Deborah Cabaniss, Sabrina Cherry, Carolyn Douglas, Anna Schwartz – Psychodynamic Psychotherapy, Wiley – Blackwell, Columbia

University Departement of Psychiatry, New York, USA.

Capitolul 13
Ascultarea empatica

Concepte cheie
Empatia este capacitatea de a recunoaste si intelege starea mentala si emotionala a celuilalt. Uneori
spunem ca este abilitatea de „a te pune in pielea celuilalt”.
Ascultarea empatica inseamna ascultarea unei alte persoane pentru a intelege cum se simte pe el insusi
si cum el isi traieste lumea sa.
In timp ce acordam atentie raspunsurilor noastre emotionale, este esential sa-i ascultam empatic pe
pacienti / clienti
In psihoterapia psihanalitica, oscilam intre ascultarea din perspectiva pacientului si ascultarea din
propria perspectiva pentru a ne intelege cel mai bine pacientii.
Mai mult decat orice altceva, psihoterapeutii de orientare psihodinamica asculta. Ii ascultam pe pacienti si
ii ascultam in moduri particulare. Trebuie sa invatam nu numai cum sa ascultam, dar si cum sa ne gandim
si sa organizam ceea ce auzim. Unul dintre cele mai importante aspecte ale ascultarii psihodinamice este
capacitatea de a folosi ceea ce auzim pentru a intelege modurile in care pacientii nostri se traiesc pe ei
insisi si lumea lor. Numim aceasta ascultarea empatica - ceea ce constituie subiectul acestui capitol.
Abilitatea de a intelege modul in care o persoana traieste/experimenteaza lumea este un ingredient
puternic in legatura emotionala umana. Fiecare dintre noi are o viziune proprie a realitatii si putem
cunoaste trairea/experienta altuia numai in mod aproximativ, folosindu-ne imaginatia si, de asemenea,
bazandu-ne pe propria noastra experienta. Aceasta abilitate se numeste empatie. Cum invatam sa ne
ascultam in mod empatic pacientii?

Invata sa fii un ascultator activ. Pune intrebari.

Ca ascultatori empatici, trebuie sa-i ascultam in mod activ pe pacienti pentru a incerca, cu adevarat, sa
intelegem ceva din ce traiesc ei. Pentru a ghida acest tip de ascultare exista doua principii importante „ nu
face presupuneri despre ce vrea sa spuna pacientul” si „ diavolul se afla in detalii.” Intelegerea detaliilor
si a nuantelor poate face o mare diferenta. De exemplu, sa spunem ca o pacienta afirma ca s-a simtit
„suparata” dupa o cearta cu mama ei. Am putea sti ce intelegem noi prin cuvantul suparat, insa ce vrea ea
sa spuna?
Cuvantul „suparata” poate avea multe sensuri, cum ar fi trist, ranit, frustrat, deranjat, sau infuriat.
Intrebari cum ar fi:

Ai spus ca ai fost suparata – poti sa descri ce-ai vrut sa spui prin asta?
Sau
Cand te-ai suparat, poti sa-mi spui mai exact ce ai simtit?

Aceasta va poate ajuta pe amandoi, iar pacientul isi intelege mai profund si mai exact trairea.

Foloseste afirmatiile care reflecta sentimentele

Afirmatiile reflexive permit confirmarea sau revederea intelegerii mutuale.

Un exemplu ar putea fi:
Pacienta: mama mi-a adus de ziua mea o carte de bucate. Si stie ca urasc gatitul. Am fost atat de
furioasa!
Terapeutul: se pare ca ai simtit ca mamei tale nu i-a pasat de ce vrei tu.
Pacienta: da, asta m-a enervat atat de tare.
Terapeutul a auzit ceva si crede ca intelege modul pacientei de a vedea situatia, insa terapeutul
foloseste afirmatia reflexiva pentru a verifica, pentru a se asigura ca asta este ceea ce a trait pacienta.
1
Afirmatiile reflexive incep de obicei cu cuvinte de tipul „Se pare ca...”, „Deci, ceea ce aud...”. Uneori
pacientul vine cu corecturi care ne ajuta in capacitatea noastra de a asculta empatic:

Pacienta: am fost atat de fericita ca sora mea a spus ca veni acasa de Craciun.
Terapeutul: cred ca vei fi tare incantata sa o vezi dupa atatea luni.
Pacienta: poate, dar de fapt asta inseamna ca nu va trebui sa fiu singura cu parintii mei.

Aici, afirmatia reflexiva este de ajutor pentru a clarifica trairea pacientei astfel incat terapeutul isi face o
idee mai buna a modului in care pacienta priveste situatia.

Priveste in tine insusti pentru a-l intelege pe celalalt

Pe langa faptul de a va asigura ca va este clar pe cat posibil de ceea ce incearca pacientii sa comunice, un
alt mod de a asculta empatic este de a va folosi propriile reactii la pacienti pentru a va ajuta sa le
intelegeti trairea. Puteti face asta in diferite moduri.

1. Punandu-va in pielea pacientului

In timp ce va ascultati pacientii, puteti sa va imaginati ca sunteti in pielea pacientului. Va puteti aminti
experiente, situatii, sau sentimente similare. Ati putea avea senzatia ca ati „inteles” sau ca va puteti
raporta la ce descrie pacientul.

Exemplu
Domnisoara A este o studenta in varsta de 25 de ani care vorbeste de furia si resentimetele ei fata de
cererile nerezonabile ale unui profesor fata de ea. Terapeutul ei, dr.Z, este un student licentiat in
psihologie. In timp ce o asculta pe domnisoara A, el se trezeste amintindu-si o experienta recenta pe care
a avut-o cu coordonatorul tezei de disertatie pe care l-a simtit ca fiind nerezonabil si solicitant. El si-a
dat seama ca furia domnisoarei A ii este foarte familiara.

2. Acorda atentie propriilor tale sentimente

Uneori putem deveni constienti de propriile sentimente raportate la trairea pacientului, chiar inainte ca
pacientul sa devina constient de propriile lui sentimente. Asta nu este neobisnuit in psihoterapia
psihodinamica, de vreme ce multi dintre pacientii nostri au sentimente inconstiente care contribuie la
dificultatile lor. Iata un exemplu:

Dl B, un barbat de 33 de ani, care este casatorit si are doi copii mici, ii spune terapeutei ca in ultima
saptamana el si familia lui s-au mutat din „casa de inceput” intr-o casa mult mai mare, intr-un cartier
mai bun. Dl B da multe detalii despre mutare si vorbeste in mod rational despre cum asta este un semn
de progres. In timp ce el vorbeste, terapeuta observa la ea un anume sentiment de tristete. Cand dl B a
facut o pauza, terapeuta i-a spus „imi dau seama ca esti agitat de aceasta mutare, insa ma intreb daca
simti si altceva legat de asta.” Dl B priveste in ju, si apoi spune ca desi sotia sa a fost foarte incantata sa
se mute, el de fapt si-a iubit casa si se simte melancolic fata de mutare. A mai adaugat ca mutarea pune
asupra lui o presiune finanaciara mai mare, care il face sa se simta angoasat.

Aici, atentia terapeutei la sentimentele ei a ajutat-o sa asculte empatic, chiar daca pacientul nu a
comunicat in mod direct trairea.

Ce poate pune in dificultate ascultarea empatica

Cand terapeutul are sentimente puternice fata de ce spune pacientul

Pot fi multe provocari pentru a mentine empatia in timpul ascultarii. De exemplu, daca pacientii vorbesc
despre ceva ce ne face sa ne simtim inconfortabil, ar putea fi mai dificil de a participa la punctul lor de
vedere. Asta ar putea fi ceva care ne umple de dezgust, teama, sau tristete. Imaginati-va cat de provocator
ar fi pentru terapeutul care a trait discriminarea rasiala sa asculte un pacient care discuta peiorativ
2
sentimente legate de un anumit grup etnic. Sau pentru o terapeuta care tocmai a fost ranita de un barbat
cu care se intalnea sa asculte un pacient vorbind despre dorinta lui de a seduce cat mai multe femei
posibil. Intrucat ii rugam pe pacienti sa vorbeasca despre orice se afla in mintea lor, o parte din ce ne
spun ei poate fi greu de ascultat. Daca observam ca aptitudinea noastra de a asculta empatic este in mod
special pusa in dificultate de un anumit pacient, discutarea cu un coleg sau cu un mentor poate fi extrem
de utila.

Cand pacientul descrie ceva cu care este greu sa empatizam

Uneori, pacientul poate descrie ceva cu care credeti ca nu puteti empatiza pentru că este prea diferit de
ceea ce voi ati experimentat vreodata. In acest caz, reactia voastra emotionala poate fi una de detasare,
angoasare, plictiseala, sau critica. In aceasta situatie, a fi curiosi fata de raspunsurile voastre va poate fi de
un real ajutor.
Va puteti intreba:
 Cum ascult eu acest material?
 Ascult din punctul de vedere al pacientului?
 Ce este ce aud ? La ce reactionez? La ceva anume care se afla in mine sau pacientul „imi face
ceva” (exercita un anumit gen de presiune) pentru a obtine acest raspuns in mine?
 Cum imi imaginez pe altii ca ar putea sa simta in locul meu (colegii, supervizorii) cum i-as putea
vedea reactionand la ceea ce imi descrie pacientul in acest moment?

Poate ca experientele, conflictele si apararile acestui pacient sunt in mod fundamnetal diferite de ale tale.
Sau s-ar putea ca ceea ce descrie pacientul sa fie in mod inerent dificil de inteles (cum ar fi o traire
schizofrena sau perceperea unor dovezi de trasaturi de personalitate antisociala). Din nou, va poate fi de
ajutor sa il intrebati pe pacient pentru a clarifica detalii si pentru a rezuma ce ati inteles.

Exemplu
Pacient: Am fost atat de suparat pe seful meu cand am plecat de la serviciu incat parca mi-au iesit
flacari pe nas. M-am dus acasa, desi era tarziu. Am vazut o piatra pe trotuar, am ridicat-o si am aruncat-
o in cea mai apropiata parcare. Un geam de masina s-a spart. M-am simtit bine.
Terapeut: in ce sens v-ati simtit bine? Puteti sa-mi spuneti mai multe despre ce va gandeati si ce
simteati?
Pacient: m-am simtit bine sa fac ceva foarte fizic, sa arunc piatra aia. Insa imediat ce geamul s-a spart,
am iesit din starea aia. Nu m-am mai simtit suparat, doar speriat si imi parea foarte rau. Nu mi-a venit
sa cred ca am spart geamul masinii!
Terapeut: deci aruncare pietrei a fost ca o eliberare de tensiune, insa apoi ati simtit ca ati facut ceva
distructiv.
Pacient: da, cred ca da.
Terapeut: in ce sens v-ati simtit bine? Puteti sa-mi spuneti mai multe la ce va gandeati si simteati?
Pacient: m-am simtit in control. Sunetul pe care l-a facut geamul cand s-a spart a fost grozav. Nu mi-a
parut rau deloc ca am facut-o. Daca mai aveam o piatra o aruncam si pe aceea.
Terapeut: deci v-ati simtit bine sa faceti ceva distructiv. Nu ati avut remuscari stiind ca ati avariat
masina cuiva.
Pacient: fara remuscari. Asigurarile vor avea grija de asta.

In aceste cazuri, adresarea intrebarilor l-a ajutat pe terapeut sa inteleaga aceasta experienta greu de
inteles.

Cand pacientul are anumite sentimente fata de terapeut

Poate fi uneori dificil sa stam acordati la punctul de vedere al pacientilor atunci cand ei verbalizeaza
sentimente puternice fata de noi, cum ar fi dorinta sau furia. Atunci cand asta se intampla, am putea fi
tentati sa incercam mai degraba sa dezamorsam afectul, sa ii micsoram intensitatea gasind tot felul de
explicatii sau aparandu-ne mai degraba decat sa intelegem punctul de vedere al pacientului.

3
Exemplu
Intr-o sedinta recenta de psihoterapie, dl C. vorbeste despre ambivalenta sa fata de o anumita procedura
medicala la care a fost programat a doua zi. In ultimele saptamani, a tot vorbit despre sentimentul ca
terapeuta nu a fost cu adevarat suportiva fata de decizia lui de a urma aceasta procedura, in ciuda
faptului ca ea a petrecut multe sedinte incercand sa-l ajute sa ia o decizie in legatura cu asta. La sfarsitul
sedintei, in timp ce el iesea din cabinet, a spus sarcastic „Ai putea sa-mi urez noroc, stii!” In sedinta de
dupa procedura, el a fost furios pe terapeuta pentru ca nu i-a urat noroc si i-a spus ca a fost rece si ne-
empatica.

Intr-o asemenea situatie, un terapeut ar putea gandi „Exagereaza! Cum poate sa gandeasca ca sunt rece si
ne-empatica cand am petrecut sedinte intregi ascultandu-l in mod serios si discutand despre sentimentele
lui! Bine, as fi putut sa-i urez noroc, dar doar pentru ca nu am facut-o nu inseamna ca nu sunt suportiva!”
Aici, provocarea pentru terapeut este de a pune deoparte reactia emotionala personala pentru a intelege
trairea pacientului. Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa va uitati reactia, de vreme ce este probabil sa va
ajute sa intelegeti pacientul si modurile sale caracteristice de a relationa cu celelalte persoane. A intelege
trairea pacientului dumneavoastra necesita sa va inregistrati sentimentele in timp ce ramaneti acordat la
perspectiva lui. Ati putea, de exemplu, sa-i spuneti „Inteleg ati inteles faptul ca nu v-am urat noroc ca
fiind o dovada ca nu am inteles ce aveati nevoie sau ce vroiati.”

Iata un alt exemplu:

Dna D are tendinta de a veni cu 5-10 minute mai tarziu la sedinte. Intr-o zi, ea a venit cu 10 minute mai
tarziu, iar terapeutul continua sa o faca sa astepte pentru cateva minute in sala de asteptare in timp ce
termina o convorbire telefonica. Cum intra in cabinet, pacienta se simte deranjata. Cand terapeutul
vorbeste despre furia ei, ea ramane tacuta. Apoi, ea spune ca este furioasa pe el pentru ca a facut-o sa
astepte si pentru ca a simtit ca nu este corect din partea lui sa-i plateasca cu aceeasi moneda intarziind
el insusi,doar pentru ca ea a intarziat.

In acest exemplu, pacientul acuza, de asemenea, terapeutul de lipsa de empatie, desi initial ea exprimase
asta non-verbal si indirect. Terapeutul ar putea sa simta o tendinta de a se apara, gandind „Pacienta
aceasta intarzie aproape tot timpul si nu ma poate lasa in pace doar pentru ca am facut-o sa astepte cateva
minute?” Din nou, provocarea este de a te pune in pielea pacientului si de a incerca sa traiesti lucrurile
din pozitia pacientului.
Un raspuns posibil ar putea sa fie: Stiu ca de obicei te simti prost pentru ca intarzii si ca pierzi o parte
din sedinta, asa ca trebuie sa fie foarte frustrant sa ajungi iar eu sa te fac sa astepti. Haideti sa vedem
cum „razbunarea mea” v-a facut sa va simtiti.

Cand terapeutul se identifica cu o alta persoana din viata pacientului

O alta potentiala bariera in a asculta din perspectiva pacientului apare atunci cand ajungem sa ascultam
din perspectiva imaginata a unui alt personaj din istoria pacientului. Aceasta este adesea o persoana cu
care pacientul are o relatie, cum ar fi un membru al familiei, un prieten sau un coleg. Uneori, ne gasim, de
asemenea, ascultand din perspectiva unui observator sau narator din afara. Acum, voi ati putea intreba
„dar nu asta este ceea ce ar trebui sa facem ca terapeuti – sa privim in mod obiectiv ceea ce ne spune
pacientul pentru a incerca sa scoatem la iveala sensurile ascunse, afectele si apararile?” Raspunsul este da
si nu. In cele din urma, incercam sa ne ajutam pacientii sa vada ceea ce ei nu ar putea sa vada, mentinand
curiozitatea nu numai fata de tot ce spune pacientul, dar si fata de ceea ce ei nu spun. Dar, de obicei, cel
mai productiv si mai de ajutor este atunci cand nu ne grabim sa tragem propriile concluzii. Primul pas
este de a incerca sa vedem si sa simtim lucrurile la modul in care pacientul o face, si de a comunica
aceasta intelegere pacientului.

Exemplu
Dna E. este o femeie de 30 de ani care a venit la terapie plangandu-se de depresie si dificultati in relatiile
interpersonale. Traieste singura, are cateva cunostinte, dar nu are prieteni apropiati. A avut o serie de job-
4
uri de secreteriat in timp ce incerca sa se lanseze in cariera de cantareata; job-urile se terminau fie cand
era concediata, fie cand isi dadea demisia. Dna E. spune ca se simte in mod cronic singura si prost tratata
de ceilalti. In general, ii descrie pe oameni ca fiind nepoliticosi, egoisti, insensibili sau cruzi. Simte ca a
avut un ghinion teribil sa intalneasca in repetate randuri asemenea persoane neplacute si se intreaba de ce
ea este intotdeauna victima. Motivul pentru care cariera ei muzicala nu s-a realizat, simte ea, este pentru
ca nu are „legaturile” necesare pentru a intra in afacerile cu muzica, pe care o mentioneaza ca pe un alt
exemplu de cat de nedrepta este lumea asta. Intr-o sedinta mai recenta, Dna E. povesteste o disputa cu o
colega de munca cu care a aranjat sa se intalneasca la o gustare la sfarsit de saptamana:
„Am intrebat-o pe S. daca vrea sa ne intalnim duminica. Ea a zis ca ne putem intalni la 11, si i-am spus
ca mie imi place sa dorm mai mult in weekend-uri. S-a scuzat spunand ca este ocupata toata dupa-
amiaza, merge la o piesa de teatru la care deja a luat bilete. Probabil ca nu vroia sa se intalneasca cu
mine, dar este prea pasiv-agresiv sa spun asa. Si m-am gandit ca as putea numi o cacialma ce face ea si
i-am spus: OK, hai sa ne intalnim la o gustare. Cred ca ea a simtit ca nu poate sa dea inapoi, asa ca a
fost de acord. Trebuia sa ne intalnim la pranz in locul acesta de langa teatrul la care mergea, ceea ce
era foarte neconvenabil pentru mine. M-am trezit tarziu – probabil ca alarma nu a pornit. Si apoi
autobuzul nu mai venea – l-am asteptat peste 30 de minute! Am sunat-o si i-am spus ca intarzii. Cand in
final am ajuns la restaurant la 12.30, ea a spus „Imi pare rau, deja am comandat, nu vreau sa intarzii la
intalnirea cu prietenii la teatru.” Poti sa crezi asta? Am fost atat de furioasa, abia am mai vorbit cu ea
cat am stat la masa.”

Iata aici doi terapeuti diferiti care au raspuns:

Terapeutul #1: mi se pare ca esti destul de suparata pe S. Poate ai tras prea repede concluzii despre ea?
Poate ca ea chiar vroia sa petreaca timpul cu tine, chiar daca ea isi facuse deja planuri. Si cum te-ai
simtit pentru ca ai intarziat? Nu ai fi fost suparata daca tu ai fi fost cea care asteapta?

Sau:

Terapeutul #2: asa ca ai simtit cu adevarat ca S. nu a fost sincera cand a fost de acord sa petreaca
timpul cu tine. Si se pare ca te-ai gandit sa nu faci cum ai vrut tu si sa fii de acord sa te intalnesti cu ea la
o ora si intr-un loc care nu iti conveneau. Ai fost frustrata ca nu ai prins autobuzul si apoi suparata sa
afli ca ea a ti-a luat-o inainte si a comandat fara tine.

Terapeutul #1 a ascultat materialul dnei E. din punctul de vedere al lui S, sau din perspectiva unui
observator din afara, „obiectiv”. Intrebarile pe care le pune sunt destinate sa incerce sa o faca pe dna E. sa
sara in afara propriei ei trairi mai degraba, decat sa transmita o intelegere care este inauntrul propriei sale
trairi.
Din contra, terapeutul #2 descrie punctul de vedere care crede el ca este al dnei E., fara sa il critice. Odata
ce alianta terapeutica cu dna E. devine puternica, cand ea se simte bine in terapie si are o oarecare
capacitate de a vedea lucrurile din perspectiva celuilalt, poate fi capabila sa auda o confruntare delicata
despre comportamentul ei. Cu toate acestea, modul in care dna E. descrie situatia ne da motive intemeiate
sa ne indoim de capacitatea ei obisnuita de auto-reflectie sau de a vedea situatia din perspectiva lui S. In
mod particular, daca dna E. este intr-o faza timpurie a tratamentului, ar putea auzi comentariul
terapeutului #1 ca fiind cel mai nefolositor, foarte critic si ne-empatic. Ajutand-o sa se simta inteleasa,
interventia terapeutului #2 poate intari alianta terapeutica.

Oscilatia intre propria perspectiva si cea a pacientului

Prin urmare, ca psihoterapeuti psihodinamici, oscilam intre a vedea lucrurile din punctul de vedere al
pacientului si a vedea lucrurile din punctul nostru de vedere. Am putea, de asemenea, sa vedem lucrurile
din punctul de vedere al altcuiva – de ex. o persoana cu care pacientul are o relatie. Toate aceste
perspective sunt importante pentru abilitatea noastra de a ajuta pacientul. Cu toate acestea, daca credem
ca ne petrecem prea mult timp intr-una sau alta din perspective, aceasta ar putea semnaliza ca avem
5
dificultati sa ascultam empatic. Iata cateva intrebari pe care vi le puteti pune pentru a sti cand este timpul
sa schimbati perspectivele:

 Am o emotie foarte puternica?

Aceasta poate insemna ca suntem prea prinsi intr-o singura perspectiva.

Exemplu
Cand dna F vorbea despre furia fata de fiica sa, terapeuta a devenit furioasa. Aceasta a ajutat-o pe
terapeuta sa realizeze ca se identificase cu fiica dnei F (raportat la propria ei relatie cu mama ei) si
ca avea nevoie sa schimbe perspectiva.

 Ma simt deconectat de la pacient?

Acesta este un alt semnal ca ascultarea empatica este nesigura. Plictisit, uitand lucruri pe care
pacientul le spune, sa te gandesti la alte lucruri in timpul sedintei este un indiciu ca asta ar putea sa se
intample.

Invatand sa schimbi perspectivele pentru a asculta empatic este ca si cum inveti sa schimbi
concentrarea intre ceva ce este apropiat si ceva ce este indepartat. Cu practica, aceasta va deveni
automat, permitandu-va mereu sa fiti aproape de trairea pacientului.

Activitati sugerate

Dati un exemplu de „ascultare activa”, fie o intrebare clarificanta, fie o afirmatie reflexiva, pentru
fiecare dintre cele doua. Care este raspunsul tau emotional la fiecare?
1. Dl A este un vaduv in varsta pe care il vedeti pentru o evaluare initiala. El spune:

De cand sotia mea a murit anul trecut, sensul a disparut din viata pentru mine. Lucrurile nu vor mai fi la
fel. Deseori ma intreb, ce rost are?

2. Dl B este un barbat de 28 de ani care a venit pentru prima data sa te vada acum o luna, reclamand
anxietate si depresie medie. El tocmai ti-a dezvaluit ca este consumator de cocaina de mai multe
ori pe saptamana si, in mod frecvent, intarzie si i se face rau la serviciu. La consultatia initiala, el
a negat consumul de droguri si alcool. El a spus:

Cred ca ar fi trebuit sa va spun despre consumul meu de droguri, dar oamenii tind sa judece foarte tare.
Parintii mei cred ca cineva este alcoolic daca consuma un pahar de vin la masa. Pot sa-l tin sub control
daca vreau.

3. Dna C este o femeie de 40 de ani care a venit pentru psihoterapie din cauza conflictelor legate de
intoarcerea la lucru dupa nasterea celui de-al doilea copil al ei. Intr-o sedinta mai recenta, ea a
spus:

Ma simt atat de sfasiata cu privire la aceasta decizie. Am muncit atat de mult toata viata mea ca sa
ajung unde sunt profesional. Nu m-am gandit niciodata ca as vrea sa renunt la cariera mea, dar eu
nu pot suporta gandul de a fi departe de copii atat de mult. Pare atat de mult mai usor pentru sotul
meu, el nu se lupta cu asta. Ce credeti ca ar trebui sa fac?

4. Dna D este o femeie de 35 de ani diagnosticata cu schizofrenie. A venit la clinica pentru o vizita
de administrare a medicatiei de rutina. Ea spune:

Nu mai iau pastile. Ei mi-au spus sa le iau, dar ceilalti spun sa nu, nu le lua. Ele nu au aceeasi
culoare ca de obicei si nu poti sa mananci lucruri care sunt de culoarea aceea, pot fi otravitoare.

6
 5. Dl E este un barbat de 50 de ani care a fost recent diagnosticat cu o boala a arterei coronariene. El
vine la o consultatie plangandu-se de anxietate si insomnie. El spune:

Cred ca e normal sa fiu agitat. Tatal meu a murit de infarct cand avea 55 de ani si acum am aceeasi
boala. Trebuie sa ma obisnuiesc cu aceasta dieta noua saraca in grasimi la care m-au pus, si chiar am
inceput sa exersez. M-am gandit sa ma ocup de fiecare parte si sa vin sa vad pe cineva pentru
gestionarea stresului, pentru ca stresul probabil ca nu este bun pentru inima mea.

Comentariu

1. Dl A vorbeste despre sentimente profunde de pierdere si lipsa de speranta. Terapeutul ar trebui sa

raspunda empatic la aceste sentimente si, de asemenea, sa intrebe despre ganduri suicidale. De
exemplu:
Sa va pierdeti sotia a fost devastator pentru dumneavoastra. Se pare ca va simtiti fara speranta.
Spuneti-mi mai mult despre ce ati vrut sa spuneti prin „ce rost are?” Ati avut vreodata ganduri
despre propria moarte sau despre suicid?

2. Dl B pare sa minimalizeze problemele legate de consumul de cocaina si, de asemenea, faptul ca

ascunde de terapeut informatii importante. Cei mai multi terapeuti vor avea un raspuns emotional
la fiecare dintre aceste probleme. Ca o tactica de inceput, va fi cel mai productiv (desi, asa cum
am discutat in capitolul 10, daca consumul de cocaina continua, terapeutul poate sa fie nevoit sa
adopte mai tarziu o atitudine diferita) sa reflectati fara sa judecati asupra a ceea ce ati inteles legat
de sentimentele dlui B. De exemplu:
Se pare ca ati fost ingrijorat ca as putea reactiona critic daca imi spuneti de consumul de droguri. Cum
va simtiti acum vorbind despre asta?

3. Dna C se lupta cu un conflict dificil si il invita pe terapeut sa intervina cu opiniile lui. Se pare ca
terapeutul va avea o opinie si poate fi tentat sa raspunda la intrebarea dnei C. Un raspuns empatic
va reflecta sentimentele conflictuale ale pacientei si lupta ei de a ajunge la propria ei decizie. De
exemplu:

Inteleg ca va simtiti sfasiata despre ce sa faceti, oricare varianta ar fi dureroasa – sa va intoarceti la

lucru si sa va fie dor de copii sau sa stati acasa si sa renuntati la cariera. Nu pot sa stiu care este decizia
corecta pentru dumneavoastra, dar va pot ajuta sa va evaluati sentimentele si alegerile.

4. Dna D vorbeste intr-un mod confuz si cunoscand diagnosticul ei, terapeutul ar trebui sa
suspecteze psihoza sau halucinatiile auditive. Prima treaba a terapeutului este de a incerca sa
clarifice ce gandeste si ce simte pacientul. De exemplu:

Se pare ca va simtiti agitata si speriata de medicamentele dumneavoastra si de aceea le-ati oprit. Puteti
sa-mi spuneti mai exact cine v-a spus despre pastile?

5. Dl E este in mod evident anxios cu privire la diagnosticul si prognosticul lui. Probabil ca el cauta
reasigurare din partea terapeutului, atat pentru anxietate, dar si pentru faptul ca a venit pentru
terapie. Reflectand acest sprijin pentru el si sustinandu-i decizia de a cauta tratament poate fi
reasigurator. De exemplu:

Inteleg de ce acest diagnostic este foarte stresant pentru dumneavoastra, chiar pentru oricine in situatia
dumneavoastra. Este grozav ca faceti atat de multe pentru a va ajuta sa va descurcati cu asta, inclusiv
venind la mine.