Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este cea mai frecventa forma de picior stramb congenital (85%). Mai frecvent sunt
afectati baietii. Este cel mai frecvent bilateral, rar unilateral.
Este acceptata mai mult teoria embriologica pentru ca aseamana acest tip de picior
cu piciorul embrionului din saptamanile 5-12 de sarcina; se presupune ca are loc mai intai o
oprire in dezvoltare a musculaturii-apare un dezechilibru muscular, care duce deja din viata
intrauterina la o malpozitie a sceheltului piciorului.
La nastere scheletul este inca format normal, doar pozitia elementelor osoase unul
fata de celalalt este anormala-picior stramb congenital de pozitie; in timp prin solicitare se
instaleaza piciorul stramb congenital fixat.
Tabloul clinic: este o malformatie complexa ce cuprinde:
-piciorul este in extensie-picior equin;
-supinatia piciorului (in special retropiciorul este in varus accentuat);
-antepiciorul este in flexie mai accentuata fata de retropicior-picior scobit;
-antepiciorul este in adductie fata de retropicior;
-pe partea externa a piciorului partile moi sunt foarte intinse;
-pe partea plantara si mediala (in concavitate) elementele sunt scurtate;
-musculatura gambei este hipotrofica inca de la nastere; relieful muscular este
impins catre proximal, astfel incat gamba ia aspect de “gamba in bat de chibrit”;
-apare un dezechilibru muscular accentuat: hipotonie pe extensori, pe peronierul
scurt si pe perionierul lung; hipertonie pe tricepsul sural, pe tibialul posterior, pe flexorii
degetelor.
Tratament: este bine sa se inceapa imediat dupa nastere, fiind o urgenta ortopedica
neonatala (evolutia spre rigidizare este foarte rapida). In a 4-5-a zi de la nastere pozitia
piciorului se corecteaza printr-o serie de manevre (mai intai varusul si ADD si apoi equinul-
cateodata se apeleaza la chirurgie).
Kinetoterapia se va face in ordinea amintita mai sus.
Piciorul se fixeaza apoi cu un aparat gipsat, care la inceput este mentinut doar 3-4
zile, urmand ca odata cu cresterea in varsta sa se mareasca perioada de imobilizare (care nu va
depasi 2-3 saptamani pentru a nu produce leziuni tegumentare).
Intre imobilizari se face masajul musculaturii gambei si piciorului si se fac
mobilizari ale tuturor articulatiilor.
Cand varusul si equinul nu cedeaza usor, aparatul gipsat se trece peste genunchiul
pus in flexie pentru a relaxa tricepsul sural; daca nu da rezultate se face interventie
chirurgicala, mai intai pe partile moi si daca evolutia este proasta in continuare dupa 10-12
ani, se face interventie chirurgicala pe oase si articulatii.
Tratamentul se poate considera incheiat cand exista o forma normala a piciorului cu
sprijin normal si cand flexia pronatorilor este egala cu flexia supinatorilor.
Piciorul talus-valgus