prevede că trasul
care plăteşte cambia poate pretinde ca aceasta să-i fie predată cu menţiunea de achitare
scrisă de către posesor pe titlu.
Deşi legea se referă numai la tras, totuşi soluţia priveşte pe orice debitor cambial care
achită integral suma menţionată în cambie; oricare debitor care plătit cambia poate
pretinde posesorului remiterea cambiei cu menţiunea de achitare scrisă pe titlu.

15
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Remiterea titlului chitanţat prezintă interes nu numai pentru dovedirea plăţii. În cazul
debitorilor de regres şi avaliştilor, cambia le este necesară pentru exercitarea drepturilor
cambiale împotriva celor obligaţi faţă de ei, în condiţiile legii.
Având în vedere importanţa titlului chitanţat pentru debitor, neremiterea titlului dă
dreptul debitorului să refuze plata cambiei.
În cazul unei plăţi parţiale, debitorul nu poate pretinde remiterea titlului, fiind necesar
posesorului pentru valorificarea părţii din datorie neachitată. Pentru a putea dovedi
plata parţială efectuată, debitorul poate pretinde posesorului să menţioneze pe titlu plata
parţială şi să îi elibereze o chitanţă (art.43 alin.3 din lege)

 Consecinţele neprezentării cambiei pentru plată

Sunt cazuri când, deşi ajunsă la scadenţă, totuşi cambia nu este prezentată pentru
plată. În scopul eliberării debitorilor de obligaţiile lor, legea recunoaşte oricărui debitor
cambial dreptul de a consemna suma menţionată în cambie la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni, pe cheltuiala şi pe riscul posesorului cambiei. Recipisa privind
consemnarea sumei de bani se depune la tribunalul sau la judecătoria locului de plată
(art.46 din lege).

16
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

BIBLIOGRAFIE

STANCIU CARPENARU - „ Drept Comercial Român” , Editura All,


1996;

ION TURCU, LIVIU POP - „ Contractele Comerciale”, Editura


Lumina Lex, 1997;
PATRSACANU PETRU - „ Drept Comercial – Cambia şi biletul
la ordin”, Editura All, 1994
Revista de Drept Comercial - nr 12/1998, pag. 59, nr 3/1999, pag.103
şi nr. 6/1999, pag.83.
Legea 58/ 1934 asupra cambiei si biletului la ordin cu modificarile
sale ulterioare

17
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

18