Etnogeneza Romaniei

Decebal
Dacia - Unește toate triburile dacilor formand capitala la Sarmisegetuza imobilizanduse
împotriva Romanilor.

101 - 102 Decebal vs Traian

• Podul de la Drobeta - Construit de Apolodor din Damasc la cererea lui Traian ca

acesta să poată sa treacă mai ușor peste Dunăre.

• Traian trece podul de pe dunăre spre Sarmisegetuza pentru a il omori pe Decebal.

• Decebal se sinucide. Dacia infranta, ajunge provincie romana. → Incepe romanizarea Daciei
- etnogeneza limbii și a poporului român.

Etnogeneza limbii române

Straturile limbii române:

L substrat: cuvinte dacice
L superstrat: cuvinte de origine latina
L abstrat: cuvinte de origine slavă

Se combina cu alte limbi de aceasi origini: Italiana, Spaniola, Franceza, Portugheza

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor.

Sinteză pentru bacalaureat

Romanitatea românilor reprezintă un element esențial al identității lingvistice și culturale a

poporului român. Românii sunt un popor romanic (neolatin), al cărui proces de formare a
cunoscut trei etape:

1. Existența civilizației geto-dace, supusă cuceririi romane, în urma războaielor daco-romane

dintre anii 101-102 și 105-106;

2. Sinteza daco-romană, realizată în urma procesului de romanizare;

3. Desăvârșirea etnogenezei în urma contopirii populației daco-romane cu migratorii slavi în

sec. V-VII.
Caracterul limbii române este și el unul neolatin, cum o demonstrează și structura acestei
limbi care conține:

– strat latin (60%)

– substrat traco-dacic (10 %)

– adstrat slav (20%)

– preluări din alte limbi (10%)

Originea latină a poporului român a fost subliniată și de termenii cu care în Evul Mediu vecinii îi
desemnau pe români: walach, olah, vlah, blachi. În sec. XV-XVII, călătorii străini i-au numit pe
locuitorii Țărilor Române romani.

Teoria autohtonistă și teoria imigraționistă

Au fost formulate două teorii în legătură cu etnogeneza românilor: cea autohtonistă și,
respectiv, cea imigraționistă.

Teoria autohtonistă

– subliniază originea latină și vechimea românilor pe aceste meleaguri;

– a fost susținută atât de istoriografia românească, cât și de cea străină.

Primii autori care au susținut-o au fost cei străini:

– împăratul bizantin Mauricius, în lucrarea sa “Strategikon” (sec. VII), atestă pentru

prima oară populația de la nordul Dunării, denumită cu termenul de romani;

– împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul, în lucrarea sa “Despre administrarea

imperiului” (sec. X), vorbește despre originea latină a populației romanice de la gurile
Dunării;

– cronicarul maghiar Anonymus, care a scris la curtea regelui Bella III “Gesta
Hungarorum” (Faptele ungurilor, sec. XII), susține că atunci când ungurii, conduși de
șeful lor, Tuhutm, au ajuns în Transilvania (sec. IX-X), i-au găsit acolo pe români și pe
slavi;

– maghiarul Simon de Geza arată, în “Faptele hunilor și ale ungurilor” (sec. XIII
Teoria imigraționistă

– a fost sistematizată în sec. al XIX-lea de austriacul Robert Roesler

După al doilea război mondial și până la revoluția din 1989, istoriografia românească a
cunoscut unele deformări. De exemplu, atunci când România a devenit stat comunist,
istoriografia a trebuit să sublinieze caracterul imperialist al stăpânirii romane și importanța
civilizatoare a slavilor în cadrul istoriei românilor. Astăzi, aceste aspecte au dispărut din lucrările
istorice de specialitate.

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Poporul român este un popor de origine romană, care s-a format prin amestecul dacilor,
romanilor şi slavilor, la nord şi la sud de Dunăre, în secolele II î. Hr. – IX d. Hr.

Romanitatea românilor a fost menţionată în evul mediu de cronicari străini (de ex. Anonymus),
de cărturarii umanişti occidentali sau români (Poggio Bracciolini, Grigore Ureche, Miron Costin).

Romanitatea românilor a devenit subiect de dispută în epoca modernă când a fost elaborată
teoria imigraţionistă de către istoricul austriac Robert Schulzer, în secolul XVIII, reluată de
Robert Roesler, în secolul XIX şi de alţi istorici maghiari în secolul XX. Teoria imigraţionistă
contestă originea romană a poporului român şi formarea sa în teritoriul de la nordul Dunării. O
cauză care a dus la elaborarea acestei teorii a fost lupta românilor din Transilvania pentru
drepturi politice.

Istoricii români au combătut teoria imigraţionistă prin argumente istorice, arheologice şi

lingvistice. Principalii istorici care au combătut această teorie au fost reprezentanţii Şcolii
Ardelene (în secolul XVIII), A. D. Xenopol (în secolul XIX), Vasile Pârvan, Gh. Brătianu (în
secolul XX).

Argumente ale teoriei imigraţioniste (care combat romanitatea românilor):

- exterminarea totală a dacilor în războaiele cu romanii,

- retragerea completă a populaţiei din Dacia la sudul Dunării în secolul III,

- aşezarea maghiarilor în Transilvania s-ar fi făcut pe un teritoriu pustiu,

 - prezenţa românilor la nordul Dunării în mileniul I nu poate fi atestată.

Argumente care combat teoria imigraţionistă (şi susţin romanitatea românilor):

- toponimele şi hidronimele de origine daco-romană;

- uneltele agricole şi obiectele de cult creştine descoperite în sec. IV-VIII;

- mărturiile lui Anonymus şi ale altor cronicari medievali;

- structura gramaticală a limbii române şi vocabularul de bază al său este de

origine latină.
Statul si Politica (Tema 2)
Primele comunitati inchegate si formarea primelor tari romane.

Obştea sătească - prima forma de organizare în România. O comunitate

restransa de oameni (înrudite) conduși de un conducător avand ca
proprietate o suprafață bine stabilita.

Sec 10 - 11: Obștile satesti se aliau între ele formând astfel primele
formatiuni prestatale românești ⇒ Cnezate

Primele Tari Romanesti

• Țara Românească
• Moldova
• Transilvania
• Dobrogea

Cauzele formării statelor Țării Românești - Context Istoric:

Factori interni: dezvoltarea economica, cresterea demografiei;

Factori externi: -criza dinastică din Reg. Ungariei, creșterea influenței tătarilor;

1.Formarea Transilvaniei (ținutul dintre Carpați)

Unguri cuceresc romani din Transilvania, romani ajung o populatie tolerata.

Etapa 1 (Secolul 9)

• Izvor istoric: Gesta Hungarorum (în română Faptele ungurilor) unde sunt mentionate
 următoarele voievodate:
• Voievodatul lui Glad
• Voievodatul lui Menumorut
• Voievodatul lui Gelu

Etapa 2 (Secolul 11)

• Izvor istoric: în Documentul Sf. Gerard sunt menționate următoarele 2 voievodate:

• Voievodatul lui Gyula
• Voievodatul lui Ahtum → Sec 11, Începe cucerirea Transilvaniei de către
Ungaria.

Sași (vb. Germană Sibiu, Brașov, Sighișoara ) și Secui (vb. Maghiara Harghita, Tg. Mures,
Covasna )← Populatii aduse din Ungaria pentru colonizare.

2.Formare T.Romanesti
Extra-carpatica: la S de Carpati

Etapa 1

• Izvor istoric: Diploma cavalerilor Ioaniți unde sunt menționate 5 voievodate:

l---→ raspandirea crestinismului

Etapa 2 - Cele 5 voievodate se unesc sub puterea unui singur voievod:

Basarab Întemeietorul

Etapa 3 - Basarab unește toate formațiunile din S României.

- Bătălia de la Posada - Basarab castiga independenta fata de Ungaria.

2.Formare Moldovei
Etapa 1 (Secolul 14) - Descălecatul lui Dragoș

• Izvor istoric: Legenda lui Molda → Dragoş Vodă a descalecat (intemeiat) Moldova.
Etapa 2 - Descălecatul lui Bogdan → Unirea Moldovei de N si de S.

→ Petru Musat bate moneda.

Etapa 3 - ?

2.Formare Dobrogei (sub ocupatie bizantina)

Secolul 10 - Într-o inscripție grecească este menționat un conducator sub numele de Jupan
Dimitrie.

Secolul 11 - În lucrarea Alexiada apar 3 formatiuni prestatale românești.

Secolul 13 - Imp. Bizantin recunoaște o formațiune politică numita Tara Cavarnei.

Secolul 14 - Mircea cel Batran va alipi Dobrogea la T Romaneasca.

Secolul 15 - Dobrogea intra în componenta Imp. Otoman

Institutii Medievale
1.Domnia - cea mai importantă instituție, poate fi electiva sau ereditară. În documente
titulatura apărea sub forma de I.O - arătând binecuvantarea sfanta.

Ex. I.O Ștefan cel Mare Voievodul Moldovei

Atributii: administrative, economice, militare, executive si de politica externa.

2.Sfatul Boierilor - Instituție care îl ajută pe domn cu administrarea internă/externă

- Era format din boieri cu dregatorie (functii in stat): vistier, logofat,

spatarul, paharnicul.