1, Ce este consilierea? Def.

Consilierea este o formă de intervenție psihologică ce se adresează persoanelor normale din

punct de vedere psihic, aflate într-o situație de impas cu privire la rezolvarea unor situații problemă.

Consilierea este un proces intensiv și personal care are ca scop sprijinirea oamenilor în rezolvarea
problemelor.

multe persoane pot oferi “consiliere” (sfaturi, sugestii) în diverse medii și către diverse persoane (familie,
prieteni, cunoútinĠe), totuși consilierea profesională este asociată cu anumite arii specializate din
domeniul științelor sociale (psihologie,

Consilierea profesională reprezintă un demers complex care cuprinde seturi de intervenții ce solicită o
pregătire profesională specială.

Relatia dintre consilier și consiliat este una de alianță, de participare și colaborare reciprocă.

• este o relatie de colaborare intre consilier si cel consiliat;

• este focalizata pe problema;

• se orienteaza catre comportamentele problematice ale clientului, dar si catre optimizarea capacitatilor
sale de comunicare, luare de decizii, etc.;

• integreaza si aplica principii si strategii specifice mai multor orientari teoretice in functie de client;;

• este suportiva creand un cadru in care clientul isi poate exprima emotiile,conflictele;

• se centreaza pe situatiile prezentului si nu pe trecut;

• este o interventie de durata scurta sau medie.

Repere semnificative in consilierea psihologica

Consilierea psihologica presupune explorarea si evaluarea simptomelor ca si sustinerea clientului in

demersul sau recuperativ. La modul general, simptomul sau problema este cauzata de distanta dintre
“ceea ce este”, adica perceptia situatiilor prezente si “ceea ce ar trebui sa fie”, respectiv imaginea ideala
construita la care se raporteaza acesta

Relatia de consiliere in abordare umanista

Relatia de consiliere este o relatie dintre doi parteneri, dintre care unul solicita iar celalalt acorda ajutorul
de care are nevoie clientul. Aceasta relatie contine în sine elementele pe care le aduce atat cel care are
nevoie de ajutor cat si cel care îl ofera.. Contributia majora a clientului consta mai ales în motivatia
acestuia
• Responsabilitatile consilierului:

a. sa conduca si sa dirijeze procesul de consiliere in vederea realizarii obiectivelor clientului;

b. sa evite jucarea rolurilor de victima, salvator sau persecutor;

c. sa participe activ, impreuna cu clientul, la analiza tranzactionala, analiza jocurilor

psihologice si analiza scenariilor de viata,

d.sa ajute clientul la învatarea conceptelor A.T. pentru a le putea folosi in evaluarea propriului
comportament,

e. sa tina la curent clientul cu directia si rezultatele consilierii,

f. sa asiste clientul la realizarea contractului cu el insusi, rolul consilierului fiind cei de martor sau
facilitator,

g. sa considere obiectivele clientului mai importante decat cele proprii.

Responsabilitatile clientului:

a. sa stabileasca, prin contract, ceea ce vrea sa schimbe;

b. sa identifice potentele interioare ce ar putea fi antrenate în obtinerea schimbarii;

c. sa-si asume responsabilitatea pentru propriile decizii si actiuni si sa îndeplineasca sarcinile date de
consilier;

d. sa contribuie la stabilirea unei relatii terapeutice de siguranta si încredere;

e. sa considere consilierul drept aliat al schimbarii si nu magician.

Tipuri de consiliere:

- Consilierea psihologica, nevoia de autocunoastere, de intarire a Eu-lui, de dezvoltare personala si

de adaptare.
- Consilierea educationala, este un proces de dezvoltare: personala, profesionala si sociala a
persoanei; Consilierea vocationala ofera informatii despre optiuni educationale si profesionale;
faciliteaza dezvoltarea personala pentru luarea unor decizii in concordanta cu aptitudinile
personale 
- Consilierea vocationala,

suportiva: ofera suport emotional, apreciativ si material

OBIECTIVELE CONSILIERII:

Obiectivul major al consilierii este acela de a ajuta clientii să se înteleagă si să se accepte asa
cum sunt mai ales în situatiile în care nu se pot schimba si să ajute clientul să producă schimbări voluntare
în situatia în care o schimbare poate creste starea de bine a clientului.
 1. PROMOVAREA SANATATII SI A STARII DE BINE: functionare optima din punct somatic
emotional, social si spiritual.

atitudine pozitiva fata de propria persoana, acceptarea calitatilor si defectelor personale, perceptia
pozitiva a experientelor trecute si a viitorului.

2.
DEZVOLTARE PERSONALA: cunoastere de sine, imaginea de sine, capacitatea persoanei de
a lua decizii , si de a controla stresul, tehnici de învatare eficiente, atitudini creative, optiuni
vocationale realiste, de a se adapta social

3. PREVENTIE: previne dispozitiile afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor

de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultatilor de învatare, a dezadaptarii sociale, a
situatiilor de criza. Consilierea este mai interesata de starea de bine decat de starea de boala.

3. Componentele starii de bine:

ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitiva fata de propria persoana, acceptarea

calitatilor si defectelor personale, perceptia pozitiva a experientelor trecute si a viitorului.

RELATII POZITIVE CU CEILALTI: încredere în oameni, sociabil,,

nevoia de a primi si a da afectiune, atitudine empatica, deschisa si calda.

AUTONOMIE: independent, hotarat, rezista presiunilor de grup, se evalueaza pe

sine dupa standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectantele si evaluarile
celorlalti

SENS SI SCOP ÎN VIATA: directionat de experienta pozitiva a trecutului, bucuria prezentului si

relevanta viitorului, convingerea ca merita sa te implici, curiozitate.

DEZVOLTARE PERSONALA: deschidere spre experiente noi, nevoia de provocari, respingerea

rutinei, creativitate.

4. Consilierea psihologica si psihoterapia- diferente

Consilierea este o formă de intervenție psihologică ce se adresează persoanelor
normale din punct de vedere psihic, aflate într-o situație de impas cu privire la rezolvarea unor
situații problemă

 Psihoterapia este o forma de terapie, de tratament, prin vorbire si te poate ajuta in situatiile in
care simti ca nu mai faci fata din punct de vedere emotional, ca intampini dificultati in relatiile cu
ceilalti, ca te deranjeaza o serie de simptome. 
     Psihoterapia este un tratament al tulburarilor emotionale si al celor mentale.
 Consilierea este o activitate care îi ajută pe oamenii normali să depăsească obstacolele apărute în
calea dezvoltării personalitătii lor. Consilierea este focalizată pe identificarea unei solutii optime
pentru o problemă existentă.

Psihoterapia este o activitate de sprijin pentru persoane cu probleme mult mai grave, persoane al
căror echilibru si dezvoltare emotională au fost afectate.
consilierea este centrată pe probleme cognitive, iar psihoterapia este centrată pe problemele
emotionale ale clientului,

Relația terapeutica.

Relatia terapeutica este o relatie dintre doi parteneri, dintre care unul solicita iar celalalt acorda
ajutorul psihologic. Aceasta relatie contine în sine elementele pe care le aduce atat cel care are nevoie de
ajutor cat si cel care îl ofera.. Contributia majora a clientului consta mai ales în motivatia acestuia

1. Relația centrată pe realitate implică o atitudine atentă, calmă, interesată și empatică din
partea consilierului, care încearcă să-i creeze clientului un mediu bazat pe căldură și
înțelegere și care îl va ajuta pe acesta să atingă obiectivele propuse în intervenția
psihologică.

2. Relatia terapeutica - succesul oricărei terapii implică o colaborare dintre două persoane.
Acest tip de relație este de natură conștientă, rațională și non-regresivă, iar consilierul face
apel la ego-ul de adult al clientului, pe care îl tratează ca pe un partener.

3, Relația de tip transferențial - este regăsită mai mult ca instrument terapeutic de psihanaliză si
presupune fixatia afectivă a clientului asupra terapeutului sau consilierului pe modelul relatiei părinte-
copil. Nevoia afectivă a clientului, satisfăcută prin intermediul relatiei centrate pe realitate, este deliberat
frustrată de consilier prin interpretarea transferului.

5, Scopuri

Scopul imediat al consilierii psihologice se referă la asistența acordată consiliatului pentru rezolvarea
unei probleme concrete (aici și acum) cu care acesta se prezintă la specialist.

Clientul poate fi ajutat să dezvolte o mai bună înțelegere despre funcționarea propriei personalități prin
autoexplorare (ghidată de consilier) și să-și identifice corect punctele tari și

punctele slabe, dar există posibilitatea ca toate acestea să nu fie de folos clientului dacă acesta nu are un
anumit nivel de înțelegere integrativă a propriei personalități.

Scopurile:
4, Caracteristici ale intervenției în consilierii:

Pentru a reduce sau anula disconfortul cu care se confrunta clientul, terapeutul se

afla in situata de a “orienta” demersul de vindecare, demers care are o evolutie procesuala

si presupune trei faze distincte:

- explorare

- evaluare

- interventia propriu-zisă (terapia)

1. . Explorarea

Clientul se prezinta pentru consiliere si isi va expune cel mai frecvent problemele intr-un mod vag-
imprecis sau foarte tintit pe ultima situatie care ii provoaca discomfort.

Cand clientul expune dificultatile cu care se confrunta apare tendinta de a generaliza (“tot ce fac”,
“niciodata”, “totdeauna”), tendinta de a exagera (“nu stiu cum sa reactionez”, “ma blochez”, “este
ingrozitor”) si tendinta de a se descrie neajutorat.

Ca urmare, in aceasta faza de explorare, terapeutul trebuie sa asigure clientului atmosfera potrivita pentru
a-si descrie si defini prin operationalizare problematica.

a. Precizarea problemei Terapeutul va folosi ca discurs propozitii de tipul: “astazi vom incerca
sa stabilim”/ “voi incerca sa stabilesc impreuna cu tine ceea ce te preocupa in prezent si este/
reprezinta cauza nemultumirilor, necazurilor tale.”, “in acest scop iti voi pune o serie de
intrebari care ne vor permite sa precizam problemele cu care vom lucra.”
b. Stabilirea problemei,
c. Descrierea comportamentului actual asociat problematicii selecționate. In aceasta etapa a
demersului terapeutic, scopul este de a sustine clientul in precizarea clara a comportamentelor
concrete care se asociaza cu trairile negative (anxietate, angoasa)
d. Descrierea antecedentelor . In aceasta etapa scopul este explorarea evenimentelor care preced
trairile negative, altfel spus, se incearca a se preciza existenta factorilor declansatori care pot
fi extrinseci sau intrinseci.
e. Descrierea solutiilor
f.
 2, Evaluarea

Se stabileste, se defineste problema cu care se confrunta clientul si cu care se va lucra in faza de terapie.

Demersul terapeutic ulterior acestei faze de evaluare, poate avea o evolutie diferita in functie de teoria la
care adera terapeutul. cel mai frecvent se lucreaza cu combinare de tehnici).

Comportamentul functional se defineste in aceasta perspectiva prin absenta ideilor irationale care ar
putea determina modificari la nivel cognitiv, afectiv, motivational, atitudinal si comportamental.
Comportamentul disfunctional se defineste ca generand o serie de rationari ilogice: “nimeni nu ma
iubeste”, “toata lumea are ceva cu mine

Functionalul consta in absenta mecanismelor de aparare, iar disfunctionalul consta in prezenta acestor
mecanisme de aparare.

7, EMPATIA

Empatia reprezintă abilitatea consilierului de a îl înțelege pe client din perspectiva acestuia și, atunci când
este cazul, de a comunica această înțelegere clientului

empatia emoțională, este cea în care consilierul încearcă să simtă emoțiile pe care le simte și clientul.

- persoanele empatice sunt caracterizate prin prezenta unei atitudini optimiste, caldura,
emotionalitate, altruism, generozitate, flexibilitate
- persoanele slab empatice apar ca fiind mai rigide, retrase, intolerante, singuratice, , centrate pe
sine, introverte, nu acorda atentie sentimentelor altora.

Rezistente fata de empatie

În literatura de specialitate sunt descrise doua modalitati distorsionate de

relationare a psihoterapeutilor cu pacientii lor:

- “patologizanta”, bazata pe modelul medical, cu accente puse pe obiectivitate si pe

evitarea pe cat posibil a introspectiei. Aceasta tendinta de a patologiza reprezinta o

încercare a terapeutului de a mari distanta fata de pacient, prin accentuarea diferentelor

dintre pacientul „bolnav” si terapeutul “sanatos” ;

- “normalizanta”, bazata pe încercarea terapeutului de a minimaliza aspectele patologice

evidente ale pacientului. Acesta este tratat ca si cum ar fi o persoana normala, supus însa

unor „împrejurari sociale” care l-au transformat în victima. “Normalizarea” reflecta

dorinta terapeutului de a nega patologia de baza, în scopul prevenirii unei cresteri

semnificative a propriei sale anxietati (în cazul în terapeutul ar raspunde în mod empatic

pacientului sau).

Elemente si Puncte de reper

Orientarea clientului catre consilierea psihologica

1. afla de ce clientul cauta consiliere acum;

2. afla ce date detin cei care ti-au trimis clientul (daca exista);

4. evalueaza daca cel mai potrivit spijin pe care il poate primi clientul in acest

moment este consilierea psihologica;

5. respecta confidentialitatea consilierii si spune-i clientului despre aceasta;

6. exploreaza temerile clientului referitoare la consilierea psihologica;

7. afla care este parerea clientului despre consilierea psihologica (cat crede el ca dureaza etc.);

8. exploreaza istoricul clientului referitor la sprijinul primit de acesta de la alte persoane;

Evaluarea clientului si a grijilor acestuia

1. permite-i clientului sa vorbeasca;

2. asculta si raspunde problemei, nu povestii;

3. solicita orice informatie cruciala sau de care ai nevoie;

4. stabileste un proces de reflectare;

6. incurajeaza implicarea clientului in procesul schimbarii;

7. utilizeaza limbajul si abordarea adecvate;

13. identifica incercarile nereusite ale clientului de a gestiona problema;

14. identifica incercarile reusite ale clientului in gestionarea problemei;

15. identifica obstacolele din calea schimbarii;

Fazele consilierii profesionale

Faza de initiere – initierea schimbarii

1. nu incarca clientul prea mult;

2. variaza nivelul de suport si directia acestuia;

3. continua cu abordarea initiala pana cand clientul si-a atins scopul sau este increzator ca isi va atinge
scopul de unul singur;

4. ia in considerare varietatea tehnicilor de consiliere psihologica si construieste-ti

demersul pe acestea;

5. fii atent si, raspunde adecvat posibilelor amenintari la adresa

aliantei terapeutice datorate sedintelor de consiliere anulate sau de la care clientul

a absentat.

Faza de mijloc

1. urmareste si consolideaza “victoriile” obtinute de client in demersul consilierii;

2. echilibreaza victoriile rezultate din focalizarea pe sarcina cu victoriile rezultate in

/zona relationarii clientului cu ceilalti;

3. exploreaza posibilele zone de necunoastere mutuala; solicita sprijinul

supervizorului;

4. incurajeaza clientul, atunci cand este cazul, sa se vada ca si cum i-ar vedea altii;

5. ramai deschis la posibilitatea unei munci terapeutice de profunzime

6. echilibreaza aspectele rationale ale consilierii cu cele emotionale;

7. fii alert cu privire la dependenta clientului de consiliere si de consilier; sprijina

clientul sa se orienteze catre incredere in el insusi si catre dezvoltare personala

8. fii alert cu privire la orice deteriorare in starea clientului si raspunde prompt

oricarui dezechilibru;

9. gestioneaza corect orice criza care poate aparea;

10. evalueaza progresul si gestioneaza dezamagirea clientului cu privire la nivelul

progresului sau;

11. fii pregatit sa renegociezi obiectivul initial cand apar schimbari;

12. ajuta clientul sa inteleaga natura non-lineara a schimbarii;

Faza de incheiere

1. initiaza pregatirea pentru finalizarea demersului de consiliere psihologica;

2. promoveaza schimbarea autonoma a clientului;

3. respecta dorinta clientului, daca acesta doreste sa termine brusc consilierea;

4. pe parcursul demersului anunta si reitereaza ideea ca procesul de consiliere

psihologica se va finaliza cu siguranta;

5. incurajeaza feedbackul final al clientului;

6. ia in considerare avantajele si dezavantajele diverselor moduri de finalizare a

demersului de consiliere;

7. comunica-i clientului ca finalizarea consilierii psihologice este acompaniata

cateodata;

8. ajuta clientul sa foloseasca ceea ce a invatat pentru a privi pozitiv catre viitor;

9. evalueaza progresul clientului la finalul procesului de consiliere

9, Psihanaliza

Principiul care stă la baza psihanalizei este convingerea că toți oamenii au gânduri inconștiente,
sentimente, dorințe și amintiri.

Ca procedeu, scopul psihanalizei este de a aduce ceea ce există la nivelul inconștientului sau
subconștientului la suprafață, adică la nivel conștient.

Principiile de bază ale psihanalizei sunt:

 Comportamentul unei persoane este influențat de impulsurile sale inconștiente;

 Problemele emoționale și psihologice, precum depresia și anxietatea, sunt adesea înrădăcinate în

conflicte care au loc între mintea conștientă și cea inconștientă;
  Dezvoltarea personalității este puternic influențată de evenimentele din copilăria timpurie;

 oamenii folosesc mecanisme de apărare pentru a se proteja de informațiile depozitate în

inconștient;

 Psihanaliștii pot ajuta o persoană să își aducă anumite aspecte ale minții inconștiente în nivelul
conștient prin utilizarea mai multor metode.

Principiile de baza ale interventiilor psihologice psihodinamice

Principiul de baza al acestor interventii il reprezinta notiunea de "insight". Toate aceste interventii iau in
considerare incapacitatea clientului de a urma preceptul lui Socrate - "cunoaste-te pe tine insuti". Clientul
poseda o serie de scopuri de viata, atitudini, motive, opinii in legatura cu sine insusi de care este constient
si pe care se straduieste sa le urmeze, cat si un set de motivatii si conflicte inconstiente care isi au originea
in relatiile si experientele din copilaria sa. Prezenta acestor continuturi de natura inconstienta in perioada
adulta poate fi nociva pentru client din cel putin doua motive;

• ele sunt specifice relatiilor din copilarie, care nu mai exista. Cu alte cuvinte aceste relatii sunt
caracterizate prin imaturitate si egocentrism

Conform principiilor psihanalitice interventia psihologica are in fata doua obiective ambitioase:
a) sa modifice viziunea clientului asupra propriei sale probleme si de fapt intregul sau mod de
viata; b) sa-i formeze acestuia un nou mod de inte1egere a propriei sale persoane.

Mecanisme de aparare

Proiectia- Proiectia reprezinta atribuirea inconstienta a altor persoane, sentimente, idei, trebuinte,
fantasme ce apartin propriei experiente subiective, care sunt incompatibile cu experienta posibila
(adaptata) a aceleiasi situatii.

Rationalizarea- Rationalizarea reprezinta atribuirea inconstienta a unor autojustificari logice dar ireale
unor situatii, reactii, comportamente.

Negarea- Negarea consta in refuzul realitatii intr-un mod radical si primar, experienta, trairea subiectiva
Sublimarea -Sublimarea consta in deplasarea comportamentelor neadaptate unor situatii catre alte
situatii.xistenta este absolut incompatibila cu cea adaptata, cu “ceea ce ar trebui sa fie”.

Regresia Regresia consta in adoptarea inconstienta a unor comportamente si atitudini asociate sau
adaptate unor stari anterioare de dezvoltare;

Simpatismul Simpatismul reprezinta adoptarea inconstienta a unor comportamente confuze,

nonresponsabile, aceste comportamente au ca efect focalizarea asupra persoanei respective a atentiei
celorlalti si un grad de simpatie, de ajutor.

10, ORIENTARE COGNITIVA- comportamentala

Terapia cognitiv comportamentala se centreaza pe studierea relatiei dintre ganduri, emotii si
comportamente. Conceptul care sta la baza terapiei cognitiv comportamentale este ca gandurile noastre
despre o anumita situatie ne afecteza felul in care ne simtim emotional si fizic.

Terapia cognitiv comportamentala are ca scop sa-i invete pe clienti sa inteleaga modul lor de gandire si
comportament.

Elementele-cheie ale terapiei cognitiv comportamentale se refera la dezvoltarea unui mediu terapeutic de
siguranta, confidentialite, sinceritate, acceptare si orientarea structurata spre problemele clientului.

DEFORMARI DE RATIONAMENT

• radicalizarea: subiectul vede totul, fie in negru, fie in alb;

• suprageneralizarea: subiectul dramatizeaza o dificultate obisnuita, generalizand-o in

mod excesiv;

• deformarea selectiva: subiectul nu retine decat partea negativa a lucrurilor sau

minimalizeaza ceea ce este pozitiv, amplificand ceea ce este negativ;

• autodeprecierea: subiectul crede ca toate calitatile si succesele lui n-au nici o valoare si

nu servesc la nimic;

• inferenta: subiectul crede ca stie gandurile altora, ghiceste viitorul, face deductii pripite;

• emotivitatea: subiectul isi proiecteaza starile sufletesti asupra realitatii;

• prezenta lui "ar trebui": subiectul considera ca viata si lumea trebuie totdeauna sa

raspunda unor norme foarte precise

• etichetarea: subiectul identifica persoanele cu actiunile si comportamentele lor

• personalizarea: subiectul pune intreaga raspundere pentru o problema in sarcina uneia si

aceleasi persoane.

11, ORIENTARE COMPORTAMENTALA

Terapeuții și consilierii comportamentalisti se ocupă de comportamentul observabil úi de conditiile de

mediu care îl modelează, psihoterapia úi consilierea psihologică fiind înțelese ca procese de învățare.
La naștere se consideră că fiecare persoană se află într-o stare zero, în care nu are nici un fel de cunoștințe
despre lumea înconjurătoare , dar are capacității de a învăța comportamente. Persoana învață toate
comportamentele ca rezultat al situațiilor neprevăzute declanșate de mediu.

Rolul specialistului este acela de a face aranjamente ale mediului astfel încât comportamentul clientului
să se schimbe în concordanță cu dorințele clientului.

Tehnici ale intervenției comportamentale

1. Tehnica stingerii comportamentelor nedorite

Modelele de comportament invatate au tendinta de a slabi si de a disparea in timp
daca nu sunt intarite corespunzator. Acest fenomen este evident mai ales in situatiile in
care comportamentul nedorit a fost intarit fara voie de alte persoane.

Tehnica desensibilizării sistematice

Aceasta tehnica s-a dovedit utila in reducerea unor modele de comportament

nedorite, prin punerea in actiune a altor modele comportamentale antagoniste. Prin

tehnica desensibilizarii subiectul este invatat sa se relaxeze sau sa se comporte intr-un

mod care este incompatibil cu aparitia anxietatii in prezenta unor stimuli anxiogeni reali

sau imaginari

Tehnica aversive

Aceasta metoda presupune inlaturarea modelelor nedorite de comportament prin

metoda clasica a sanctiunilor. Sanctiunea presupune atat inlaturarea intaririlor pozitive

cat si utilizarea unor stimuli aversivi. Cei mai des utilizati stimuli aversivi sunt socurile

electrice. Desi utile, pedepsele sunt rareori utilizate ca unica metoda de tratament

Metoda modelării

Această metodă presupune însusirea unor modele dezirabile de comportament prin imitarea altor persoane
cum ar fi terapeutul . Clientul este confruntat cu anumite tipuri de comportament puse în scenă de către
terapeut úi încurajat să le imite. Astfel, de exemplu, modelarea s-a dovedit eficientă în acumularea unor
deprinderi de alimetare independentă la copiii deficienĠi mental.

13, Orientarea umanista

Modelul umanist prezintă mai multe directii teoretice, dintre care vom descrie:

•abordarea nondirectivă (consilierea centrată pe client);

• analiza tranzactională.
 Consilierea centrată pe client

In centrul acestei conceptii teoretice se afla, asadar, capacitatea individului de a

se intelege pe el insusi si de a-si rezolva problemele suficient pentru a functiona adecvat.

Realizarea acestei capacitati reclama un context de relatii umane pozitive, lipsite de

amenintare sau de provocare).

Exprimarea unor sentimente pozitive fata de sine si fata de ceilalti

Este etapa in care clientul constientizeaza din ce in ce mai mult valoarea propriei

sale persoane,

Clientul are disponibilitatea de a accepta, mesajul

consilierului in legatura cu atitudinea pozitiva neconditionata a acestuia fata de el

Cunoasterea de sine si întelegerea propriului Eu

Clientul este acum mult mai deschis spre experienta sa si devine din ce in ce mai capabil de a-si rezolva
singur problemele creste consideratia pozitiva fata de sine , clientul incearca acum o toleranta si o
acceptare

crescuta a celorlalti, se percepe ca fiind mai apt sa-si controleze si sa-si dirijeze

comportamentul

Etapele procesului de consiliere Rogers

1. clientul cere ajutor (de la consilier);

2. consilierul îi explică relatia terapeutică clientului;

3. se crează un mediu permisiv: clientul este încurajat să vorbească despre

problemele sale, săúi exprime sentimentele, trăirile, dorinĠele;

4. consilierul acceptă neconditionat sentimentele clientului;

5. apar primele sentimente pozitive ale relaĠiei de consiliere;

6. consilierul încurajează exprimarea acestor sentimente;

 7. clientul îsi accepta propriul Eu;

8. sunt clarificate principalele directii posibile de actiune ale clientului;

9. clientul actionează în directia pozitivă;

10. actiunile pozitive sunt încurajate si sprijinite de consilier;

11. comportamentul clientului indică atingerea unui anumit nivel de

maturitate;

12. relatia de consiliere este percepută ca o experienĠă de dezvoltare

personal, evolutivă

14, Analiza tranzictionala- responsabilitatile consilierii

Ființa omenească poate - și trebuie - să ajungă la cea mai înaltă conștiința de sine, prin faptele ei, prin
modul în care își folosește energiile în raporturile ei cu ceilalti si cu lumea.

Consilierea ce are la baza Analiza Tranzacțională este guvernată de anumite principii generale, aplicabile,
de altfel, tuturor tipurilor de consiliere:

• Consilierea este, o relaĠie permisivă.

• Consilierea susține clientul în procesul rezolutiv dar nu oferă soluții.

• Clientul este responsabil pentru propria sa evoluĠie úi dezvoltare.

Eul de Parinte incearca sa se impuna in permanenta in fata celorlalti, sa domine, sa condamne, sa

judece sau sa ii devalorizeze pe ceilalti: Asa trebuie sa faci, Eul de Parinte se manifesta preponderent
prin comportamente de protectie, de incurajare si de ajutor

Eul de Adult caracterizeaza comportamentul realist, logic si rational; este cel care pune intrebari,
compara, evalueaza, analizeaza, invata, reflecteaza, intelege, comunica, ia decizii, rezolva probleme,
negociaza. In anumite situatii insa, persoana care cu un Eu de Adult bine conturat - isi asculta Eul de
Parinte si isi reprima Eul de Copil - devine o persoana exagerat de rationala, calculata, pragmatica;

Eul de Copil insumeaza emotiile, satisfactiile, placerile si neplacerile, regretele, anxietatile si

temerile, mania si furia. Este starea prin care se exprima spontan, liber. . El este cel care se bucura, se
intristeaza, rade, plange, respinge, are fantezii, are preferinte, are nelinisti. Din contra, Copilul Adaptat
defineste o persoana care isi regleaza trebuintele, dorintele in functie de expectantele celorlalti.
Tehnici de consiliere

C. Rogers propune urmatoarele tehnici de consiliere/ terapie:

• reflectia, meditatia, afirmatii cu accent pe sentimentele prezente;

• reformularea continutului relatat de client;

• acceptarea neconditionata (atitudine empatica autentica): acceptarea pozitiva verbala si nonverbala.

.a. Tehnici de ascultare.- Ascultarea activa Pe parcursul relatarilor clientului, consilierul trebuie sa fie
preocupat in permanenta de intrebari precum. Ce spune de fapt clientul ? ; Care sunt mesajele reale ale
acestuia ?. Aceasta preocupare poate fi verbalizata prin afirmatii de tipul: Se pare ca suferiti mult din
cauza faptului ca... . In felul acesta, consilierul arata ca manifesta un interes sporit fata de ceea exprima
clientul,

b. Tehnici de reflectare:

. Repetitia ecou Consilierul reia o secventa din relatarea clientului, accentuand cuvintele si expresiile -
cheie. Astfel, clientul este incurajat sa comunice si, mai mult, acesta simte ca este inteles, acceptat,
simte ca nu este singur.

Repetitia pe alt ton. Consilierul reia o parte din relatarea clientului dar pe alt ton si cu o nuanta de umor,
tocmai pentru a schimba viziunea sa asupra unor evenimente considerate negative.

c. Tehnici de reformulare. A reformula inseamna a spune cu alti termeni intr-o maniera mai
concisa sau mai explicita ceea ce clientul tocmai a exprimat.

Precizarea problematicii.

Se realizeaza in primele sedinte, sedinte in care terapeutul explica clientului importanta indentificarii
problematicii si faptul ca in acest demers el nu este singur si ca va fi insotit fara a i se oferi insa solutii la
problemele sale. Se intampla frecvent ca pacientul sa astepte solutii de la terapeut, de aceea terapeutul
trebuie sa-i explice ca solutiile problemelor sale se afla la el

Identificarea si stabilirea problematicii tinta pe care se va lucra. Scopul acestei etape este de a permite
clientului sa-si identifice problematica si sa opteze pentru un segment al acesteia, segment care devine
tinta in demersul terapeutic. Terapeutul se asigua ca va realiza acest scop respectand un demers care
presupune identificarea problematicii, selectarea segmentului, precizarea antecedentelor determinate si
a celor corelate.
 Descrierea comportamentului actual asociat problematicii selectionate. In aceasta etapa a
demersului terapeutic, scopul este de a sustine clientul in precizarea clara a comportamentelor concrete
care se asociaza cu trairile negative (anxietate, angoasa)

Descrierea antecedentelor comportamentelor actuale asociate problematicii tinta selectionate. In

aceasta etapa scopul este explorarea evenimentelor care preced trairile negative, altfel spus, se incearca
a se preciza existenta factorilor declansatori care pot fi extrinseci sau intrinseci.

Descrierea consecintelor comportamentelor actuale asociate si determinate de problematica