Stelicâ ENE Gabriela BREBENEL

Elena Emilia IANCU Ofelia TÂNASE

Ministerul Educatiei
, , Cercetării
si

Illanual pentru clasa a XI -a

J'

o Editura
G1Jv1NASIUM
Stelică ENE Gabriela BREBENEL
Elena Emilia IANCU Ofelia TĂNASE

BIOLOGIE
manual pentru clasa a XI-a

Ed itu r a GIMNASIUM
 Manualul a fost aprobat prin
Ordinul m inistrului Educatiei si Cercetă r ii
nr. 4742 din 21.07.2006
În urma evaluării calitative organizate de către Consiliul
Naţional pentru Evaluarea şi Difuzarea Manualelor şi este
realizat În conformitate cu programa analitică aprobată prin
Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr 3252 I 13.
02.2006

DESPRE AUTORI:

proi. gr. I Ste li eă Ene - Colegiul Naţional "N.Grigorescu" Câmpina;

Preşedi nte al Societăţii de Ştiinle biologice - filiala Prahova şi preşedinte
al Consiliului Consultativ al profesorilor de biologie-Prahova
Coautor al manualului de biologie de clasa a XIl-a şi a altor lucrări
de specialitate ş i auxiliare didactice

prof. gr. I Gabrie la Brebenei - Colegiul Naţional " I.L. Caragiale"

Ploie ş ti . Bogată
activitate didactică şi ştiinţifică. Autor ş i coautor
de lucrări de specialitate ş i auxiliare didactice

Redactor: prof. gr. I Emilia Elena Iancu - doctor În biologie. Director al

STELICA ENE
Muzeului judeţean de Stiinlele Naturii - Prahova.Autor a
numeroase lucrări de specialitate
Tehnoredactare compu terizată :
Ed itura G,MIIlASIUM prof. gr. I Ofelia Tăna se - Grupul Şcolar " Constantin Briincoveanu",
Tiirgovişte. In spector de specialitate la Inspectoratul Şcolar al
Copertă si grafică: Judeţului Dâmbovila . Bogată activitate didactică ş i re z ulta te
MA RIUS DONDORICI
deosebite la olimpiadele şco lare
Corectura:
AUTORII

REFERENŢl:

E ditura G TMNASHThl
coni. UnlV. dr. Gheorghe Gămăneci - Universitatea "Constantin
Brâncuşi", Târgu - Jiu
S tr. Boerescu Zaharia
bl P3, el. 2, a p. 10
prof. gr. IViorel Cotleanu - inspector de biologie, Inspectoratul Şcolar
tel l fax : 0245 217834
Judeţean Braşov
0722641928
e-mail:
editura gln1naslum@yaI10o.com

ISBN 10 973-7992-20-2
ISBN 13 978 -973-7992-20-8

Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin EDITURII GIMNASIUM.

-

[ Cuprins
ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN / 5

1. Organizarea generală a corpului uman I 5

1.1. Topografia organelor si
, sistemelor de organe 15
2. Hiveluri de organizare ale corpului uman I7
2.1. Celula 1 7
2.2. Ţesuturi umane I II
FUNCTIILE
, FUNDAMENTALE ALE
ORGANISMULUI UMAN / 20
II. 1. FUNCTIILE
, DE RELATIE, / 20
1.A. SISTEMUL tlEitVOS I 20
A.I. Clasificare sistemului nervos 120
* A.2. Proprietăţile neuronilor 122
'" A.3. Sinapsele 125
A.4. Sistemul nervos somatic 1 27
A.4.I. Funcţia reflexă: arcul şi actul reflex somatic 1 27
* A.4.2. Tipuri de reflexe 131
A.4.3. Funcţia de conducere a sistemului nervos 136
* A.4.4. Căi de conducere din sistemul nervos central 140
* A.4.5. Nervii periferici 147
A.5. Sistemul nervos vegetativ 153
A.5.1. Clasificarea sistemului nervos vegetativ 153
* A.5.2. Arcul şi achil reflex vegetativ. Reflexe vegetative 156
A.6. Noţiuni elementare de igienă şi patologie a sistemului nervos 1 59
1.8. AHALlZfITOitll I 61
B.I. Segmentele unui analizator 161
B.2. Fiziologia analizatorilor 1 64
B.2.1. Fiziologia analizatorului vizual / 64
B.2.2. Fiziologia analizatorului auditiv şi vestibul ar 169
B.2.3. Fiziologia cutanat 173
* B.2.4. Fiziologia analizatorului gustativ şi olfactiv 176
* B.2.5. Fiziologia analizatorului kinestezic 179
. B.3. Noţiuni elementare de igienă şi patologie a analizatorilor 181
1.C. GUitiDELE EtiDOCitlHE I 84
C.I. Topografia şi caracterizarea generală a glandelor endocrine 1 84
C.2. Hormonii glandulari şi efectele lor 186
C.2.1. Hormonii hipofizari si tiroidieni 1 86
C.2.2. Hormonii pancreatici, suprarenali şi gonadali 190
* C.2.3. HonTIonii paratiroidieni, epifizari şi ai timusului 194
'" C.3. Mecanismul general de reglare a secreţiei endocrine 196
C.4. Disfuncţii ale secreţiei glandulare 198
1.D. MISCAREA /104
D.I. Sistemul osos / 104
D.I.I. Scheletul: alcătuire şi rol / 104
'" D.I.I. Tipuri de articulaţii / 107
D.2. Sistemul muscular / 109
D.2.1. Muşchii scheletici. Principalele gmpe. Tipuri de contracţii / 109
* D.2.2. Structura şi fiziologia fibrei musculare / 113
D.3. Noţiuni elementare de igienă şi patologie a aparatului locomotor / 118
II. 2 . FUNCTIILE DE NUTRITIE / 121
2.A. DIGESTlfi ŞI ABSORBŢlfI /121
A.I. Digestia alimentelor / 121
A.I. I . Alimentele şi transforInările lor în tubul digestiv / 121
A.I.2. Digestia bucală , gastrică , intestinală / 124
'" A.2. Acţiunea enzimelor digestive / 129
A.3. Absorbţi a intestinală / 133
A.4. Fiziologia intestinului gros / 136
A.5. Noţiuni elementare de igienă ş i patologie a sistemului digestiv / 138
2.B. CIRCULfiTIA /141
8. 1. Grupele sanguine / Imunitatea / 141
" 8.2. Hemostaza şi coagu larea sângelui / 146
B.3. Activitatea carcliacă / 148
8.3.1. Proprietăţile miocardului / 148
8.3.2. Ciclul cardiac / 150
B.4. Circulaţia sângelui / 154
B.4.1. Marea si, mica circulatie
, / 154
* 8.4.2. C irculaţia arterială şi capilară / 155
'" 8.4.3. Circulaţia venoasă şi limfatică / 161
8.5. Noţiuni elementare de igienă şi patologie a sistemului circulator / 164
2.C. RESPIRAŢIA /166
c. 1. Ventil aţi a pulmonară / 166
C.2 . Volume şi capacităţi respiratorii / 168
C.3. Schimburile de gaze respiratorii şi transportul acestora / 169
C.4. Noţiuni elementare de igienă şi patologie a sistemu lui respirator / 174
2.D. EXCREŢIA /174
D.I. Formarea urinei / 174
0.2. Compoziţia chimică şi el iminarea urinei / 177
0.3. Noţiuni elementare de igienă şi patologie a sistemu lui excretor / 179
2.E. METABOLISMUL /180
E. I. Metaboli sl11ul intel1nediar / 180
E.2. Metabolismul energetic / 185
E.3. Nutrimentele şi raţia alimen tară / 186
11.3. FUNCTIA
, DE REPRODUCERE / 191
3. 1. Sistemul reproducător la om / 191
3.2. Sănătatea reproducerii / 196
3.3. Noţiuni elementare de igienă şi patologie a sistemului reproducător / 199
11.4. ORGANISMUL - UN TOT UNITAR / 200
4.1. Homeostazia mediului intel11 / 200
'" 4.2. Principalele constante fiziologice ale organismului / 204
r.

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

ORGfltlllfIREfi GEtiE
• CORPOWI M

~ Topogral'"m organelor si -stemelol" de organe

~------------------~. ~-----------------
Segmentele corpului uman

S6 ne reamintim !
O rganismul uman . 'a ~ I cd ela lk orgclnisme ani ma k. prllvinc din ce lul a ou sau zigot.ce lu lă
diplo ida rezultata 111 urma fec un d a ţi e i . Aecasta s u le ră divi7iuni succes ive. 111 urma că rora se
li1fllleazii ~mbriL1 nul La 0 111 embrionul prezintă trei fo i ţe: ectodenmtl , mezoucrmul ş i cnclodermul.
Prin d i ferenţierea celulelor din to i ţe l e embrionare raultă ţesuturi le, organele ş i sistemde de organe.
Ac~sttla i n tel1lGlioncază intre ele a, lI't:l incâr organism ul este capabi l să-ş i ind~ pl i ncaseă ce fl-
trei categorii de f'unctii Id" rdalie, de nutri ţie. dc re producere).

Corpul uman este un tot unitar din punct de vedere

morfologic ş i func~onal, fiind alcătuit din: cap, gât, trunchi,
şi membre (fig. 1). .
Capul este alcătuit din: partea cralliallă­
corespunzătoare neurocraniului ş i partea facială­
corespunzătoare viscerocraniului
Gâtui sau segmentul cervical, care leagă capul de
trunchi, prezintă: regiullea posterioară - nucală şi
regiullea allterioară - gatul propriu - zis.

(~i).1
Trunchiul este format din: torace sau cavitatea
toracică, abdomell sau cav itatea ab dominală şi pelvis sau

dO,OI. 1" /
pillmll cavitatea pelviană
COllPsa / .
Cavitatea toracică este sepa rată de cavitatea
(regiuneil abdominală prin mu şch iul numit diafragmă.
fcmuralll)
Membrele sunt alcătuite din centuri şi porţiunile
gonum:.hi
libere.
gilmb~ plllmlli Membrele superioare sunt legate de trunchi prin
Vlaba piciorului centura scapulară iar porţiunea lib eră cuprinde trei
/ dogoto
. fttogOI rnll10 segmente: braţ, antebraţ şi m ană .
- (hollux)
Membrele illferioare alcătuite din coapsă , gambă
Fig. 1 • C Orp1l11l lllU n ş i picior, se prind de trunchi prin cennn'a pelvian ă.

5
 Axe si
, planuri de referintă
, ale cOI'pului uman

Pentru precizarea poziţiei segmentelor care alcătuiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente
de orientare , axe şi planuri. Corpul omenesc este
tridimensional , prezentând trei axe şi trei planuri (fig. 2).
Ax
Plan longitudinal
sagilal , A.... ele corespund dimensiunilor spaţiului şi se întretaie
în unghi drept.

AXllllol/gitlldbzal-axullungimii corpului (velticalla

om), are doi poli: superior (cranial) şi inferior (caudal).

AXIII sagital (anteroposterior) - axul grosimii corpului

Plan
are un pol anterior şi unul posterior.
lransvorsal

AXIII tral/sversal- axullăţimii corpului, este orizontal

şi are un pol stâng şi altul drept.

Planurile corpului uman trec prin câte două axe.

Plal/llllrol/tal
- este paralel cu fruntea ;
Fig . 1 • Pla nuri şi au' ah.' co rfl ului
- trece prin axul longitudinal şi transversal;
- împarte corpul în două părţi (anterioară - ventrală;
posterioară - dorsaIă) ;
Exemplu: ochii sunt aşezaţi anterior, iar coloana vertebrală, posterior.

PlaI/III tral/sversal sali orizol/tal

- trece prin axul sagital si transversal ;
- împarte corpul în două părţi: superioară - cranială şi inferioară - caudală;
exemplll: ochii sunt aşezaţi cranial faţă de gură , iar gura, caudal faţă de nas.

PlaI/III sagital
- planul simetriei bilaterale
- trece prin axul longitudinal şi sagital
- străbate corpul dinainte înapoi
- împarte corpul în două jumătăţi simetTice: dreaptă şi stângă;

.. exemplll: ochii sunt aşezaţi lateral faţă de nas ş i medial faţă de urechi .

U Re~ine!n !
• C orpul uman poate fi considerat o figură geometrică spaţială, străbătut de trei axe şi de trei
planuri;
• Î n corpul omenesc celulele şi ţesuturile alcătuiesc organe, aparate, sisteme;
• O rganismul uman este un sistem biologic de nivel individual care îndeplineşte trei
categorii de functii:
, de relatie,
, de nutritie,
, de reproducere.

6
-
APLlC~TII
1. Găs iţi răspunsurile eronate:

A. Cavitatea abdominală este sep~rată de cavitatea

pelviană prin muşchiul diafragmă

B. Genunchiul este situat caudal fată

, de sold
,
C. Inima este situată medial faţă de plămâni
B
D. Stomacul şi ficatul sunt situate în cavitatea pelviană 3 ---i!i+.'-- 9

E. Membrul inferior este legat de trunchi prin

centura scapulară

2. Precizaţi poziţia organelor faţă de axele şi

planurile corpului din imaginea alăturată (fi g. 3)

. notiunile
3. Asociati , din cele două coloane: 11

Pli,-ţile cOlp"lu; Planuri de orielltare Fig. 3 • Topografia o rganelor interne

1. Anterioară - posterioară A. Planul frontal 1. GI.mda tiroid;i: 2. P!fllll{mui drep t:
2. Cranială - caudală B. Planul sagital 3. Di afragm;I: . L Intes tinu l g ros:
3. Ventrală - dorsală C. Planul transversal 5. ]nl!:stinul s u h ţirl.! ; 6. La ringe: 7. Ini mii:
8 . P!:'i m;i!l ll i s l:i ng: 1) , Fij,: a t; 10 . Sto ll1 ac;
4. Superioară - inferioară
! 1. Perihllll.' l1 1
5. Dreaptă-stângă

2s "IVELORI DE GII"IUIRE fiLE

CORPULUI UMil"

~_______________C__d _wa
__~~____________

Si! ne reamintim !
O rgan isll1u l umun cons litui c un sistem bio logic complex, alc;jtuil dllll'la i multe ni ele de
(lrganizare. printre care: ni \ e lul celular al ţesuluri Il'!'. al o rgane l orşi al SlslL'md"r de lrg,m, . L du l"
reprezinti. cel mn t simplu sislem V IU .

Celula este unitatea de bază structurală,jimcţională şi genetică a organizării materiei vii.

Poate exista singură sau în grup, fonnând ţesuturi.
Forma celulelor este legată de funcţia lor. Iniţial toate au fonnă sferică. Ulterior, unele capătă
fOime diferite (cubice, cilindrice, fusifonne, stelate), altele îşi păstrează forma globuloasă (celulele
sanguine, ovulul, celulele cartilaginoase, celulele adipoase).
Dimensiunile celulelor variază în funcţie de specializarea lor şi de starea fiziologică a
organismului. În medie celulele au 20 - 30 ll.
7
 Structura celulei

În alcătuirea celulei distingem trei comp~nente de bază:

membrana celulară, citoplasma, nucleul (fig. 4).

1. Membrana celulară
Membrana celulară (plasmalema) Înconjoară celula, Îi
conferă fomla şi asigură schimburile de substanţe cu mediul.
Este constituită, În principal, din fosfolipide şi proteine
(fig. 5). Fosfolipidele formează un bistrat În care SWlt Înglobate,
din loc În loc, proteine membranare. Acestea realizează funcţiile
specializate ale membranei şi mecanismele de transport
transmembranar. Membrana celulară are permeabilitate
selectivă, prezintă polmizare elech'ică şi este excitabilă.

Fig.4 • Celu la nnimuJii

1. Rt:l icu l cndll pl nsmatic rll gos;
2. Cito plnsmi'i ; 3. Mit oco ndrie;
.1. r.,'klllbnil1i1 ccl ul nri\; 5. !Vk1ll1m UHl
lIucle lll ui; (i . N 1U.: lclI; 7 . Nucleu l;
H. Micov ili ; 9. Com ple x Go lgi: 10. VC1.iculc
Gu lgi: II . Rihozomi ; 12. Cc ru roltlmi;
I J. RC l icul c ndnplnslIHlIi c nCh:u
fosfolîpide
Fig. .5 • I\kmbl'UIU\ crlulurii
2. Citoplasma
Este masa celulară exh'anucleară În care se desfăşoară
principalele procese metabolice.
Din punct de vedere struchtral şi funcţional , citoplasma
este formată din două componente: citoplaslIla lIestructurată­
hialoplaslIla şi citoplaslIla structurată.
HialoplaslIla se prezintă ca un sistem coloidal, În care
mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată este ansamblul
de micelii coloidale ce se găsesc În stare de mişcare browniană.
CitoplaslIla structurată cuprinde organitele cellllare
şi inclllzillnile citoplasmatice.
Organitele celulare sunt de două tipuri: comune -
Întâlnite la majoritatea celulelor şi specifice - prezente numai
În anumite celule, unde Îndeplinesc funcţii specifice.
Organite comune
Sunt reprezentate de: reticulul endoplasmatic,
ribozomi , dictiozomi, lizozomi, mitocondrii, centrozom.

Rcticulul cndoplasmatic
Este un sistem intracitoplasmatic de canale, canalicule
şi cisteme ce fac legătura Între nucleu şi membrana plasl11atică
(fig. 6). Este de două tipuri: neted (RE) şi rugos (REG)-
prezintă ribozomi pe suprafaţa canaliculelor. Reticulul
endoplasmatic are rol de sistem circulato~ intracitoplasmatic

J
RE
neted
(RE) si În sinteza proteinelor (REG).
, ~.~----~

Rihozomii
Sunt particule sferice foarte mici , fonnate din două
subunităţi, bogate În ARN si pro~ (fig. 7).
Fig. 6 • Rl'Iicul cndnphlSmntil' Ribozomii po~ citoplasmă sau pot fi ataşaţi
de reticulul endoplasmatic neted. Au rol important În sinteza
'='-----
proteinel ~pecifice (asamblarea aminoacizilorÎn molecule proteice).

8
 ','. u c - - Subunitato mica
Lizozomii ARNm -----+-
.,,-
Sunt vezicule delimitate de membrane ~~-~
simple. Contin În interiorul lor enzime hidrolitice Subunilalo
(peste 40) c~re au rol În Q.iges~ mare

unor substanţe proprii sau aduse de la exteriorul A\

celulei.
Se găsesc În număr mare În leucocite . ~
(globule albe), În osteoclaste (celule osoase), În
unele celule gliale. Fig . 7 II ll. ihulon llll şi schcnHl sinteze i pnlt cicc

Aparatul Golgi
Situat În apropierea nucleului , aparatul sau complexul Golgi este alcătllit din totalitatea
~iţ!io~~ Un dictiozom este format dintr-un "teanc", o stivă de cisterne aplatizate,
disci forme, delimitate de biomembrane, cărora li se asociază vezicule de diferite mărimi (fig. 8).
Aparatul Golgi are rol În procesele de secreţie celulară şi s inteza de membrane.
Mitocondriile
Sunt considerate "centralele energetice" ale celulei. Prez intă mari variaţii privind: form a - de
obicei sferică sau de baston aş, dimensiunile şi numărul lor - mai numeroase În celulele cu activitate
mai intensă.
Mitocondria prez intă la periferie o membrană dublă: externă-netedă si internă care prez intă
cute transversale numite criste mitocondriale (fig. 9). În interior se află matrice~ mitocondrială În care
se găsesc proteine, lipide, ADN, etc. Pe cristele mitocondriale sunt localizate enzime oxidoreducătoare
implicate În procesele de eliberare a energiei celulare.
Mitocondriile sunt organitele celulare la nivelul cărora se desfăşoară procesele finale ale
respiraţiei celulare, eliberăndu-se energie ce se acumulează În ATP.

Ccntrozomul
Este sintatÎn apropierea nucleului fiind fonnat din doi centrioli cilindrici, OIientaţi pellJendicular
unul pe celălalt ş i Înconjuraţi de o zonă de citoplasmă vâscoasă - centrosfera.
Centrozomul are rol În diviziunea celulară (prin organizarea
fusului de diviziune).
Ol'ganite specifice
Sunt reprezentate de: miofibrile, ncurolibrile ş i corpusculii
Nissl.
Miolibrilele vezicule
Sunt elemente contTactile din sarcoplasma (citoplasma) fibrei '-::=-de SQcretie
musculare.
La microscopul electronic, miofibrilele apar constituite din
două tipuli de miofilamente: unele groase-miozină ş i altele subţiri­ Fig. 8 • Dictiozom
actină.

Neu r ofibl"ilcle
Sunt formaţiuni ce se găsesc În neuroplasmă - citoplasma
cOqJului celular al neuronului, dar şi În prelungirile neuronale - axon
ş i dendrite. Apar ca o reţea densă de fibre având rol de susţinere ş i
transport de substanţe.
Fig. 9 • Mito condrie

9
 Corpusculii Nissl
La microcorpul electronic corpii Nissl apar sub formă de canale şi vezicule pe care se găsesc
atasati , ai REG pentru celu la nervoasă. Au rol în sinteza proteinelor
, " numerosi ribozomi , fiind echivalenti
neuronale.

Incluziuni ergastice
Sunt reprezentate de substanţe aflate temporarîn citoplasmă, rezultate din activitatea metabolică
a celulei: picături Iipidice, granule de melanină, glicogen, etc.

3. Nucleul
.,~;ţjit,~~~;:Jmembrnna nuclearâ
I I
membrana rclieulului cndoplasmalic
Fig. I () . St ructura nucleului
Este un component celular fundamental, care are de
obicei forma celulei şi ocupă centrul celulei sau o poziţie
periferică (celule adipoase).
Majoritatea celulelor sunt uninucleate. Există şi celule
binucleate (celulele hepatice), polinucleate (fibra musculară
striată), anucleate (hematia adultă).
Nucleul este format din: membrană nucleară şi
carioplasmă (fig. 10). Membrana nucleară este dublă şi prezintă
numeroşi pori. În carioplasmă se găseşte o reţea de cromatină
(constituită din ADN, ARN, proteine) şi unul sau mai mulţi
nucleoli , bogaţi în ARN.
Conţinând material genetic , nucleul are rol în
coordonarea activitătii celulare si în transmiterea informatiei
genetice. ~ " ,

Re tineti!
• •
• C elula este o microuzină complexă În care se desfăşoară toate mecanismele vieţii.
• î n organizarea unei celule intră trei componente fundamenta le: membrana, citoplasma şi
nucleul.
• N ucleul controlează activitatea celulei pe baza informaţiei genetice înscrise în structura
ADN .

APLlCI\ ŢII
I. Explicaţi urrnătoa 'ele noţiuni : 3. Asociati
, nntiunile
. din cele două coloane:
A. Sarcoplasma B. Carioplasma
C. Nucleoplasma D. Hialoplasma Orgallite celulare Ro/ullor
J. centrozomuI A. sinteza de proteine
E. Neuroplasma
2. ribozomii B. digeslÎa intracelulară
3. lizozomii C. respiralia celulară
2. Puneti
, In " eul punctelor cuvintele 4.dictiozomii D. diviziunea celuJard
adecvate: 5. mitocondrii E. secreţiil e ce lul are

a) Lizozomii sunt organite celulare bogate în enzime ...

b) Mitocondriile conţin enzime ....

10
..

~______________T~e__u_t_u_r_i__~
___a_n_e~~
~__________
Să ne reamintim !
C orpul omenesc este alcătuit din miliarde de celule cu dimensiuni. f0l111e. structur' )i fimLţii
,pccl tke. Celulele cu formă şi structură asemănă toar" şi care Indeplinesc aceeaşi functie s~
gmpe3ză în tesururi. Acestea se f0l111 'ază in timpul t1e c\"o ltiirii cmb ri onare, prin diferenţiere.
Principa lele tipuri de tesuturi sunt: epi tel ial. conjuncti\ . muscular şi nen os.

Ţesutul epitelial
Caracteristici
• Celulele epiteliale pot fi plate, cubice,
cilindrice. • .. - . . .. -
• Celulele sunt strâns legate între ele Tesut cubic Tesut ci1indric Tesut pavimentos
simplu simplu simplu
printr-o substanţă a1110rfă care le cimentează sau
prin formaţiuni ce trec de la o celulă la alta şi Fi g. I 1. Ţes u t u ri cpitclialc llni stratific ate
care se numesc tonofibrile sau desmozomi.
• Celulele profunde sunt aşezate pe o membrană bazală care le separă de ţesutul conjunctiv
aflat sub epiteliu.
• În epiteliu nu există vase sanguine, hrănirea lui făcându- se pe seama ţesutului conjunctiv
subiacent.
Clasificare
Din punct de vedere funcţional, epiteliile se clasifică în: epitelii de acoperire, glalldlllare şi
sellzoriale.

Epiteliile de acoperire
• Acoperă organismul la exterior (epidermul) sau căptuşesc organele cavitare (mucoasele).
• După numărul straturilor din care sunt alcătuite pot fi: IlIIistratijicate, stratijicate şi
pselldostratijicate.

Examinaţi la microscop diferite epitelii de acoperire unistratificate, pseudostratificate şi •

pluristratificate. Comparaţi imaginile microscopice cu figurile din manual!
Epiteliile IlIIistratijicate (fig. I I ) se clasifică după forma celulelor în:
- pavimentoase simple - se întâlnesc în pleură, pericard, peritoneu, endoteliul
vaselor de sânge, epiteliul alveolar;
- cubice simple - căptuşesc bronhiolele şi canalele mici de secreţie ale
glandelor salivare;
- cilindrice simple - f0l111ează mucoasa tubului digestiv de la stomac la
rect, a uterului şi a trompelor uterine. Celulele cilindrice pot prezenta la polul
apical cili (bordură în perie) sau microvili (platou striat).
Fig. 12 .
Epiteliile pselldostratijicate sunt alcătuite dintr-un singur slTat de celule, Ţesut e pitcli~11
cu nucleii dispusi la înălţimi diferite (fig.12 ). Se întâlnesc în mucoasa traheei şi pscud os, ra ti ficat
bronhiilor mari .
1 1
 Epiteliile plllristratijicate (fig. 13 ) sunt clasificate, după forma cel ulelor
.
-,~'~",~".- din straturile superficiale, În:
- pavimentoase stratificate care pot fi cheratinizate - epidennu l şi
.,.,. ..".. '\~""',,,~ ."
... ~

necheratinizate - mucoasa bucală , esofagiană, etc.

OOaO:3c:
- cubice stratificate întâ lnite în canalele mici de excreţie ale glande lor
salivare;
Fig. 13 .
- cilindrice stTatificate din canalele mari de excreţie ale glandelor salivare;
Ţl's u t cpit c lhtl
Il luri s tra tificat - de tt·anziţie - specifice pentt·u uretere şi vezica urinară.
Epiteliilc
Tubuloasă Tubuloasă Tubuloasa simplă Acinoasă Tubulo -
simplă ramiricală Tncolăcilă simp l ă acinoasă glanduhu-c
• Sunt fonnate

~lJ l~
Portiu::
C'9[ r din ce lul e dife renţiate ,

secreloare L\\ care au proprietatea de a

e labora produşi de
secreţie.
Fig. I-l . T ipudd l" glnn dl·cxo crinc • Celulele sunt
dispuse în diferite moduri ş i în asociaţie cu ţesut conjunctiv, cu vase sanguine şi cu terminaţii nervoase
formează glande.
• După felul produşi lor de secreţie şi după modul de excreţie, distingem tt·ei tipuri de glande:
- exocrine, produsul de secreţie este e limin at, printr-un cana l, la exterior (glande
sebacee, glande sudoripare) sau în diferite cavităţi care comunică cu exteriorul (glande salivare,
gastrice)(fig. 14).
- endocrin e (glande cu secreţie internă) care nu au canale de excreţie ş i îşi elimină produşii de
secreţie, numiţi hormoni , direct în sânge sau li mfă.
- mixte - glande cu secreţie dublă , exocrină şi endocrină (pancreas, ovar, testicul).
Epitcliile senzoria le
• Sunt alcătuite din celule specializate pentru recepţionarea diferiţilor stimuli externi şi interni
şi din celu le de susţinere cu rol protector.
• Ele intră În structura segmentelor peri ferice (receptoare) ale analizatori lor.

Ţesutul conjunctiv
Caracteristici
- este a l cătuit din tt·ei componente principale:
• Celu le conjunctive - sunt variate ca formă , dimensiuni , funcţi i ş i depărtate între ele;
• Fibre conjunctive - sunt de trei feluri: de colagen, de e l ast in ă şi de reticulină;
• Substanţa fl.mdamentală - oc upă spaţiul dintre celule şi fibre şi poate fi: moale, semidură,dură.
·
Tesuturile conJ·unctive sunt vascu larizate, cu exceptia
, tesutului
, carti laginos a cărui nutriti, e se
realizează prin difuziune la nivelul capilarelor din pericondru (membrana conjunctivo - vascu l ară
care înveleşte cartilagiu l).
Tesut fibros Tesut lax Tesut adi pos
Clllsţticllre
După consistenţa s ubstanţei
fundamentale, ţesuturile conjunctive
sunt de trei tipuri: moi (fig . 15),
semidure (fig. 16) (cartilaginoase),
dure (osoase) şi sângele;

12
 Ţcsuturi conjunctive moi

TIPURI CARACTERISTICI EXEMPLE

LAX • Contine celule conjunctive, fibre de colagen, de • Se întâlneşte in:
reticulină şi de elastină . răspândi te uniform în - hipodenn;
substanţa fundamentală - medu lara ovarului;
• Are rol trofic, de susţine re şi de apărare - pericondru, periost;
- canale Havers;
- vilozităţi intestinale.

RETICULAT • Fibrele de rcticulină formează o reţea in • Se întălneşte În:

ochiuri le căreia se află substanţa fundamentală ş i - ganglioni limfatici ;
celule reticu lare (rcticulocitc) cu multe - splină;
prelungiri; - măduva roşie osoasă.
• Are rol În hematopoieză.
FIBROS • Conline predominant fibre de colagen, puţine • Se întâlneşte În:
celule (fibrocite) şi substanţă fundamentală ; - tendoane, aponevroze.
• Are rol mecanic. - capsule.
- fascii muscu lare.
ADIPOS • Celule g lobuloase (adipocite), cu citoplasma şi • Se Întâ lneşte in:
nucleul împinse la periferie, centru l celulei fiind - hipodeml,
ocupat de o picătură de grăsime ; - mezenter,
• Este rezervor de grăsimi şi izolant termic. -În jurul unor organe
ELASTIC • Conţine predominant fibre elastice. Printre fibre • Se întâlneşte
în:
se află puţine celule şi substanţă fundamentală; -
tunica medie a vase lor mari
• Are ro l mecanic. (artere, vene)

Ţesu tul con.iunctiv scmidur

CARACTERISTICI TIPURI EXEMPLE

• Substanţa fundamentală este alcătuită din Se întâlneşte în:
•
condrină - substanţă organică impregnată cu săruride HIALfN - scheletul embrionului,
calciu şi sodiu; - carti lagii: costa le, laringeale,
bronşice , traheale, articulare,

• Fibrele de colagen şi elastice Formează o

împletitură deasă ;
ELASTIC • Se întâlneşte in:

• Celulele cartilagi noase sunt de două feluri: - epig lotă ,

condroblaste (celule tinere) şi condrocite (celule - pavilionul urechii.
mature) adăposti te în cavităţi numite condroplaste;

FIBROS
• Se întâlneşte În:
• Face parte din gIUpa ţesuturilo r cu funcţie - discuri intervertebrale,
mecanică. - meniscuri articulare.

Observaţi componentele cartilaginoase ale schele-

tului pe materiale procurate de la abator. Apreciaţi
duritatea, elasticitatea, culoarea şi rolul cartilajelor.
"
I
1!L'l ~.P @
~ -tJIIIP .'îI,
~
(,fi (li
1'"\ 1
,.:. ~f,!;' ~' rr'
It 'd!
... ~': ~\,'"~ ).li ID'~" I
~
" ~
i~p" 1
\~ JlIt9,~~fd
Examinaţi la microscop o secţiune proaspătă prin Cartilaj hialin Carlila ] ela stic Cortlla ] ribros
ţesutul cartilaginos şi veţi observa cămăruţele ovoidale "'1
(condroplaste) care conţin câte 2 - 3 celule. Comparaţi
cu imaginile a l ăturate!
Fig . 16 • T ipuri de ţesuturi
conjunctiye semidurc
--
13
 Ţesutul con.iunctiv du r - osos
CARACTERISTICI TIPURI EXEMPLE
• Substanta fundamentală este alcătuită din oseină (substan~ă
organic~) şi din subsw nţc anorganice - in special săruri de
culciu şi fosfor; • Se întâln eş te În
• Celulele osoase sunt de trei tipuri: osteoblaste - celule • SPONGIOS interiorul:
tinere care sec retă oseina, osteocitelc - celule mature ce se - epifizelor oaselor lungi;
află În c avităţi numite oSlcoplaste şi astcoc!aslc - celule - oaselor scurte;
gigant, ITIultinucleatc şi bogate in lizo zo mi; - oaselor late.
• Predomină fibrcle de colagen;
• Există două tipuri de ţes ut osos (fig J 7): spongios, rannat
din lrabecule (lamele osoase) ce delimitează areole (spaţii
• COMPACT • Se Întâlneşte în:
pline cu măduvă roşie hCll1atogenă) ; compact, format din
- diafiza oaselor lungi,
unitati numite Qstcoane sau sisteme haversicnc (canalu l
- exterioru l oaselor:
Havers + 5-30 larnele osoase care îl înconjoară) ;
- late;
• Ţesutul osos este adaptat pentru funcţiile de suport,
- scurte.
protecţie , etc., J1ind ţesutul cel mai rezistent şi dur.

Pentru a examina ţesutu l osos la microscop, decupaţi dintr-un stem de pui de găină, din
partea transparentă, o bucată de I cm'. Curăţa~ cu bistUliul periostul- stratul de ţesut conjunctiv
care acoperă un os. Apoi rade~ piesa până când devine atât de transparentă încât se poate citi
prin ea un text. Spălaţi preparatul cu apă şi alcool şi examinaţi-l la microscop între lamă şi
lamelă. Desenaţi cămăruţele stelate - osteoplaste, în care se află celulele osoase - osteocite.

maduvii
Irnbocule
hematogcnă
osieocite canal Havers venulă f ig. 17 .
T ipuri
de
ţ c..>s u t

osos

aroole vase de
sango
os spongios
canal Hnvcrs
Ţesut 0505 spongios Ţesut osos compnct

Sângele
Caracteristici
• Este un tip particular de ţesut conjunctiv în care plasma este substanţa fundamentală, iar
elementele figurate (eritrocitele, leucocitele, trombocitele) reprezintă celulele;
• Reprezintă 6-8% din
greutatea cOlpului;
• Este un lichid roşu
deschis (pentru sânge le oxigenat)
şi roşu închis (pentru sângele
neoxigenat) cu densitatea 1055, cu
pH= 7,35;
Este a lc ătuit din: plasmă si
elemente figurate (fig. 18). '
Fig. I t\ . CompoLiţia sân ge lui

14
 , . lichid galben, vâscos, alcătuit din 90% apă şi 10% reziduu uscat care conţine substanţe:
-orga1/ice: proteine (albul11ine, gIobuline, fibrinogen) glucide, lipide, uree, acid urie, creatininâ.
-ano1'ganice: cationi (Nu+-, K+, Ca 2+, Mg2+), anioni (er, po.t, SO:!2., HCO J ') , microelementc (Fe, Cu, 1,
Col·
Plasma • cele mai importante substanţe organice sunt proteinele care au roluri:
55% -rezervă de aminoa.cizi,
- sistem tampon - menţin echilibrul acida-bazic,
- transportori de hormoni, vitamine, fier,
- factori ai coagulării,
-controlul hematopoiezei, al tensiunii arteriale,
- apărare an ti infecţioasă prin anticorpi specifici.
1. Globule roşii - eritrocite Chematii) - 4,5-5 mil/mm J de sânge;
- sunt celule anucleate;
- conţin hemoglobină alcătuită din globină (o proteină cu 4 catene polipeptidice- 2 a şi 2P) şi hem
(o grupare neproteică- un pigment care conţine 4 atomi de Fe 2+) ;
- trăiesc 120 de zile;
- eritropoieza se desfăşoară În măduva roşie osoasă ,
- hemoliza se realizează În splină , ficat, ganglioni limfatici,
- au rol in transportul gazelor respiratorii (02 şi CO z),
2. Globulele aIbe- leucocite - 4.000-8.000/mm 3 de sânge; 6 - 20 J.l; trăiesc ore - ani;
- sunt celule nucleate, mobile, cu rol esenţial în imunitate.
Elemente - se clasifică În:
figurate A) Po/illllcleare - granulocite - 68%
45% a.) l1eulrojile- 65% din totalul leucocitelor - traversează prin diapedeză pereţii capilarelor spre
ţesutul afectat şi fagocitează microorganismele intervenind in infecţiile acute;
b.) bazojile- 1% din totalul leucocitelor, conţin histamină şi heparină (substanţe vasodilatatoare).
Numărul lor creşte în stadiile tardive ale inflamaţiilor;
c.) eozillojile- 2% din totalul leucocitelor. Numărul lor creşte în boli alergice şi parazitare.
B) MOllollllcleare - agranulocite - 32% :
a.) IiIllJocite- 25% din totalul leucocitelor. Produc anticorpi - substanţe cu rol În imunitnt~a
organismului;
b.) monocite- 7% . Migrează în ţesuturi unde se transformă În macrofage şi fagocitează bacterii şi
resturi celulare.
3. Trombocit. sau plachete sanguine -150.000-300.000/mm 3 ; 2 - 4 fl;
Determinaţi componentele sângelui pro~edând astfel: procuraţi - În două eprubete - sânge de la un laborator l1li

de analize. În una din eprubete adăugaţi oxalat de sodiu. Agitaţi eprubetele şi apoi lăsaţi-le 10 minute in
repaus. Ce observaţi? În eprubeta fără oxalat, sângele a coagulat. În timp ce În eprubeta cu oxalat, elementele
figurate au sedimentat iar la partea superioară a rămas plasmă.

Tesutu
, l muscular
Camcteristici
• Ţesutul muscular este alcătuit din celule musculare
alungite, numite fibre musculare.
• Fibra musculară prezintă: membrană celulară
numită sarcolemă, citoplasmă numită sarcoplasmă în
interiorul căreia se află unul sau mai mulţi nuclei.
• În sarcoplasmă se întâlnesc organite comune şi
organite celulare specifice (miofibrile) elementele contractile,
apărute în Ul111a diferenţierii şi adaptării celulei la funcţia de
contracţie.
neted
• Miofibrilele sunt formate din două tipuri de
miofilamente: de miozină şi de actină. Fig. 19 o Tipuri de ţ('su' IlW'iCUIal'

15
 • Ţesutul muscular este bogat vascularizat ş i inervat.
Clasificare
După particularităţile miofibrelor, ţesuturile musculare sunt de trei tipuri (fig. 19):
• ţesl/t I/lIlscular striat,
• ţeslit IIIl/scular cal'diac,
• ţesut ml/scular neted.
Tesutul
, muscular striat
Intră în alcătuirea muşchilor scheletic i cât şi a unor viscere: limbă, faringe, unele sfinctere.
Este constituit din fibre musculare striate - celule alungite (1 mm - 10 - 12 cm) de Sonnă
cilindrică sau prismatică, ce prezintă numeroşi nuclei dispuşi periferic. În miofibrile, miofilamentele
de miozină şi de actină sunt paralele cu axul longitudinal al fibrei musculare şi sunt aşezate la acelaşi
nivel, formănd discuri clare şi discuri întunecate care alternează, oferindu-i acesteia un aspect striat.
Prezintă contracţie voluntară şi rapidă.

Observaţi Ia microscop fragmente de muschi de la mamifer, astfel:

- scoateţi
o porţiune longitudinală dintr-un muşchi al membrelor. Aşezaţi materialul pe o Iarnă şi încercaţi să
desprindeţi fibre le unele de altele cu ajutorul a două ace fine. Păstraţi pe lamă numai fibrele disociate. Priviţi la
microscop! Observaţi că fibre le musculare sunt celule alungite cu numeroşi nuclei dispuşi periferic.

Ţesutulmuscular neted
Se întâlneşte în structura muşchilor viscerali şi a muşchi ului multi unitar din iris.
Fibrele musculare netede au aspect fusifol1l1, lungimea de 10 - 100 j şi prezintă un singur
nucleu alungit situat central. Au stl1lctmă omogenă deoarece miotibrilele nu sunt organizate în sarcomere
şi nu prezintă striaţii transversale.
Manifestă contracţie involuntară, lentă şi prelungită.
Tesutul
, muscular cardiac
Formează miocardul - stratul principal din peretele inimii. Fibrele musculare cardiace sunt
alungite şi ramificate, cu dimensiuni mai mici decât ale fibrelor musculare scheletice şi cu structură
asemănătoare acestora, dar cu un singur nucleu mic, dispus central. La contactul dintre celulele cardiace
se observă discurile intercalare ce reprezintă joncţiuni intercelulare specializate.
Prezintă contracţie involuntară.

Ţesutu"; Formă şi COl/trolnervos şi

Miofibrilele Răspândirea
ml/scl/lare dimensil/ni viteza de reacţie
• aspect striat - • muşchii striati schetici ; • fonnă cilindrică
discurile c lare ca • muşchii din structura unor • dimensiunile fibrei
striate şi cele Întunecate aparate şi sisteme: muşchii sunt mari • voluntar
se află la acelaşi limbii, faringelui, laringelui, L: I mm - la (12) cm; • rapidă
nivel; etc Diametru: la - 100Jl
• sunt organizate • muşchii extrinseci ai • neramificată
În sarcomere. globului ocular
striate • au aspect striat; • muşchiul cardiac • forma ramificată • involuntar
cardiace • sunt organizate (miocardul) • medic
în sarcomere.
• sunt omogene, • muşchi Iletezi viscerali • fibre fuzifonne cu
1I111SClllal'e rară striaţii. • muşchiidin pereţii joncţiuni între fibre
lIetede organelor cavitare • L; IOD - 400 Jl • involuntar
• muşchii vaselor de sânge Diametru: 2 - 10 J-L • lentă
• muşchii erectori ai firelor de • fibre fuziforme rară
păr joncţiuni Între ele
• f1Iuşchi Heted f1Iultiullitar
• muşchii irisului

16
 Tesutul nel'vos c
Caracteristici ~ ~-
Este alcătuit din: neuroni - celule nt:rVoase - celule diferentiate P ",--
specific care genereaza si conduc impulsurile nervoase si nevroglii c ~
E

~ 1
_celule gliale - celule care fonueazii un tesut suport sau interstitial
al sistemului nervos. L
'6
..,
Neurolllli A
R
Reprezinta unitatea structurala si functionala a sistemului nervos.
Este constituit din corp celular si prelungiri neuronale (fig.20).
Corpul celular are dimensiuni si fonue variate fiind alcătuit din:
neurilema, neuroplasma si nucleu. În neuroplasmă se găsesc nod - -,;.:
organite comune (fără centrozom) si organite specifice reprezentate Ranvier A
X
de neurofibrile si corpusculii Nissl. O
N

Amintiti-vă rolurile acestor componente ce ulare!

Prelungirile neuronale sunt reprezentate de dendrite si
axon. Dendritele sunt prelungiri neobligatorii, de regula, scurte si Terminam
cu butoni
puternic ramificate, ce conduc influxul nervos aferent (centripet).
Axonul este o prelungire unică, obligatorie, tenuinată cu o
ramificatie butonată. Este învelit de trei teci: teaca de mielină -
de natură lipoproteica; teaca Schwann - fonuată din celule gliale
si teaca Henle - de natură conjuncti vă. Conduce influxul nervos
centrifug. Neuronii se pot clasifica după mai multe criterii: formă,
n '"
număr de prelungiri, functie, etc.
1F'Ig. 'o
- • N euronu - 1
CRI TERll TIPURI /
fJ'CARACTERISTICI / EXEMPLE
• slc lmi\ • neuro nii SOlllato m o lo n d in cO:lrnclc anterioare a lt.! m ă du vei

FORMA ·· piralllidlllil.
roluntlii
- neuronii din scoarta ccrcbralil
- neuroni din scoarţa ccrcbmlii
NEURONILOR
·· Qvoidii
piri fon11l1
- neuronii somalosc nziti vi d in gang lio nii spin ali
- ne uronii lui Pu rkinjc din scoan a ccrcbcl ului
• fuz iformil - neuronii din mucoasa a lrac ti vă
- mai mulle dcndritc ş i un axon
• mulli po lari
- neuroni i somalo lllo lOrÎ din coarnel e llnlerio are al e m ă du vei
- o dendril ă ş i un axon
- ne uronii· d in gUllglio nul Cani , Scarpa
• bipo lari
- din lI1ucoa...a olfacti vii
NUMĂRUL DE - di n re tină
PRELUNGIRI - un axon
• unipo lari - neuronii sOll1<1I0 mo lo ri din nucle ul moto r a l ne rv ulu i Irige men
- cclulele c u c onuri $i ba s lOnu şe d in re lin ă
- prin 'lcelasi pol ul celulei inln-l d endrila ş i iese axollul : · cele d o u ă prelung iri Ull

· pseudn unipolari un scurt trase u comun. dup ă care se separfl formind flecare un ung h i de 90
- ne uronii di n gang lionii spinali
- conduc in form aţ i ile de la receptori la centrii ne rv oş i

· ne uro ni senz itivi

- se Împart în:
a. neuroni .. o matosenziti v i- a parţi n siste mului nervos somati c
b. neuroni viscerosl!nzitivi- apErţill sistemului ne rvos vegelllli v
- conduc in form aţii d in centrii n ervoş i In orgallele ereCIOllrc
FUNCŢIE
· IH:uro ni ma Iori
- POl fi:
a. somato mOlo ri
b. visceromo to ri

· neuro n i intercalari - asigu r.-I legă t ura dillire ne uronii senzitivi ş i motori in arcuri le polisinnpticc
- produc ne urosecre\ii

· neu ro ni secretori - neuronii din hipotalamus ce sccrclf\ ho rmo nii (A DH ş i ocitocini1) SrlU ho rmo ni
e liber.nori şi hormoni inhibitori

17
=

Celulele g lia le (N el'roglia)

· sunt de peste 10 ori mai numeroase decât neuronii,
· au forme si dimensiuni variate, .
· prelungirile lor sunt în număr variabil,
· nu contin neurofibrile si granulatii Nissl,
· au rol trofic, de sustinere si protectie pentru neuroni, sintetizează mielina, fagociteazâ neuronii distrusi.
Organismul uman este un complex alcătuit din ansamblul organelor si sistemelor de organe prin
care se realizează cele trei eate orii de functii.
Sisteme de or ane Func ii
Sistemul osos - alcătuit din totalitatea • Susţinerea şi protectia organelor corpului.
oaselor legate prin articulaţii in mişcare - este artea asivă a a aratului locomotor
Sistemul muscular - reprezentat prin • În mişcare - este panea activă a aparatului locomotof.
muşchii schelctici . muşchiul cardiac, • Este principalul sistem efectar al organismului.
muşchii organelor interne.
Sistemul nervos - este co nstiLUit din • R ealizează integrarea organismu lui în mediul de v iaţă şi
totalitatea organelor nervoase. coordonarea activită ii ar unei ar interne rin mesaje nervoase.
Sistemul endocrin- cuprinde totalitatea • Integrează activit ările organismului prin semnale chimice.
alandelor endocrine.
Aparatul digestiv- este alcătuit din • Digestia alimentelor, absorbţia nutrimentelor ş i eliminarea
tubul digesti v şi glandele anexe. resturilor nedi erate.
Aparatul circulator- cuprinde inima. • Sistemul de transport pentru nutrimente, pentru substanţele
vasele sanguine ş i limfatice. nefolositoare sau toxice or anismului ş i entru oazele res iratorii.
Aparatul respirator- este alcătuit din • R ea lizea ză schimbul de gaze respiratorii, Între organism ş i
p l ămâni şi căile respiratorii. mediu.
Aparatul excretor -este format din • Are rol în eliminarea s ubstanţelor rezultate din arderile celulare
rinichi şi căi urinare. (deşeurile metabolice) i În re larea echilibrului hidroelectrolitic,
Aparatul reproducător- este constituit • Produce gameti şi hormoni sex uali , asigurând perpetuarea
din gonade şi structuri anexe. s eciei.

AnaliZati Imagmea n gura 21. lOentîficati pnnclpalele tipunâe tesutun umane si localizarea or în
diferitele organe si sisteme de organe aJe organismului.

Retineti! 4 ; : , ' : ; ', \

- - - J", ".":'
;( '
· C01pii celulari ai neuronilor fonnează substanta cenusie din ~ .l.~ '
TeSl.l!e~te.li .;J1
sistemul nervos central si ganglionii din sistemul nervos periferic.
· Prelungirile nellronale fonneaza substanta albă din sistemul
nen'os central si nervii din sistemul nervos periferic.
· T esuturile epiteliale au o suprafa6ă apicală liberă si una bazală
, f
aiiezată pe membrana bazată.
· N utritia epiteliilor se realizează pe seama vaselor de sânge aflate !
în tesutul conjunctiv de sub membrana bazală.
· T esutul cartilaginos este singurul tip de tesut conjunctiv care nu
este vascularizat. El este hrânit de pericondru. . ,
- .. 1 .. , .
,
Contractiile fibrelor musculare sunt posibile datorita prezentei în ,,
Tr..ut ~..Q3

aceste celule a unor organite speciale miofibrilele - ce contin două

proteine contractile: actina si miozina; în timpul activitatii musculare
interactioneaza si alunecă unele printre altele. ..
Tnut C:l l liIJ g _:Ţe!'.l1l liblo:l
T esutul nervos este alcătuit din celule specializate pentru
comunicarea intercelulara si care au rol în coordonarea activitatii Fig. 2 1. Tcs uturi. organe.
organismului. sisteme de organe

18
--rAPLlC~ŢII
\. Unitatea morfofuncţională a 4. Teaca Schwa nn este alcătuită din:
miofibl"ilei este: A. Ţesut conjunctiv;
A. Sarcoplasma; B. Mielină;
B. Sarcolema; C. Nevroglii;
C. Discul clar; D. Neurofibri le;
D. Discul întunecat; E. Ţesut muscular.
E. Sarcomerul.

2. In care din structurile următoare

.
5. Evidentiati, afirmatiile
A. Osul este un tesut
, incorecte:
conj unctiv sem idur;
,
Întâlnim ţesut muscular neted B. Neurogliile se pot divide şi pot fagocita;
multi unitar : C. Miocardul este alcătuit din fibre
A. Peretele capilarelor sanguine; musculare netede;
B. Vezica urinară; D . Sistemul osos este partea activă a
C.lsris; aparatu lui locomotor;
D. Stomac; E. Contractiile
, muschi
, lor scheletici sunt
E. Miocard. voluntare.
3. Asociaţi noţinnile din cele două coloane:
Tipu ri de epitelii Localizări
1. Pseudostratificat A. Pleura
2. Pavimentos unistratificat B. Bronhiole
3. Pavimentos stratificat C. Trahee şi bronhii mari
4. Cilindric simplu D. Mucoasa esofagian5.
5. Cubic E. Mucoasa gastrică

Tipuri de ţesul cOllj ullctiv Localizări

1. Ţesut reticulat
2. Ţesut cartilaginos hialin
3. Ţesut cartilaginos fibros
4. Ţesut conjunctiv fibros
5. Ţesut cartilaginos elastic
A. Tendon
B. PavilionuI urechii
C. Cartilagii costa le
D. Măduva roşie hematogenă
E. Men isc articular

Tip uri de ţesut osos Localizciri

A. Interiorul epifizei
1. Ţesut osos spongios B. Lami nele superficiale ale omoplatului
2. Ţesut osos compact C. Peretele diafizei
D. Exteriorul corpului vertebrei
E. Interiorul strenul ui

Tip uri de celule R ol

1. Limfocite A. Numărul lor creşte În boli alergice
2. Hematie B. Fagocitează microorganisme
3. Eozinofile C. Conţin factori ai coagulării
4. Neutrofile D. Transportul gazelor respiratorii
5. Trombocite E. Produc anticorpi
6. Monocite F. Secretă oseină
7. Osteoblaste G. Fagocitează bacterii şi resturi celulare

19
 FUNCTIILE
, FUNDAMENTALE
ALE ORGANISMULill UMAN

II.l. FUNCI1ILE
, DE RELATffi
,

"---11eA.I--__S_1 _ _
0 ____ ---.1

=II____ C_I_ S_if

_ic_a_ r _e_a_ "_iS't
_ e_m
_ u_l_u_i _D
_e_r_v_o_s____

Să ne reamintim !
( m u l. <.:3 [{,::tIc o rgalli ... mek. rc ,IIi Il",IIU~d li mbur i p~nll.m cnh.: J c 1ll .lh;rÎI!. t.!ncrg il.: t'1 inll lnn. l ţh: ( U l11l'lhu l
dt.: iJ1ă . In lt.: .=.raft.:a organi. Illului in med IU c:-. h! rtl~illil print r-ll_ !fan. a . IJ"ho r..m. : int r ISh.:llIu l 1l1,.;I"\ os ( ';:".111 '-
lt: d e s imt. s i, h: mu l cn Joain ş i "iSh.!lTlU l I\H':O IlHlhli. To.lI ~ J ( I,.'" l e ... bh,; 1ill: lt\ h,;f:! cţ il1nc.J t . r':tlt inJ funqitk I,k
rd J ţi c a h: ,.!ani. . mu lui : ."c nsib ili tulca ,",cl17iti \o- cn lona l.-j:;oi ·11I .. l'i.ITl:..t llr,:; .1I1bTllu I Ui 10 illl' liui Jl \ i.l ţ..!

Sistemul nervos este constituit din totalitatea organelor în constilllţia cărora intră în mod
predominant ţesutul nervos.
Sistemul nervos, unitar ca struclmă şi funcţie, se poate clasifica în:
• Sistem ne.·vos somatie - al vieţii de relaţie , care asigură
encefal ] nx
activitatea motorie somatică şi sensibilitatea senzitivo - senzorială
ccrnbo - în funcţie de condiţiile variabile din mediul înconjurător.
măduva spinal Sistcrn nervos vegct.ltiv - autonOlTI, care coordonează
s p inării
activitatea organelor interne (a viscerelor) în condiţii diferite şi
anume: parasimpaticlIl- în condiţii obişnuite de viaţă şi simpaticul
în sill!aţii neobişnuite, periculoase.
nervi Atât s istemul nervos somatic cât ş i cel vegetativ sunt
reprezentate printr-o parte centrală - sistemul nervos central şi o
parte periferică - sistemul nc.·vos pc.-iferic (fig.22)
Sistemul nervos central - cerebrospinal, nev rax, este
constituit din: encefal şi măduva spină.-ii.
E ncefal ul se găseşte în cutia craniană ş i este alcătuit din:
trul/chi cerebral (bulb rahidian. puntea lui Varalia. mezencefal),
cerebel, diel/cefal(talamlls. me/a/alamlls. epilalamus. hipo/alamlls)
şi emisferele cerebrale.
Măduv a spin ă rii este dispusă în canalul vertebral si se
întinde de la vertebra l cervicală până la vertebra a 2-a lombară , de
unde se continuă cu filum temlinale până la vertebra a 2-a coccigiană.
Fig. 22 • Sistemul
nC I' VOS central s i erifcric
Atât encefalul cât şi măduva spinării sunt învelite de meninge
- un ansamblu de membrane cerebrospinale, format din: ,Il/ramater
20
_de natură fibroasă, arahnoidă - avasculară şipiamater
_ vasculară, care participă la formarea plexuri lor
coroidiene ce secretă lichidul cefalorahidian cu rol trofic
si de protecţie mecanică (fig. 23). .
. Lichidul cefalorahidian se află în spaţiu l dintre
arahnoidă şi piamater (spaţiul subarahnoidian) dar ş i coloana

in cavităţi le tubului neural (venllicule cerebrale ş i canal

• Bulb rahidian
Trunchi • Puntea lui
cerebral Varolio
• Mezencefal
Cerebel
SISTEMUL
-Talamus
NERVOS Encefal Fig. 23 • Encefalul, măd uv a sp in ării şi
Diencefal • Metatalamus
CENTRAL sistem ul de
• Epitalamus
• Hipotalamus Sistcmul nCI'vos pcriferic este a l ătu it
Emisfere din nervi periferici şi ganglioni.
cerebrale
Măduva
Nervii pcrifcl'ici sunt a l cătuiţi din
sp inării prelungi ri neuronale, fiind reprezentaţi de
nervii spina/i - 3 I perechi şi nervii cranieni
- Senzitivi
- 12 perechi.
Nervi • Cranieni - Motori
perifc- - Micsti Ganglionii sunt repreze ntaţi de aglomerări
SISTEMUL riei - Micsti de corpi neuronali şi se cJa s i sifică în:
• Spinali
NERVOS gang/ioni spilw/i- situaţi pe traseul
PERIFERIC
• Crani eni
• Spinali rădăcinii posterioare a nervilor spinali ;
Gangli- - Paraverlc- gG/lg/ioni cranieni - dispuşi pe h'aseul
ani
• Vegetativi brali ramurilor senzitive ale nervilor cranieni;
- Prevertebrali gang/ioni vegetativi, care pot fi:
- Previscerali
laterovertebrali , prevertebrali, previscerali,
- Intramurali
intramurali .
sistem
nervos
Retineti ! '-ii central
• • ,.. ~
ill ~
• Sistemul nervos se clasifică, din punct de vedere funcţional , I
I I
I
I
I ,
în somatie şi vegetativ, iar din punct de vedere topografic În
sistem nervos central ş i sistem nervos periferic;
(~I
.
. I
i \
-t= ~
' -
- ~
~

• Cenllii n ervoşi somatici şi vegetativi din nevrax sunt conectaţi

cu receptorii ş i efectorii organismului prin nervii periferici.
=o- -:,
•

_ _~--: :i
Jr- ' ~ +-
I
•
IAPllC~TII
\nnliLlili fiJ.:uriie 23 ~i 2-' ~ i identificnţi:
sistem
nervos
perireric
~
f- · '/ - 1

-.
I l
'::'
-
sistem
nervos
vegetativ
-------=
• porţiunile cenh'ale şi periferice ale sistemului nervos;
• structuri le care asigură protecţia şi hrănirea acestor
organe. Fi g. ~ ·I . Ll'!!iilul'llc d lnl l'c
CIIIIII.HIlIl' nldc Sh tl'lIIt1lt1i !l e '" m

2 1
 P..-oprietălile neu onilor *
1. Exci tabililatea - este capacitatea materiei vii
Să ne reamintim ! de a răspunde, prin manifestări specifice, la acţiunea unor
stimuli (În cazul neuronilor şi receptori lor generarea
Sistemul nervos repre zi ntă cel mai impulsului nervos). La baza procesului de excitare stau
rapiu şi <.:I!! mai comr""'x sistem ue mecanisme electrice - potenţialul membranar de repaus
regla re al orga n islllului lllllLln . şi de acţiune şi mecanisme metabolice - scindarea
Rapid itatea răspunsu lu i ncrvos. care hidrolitică a ATP În vederea eliberării de energie.
este de ord inul miIi ·ccundclor. este Potellţialul de /'epaus
rezu ltatul unor prOLese llzico- Membrana plasmatică neuronală (neurilema) este
ch imIce c se deslăşoară la 111 elu l polarizată În condiţii de repaus - când asupra neuronului
memb ranei neuronale. având .:a nu acţionează nici un stimul, fiind Încărcată pozitiv pe
suport transportu l ionlc faţa externă şi negativ pe faţa internă (fig. 25). Diferenţa
lrmmnem branar. Acest lucru este de potenţial este de 70m V - 90 m V şi este denumită
pOSIbil uall1rită celor două potenţial membranar de repaus; se notează
pr opr ietăţi fundamentale al e
convenţional - 70m V - 90 m V.
ne uro nu lui . cHit abilitatea ~i Substratul biochimie, molecular al potenţialului
conductibilitatea. membranar de repaus constă În distribuţia asi metrică a
ionilor pe cele două feţe ale membranei celulare astfel:
- În interiorul celulei există o concentraţie mai mare de ioni de K+ şi anioni proteici de talie
mare, nedif'uzibili;
- În lichidul intercelular deci, În spaţiile dintre celule, predomină ionii de Na+şi anionii de CI.
difuzibili. Distribu~a inegală a ionilor pe cele două feţe ale membranei se datorează ac~unii u1111ătoarelor
mecanIsme:
a) un mecanism pasiv care detennină transportul
Exterior
++++++++++++++ + ++++++++ ionilor de Na+ şi K+ de-a lungul canalelor ionice
(adevărate tuneluri ce străbat membrana fosfolipidică) ce

Membrană
fac legătura Între compartimentul intracelular ş i
extracelular. Transportul are loc confonn gradientului de
concentraţie-de la concentra ţie mare spre concentraţie
Interior mică, fară consum de energie, astfel:

Fig. 25 • Potenţial ell' repau s • influx de Na +- pătrunderea sodiu lui În celulă;

• eflux de K+ - ieşirea potasiului din celule În
spaţiile intercelulare ;
t<+ Na+ Exterior • anionii proteici din cauza volumului mare nu
000 \ 0" 0 , 0 0
'II o ,0 o o o o • o o o o oo, o pot trece prin canalele membranare şi rămân În celulă;
• anionii de CI. rămân la exterior, fiind respinşi
Membrană de anionii proteici existellţÎ În interiorul celulei. u
b) un mecanism activ care determină transportul
ionilor Împotriva gradientului de concentra ţie, cu consum ti
de energie ce presupune:
anioni organ ici • expuI zarea Na+, pennanent şi rapid, din celulă
În spaţiile intercelulare; a
Fig. 26 • Rolul pOI1lpci ionicc • reintroducerea K+, lent, În celulă. ai

22
 Acest transport se realizează prin pompele ionice (pompe sodiu - potasiu), este activ şi
neechilibrat (sunt expulzaţi 3Na+şi se introduc 2K+) (fig. 26).
Partea internă a membranei rămâne încărcată negativ deoarece anionii proteici - ioni negativi,
rămân în interior nefiind difilzibili, iar. pe altă parte are loc un schimb neechilibrat (3Na.-2K. ), care
determină o concentra ţie mai mare de sarcini pozitive la exteriorul celulei.
Potenţialul de acţiune
Aplicarea unui stimul de intensitate prag la nivelulmembranei neuronale duce la creşterea
pelweabilităţii membranei pentru Na • .
Desfăşurarea potenţialului de acţiune are loc în 3 faze (fig. 27):
a) faza de latenţă (O, Ims)
- reprez intă intervalul de timp dintre momentul stimulării si .
" initierea potentialului de actiune
,
(PA);
- este intervalul necesar creşterii pern1eabiiităţii membranei pentru ionii de Na+;
b) faza de depolarizare (1 ms) este reprezentată de pătrunderea ionilor de Na. În celulă şi
constă În:
- scăderea diferenţei de potenţial între cele două feţe ale
membranei celulare;
- depolarizarea totală a membranei de la valoarea de repaus +35
(-70m V - 90 m V) spre valoarea O m V;
- inversarea polarităţii membranei - negativ pe faţa externă 01---,-,/--\-----
si pozitiv pe fata internă.
, c) fa;a de repolarizare care se realizează plin Închiderea
canalelor pentru Na. urmată de deschiderea canalelor pentru K •.
în această situaţie scade influxul de Na şi concomitent creşte 90
efluxul de K •. Prin intensificarea acţiunii pompe lor ionice care În repaus

scot ionii de Na + şi reintroduc ionii de K+ se va restabili echlibrul o 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0.7
ionic iniţial. Milisecunde

Parametrii excitabilităţii Fi g. 27 . PotcntÎ:IJul de ncliunc

Excitabilitatea poate fi apreciată cantitativ prin detenninarea
unor mărimi fizice ale stimulului sau excitantului. Acestea sunt:
a) Pragul de excitabilitate - intensitatea prag a stimulilor sau reobaza reprezintă intensitatea
minimă necesară unui stimul pentru a produce un influx nervos. Stimulii cu intensitate inferioară
pragului- subliminari, nu produc influx nervos. Stimulii cu intensitate superioară pragului supraliminari,
nu produc un potenţial de acţiune de amplitudine mai mare. Au acelaşi efect ca şi cei cu intensitate
prag - legea" tot sau nimic ".
b) Timpul util este timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a produce un
influx nervos.
c) Crollaxia reprezintă timpul minim necesar unui stimul (curent electric) având o intensitate
dublă faţă de reobază , pentru a produce un influx nervos. Are valori de 10-30 de ori mai mici decât
timpul util. Cu cât cronaxia este mai mică cu atât ţesutul este mai excitabil.
d) Labilitatea este capacitatea neuronului de a răspunde la un anumit număr de stimuli pe
unitatea de timp.
e) Perioada reji-actară este proprietatea neuronului de a nu răspunde la un stimul nou, În
timpul unui răspuns la un stimul anterior.
.0 Bruscheţea este rapiditatea cu care acţionează stimulul asupra celulei excitate.
, Cuulluctihilit atea este proprietatea neuronului de a conduce impulsul nervos prin
auto propagare de la locul unde s-a produs excitaţia , de-a lungul fibrei nervoase, pâna la tern1inaţiile
acesteia, unde se transmite prin sinapsă, unui alt neuron - În cazul sinapsei neuroneuronale, sau unui
23
 mielină
efector (muşchi, glandă) în cazul unei sinapse
:.----~+
Na+
...-- , neuroefectoare. Datorită sinapse lor conducerea
impulsuri lor nervoase în organism este unidirecţională .
....,~
-... I I
Propagarea impulsu lui nervos se rea l izează:
a) saltatoriu-Ia nivelul strangulaţiilor Ranvier,
în cazul fibrelor nervoase mielinice, cu viteză mare
Na + - 100 m/s (fig. 28).
b) din aproape în aproape, prin curenţi locali
Fig. 28 • Conducerea saltuloric Hermann, în cazul fibrelor nervoase amielinice, cu
v i teză mică -10 m/s (fig. 29).

Na+ Na+
~~ ~
r-"'----- - -, ,
'\
~--- .
-, I ,
"'\
\+++++++* \++ ... ++~+
-_ Axon K+ , , + "" l'
=_il\~O~~~~~u~+ J-<-- + «t---t-+ + + ~ + +
- - -- - - - - --:+ + + ++ +.:.. ++- +-
~ , ~ ,
, , .- ,,
,
,, - l'
~- j:::7
zo nă refractară l
~--:/
,
impuls anterior ! Impuls ! impuls urmă t or

Fig. 29 • Conducerea prin

1zonă ce va fi
c u r enţi loculi
stimu l ată
4 1

'

,-Il-I • •
Retlllleti •
• • •
Neuronul are două proprietăţi fundamentale: excitabilitatea şi conductibilitatea.
E xcitabilitatea reprezintă proprietatea neuronului de a răspunde la un stimul printr-un poten~al
de acţiune .
C onductibilitatea este proprietatea neuronului de a propaga excitaţia în lungul prelungiri lor
sale.

APLlC~T II
1. A sociaţi noţiunile din cele două coloane:
Mecanisme membrannre Migrarea ionilor de o parte ~i altu a membrunei celulare
A. Mecanism pasiv 1. Eflux de Na·
8. Mecanism activ 2. Influ x de Na+
3. Eflux de K+
4. Influx de K •
,

.
2. E, idcntiati , ca r e există în tn~ no tiunile d in tr e cde
, cO\'espondenta . două coloane: c
A. Depolarizarc 1. lnchideren ennnlelor pentru Nu+
B. Repolarizare 2. Deschiderea canalelor pentru K+
C. Hiperpolarizare 3. Scăderea diferenţei de potenţial Între cele două feţe ale
membranei o
4. Creşterea diferenţei de potenţial Între cele două feţe ale
membranei s

24
 Sinap ele*
Sinapsele sunt conexiuni structurale şi
functionale între neuroni - în sistemul nervos s~ ne reamintim !
central, sau între neuroni şi celule efectoare
Neuro nii nu !:l Uni i zo l aţi in organi sm. ~ i ci Inrm t.:<I.di
(celule musculare sau secretorii) - în sistemul lun,uri sau retele neuronale ca r~ a l că tui es l.: arcuril e

1
nervos periferic. rc nexc ş i 111 care sunl interco nectate pri n sinap:;c.
1. Clasificare a sin apselo r
Sunt foarte variate, clasificarea lor , - - - - - - -- - - - - - -- - - - - - - ,
realizându-se după
mai multe criterii:
I.După structurile implicate sinapsele pot fi:
a) neuroneuronale: axosomatice, axodendritice, S INAPSA
D IVERGENTA
axoaxonice; (fig. 30) - - - - - - - - ,
b) newv- efectoare - placa motorie; (fig. 30, 31) 1. SINAPSA 1 ." .. ~ " • " .. 1 2 . SINAPSA
AXO·OENORITIcA - , - . ' ~ AXO-SOMAllCA
c) de tip receptor - neuron (cu fantă sinaptică . "
1 . • •
redusă). 1_ _ _ _ _ _'..~ "
A .._JI

2.Din punct de vedere funcţional:

a) cu transmitere chimică:
- colinergice (mediatorul chimic este
acetilcolina); o I SINAPSA
- adrenergice (mediatorii sunt adrenalina , • I CONVE RGE NTA

sau noradrenalina);
b) cu transmitere electrică: 3. SINAPSA NEURO
- între două celule alipite; _-:-M"1J) - EFECTOARE
(PLACA MOTORlE)
- trecerea ionilor şi moleculelor prin ~
locurile de joncţiune se face bidirecţional;
- exemple -miocard, muşchi neted, etc. Fig. 30 • T ipuri tic sinapsl'
3. Din punct de vedere al efectului:
a) excita/orii - depolarizare (neurotransmiţători sunt acetilcolina, adrenalina)
b) inhibitorii - hiperpolarizare (neurotransmiţători inhibitori - acidul gamaaminobutiric)
Sinapsele cu transmitere chimică predomină ca modalitate de transmitere a semnalelor în
sistemul nervos central.
2. A natomi a sina ps ei chimice
Sinapsa chimică este alcătuită din două componente:componenta presinaptică şi componenta
postsinaptică între care se află un spaţiu -fanta sinaptică. (fig. 32)
Componenta presinaptică este reprezentată de butonul terminal al axonului în care se găsesc
vezicule cu mediatori chimici.
Fanta sinaptică are aproximativ nucleu al ramificalie
200-300 Â şi reprezintă spaţiul dintre fibrei terminată a
musculare
cele două componente.
miofibrilă
Componenta postsinaptică
poate fi reprezentată de:
- membrana diferenţiată a unei
dendrite-sinapsa axo - dendritică;
- neurilema neuronului postsinaptic-
sinapsa axa - somati că; ' ...:3~1-,~'-.:.P..::la::c::
LF.:.;Îb,, ·a:..:I:II:::
:: o.::
tO:.:I..::
· i('=-_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _~
- sarcolema fibrei musculare - sinapsa neuro - musculară

25
 3. Funcţ ionarea sinapsclor
Existenţa spaţiului sinaptic, dovedit electronomicroscopic,
a demonstrat că relaţiile dintre neuroni de la nivelul sinapselor sunt
.' rela~i de contiguitate şi nu de continuitate de structură. Transmiterea
flInb influxului nervos la nivelul sinapselor este asigurată de mediatorul
5inDpbd
chimic din veziculele componentei presinaptice. Potenţialul de
acţiune ajuns la butonul tenninal detemlină fuziunea veziculelor ce
conţin un neurotransmiţător (mediator chimic) cu membrana
presinaptică, apoi acestea se sparg (se mp) şi eliberează mediatoml
Fi g. 32 • S lnle lu !"!1 s in :l lhci în spaţiul sinaptic.
Mediatorul străbate fanta sinaptică şi venind în contact cu
n!lurotransmitiltcr
potential do actiu ne I ncuI poten tial membrana postsinaptică se cuplează specific cu proteinele
neuroreceptoare de la nivelul acesteia (fig. 32). În acest moment
~-F
primul nCUl cn _ _ al dcileil neuron
cre ş te permeabilitatea membranei pentru Na+ . Are loc o
depolarizare locală cu f0ll11area unui potenţial local, nepropagat
sinapsa

numit potenţial postsinaptic excitator. Acest poten~al creş te progresiv

Fig. 33 • Tn lll smiw·c. " ""plic:i ş i când ajunge la un nivel critic 10-30m V, se autopropagă prin
membrana neuronului postsinaptic.Aceasta reprezintă transmiterea impulsului prin sinapsă . Ulterior
mediatorul chimic este rapid inactivat de enzimele din fanta sinaptică şi apoi este fie reînglobat în
vezicule fie trece în circulaţia sanguină. Datorită mecanismului chimic al transmiterii sinaptice, impulsul
nervos suferă la nivelul fiecărei sinapse o întârziere de 0,5 ms, numită latenţă sinaptică .
Sinapsele chimice conduc întodeauna impulsul nervos într-un singur sens: de la neuronul
presinaptic, care secretă neurotransmiţătorul , la neuronul postsinaptic (fig. 33) - principiul conducerii
unidirecţionale prin sinapse chimice - spre deosebire de sinapsele electrice care conduc semnalele în
orice direcţie. Sunt peste 40 de neurotransmiţători din care cei mai cunoscuţi sunt: acetilcolina,
adrenalina, noradrenalina, histamina, acidul gama aminobutiric (GABA), dopamina. În butonii
tenninali ai axonului se găsesc multe mitocondrii în care se fonneazăATP (acidul adenozintrifosfOlic),
substanţă macroergică care asigură energia necesară sintezei de noi cantită~ de mediatori chimici.

•
--1-Retinetu
• •
!
• C onducerea influxului nervos pe suprafaţa neurilcmei este bidirecţionala atât pe dendrită cât ş i pe axon.
Conducerea unidirecţională a impulsului nervos, ob s ervată in organism, se datoreaz ă sinapselor şi rcceptorilor,
care conduc impulsul Într-un singur sens.
• F jziologic, excitaţia se produce in receptor, de unde se propagă la dendrită , parcurge lungimea dendritei,
celuJipet (spre corpul celular) excită corpul neuronului, de unde porneşte eferent, celulifug pe axon , spre alţi
ne uroni ş i in final spre efector.
• M ecanismul conducerii unidirecţionale este de importanţă majoră in funcţionarea sistemului nervos central
1
deoarece permite direcţionarea exactă a semnalului spre ariile nervoase specifice fi ecăreia din miile de funcţi i
ale sistemului nervos central: recepţia , integrarea senzitivo-senzorială, controlul motor, memoria şi altclc. I

~ APlICI\ ŢII
1. Asociati . din
, notiunile ccl~ donu coloane: 2. Car< esll' ,ilezlI de Irall~mil~n a
innuxului nen"s 1.1 Ilhl'lul UIll'i ~illllpse
Tipuri de mediatori Tipuri de sinapse
l. acetilcolina A. Excitatoare chimice Il ciin'i fan!:1 irhlplica l'S e de 250
2. acidul gamma- B. Inhibitoare , iur timpul de I rnnsmÎlere CSll de 0,5 IIlS.
aminobutinic
3. noradrenalina

26
 A.4. SISTEMUL NERVOS SOMATIe

11 reDex

Pentru a înţelege fiziologia diferitelor organe ale

sistemului nervos, trebuie precizată structura şi modul de Să ne reamintim !
distribuire a substanţei cenuşii şi substanţei albe în
O ri ce o r gH n i sll1 l ş i CU ll sc rV[1
componentele axului cerebro-spinal. h0l11l:nshu ia <; trU l: IUfiJ lf, ~ i fUIl C!il'll ulfl
La lIil'e!lIIedlllar substanţa cenuşie este dispusă la pr in m cc anÎ !' I11 l' de f l!g larc.
interior şi , privită în secţiune transversală , are forma literei Reglarea ncrvous[1.1 ftlll l'ţ ji lor corpului
H prezentând (fig. 34): se bazc azii pe ut:l iv il uten cc ntril or
n e rvoş i curc rrc /ucrcalfl in(orTl1fl!iil c
- două coarne anterioare ce conţin neuroni
pri m it e ~ i dpOI t.:Iilb orcaâ i eo menzi ce
somatomotori (a şi g); sunt trull sm Î::.c c fcc lur i/ N .
- două coarne posterioare cu neuroni somatosenzitivi Cenlrii Il crvoţ. i ~C gli"csc In s u b s t anţa
si de asociatie; ce nu ş i e a ne 'nr\ ulu i.
, - d;uă coarne laterale cu neuroni vegetativi
(viscerosenzitivi şi visceromotori).
În Il"IIlIchilll cere!Jml, substanta, cenusie, se află în interior, fragmentată în nuclei motori ,
senzitivi, vegetativi echivalenţi cu coarnele măduvei spinării, dar şi nuclei proprii care nu au echivalenţă
în măduvă (fig. 35).
Substanţa cenuşie a cerebe/u/ui se găseşte la suprafaţă, formând scoarţa cerebeloasă dar şi în
interior sub fornlă de nuclei.
D i ellcejCilll/ conţine mase de substanţă cenuşie sub formă de nuclei în toate componentele sale
(talamus, metatalamus, epitalamus şi hipotalamus)
În ellli4i!r e!e cerebm/e substanţa cenuşie este dispusă la exterior, fonnând scoarţa cerebrală
(cortexul cerebral) şi în interior- nucleii bazali (corpi striaţi).

B o Coliculi cvadrigemeni -....,1-'--19(9

<9 Nucleu trigemen --.,{--{ii.)

o Nucleu rosu :;;-=ts:;;::=~~
(9 Substanta. neagră

7
0Nuc!eu trigemen _+_--j[() ~==:=)~~::;:~: abducens
~ trigemen
n~~"1""-'O ""cle" lacrimal
<9 Nucleul cOlhle'''---''';''---t fac ial
Nucleu salivator superior
Nucleu salivator inferior
0Nucle ul ve,.ib"'a" _ _ _\---.!(~
ambiguu
9 (!)Nucleul o"'a'·-----\-~,;="ţ:

Fi g. ) ., • 5 1'- lI cl ll r :1 lTl :i d U\ (' i 'i Il În:Î rij oo Nucleu trigeme~=======~~~~;J~~)ţ==~: Nucleu

Nucleu solitar
~ hipoglos
dorsal al vagului

\ . SlI hsl an Hi CC Il Il 'iÎ(' : l .ncuroo l ~ o m :I IO~C O Z I '

t ivi: :! .ll eUrO;l i SOIll:l;olTl otor i : 3. nO:U rfJll j \' i ~o: e rn· o Nucleii Goli si B"cdach·--.-OS'<.5>' /' Substanta retlculat â
!>cn7 iti v i: 4 .ne uron i V 1 S ~ CTlll n\ 'to ri:5 ..... "n:l l
cpcndilllar: n. Su hSl all ! :Î nl h ii: tJ . l'u rd on
:I nt erio r: 7. co rd on 1:l! cr:l l: x . . . ordon r"~tcf1 " r:
urii median:1 anl o:rj \l:l r,i; 10 ~ :\ n ! median
po s te rio r
Fig . 3 5 · Sub s f a nţ a c e nu ş i e din trunchiu l ce re bral

27
 f1CIJ)!ar
.
c.".
,'"
calea

,
II llren
arectar
5
Mecanismul fundamendal de
functionare a sistemului nervos este actul
reflex (reflexul).
Fig . ~6 o Componentele .anului reflex
Rejl ex lIl reprezintă reactia de
răspuns a centrilor nervosi la stimularea
unei zone receptoare.
Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex, alcătuit din cinci componente anatomice:
receptorul, calea aferentă, centrii nervosi, calea eferentă si efectorul (fig. 36).
Receptorll/:
- Este o structură excitabilă care răspunde la stimuli, prin variatii de potential, gradate
proportional cu intensitatea agentului excitant;
- Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferentiate si specializate în celule senzoriale
(gustative, auditive, vestibulare, vizuale);
-Alti receptori sunt corpusculi senzitivi care sunt mici organe pluricelulare alcătuite din
celule, fibre conjunctive si terminatii nervoase, dentritice (receptorii tegumentari, proprioreceptorii);
- Există situatii în care receptorul este neuron (receptorul olfactiv);
- La nivelul receptorului energia excitantului se transformă în influx nervos.
Receptorii se pot clasifica:
1. După localizare: extemceptori - la nivelul tegumentului; proprioceptori - la nivelul
muschilor, tendoanelor, articulatii lor; intemceptori - la nivelul viscerelor.
2. După natura agentului excitant: mecanoreceptori, baroreceptori osmoreceptori,
chemoreceptori, termoreceptori, algoreceptori, fotoreceptori.
3. Dupa structură, receptorii pot fi reprezentati de: terminatii nervoase libere, celule
sel/zoriale (cOlpusculi senzitivi), organe receptoare cu structură complexă (retină, organ Corti
etc.) (fig.37)
4. După viteza de adaptare receptorii sunt: ton ici - prezintă activitate relativ constantă pe
toatJ durata aplicării stimulului (ex. receptorul vizual) si fa ziei, - la aplicarea stimulului răspund
prin cresterea activitatii iar la mentinerea stimulului activitatea lor scade (ex. receptorul olfuctiv).
Calea aferentă
Face legatura între receptori si centrii nervosi si este reprezentută de:
- dendritele si uxonii neuronilor senzitivi din gunglionii spinuli;
- dendritele si axonii neuronilor senzitivi de pe truselllllnor nervi crunieni.
Vuriatiile de potential receptor produc depolarizări pasive Înlerminutiile dendl'itice si otllllU
ce ating pragul critic se propagă celulipet prin dendrile si celliliFli g pl'in U)(OI1i.

•• aerul! tiU

=,
lonntnulU IltflVOIil6 , 111i(!6....n
~n nJl l llYo I
! ~0::~~i1
Fi g . 37 • Ti p uri de re cep tori: a) ~ l ru ~ lUra pi e li i; b) mug ure g us!ut iv: c) "lru c lllnl rc tine i

2 B
 Distribuţia căii aferente În gir precentral arie matorie
centrii nervoşi se face convergent
arie somestezică [
sau divergent (sinapse
convergente şi divergente) (fig.
30).

Celltrii lleI'P(}.~'i ~=::Ez.---":"'--'iF.o arie gustativă

Centrii nervoşi reprezintă

totalitatea structlllilor din sistemul
nervoS central care participă la arie vizuală
realizarea reflexelor - analizează
si prelucrează informaţiile
primite şi generează impulsuri
nervoase. Fiecare centru nervos
poate fi separat în două
compartimente funcţionale:
• compartimentul corp calos
senzitiv, unde sosesc infonnaţiile
de la receptori;
• compartimentul motor,
care transmite comenzile către
efectori.
În sistemul nervos central lob frontal
fisura calcarină
există trei nivele majore unde se
află centrii nervoşI care
arie olfactivă
coordonează diferite tipuri de hipofiză
reflexe: măduva spinării, nivelul bulb puntea lui Varolio
subcortical şi nivelul cortical. măduva spinării

La nivel medlliar există

f7i g. JX ' Emisfl..'r e l'crchl'alc : a) fa ţ a b tcfil li1: Il) lil\lI medi uli'!
centrii nervoşi unde se închid
numeroase reflexe somatice (monosinaptice şi polisinaptice) şi vegetative (cardioacceleratoare,
vasoconstrictoare, de micţiune, sexuale, etc.)
La nivelul subcortical:
• în trullchiul cerebral: se închid reflexe somatice ( de deglutiţie, masticator, statice şi
statochinetice) şi vegetative (respiratorii, cardiovasculare, secretorii şi motorii digestive, etc.).
Cerebelul realizează controlul echilibrului, tonusului muscular, etc.
Hipotalamusul coordonează reflexele complexe comportamentale de apărare, alimentar,
afectivo- emoţionale şi reglează numeroase funcţii vegetative (cardiovasculare, respiratorii, renale).
La nivel cortical există centri nervoşi şi zone (fig. 38) care coordonează numeroase reflexe
necondiţionate şi condiţionate. Cortexul nu funcţionează niciodată singur. Numeroasele informaţii
primite şi prelucrate la acest nivel fac ca activitatea centrilor subcorticali să fie precis controlată şi
coordonată. Cortexul cerebral este esenţial şi pentru procesele de gândire.

ClI lelll!ferell lli

Este reprezentată de axonii neuronilor somatomotori şi visceromotori prin care se transmit
comenzi de la cenh'ii nervoşi către efectori.
Eferenţa somati că este reprezentată de axoni ai neuronilor motori din coarnele anterioare ale
măduvei spinării sau din nuc\eii motori ai h'unchiului cerebral.

29
 în cazul sistemului nervos vegetativ calea eferentă este formată din doi neuroni:
• neuronul preganglionar situat în coamele laterale ale măduvei spinării sau într-un nucleu
vegetativ din trunchiul cerebral;
• neuronul postganglio!'ar situat în ganglionii vegetativi periferici, extranevraxiali.

Electorii
Sunt reprezentaţi în principal de: muşchii striaţi, muşchii netezi şi glandele exocrine şi endocrine.
Efectorii execută comanda primită de la centrii nervoşi.
În acelaşi timp, de la nivelul efectorilor pomeşte spre centJii nervoş i un circuit prin care aceştia
sunt infoIll1aţi asupra modului efectuării comenzii (feed-back sau conexiune inversă) (fig. 39).
De pildă, receptorii culeg informaţii din mediul extern şi intern al organismului şi le transmit
prin calea aferentă (fibre nervoase senzitive) la centrul nervos. Acesta analizează informaţiile culese
de receptori şi elaborează răspunsul cel mai potrivit pentru momentul respectiv. De la centrul nervos
porneşte comanda pe calea eferentă către organul efector. Efectorul dă răspun su l organismului faţă de
stimulul recepţionat. Pentru ca răspunsul să fie corespunzător cu necesităţile organismului, valoarea
răspunsului trebuie comparată cu comanda. Pentru aceasta răspunsul dat de organul efector trebuie
comunicat receptorului pe o cale inversă (feed-back).
Conexiunea inversă este obligatorie pentru că oferă posibilitatea ca centrul să fie informat
despre valoarea răspunsului. Dacă răspunsul nu coincide cu necesităţiile organismului se dă o nouă
comandă, apare un nou răspuns şi o nouă comparaţie.

Retineti!
, .'
. Activitatea reflexă , prin actele reflexe ce se Închid la nivelul centrilor somatici şi vegctativi s tă la baza întregii
activităţii a organismului şi Ia adaptarea lui in condiţii modificate de mediu .
...
f1 APllC~ ŢII
l. Folosind schema de mai jos, detcnninaţi semnificaţia componentelor 1-7:
6
I
2 4
sllmuli --+ <D ----~ @ ---_ ® - râspuns
+
t I
7

Fig. 39 • C oncxiunl'il Îll vcrsu Il

2.A ociaţi noţiunile dintre cele două coloane:
Tipul de receptori Rolliilor
1. In formează despre poziţia corpului ş i permit
controlul mi şcă rii
A. Extroreceptori
2. Informează despre sensibilitatea tactiUi.
B. Proprioreceptori
tenni ca, dureroasă
C. Visceroreceptori
3. Primesc stimuli chimiei, presionali din
interiorul organismului II
3. In ce catel(ul"ic se Înscriu reccpt< rii dl 1. --1 '!
A Tonici 1. Algoreceptori II
2. Receptorul vizual
B. Fazici 3. Receptorul olfactiv
4. Receptorul gustativ
'l
30 ;[
J
 Tipuri de reflexe*

Să ne loearnintim !
FlInl.:ll n.:IlI,;.1 r alll.c.v.'lpnn.1 ful l\.llt Il lJ.1111 uh lrllt.)n3hHn i l~ Le.trI.:,ulr fII..: cun!t:cIIH.:i
~.lIllrt)m:nll: ilJl.lh,HIlIt.. ICl.Cplfll.cak . tl l. L:lnlJul
ni l. h.: o (,o, Il:i\ I 1"1.. 11 1.1 j I ~ tOIUl.
.\",(ul re Ik C"lc 11I1IllC~~llli"'111 dhcl1lc rit,: dL . tU I~ Il" .=:I.u pnl1l.:.m.! t Irg..uli. . llIuI ISi pa:"lln.:.I1.\ ÎIII .... gr II italc.:a
J~dllhhJ ul din.JJni

Reflexele care se închid la

3 4
nivelul sistemului nervos central 5

sunt foarte variate si diversificate.

Sunt reflexe somatice, ve·
getative, neconditionate,
conditionate.

Reflexele somatice
Reflexul somatie este acela al "/,,,--8
cărui stimul este receptionat de 10 9
exteroceptori sau de proprio-
ceptori si al carui raspuns se Fig. -10 - A rc rel1ex mcdular
executa de către efectorii somatici, 1. Ih.! uro n dl.! '1 ~ {)1,; i atÎc (Î nl l.! n.: aJa r ): :2 . l';'jd fie in fI dnr ... a l:i: 3. gan g.litlll
adică musculatura striata ~ p i llal ( 1 N ): 4 . dCllllri la neuro nu lu i "'CII:l iI Îv : 5. piel e: 6 . n.! cL' pturi :
controlata în mod voluntar.
Reflexele somatice se
inchid în substanta cenusie de la nivelul măduvei spinării (reflexe pentru regiunile corpului de la gât
in jos) si trunchiului cerebral (reflexe pentru regiunile fetei si capului).

Reflexele somatice m edlllare se Închid lu nivelul cornului anterior medulul' unde Îsi au
sediulncuronii somntomotori (Fig. 40).
Dupft llumftrul de sinupse ale arcului reflex respectiv, ele se clasitidi În: l/1o//o.l'illaptice
(f1g.41) si reflexe poli.l'll/aplice (fig. 42).

Fig. -I I • A rt r ellex mOllo!'l inaptic Fi g. 42 • Arc rcl1 cx pulisinaptil'

31
 MOl1osil1aptice Polisil1aplice
- arcul reflex cuprinde 2 neuroni; - arcul reflex cuprinde un număr variabil de neuroni
- se realizează pe căi de conducere rapidă; intercalari (de asociaţie);
- au timp de latenţă scurt; - timpul de latenţă este lung;
- sunt limitate; - iradiază (pe măsură ce creşte intensitatea stimul ului,
- nu iradiază (datorită lipsei neuronilor răspunsul reflex antrenează teritorii musculare din
intercalari); ce în ce mai întinse);
- ex.: reflexele osteotendinoase- - ex. reflexul de flexie,de apărare, care îndepărtează
rotulian, achilean, bicipital, tricipital. zona stimulată de agentul nociv (reflexe
nociveptive).
ReJlexele osleolel1dhlOase se mai numesc reflexe miotatice.
Se pot pune în evidenţă lovind cu un ciocănel de cauciuc tendonul muşchiului.
În mod curent aceste reflexe se cercetează la nivelul tendonului lui Achile (reflexul
achilean) şi la tendonul de inserţie a muşchiului cvadriceps pe gambă (reflexul rotulian).

Pentru evidenţiere , se instalează pe scaun un

elev care este invitat să stea "piciorpeste picior" (spaţiul
popliteal al unui picior se sprijină pe celălalt picior).
liN Ca unnare tendonul muşchiului cvadriceps al piciorului
de deasupra se întinde ca o coardă peste rotulă. Lovind
tendonul cu un ciocănel de cauciuc se produce o
mişcare reflexă bruscă de Iidicare a gambei (extensie)
(fig. 43). Se consideră că acest reflex este produs de
excitarea proprioceptoIilor din tendon.

În cazul reflexelor polisillaptice medulare există,

Extensia

până la o anumită limită, o proporţionalitate directă între

Fig . 43 • Demonstrarea reflex ulu i
intensitatea stimulului şi amploarea răspunsului motor. Cu
cât stimulul este mai puternic, cu atât impulsul motor este
mai complex şi mai puternic. Această proporţionalitate a
fost demonstrată de fiziologul Pflliger în urma
experimentelor realizate pe broasca spinală, broasca la care
funcţia reflexă este asigurată numai de măduva spinării.
Stimulul poate fi curentul electric de inducţie a cărui
intensitate poate fi mărită uşor sau o subtanţă chimică (acid)
cu diferite concentra ţii. Zona de excitare este membrana
interdigitală a unuia din membrele posterioare, zonă foarte
bogată în receptori (fig 44).

Răspunsul , care la început este strict localizat şi apoi

din ce în ce mai amplu, se datorează iradierii influxului
nervos prin neuronii de asociaţie, la neuronii motori
a b c d e
unilaterali, bilaterali (de la ambele părţi ale măduvei), de la
nivelul unui metamer sau de la nivelele medulare aflate pe
• Leg il e lui pniigcr o întindere proporţională cu intensitatea stimulilor.

32
•

Între neuronul somatosenzitiv din ganglionu l spinal

si neuronul somatomotor din comul anterior medular se
interpun neuroni de asociaţie (fig. 45), -
1. - neuron cu axonul scurt, care face parte din arcul
reflex simplu;
2. - neuron cu axonu llung şi perpendicular pe axa
măduvei , care transmite influxul motoneuronului din colţul

opus; . " 1 . d' . 11

3. - neuronI cu aXOl1l1 ungI, ISPUŞI para e cu axa
si care transmit influxul motoneuronilor situaţi in diferite
~taje de substanţă cenuşie.

Reflex ele SO/lIl1!;ce ale fl'llllL'hiulu i cerebral

La nivelul celor trei etaje ale trunchi ului cerebral
(mezencefal, punte, bulb) se află centrii unor importante Fig . --i 5 • N euroni i dl' asocia(jc
reflexe somatice.

Tipuri. de reflexe Centrul Efecte

Mezencefal
Oculoccfalogir Coliculii cvadrigemeni superiori Intoarcerea capului spre excitantul vi zual
Audiocefalogir Coliculii cvadrigemeni inferiori Intoarcerea capului spre cxcitantul
auditiv
Statice şi statokinctice Nucleu l roşu ŞI substanţa neagră din Menţinerea poziţiei normale a corpului în
tegmcntul mczencefalic repaus şi mişcare
Punte
Cornean de clipire Nucleul motor al nervului VII Inchiderea pleoapei la atingerea corneei
(palpebral)
Mimica Nucleul motor al nervului VII Expresia feţei
Masticator Nucleul motor al nervului V Ridicarea mandibulei
Bulb
Deg1utilie Centrii motori al nervilor IX, X, XII Bolul alimentar trece din cavitatea bucală
în stomac

.' - L . . . • ... · . L '" •• - _. '''•• ' " r." -'.

, , reflexul de clipire in umlătoarele situatii:

Evidentiati ,
a) reflexul comean de clipire - închiderea pleoapelor la excitarea comeei;
b) reflexul auditiv de clipire - clipitul reflex produs de un zgomot neaşteptat.

Reflexele \'l'getati\'c sunt acelea al căror stimul este recepţionat de interoceptori sau
visceroceptori şi al cărui răspuns se execută de cătTe efectorii vegetativi, adică muşchii netezi ai
organelor inteme şi diferitele tipuri de glande.

Un tip de reflex vegetativ ce poate fi mai uşor evidenţiat este reflexul pupi/arfalamatar.

Este un reflex de acomodare a ochiului la intensitatea luminii. Cantitatea de lumină care pătrunde
in ochi este reglată în mod reflex, cu ajutorul muşchilor irisului. La lumină, pupila se micşorează prin
contracţia muşchilor circulari ai irisului (mioza), iar la intuneric, prin contracţia muşchilor radiari ai
irisului, pupila se dilată (midriază) .

33
 ~========================~~
Pentru evidenţiere
se aşează un elev În faţa unui geam bine lum inat sau a altei surse de
lumină. în acest timp subiectului i se acoperă ochi i. După 2, 3 minute se observă cum pupilele
dilatate ale colegu lui lor, În momentul contactului cu excitantulluminos, se micşorează.

Reflexele necondiţionate
Reflexele necondiţionate se petrec la nivelul elajelor inferioare ale sistemului nervos şi ele sunt
gata formate la naştere. Pentru a putea fi provocate, nu este nevoie de o pregătire În prealabil.
Exemple de reflexe necondiţionate: c1ipitul , tusea, strănutul , voma, suptul , secreţia salivară ,
gastrică, pancreatică, intestinală, mişcările peristaltice ale tubului digestiv, defeca~a, minarea, retragerea
mâinii la atingerea unui obiect fierbinte , micşorarea irisului la lumină .
I -sunt ină sc ut c , mo ş tenite prin creditate de la părinţ i ;
2 - căi l e lor sunt prefonnate. adică exis tă În ncvrax din momcnhlul na ş terii ;
3 - centrii acestor reflexe se găsesc in etaje subcorticale: măduva s pină r ii, trunchiul cerebral, dar au toatc şi
proieclic corticală;
4 - su nt permanente, se menţin toata viaţa;
5 sunt fixe, se desfl1şoră in tot timpul vieţii la fel, fiind putin influen1ate de condiţiile de mediu;
6 - se Întâlnesc la lOIi indiv izii aceleiaşi specii (au cracter de spec ie);
7 - stimu lul care declan şe ază un reflex necondiţionat poana nume le de excitant nccondi\ionat sa u abso lut
(EN);
8 - reflexele nccondi\ ionate pot fi: so matice; vegetative; vegelati vo-somat ice ( clipitul,suptul, salivatia,
deglutiJia, pupi Iar fOlomolor, voma, tu sea. defecaţia, urinarea , retragerea mâinii la atingerea unui obiect
fierbinte).
9 - reflexele necondiţionate se grupează lormând instinctele .
Astfel de reflexe se produc În acelaşi fe l de Îndată ce acţionează excitantul specific.

Reflexele condiţionate (R .C.)

Reflexul condiţionat este un răspuns reflex ''învăţat'' cu participarea centri lor nervoşi din scoarţa
cerebrală la acţiunea unui excitant condiţionat. De exemplu: secreţ i a de sa li vă la acţiunea unui sunet.
Regu lile e l aborării reflexu lui cond i ţ i onat (R.C.) sunt următoare l e (fig. 46).
Asocierea. La administrarea hranei excitant + necondiţionat (E.N.), numit şi excitant absolut,
este necesar să se asocieze
un excitant indiferent (E.!.)
I faz~ ~ ~~~~~---------------~
"
~
sunel (stimul
• indiferent - sunetul sau lumina.
(E. !.) - neutru)
r~ro salivaţie

Precedenţa .
a II-a fază
fiiii
_
aliment
.
salivaţie
~- refl. necond .
•
a liment
stimul
necond (E.N .)
Excitantul indiferent (E.l.)-
sunetul trebuie să preceadă
fază ~ s~
excitantul abso lut (E.N.)
~ • 2 stimuli
a (tI.a
• asociati
(E. I. +E:N .)
Iu·ana .
aliment sa liv a ţie

a IV-a fază !11

l..--
sunet
• ~ " ~
sa l ivaţie - ren . cond.
•
Sunetul devine
stimul cond.
(E I -> EC)
Dominanţa.
Anima lul să fie flămând ,
Încât instinctul alimentar să
fie dominant În momentul
Fig. .+6 • Elaborarea ullui n~ nex condiţionat =1 asocierii excitanţi lor.

34
!"'"

Rep efarell. Pentru formarea unui reflex condiţionat (R.C.) sunt necesare 1030 şe dinţe de
elaborare.
În Ullna acestor ex pel:imente, Pavlov a obţinut, la câine, un reflex condiţionat (R.C.) - reflexul
salivar, la un stimul acustic. În acest moment stimulu l acustic initial
, indiferent, a devenit un excitant
condi~onat (E.C.) . Expl icarea este formarea, la nivelul scoarţei cerebrale, a unei legături nervoase
temporare, între cele două focare c0l1icaie de excitaţie, fomlate simultan -aria de proi ecţi e gustativă şi
aria de proi ec~e auditivă. Astfel, orice excitant indiferent, prin asociere repetată cu a limentaţia, devine
excitant co ndiţionat, iar răspunsul obţinut este un reflex condiţionat salivar.

Refl exele condiţionate sunt cunoscute ş i sub numele de lucru învăţat sau dresaj.

Exemple: reflexu l vizual salivar, sec reţia de sa livă la mirosul cămii fripte, vederea unui cunoscut ne
aminteşte n umele lui.

1 - sunt dobândi te, adică se fonnează in cursul v i eţ ii individuale;

2 - că ile lor nu sunt preformate, ci el e se form ează odată cu elaborarea rcll ex ului;
3 - centTii acestor reflexe se găsesc numai În scoar ţa cerebrală, În neocortexuI de asoc i aţie , dar se pot găsi în
pa ie Qcortex pentru unel e reflexe mai simple;
4 - sunt temporare, adică dacă nu se Întăresc periodic dispar, se st ing;
5 - nu 5 unt fi xe, d esîaş urarea lor este puternic influenţată de med iu ;
6 - au c racter individual (se fomlc ază ş i se desfăşoa ră diferit la fiecare individ);
7 - sti111 uluI care declanşează un reflex co ndi ţio nat se num eş te exci tant co nditionat (EC) şi el provine dintr-
un st imul indiferent adică fără l egatură cu activitatea refl ex -n econd iţi o nată cu care se asociază;
8 - felle xele condiţionate se grupează în lanţuri de reflexe, formfllld stereotipii.
Ex.: succesiunea mişcărilor în timpul mersul ui, a actlilui alimentar, a imbrăcatului etc.

Retulf!leltH !
• •
Mecanismul fundamental de func ţionare a
sistemu lui nervos este actul reflex. 1~.COartll
Prin actele reflexe se realizează l egătura dintre
ana olfactlvA ....J"m~!"fI'.~f ana guB1aHvă
diferitele pălli ale organismului, dintre organism (.~ \ taJamu6

şi mediul înconjurător.
in timpul vieţii individului se formează ~~
.
/ bulb(centrul
salivar)
numeroase reflexe condiţionate, pe baza celor
necondiţionate.
R eflexele condiţionate constituie condiţia
esen~ală pentm integrarea organismului în mediu.

APLlC~TI
Fig . ..\. 7 • Refle x e condiţionat e
1. Prh iţi cu .1 cu ţie schenlH alăturat."! ~i explicaţi
arcurile reflexe din această imagine (ligA7 ). ~i neconditiona te
2. P:culizuţi un escu CII tema: ,.Activ itate:! l"t!llcxii a
,htcmuJui ncn'os"cu urmiltol"ul plan:
• d esc rie ţ i componentele arcului refl ex;
• c l asificaţi şi d escri eţi reflexe le medulare.

35
 Functia de conducere a sistemului nervos
Functia de conducere a sistemului nervos
presupune:
Sâ ne reamintim! - transmiterea infonmltiilor sub formă de
N .llfl ni lul,i ('11:( 1.111 H.L 111 ! ...Jl\: .Ul •• Il: Ildu· "rl,; influx nervos - de la receptori (extcroceptori,
Il 11111 11111 1 proprioceptori ni interoceptori) ciiu'c di fcriti centri
n
.11111 llill\;
nervosi din nevrax (maduva spinarii, centrii
th 1,111 Ih subcorticali, scoarta cerebrală);
Il .k, llul II . transmiterea comcnzilor dc In centrii
nervosi din sistemul nervos centrnl cutre cfectori
(muschi si glande).
De la nivelul trunchiului si membrelor,
diferitele informatii exteroceptive, proprioceptive si interoceptive sunt conduse punu la nivelul
măduvei spinării prin dendritele si axonii neuronilor pseudounipolari din gunglionii spinuli, situuti
pe calea rădăcinilor posterioare ale nervilor rahidieni. în acelasi timp prin axonii neuronilor
somatomotori din coarnele anterioare si visceromotori din coarnele laterale ale măduvei spinării
sunt transmise comenzi de la centrii nevraxiali către efectorii trunchiului si membrelor.

Amintiti-va cum se realizeaza conducerea influxului nervos rin fibrele mielinice si amielinice!

În maduva spinării functia de conducere se realizează prin intermediul substantei albe.

Aceasta este dispu să la periferie, fiind organizată în cordoane si fascicule, formate din fibre nervoase
(fig.48). Fasciculele care alcătuiesc cordoanele de substantă aibă formează cai ascendente (senzitive)
si ciii descendente (motorii).
Căile ascendente sunt căi ale sensibilitatii, asigurând transmiterea de informatii de la
receptori către centrii nervosi de la nivelul encefalului. Sunt de două tipuri:
a. căi specifice fiecărui tip de sensibilitate exteroceptivă si proprioceptivă;

Şanţmedi an
Fascfcule piramidale
posterior Fasciculele splnobulbare
• Fasclculul piramidal
inCNClŞaI
~---------l • Fasciculul Goli
• Fasciculul Burdach
• Fasclcule piramidal

•
Fas ciculele
• Fasclculul rubrosplnal • Faselculul Flochslg •
• Fasclculullectosplna l apl nocorobolos direct
• FaSClculul rellculospmal • F o5c1culul GOWOfS •
SplllocoroboloB inclUcl,al
• Fasclculu olivospmal
•
Fasclculolo I plnotolamlcD
• FDBClcului apin ollllamic
lalom l
Ră dăcina a nl e rioa ră a
nervului spinal
Fisură me,dr. ,,!\ CanDI • Fosclculul l plnol nlamJc
anl e rio a ră ependlrnDr onlorior

36
 b. căi ne;pec!fice reprezentate de subs tanţa reticulată medulară. Conduc, împreună cu căile
pino-talamice, sensibilitatea interoceptivă.
s Căile sensibilităţii extel'oceptil'e (tactiIă,tennică, dureroasă) prezintă pe traseul lor trei neuroni:
_ primul neuron (protoneuronuQ este si tuat în ganglionu l spinal ş i primeşte infonllaţii, prin
dendritele sale, de la receptorii tegumentari. Axonul lui pătrunde în măduvă pe calea rădăc inii
posterioare a nervulu i spinal; .
_ a l doilea neuron (deutoneuron ul) se
găseşte în cornu l posterior al. măduvei :au ! n
bulbul rahidian (pentru senSibilitatea tactila fina).
Axonii neuronilor senzitivi din cornul posterior
trec în cordonul anterior sau lateral de partea
opusă fonn ând tracturi le spino-talamice
_ al treilea neuron (tritoneuronul) este
localizat în tal amu s iar axonul său ajunge în
scoarta cerebrală .
. Cond uc exc i taţii l e tactile,termic e şi
dureroase culese de la nivelul tegumentului , sub
ro mă de impuls nervos ş i le proiectează în scoarţa
cerebra l ă unde se formează senzaţi ile specifice.
Ctiile se/lsibililfiţii f'l'of'l'iocef'til'e sunt
constiente si inconstiente.
. Ce/~ cOllşli~nte conduc informaţii de la
. . .
ni velul muschilor, tendoanelor, articulati ilor si
cuprind pe traseu l lor tot trei neuroni.
Protoneuronul este situat în ganglionul spina l:
axonii protoneuroni lor pătrund în măduv ă direct
în cordoane le posterioare formand fasciculel e
spinobulbare (Go lI ş i Burdach) care ajung în bulb
unde fac si nap să cu al do il ea neuron situat în Fig. ·Il, . Il ispunerca neuronilor pc (r'a sclIl c:iilnr
nuc1eii Goli ş i Burdach. Axonii acestor neuroni ascendente
se încrucişează la nivel bulbar, ajung la talamus,
unde fac sinapsă cu al treilea neuron, al cărui axon se proi ectează în scoarţa cerebra l ă.
Sellsibilitatea proprioceplivă incollşlielltă este condusă plin fasciculele spino-cerebeloase directe
ş i înc ru c i şate. Prez intă pe traseul lor doi neuroni : protoneuronul , dispus în ganglionu l spinal ş i
deutoneuronul , aflat în co rnul posterior. Pentru fasc iculul spino - cerebel os, direct axon ul
deutoneuronului trece în cordonul lateral de aceeaşi parte ş i aj unge la paleocerebel prin pedunculii
cerebeloşi inferiori (dintre bulb şi cerebel) iar pentru fascicu lul spino-cerebelos încruci şat trece în

Sensibilitatell Tipuri Fascicule

Taclilti fiml • Fasciclilele spino-bu/bare
Extcroceptivă Tactilii crosierii • Fasciculele spino-ralamice anterioare
Tel'mică • Fasciculele Spil1o-falalll ice latera le
Durel'oasci • Fascic /llele .lipino-ta/amice laterale

Conştielltă • Fasciculele spillo-bulbare

Proprioceptivn IlI co ll şt ieută • Fasciculele spil1o-cerebeloase directe
• Fasciculele spi" o~,:e,.eb eloase În cru cişate

Interocc ptivă • Fasciculele spino·talamice

• Căi nespecifice

1-_ _ _ _ _ _ ------=-:...37
 cordonul lateral de partea opusă şi ajunge tot la paleocerebel prin pedunculii cerebeloşi superiori
(dintre mezencefal şi cerebel).
Căile sel1sibilitării illfel'OCeplil'f!
sunt nespecifice şi specifice (spinotalamice). Cele nespecifice
sunt formate din numeroşi neuroni din substanţa reticulată medulară, conectaţi prin multiple sinapse,
conducerea impulsului nervos fiind lentă.
Căile desccndcnlc suntcăi ale motilităţii ce conduc impulsurile nervoase de la centrii motori
ai encefalului spre măduvă. Sunt:
- căi ale motilităţii voluntare, când comenzile pomesc din centrii motori corticali;
- căi ale motilităţii involuntare, când contracţiile musculare sunt declan ş ate din centrii molori
subcOlticali

lI' I ! Mezencefal

~.
,
I
-- -- ........... Punte

Fig. 50 • Dis punere:t neuronilo r pc cll lt'a motili t:il ii Fig . 5 1 • Dispun erea ne uronilor ne c:llca
volunl:lI'c nloli li l ă ţii in v ulullln rc

Mo/Uita/ea Căi FasCÎcule

• Fasciculul piramidal direct
COl'tico-spillale
Voluntară Piramidale • Fasciculul piramida Iiucrucisat
Cortico-bulbare • Fasciculul cor/ieD-bulbar
CII origine ÎII scoarţa • c.s.T.s.
cerebra/c; • C.S.R.S.
• Fasciclliui (eelo -spinal
• Fasciculul rubl'o-spinal
InvoIunt3l"ă Exlrapiramidale
Cu origine ÎIl "uc/cii • FasCÎclllul reticl/lo-spinal
11'1I11c/,;ului cel'cbml • Fasciculul fligro-.lpillal
• Fasciculul vesribulo -spi1lal
• Fas ciculu/oUl/o-spinal

38
 A10tililatea !'"lunlară este condusă prin căile piramidale reprezentate de fasciculele
cOlticospinale (fasciculele piramidale direct şi încrucişat). Acestea prezintă pe traseul lor doi neuroni:
protoneu~onul , situat în scoarţa cerebrală iar ~~utone.uronul în c~l~lul anterior medular (fig. 50). "
Cade extraplralmdale, ce conduc lIIotdaatea mvolullfara, IŞI au ong1l1ea (protoneuronul) 111
difetiţi nuclei din trunchiul cerebral iar deutoneuronul este localizat în cornul anterior al măduvei
spinării (fig. 51).
La nivelul trunchiului 'cerebral , fi.1I1cţia de conducere se realizează prin substanţa aibă, situată
la periferie dar şi în interior, printre nucleii de substanţă cenuşie. În substanţa aibă se găsesc trei
categorii de căi: ascendente, descendente şi de asociaţie.
Căile asccndelIIe .\ jJec!lice sunt reprezentate de cele ce provin de la măduvă şi de căi ce
conduc infornlaţii - tactile, te1111ice, dureroase, gustative, vestibulare, auditive - de la receptorii din
structura unor organe de simţ de la nivelul capului.
Căile ascendente lIe.\ jJec!fice fac parte din substanţa reticulată a trunchiului cerebral. Un rol
deosebit prezintă sistemul reticulat activator ascendent (SRAA), f011113t dintr-un mare număr de neuroni
interconectaţi în reţea, care se întind de la bulb până la talamus. Neuronii SRAA primesc numeroase
informaţii prin colaterale ale căilor ascendente specifice şi trimit eferenţe ce se proiectează nespeci fic
si difuz în scoarţa cerebrală. Rolul său este de a produce o excitaţie difi.lză a scoarţei cerebrale,
determinând o stare de excitabilitate corticală crescută, nespecifică, generalizată, numită reacţie de
trezire.
Căile descendente sunt piramidale şi extrapiramidale. La căile corticospinale ce ajung la
măduvă se adaugă căile corticonucleare prin care este coordonată motilitatea voluntară a muşchilor
capului şi gâtului. Deutoneuronul acestor căi este situat în nucleii motori ai trunchiului cerebral.
Căile de asociaţie sunt reprezentate de fascicule proprii care interconectează diferiţi nuclei ai
trunchiului cerebral între ei sau cu nuclei din alte etaje ale nevraxului.
La nivelul cerebelului substanţa aibă se află la interior. Ea este constituită din fibre nervoase
lungi - de proiecţie (aferente şi eferente) care leagă cerebelul de diferite segmente ale SNC (măduva
spinării , trunchiul cerebral, talamus, scoarţa cerebrală) prin cele trei perechi de pedunculi cerebeloşi şi
fibre nervoase scurte (intracerebeloase) care leagă diferitele structuri din cerebel;
La nivelul diencefal ului şi emisfel'dor cerebrale substanţa aibă este reprezentată de fibre
nervoase lungi care leagă aceste structuri de măduva spinării , trunchiul cerebral sau cerebel şi de fibre
nervoase scurte care nu părăsesc diencefalul sau emisferele cerebrale .
.,.,
N
IJ Retune
• ti
• Y
• Func tia de co nducere a sistemu lui nervos este reali zal :} prill intermed iul pJ'(; [u ngirilur neurona le (dcndril c
ş i nxon i). Ac estea ill l ni 111 alcătu i rea nerv ilor pcrirc ri c..: i ( spi niJli ~ i L:nlni cni) ~ i 11 sllbslan\c i a lbe diJlll CV ra x. În
sllbsll111 \<I a lbii se giisesc ciii asce nd ente - nlc sl.! llsibilitil\ii. ş i dl.!sccndcnlc - ale m o lil i Uiţii.

II J.
APLlCt>t ŢII
sodaţi noţiunile din cele două coloane:
2. C"re sunt căile prin
care sunt conduse"
Căi ascendente Tipul de sensibilitate mi~cărilc prccic"e, rapide.
1. Căile spinocerebeloase A. Tactilă coordonate?
2. Căile spinotalamice B. Termică A. Piramidale -
3. Căile spinobu1bare C. Dureroasă corticospinale;
4. Căile trigeminale D. Proprioceptivă B. Rubrospinale;
5. Căile nespecifice ale E. Interoceptivă C. Tectospinale;
substanţei reticulate D. Corticobulbare;
E. Vestibulospinale.

39
 de conducere din sistemul nervos central *

Să ne reamintim !
1\1'ld u I . . pinurii i "unchiul 't.:rehml un{hlc'
• ..:iI 3!lih: uh Il)rmLl .It: mll u n r. {1 t:>11 il l dl; la r ~. pl o.lri caIn:: t.:t,; mrii ncrvo!;i i. prin efi i It.: J ...cc ndt.: nh.:;
• l;\lHll' nz ilc uh IMI1I U ,IL' Ill llu l1I. r I motul de I ~j entnÎ Il!.'!" n ~ i 10 OIg.lIlclc efc..:toarc . pnn cU 11l dcscendcntt.:.

J. CĂILE ASCENDENTE
Căile ascendente transmit infOlmaţii de la receptori- exteroceptOli, proprioceptori, interoceptori-
către centrii nervoşi.
Căile
specifice sunt proprii pentru fiecare tip de sensibilitate; au pe traseul lor trei neuroni-
excepţie fac căile
spinocerebeloase cu 2 neuroni şi acustice cu 4 neuroni; proiecţia corticală se face
Într-o zonă limitată; sunt reprezentate de căile: spil/otalamice, spil/obulbare, spil/ocerebeloase,
trigelllillale, gustative, vestibulare, auditive.
Căile nespecifice conduc sensibilitatea interoceptivă; sunt reprezentate de substanţa reticulată
care se Întinde Între măduva sacrată până În talamus; sunt căi multisinaptice; proiecţia corticală se
realizează nespecific şi difuz.
CĂILE SPINOTALAMICE
Conduc informaţii de la exteroreceptori tactili, tennici, dureroşi de la nivelul tegumentului la
scoarţa cerebrală, pentru fOlmarea senzaţiilor specifice, prin:
a) fasciculul spil/otalamic lateral-pentru sensibilitatea tennică şi dureroasă;
b) fasciculul spil/otalamic al/terior -pentru sensibilitatea tactilă grosi eră (protopatică)

~tr-- Cortex

"'-.,--=':f-Talamus \'.~
. l\2':c:-:---,;,..,,;r-
;~,

f-ig . 52 . Că ile s pinutal:lIuicc ri g. 53 • Ciiilc spinobulhurc

40
 Prezintă pe traseul lor trei neuroni (fig. 52) :
1N- protoneuronul- este reprezentat de neuronul pseudounipolar somatosenzitiv din ganglionul spinal
de pe traseul rădăcinii posterioare a nervului spinal.
Il N_deutoneuronul-se găseşte în cornulmedular posterior.Axonii deutoneuronilor se încrucişează la
nivelull1lăduvei spinării trecând fie în cordonul lateral de partea opusă fie în cordonul anterior, apoi
au un traiect ascendent prin măduva spinării, trunchiul cerebral până în talamus, unde fac sinapsă cu
al JIl-lea neuron (III N ). Axonii neuronilor talamici se proiectează în scoarţa cerebrală în:
- zona somestezică I (SI) reprezentată de girusul postcentral din lobul parietal, pentru fasciculul
spinotalamic lateral;
- zona sOl1lestezică II(SII) situată în marginea superioară a şanţului lateral Sylvius, pentru
fasciculul spinotalamic antelior.
CĂILE SPINOBULBARE
Conduc informaţii de la proprioceptorii din regiunea trunchiului şi membrelor la scoarţa
cerebrală, prinfasciculele Goli (gracilis) şi Burdach (cuneatus), pentru sensibilităţi le tactilă fină
(epicritică) şi propriceptivă conştientă. Neuronii de pe traseul lor sunt dispuşi astfel (fig. 53):
IN - în ganglionul spinal. Axonii protoneuronilor păh'll1ld în măduvă direct în cordonul
posterior, luând un traseu ascendent până în bulbul rahidian, unde fac sinapsă cu al doilea neuron-II
N- situat în nucleii Goli şi Burdach. Axonii deutoneuronilor se încrucişează la nivelul bulbului , după
care au h'aseu ascendent prin bulb, punte şi mezencefal până în talamus formând leml/iscu/medial.
HIN se găseşte în talamus. Axonii neuronilor talamici se proiectează în scoarta cerebrală în
aria sOl1lestezică 1 (SI)
CĂILE SPINOCEREBELOASE
Au pe tmseullor doi neuroni (fig. 54)
IN - dispus în ganglionul spinal. Axonii acestor neuroni pătrund în măduva spinării până în
comulmedular posterior unde fac sinapsă cu deutoneuronul lIN. Axonii delltoneuronilor se comportă
în două moduri:
- h'ec în cordonul lateral de aceeaşi parte
fonnând fasciculul spil/ocerebelos direct sau Cortex

Flechsig, care prin pedllnculii cerebeloşi inferiori- Talamus

ce fac legătura între bulb şi cerebel-se proiectează
în scoarţa cerebeloasă; conduce sensibilitatea
proprioceptivă inconştientă din partea inferioară a
trunchi ului şi de la membrele inferioare;
- se încrucişează la nivel medular trecând
în cordonul lateral de partea opusă formând
fasciculul spil/ocerebelos ÎI/crucişat sau Gowers.
Acesta ajunge la cerebel prin pedlUlculii cerebeloşi
superiori-dintre mezencefal şi cerebel-conducând
sensibilitatea proprioceptivă inconştientă din partea FasCÎcu[u[ --~f"~oţ--:--
spinocerebelos incrucişat
superioară a trunchi ului şi de la membrele
superioare.
CĂILE TRIGEMINALE
Conduc informaţii de la receptorii tactili,
tennici, dureroşi din tegumentele feţei şi o parte
din tegumentele gâtului, din cavităţile feţei, de la
nivelul dinti lor, limbii , corneei, în scoarţa
Fig. 5..+ • C:i ile spinoccrebcIoa sc

41
 cerebrală , pentru formarea senzaţiilor
cores punzătoare. Prez intă pe traseul lor trei
neuroni dispuş i astfel (fig. 55):
Cortex
IN - în ganglionul Gasser (dispus pe calea
Talamus
senzitivă a nervului V) ; lIN - în nucleii
trigeminali din bulb, punte, mezencefal (nuclei
senzitivi terminali) . Axonii deutoneuronilor se
încrucisează în bulb, punte, mezencefal, apoi au
::i un traiect ascendent până în talamus, fonn ând
.." ,
lemllisclli tl'igemillal.
(f0-2~ ~)., Mezencefal Axonii neuronilor talamici - !Il N- se
proiectea ză în scoarţa cerebrală în girusul

~:~~
Ram~
/
'''\,

ra
-
' .

~
/ "ll'"
IN
•

"
~
"[~ ~ ,-

.v-'!i' ',.
, IIN JII~ ~' Punte
:,-_
postcentral din lobul parietal.
CĂILE GUSTATIVE
Conduc informaţii de la receptorii
gustativi, în scoarţa cerebrală pentru formarea

J
' ci"
maxllara GangiiOnUI9 ' . ~_ senzaţiilor de gust Sunt formate din trei neuroni
Gasse'(i
, ,., Bulb (fig. 56): IN- se află în ganglionii de pe traseul
Ramura mandlbulara ~
nervilor:VII - ganglionul ge niculat; IX -
~~- ganglionul superior ; X -ganglionul inferior
Fig.55 • C ăil e tri~ c millall' (nodos); lIN-se află în nucleii senzitivi VII, IX,
X din bulb (nucleul solitar). Axonii
deutoneuronilor se încrucişează în bulb apoi iau
""'' ' =.--- Cortex un traiect ascendent până în tal amus (fasciculul
gustativ) unde fac sinapsă cu al treilea neuron
Talamus
(III N). Axonii acestor neuroni se proi ec tează în
scoarţa cerebrală în girusul postcentral din lobul
pari etal (în zona de sensibilitate a feţei).
CĂILE VESTIBULARE
Conduc informaţii privind poziţia
corpului şi a capului de la receptorii vestibul ari
din urechea internă (maculele otolitice ş i crestele
ampulare) spre centrii nervoş i din nevrax, care
prin activitatea lor re flex ă menţin poziţia de
echilibru în repaus şi în mi şcare.
' (j/-- G"ngh"nuii ge niculat Cei trei neuroni ai traseului sunt di spu şi
astfel (fig. 57): IN - în ganglionul Scarpa. Axonii
~~~~lK), G8nghonul superior primului neuron form ează ramura vestibulară a
~~~':;;;:;"- GangHonul inrerior nervului acustico-vestibular; UN-se află în nucleii
vestibulari din bulb. Axonii deutoneuronilor se
încrucişează în bulb apoi iau un tmiect ascendent
Fig. 56 • C ăil e ~us tati \' c
până în talamus (fasciculul vestibular). Există
colaterale spre cerebe l, spre măduva spinării ş i spre nucleii de origine ai nervilor cranieni III , IV, VI;
II IN - este dispus în talamus. Axonii celui de-al treilea neuron se proiectează In scoarţa c erebrală în
girusul temporal superior (posterior faţă de ari ~ auditivă)
CAILE AUDITIVE
Conduc informaţii la receptorii acustici din organul Corti, aflat In urechea internă, în scoarţa
cere brală, pentru fornlarea senzaţ iilor de auz. Sunt formate din pah'u neuroni (fig. 58): IN-este situat

42
 ~r-~#:'- Talamus
Meta'a 'amus -l~:':~~~~

Fig. 57 . Că ile vcstihularc Fig . 58 • Cii ilc a uditive

În ganglionul Corti; fIN -În nuc\eii coh leari pontini (ventral şi dorsal). Axonii celui de-al doilea neuron
se încrucişează şi f0l111ează corpul trapezoid, apoi iau un traiect ascendent trecând prin punte şi
mezencefal până la coliculii cvadrigemni inferiori, fom1ând lemniscullateral; IIIN - în mezencefal -
coliculii cvadrigemeni inferiori; IVN În metatalamus - corpii genicu l aţi mediali . Axonii celui de-al
patrulea neuron se proiectează în scoarţa cerebrală în girusul temporal superior (anterior faţă de aria
vasc u lară.

Că i FascicullNerv IN lIN lIIN

• Spinotalamic anterior Ganglionul.spinal Cornul posterior medul ar Talamus
Spinotalamice
• Spinotalamic lateral Ganglionu l spinul Cornul posterior medular Talamus
Spinobulbarc • Goll şi Burdach şi Ganglionu l spinal Bulbul rahidian Talamus
IcmllÎscul medial
• Spinocerebelos direct Gang lionul spinul Cornul posterior medu lur -
Spinoccrebcloase
• Spinocerebelos Încrucişat Ganglionul spinal Cornul posterior medular -
Trigcminale • Nervul trigemen şi Ganglionul Gasscr Bulb,punte,mezenccfal Talamus
lemniscllilii trigeminal
• Nervul facial şi fasciculul Ganglionul gcniculat
gllstativ
Gustative • Nervul g losofaringian şi Gang lionul inferior Nucleu l solitar-bulb Talamus
fasciculu l gusta tiv
• Ncrvul vag şi fascie ului Ganglionul inferior
gustativ
Vestibul are • Nervul aeustico-vcstibular Ganglionlll Scarpa NucIeii vestibu lari-bulb Talamus
şi fascieulul vestibular
Auditive • Nervul acustÎeo-vestibular Ganglionul Corti Nuc leii cohleari-puntc Mezencefal
şi lemniscul lateral

43
 II. CAILE DESCENDENTE

Sunt căi ale motilităţii voluntare sau

involuntare.
Ganglioni -':;:~-h:
baznU
1I1otilitatea mlul/tară este condusă pe căile
F.Corti~ piramidale corticospil1ale şi corticobulbare (fig. 59).

Căile corticospil1ale conduc comenzi pentru

mişcări voluntare, rapide, precise şi coordonate, ale
musculaturii somatice din regiunea trunchi ului,
membrelor şi o parte din regiunea gâtului, de la
nivelul centrilor motori ai cortexului cerebral , străbat
descendent trunchiul cerebral, trecând prin piramidele
bulbare anterioare. Aici cca. 75-80 % din fibre se
încruci sează
, - decusatia
, motorie, formând , în
măduvă , fasciculele piramidale încrucisate. Restul de
20-25 % din fibre, care nu se încrucişează în bulb ci
în măduva spinării, formează fasciculele piramidale
directe.
Fasciculul piramidal Îl1 crucişa t are IN în
ariile neocortexului motor - îndeosebi în aria motorie
Fi g. 59 • C ăii" pir:lInidah.' principală din girusul precentral din lobul frontal.
Axonii IN au traseu descendent prin spaţiul dintre
ganglionii bazali (corpii striaţi) şi talamus apoi, la nivelul bulbului rahidian, se încrucişează şi coboară
prin măduva spinării - cordonul lateral; lIN-în cOl11ul
anterior medular.
Fasciculul piramidal direct prezintă IN-în
ariile neocortexului motor; axonii IN coboară prin
cordonul anterior al măduvei -se încruci şează şi fac
sinapsă cu deutoneuronul-IIN-în cornul anterior
medular din partea opu să.
Căile corticobulbare conduc comenzi pentru
mi scări
, voluntare, rapide, precise si, coordonate ale
musculaturii somatice din regiunea capului şi o parte
din regiunea gâtului. Se opresc în bulbul rahidian.
Prezintă IN-în ariile neocortexului motor; axonii IN-
se încrucişează la diferite nivele ale trunchiului
cerebral unde fac sinapsa cu dcutoneuronul căii-IIN­
în nucleii motori , de origine a fibrelor motorii a
nervilor cranieni.

Motifitatea ill1'olulltară este condusă pe căi

extrapiramidale (fig. 60). Acestea conduc comenzi
pentru: -mişcările stereotipe, automate, asociate
.
activitătilordobândite în clU"sul vietii
scrisul etc.);
, (mersul
" vorbirea

Fig. 60 • C ăill' cxtrapirumichlle

44
 -tonusul general- al musculaturii somatice şi postural-poziţia corpului în repaus şi mişcare
-mi scările
, somatice involuntare legate
. de stările afectiv-emotionale.
,

Căile extrapil'al1lidale care pomesc din scoarţa cerebrală au: IN- în arii le neocortexului motor.
Axonii IN au staţie obligatorie în nucleii bazali (corpii suiaţi) unde fac sinapsă cu lIN. Exemple
_ fascicule le corticostriotectospinale - C.S. T.S. şi fascicu lele corticosu'iorubrospinale - C.S R.S .
Căile eXll'apiramidale care pomesc din centrii subcorticali sunt reprezentate de fasciculele:
• tectospil1ale -au originea (IN) în coliculii cvadrigemeni din mezencefal; axonii IN - se
încrucişează în mezencefal; ajung în cordoane le anterioare medulare.
• l'ubl'ospillale au originea în nucleii roşii din pedunculii cerebrali ai mezencefalului; axonii
IN - se încrucişează în mezencefal; ajung în cordoanele latera le medulare.
• l1igl'ospillale au Oliginea în substanţa neagră din pedlU1culii cerebrali ai mezencefalului ;
axonii IN - se încrucişează în mezencefa l; ajung în cordoanele anterioare medulare .
• vestibulospil1ale - origine în nucleii vestibulari din bulbul rahidian; axonii IN - se încrucişează
în măduva spinării; ajung în cordoane le medulare anterioare.
• olivospinale - origine în olivele bulbare din bulbul rahidian; axonii IN - se încrucişează în
măduva spinării; ajung în cordoanele medulare anterioare.
• l'eticulospinale - origine în substanţa reticulată a uunchiului cerebral (mezencefal, punte,
bulb; axonii IN ajung în cordoanele medulare anterioare ş i laterale.
Căi Fascicul IN lIN
• Piramidal direct Neocortex motor Corn anterior medu lar
Piramidale • Piramidal Încrucişat
• Cortico-bulbar Neocortex motor Nuclei motari- trunchi
cerebral
• C-S-T-S Neocortex motor
• C-S-R-S
• Tecto-sp innl Coliculi cvadrigemeni
Extrapiramidale Nucleul ro ş u
Corn anterior medular
• Rubro-spinal
• Nigro-spinal Substanţa neagră

• Reticu lo-spinal Substanţa rcticulată

• Olivo-spinal Nucleul olivar

• Vestibulo-spina l Nuclcii Ycstibu lari

Fasciculele întregului sistem motor fac sinapsă cu deutoneuronul-II N- în cornul medular

anterior, iar axonii se disu'ibuie spre muscu latura scheletică somati că din regiunea gâtului, trunchiului
şi membrelor.

CĂILE NESPECIFICE
Căile nespecifice aparţin substanţei reticulate ce se întinde de la măduva sacrată ş i până la
talamus. Este constilllită din:
- căi l e ascendente nespecifice care reprezintă sistemul reticulat ascendent -SRA
- căi l e descendente nespecifice care reprezintă sistemul reticu lat descendent SRD.
Formaţiunea reticulată reprezintă, din punct de vedere stmctural, o imensă reţea de pre lungiri
neuronale, în och iurile căreia se găsesc aglomerări de corpuri celulare, alcătuind nuclei.
Sistemu l reticulat activator ascendent SRAA:
- este fo rmat di ntr-un număr mare de neuroni care se întind de la bulb la talamus;

45
 - neuronii substanţei reticulate primesc permanent informaţii prin colateralele desprinse pe
parcursul căilor ascendente specifice;
-
-la nivelul substanţei reticulate, infomlaţiile îşi pierd specificitatea;
- impulsurile nespecifice slmt conduse prin substanţa reticulată ascendent, la talamus, de unde
-
se proiectează în scoarţa cerebrală difuz şi nespecific; d
- proiecţia corticală a acestor impulsuri determină o stare de excitabilitate corticală crescută, It
nespecifică , generalizată, starea de tonus cortical - alertă corticală - reacţia de trezire - starea de le
atenţie;
- datorită impulsuri lor venite pe calea SRAA se realizează pregătirea funcţională a scoarţei el
pentru:
a) perceperea impulsuri lor intero-, proprio- şi exteroceptive transmise pe căile specifice; e:
b) îndreptarea atenţiei către stimulul cel mai important de la un moment dat; v
c) a trimite impulsuri către formaţiunea reticulată , menţinând starea de hiperexcitabilitate a acesteia,
realizând circuitul "cortico-reticulo-cortical" prin care scoarţa cerebrală îşi autoîntreţine tonusul. SI

IIIe~illleti ! SI
• •
• S ubstanţa albăeste alcătuită din mai multe categorii de fibre nervoase. Ele intră în componenţa 11
căilor: ascendente, descendente şi de asociaţie.

C ăile
ascendente sunt căi ale sensibilitătii,
, iar cele descendente sunt căi ale motilitătii.
, Ele Ş

stabilesc legături între măduvă şi segmentele cerebrale. il

APLlC~TII
1.. \sociati
, notiunile
, din cele două coloane:
Receptori Căile de condu cere
1. Tactili A. Spinocerebeloase
2. Tennici 8. Vestibulare f
3.Dureroşi C. Gustative (
4. Auditivi D. Spinobulbare
5. Vestibulari E. Spinotalamice
6. Gustativi F. Trigeminale
7. Proprioceptori G. Auditive
8. [nteroceptori

2. l' 'in ce fC1I'III.l ţinni de sub:tanţi albii ajung la l'C I"l' heI afcl'clI!"lc . t'n\ihilităţii
pl"Uprioceptivc'!
~.Stabiliti . sunt ade\ aroltl' \au fubl':
, dacii ul'lIulttlul'clc afinnatii
u) Fasciculele spinocerebeloase încrucişate ajung la cerebel prin pedunculii cerebeloşi
inferiori.
b) Arhicerebelul primeşte aferenţe de la muşchi pe calea vestibulară, pentru menţinerea
echilibrului .
... l " 11'1.1 ~unt l':iih' ,,' an' \( Inc ' lIl'Î~t!'U 11:
a) la nivelul măduvei spinării;
b) la nivelul trunchiului cerebral.

46
 Nervii periferiei *
Nervii sunt formaţiuni nervoase extranevraxiale formate
din fascicule de fibre nervoase paralele între ele , integrate Să ne reamintim !
morfologic prin membrane conjunctive (fig. 61) ş i care asigură
Pn,,· l ungirih.: corpul ui cl lu l.l r .iI
legătura centrilor nervoşi cu receptorii şi cu efectorii.
l1 l! lI rO Il Ului - ucntl rilL .~ 1 .\ .un -
După modul de conducere a influxului nervos, nervii se
ukitt uil.! t>l' rib rck IH.T \ 'UII SC prin
clasifică în: care cin.: uld illrJu .1I 1 ncn o ..
- senzi/ivi - alcătuiţi din fibre somatosenzitive legate de ri bn.: le 11 1.'.1"\ na ~ l' se gJ sCSl.: .!t.1I
exteroceptori şi proprioceptori şi viscerosenzitive legate de 111 SNl . un dl: lo rmcu i':i fascicuk
sali 1l'3c turi I1l,;'rvoaSl". efll 5i 111
visceroceptori;
ti i sk l11td l1 er\'o s pcrifc rk. unde
-lIlotori - alcătui~ din fibre somatomotorii legate de muşchii fOrl11 l' .J .i Il t:r \ li.
striaţi şi visceromotorii legate de muşchii netezi ;
- micşti - alcătuiţi din fibre senzitive şi motorii.
SNC este conectat cu receptorii şi efectorii prin nervii
spin ali la nivelul măduvei spinării şi prin nervii cranieni la nivelul
trunchiului cerebral (fig. 62).
Ne rvii spinali
Asigură legăturile centrilor nervoşi medulari cu receptorii
si cu efectorii din regiunea gâtului, trunchiului si membrelor. Se
~ai numesc şi nervi rahidieni. '
Sunt 31 de perechi, grupaţi în cinci regiuni: Fig.61 • SCC~ illIl C pdllIl C" V
1. c pint:r... : 1 . pcrincr,,::l . clH lolll'r\';
- 8 perechi de nervi cervicali (C I-C8)
-L fibr;i r H.!r \'t1i1 ~ ă: 5. va se san ' \' i l1~ .
- 12 perechi de nervi toracali (TI- T12)
- 5 perechi de nervi lombari (L I -L5)
- 5 perechi de nervi sacrali (S I - SS)
- I pereche de nervi coccigieni (CCI)
Sunt micşti , deoarece conţin fibre nervoase somatice, senzitive şi motorii, la care se adaugă şi
fibre vegetative. Fiecare nerv este alcătuit din rădăcini (posterioară şi anterioară) , trunchi ş i ramuri
(fig.63)
Rădăcina posterioară (dorsaIă) este senzitivă şi este formată din dendrite (prelungiri periferice)
şi axoni (prelungiri centrale) ale neuronilor somato- n'M'=;~
senzitivi şi viscerosenzitivi (neuroni pseudounipolari plo xllrl 1 2p~,"';
din ganglionul spinal) norvII spln " 1I
:I I pPrnr.hl
Rădăcil/a anterioară (venh'aIă) este motoare si
conţine axoni ai neuronilor somatomotori din coamele
anterioare şi visceromotOJi din 1/2 anterioară a coamelor
torll~!i
laterale ale măduvei spinării. (d orsaJi )
12 pC1Cchi
Trunchiu!nervului spinal este mixt şi conţine
norvl
dendrite ale neuronilor somatosenzitivi şi porlforlcl
viscerosenzitivi din ganglionii spinali şi axoni al
neuronilor somatomotori şi visceromotori din:
- 1/2 anterioară a coamelor laterale - fibre preganglionare femuraJ ~+-+- I
1 perechI!

mielinice care pleacă din trunchiul nervului spre

ganglionul laterovertebral, prin ramura comunicantă
aibă;
Fig. (l :! • Nel'\'11 ll~ I'Jr"l'lci

47
 Rădăcinii
posterioară Oendrile!e
lant gang!ionar
(dorsa!ă ~ neuronilor
Fasc:ic:u!ul Flechsig !alerovertebra!
Fasciculur somalosenzilivi
(spinocerebelos direct)
Goli t ~vertebrnl
neuronilor

Fasciculul Gowers . ~
Fibrn vegetalive
(spinocerebelos
poslganglionllre
lncruc:isat)
amielnice
Ramura posterioară
(dorsllIă-mixIă)

Ramura anlerioară
Fasciculul
I mixlă)
spinolalamic
laleral

' comunicanlă
cenusie
somalomolori
o
viscerosenzitiv

neuronilor
visceral
visceromolorii

Fi g . 63 • Nervii spinali

- fibre vegetative postganglionare amielinice, care vin în trunchiul nervului prin ramura comunicantă
cenuşie (axoni ai neuronilor din ganglionullaterovertebral).
Ramurile nervului spinal sunt reprezentate de ramura dorsală, ventrală, comunicantă albă,
meningeală şi comunicantă cenuşie.
Ramurile posterioară (dorsală) şi anterioară (ventrală) sunt mixte şi conţin: fibre somatice
senzitive - dendrite ale neuronilor pseudounipolari senzitivi din ganglionul spinal; fibre somatice
motorii - axoni ai neuronilor somatomotori din coarnele anterioare ale măduvei spinării; fibre vegetative
motorii - postganglionare (axoni ai neuronilor din ganglionii laterovertebrali);
Ramura comunicantă albă este mixtă si contine numai fibre vegetative:
- senzitive - dendrite ale neuronilor viscerosenzitivi din ganglionul spinal;
- motorii - axoni ai neuronilor din 1/2 anterioară a coarnelor medulare laterale (fibre
preganglionare)
Ramura comunicantă cenuşie este motorie şi conţine numai fibre vegetative postganglionare
amielinice - axoni ai neuronilor din ganglionii laterovertebrali, care ajung la trunchiul nervului spinal
şi se distribuie efectorilor simpatici la nivelul tegumentului şi muşchilor somatici: muşchii firelor de
păr, glandele sudoripare, glandele sebacee, musculatura netedă a vaselor sanguine. Ramura meningeală
este mixtă si" contine
,- fibre ,
vgetative - viscerosenzitive si, visceromotorii (vasomotori).
Nervii cranieni
Sunt în număr del2 perechi dintre care 10 aparţin trunchiului cerebral (fig. 64) prezentând
nuclei de origine sau nuclei tenninali la nivelul acestuia. În general nervii cranieni se dish'ibuie
extremităţii cefalice şi regiunii cervicale, excepţie făcând nervul vag, care inervează majoritatea
viscerelor din cavitatea toracică şi abdominală. Se clasifică în nervi:
- motori- III, IV, VI, XI, XII alcătui ti numai din fibre motorii (fig. 65);
- senzitivi- 1, II, VIII alcătuiţi din fibre senzitive (fig. 66);
- micşti-V, VII, IX, X formaţi atăt din fibre motorii căt şi din fibre senzitive (fig. 67).
Perechile de nelvi III, VII , IX şi X conţin fibre somatice şi fibre vegetative care apar~n sistemului
nervos parasimpatic (fibre parasimpatice preganglionare cu originea în nucleii vegetativi).
48
J
 mezenceral nucleul accesor
muschiul drept muschiul ob.;
liC~~~;;~~;~O~'~UJOmolorului
superior ~ supenor ; nterior nucleuloculomctcr

muschiul ridica.tc~_~1 ~ / ' IV nucleul

pleoapel superioare Irohlear

muschiul drept ---\:jjt~~t--~_-'::,,,,,

intern
nucleul abducens
muschiul oblic
inrerior

anterior posterior

Trunchiul cerebral

nucleul hipoglos

Fig. 64 • Tr u nchiul ccrcural - faţa antcrioar";i f1in vH Fig. 65 • Nervii ll1otori

~Cl1zWvl , nervii mot ori. I1 ( T \ ii mi c) ii a) III Ne rvii oc u lo mo tori : IV Nt:lyii troh lca ri: VI Nerv ii
abdu ccns; b ) X I Ne rv ii acccsori; X II Ne rv ii h i poglo ş i

Prezintă
o origine reală:
- pentru ramurile motorii - în nucleii motori şi vegetativi din trunchiul cerebral;
- pentru ramurile senzitive - în ganglionii senzitivi extranevraxiali.
Originea aparentă este reprezentată de locul de intrare sau ieşire a fibrelor nervoase în/din
trunchiul cerebral.

".
!:ot~-- Cratnlln

Nerwl. o,,;, __~

optic!! Nucleu IICCC!1l1rlll

cc.llcrro l:lI1.1lu i

sup{!/10n

-
lobul oecipilnl

Fig. 66 • Nervii scnzitivi: ~) Il Nervii opt ici: b) 1 N~ rv ii o lfac li vÎ: e) Vl l! Nerv ii uC li stico - vestib ulnri.

49
 'q.r

-.
-_. ]:"-
---'~~".. . .
F»:r~-
~~,"'"
--. .... _- ~.
~"IIIoo"'loK f\
CI;,nlla ...1Im,R
(pil lu .. JAI
111'' ' ''')
",,,cnmlill
I'\~I", ...

lIuu.:ul ... lwlor

.,lmn -V
\'"~
...

-~ ~,,":,"~_
,'\('-::::..,
!t-- ---."" .......
''''''''''''1
..
-"
1iI"~~@.~
",1iI'UJ"Iu ,
tluctnll
~~~"'~I''''
(, m ~~l

,--
UudOul
'\:/.:>:~~.,,~,."

-
: :':::"~:.", (.....,. )
c..,oorIOOIUI ~ ·

-~. -~~
......................
"
ton-a"'"
• - ', .... 1_

";J -;;;...... . ....

\
......~
"O......,..UIl

-:=..-
IA.
,~

. .....
~
,
,
Gu'llll)"'" [lIm"n"'-

~~,,~vll:>lc~ I...,.,IU
-,

I11II"' u
> " \''''~ .
!!

~~~c\!~ ~.
CLoJ""..........
:::::=,"~.~ vij '- ....~)
'";, . ,
," , .0 \ \'~ r ,,'~"""", , \1

--'Ş- .' l·~ In ""v' tlln ~l>doml,uU CJ l'('. . '")"""U! • I "

~r " ~ ' .....tI"""""'" ~':.~::;:~

_., .. m
P ' ~",,~ I '"''''''''
~Q'lul 5I 1"" ""'''''''''1 ~I
- I ........ .... """"""
, . _..,....... , 1 .· , ( . ... ""'' ' ' _
, . _ ..... " ....A

" _~OCaTM
- , - 0 - 0.

' ~:l~~~;~{i!' Il! Sl / . ... .. " .. oeJ., r!J

Fig. 67 . Nc J"\'ii mÎc şt i :
Ne rvii vag i - pll c u lllogastri ci
a) V Ne rv ii tri gcll1cni: b ) V II Ne rv ii Inciali: e ) IX Nerv ii g l os ol~l ri ll gil! l1 i : d) X
11
Nervii cranieni - tabel sintetic
Pcre- Nervu l Fib r elc com po ncn tc Originea rea l ă Orig inca D i stribuţ i a Funcţia
c hca apa ren tă
I O lfacti v Fibre senzoriale Neuroni bipolari - Mucoasa olractivă Sens ibilitatea olfactÎ\i. f-
(senzoria l) o lractive d in mUCO<ISU
olfactivu
II Optic Fibre senzoriale Neuroni - Retinu Sensib ilitatea vizuală
(senzo rial ) vizua le multipolari din
retină
II I Oculomoto Fibrc motorii Nuclcul Fosa Muschii cxtrinseci Mişcur i lc globi lo r ocult
r (motor) oculomolor intcrpeduncu ai globului oc ular
somatie din I ară drept sup., drept
mezencefa l inf..d reptul intern ,
ob li c inf. ş i
ridicator al ploapci
superioare
Fibre visceromotori i Nucleul accesor Fibrele mu sculare Reflexul pup i Iar
parasimpatice ai n. oculol1lolor ne lede circu lare ale fOlo l11olor (de eo n st ri c~
(pregung lionare) - veg. irisu lui şi ale a pupi lei) Rcnexul de
Parasimpatie din l11uşchiulLli ciliar acomodare
mezencera l (al cristalinului)
IV Trohl ear Fibre mo lorii Nucleu l molor Panea Muşchiul obl ic Mişcurile g lobu lui ocult
(motor) din mezencefa l poslerioartl a superior al g lobu lui
T. C. sub ocular
co liculul
inferior
1-- .
V Trigcmen Fibre somnlosenzilive Ganglionu l Fa!a Incrveazu se nzit iv Conduc sens ib il il<ltC:J
(mixt) din ramura ona lmică , trigcminal ante rioar.1 a tegumentul rCle i, cxtcroceptivfi de [a
maxilaru, mandibulară (GASSER) punţ i i , lateral capu lui , 2/3 nivel ul capului , rc!ci şi
de pe traiectu l de piramida anterioară , ale proprioceptivn (pentru
nervu lui p o m i nă limbii , comcca şi mu şc h ii mast icatori)
conjuncti vn,
cavi t ăţil e naza l ă,
bucală, dinţi i .
Fibre motorii d in Nucleu l molor al Muşchii mas ticatori M i şcări mas ticutorii
1-- .
ramura mandibular':-l nerv ului V din
punte
"-
50
-
,...
Abducens Fibre motorii Nuc leul motor Şanţul Muşchiul drept Mişcările globului ocular
VI din punte bulbopontin extern al g lobu lui
(motor)
ocular
facial Fibre motorii Nuc leul motor Şanţu l Muşchii mimicii Expresia feţei
VII
(mixt) din punte bulbopontin
Fibre prcganglionarc Nucleul G lan dele sal ivare: Sccrcţia sa li vară şi
parasimpatice salivalor submandibu l ară, l acrima l ă
superior ş i sublingual ă şi
lacrimal di n g landa l acrima l ă
punte
Fibre senzoriale Ganglionu l Mugurii gustat ivi Sensibilitatea gustativă
gustative geniculat din cele 2/3
anterioare ale
mucoasei limbii
V1II Vestibu l ac Fibre senzoriale Ganglionul Şanţu l Receptorii Simţu l echilibrului
oh lcar vcstibulare Scarpa bulboponi vestibu lari
(senzoria l) Fibre senzoriale Ganglionul Receptorii auditivi Sensibi litatea acustică
auditive Corti
IX Glosofaring Fibre motorii Nucleu ambiguu Şan!u l Muşchii faringel ui Ridicarea faringelui
ian (mixt) din bulb retroolivar
Fibre preganglionarc Nucleu salivator Glanda sa li vară Secreţia salivar.1
parasim pati ce inferior din bulb parotidă
Fibre somulosenzitive Ganglionu l In ervează mucoasa Conduc sensibilitatea
superior urechii medii exteroceptivă
Fibre viscerosenzitive Ganglionu l Zonele reflexogene Calea aferentă pentru
inferior cardiovasculare reflexul depresor
Fibre se nzoriale Ganglionul Mugurii gustat ivi Sensibi litatea gustativă
gustative inferior din 1/3 posterioară
a limbii
X Vag (nixt) Fibre viseerosenzitive Ganglionu l Şanţu l Interceptorii din Deservesc calea aferentă
inferior retroolivar viscere şi vase a unor reflexe vegetative
sanguine
Fibre motorii Nucleu l Muşchii laringelui, Mişcă ri ale laringelui,
ambiguu faringelui, părţii faringelui
superioare a
esofagu lui
Fibre preganglionare Nucleul dorsal Muscu latura netedă Contractă muşchii netezi,
parasimpatice al vagul ui a viscerelo r: inima, relaxează s fin ctere le
plămânii, ficatul,
pancreasul, rinichii,
vezicula biliară ş i
parţial tubul
digestiv
Fibre senzoriale Ganglion ul Mugurii gustativi Se nsibilitatea gustati viI
gustative inferior de pc din mucousa
traiectu l rădăcinii limbii ,
nervului epiglolei şi
faringe lui
Fibre somatosenzitive Ganglionul Tegumentu l urechii Conduce sensibi litatea
superior de pe externe ş i exteroceptivă
traiectul conductul auditiv
nervului extern
XI Acceso r Fibre motorii Rădăcina Şanţul Muşchii laringelui Mişcările laringe lui
(motor) Fibre motorii bulbarfi din retroolivar Muşchii Mişcă rile capului şi
nucleul ambiguu Şanţu lla tera l sternocleidomastoi umărului
Rădăcina anterior din dian şi trapez
sp in a l ă din măduva
măduva cervicală
cerviea lă superioar.1
super i oară

xn Hipoglos Fibre motorii Nucleul maior al Şanţu l Muşchii limbii M i şcări le limbii in
(motor) hipoglosului din preolivar vorbire, masticaţie,
bulb deglutiţie elc.

5 1
'---
 Retineti!
• •
Nervii Senzitivi . Motori Micsti
,
periferici
o conţin- fibre o conţin fibre somato- o conţin fibre nervoase
alcătuire somatosenzitive motorii ş i uneori senzitive şi motorii
visceromotorii
o conduc influxul o conduc influxul o senzitiv şi motor
nervos de la nervos de la centrii
rol receptori la nervoşi la
centrii nervoşi l11usculature su-i ată
ofibrele viscero-motorii
conduc influxul
nervos la l11usculature
netedă

APLlC~TII
, nervii cranieni care inervează:
1. Stabiliti
- globii oculari;
-limba;
- urechea.

2. Asociaţi noţiunilc din cele două coloane:

Perechi de nervi cranieni Funcţiile acestora
1. III, VlI, IX, X A. Senzitivi
2. V, vn, IX, X B. Motori
3. III, IV, VI, XI, XII C. Micşti
4. 1, II, VIII D. Mototi ŞI micşti cu
fibre parasimpatice
3. Trunchiul nervului spin al
A. Este mixt
B. Se formează din unirea celor pau'u ramuri
C. Are legături cu ganglionii laterovertebral i prin ramurile cOl11unicante
D. Rădăcina posterioară este senzitivă
E. Rădăcina anterioară este constitui tă numai din axoni

4. Nervii periferici asigură legătur'a centrilor ncr'vosi din ncvrax cu reccptorii si efectorii:
A. Descrieţi structura unui nerv spinal. ' ,
B. Clasificaţi - din punct de vedere funcţi o nal - nervii cranieni.
C. Arătati, originile reale si
, aferente ale nervilor cranieni .

52
 A.5. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Clasificarea sistemului nervos vegetativ

Sistemul nervos vegetativ este partea sistemului

nervos care coordonează activitatea viscerală, inconştientă. Si! ne reamintim !
Este format din două părţi: sistemul lIervos simpatic şi
sis/emllillervos parasimpa/ic. S istemul Ilcn;ns din punct de \edere.!
::, I rucjural ŞI funi.:!lUnal ..trc douu
Marea majoritate a organelor au o dublă inervaţie L:ompOllcntc: sb h.:l1lu l IlCI"\OIi. al, ic:\ii
(simpatică şi parasimpatică) cu Ulmătoarele acţiuni: dt: relaţie ~ illl "is tclnulm.:rvos ::,omatk
· Acţiuni antagonice - exemplu: în cazul cordului ~i si t..; l11u l Il Cf\ o:. \ t:'gl' liH i \ ~ nu
(inima)- simpaticul produce tahicardie (cardioaccelera~e), iar autonom . Cele două ~iC:; l eme ncrVO.l!'ie
parasimpaticul bradicardie (cardiomoderaţie); nu s unt ~1.!j1 d ra l e. c II.: s un ' h:g atc
dll •.JILlmic ~ i fi 7 io logk real il,lnu
· Acţiuni în acelaşi sens - exemplu: în cazul glandelor adl.lptarcn fUllcţii l or (trgnne l\Ir Înh.:'rne
salivare şi simpaticul şi parasimpaticul determină secreţia, la I.:ondi~iilc dt.:. Illcuiu.
dar aceasta este diferită din punct de vedere calitativ si
cantitativ. Astfel, simpaticul detemlină secreţie bogată în mucină , iar parasimpaticul induce o secreţie
apoasă.
· Numai unul din cele două sisteme acţionează exemplu: în cazul pancreasului, parasimpaticul
determină secreţia exocrină şi endocrină a acestuia, iar simpaticul nu are nici o acţiune asupra lui.
De regulă sistemul nervos simpatic acţionează în situaţii neobişnuite: fiică, furie, spaimă, durere
viscerală putemică, iar sistemul nervos parasimpatic acţionează predominant în situaţii obişnuite de
liniste
, si
, de relaxare a organismului.
Este organizat structural şi topografic asemănător cu sistemul nervos somatic, fiind alcătuit
din:
1. sistem nervos central ce cuprinde: centrii de comandă aflaţi în măduva spinării şi trunchiul
cerebral şi centTii de control şi de integrare vegetativă aflaţi în hipotalamus, sistemullimbic, scoarţa
cerebrală ;
2. sis/emllinervos periferic alcătuit din ganglioni vegetativi şi nervi.
Sistcmulncrvos simpatic
Centrii nervoşi simpatici se găsesc la nivelul măduvei spinării , în coamele laterale din regiunile
toracică şi lombară.
Porţiunea periferică este reprezentată prin ganglioni vegetativi şi fibre vegetative preganglionare
şi postganglionare
Sistcmul ncr'vos parasimpatic
Centrii nervoşi parasimpatici sunt situaţi astfel: unii în trunchiul cerebral, iar alţii în coarnele
laterale ale măduvei spinării din regiunea sacrată.
Porţiunea periferică este reprezentată de:
- fibre nervoase care pOl11esc din centTii parasimpaticului cranian şi intră în alcătuirea nervilor
cranieni III, VII, IX şi X ;
- fibre nervoase care aparţin centrilor parasimpaticului sacrat, care iau calea rădăcinilor anterioare
a nervilor spinali din această regiune, fonnând cei doi nervi pelvici.

53
 ~
z
~
g:::
., ~
• tt

~
~

~i
o
i5
S ~

~,l"
" .
., g
~
> li
~ <1
~

~ i I

~ ~ ~i
~7 ~ C
" ii 0 - %
~
"• Oi ~ '" i
~
~ ~
;1 %
~
"
~~ ii! ~

~"
~ J
~~
~

~ ~
~ ~
g ~ I II
::l

~ i'! ~• ~;;:I>:
..
- o ~
o' .• !'i 4'
O
i§ ;! ~ ~ ~;1
"" ~ :;!t:; %
• ~ !:
" .,"
"
~ .. ~
•
U

~~ ~ ~
~
"P- ·tMa.t
'" ilg ::: =
4
< In O >
."~
:li
S~ § mlţ E E
~ :l
E ~~
~" ~~

Fig. (iS Efc..'ctc lc stimulurii simpr.t iclilui si pnrusimpaticului

54
 Sistemul nervos vegetativ formează plexuri vegetative simpatico- parasimpatice, din care se
desprind fibre postganglionare ce ajung la nivelul organelor interne (fig. 68).
Plexul carolidial/ este situat la nivelul organelor capului şi gâtului şi se distribuie muşchilor
netezi ai globului ocular, glandelor lacrimare, glandelor salivare.
Plexul ca,.diac este situat în cavitatea toracică şi se distribuie miocardului.
Plexu,.ile aonic. pullIIol/({I; esofilgial/ sunt situate în cavitatea toracică şi se distribuie arborelui
bronşic, cârjei aortice şi esofagului.
Plexu,.ile c(!!iac .yi lIIe~el/le,.ice sunt situate în cavitatea abdominală şi se distribuie organelor
din această regiune: ficat, stomac, splină , intestin subţire , o parte a intestinului gros, pancreas, rinichi,
testicule, ovar.
Plexul ilipogasl,.ic este situat în pelvis şi se distribuie unnătoarelor viscere: rect, vezica urinară ,
uretră, vagin, prostată.
Efectele stimulării simpaticului şi parasimpaticului sunt evidenţiate în plan ş a din fig. 68

~ Retineti
1· . .2
• Desi sistemul nervos vegetativ este separat periferic, la nivelul fonnatiunilor nervoase
superio~re există o strânsă îmbinare între funcţiile vegetative şi cele somatic~. Aceste corelaţii
apar foarte clar, în special cu ocazia adaptării organismului la diferite variaţii ale mediului intern
si
,
extern, când se produc concomitent atât modificări somatice cât si '
viscerale.

lAPllc~ŢII
. notiunile
1. \ sociati , din cele două coloane:

Efectele sistemului nervos vegetativ Sistemul

nervos
1. Mioza (contracţia muş chilor circulari ai irisului urmată de micşorarea
pupi lei)
2. Midriaza (contracţia muşchilor radiari ai irisului urmată de dilatarea
pupilei)
3. Contacţia muşchilor ciliari circulari pentru vederea de aproape
4. Contracţia muşchilor ciliari radiari pentru vederea la distanţă mare
==-=---.., A-s impatic
r.:-5:....-:V'Ca:":s:":o'-'d"'il"'a::ta'-:ţ7-ia"g"-l::-a=-:n";d'-e;-1o'-r-s-a-;CIiC"v-a-re--:cşiC"s:'-e....c-re:-:ţ7ia---;de--'s-al:-'iV-ă:"-ap:Co=a::s:':ă:i.
6. Vasodilataţia şi secreţi a glandelor lacrimare
7. Vasoconstricţie ş i secreţie de salivă vfiscoasă bogată in mucină
8. Bronhocoostricţia (cootracţia musculatmii bronhiilor)
~:.....;;.:.::::..:;:c::..:;"i'-::..::;;.:..ci'-';:-:::====':7'-=---:7,~=':C::;:~='---------1 B-parasimpatic
9. Bronhodilataţia (relaxarea musculaturii bronhiilor)
10. Creşterea frecvenţei cardiace şi a forţei de contracţie,
coronarodialtatia
Il. Scăderea frecvenţei cardiace, scurtarea perioadei refractare şi
cOI'onaroconstricţie
12. Vasoconstricţie tegumentară, uşoară vasodilataţie pe creier,
vasodilataţie pe muşchii scheletici
13. Creşterea tonusului şi motilităţii muşchilor din pereţii stomacului şi
intestinului, relaxarea sfincterelor
14. Scăderea tonusului şi motilităţii muşchilor din pereţii stomacului şi
intestinului, contracţia sfincterelor
15. Termogeneza

55
 Areul ,i adul reflex vegetativ.
Renexe vegetat·ve *
Calca afc,·cntă transmite infonna~ile de la receptori
la centrii nervoşi. Receptorii sunt visceroceptori sau
Să ne reamintim ! interoceptori si sunt situati în peretii organelor interne. al
:'-' J ~ I Inul Il 'no \'cg d ti i l'o o r- Cum se clasifică visceroceptorii în funcţie de Il
d U Il L', 1 d a e! 1 Îtd "'.:.1 \ i ~c rnld
ill ~lHl li Ol d I n ., tllIl1 ~ .t Icgd wr ,j II
natura excitantului? n
'o i II.: 111 It I n CI \ ()~ StJll Ul tl C CI
Aferenţa vegetativă
este reprezentată în majoritate
!' llIl q iOlhll ,i -.h. i1 111i Ih.: r Il 'g tnl l
\r l In b .1 .1 ,\.:.1 ·1 111 a ul ... i h.: l11ululllt; r ' 0 ._
de fibre mielinizate viscerosenzitive care aparţin nervilor
s!
... Ol11l1l1 C l' 1111 r Ik 1,;.11" .11" C.I It II ·~ u spinali (la nivelul măduvei spinării) şi unor nervi cranieni
mu l! 1"I..' llI: \\,.gdu!1\ (la nivelul trunchiului cerebral) şi anume:
\ mlllli!l - I l't fltl p l Hh.: Il I l' IIIlUt I il a) dendritele şi axon ii neuronilor pseudowlipolari
p
n
viscerosenzitivi din ganglionii spinali aflaţi pe rădăcinile
c
posterioare ale nervilor spinali.
1
b) dendritele şi axonii neuronilor din ganglionii cranieni de pe traseul senzitiv al nervilor VII,
~
IX,X.
a
lmpulswile provenite de la nivelul viscerelor t!Unchiului şi membrelor sunt transmise şi ascendent
ş
prin măduva spinării pe căi nespecifice şi căi specifice spinotalamice spre hipotalamus, talamus, sistem
c
limbic şi ajung în ariile corticale SI şi STI unde se fonnează senzaţiile.
C cntrii vegetativi sunt situaţi în diferite etaje ale nevraxului (fig. 69).
Celltrii simpatici se află la nivelul măduvei s inării, în coarnele laterale din metamerele e8,
nerv ulcrnnion lll TI - T12, LI - L3.
-- - ---- ---_ :! _--- - - --- ochi
Centrii para- glandă lacrimală
mc:zcncoful
.. - - _ .. - - joo- - _ _ __ _ ")........ si mucoasă
t
punto si bulb simpatici sunt repre-
- - - - - - - "
• - - - - -
-"'1(""" -
\. .
nazală

~. -I •.
glande sub·
~ mandibulare
zentaţi de:
Parasimpalicul
-- -~-- - - - -~ glandă
parot idă cranian la nivelul
trunchiului cerebral în
urnlătorii nuclei: acce-
sor al oculomotomlui
din mezencefal; lacri-
mal şi salivator supeIior
din punte; salivator
inferior şi dorsal al
vagului din bulb.
Parasimpaticul
sacral sau pelvin- la
nivelul măduvei spină­
b
nervii pelvieni
rii în coarnele laterale
din metamerele S2-S4.
Efl' ren!a \'l' -
argana de
reproducere ~l·tati\'ă prezintă pe
traseul ei doi neuroni:

56
 Examinaţi fig.70 şi ·
compara~ arcul reflex somatic şi
vegetativ!
. IN - neuronul preganglionar
aflat in nevrax şi reprezentat de neuronii
visceromotori din coal11ele laterale ale
măduvei spinării sau de neuronii din
nucleii vegetativi din trunchiul
cerebral;
. TIN - neuronul postganglionar
situat în diferiţi ganglioni vegetativi;
laterovertebra/i sau
para vertebra li, de o parte şi de alta a
măduvei spinării f0l111ând două lanţuri
cu câte 22 ganglioni : 3 cervicali, 10- Fig . 70 • Arc ul rcnex so matie ~i vegetativ
12 toracali, 4-5 lombari, 4-5 sacrali. 111. I b - Ih;urOIl de a S lK i il~ i c: '1 - gang lion Î spinilli: 3 - neuron
Aceştia sunt legaţi între ei în cadrul prcganglionar: ..t - ganglion vcgc la tÎ\': 5 - neuron se nzi liv :
6 - \' isce re: 7 - neuron senzitiv; S - neuron 111010r: 9 - neu ro n
aceluiaşi lanţ prin fibre interganglionare
po stgangl iona r
si cu măduva spinării prin ramurile
~omunicante aibă si, cenusie; ,
- prevertebrali aflaţi în apropierea coloanei vertebrale, în regiunea abdominală şi reprezentaţi
prin ganglionii celiac, mezenteric superior şi mezenteric inferior;
- previscerali saujuxtaviscerali situaţi în apropierea viscerelor (gg.ciliar, otic, etc.);
- intrall1urali - în pereţii viscerelor. Deoarece calea eferentă vegetativă are doi neuroni pe
traseu , ea se poate împă1li în două componente:
a) preganglionară - de la centrii nervoşi la ganglionii vegetativi, este mielinică şi este reprezentată
de axonii new'onilor preganglionari;
b) postganglionară - de la ganglionii vegetativi la efectori,este amielinică si reprezentată de
axonii neuronilor postganglionari. . ' . . '
Eferenţa simpatică face staţie , în majoritatea cazurilor, într-mi ganglion paravertebral
(laterovertebral) sau într-un ganglion prevertebral şi de aceea fibrele preganglionare simpatice sunt
mai scurte, iar fibrele postganglionare simpatice sunt mai lungi. Eferenţa parasimpatică face staţie
într-un ganglion previsceral sau într-un ganglion
intramural , astfel că fibrele preganglionare
parasimpatice sunt lungi , iar fibrele neuron ,- neuron preganglionar
postganglionare parasimpatice sunt scurte. Pe preganglionar

căile eferente vegetative mediaţia chimică este sinapsă

realizată (fig. 71). colinerg l că

- acetilcolină (sinapse colinergice) - între

neuronii preganglionari şi postganglionari - atât
pe eferenţa simpatică cât şi parasimpatică şi între organ efector ~--::~>C'- neuron postgangHonar
(mediator
fibrele postganglionare parasimpatice şi efectorii adrenergic) secllune in intestin
viscerali; organ efector
(mediator colinergic)
- adrenalină , noradrenalină (sinapse
adrenergice) - între fibrele postganglionare
simpatice şi efectorii viscerali Fig. 71 . Efcreu!Ol simpatică si paras i mQ3tică

57
 Refle xe v e getative medul are • reflexe simpatice si parasimBJatice
•
II REFLEXE CENTRUL IN
VEGETATIVE CORNUL LATERAL EFECTE
MEDULAR
SIMPATICE
I pupi lodi latator C8 - T2 -creşterea diametrului pupi Iar prin contarc ţia fibre lor

rad iare ale irisulu i (midriaza)

2 cardioaccelerator T3 - T5 -tallicardie (creşterea frecvenţei cardiace)
3 vaso mQtor T I - L2 - vasoco n s tricţie teg um entară
- coronarodi l ataţie
- vasodi l ataţ i e pc vasele sanguÎne din muşchii somat icÎ
4 sudoral TI - L2 -termoli za
5 pilomotor Tl-L2 -piloerecţi e
6 mo tilitatea T6 - L2 -scăderea ton usu lu i musculaturii tubu lui d igesti v
gastro inteslinal ă -constrictia sfincterclor
7 micţiun e L I - L2 -inhibare prin relaxarea vez icii urinare
-co n tacţ i a sfinctcrului vezica l intem
8 defecaţie LI - L2 -inhibare prin relaxarea rectului
-contracti a sfinct erului anal intern
9 sexual L I - L2 -ejacu lare
PARASIM PA TICE
10. m icţ iun e 52 - 54 -d ecla n şa re prin contractia muşchilor vez icali
-relaxarea stincteru lui vezica l iI1lern
11 defecaţie 52 - 54 -declanşare prin contracţin rectu lui
-relaxarea sfincteru lui ana l intern
12 sexual S2 - 54 -erecti e

Reflexe vegetative care se închid la nivelul trunchiului cerebral - reflexe parasimpatic:e

ETAJ ELE I
TRUNCHIULUI REFLEXE CENTR UL EFECTE
CEREBRAL I
• pupiIar fotamotor -Ia muşch ii circulari ai irisului
• de acomodare --j>pupilocon s tricţia (mioza)
MEZENCEFAL (pe ntru vederea de • nucleu l accesor al -Ia mu şc hii circulari ci liari (ai
aproape) oculomatorului -III cristalinului) c reşterea
--j>

convergenţei cristalinului

. Iacrimal • nucleul vegetativ lacrimal-V II -secretia glande lor lacrimale

• sali var superior .nucleul vegetativ sali va tor -secre!ia g lande lor salivare
superior vn sublinguale ş i submandibulare
PUNTE • respiratorii • centrii n ervoşi din substanta -modificarile acti vitati i
re ticulată ventilatari i
• cardio-vasculare • centrii nervo ş i din substanta -erecte presaare (simpatice) si
reticulată depresoare (parasimpmice)
• secretorii ş i motorii • centrii nervo ş i ai nervului x -secret'ia digest ivă
digesti ve -motilitatea tubului digestiv
BULB • res piratorii • centrii n ervoşi din substan!u -modificarile activitatii
reticul ară ventilatorii
• card iovasculare • centrii ne rvoş i din substanta -efecte presonre si depresoare
reticulatfl

-U fletil1'lle~i
• •
!
T oate organele interne sunt inervnte simpati c şi parasimpatic. Cele do u ă componente ale sistemului
nervos vegetativ acţionează frecvent antago nic, permiţând organu lui respectiv să-şi adapteze activi tatea la
sc him băril e t!Părute in mediul de viata.

58
 APUC" ŢII
\. Obscl'vaţi planşa alăturată şi cvidenţiaţi deosebirile dintr'e calea eferentă somatică
şi calca eferen tă vegetativă simpatică (fig. 72).

2. \naIizaţi schema alăturată şi evidenţiaţi eferenţa simpatică şi pal'asimpatică in

corelaţie cu neurotransmiţătorii (fig. 73).

cfoclori
ganglion previsceml
viscerali

~~~I~~----~'C---~
A~h '~
AC~hJI.
g an gl ion paravcr1ebral credori
visccrali

\'!}r ____k_~~----------i:~~J
__~ , NE I
r;r t AC~..- glandă suprnrnnală
Iil
;0 - - - 0:)
~h_-=':::drn.::n:::':::lin: :ă:.:~S ; :n~o~n~adNE
t
~,..~nJalină
I
)1. Ach .
CALE EFERENTA
SOMATiC A
I I _~g:,n~.:;o:n~p"':':O:rto:b:rn~I___~~~ creclori visccrali

\9'- i~kh l
g!lnglion inlrllmural

Fig. 71 • Efe-renta somatie:, ~j V('gctutiyiJ Fig. 73 • l" Iediatorii chimiei in S.N.V.

,i

Dezvoltarea şi capacitatea fiJl1cţională a sistemului nervos sunt influenţate încă din perioada
de dezvoltare intrauterină a individului. Condiţiile neigienice ale gravidei , alimentaţia
necorespunzătoare, alcoolul, tutunul, stările emoţionale deprimante etc, influenţează negativ sistemul
nervos al fătului.
După naştere sistemul nervos este influenţat de glandele endocrine, de activitatea analizatorilor,
de starea generală de sănătate a organismului, etc. Se cunoaşte că procesele de excitaţie şi de inhibiţie
au o intensitate mai mică la copii decât la adulţi , dar o mobilitate mai mare. Iradierea se produce cu o
mare uşurinţă, ceea ce explică labilitatea psihică a copiilor. În schimb concentrarea excitaţiei se face
mai greu şi de aici necesitatea ca aceştia să depună un efort mai mare pentm menţinerea atenţiei.
Datorită forţei scăzute a excitaţiei şi inhibiţi e i , a labilităţii psihice, a instabilităţii atenţiei , a posibilităţii
mai reduse de a face analiza şi sinteza, de a face diferenţieri, abstractizări şi de a gândi , copii obosesc
mai uşor, fac 1l1ai uşor nevroze.
Prevenirea acestora se face printr-o dozare raţională a efortului intelectual, îmbinat cu relaxări
care solicită sistemul muscular plin gimnastică,jocuri , plimbări etc. Acestea, solicitând în acelaşi timp
centrii reflecsi. ai miscărilor
, involuntare si , centrii corticali ai mi scărilor
, voluntare, stimulează
perfecţionarea sistemului nervos. De asemenea activităţile practice, pe lângă rolul lor f01111ator au şi
influenţă asupra gândirii, în(Tucât pornind de la experienţă se stimulează capacitatea de generalizare a
scoarţei cerebrale.
59
 Unele deficienţe În alimentaţie ca: lipsa proteinelor, glucidelor, fosfolipidelor sau a unor vitamine
din raţia alimentară zilnică, unele boli infecţioase ca: tuberculoza, scarlatina, pojarul etc, lipsa O, din
aerul respirat sau Încărcat cu substanţe toxice tulbură buna funcţionare a sistemului nervos atât la
copil cât şi la adult.
Fumatul (nicotina), alcoolul, droguri le sunt de asemenea toxice atât pentru copii cât şi penou
adulţi. Tulburări ale sistemului nervos mai sunt provocate şi de starea anormală În care se poate afla la
un moment dat diferitele organe, nerespectarea unui regim ordonat de activitate şi odihnă etc.
Dintre bolile care pot afecta dezvolterea şi funcţionarea n0l111aIă a sistemului nervos mai
frecvente sunt: meningita, encefalita, hemorgiile cerebrale, coma, convulsiile etc.
Mcn ing ita este o boală infecţioasă provocată de inflamarea meningelor. Se caracterizează plin
dureri de cap, febră, vărsături, fotofobie (frica de lumină), contracţia muşchilor cefei, modificări
importante În lichidul cefalorahidian. Agenţii patogeni care produc meningitele sunt microbi, viruşi ,
ricketsii (protozoare), ciuperci.
Dintre meningitele microbiene cităm:
a. Mellillgita cerebro.'pillalti epidemică (provocată de meningococ), boală gravă ce se transmite
direct (aerogen) de la bolnavi sau de la indivizi sănătoşi purtători de meningococi. Ne tratată la timp,
boala duce Întotdeauna la moarte.
b . A'l ellillg ila jJll eulIlococicli este produsă de pneUI110COC , adesea ca fonllă secundară a unei
otite, mastoidite sau pneumonii. Este mai gravă decât cea meningocică, nu este contagioasă.
Encc nllil3 se deosebeşte de meningită pe baza gradului de inflamare a meningelui şi a substanţei
cerebrale. Se caracterizează prin febră , cefalee, iritabilitate, ameţeli, vărsături , convulsii , alternarea
stării de con ş tienţă, comă , respiraţii neregulate ş i simptome ps ihiatrice. Cea mai frecventă cauză o
constituie virusurile infecţioase care apar în general la 14 zile de la o infecţie rubeolică , oreion, gripă,
pojar, varicelă şi se manifestă prin mişcări involuntare, leziuni de nervi cranieni. Alte cauze pot fi:
poliomelita, rabia, f-IIY. sau cauze bacteriene frecvente , secundare unei colecţii de puroi din altă
parte a organismului.
llemoragi ilc cerebrale reprezintă revărsarea sângelui în afara s.c.s. prin ruperea unui vas de
sânge din creier. Este o problemă neurologică majoră. Riscul la bărbaţi este mai mare decât la femei.
Se produce ca urmare a unor factori de risc: hipertensiune, fumatul , consumul excesiv de alcool ,
j
afec~uni cardiace şi vasculare peliferice, fiblila~e atrială (FA), obezitatea, sifilisul, traumati sme arteliale.
Se manifestă diferit în flmcţie de cauza detel111inantă. În general debutul simptomelor este brusc:
cefalee severă , vărsături , leş inuri, scăderea forţei musculare, pupile inegale, modificări de pers'onalitate,
ameţeală cu hemiplegie, comă prelungită.Aproape toate decesele survin în prima lună. Dintre cei care
s upravieţuies c primei luni de boală 90% supravie ţuiesc cel puţin încă un an.
Com3 este o stare patologică vizând pierderea cunoştinţei ş i lipsa de reacţie faţă de stimulii
externi, dar cu conservarea funcţiei respiratorii ş i circulatorii care pot să apară modificate. Apare ca
urmare a unei boli grave, meningită , encefalită, hemoragiei cerebrale etc.
Convul siile sunt descărcări electrice spontane, intermitente şi anormale în anumite părţi ale
creierului. Acestea pot lua numeroase forme însă tind să fie stereotipe peno'u fiecare pacient în parte.
Pot fi par{iale ş i gelleralizate.
Cele partiale sugerează o afecţiune structurală pe o anumită parte a unei emisfere cerebrale.
Se caracterizează prin alterarea modi ficată de conştiinţă.
Cri zele gellerali=a/e nu au o caracteristică care să le localizeze ca provenind de la o anumită
emisferă. Se caracteri zează prin debut brusc, cu pierderea cunoştinţei , membre rigide (tonice) apoi cu
mi s cări bruste (clonice). După cliză bolnavul este confuz. Cauzele pot fi: traumatismele, tumorile sau
se;rajul la 'alcool, acc identele cerebrale, hipertens iunea, malformaţii vasculare, hipoglicemie,
hiperglicemie, afecţiuni hepatice, encefalită , sifilisul, f-IIY.

60
 1 m ~
fiti
______________________________________________ ~

Segme~tele unu( analiiz811);@i"

s~ ne reamintim!
s iSh:mu l ner' \.Hi. unilar ca stnJc !u r[\ Ş I flll1ctit.:, a~ igurfl ,,:ch lii bru l organi smului cu cO llditiih.: \ ariabil c ale
mediului "i fl.'g leu / iJ adÎ vitaten organelor Înkrn c Lcgi1 tu riJ llinln:: llrga ni s m ş i mediu l de \ iapi se rca li 7C<I, fl
prII! In lre mediul :lI1a li 7al(\ ri lor. ~Icl c\' iira t c cana le informaţi o nale. carI,; rcc cpţi o ll clI / ă, conduc ş i int egreaza ~ uh
1i."lrIl1i1 dc ..;c ll Luţi j sp ct.; tlic r.: co n ş ti l! Il h;: . c:\c Î IHţiil L' din m ediu.

Analizatorii sunt sisteme morfologice care:

_ sesizează prin receptori specifici, modificările din mediul extern şi intern, ce acţionează asupra
organismului şi conduc impulsurile nervoase în ariile corticale corespunzătoare;
_realizează analiza şi sinteza impulsuri lor nervoase dete1l11inând formarea de senzaţii specifice;
- au un plan unic de organizare, fiecare fiind r - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - --,
alcătuit din trei segmente: periferic (receptor), segmentul de conducere t
intermediarpc.-ifcric
Segmentul (de conducere) şi
central (fig. 74).
- "cccptorul sinaPiă n~t~~~e~'Saergmen-tulC~
8ntr1
al .. il
- este reprezentat prin structuri
specializate şi integrate în organele de simţ; +
segmentul periferic
- stimulat de variaţia unei forme de ~=:;=:::::;=======:;=========rh
energie determină formarea potenţialului de Fig. 74 o Segmentele unui tlnalizatol'
receptor şi, în final, a celui de acţiune (influxul
nervos) ce se propagă în segmentul următor.

Amintiţi-vă criteriile de clasificare a receptori lor şi tipurile acestora!

Segmentul intcrmediar - dc conduccrc este format din:
- că i directe - sunt căi nervoase specifice, cu sinapse puţine, prin care impulsurile nervoase
sunt conduse rapid şi se proiectează în ariile corticale, în zone specifice;
- căi i"directe sunt căi nervoase nespecifice, ce i -''-- - ----:= ;;;:::::::::-- ----l
aparţin S.R.A.A. , cu sinapse multe şi prin care impulsurile
Cort e~ ul
nervoase sunt conduse lent, în ariile corticale, unde se
proiectează difuz şi nespecific.
Segmentul ccntral este reprezentat prin două tipuri de
arii corticale (revedeţi fig. 38):
• ariacorticalăprimară, undeseproiecteazăfibrele Ol f.:Jcliv

căii de conducere;
• aria corticală secundară conectată cu aria
primară
Vi zu al

•
La nivelul ariilor corticale se realizează analiza şi
r~
sinteza infol111aţiilor şi se formează, în final, senzaţiile Muscul;Jr
Auditi v

Cu t~a t
conştiente specifice. Analizatorii din organismul uman Gu~t ;Jliv

sunt: clIfal/af, vizllal, aCllstico-vesfiblllm; olfactiv,

Fig . 75 o Sc hema gCllcrn.lii a analizalorilo r
gllstafiv, motor = kil/estezic. (fig. 75)

61
 ANALIZATOR SEGMENTUL RECEPTOR SEGMENTUL SEGMENTUL
INTERMEDIAR CENTRAL
EXTEROCEPTORl DE CONTACT
-se gasesc la nivelu l pielii;
• terminarii nervoase libere (uz.!.)
- se găsesc în epiderm şi derm ;
- recepţionează excitaţii: tactile, termice,
dureroase, presionale, vibratorii;
• discurile Merkel • Căi le
- in epidenn; spinotalamice • Girusul
CUTANAT - sunt stimulate de atingeri puternice; postcentral din
• cOIpusculi Meissller lobul parietal
- in derm;
- stimulaţi de atingeri fine;
• c01pusculi Pacini • Căile spinobulbare
- în hipodenn;
- stimulati de mişcări slabe, rapide şi de
intensitate mică;
• corpusculi Krallse • Căile trigeminale
- în derm;
- reacţionează Ia excitanţii pentru senzaţia de
rece;
• corpusculi RuJlilli
- în derm şi hipoderm;
- receptionează excÎtaţii pentru se nzaţia de cald.
PROPRlOCEPTORl
• organele lendilloase Golgi
- in tcndoane şi ligamente;
- stimulate de creşterea tensiunii În tendoane prin • Căile spinobulbare
contracţia musculara; • Aria
• corpusculiPacini • Căi l e senzitivo-
KlNESTEZIC - in tendoane, ligamente, periost, fascii spinocerebeloase motorie- de o
(mo tor) musculare, capsule articu lare; parte şi de alta fi
- sunt stimulate de presiune; • Căile trigeminnle şanţului central
• jilsurile lIellromusculare Ro lando
- printre fibrele musculare;
- stimulate de gradul de Întindere a muschiului.
RECEPTORII SIMŢURILOR SPECIALE
· mugurii gustativi
- dispuşi: În mucoasa Iinguală - papile • Aria gustativă
GUSTATIV fungifonne, calicifonne, foliate- in mucoasa • Calea gusta ti vă - girusul
l abia l ă, amigdaliană, palatină, faringiană , postcentral din
epiglotică; lobul parietal

• mucoasa olfactivă
- căptuşeşte cornetul nazal superior şi lama • Aria
OLFACTIV curuită
-
a osului etmoid;
celulele receptoare sunt neuroni bipolari;
· Calea olfactivă olfactivă-girusul
hipocampic din
paleocortex
• celulele Cli comtr; şi bastolla,ye se găsesc În
retină
• celule cu conuri 5-7 mii, răspun zătoare de
VIZUAL vederea fotopică, cromatică • Calea vizuală • Aria vizuală -
• celule cu bastonaşe 125-130 mii, pentru lobul occipital
vederea sco topică

62
 • crestele amputare
- in ampulele canele lor semicirculare; • Aria
YESTIBULAR • aparatul o/alifie • Calea vestibul ară vestibulară -
- În maculele utriculare şi
.
saculare. girusul
temporal
superior
I NTEROCEPTORI
INTEROCEPTIV • termil/arii nervoase libere • Căi l e
•
•
•
baroceplori
chemoreceptori
termoreceptori
..
spinotalamice
Căile nespecifice
- substanta reticulată
• Gi rusul
postcentral-
lobul parietal

Retineti!
• •
• Analizatorii se impart in:
- analizatorii excitaţii l or externe reprezentaţi prin analizatorii: cutanat, alfactiv, gustativ, optic, acustic;
- analizatori i excitaţiilor interne reprezentaţi prin analizatorii: motor, vestibul ar şi al mediilor interne.
• Î n funcţi onarea analizatori lor excitaţiilor externe se disting unele caracteristici speciale:
- sunt receptori care intră în acţ iun e prin contactul direct cu excitantnl;
- receptori i de contact: analizatorul cutanat, gustativ;
- alţi receptori intră in acţiune când excitantul lu crează de la distanţă;
- telereceptorii: vizual, acustic. o lfactiv.
• F uncţionarea analizatorului este condiţ i onată de integrita tea anatomică ş i funcţională a fiecăru i segment

-r APLlC~ ŢII
1. Mugurii gustativi se gliscsc În
... tr uctu rÎ cu o excepţie:
A. Mucoasa faringiană
B. Mucoasa amigdaliană
C. Mucoasa ep i glotică
D. Mucoasa esofagiană
E. Mucoasa palatina
2. Segmentul pcrifcl'Îc al l1t111l iz utoJ'ului motOI'
este r eprezentat de următoarele structuri:
A. Fusuri neuromusculare
B. Discurile Merkel
C. Corpusculii Pacini
D. Oraganele tendinoase Go lgi
E. Corpusculii Meissner
3. \. s(H:ia!"i noţiunile din cele două
r-------
A~/-,a-l~
următo;.II'clc -1. Receptorii pentru reee sunt :
A. Corpusculii Meissner
B. Corpusculii Pacini
C. Corpusculii Ruffini
D. Corpuscul ii Kl'ause
E. Discurile Merke l
5. E vidcllţin~i alil' maţiile corecte:
a) Neuronii b ipo lari din mucoasa o l factivă sunt
chemoreceptori, deoarece axonii lor formează tracturile
olfactive.
b) Corp usculii tendinoşi Golgi sunt proprioceptori
deoarece sunt situaţi printre fib re le musculare.
c) Crestele ampulare sunt responsabile de m e nţinerea
echilibrului deoarece fac parte din aparatul ataii tic al
urechii interne.
coloane :
k-a~t~o-I"-II~----~--S~e-~
-I-II-e-lI~h-,I~ce
-1-,t~r-a~l-'

1.Analizatorul kinestezic A.Lobu l temporal

2.Analizatorul auditi v B.Lobul frontal
3.Analizatorul cut anat C.Lobuloccipital
4.Analizatorul gustativ D.Lobul parietal
5.Ana lizatorul vizua l E.Pa leocortex
6.AnalizatoruI vestibu lar
7.Analizatorulolfact1v
8.Analizatorul interoceptiv

63
 B.2. FIZIOWGIA ANALlZATORIWR
- ot
- do
pe
Fiziologia analizatorului vizual co
in1
esl
Analizatorul vizual asigură peste 90% din
o
Să ne reaminti ... infomlaţiile pe care le primeşte organismul din mediul
co
înconjurător şi de aceea are o importanţă deosebită nu
Sc ~me n(ul periferic al anali . alOrullH numai în diferentierea luminozitătii, formei si culorii
, " es
'ual \.:'sh; "\!pn.~ · ~l.:'nt. ll l.h.: ochi, \c~ .\ obiectelor,dar şi în orientarea în spaţiu , menţinerea
Lire,; In 11Il1PUIlL'l1!.1 glJh ul oc ular i echilibrului şi a tonusului corticaL f31
OIţan,_ Il' t1h,' ...:.In "ilrlH.:tUruglublliui do
Excitantul adecvat al analizatorului vizual îl
m.:ul:lf 1,.. inti.line-se. IliniciiL'~!'Ickn1l1C~I. (a
constituie razele de lumină care, reflectîndu-se pe
cu ("rllda. rL,tinu .. L temui ·ljl ll c·l'Ornc
difelite obiecte, pătrund în interiorul globilor oculari.
\lnUl.I!" .1p0;I;-1 eri ... t.:lill UI1Hl,lrl:
La nivelul acestora au loc două fenomene importante:
sticlll.1Sfl~ : Isi 'nud l'ulO. n~ihil cduh.:1t.:::
cu Cllllun i ba:-.lulla,:, din n:lllld.
- conducerea razelor de lumină prin sistemul
el:
optic şi devierea lor în aşa fel încât se proiectează pe
cr
retină;
- excitarea celulelor fotosensibile din structura
se
acesteia.
... Formarea inulginilor pc retină
m
el
•
Lumină slabă În realizarea acestui proces conlucrează irisul
cervical superior
şi sistemul optic.
lu
,_ .'"","'.'",ă rndiarâ
lrisul reglea z ă cantitatea de lumină care
cr
pătrunde până la retină prin modificarea diametrului
Musculatură ci rculară
In
... pupi lei , în urma contracţiei fibrelor musculare radiare,
aflate sub dependenţa fibrelor nervoase simpatice
(1;
C(
cervicale şi a fibrelor musculare circulare, conh'olate
de fibrele nervoase parasimpatice ale oculomotomlui re
(fig. 76 ).

"'. Reamintiţi-vă modul de evidenţiere a

Cr
•
Lumină pulemică
reflexelor pupilofotomotoare - pupiloconsh'ictor
şi pupilodilatatorîn funcţie de variaţia intensităţii
CI

Fig. 7f, • VlIrinţln cllnlllClru llli pUllilar luminoase! p

Sistemul optic al globului ocular,fonnat din mai p'
multe medii refringente, poate fi considerat ca o s ingw'ă
lentilă convergentă Cll o putere totală de refractie de 1,
60 dioptTii şi cu centrul optic la 17 mm în s~atele v
cristalinului. Deşi cea mai mare parte a puterii de
refractie c'
" apartine comeei - 40 dioptrii , cristalinul- Cll
o putere de refracţie de 20 dioptrii, este foarte important
deoarece convexitatea lui poate fi mult crescută,
realizând acomodarea.
c

64
 Razele de lumină suferă la nivelul ochiului
o triplă refi'acţie: prima la interfaţa aer - cornee, a
doua pe faţa anterioară a cristalinului şi a treia,
Ochi emelrop
pe faţa posterioară a cristalinului care este şi se Astigmatism

comportă ca o lentilă biconvexă .. Ca urmare

imaginea care se formează în pata galbenă a retinei
este reală, mai mică şi răsturnată (fig. 77).
Miopie
În cazul ochiului normal- emetrop - există Hipermelropie

o concordanţă perfectă între puterea de

convergenţă a mediilorrefi'ingente (distanţa focală
= 17 nun) şi lungimea axului antero-posterior care
Fig. 7'b • Defect e de rcfrac!ic
este de 24 mm. Aceasta permite vederea clară,
fară acomodare, a obiectelor situate la O distanţă mai mare de 6 m. În cazul obiectelor situate între
două puncte: punctum remotum situat la 6m şi punctum proximum aflat în apropierea globului ocular
(aproximativ 25 cm), vederea este de asemenea clară, dar cu acomodare.
Acesta presupune unnătoarele:
-mioza - micşorarea diametrului pupilelor prin contracţia muşchilor circulari ai irisului;
- creşterea convergenţei cristalinului prin conlTacţia muşchilor circulari ciliari. Cristal inul fiind
elastic, devine mai convergent pe faţa anterioară, raza sa de curbură scade, iar puterea sa de convergenţă
creşte.
- corectarea axelor oculare prin contracţia muşchilor extrinseci ai globilor oculari. Imaginea
se formează în foveea centralis, unde capacitatea de discriminare vizuală este maximă şi prezintă cea
mai mare claritate. În cazul în care puterea de convergenţă a sistemului dioptric nu este în concordanţă
cu lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop (miop, hiperllletrop).
Observând fig. 78 constataţi că, în miopie imaginea se formează înaintea retinei datorită fie
lungimii mai mari a axului antero-posterior al globului ocular (miopie axiaIă) , fie unei convergenţe
crescute a cristalinului (miopie de curbură). Se corectează cu ochelali cu lentile divergente (biconcave).
In hipermetropie imaginea se fonnează în spatele retinei, fie datorită axului an te ro-posterior mai scurt
(hipermetropie axiaIă) , fie convergenţei scăzute a cristalinului (hipermetropie de curbură). Se
corectează cu ochelari cu lentile convergente (biconvexe).
Astigmatislllui este datorat neregularităţilor cOllleei sau defollllării cristalinului. Imaginile
retiniene sunt neclare iar corecţia se realizează cu lentile cilindrice.
Funcţionarea nornlală a analizatorului vizual este afectată şi de alte defecte, printre care:
- rezibitismul- se datorează scăderii elasticitătii , a cont:ractilitătii
, cristalinului si " muschiului ciliar
(muşchiul cristalinului); se corectează cu lentile biconvexe
ca în hipermetropie;
- daltonismul - absenţa parţială sau totală a
pigmenţilor fotosensibili din celulele cu conuri duce la
perturbări în perceperea culorilor;
-hellleralopia -lipsa vitaminei A din alimentaţie duce
la diminuarea sintezei de pigmenţi fotosensibili şi la reducerea
vederii;
- acromatopsia - imposibilitatea de a percepe
culorile.
Câmpul vizual Fig. 79 . CClmpuI vizua l
Spaţiul cuprins cu privirea se numeşte câmp viZl/al. 1. c:imp vizual ochiu l sl:ing: 2. câmp ViZll~1
Fiecărui ochi îi corespunde un câmp vizualmonocular oehiu l drt!pc 3. ~:lmr vizual binoc ular
care se suprapune în parte cu câmpul vizual al celuilalt ochi.

65
 Partea comuna a celor doua câmpilli monoculare reprezinta
câmplll vizlIal binoclIlar (fig. 79). Orice obiect aflat în
câmpul vizual binocular, fonneaza câte o imagine pe tiecare
din retine. Aceste imagini fuzioneaza pe scoarta cerebral ii
într-o imagine unică.
Peisaj
indepaT1i!t Din punct de vedere functional, retina tiecărui ochi
are o jumatate nazala si una temporală . Datorită modului
particular de încrucisare a tibrelor nervului optic la nivelul
chiasmei optice, hemiretina nazală stângă devine cores.

=----'; \. pondenta cu hemiretina temporală dreaptă si invers. Astfel o

C
imaginile proiectate pe hemiretinele stJlngi, ajung în aria vizU[~il
a emisferei cerebrale stângi si invers (fig. 80). Datoritîi il
,*-'<--
cristalinului, imaginea formată pe retină este .'âsturiiatâ si
Cffi:>...
astfel hemiretinele stângi văd hemicâmpul vizual drept si
riPr-+-- te.'lae!G:::: invers. Vederea binoculară conferă abilitatea vederii În
vcm»
profunzime, stereoscopică.
în practica oftalmologică, determinarea cârnpului b
vizual se realizeaz.'i cu un aparat special. c

În clasă se poate demonstra usor astfel: d

Se desenează cu creta pe tablă o "roZă a
\
vânturilor" astfel Încât centrul acesteia să fie la nivelul
Fig . SO • FOI"marca imaginilor În
ariile vizuale ochilor unui elev de talie mijlocie. Se alege un subiect
care este pus să stea În picioare În fata tablei la o
dep3rnlre de aproximativ 15 cm.. Subiectul isi acoperă cu mâna un ochi. Cu ochiul rămas liber
priveste fix în centrul desenului. În acest timp nn elev mai Înalt ia o cretă albă si o deplasează Încet (

in inngul fiecărei linii a rozei vânmrilor, de la periferie la centru si se opreste, marcând locul , În'
momenml când snbiectul sesizează intrarea în câmpul său vizual a cretei. Se realizează delimitarea
perimeuuIui vizual pentru ochiul respectiv (fig. 81). Se poate relua experienta si
peilIru celalalt ochi. În acest caz se va putea vedea deosebirea , - - ' - - - - - - - - - - - -- j
(.~
dinne cele doua câmpuri si telIÎtoriul.lor de suprapunere. Dacă C4mp\naz:afi I Cl'mp·t'emJ)Ora~ a
se I.u creazii cu crete colorate, se pot delimita în acelasi mod -::::=1~~ l
câmpori1e vizuale pentru culoriJe.respective, constatându-se că
ele SUDI cuatât mai restrânse, cucât culorile sunt mai luminoase.
Se observă, de asemenea! că perimetrul câmpului vizual este mai
~~I
mare·spre partea temporală si: înferioarăaochiului si mai redus
ea nazală si su erioară ~fig. 82), j
l
Baza fotochimică a vede rii
Razere hlininoasedim spec~
llizibiill eu [ungimea! !fu umili
eUJjJrinsfu ÎilIiEe' 4(i)(i)J- '1(i)(i)J om ~fljg.
83,)1,. ajunse l'a! triivel'ull grofuu>llruii (!i»)

oe1!l!!rur-. stJ;ăfuali mediiire refriingen te

are sistemul\rii clioptrie·. apoii Fetina.
de lial SlillatulJ X lial slillal1llD 1" «de' la!
stillatull neUli0uiil'ou'muftii'poFaunra Fig. 8'1 • Dete rm inarea
stillab1!l!!J piigmenbrur)\.de·l!llJlde·aj,l!IEg,r31 câmpulu i vizual pentru culori
 ultraviolet violet albastru verde galben portocaliu rosu infrarasu
I ro-
, ,
to 1
111.-, .. ·,V. ~ .. ~ fi

lungimea
•
0 ,3
•
0,4
•
0,5
•
0,6
•
0,7
•
0,8
undei
J.1Il1 l' Lumină vizibilă pentur om '1
Fig. 83 • Spcctnllllll11in ii
celulele fotoreceptoare reprezentate de celulele cu comul care conţin iodopsillă şi celulele cu bastonaşe
care conţin rodopsină. Prin descompunerea pigm enţilor fotosensibili - iodopsina în relinen şijolopsillă
iar rodopsina în relinen şi scolopsină, se modifică pem1eabilitatea membranelor celulelor fotoreceptoare
pentru ioni si se declansează potenţiale de acţiune.

Revedeti, fig. 65 si
, reamintiti-vă . , componentele căii vizuale!
traseul si
De la celulele fotoreceptoare cu conuri şi bastonaşe pornesc influx uri nervoase spre neuronii
bipolari, apoi spre neuronii multipolml. De aici prin nervii optici impulsurile nervoase sunt conduse la
creier.
Celulele cu bastonaş sunt responsabile pentm vederea scotopică, în lumină difuză, când nu se
disting culorile, detaliile şi contururile obiectelor. Este vederea în alb-negru.
Celulele cu bastonaş au pragul de excitabilitate mai scăzut decât celulele cu con, penniţând
vederea la o cantitate mică de lumină.
Celulele cu con sunt responsabile pentru vederea fotopică, diurnă, în lumină intensă n ecesa ră
pentru vederea cromatică care permite perceperea culorilor.
Perceperea culorilor, realizată de celulele cu , - - - - - - - - -- -- - - - - - - - ,
cOl1uri-vederea cromatică- este explicată prin mai
multe teorii. Una din ele este teoria tricromatică
sau teoria culorilor fundamentale cunoscută şi sub
numele de Joung-Helmholtz.
Confol111 acestei teorii retina conţine trei Lanterne de proiectie a filtretar:
rosu. veme. albastru
tipuri de celule cu con, cu substanţe fotosensibile
ccrBn alb
speciale care se descompun sub acţiunea radiaţiilor
roşii, verzi sau albastre (fig. 84). Fig. 84 . Culori fundamcnt alc
Diferitele senzaţii cromatice sunt rezultatul
stimulării concomitente şi inegale a celor trei tipuri RVA
de celule cu conuri. Stimulm'ea lor egală dă senzaţia
de lumină albă. În lipsa stimulării luminoase, se
produce senzaţia de negru (fig. 85).
Dis e c ţia globului ocul a r
Puteţi evidenţia diferitele caracteristici ale
RVA RVA
componntelor globului ocular procedând în felul
următor:
Se curăţă globul ocular - procurat de la
abator de ţesutul conjunctiv şi de muşchii săi cu
ajutorul unei foarfece. Acum se poate vedea
sclerotica de culoare albă-cenuşie, îmbrăcând corpul
globului, iar la cei doi poli COl11eea şi respectiv F ig. 85 • Rece pta rea culorilor - RVA= I'OSU,
nervuloptic. verde, allJastru

67
 ner. op t ic ~ . Ill ll ~c h i : 5. rct infl: o. vase: 7. cri sw lin : R. umoa re apoas5 .

Cu un b isturiu ascutit , se
I începe o incizie în sclerotică, pe linia
Exam inati, irisul si , pe o l amă de sticlă!
, etalati-l
ecuatorial ă. Cu ajutorul unei foarfece
Desprindeţi cristalinul şi cercetaţi propri etăţi l e lui optice
- se pri veşte prin el un text. cu vârfurile ascuţite se rea l izează o
secţiune c ircu l ară , obţinând două
Comparaţi caracteristici le componentelor observate de
voi cu imaginile din fig . 86. Desenaţi -l e în caietele voastre! emisfere. Prin această operaţie se
scurge umoarea apoasă şi se
îndepărtează umoarea sticloasă .
După
go lirea cupei ochiu lui, de umoarea stic l oasă, se poate exam ina retina, deşi ea nu se
desprinde de coro i dă. Este de culoarea neagră şi pe suprafaţa ei se pot distinge cele două pete: una de
culoare albăstruie- pata oa rbă (originea nervului optic) , cealaltă de culoare gă l buie - pata galbenă (în
care se află concentrate masiv celulele vizuale cu conuri) .
....
il Retineti •
• • •
• R etina este înve l iş ul globu lui ocu lar de origine ectodermică care prezintă 10 straturi în care
se întâlnesc mai multe tipuri de celule: o cel u lă mu lt i polară împreună cu celulele bipolare ş i cu
celulele fotoreceptoare, de le cru'e pomesc semnalele luminoase, fonnează o unitate fimcţiona l ă
retinirulă.
I risu l reglează cantitatea de l umină care pătrunde până la reti n ă
Î n cazul ochiului normal (emetrop) convergenţa cristalinului concordă cu lungimea axului
anteroposterior şi razele luminoase foca l izează pe retină .

-r APLICIII TII
1. Observaţi fig. 87 ~i constataţi care SUDt distanţele la care se află cele două puncte - PR
şi PP - În cazul ochiului m iop (8) Oi hipermetrop (C) faţă de cel emetrop (A).
2. Evidenţiaţi afirmaţiile cor ecte:
a) La hipermetropi apropierea obiectelor de ochi pennite
vederea c l ară a acestora deoarece axul antero-posterior al ro 61" a A
globu lui oculru' este mai lung decât cel al ochiului emeh·op. 1 2
~
b) Celulele cu bastonaţe sunt răspunzătoare de vederea ro b a
2 '~ B
scotopică deoarece au pragul de sensibilitate scăzut. 1
3
c) Celu lele cu conuri sunt răspunzătoare de vederea
di urnă deoarece conţin rodopsină.
d) Corneea, umoru'ea apoasă, cristalinul şi umoru'ea
sticioasă sunt structuri ale globului ocular deoarece au rol în
ro
2

Fig. 87 . Acomodarca
hl d i s tanţ5
a
: c
3.
refracţia razelor de l umină.

68
-
 Fiziologia analizatorulul auditiv si
ve tlbular
FIZIOLOGIA ANALlZATORULUI AUDITIV

celule auditive
s~ ne reamintim ! simt 1l'llem .... ~~=t---.l:~"'nb'D"D Icdo rio

S C(!llh:nlul ru:ept ,r al t.:dnr doi anali/. ..al .ri. JL:uslic ,1

t.; IIi ular. t.: ... tt.! ..,iltlat la ni\t!lul urechii interne, fllnnat Jin
I.. btrlllw l ''"'o. ( ~" Iibul l\~""< canalt..: .. cm ici rcuhlrc osoase.
mdi,;. () \Is):i IJbirintul memhram. {utriculă şi "ac uIă, ~~nJlc
'II uhrl. mcmbr.mll3 c. melc mcmhr.mus au cohh.:cl.
sust inere bnzil<lră
Analizatorul auditiv deţine roluri importante legate
osoasă
de orientarea În spaţiu , depistarea pericole lor ş i mai ales
perceperea vorbirii care stă la baza relaţiilor intenJmane. ~=::::~======:;:~====
RX. Structur<l o rgan ului Corti
Segmcntul rcccpt .. r a l analizatorului auditiv este '----'-_ _ _ _ __ -'-_ _ _ __ _ _---'
reprezentat de orgallul Corti, situat pe membrana baz ilară din structura cohleei (fig. 88). Transmiterea
sunetelor - unde sonore produse prin condensări ş i rarefieri ale aerului, până la organul Corti se
reali zează astfel:
• Pavilionul urechii captează şi dirijează sunetele spre conductul auditiv extern, la capătul
căruia, unda sonoră pune În vibraţie membrana timpanului , care la rîndui său antrenează lanţul celor
trei oscioare;
• De la oscioare unda sonoră este transmi să ,
succesiv, ferestTei ovale, perilimfei , endolimfei (fig. 89).
Lan ţul de oscioare nu transmite pasiv v ibraţ iil e
ci , prin mu şchii ciocanului şi scăriţei , contribuie la
modificarea intensi tăţii sunetului. Contracţia muşchi ului
ciocanului diminuează amplitudinea v ibraţiilor prea
puternice, iar cea a muschiului
, scăritei
, amplifică sunete le
prea s labe. Amplificarea sunetelor recepţion a t e se
datorează, pe de o pm1e faptului că suprafaţa membranei
timpanului este mai mare decît cea a ferestrei ovale s, i, pe ~=::::::=::::=============
Fig. R9 . T ransmiterea und elol' sonore
de altă parte, creşterii forţei cu care se deplasează scă riţa .
Ac eastă creştere a intensităţii semnalului este
m_!cl:tDria
necesară deoarece lichidul are o inerţie mult mai mare

~
decît aerul şi are nevoie de o presiune mult mai putemic ă . . t
Indolroa ciiilor
inauntru
pentru a produce v ibraţ i a lichidului. -:::f::=,;=====::::;===
-~+
• Vibraţ iile perilimfei determină v ibraţ ii a le m. bazilara

membrane i bazilare care antrenează celulele auditive,

ale căror ci li vor suferi de fonnaţii mecanice la contactul
cu membrana tectoria . Înclinarea cililor Într-o parte
d e polari zează celulele , iar În dire cţia opusă le
hiperpolmi zează (fig. 90). Aceste variaţii altemative de
poten~al receptor, produc potenţiale de acţiune pe fibrele Fig. 90 . Excitn rea celulelor se nzoriale

69
 senzitive ale neuronilor din ganglionul Corti. Depolarizările celulelor
senzoriale auditive cresc frecvenţa potenţialelor de acţiune, iar
hiperpolarizările o reduc.
+ Membrana bazilară, care are o structură comparabilă cu un
, de amplitudine maximă, la o distantă
rezonator de coarde, are vibratii ,
variabilă fată de scărită, în femctie de frecventa undei sonore. Baza
, 1 1 ,

melcului intră în rezonanţă cu suntetele cu fi'ecvenţa înaltă (lSOOOHz),

mijloculmembranei bazilare cu sunete cu frecvenţe medii (SOOOHz),
iar vîrful melcului cu frecvenţe joase (SOOHz). Fiecare sunet va pune
J5'CO:
in vibraţie începutulmembranei bazilare, dar va detem1ina vibraţii
Fig. 9 ! • V ihra!i a IIlcmhr:H1ci cu amplitudine maximă în zone diferite ale acesteia, în funcţie de
hnzll llr(' În rllll q i c dl' I"rcc\'c nlll frecvenţa sa (fig. 91).
~ lI l h' t cllJr.

Transmiterea sunetelor

Amintiţi :vă lOca lizarea neuronilor în ungul căiiâUcIitive!

Fiecare neuron senzitiv, din ganglionul spiral Corti , transmite impulsuri nervoase de la o anumită
zonă a membranei bazilare spre staţiile de releu ale căii acustice:
a. - nuc/eii coh/eari din pun le
b. - co/iculii cvadrigemeni iI~feriori ai mezencejalului
c. - corpii geniculaţi mediali ai metatalamusului.
Datorită acestui fapt potenţialele de acţiune, separate în frecvenţe componente la nivelul
membranei bazilare, se transmit spre centrii corticali prin "fire izolate"
, corticahi a căilor auditive are loc în circumvolutia
P roiectia , temporală superioară. În această
zonă are loc realizarea senzaţiei şi a percepţiei auditive. Scoarţa interpretează frecvenţa sunetelor
auzite în funcţie de neuronii corticali la care ajung impulsurile nervoase auditive.
Urechea umană percepe unde sonore cu o frecvenţă cuprinsă între 16-20.000 Hz (cicli I s) şi
cu o intensitate cuprinsă între 0-120 dB. Acuitatea auditivă
maximă este între 1000-4000 Hz. Sunetele se caracterizează
iN REPAUS
prin înăI~me, intensitate şi timbm.Totalitatea sunetelor percepute
de urechea umană sub formă de senzaţie auditivă reprezintă
m asă
câmpul auditiv. Acesta se reduce progresiv, odată cu înaintarea
~~~~~ g e~latinOaSă în vârstă. Sensibilitatea auditivă scade treptat dacă urechea
primeşte timp îndelungat sunetele cu aceeaşi frecvenţă şi
amplitudine, deoarece are loc procesul de acomodare.

FIZIOLOGIA .\NAUZATORULUI \'ESTIBlIL\R

I receptoare
Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul
despre poziţia corpului sau capului în spaţiu şi acceleraţii le
liniare şi circulare la care acestea sunt supuse, fiind o
componentă importantă a mecanismelor care contribuie la
reglarea echilibmlui, alătuli de alţi analizatori (kinestezic, vizual,
tactil) şi în acelaşi timp de cerebel.
Segmentul receptor al analizatorului vestibular este
LA A PLE CA REA CAPULU I reprezentat, pe de o parte, de utriculă şi saculă, pe de altă parte,
SPRE DREAPTA
de canalele semicirculare. În utiiculă şi saculă se află receptorii
maculari care sunt stimula~ mecanic de către otolite. Stimularea
lor are loc atât în condiţii statice cât şi dinamice.

70
 • Când capul stă nemişcat, otolitele apasă prin
!!feutatea lor asupra celulelor senzoriale, care trimit impulsuri creastă ampul;.ră

;pre centru, informÎI:du-1 asupra poziţiei capului În raport

CU direcţia vectoruluI gravltaţlOnal (fig. 92) .
• Când capul şi corpul suferă accelerări liniare
(Înainte, Înapoi sau lateral) forţele de inerţie Împing otolitele,
care sunt mai dense decât endolimfa, În sensul opus
deplasării. Astfel se declanşează la nivelul centrilor nervoşi
reac~i motorii pentru corectarea pozitiei corpului şi capului
ce pennit menţinerea echilibrului pe durata mişcării.
Receptorii maculari otolitici nu detectează viteza de
deplasare a corpului ci acceleraţia pe orizontală (cei din
utriculă) şi pe verticală (cei din sacuIă). Ei nu participă la
men~nerea echilibrului În condiţiile accelerărilor circulare
ale corpului.
La baza canalelor semicirculare se afla crestele
ampulare, al doilea tip de organ receptor al analizatorului
vestibular. Crestele ampulare sunt responsabile de
mentinerea echilibrului În conditiile acceleratiilor circulare FI" . ~ :; • Excita .. "" crestetor
ale c~pului şi corpului. MişcăIile de rotaţie antrenează rotaţia
simultană a canalelor semicirculare aflate În planul rotaţiei respective. DatoIită inerţiei , endolimfa din
aceste canale realizează o deplasare relativă În sens opus detenninând Înclinarea cupulei În sensul
acestei deplasări (fig. 93). Receptionarea mişcărilor circulare este posibilă datorită orientării canalelor
semicirculare În cele trei planuri ale spaţiului. Canalele semicirculare orizontale şi laterale inforll1ează
asupra mişcărilor În jurul axului vertical, iar canalele verticale informează asupra mişcărilor Înjurul
axelor orizontale (sărituri, căderi).

Transmiterea infonnatiilor de la receptori la scoartă

Observaţi dispunerea neuronilor de pe traseul căii vestibulare În fig. 57!

Potenţialele de acţiune de la nivelul receptori lor vestibulari sunt transmise de primul neuron al
•
căiivestibulare aflat În ganglionul Scarpa până la nucleii vestibulari bulbari unde se află al doilea
neuron al căii. De aici, stimulii vestibulari se distribuie În mai multe direcţii:
- spre arhicerebel- responsabil de menţinerea automată a echilibrului;
- spre f0l111aţia reticulată a trunchiului cerebral ;
- spre neuronii motori medulari , pentru reglarea tonusului muscular şi a posturii corpului;
- spre nucleii motori ai perechilor de nervi III, IV, VI , care asigură fixarea ochilor În timpul
mişcărilor rotatorii ale capului;
- spre talamus - unde se află al treilea neuron pe calea vestibulara

Pruiecţia curtitali,
Axonii neuronilor din talamus conduc infonnaţiile la scoarţa cerebrală În girusul temporal
superior, În vecinătatea ariei acustice.

Retineti !
• •
în urechea intemă se află celule receptoare acustice şi vestibulare care sunt separate structural
dar interconectate funcţional.

71
 APLlC~TII
1. Asociaţi noţiunile din cele două coloane:

AI/alizatorul Structuri corespul/zatoare

1. Organul Corti
2. Macula utriculară
3. Macula saculară
4. Ganglionul Scarpa
A .Vestibular 5. Nucleul cohlear
B. Acustic 6. Nucleul vestibul ar
7. Ganglionul spiral Corti
8. Talamus
9. Metatalamus
10. Lobul temporal superior

Receptori vestibulari Rolul lor

1. Menţinerea echilibrului în
condiţiile acceleraţiilor circulare ale
capului şi corpului
2. Trimit impulsuri spre centrii
A. Crestele ampulare nervoşi infonnându-i asupra poziţiei
B. Maculele otolitice capului în raport cu direcţia
vectorului gravitaţional.
3. Detennină declanşarea la nivelul
centrilor nervosi
, a Wlor reactii
,
motorii ce pennit menţinerea
echilibrului pe durata mişcării.
2. EyidclIliali afirmaţiile corecte:
1.0toliţii se vor deplasa în direcţia opusă mişcării deoarece impulsurile care ajwlg la nivel
cortical permit interpretarea direcţiei mişcării.
2. La baza canalului cohlear se percep doar sunetele cu frecvenţă joasă deoarece la vârfill său
se percep nwnai sunetele cu fTecvenţă înaltă.
3. Canalele semicirculare membranoase comwlică prin ambele capete cu utricula, deoarece
ele sunt orientate în cele trei direcţii ale spaţiului.
3. Completati PI'opoziţiile lacunare:
1. Lanţul de oscioare din urechea ..... ..... intervine în reglarea ..... .... datorită ........ anexaţi.
2. La baza canalelor semicirculare ..... se află creste ....... responsabile de menţinerea echilibrului
in condiţiile acceleraţiei ........ .
·t Canalul coblear este delimitat de:
a) membrana Reissner
b) membrana bazilară
c) peretele extern al melcului osos
d) membrana tectoria
e) membrana reticulară

72
 Fiziologia analizatorului cutanat

s~ ne reamintim !
PIt:h.: I '" I l un IIlU': I1. t:al11p 1"L'1:l'J) (or L1allll.IIJ 11 11 Ilu.: nm . ~ Inr . i ,Irl.lh: li.l r I nl1lndlii ,1 1e ~1/1.tli L!oruilli uiI.lI1JI
r mlurmt d :i 1,. lllrÎll1 r 'o~ i , 1Ip \.:ri~ n u UJlr<1 prllpn t:l:-Iţtlor nil, l' tdt lr i k nnl11 t.: l1l'inr ,' lI l:.t l" urgallÎ II1HI ITI
m \;001.1..
Pici I lld ltui,:, din II" 1 ~ lri.llul"I rriIl Lip'Ih.:: ridermul - llII l'pilLi iu r l lln ~ It •.lIitil..:iJ l I cratlnl /u t :.Ir.
pl' ,"ta la h.1 a un ~ lr.11 gl..' l1Cl'tltot cu l:cl ul tir Cl lflţll1 p ig m L: 111mdank: dd "1I111 1 - O patllld co njulH., ti \. \ dcn"a
li f1tuit,1 0111 lou:.! nne pnplinr:i ,pn.: 'Pl{krm .,' , I'uh.ulara pn.' hiJlud~r111: hif1od('ll1IlI/ - dll :ilu il din ţ e u!
'tlllJUIH'U lu 'U t:L'lulc o.ldipoJSL grupJh: III p,ulIl:uli :l dipo .~ 1.

Pielea este sediul receptori lor (fig. 94) pentru mai multe
sensibilităţi: tactilă, termică, dureroasă.

lennlna~
• S ellsibilitatea tactilă, presiolllllti , I'ibrlllol'ie - are \\ / ' d ..cun

ca stimul comun deformarea tegumentului care poate Melkel

fi:superficială În cazul taclului (corpusculii Meissner, discurile Rulfim d' ~

Merkel); pronmdă în cazul presiunii (corpusculii Ruffini); rapid
repetată În cazul vibraţiilor (corpusculii Pacini).
• Sensibilitatea te rmic ă percepe temperaturile
superioare sau inferioare faţă de cea a organismului
corpuscul
(corpusculii Krausse pentm rece şi Ruffini pentru cald). Pacini
• Sensibilitatea dll,.ert)astl nu are un stimul adecvat.
Durerea poate fi declanşată de orice stimul foarte putemic care
Fig . 1)·1 •
produce Iezi uni celulare. Algoreceptorii sunt În general
terminaţii nervoase libere. Câmpul receptor al unui neuron
implicat În sensibilitatea cutanată este reprezentat de aria
tegumentară a cărei stimulare detemlină modi ficări de fi'ecvenţă
de descărcare a neuronului respectiv. Suprafaţa câmpului
receptor este În raport invers proporţional cu densitatea
receptori lor din regiune (fig . 95) Acuitatea tactilă se
caracterizează prin pragul de percepere distinctă a două puncte
diferite şi este distanţa minimă la care, prin stimularea a două
puncte apropiate,este percepută atingerea fiecămia dintre ele.
Nu toate regiunile pielii au aceeaşi densitate de receptori. În ,
200cnr
funcţie de densitatea acestora, teritoriul cutanat respectiv are
o acuitate tactilă variată . Fig. 95 • Densitatea reccp toriJor J
Peutru testarea acuitaţii tactile aplicaţi pe
tegumentul unui coleg - În diferite zone- cele două capete
ale unui compas şi cereţi acestuia să spună dacă simte
distinct ambele capete ale compasului sau numai unul.
Măsurarea acuităţii tactile constă de fapt În măsurarea
distanţei minime dintre cele două capete ale compasului,
percepute de subiect. Astfel acuitatea tactilă este de 2
mm. pe tegumentele degetelor, buzelor şi de 60mm. pe
tegumentele spatelui .
Sensibilitatea t actilă

73
 Tăiaţi pe margini un carton (fig. 96).
Legaţi un coleg la ochi. Atingeţi-i fruntea,
buzele, antebraţu!. vârfurile degetelor,etc.
cu marginile zimţate ale cartol1ului.
Solicitaţi colegului să ghicească cu care
latură a carton ului a fost atins.Ce concluzii
se desprind?
Segmcntul intermcdiar este reprezentat
de două sisteme de conducere: sistemul spinD.
talamic care conduce sensibilitatea tactilă.
~ $~ CUPlI • .:m: ~ iW1'RE6ll ~ CUWlAU.
grosieră -prin fasciculul spinotalamic anterior si
_
a c:;gpuu:JI tu lRNl~ ~:

DEFORMATA
sensibilitatea termică şi dureroasă -prin fascicul~1
RASTURNATA spinotalamic lateral şi sistemul spinobulbotalamic
CONTRAlATERAlA care conduce sensibilitatea fină, vibratorie.
Sensibilitatea exteroceptivă (tactilă, termică,
dureroasă) de la nivelul tegumentelor feţei, frunţii,
cavităţii bucale este condusă prin fibre senzitive
ale nervului V- trigemen.
Amintiţi-vă dispunerea neuronilor pe

traseul căilor sensibilităţii exteroceptÎve!

Segmentul cOI·ti cal al analizatorului

Fig . 97 • Homunculus senz itiv
cutanat este reprezentat prin aria somestezică I
(SI) localizată în girusul postcentral şi aria somestezică II (STI) aflată în lobul parietal pe marginea
superioară a şanţ"lJiui lateral Sylvius. Aria SI cuprinde proiecţia întregii suprafeţe cutanate a corpului.
Această proiecţie care a primit numele de"Homunculus senzitiv"are ul111ătoareie caracteristici
(fig. 97):
- deformată, din cauză că reprezentarea corticală a diverselor regiuni ale corpului nu este proporţionată
cu suprafaţa regiunilor respective. Cele mai întinse reprezentări corticale sunt ale zonelor cu
sensibilitatea cea mai mare (buze, limbă, mână);

t - răsturnată, pentru că tegumentul din partea

stimui nou

F;=t ~j~--~_~I~I~I~+-~~- superioară a corpului se proiectează la piciorul

stimul nou
ariei SI
I! r -l.-L-l.--l-l---j-\JI.1-WI--L-UW--I.--l-l.-.L-t.--L - contralaterală, deoarece tegumentul din partea
stimul nou
stângă a corpului se proiectează în aria SI din
~ IIII IJJ I 1111111111111 li IJ IJ IJJ I I I I I emisfera cerebrală dreaptă şi invers.
Crearea senzaţiei tactile urmează
Fig. 98 . Cordaţi:.! dint re intensitatea stimulu lui
~ i numărul de impulsuri
legea"totul sau nimic". Pragul de excitaţie
(valoarea prag) a stimulilor de presiune trebuie
să fie depăşit. În acest caz, stimulul este îmegistrat, indiferent de valoarea cu care a depăşit pragul. Cu
cât stimulul este mai puternic, cu atât este mai mare numărul de impulsw-i pe unitatea de timp (fig.98).

Evidenţierea sensibilităţii
termice
CIPentru sensibilitatea termică pot fi apreciate diferenţele de temperatura ale obiectelor. fntensitatea
senzaţiei termice este proporţională cu viteza de schimb termic dintre tegument şi obiectul atins. Din acest
motiv, corpurile cu conductibilitate termică mare par mai reci decât corpurile cu aceeiaşi temperatură, dar cu
coductibilitate termică scăzută.
• Aplicaţi pe piele un obiect metalic şi unul de lemn având aceeaşi temperatură.Ce constataţi?

74
 l UmpleJi tTei vase cu apă încălzită la 5° C, 20° C şi re~pectiv 35° C. Cufunda~i o mână În vasul cu apă
inciilzităla 5 C, iar cealal~ă În vasul cu apă incălzită la 35 C. După un minut cufundaţi ambele mâini în
vasu l cu apă incălzită la 20 C. Descrieţi senzaţiile avute şi exp li caţi rezultatele acestui experiment!
Evidenţierea sel1sibilităţii dureroase
Punctele de recepţie pentru durere din piele pot fi constatate cu ajutoru l unei perii de sârmă , apăsată cu
aceeaşi for~ă asupra tcgumentului. Deosebirile dintre diferitele zone ale corpului privind repartiţia receptori lor
pentru durere nu su nt foarte mari.
Evidelllierea amprelllelor
Dennul este o pătură conjunctivă densă care este alcătuit din două straturi - spre epiderm, stratu l papilar
şi spre hipoderrn, stratul reticular. În stratul papilar se ană papi lcle dermice ca nişte ridicături tronconice care
ridică epiderma in dreptul lor. Pe suprafaţa degetelor, in palmă şi
talpa piciorului , papilele sunt mai evidente şi formează nişte buclă arch

:::: ~'If[f~'" "'"""

proeminenţe numite creste papilare , a căror întipări re dă
amprente le. Modelul amprente lor digitale este caracteristic
fiecărei persoane fiind şi o metodă de studiu a eredităţii umane.
Există trei modele sau pattern-uri de bază ale amprentelor dig itale:
arcu l, bucla ş i vârtejul (fig. 99). Crestele papilare de pe pulpa
degetelor dau rin im rimare am rente le.

Retineti!
, ,
Prin exteroceptorii conţinuţi, pielea îndeplineşte
funcţia de organ de simţ.
Pielea mai îndeplineşte şt alte roluri: protecţie,
.
tennoreglare si excretie. . Fig. 99 · Modele de amprente digitale

APLlCIl\ TII
1. \sociaţi 1I0!iUllilc din cele două coloane:

Straturile pielii Caracteristici

a. epiderm 1. nevascularizat
b.denn 2. papile dermice
c. bipoderm 3. paniculi adipoşi

Sensibilitatea Receptorii caracteristici

a. sensibilitatea tennică 1. tenninaţii nervoase libere
b. sensibilitatea dureroasa 2. corpusculii Meissner
c. sens ibili tatea tactilă 3. corpusculii Rruffini
d. sensibilitatea presională 4. corpusculii Pacini
şi vibratorie 5. corpusculii Krause
6. discurile Merkel

2. Evidcnţi3.ti nfirmu!iile corecte :

1. Corpusculii Ruffini sunt excitaţi de diferite grade de căldură deoarece corpusculii Krause sunt receptori
pentru rece.
2. Repartiţia reccptorilor temlici este variabilă deoarece raţa, buzele, limba, degetele, au sensibilitate
tactilă crescută

3. C ompletaţi propoLi!iile I::H~unare:

1. Căile de conducere ale sensibilităţii tactile de la nivelul feţei sunt ...... .. . , având primul neuron in
ganglionu! de pe traseul nervului .......... .
2. Pielea, prin exteroceptorii con ţinuţi, are rol de ....... , iar datorită glandelor sudoripare, rol .......... .

75
 Fiziologia analizatorului gustativ fi ollactiv" n
Il
S
FIZIOLOGI.\ .\, ·AI.IZATORlJUJI GliSTATI\' S

Analizatorul gustativ informează asupra calităţii

G u luli 11111"' ul Ulii I,] IIJ ilJtlnri
alimentelor introduse În gură, dar intervine şi În declanşarea la s:
ca r~ III jIIlJlurt:1I1 ~ < It os bil.llll p.hlrar ';(
secreţiei reflex necondiţionate a glandelor digestive.
,lllut.ltil Olllllhll.t li ;!Jllh1rul lur pUll'lIl
nnllol<.l l,;aliLIi 1 alll1h.'l1l lor (iti ,uli i Receptorii analizatOIului gustativ sunt chemoreceptori
IIUrII u! pl.lCUI •.11 II: Illr-l s timlll a ,5 ce interactionează specific cu substantele sapi de. Sunt situati
'l'\.:ft.:liJ 6J.lllde:lllf dH!l'''ill l . 1111, tlIJl.1 În muguri'i gustativi de pe suprafaţa li;llbii dar şi În mucoas~ rai;
di:!l:. Ii.!. t li ujuhJl"lI1 mim -ulUi PUI\.:1I1
palatină, amigdaliană , epiglotică . gla
l,:.uJllUla 1 .... 1111 It a .l!..:rulu in pirat.
Mugurii gustativi sunt fonnaţiuni ovoidale formate în :
din celule de susţinere şi celule senzoriale (15 - 20 pentm fiecare mugur gustativ) care au la polul h'a
apical câte un microvil ce pătrunde În porul gustativ almugurelui (fig. 100). La polul bazal al celulelor nu
senzoriale gustative sosesc terminaţii nervoase ale nervilor facial, glosofaringian şi vag. la
Stimulul fiziologic pentru celulele senzOIiale gustative ÎI constituie varia~ile concentraţiei sapi de. im
Intensitatea stimulului depinde de concentraţia substanţei sapide. Stimulii gustativi excită microvilii pl,
celulelor gustative determinând schimbarea penneabilităţii membranei celulare, depolarizarea ei şi
generarea potenţialului de acţiune. Substanţa sapidă , de pe suprafaţa microvililor celulelor gustative, pc
este spălată treptat şi stimulul care produce depolarizarea membranei gustative dispare. fii
Pragul sellsibilitiiţii gustative St
Excitarea celulelor gustative, deci formarea senzaţiilor de gust, este condiţionată atât de modul
În care lucrează excitantul, cât şi de starea mucoasei.
Un excitant nu poate provoca excitaţia decât dacă se dizolvă în apă sau salivă.
o
Excitaţia nu se poate produce dacă excitantul nu se găseşte Într-o anumită concenh·aţie.
a
Concentraţia cea mai slabă, În care excitantul produce o senzaţie este pragul de excitaţie. Acesta
variază foarte mult de la substanţă la substanţă. in general la substanţele dulci este mai ridicat (pentru
Il
zahăr este I gll) pe când la cele amare este mai scăzut (pentru chinină 0,005 g/l).
C
Formarea senzaţiilor gustative este condiţionată şi de temperahlra soluţiei. O băutură , prea
C
rece sau prea caldă, nu are gust. Temperatura cea mai potrivită pentru formarea senzaţiilor gustative
este 24°C.
Intensitatea senzaţiilor gustative depinde de concentra~a substanţei În soluţie dar şi de Întinderea
suprafeţei linguale pe care lucrează excitantul.
Ca şi receptorii olfactivi şi cei gustativi se adaptează rapid. Gustul unui aliment ingerat ÎI
simţim cel mai bine la primul contact cu acesta.
celule de Harta gustului
celulă receplO::lfC
guslaliYo cilia lă Substanţele sapide alcătuiesc patru grupe fundamentale:
substante, dulci, amare, acre si , sărate, care provoacă senzatii ,
cores unzătoare.
Pentru a eviden~a sensibilitatea diferitelor zone ale limbii
la substanţele sapide, proceda~ astfel:
Atingeţi pe rând: vârfill , rădăcina şi marginile limbii cu
câte un beţigaş Învelit la un capăt cu vată şi Înmuiat În soluţie de
nerv guslaliv
zahăr, chinină, sare şi suc de lămâie. Localizaţi În care parte a
limbii sim~~ mai dulce, mai amar, mai sărat, mai acru (după fiecare
Fig. 100 • l\ 1 U ţ lll ' dl' t: II Sl lI li \' probă se clăteşte gura). Ve~ constata că:

76
 Substanţe le dulci excitâ in special mucoasa de pe vârful limbii ŞI
mai puţin pe cea de la baza ei. Pentru substanlele amare, vârful limbii este
mai putin sensibil decât baza. Marginile din partea anterioară il limbii sunt
sensibile pentru substanţele sărate.Marginile din partea posterioară a limbii
sunt sensibile pentru s ub s tanţele acide, acre (fig. 10 1).

Transm iter ea semn alelor g ustati ve, de la mugurii gustativi

la sistemul nervos central se realizează prin mai mulţi nelvi cranieni ..

Amintiţi-vă componenţa căilor gustative!

Fibrele nervoase din cele 2/3 anterioare ale limbii intră Într-o
ramură a facialului, iar cele din 1/3 posterioară a limbii , În
glosofaringian. Fibrele nervoase de la ceilalţi muguri gustativi intră amar O • acru
În nervul vag. Mai Întâi toate filetele nervoase gustative pătrund în sărat O O dulce
tractul gustativ din bulb, unde fac sinapsă cu al doilea neuron aflat În
nucleul solitar. Axonii neuronilor din t:ractul solitar translnit infolllla~ile Fig. 10 1 • UUl Ll:I ~ tom' Sl·U7.iIi, \
la talamus unde se allă cel de-al treilea neuron, dar un număr mare de
impulsuri de la tractul solitar ajung către nucleii salivatori superiori şi inferiori. Din aceşti nuclei
pleacă impulsuri efectorii spre glandele salivare.
Pro i ecţi a co rti c a l ă . Axonii neuronilor talamici se proiectează În cortexul cerebral , În girusul
postcentral din lobul parietal , unde se fom1ează senzaţiile gustative. Senzaţiile gustative primare sau
fundamentale sunt: dulce, sărat, acru, amar. Din combinarea În diferite proporţii a celor patru tipuri de
senzaţii gustative primare, omul poate distinge câteva sute de gusturi.

F IZIOLOGIA ANALlZATORULUI OLFACTIV

Analizatorul olfactiv are ca rol principal depistarea prezenţei În aer a unor substanţe
odorante,evenl1IaI nocive, şi Împreună cu analizatorul gustativ, de a participa la aprecierea calităţii
alimentelor şi la declanşarea secreţiilor digestive
Rccep to" jj analizatorul ui ol ractiv se găses c În mucoasa nazală , Într-o zonă specială numită
mucoasa olfactivă , ce se Întinde la nivelul lamei ciuruite a osului etmoid şi cornetul nazal superior, pe
o suprafaţă de 2-3 cm' . Celulele olfactive, situate printre
celulele de susţinere sunt neuroni bipolari , care la capătul
apical prezintă o dendrită scurtă şi groasă, butonată , cu 5- I 2
ci li olfactiv i. La capătul bazal al celulei olfactive se află axonul
(fig. 102). Stimularea celulelor olfactive se reali zează prin
legarea substanţelor odorizante de proteinele membranare de
pe cilii celulelor olfactive, l.lImate de depolarizare ş i generarea "
potenţialului receptor. Pentru a putea fi mirosită, o s ubstanţă
h'ebuie să fie volatilă şi să ajungă În nări. În al doilea rând,
h'ebuie să fie uşor solubilă În apă, astfel să h'eacă prin mucus
şi să atingă celulele olfactive.
Pragul sellsibilităţii olJactive
Substanţele care provoacă excitarea receptori lor
olfactivi se numesc substante , mirositoare, iar senzatiile , Fig. 10 2 . !\1 ucn" sn ulfuc11vli
olfactive se numesc mirosuri. Pentru ca o substanţă 1 epit d llJ ulflH:lh -; :2 . .,u h ~l nn l li 11t!lIIlInl (l ;
3. IIIlIeu;.; .1. ciI! ul fill'tiv i ; 5. UUItiIl ulfaclL\ :
mirositoare să provoace excitarea receptori lor olfactivi , este 6. neuru n bipo lar ' 1IfacIÎ \ , 7 cdultt dc
necesar ca ea să se găsească Într-o anumită concentra ţie în ' \I 'l iJH: r~' : ~ , cd uhi b'l / ilhi : 9. \e .. 1I1 CllU]LlIlctl\":
10. gl and,i L1l1a:n:hl'L ; II. nen' o lfm;ti v:
aerul inspirat. Cantitatea minimă dintr-o substanţă mirositoare 1:2. IUllu\ c iunlll ii IL elnHl idulu i ;
care provo acă excitaţia olfactivă este pragul de excitaţie care 13 celule lllilrale ; 14. hul h olfllcu \'

77
 variază de la o substanţă la alta. Unele au un prag scăzut (pentru eter este de III 000000 gli aer) pe
când altele îl au ridicat (pentru mirosul de mosc este de 1/ 10000000 gl l aer). Cu cât concentratia
substanţei mirositoare din aer creşte, cu atât se măreşte şi intensitatea senzaţiei de miros pentru ac~a
substanţă. O mare importanţă pentru gradul sensibi l ităţii olfactive o are adaptarea, care constă În
scăderea sensib i lităţii olfactive pentru anumite substanţe, prin acţiunea lor Îndelungată . Astfe l, cei
care l ucrează cu anumite substanţe mirositoare nu mai simt mirosul acestor substanţe. Dar gradul
sensibi l ităţii olfactive poate lua şi aspectul contrar. O creştere a acestei sensibilităţi determină ca
-
substanţele cu concentraţie mult mai mică decât pragu l excitaţiei să provoace senzaţii de miros. p
Detenninarea sensibilităţii olfactive se face cu ajutorul unui aparat special numit olfactometru (o pară
de cauciuc prin a cărei apăsare se pompează brusc spre nările subiectului, aerul ce contine substanta al
odorantă în cOllcentraţia dorită). ' , CU

Transmiterea semnalelor olfactive se real izează de la celulele receptoare din mucoasa o l factivă
care constituie şi primul neuron pe calea olfactivă , către deutoneuronii căii, celulele mitrale, aflate În ca
bulbul olfactiv. Axonii celu lelor mitra le, care formează tractul olfactiv, conduc informatii pC
, le la scoar1a
,
fo
cerebrală. O parte din fibrele tractului olfactiv ajung în nucleii habenulari din epitalamus, unde se
închid reflexele olfactivo-somatice şi olfactivo-vegetative.
Pro iecţia co rticală se află În paleocortexul olfactiv, pe faţa medială a lobului temporal Există
peste 50 de mirosuri primare sau fundamentale din a căror combinare, în proporţii diferite, poate
rezulta întreaga diversitate de senzaţii olfactive (omu l poate distinge 3000-4000 de mirosuri, si chiar
Jdl
10000 mirosuri prin antrenament).
rl!
Recunoaşterea diferitelor substanţe după gust şi miros
.-_-,Senzaţiile g!jstative ierd foarte mu lt din intensitate şi varietate în li sa celor olfactive asociate.

Daţi colegului care are ochii acoperiţi şi nările înfundate cu vată, să muşte o bucată de fi
măr decojit şi o bucată de cartof crud curăţat. Nu le va putea diferenţia. Acelaşi lucru se va
întâmpla dacă va gusta dintr-un pahar cu lapte, iar' din altul sirop di luat cu apă.
Împreună cu olfacţia gustul are şi o influenţă emoţională , contribuind la elaborarea unor stări
afective complexe (de plăcere sau neplăcere)

~ Retineti!
• •
Receptorii gustativi ş i olfactivi fac parte din categoria chemoreceptorilor.
In mucoasa olfactivă celulele senzoriale sunt reprezentate de neuroni.

IIAPLlC~ŢII
1. Papildc t!,ustntive \unl:
oi. ldenlific,lţi
gustnth":
'roarcu I'cfcritonrt' la !lll!llizutorui

1. Protoneuronul căii gustative se gă seş te pe

a) calicifonne; traseu l nervilor cranieni vn, IX, X~
b) fungifonne; 2. O s ub s tanţă acrd introdusă În gură va stimula
e) foliate; nervii cranieni vn, IX, X;
d) filiforme; 3. O substanţă dulce pe limbă va stimula nervu l
e) denniee. cranian VTl.
1. E, iden iaţi afirma!iilc corecte:
1. Simţul gu stului are rol in stimularea 5. \~oci:l~i .ţiunilc din cele dnuă culoane '
glandelor digestive deoarece mugurii gustativi
conţin celule receptoare.
Analizatorul olfactiv Caracteristici
2. Neuronii bipolari din mucoasa olfactivă
A. neuronii bipolari t. Iracr olfaetiv
sunt chemoreceptori, deoarece axonii lor formea z ă
B. celulele mitrale 2. primul neuron
tracturile olfactive. C. axonii neuronilor
·tiilt., laCI II .{' :
3. al doilea neuron
' . L mplcul.i pr lpt multipolari 4. partea medială a.
1. Omul poate di stinge aproximativ ...... ... . D. paleocortex lobului temporal
mirosuri primare şi ........ senzaţii gustative primare.

78
 Fiziologia analizatorului kinestezie *

Receptorii analizatorului kinestezic numiţi

proprioceptori sunt reprezenta ţi prin: Să ne reamintim !
_ corpl/scl/fii RI/j];/I;: se găsesc în stratul superficial
Ot! !:o făşUf.<trC;J normahl a :le li \ i tăţii
al capsulei articulare şi recepţionează infonnţii în legatură motorii, u nal i 7 ~1 finfl '.' i coordunarea
CU pozi ţia şi mişcările din articulaţii; prc: c bă il mişcăril o r. n..;n;::a Îta
- corpl/scl/fii Paci/l;: sunt dispuşi în tendoane, informarea pamancntii a sbLCmului
capsule articulare, fascii musculare, ligamente, periost, nervos ccnrrul ll·,upra pULitit:i spa ti alc
.1 corpului. a diferitelor sale c;cgmenh:!
pericondru; au ca stimul presiunea exercitată asupra
~ i. mai ale s.•Isupn gradului de
formaţiilor structurale în care se găsesc şi sunt sens ibili la contraqie il fiecârui mu ~c hi . \ ccs le
miscări rapide si la vibratii; il1lorma~ii ~ lInt furnÎh1h.: dt: receptorii
, - orga/l~/e fel/{Ii/l~ase Golg; se găsesc în tendoane si aparatului ' estibular. rc~c pt n rii izuali
ş i l:utana~i. dar ~ i de: anumiti fl.!ccptori
ligamente fiind stimu late de creşterea tensiunii în tendoane,
s pecifici care se aOă In apar atul
delenninată de contracţia musculară;
lo~omolo r \ proprioccplorii 1.
-fi/sI/riie /I el/rollll/scl/lare se găsesc printre fibrele
musculare şi recepţionează viteza si gradul de întindere almuşchiului_
FI/sI/riie /Iel/rollll/scl/lare sunt fibre musculare striate cu structură modificată , grupate câte 2-
10 într-o capsu l ă conjunctivă, situate între fibrele musculare striate obiş nuite (fig_ 103)_ De aceea
fibrele fusului se numesc inh-afusale iar cele din afara lui, se numesc fibre extrafusale_
o fibră musculară intrafusală prezintă o porţiune cenh-ală voluminoasă, cumai mulţi nuclei ,
rară miofibrile, necontractilă şi două extremităţi sh-iate, contractile care se prind de tendoane_ Fusul
neuromuscular are inervatie senzitivă şi motorie_
Inerva{ia sellzi/ivă a fusului este formată din:
- termina ţii primare spiralate, situate în zona cenh-ală a fibrei intrafusale;
- termin aţii secundare, "fibre în buchet" situate la extremităţile zonei cenh-ale, de o parte şi de
alta a tenninatiilor spiralate_
Illen'a{ia ma/arie se află la nivelul capetelor contractile ale fibrelor intrafusale si este reprezentată
de fibre nervoase cu originea în neuronii motori gama medul ari din coal1lele anterioare_
Fusurile neuromusculare, fiind paralele cu fibrele extrafusale,se alungesc atunci când muşchiul
este întins si
, ca lIIlllare, tenninatiile
, nelvoase senzitive
cxlrnfusalc
descarcă impulsuri cu o frecvenţă proporţională
gradului de întindere a muşchiului_ Aceste impulsuri
se transmit la motoneuronii â medulari şi pot iniţia
contractia reflexă a fibrelor extrafusale ale muschiului_
În acest'fel, fi.Isul şi conexiuni le sale reflexe c~nstituie
un mecanism de feed -back care operează pentru
menţinerea lungimii muşchiului (fig_ 104)_
Stimularea fibrelor eferente nu produce
conh-acţie, dar produce scurtarea capetelor contractile
ale fibrelor intrafusale, ceea ce are ca urmare Întinderea zonelor centrale, excitarea fibrelor senzitive si
descărcarea de impulsuri care aj ung la motoneuronii a medulari şi produce conh-acţia reflexă a
l11uşchiului_
Deci , muşchiul se conh-actă fie prin stimu larea motoneuronilor a care inervează fibre le
eXh-afusale, fie a neuronilor eferenţi , care inţiază conh-acţia indirect, prin reflexul de întindere_

79
 Fuslu·ile neuromusculare recep~onează
viteza si gradul de întindere al muschiului si
infol1l1~ază sistemul nervos central in veder~a
elaborării răspunsului corespunzător.
Axoni ai Întinderea muşchi ului poate stimula
neuronilor
(X motoneuronii a şi ca urmare muşchiul se
contractă şi motoneuronii amplificând
Axoni al
neuronilor reflexul de întindere. Aşa se explică P
y menţinerea controlului asupra mişcării. il
Segmentul de conducere este V
reprezentat de: căile spilloblllbare-căi ale
sensibilităţii proprioceptive conştiente şi căile
Fibra musculară Tendon
spillocerebeloase - căi ale sensibilităţii
exlrafusală
proprioceptive inconştiente, care deservesc fi
activitatea reflexă de contracţie tonică a
-Ftg7-re4 • FUllcţionan'l1 rusulu i ncurol1luseulnr
muşchilor. li
Segmentul central este reprezentat de miile senzitivo-motOlii corticale, situate de o parte şi de
alta a şanţllilli central Rolando. Aici are loc analiza informaţiilor aduse pe căile sensibilităţii
proprioceptive conştiente şi transfoJ1narea lor în senzaţii şi acţiuni motorii tonice corective.

Retineti!
• •
A lături
de anal izatoru 1vizual, clltanat, vestibul ar, aI1alizatorul motor reglează activitatea reflexă
pentru menţinerea echilibrului şi coordonarea mişcărilor. În acelaşi timp infol111ează pennanent el
sistemul nervos central despre poziţia corpului în spaţiu şi despre gradul de contracţie a muşchilor.

4PlICIlI ŢII p,
1. Fu'ml neuromn,clIlar prezintă :
A În porţiunea centrală. dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali;
B. in porţiunea centrală fibre spiralate şi În buchet;
C. lnervaţia motorie este asigurată de axonii neuronilor â din cornul anterior medul ar;
D. La extremităţile contracti1e ajung axonii neuronilor g medulari;
E. Inervaţie senzitivă şi motorie.
4. Asociaţi noţiunile din cele doua coloane: îl
2. Receptorii mOlUri S:Ht kinc'\(cziei "iun( , cu o
Analizatorul motor Caracteristici
excepţie:
A. fibră intrafusală 1. iinfăşoară partea centrală
A Proprioceptori a fibrei intrafusale
B. Corpusculi tendinoşi Golgi B. fibră extrafusală 2. sunt fibre musculare striate
C. Corpusculi Meissner C. motoneuronii gama 3. flanchează fibrele intrafusale
D. Corpusculi Pacini D. fibre nervoase 4. sunt fibre musculare striate
l
E. Fusurile neuromusculare spiralate; modificate cU
E. fibre nervoase .. in 5. se află la nivelul cornului
3. Idcntificuţi afirmaţiile eronate: buchet" anterior medul ar
1. Corpuscul ii tendinoşi Golgi sunt proprioceptori
deoarece se află printre fibre le musculare. -. rumpl ., I'n 10 iil h 'un ...... :
2. Contracţia fibrelor intrafusale recepţionează Organele tendinoase Golgi sunt stimulate de cresterea
tensiunii in ....... iar fusurile neuromusculare '

1
gradul de contracţie al muşchiului deoarece fusurile
neuromusculare conţin fibre musculare modificate. receptionează gradul de ...... al muschiului.

80
 Noţiuni elementare de ilfenă ,i
patologie a analiz8to ~ Ior

În mediul extem actionează diferite semnale -luminoase, temlice, vibratorii, chimice etc. care
pot fi recepţionate prin analizatori (organele de simţ). Aceste semnale sunt conduse sub f01111ă de
influx nervos la cenh'ii nervoşi din scoarţa cerebrală unde sunt transfo1111ate în senzaţii specifice (de
văz, auz, gust, miros, etc.).

Funcţionarea normală a analizatorilor este influenţată de o serie de condiţii:

- analizatorii trebuie să fie normali atât din punct de vedere anatomic cât şi din punct de vedere
funcţional ;
- cantitatea semnalelor recepţionate în unitatea de timp nu trebuie să depăşească o anumită
limită;
- solicitările senzoriale nu trebuie să depăşească un anumit timp şi o anumită intensitate;
- în mediul în care se recepţionează diferite semnale nu trebuie să existe factori perturbanţi;
- sistemul nervos să beneficieze de întreaga sa disponibilitate de activitate pentru ca semnalele
primite să fie decodificate corect, în scoarţa cerebrală;
Factorii de mediu cu potenţial vătămător asupra analizatorilor sunt:
- mecallici: presiunea de apăsare, lovire, înţepare, etc;
-fizici: radiaţii:luminoa s e, calorice (infraroşii) etc; temperatura extemă - ridicată sau coborâtă;
electricitatea; zgomotele - joase, intense, ultrasunete.
- chimiei: substanţe chimice - acizi , baze,săruri; pulberi;
- biologici: viruşi, bacterii, ciuperci , alţi agenţi patogeni ;
- suprasolicitarea - interacţionează prin - cantitate, durată, intensitatea solicitărilor.
Integritatea şi funcţionarea nOllnală a diferiţilor analizatori pot fi afectate de o serie de boli
precum: micoze, herpesul, cataracta, conjunctivita, otita,etc.

1. 'licOLC (fig. 105) - îmbolnăviri ale pielii, părului, unghiilor la om şi animale (pisici, câini,
cai, viţei) , datorită unor specii de ciuperci parazite purtând numele general de dermatofiţi. În funcţie
de agentul patogen deosebim pilomicozele,. epidermomicozele, keratomicozele, micozele profilllde.
Pilomicozele se localizează mai ales pe pielea capului
îndeosebi la copii. Se caracteri zează prin plăci de dimensiuni
variabile, cu mici cojiţe albe, în care părul este rupt. Pilomicozele
pot da Iezi uni şi pe restul corpului (lipsit de păr) sub forma unor pete
roşiatice, acoperite cu cojiţe (scuame de culoare aibă), având la
periferie un chenar de vezi cuie. Ele pot cuprinde, de asemenea
unghiile, dând infecţii caracterizate printr-o umflare roşiatică a pielii
dinjurulunghiei şi fiirâmiţarea lamei ungheale.

Epidermomicozele se 10calizează în zona inghinală sau la degetele şi tălpile picioarelor, unde

provoacă pete roşii cu vezicule caracteristice la margine. Între degete, datorită condiţiilor locale, se
Produc maceraţii şi eroziuni, însoţite de dureri şi greutate în mers.

Keratomicozele - se 10calizează sub forma unor plăci brune, net delimitate, cu o uşoară
descuamare la inghine sau subsori , pe piept, spate, gât.
81
 Micozele profill1de sunt rare şi se caracterizează prin noduli profunzi, care se sparg, form fÎ nd
în
fistule prin care se scurge un puroi amestecat cu sporii ciupercii.
C
Micozele sunt boli contagioase, se transmit u şo r de la animale la oameni, mai ales la copii. În
iol
cazul îmbolnăviri lor, se adresează medicului dem1atolog, se caută şi se elimină sursa, iar obiectele de
îmbrăcăminte este bine să fie arse.

înl
1 . Acneea este o dermatoză (boală a pielii) ce se caracterizează printr-o inflamaţie purulentă a ve
foliculului pilosebaceu, însoţită de secreţia exagerată a glandelor sebacee. Forma comună- aClleea CU
vulgaris sau polimOl.fă juvenilă , apare mai ales la tineri, prin f01111area unor mici puncte brun-negre aG
(comedoane) care astupă porii dilataţi ai pielii. Treptat în jurul comedonului pielea se înroşeşte, se
întăreşte şi se formează o băşică cu puroi. După eliminarea puroiului, în urmă rămâne o cicatrice. O
şil
de
altă f01111ă este aClleea rozacee, întâlnită la femei (pe faţă) după vârsta de 40 de ani ce se caracterizează
CI
prin mici dilataţii vasculare şi băşicuţe cu puroi ce apar pe un fond de ro şeaţă permanent.
În ambele cazuri , se recomandă prezentarea la medicul specia list, o igienă riguroasă şi o corectă
IJ
îngrijire a pielii cu respectarea unui regim alimentar din care să fie excluse condimentele, alcoolul si
în mare parte grăsimile. ' c

3. Hupesul este o boală a pielii ş i mucoase lor (genitale, bucale) produsă de un virus. Se p
caracterizează printr-o erupţie de mici băşicuţe cu lichid clar, care se rup cu uşurinţă , lăsând eroziuni
cu marginile în arcuri de cerc. În câteva zile, eroziunile se vindecă, dispar, nu Iasă cicatrice, dar g
virusul rămâne în organism putând provoca recidive destul de neplăcute. Cu 1-2 zile înainte de apariţia p
bolii şi pe toată durata sa, bolnavul simte uşoare senzaţii de arsură ş i mâncărime. o

-t. I'iodermite - sunt boli infecţioa se care atacă ţesuturile dinjurul dinţilor (paradont), gingia,
periostul dintelui. Se întâlneşte în general după vârsta de 40 de ani şi se caracterizează prin s lăbirea
progresivă a fixfuii dinţilor, ducând la mobilitatea lor, însoţită de resorbţia marginii osoase a maxilanllui, U
roşeaţă inflamatoare a gingiilor, dezlipirea acestor dinţi cu formarea unor "pungi gingivale", depunere f
de tartru (piatră) dentar.l'rofilaxia constă în îngrijirea minuţioasă a dinţilor.

5. Hinita - inflamaţie a mucoasei nazale - poate fi acută (coriza, guturaiul) şi crollică. Se

manifestă la început prin strănuturi repetate (guturai), senzaţie de înfundare a nasului, secreţii apoase,
apoi mucopurulente, cefalee, febră u şoară. Netratată , poate da complicaţii: sinuzite, otite, faringite,
laringite, traheobronşite. Uneori se asociază cu boli infecţioase: difteria, scarlatina, gripa, rujeola,
febra tifoidă. Rinita cronică este fie urmarea unor rinite acute, netratate, fi e manifestarea unor boli
cronice ale organismului: sifilis, tuberculoză.
Ea se manifestă prin înfundarea nasului şi secreţii mucopurulente.

6. Cataracta este opacifierea (tulburarea tmnsparenţei) totală sau parţială a cristalinului. Datorită
modificării transparenţei cristalinului , razele de lumin ă numai pot pătrunde spre retină şi ochiul devine
lipsit de vedere. Bolnavul are impresia că priveşte lumea printr-un geam care îngheaţă treptat. Vederea
scade până când nu se mai percepe decât senzaţia de lumină. in această fază se observă şi o modificare
de culoare a pupi lei. Cataracta nu prezintă durere, ea se dezvoltă treptat. Ochii se îmbolnăvesc
independent. Nu este contagioasă. Netratată duce la orbire. În general se întâlneşte la vârstnici (dup
50 de ani) - calaracla sellilă , dar poate apare şi în urma unor lovituri -ca..laracla traul11atică sau prin
tulburări ale glandelor cu secretie internă , prin diabet sau intoxicatii. (n afară de acestea există si
calaracla cOlIgellitală (copilul s~ naşte cu această afecţiune) ca unna~e a unei infecţii avute de mam'ă

82
in timpul sarcinii. "ansa copilului de a vedea este intervenţia chinlrgicală imediat după naştere.
Cataractele profesionale apar la muncitorii care lucrează in condiţii de temperaturi ridicate, radiaţii
infraroşii , (turnătorii, fabrici de sticlă etc.) şi care nu folosesc echipament adecvat.

7. Glallcol1llll (apa neagră) - este o boală de ochi ce produce atrofierea nervului optic şi
îngustarea câmpului vizual. Se caracterizează prin creşterea tensiunii intraoculare, însoţită de scăderea
vederii. Boala se întâlneşte în general la vârstnici , poate fi ereditară sau apare ca urmare a unor boli
cum adi diabetul, bolile vasculare, miopia. Glaucomul îmbracă două fornle -acllt şi crol/ic. Glaucomlll
ac/ti se caracterizează prin, roşeaţă în ochi, vedere înceţoşată cu halouri colorate, dureri de cap violente
si uneori greaţă şi vomă. Glallcolllui crol/ic este forma cea mai gravă a bolii, presiunea creşte lent, sau
devine instabilă, comprimă vasele şi distnlge nervul optic, ducând la pierderea vederii. Se recomandă
ca orice om peste 40 de ani, care prezintă înceţoşări de vedere trecătoare, cercuri colorate la lumina
lămpii, uşoare dureri oculare, ochiul roşu etc. să se prezinte la medic.

8. C Ollju ll cti\'ita - este o boală virală ce se caracterizează prin illflamarea şi înroşirea

conjunctivei, mâncărimi (prurit) oculare, senzaţie de arsură la nivelul ochilor şi Iăcrimare , scurgere
purulentă. Ea poate ti gOl1ococică şi grG/llIloasă. COl1jllllctivita gOl/ococică este o inflamaţie acută,
purulentă a mucoasei conjunctive provocată de gonococi. Se întâlneşte în general la nou născuţi,
contaminarea datorându-se trecerii acestora prin căile genitale exteme infectate. COl/jlll1ctivita
granllloasă (trahom) este o infecţie cronică a conjunctivei caracterizată prin îngroşarea mucoasei ,
prezenţa de noduli (granule, foliculi) şi cicatrice. Este o boală contagioasă, ce se tl'ansmite prin secreţii
care ajung pe mâini, prosop, feţe de pernă, lighean, condiţii igienice improprii etc. Netratată, duce la
orbire prin propagarea bolii la cornee.

9. Ot ita - este o boală care constă într-un proces inflamator localizat la urechea extemă saula
urechea medie. Se disting două forme: otită extemă şi otită medie. Otita extemă se prezintă sub
forma unei illflamaţii a tegumentului conductului auditiv extern (otita externă difuză), sau sub forma
unei eczeme acute sau cronice. O/ita medie se referă la inflamaţii la nivelul urechii medii (casa
timpanului). Inflamaţia poate ti supurativă sau nesupurativă (cataraIă). Otita medie supurativă acută
sau abcesul casei timpanului este provocată de pătrunderea unor microbi sau vinlşi în căsuţa timpanului
prin trompa lui Eustachio. Otita medie incepe cu durere, cu senzaţia de zvâcnituri, scăderea auzului,
febră, frisoane, stare generală proastă. După 2-3 zile timpanul se perforează şi se scurge pruritul,
durerea scade sau dispare. Uneori pot apărea complicaţii ca: meningite, encefalite, abcese cerebrale,
cronicizarea otitei.

Retineti!
• •
Pentru funcţionarea normală a analizatorilor se cere aplicarea şi respectarea unor măsuri
generale orientative asupra factorilor cu potenţial vătămător;
- înh'eţinerea unor reguli de igienă specifice fiecărui analizator;
- eliminarea factorilor de risc (nocivi) din mediu;
- asigurarea condiţiilor de ventilare permanentă a încăperilor;
- efectuarea de controale medicale periodice.

inafară de aceste reguli generale fiecare analizator necesită şi o serie de măsuri igienice specifice.

83
 •
~ 1.( şi

, caracterizarea generală
Topograiia si d
a glandelor endocrine
Sistemul endocrin este alcătuit din: c
- totalitatea glandelor endocrine ai căror
produş i de s ecre~e (ho1111oni) sunt elibera~
Să ne reamintim ! direct în sânge sau limfă , care îi transportă
G lundele endocrine ( gr. endo s = Inauntru crino s = la celule. La nivelul celule lor, unii h01111oni,
secreţ i e) sunt glande C li secreţie in1crniL CI.; :,inte tÎ .lcază mesageri chimici d e ordinul întâi
s ub sta n ~ e chim ice (hormoni). car~ su nt eli berariI.! II1l11 cd iul interacţionează cu receptOIii biochimici din
intern Isangc. !imni ) fără ÎJ1lcrmediul unui canal e\crctnr. membranele celulare, rezultând mesageri
chimici de ordinul al doilea care provoacă
modificări metabolice ş i fi.mc~onale celulare.
Alţi hormoni pătrund în citoplasma celulei
ş i în nucleu , unde interacţione ază cu
materialul genetic , sti mulând biosinteza
proteinelor şi a enzimelor.
- celule producătoare de hormoni locali,
răspândite în organism ş i care constituie
siste mul e ndocrin difuz sau paracrin.
Glandele endocrine sunt localizate în
următoa rele regiuni ale corpului (fig. 106):
• ÎIl cutia crulliallă:
- epiliza sau g landa pineală- în partea
posterioară a di encefal ului ;
- hipotiza sau g landa pituitară - la baza
creierului, într-o lojă formată din şaua
turcească a os ului sfenoid ş i duramater,
înapoia chiasmei o ptice.
• ÎI1 regiunea gtÎfului:
- tiroid a - în partea anterioară a gâtului, într-
o lojă fibroasă ;
- paratkoidele - pe faţa pos terioară a lobilor
tiroidieni.
• În cavitatea toracică:
- timusul- înapoia sternului ;
• Î/I cavitatea abdomi/lală:
- glandele suprarenale - la polul superior
al rinichilor;
- pancreasul endocrin - pancreasul este
g landă mi xtă, situat retroperitoneal, înapoia
stomacului.
84
 • În pell'is: - ovarele - glande mixte; • În scot: testicule - glande mixte.
HOimonii sunt sec retaţi ş i de alte structuri ale organismului precum:
- placenta, organul prin care se reali zează schimblllile matemo-fetale, care temporar activează
si ca glandă endocrină; .
, - antrul piloric - secretă gaslrina ş i g lllcagol/lIl;
- duodenul - secre tă hQrmoni cu rol În reglarea activităţii secretorii ş i motorii a aparatului
digestiv: glllcagonlll, gasiriI/a, secrelil/a, pancreozimil/a, colecislochinil/a ş i enlerog asll'OlIlIl;
- rinichiul - sec retă eritl'Opoietina;
- hipotalamusul - unii neuroni hipotalamici au o activitate secretorie numită n eurosecreţi e,
care este o activitate e ndocrină.
Originea glandelor endocrine
Glandele endocrine îşi au originea În toate cele trei foiţe embrionare.
I.Deril'ă din ectoderm: lobii anterior, intermediar şi posterior ai hipofizei , epifiza şi
medulosuprarenala.
2. Deril'ă din endoderm: tiroida, paratiroidele, timusul ş i pancreasul endocrin.
3. DerjJ'ă dillmezoderm : corticosuprarenala şi gonadele.
Structura !.:I:lndclo r cndoc ri nc
O glandă endocrină este alcătuită din:
- stro mă conjunctivo - vasculară (ţesut conjunctiv, vase de sânge, tenninaţii nervoase);
- parenchim glandular a lcătuit din celule secretoare dispuse sub f0!l11ă de cordoane, insule,
foliculi sau celule sec retorii izo late.
Horll1onii
Sunt s ubstanţe complexe care din punct de vedere al structurii chimice pot fi:
a) de natură lipidică (sterolici), cum sunt cei sexuali şi corticosuprarenali. Ei au structura chimică
asemănătoare cu a unor grăsimi , cu a colesterolului, din care, de altfel derivă.
b) de natură proteică- sunt alcătuiţi din structuri mai simple- aminoacizi, adevărate pietre de
construcţie ale proteinelor. Hormonii proteici sunt: hormonii hipofizari, epifizari, tiroidieni,
paratiroidieni, timici, pancreatici, medulosuprarenali.
Funcţiile glandelor endocrine
Hormonii-produ ş ii de sec reţie ai glandelor endocrine au rol în procesele:
- de c reştere şi dezvoltare n0l111ală a organismului; - de diferenţiere tisulară;
-metabolice; - comportamentale;
- de menţinere constantă a parametrilor mediului intel11 (homeostazia) etc.
Glandele endocrine secretă de regulă o cantitate optimă de hormoni, corespunzătoare bunei
rrmctionăli a organismului. Pot secreta o cantitate insufic ientă de hormoni (hiposecreţie) sau o cantitate
în exces (hipersecreţie), s ituaţii in care apar deregl ă ri ale proceselor metabolice din organism .

• A ceste două sisteme integmtoare sunt s trâns

Retineti
• •
K
corelate şi se completează , în sensul că acţi unea
• F uncţ ii l e organismului um an s unt reglate prin nervoasă este rapidă , restrânsă ş i locali zată iar cea
intermediul a două mari sisteme de control şi e ndocrin ă este mai lentă , de durată şi difuză ,
coordonare: sistemul nervos şi sistemul end oc rin. prelungind acţiunea nervoasă.

APLlC~TII 2. Celulei" din Citl'llcturn IIm'i ~llIndl' ('JI(IIH rllll nu

Glandelc endocrine IlU 1111 in !-itl'lIctlll'U lor: pOl fi suh 1"01'111:1 de:
A. Vase de sânge; B. Ţesut conjunctiv A. Acini B. Foliculi
C. Parenchim secretor; D. Tenni naţii nervoase C. Insule D. Celule secretarii izolate
E. Canal excretor. E. Tuburi.

85
 C.2. HORMONTI GLANDULARI ŞI EFECTELE WR -
Hormonii bipofiZ81"i tiroidieai

Să ne reaminti
H ipolin e o g landă cndocrina s ituatJ la bd7a dienceralului, Inapoia ehiasmei optice. mlr,o
h'jă rormall\ de , aLl!IlUrCcască a osului s r~noid ş i dUnll11ater. [sk legata de hua hipLllalamu lsului
"1
prin ti,i" pitUltfU'<1. re! li ll'lnă uv n i dă dimensiunik unui bob de 'nil: ~i gleutalea de 05gr.

HIPOFIZA
Hipofiza este alcătu ită din tTei lobi: anteriOl', intermediar şi posterior. Toţi trei lobii au OIigine
ectodeml i că, cu precizarea că lobii anterior şi intermed iar derivă di n ectodermu l stomodeal ,deci
origine epitelia l ă, iar lobul posterior, origine nervoasă,
Lobu I anteriOl' - adenohipofiza reprezi ntă 75 % din masa g l andulară , Este alcătuit din:
a) stromă conjunctivo-vascu l ară - conţine fibre de reticulină , o bogată reţea de capilare ş i fibre
nervoase vegetative amielinice;
b) parenchim glandu lar, reprezentat de celu lele epiteliale
secretorii (adenocite) dispuse în cordoane.
Adenohipofiza este l egată de hipotalamusu l mijlociu prin
sistemul pOIt-hipofizar, prin intel1l1ediul căruia neuroh0I111onii
hipotalamici contro l ează şi reglează secreţia adenohipofizei iar
F-:w- capilor prin intermediul acesteia coordonează activitatea întregului
sanguin
odcnocite sistem endocrin. Secretă unnătOIii hOl1l10ni: somatotrop-STH;
glal/dldari Irapi: tirotropina-TSH , col'ticotropina-ACTH,
gonadot r opinele (hormonul Iuteinizant - L H şi
folicu lostim ulant - FSH) ş i prolactina - LTH. Vezi tabelul.

HORMONI ACŢIUN I
I.MET ABOLISMUL PROTEIC
a) stimul caz!i :lIlaboli smul proteic prin accclcrnrca illlrJrii aminoaci zilor în celule ş i nctivurca Încorpol1irii lor în proteine,
cu efect nsupra cre şterii oaselor, l1luschilor ş i viscerelor.
2. METAB IOLISMUL LlPID IC
a) stiITm lc<iZli lipoliza (mobilizarea acizi lor gmşi din dcp0l.ite le Jipidice) care ulH,:e la cre~terca lipemiei (crc~tcrca
conccntrn{ici acizi lor gm~i in sange )
SOMATOTROP b) stimul cnzil ox idarea lipidelor - celOgcncz., (silltc ....a eurpilor cetonici) fumiz'-lOd energia necesarfl s imczei proteinelor.
J. METABOLISMUL GLUCIDIC
STH a) st imuleaZl1 glicogcnoliza hepaticii (desciircilrile de glueuzil din ficat)
b) diminu ează consumul tisular de glucoz:1 . Prin aceste aqiuni arc clect hiperglicem ie deoarece duce la crcşterea
g licemiei (c reşte rea conccnlr.l\iei glucozei În siingc)
4, METABOLISMUL SĂRURILOR M INERALE
a) dctcnninii o rctcnţic de compu ş i:li Ca, Na. K. P ş i N
TIROTROPINA - TSH st imuleazii creşterea dezvo ltarea şi sccrc[ia de hormon i ai glandei tiraide
CORTICOTROPINA ACTH stimuleaZl1 creşterea şi secreţia de hormoni ai glandelor conicosuprarenu le
LH al dctenninflla ~ ovulo\ia ş i apariţia corpului galben de snrcinil
GLANDULARI
TROPI
b) detennină laa stimularea seere1ie i de honno ni anurogcni
GONADOTROPINELE
- FS H a) dctcnnină la S?ovogcnez., şi secre ţi a dc homlOn i cstrageni
b) detemlin:1ln O dezvoltarea IlIbilor scminiferi ai testiculelor ~ spcnnatogencza
PROLACTINA a) dcclansea....Ii şi intretine sccrc\iu Inctată
b) stimulcazi1 secre!ia corpului galben
LTH

86
 HIPOTALA~IUS Î

XI:CLEIAl'I"TERIORI l'I"UCLEI MIJLOCII NUCLEI POSTERlORl

• SECRETlA DE 1I0R\IO;l;1 CE SE • SECR EŢ I A DE HOR ~IO,I

DEPOZITEAZĂ j:'i H1POFlZA ELlDERATOR I ŞI

ffi:.~·~~r~" ''''''''~, ~ II
' I,T EGRARl~A ~ INTEGRAREA SIMPATI CĂ
: ~~~;~i:ttik\PARA~ ~ PARASI~1PA1~

~'
"

*
TERMOGENEZA

.' j WAPITlJlTARA 1
SISTEMUL PORTHIPOTALAMO-
HIPOFIZ,AR (VE:'iA PORTA VEXA
PRECEDATĂ Ş I SUCCEDATĂ DE
CAPILARE DE ACEL.\ŞI FEL
POPA-FlELDl:'iG

• LEGĂTURA VASCUI..AR'\ bTRE :>."LCLEIl

C
c
4 :'!.~ r ~
~

~
~
1 TRACTULHIPOTALAMO-l!lPOFIZAR

.u,,_ gwo,,"'<m,"~~.o.
M . . . .~~"m.w~~'.o,

"roma'

r~.
~UJLO C [( HlPOTALUUCI ŞI LOBLLA1\TERIOR
AL HlPOFlZEl _,o 23% ' ! LOBUL POSTERIOR AL HIPOFlZEI ·1
LOBUL ANTERIOR AL 1
HIPOFIZEI •
-ADENOHIPOFIZA
I \. 7~%
2%
~ .~
4
~ • DEPOZITEAZĂ ŞlDESCARCĂ:
• ADH=HORlIlONANTlDJURETIC(VASOPRESlNA)
·OClTOClNA
HOR\IO'I'O'GLA.\llULOTROPI HOR\IO~l GLi\.\llULOTROPI

smL4TOTROP I P RO L,\ CTlSA " II GO~ADOTl!OPI '\- VE.' A 1' "7' L LOBULlNTERMEDIAR AL HIPOF.zEI ' ~
STH Lt"iEarROP TSlI ~ Aem
(IL MAl l0TROp)
LTII 1,11 I FS; ..,~OFlZAR'\
-l. -l. HORMON
l\1ELANOOTOSTIMULATOR-MSH
Tl!WIDA I counco
st;PltA
II GOXADE I -
1. ISI E.XEItCITÂ EFl:CTlil.• l'lllRF.CT ASliPRi\

".- }
RE.'\'ALE ŢE s UrlJlULOR P IU~ l'\TIIDlEDItil.• tJ~OR
GLA.'\nE Ţc-.iĂ
! 1I0R.\IOSII CARE iSI EXERCJTĂ
EFECTL"L DIREcr ASGPRA
2. IU::G!.AltEA SEC RE ŢIEI SE REAL1ZEAZ;\ • TRACTli1 .1UPOTALA.\ to
ŢESLit.:RILOR
, P Iw.;TR· L~ SI:\GLl1. HOIl\lO:\ llIPOTAIA\UC
HlPOFIZAR :\t:UROHIPOFlZA
II ELIBERATOR P ru~ ~lECA.'lS~fiIL DE FEIJ)·BACII . LOBtiLPOST.ER.IOR ;U
REGLAREA SECREŢIEI SE REALIZ EAZĂ lllPOFlZEI
PRL~ 2 HORlIO~l lUPOTALA..\nCI
. STUllL \ 1Oru (ElIBERA1ORl)
• 1~1ITBITORl

~
 Lobul intermediar -reprez intă numai 2% din masa glandu lară. Este alcălllit dintr-o simplă
lamă epitelială aderentă
de lobul posterior. Secrelă hormonul melanocitostimulatOl·-MSH
HORMONI ACŢIUNI
MELANOCITOSTIMULA TOR . .al are acţiune de pigmenlogeneză (pigmentarea pielii ca urmare a
MSH dispersării gmnulelor de melanină din melanocÎtc).

Lobul posterior ~ neurohipofiza - 23%, este fOl1nat dintr-o stromă conjunctivo - vascu l ară,
În ochiurile căreia se află celule nevroglice, celu le din cei l a lţi lobi hipofizari şi fibre nervoase ale
tractului hipotalamo-hipofizar. Plin traclul hipotalamo-hipofizar neurosecreţiile din nucleii hipotalamici
anteriori - hormonul antidiuretic ADH secretat de nucleul supraoptic şi ocitocina secretată de
nucleul paravenlTicular, sunt transportate de-a lungul axonilor ce alcătuiesc această structură, până În
neurohipofiză unde se depozitează şi de unde trec În circu l aţia sanguină.

HORMONI ACŢIUNI

a) are ca acţiune principală conservarea apei în organism prin stimularea rcabsorbţiei ei ,

la nivelul tubilor distali şi co lectori renali ( datorită creşterii permeabiiităţii păqii
H.ANTIDIURETIC terminale a nefronului). Sub aCţiunea ADI-I - ului urina devine mai concentrată şi
vo lumul ei scade.
b) in doze mari, ADH - ul determină conlnlcţia intensă şi de durată a musculaturii
netede a arteriolelor ş i consecutiv are loc creşterea presiunii arte ri ale.
c) efecte metabolice: - hiperglicemie;
- stimulează peristaltismul intestinal.
OCITOCINA a)detennină contracţia celulelor mioepiteliale din peretii canalelor galactofore - cjcctia
laplelui ;
b) stimulează contracţia' Olusculaturii netede a uterului gravid - expulzia fetală.

TIROIDA
Este o glandă endocrină situată În regiunea gâtului, Înaintea şi pe laturil e conduclului laringo-
traheal, ocupând loja tiroidiană. Privită În totalitate, tiroida are fOl1l1a literei H, cu braţele laterale
inegale şi oblice. Părţile laterale ale glandei sunt mai voluminoase şi poartă numele de lobi iar partea
de unire, transversală, este mult mai Îngustă şi poartă numele de istm. Are greutatea de 25-30 grame.
Este formată: a) dintr-o stromă conjunctivo-vasculară (fig. 108);
b) parenchim glandular dispus sub formă de foliculi.
v',..e:><;:~A~.~H.1POT1R01D1SM
Foliculii tiroidieni reprezintă unităţile morfologice şi
-'~_ _ _ roliOJI tiroid iBn
de secreţie ale glandei, având aspectul unor mici cavităţi de
\ celulc p1alc
50-300 microni , plini de substanţă coloidă. În structura unui
-JiI----l- ooloidul folicul intră un epiteliu, alcătuit din celule epiteliale secretoare.
--<~"""".,.,L 1 tcsut conjunctiv
fibros cu vasc
Celulele foliculare au aspect diferit În funcţie de starea de
sangulnc activitate sau inactivitate a glandei. Astfel , când glanda este
activă, aceste celule sunt Înalte iar când glanda este inactivă,
celulele sunt turti te. În interiorul foliculului se află coloidu l.
Substanţa coloidală este vâscoasă , cu aspect sticlos şi
reprezintă un depozit de hOllnoni ş i de iod al glandei. În coloid
(oliaJl !ira idian se găseşte tiroglobulina, o proteină sintet i zată de celulele
celule fnallc
foliculare. Prin iodarea aminoacidu lui tirozină din structura
coloid
tiroglobulinei, se produc doi hOllllOni tiroidieni: tiroxinâ sau
tesut conjunctiv
cu vase snnguinc
tetraiodotironina (T4) şi triiodotironinâ (T3), ce acţionează
la nivelul tesuturi
, lor. Între foliculii tiroidieni se află tesut
,
conjunctiv lax, cu numeroase vase sanguine, fibre nervoase
Fig. lOR . Structurn şi celule de tip special, parafoliculare - care produc hormonul
micruSCOflicii 11 tiroidei denumit calcitonina.
88
r- HORMON I ACŢIUNI
1. metabolismul prolitlic
a) stimulează catabolismuI proteinelor musculare ş i plasmat-ice şi ca urmare arc loc
creşterea excreţiei de azot.
2. metabolismul glucidic:
a) stimulează glicogenoliza h epa tică (degradarea glicogenului În ficat) ;
b) dctemJină creşterea absorbţici intestinale de glucoză . procese ce duc la creşterea
glicemiei;
c) stim ulează catabolismul tisular al glucozei.
3. metaholislIlullipidic:
a) dctennină scăderea rezervelor adipoase (lipidice) prin activarea Iipolizei;
b) scad colestcrolemia (conccntraţia sa nguină a colcsterolului) şi activeaza mecanismele
hepatice care Înlătură colesterolul din circulaţie .
4. metabolislllul apei
a) intensifică mctaboIisl11ul celular stimuhind oxidările celulare şi prin creşterea ge nerării
TfROX!NA
de produşi finali de metabo lism, măre sc diureza;
b) prin alterarea l egării apei şi a sări i in ţesuturi , cresc eliminările de apă.
S. metabolism"l energetic
a) au efect calorigen influenţând procesele energetice din organism prin intensificarea
oxidărilor celulare ş i consumul de oxigen;
b) cresc metabo lismul bazal În tesuturile metabolic active până la 50 - 60 % cu excepţia
TRllODOTI-
creierului, testiculului, uteru lui.
RONINA
6. au rol in procescle morfogenetice, de creştere ş i de diferenţiere celulară ş i ti s ulară.
Această acţiune se manife stă foarte pregnant la nivelul sis temului nervos ( influenţea ză
diferenţierea neuronilor, formarea lecii de mielină şi a sinapselor).
7. Controlează dezvol,tnrea gonndclor şi menţinerea activităţii lor nonnule.
8. Menţin secreţi a (aetatii, alăluri de prolactină.
9. Produc iritab ilitate şi neliniste.

APLlCI\ ŢII
1. r~\'id c Jl(i3t i
.llirlll lltiil e co r ecte:
1. 'Va'sopresin~ şi ocitocina sunt neurohonnoni deoarece sunt secretaţi de neurohipofiză
2. Hipersecreţ ia de tiroxiI:Jâ diminuează rezervele hepatice de glicogen deoarece honnonii
tiroidieni intensific ă oxidările celulare
2. \soci:Jţi noţiunile din cele două coloane'
GLANDA HORMONI
1. SOMATOTROP
2. CORTICOTROP
3. TlREOTROP
A Adenohipofiza 4. ANTIDIURETlC
B Neurohipofizu 5. PROLACTfNĂ
6. LUTElNIZANT
7. FOLICULOSTIMULANT
8. G>C ITOCfNA
3. Pl'nu'u care dintre hO I'mo n ii adenohipofizari hipmnlamusul ~ccretă câte d oi neurohormoni cu acţiune
allta~onÎl.:ă?
A.FSH B. PROLACTfNA C.STH
D.ACfH E.LH
-'. Completaţi următoarele propoziţii lucunure
Lobul intennediar hipofizar reprezintă ............. din masa glandei ş i se cretă honnonul ............. care
regl ează procesul de .......... a pielii.
5. HUl"lnonii tiroidieni produc :
A. G licogenoliza hepatică B. Secretia lac tată
C. Creşterea ab sorţiei intestinale de glucoză D. Ejecţia laptelui
E. Creşterea consumului tisular de glucoză

89
 Hormonii panc:reatic:i p apral"enali, gonadali

PANCREASUL ENDOCRIN
Să 'le reamintim ! .
Pancrea sul Ls l C o g l a n Jă \"o lu mi n oasă .I ne atfi. Pancreasului i se descriu un cap situatîn
lubului dig~s l i \. si tu:.Jtfi retro pcri loneal. Iil apoia potcoava duoden ului, un corp şi o coadă care
sto macu lui. se îndreaptă spre splină. Este o glandă mixtă ,
arteră sp':Bn"", având atât o funcţie exocrillă cât şi elldocrină.
Pallc]"e(lsul ex()crill care reprezintă
masa principală a glandei este format din acini
canalul coIMc) ~ asemanători cu ai glandelor salivare, de unde si
numele de "glalldă salivară a abdomel1ului':.
Pallcreasul elldoerill este reprezentat de
insulele Langerhans. Acestea sunt f0ll11aţiuni
glandulare endocrine răspândite între acinii
pancreasului exocrin, ca nişte câmpuri bine
insula diferenţiate. Rareori pot fi văzute cu ochii liberi,

canal
Langerhans diametrul lor măsurând 100-300 microni.
pancreatic pancrealic producătoare producătoare Numărul lor este foarte mare, peste LOO de
accesar principal de glucagon de insulină
Sanlorini Wirsung
câmpuri pe centrimetru pătrat. În totalitate
reprezintă 1-3% din volumul glandei, mai precis
Fig . 109 • Structura pancreasului
1000000-1500000 de insule. Microscopic,
insulele LANGERHANS se deosebesc cu uşurinţă de acini prin faptul că sunt formaţiuni mai clare,
nu au o cavitate în interiorul lor şi sunt înconjurate de ţesut conjunctiv. Sunt formate din cordoane
celulare pline. Celulele insulelor sunt mici şi poligonale. Se descriu mai multe tipuri de celule (fig. I 09):
- celule A (a) în proporţie de 20% care secretă glucagon;
- celule B (b) în proporţie de 70% care secretă insulină;
- celule O (d) în proporţie 10% care secretă somatostatină.
Insulina este secretată de celulele Bale insulelor Langerhans. Este formată din două lanţuri
polipeptidice (lanţul A cu 21 aminoacizi şi lanţul B cu 30 aminoacizi) legate prin două punţi
disulfhidrice. Are lllmătoarele acţiuni:

1. Metabolismlll gluCÎllic:
a) stimulează pătrunderea glucozei În anumite celule a căror membrană plasmatică , nu
permite intrarea liberă a glucozei (ţesut muscular, ţesut adipos, etc.);
b) intensifică consumul tisular de glucoză;
c) activează glicogenogeneza hepatică şi musculară;
d) la nivelul ţesutului adipos stimuleaza lipogeneza din glucoza;
e) are efect inhibitor asupra proceselor de gluconeogeneză hepatică.
Ca urmare insulina este principalul h01'11I011 hipoglicemiallt al organismului.
2.Metabolismllllipit/ic:
INSULINA
a) la nivelul ţesutului adipos stimuleaza Iipogeneza din glucoză (transformarea glucozei
în trigliceride).
3. Metabolismul protit/ie:
a) creşte permeabilitatea membranelor celulare pentru aminoacizi;
b) inhibă oxidarea în celule a aminoacizilor ca material energogenetic;
Ca urmare, insulina stimulează sinteza de proteine.

90
 Insulina este singurul hormon cu acţiune anabolică pe cele 3 metabolisme (glucidic, protidic,
lipidic).
Glucagonul este un polipeptid secretat de celulele A insulare, dar şi de celule similare acestora,
prezente în antrul piloric şi în duoden.Are următoarele acţiuni:
1. Mefabo!islIIlIl glucidic:
a) stimulează glicogenoliza numai la nivel hepatic, nu şi muscular;
b) stimuleaza gluconeogeneza din aminoacizi.
Ca urmare. glucagonul produce hiperglicemie.
GLUCAGONUL 2. MetabolislIIullipidic.
a) la nivelul ţesutului adipos stimulează acţiunea lipazei determinând Iipoliza.
3. MetabolislIIlI! proti,lic
a) stimulează gIuconeogeneza din aminoacizi.

GLANDELE SUPRARENALE
Glandele suprarenale sunt în număr de două, situate la polii superiori ai rinichilor. Fiecare
glandă este formată dintr-o porţiune corticală - corticosuprarenala şi una medul ară -
medulosuprarenala, diferite din punct de vedere embriologie, anatomic şi funcţional (fig.llO).
a. corticosuprarcnala este dispusă la periferie ş i înconjură complet zona medulară. Are origine
meZodel111ică. Epiteliul secretor al corticalei este dispus în trei zone perfect distincte. Fiecare zonă din
corticosuprarena lă sintetizează un anumit grup hormonal:
-zolla glomerlllară, la periferie,
conţine celule dispuse în grămezi care Suprarenale
Medulosuprarenala
sintetizează milleralocorticoizii -
exemplu: aldosterolllll; ~
-zOIzujasciclllată, la mijloc, conţine
celule mari, aşezate în cordoane care
sintetizează glllcocorticoizii -
exemplu: cortizollll;
-zolla reticlllată, la interior, în care se Zona
glomerulară
află celule dispuse în reţea şi care
sintetizează hormonii sexosteroizi CorticosuprarenaJa

(hormoni i alldrogelli, estrogelli şi

Fig. I ! O • Gla ndele suprareOi.dc
progesteroll ).
HORMONI ACŢIUNI
1. metnbollslllui apei ~j al s:lrurilor mincmlc.
ALDOSTERONUL • acţioneaz:1la nivelul tubilor distali şi colectori renali, astfel:
a) miireşte reabsorbliu apci şi u sodiu lui - creşte nutrcmia;
b) crcşte eliminiirile de potasiu şi hidrogen (scade potasemia şi aciditatea).
1. metabolismul protidic:
a) prin aetivarea catabolismului protidic determina creşterea climin:irilor de azot;
2. metabolismul glucidic:
a) produce hiperglicemie prin glueoneogenezii din aminoacizi;
3. metabolismullipidic:
a) produce activarea lipolizci şi ere~terea lipcmiei;
4. Ia nivel sllnguill: creşte numiirul de leucocite, eritrocite şi lrombocite;
5. Ia nivelul aparatului digestiv: determină creşterea secreliei de acid c10rhidric şi pepsinogell şi seade
absorbI ia lipidelor;
CORTIZOLUL 6. Ia nivelul rinichilor: creşte filtmrea glomcruladi, scade pemleabilitatea tubilor distali, renali pentru apa şi
stimulează e\iminarile de apii;
7.la nivelul sistemului nervos central: in exces poate provoca tulburări psihice, ineupacitute de concentrare,
iritabilitate, modificări EEG (electroenccfhlogmfice) şi modificiiri ale simţurilor - creşte acuitatea gustativii şi
ollÎletivă.

HORMON II • contribuie, Împreună cu hormonii gonadali la apariţia şi dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la
SEXOSTEROIZI pubertate (dezvoltarea specifică a museulawrii, depunerile lipidicc, pilozitatea şi timbml vocii);
• stimuleazfl anabolismul proteic.

9 1
 Amintiţi-vă rolul adrenalinei şi b. mcdulosup.·arcnala este zona internă a suprarenalei
noradrenalinei ca mediatori chimiei aicare reprezintă o glandă endoc rină distinctă, derivată
sistemului nervos vegetativ simpatic! .
embriologic din celulele ectodermale, migrate din creasta
neurală primitivă. Este constituită din celule mari, ovoide care sunt neuroni postganglionari simpatiei
ce şi-au pierdut axonii şi· au dobândit proprietaţi secretorii. De aceea, medulosuprarenala poate n
considerată ca un imens ganglion simpatic. Secreţia medulosuprarenalei constă , în principal dintr-un
amestec în proporţii variabile de adrenalină şi noradrenalină (catecolamine).
Aceştia pot fi consideraţi neurohormoni , deoarece medulosuprarenalele sunt analoage cu
ganglionii vegetativi simpatici. Adrenalina şi noradrenalina exerc ită efecte similare cu cele ale stimulării
simpaticului , cu următoarele sublinieri: adrenalina act ivează în special metabolismul energetic iur
noradrenalina are acţiuni vasculare mai intense. Acţiunea acestor hormoni este identi că cu efectele
excitaţiei sistemului nervos simpatic.
Principalele acţiuni ale acestor honnoni ş i mediatori chimici sunt evidenţiate în tabelul următor:
HORMONI ACŢIUNI
1. Sistemul cnrdiovnscular
a) creşterea cxcitabilitllţii cardiace;
b) tahicardie - creşterea fOf\ci ş i frecvenţei contraqii lor inimii;
e) vas,oco n s tricţie a vaselor viscerale (hepatice) - adrenalina şi pc toate teritoriile vasculnrc-
nomdrcnnlina, ceea ee detennină şi hipertens iune;
d) vasod il ata ţie pc vasele mu şch ilor schelet iei, pe vasele pulm onare, pc vasele coro nare-
eoro narodi l a taţie ;
2. Apnratul respirator:
a)reluxareu musculalurii netede şi dilntuţiu bronhiilor
3. Ap:lrntul digestiv:
a) relaxarea musculaturii netede a pereţilor tubului digestiv;
b) contracţiu sfincterelor;
ADRENALINA e) inhibarea majorităţii sec rcţ i i lor digestive;
d) contrac\ia sp linci ş i ficatului;
4. Metabolismul glucidic - exercită efect hipergliccmiallt, astfel:
u) actiune directă prin glicogenoliza hepatieă ş i muscuhml- numai adrenalina;
b) ucţiune indirectii, prin inhibarea sec reţ i ei de insulină atât adrenalina cot ş i l1omdrenalirm;

5. Metabolismullipidic:
a) lipoli za - mobilizarea acizi lor graşi din depozite le lipidice (udipoase);
NORADRENALINA b) cutabolismul acizi lor graşi;
6. Metabolismul energetic:
o) Ilctiune cal ori genă ;
b) creşterea metabolismului bazaL
7. Sistemul nervos central:
o) alerta corticală;
b) stimularea sistemului reticu lat activator ascendent - SRAA;
c) anxiela te şi frică - ad renalina.
8. Alte nctiuni:
a) pupilodilataţia , prin comn:lc!ia mu ş chilor radiari ui irisului;
b) contrac!'Îa muşchilor erectori ai firclor de păr (piloerec!ia).

GO N ADELE
TESTICULUL ENDOCRIN
Testiculul (organ pereche) este glandă genitală masculină ce îndeplineşte două funcţii:
a) exocrină - spel111atogeneză care constă în formarea celulelor sexuale (spennii), la nivelul
tubilor sem iniferi contorţi;
b) endocrină prin care celulele intersti~ale Leydig ale parenchimului testicular secretă h0l1110nii
androgeni - testosterollul, care este sintetizat şi de corticosuprarenale în cantităţi reduse, la bărbaţi şi
femei. Secreţia lui este stimulată de LH.
92
 HORMONI ACŢIUNI
a) stim ul ează creşterea ş i dezvoltarea organelor genitale masculine;
b) rnen~ine troficitatea cpiteliulu i spermatogcnctic;
TESTOSTERONUL c) asigură dezvoltarea şi menţinerea caracterelor sexuale secundare: dezvoltarea
scheletu lui şi muşchilor, pilozitatea, vocea, repartiţia topografică a g ră s imilor de
rezervă.
d) are efect anabolic puternic asupra metabolismului pfatidic.

OVARUL ENDOCIU N
Ovarul este un organ pereche, situat În cavitatea pelviană, de o parte şi de alta a uterului.
Ovarul are o funcţie mixtă:
a) exocri nă sau gametogenetică, care constă În formarea ovulelor-ovogeneza.
b) endocrină care
constă În producerea de Folicul avarian Corpul alb
(corp galben
hormoni sexuali. Ovarul are
fonna ovoidă şi este acoperit ~if~~~uterină
Uter
la suprafaţă de un epiteliu
simplu sub care se găseşte un
înveliş conjunctiv numit Zona medul ară
albugineea ovaru lui. Folieul ov;ari,m ~~
Suprafaţa este netedă Înainte cavitar
de pubertate, dar pre z intă
multiple cicatrice la femeile Ovocit

mai vârstnice. În interior se Celule

află parenchimul g landu lar
cu ce le două zone
caracteristice, medulară şi Folicui ovarian
corticală (fig. III ). matur
Ovulatia
FIII/cţia el/docril/ă a corpului galben
Zona corticală acoperire
ovarului este realizată de
cu foliculi avarieni
cel ul ele tecii interne a in diferite stadii
foliculilor ovarieni şi de
celulele corpului galben. Fi g. 111 • Sh ·uctura uV:Jl"u lll i
Foliculii ovarieni
secretă În prima etapă a ciclului ovarian hormonii estrogeni: estrona, estradiolul, estriolul. Corpul
galben sec retă În a doua etapă a ciclului ovarian (după ovulaţie) progesteronul (În cantităţi mari) ş i
estrogeni. Hormonii estrogeni (estrDI/G, estradiollll,
estriolllf).
Sunt sintetizaţii de celulele folicul are - În timpulmaturării foliculului ovarian, cel ulele corpului
galben , placentă - în timpul sarcin ii, corticosuprarenale, testicul. Secreţia lor este stim ulata de FSH.
Progesteronul (Iuteina) este sintetizat de celu lele corpului ga lben, de placentă - În timpul
sarcinii, - de corticosuprarenale. Secreţia este stim ulată de LH.

HORMONI ACŢIUNI
a) stimulează proliferarea mucoasei şi musculaturii uterine;
H. ESTROGENI b) stimuleaza dezvoltarea glandelor mamure;
c) stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale sec undare la femeie.
PROGESTERON a) acţionează asupra mucoasei uterine detenninându-i modificări hi sto logice şi
secretarii ce o pregătesc in vederea nid ării (fixarii oului).

93
 APllC~TII
•
1. As ociaţi noţiunile din cele două coloane:
G/mtt/e Hormon;
A.Ovare 1. Testosteron 6. Aldosteron
B. Testicule 2. Adrenalină 7. Noradrenalină
C. Pancreas 3. Cornzol 8. SexosteroizÎ
D. Corticosuprarenale 4. rnsuJină 9. Estrogeni
E. Medulosuprarenale 5. Glucagon 10. Progesteron
2. Evidcntiati afirmatiile corecte:
1. Testost~ro~ul are ef~ct catabolizant proteic deoarece stimulează dezvoltarea musculaturii si a
scheletului.
2. lnsulina stimulează catabolismul proteic deoarece intensifică glicogenogeneza.
3. Cortizolul măreste sensibilitatea la stimuli olfactÎvi şi gustativi deoarece creşte filtrarea glomerulară.
3. Mineralocorticoizii au ul ' mătoarclc efec te:
A. Acţionează la nivelul tubilor contorţi distali si colectori
B. Cresc eliminările de K si Na C. Scad natremia
D. Cresc glicemia E. Scad absorbţia apei.
-l. C ompletaţi propoziţiile lacunarc:
Pancreasul endocrin secretă ........ honnoni proteici: ......... în celuleleA[ a] si B[y]. Aceşti honnoni influenţează
metabolismul glucidic astfel: glicogenoliza .......... glicogenogeneza ......... sau sinteza de glucoză din compuşi
neglucidici (............. ).

Hormoni- paratiroidieni, epUizari

ai Uma ului '"
PARATIROIDELE

Glalldele paratiroide sunt 4 fonnaţiuni mici, sihmte in loja tiroidiană, pe faţa posterioară a
lobilor tiroidieni. După sihlarea lor, paratiroidele sunt denumite: paratiroidele superioare sau craniale
şi paratiroidele inferioare sau
cartilagiul tiroid caudale. Deşi cântăresc la un loc
8-12 centigrame, prezenţa lor
capsula glandei
paratiroide este indispensabilă vieţii.
pamtimide
Sunt constihlite:
a) dintr-o stromă con-
junctivă, alcătuită din ţesut
conjunctiv, vase sanguine, vase
limfatice şi nervi;
b) parenchim glandular,
alcătuit din celule epiteliale

\,\
coloidul folic:ulii
glandulare, dispuse în cordoane
anastomozate (fig. 112).
glandei Vase
sanguine timide sanguine foliculii Secretă doi hormoni:
traheea conjunclivo- glandei parathOI"monul şi calcitonina.
vasculară timide
Acţiunile honnonilor parati-
Fig . I 1.2 • Glandc..'lc paratiroidc (structu r ă micro s c opică) roidieni sunt evidenţiate în
fig.!!3 .
. 'l:\lliSlil.
Este un organ impar, sihmt înapoia sternului. Timusul este un organ complex în care se imbină:
a) funcţia de organ limfoid (toată viaţa);

94
 b) rolul de glandă endocrină, În
prima parte a ontogenezei (dezvoltării
individuale), glanda având dezvoltare mare
În copilărie. După pubertate, involuează,
dar nu dispare complet nici la vârste foarte
Înaintate. Este fonnat din:
- capsulă conjunctivă proprie,

r
constituită din ţesut conjunctiv fibros, care
trimite prelungiri În interior;
- un parenchim care este divizat de
septurile capsulei. Lobul este elementul os Inteslin
Os
~slimuleaza inhiba mobili-
structural fundamental al timusului. rcabsorbtia zarea saruri-
inlestinala. lor fosfocalci-
Histologic, lobul timic este constituit dintr- a Ca21vîf.D) ce din oase
o retea formată din unirea prelungirilor
celuielor reticulare. În ochiurile acestei
retele sunt prezente numeroase celule
nu'mite timocite. Celulele timice numite
timocite sau linlfocite "Ţ" îşi au originea I I Scndc
li i il elimină riie
În măduva rosie hematogenă. urinare d!J urinare
K-;- si p~. do ea 2 +si
Din ti mus timocitele migrează pe prin scaderea Na +
cale sanguină În organele limfoide reabsorbliei
lor tubulare
periferice: ganglioni limfatici , splină, Scade
amigdale. Limfocitele "Ţ" participă În ·caloeml.
-fosfalemia

specializate
procesele de imunitate
imunitare.
celulară,
În păstarea memoriei fiind ~~:!f~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Honnonul timic are următoarele efecte:
- măreşte activitatea limfocitelor "Ţ" care au
părJsit timusul şi au migrat În organele periferice;
- de stimulare a mineralizării osoase (deci rol În pute rnică

crestere)'
, ,
- acţiune antigonadotropică.

EI'IFIZA - GLANDA PIl\EAL,\

Este situată În partea superioară şi
posterioară a diencefalului intrând În componenţa
epitalamusului Epifiza este denumită şi Scade sinteza
de melalonin5
glanda pineală datorită formei sale de con de pin ..
Este constituită dintr-o stromă În care se găsesc
celule nevroglice cu caracter secretor Exercit ă
efecte
(pinealocite) si numeroase fibre nervoase
simpatice ce constituie legăturile epifizei cu
retina. Epifiza atinge dezvoltarea maximă În
copilărie şi Începe să involueze Înainte de
Eliberarii
pubertate. Glanda secretă melatonina hormonilor
Unor
nuclei ai
gonndo!topi
considerată hormonul activ al glandei. Unnărind FSHsiLH
hipotalamusului

fig. 114 veţi evidenţia principalele acţiuni ale

homlonilor epifizei.

95
 Mecanismul general de reglare
a eeretiei endocrine *

Sistemul endocrin funcţionea2ă ca un sistem

Să ne rp 1'" l cibemetic, deoarece trebuie să tindă să menţină un
echilibm final constant (oscilant între anumite limite),
A Uloreglarea e te n ca rac te rÎ 5 tilă
adică să asigure homeostazia (menţinerea constantă a
~sen ţ i a l ă H [u[uror s istemelor biolog ice. parametrilor fizici, chimici, morfologici ai mediului
intern), penniţând organismului să se adapteze la
Conexiune diredă
varia~ile care sunt impuse din exterior sau din interior.
,Hm,' • <D----"2~_. @1_-'4'----+. ®",p,n,. Orice sistem biologic, ca OIice sistem cibemetic,

~F:i~:":l:l::~:':F:'C:'C~:§O§:§:~:~:§l~§e~i~n~v~e~~ă~==~I:::::::=II
are o organizare de aşa natură încât să-i permită:
receptia
, informatiei" si circulatia
, ei între
elementele sistemului;
- acumularea şi prelucrarea ei;
1. Dispo zitiv c! l: rc ccp\ic: 2. Ci.de alcrellt[l :
- selecţia răspunsului celui mai potrivit din mai
3. Dispozitiv de cO Ill <1 ndii ; . .1. Calc cfcrc11Ifl:
5. Dispozit iv efeclor: multe posibile, precum şi efectuarea răspunsului
sistemului faţă de stimul.

6 Hipoglicemie
Cresterea
concentratiei
aminoaCÎzilor
G Stress

Lt::'a"s",m"a"t"ic,-i---,!..=-
~
J'
Hipotalamus
mijlociu
,..,...----l,.-'

Scăderea
Cresterea
concentrat iei
glicemiei
AA plasmatici
prin prin

Descărcarea de Diminuarea con-

.---=----,
1I0R MDtlU I1EDUI.G:itJ IIRA Il(IIAlEI
sumului tisular Încorporarea
glucoză din de- • IIU ~1I11T E5 EtI! IAli f' UlTRU
de glucoză AA in proteine " UPRAV I!TUlflt
pozitete hepatice
• AU o !MP DRrAUTA D[ DU Bl ri \w
AA-aminoacizi CURSUL 5 lTU " fll l Dn IHO III ~ MI,"l

Fig. 11 6 • Reglarea s e c reţ iei de ST H

96
 (::il
, {~
ItmiUUM~1
MIJI" ' ~

~
~

,"~ ~
•
~
EI
, •
• I•
~
~

~--,
'\~ 6j
bd i ' i iil!<'/.

!] I!l

Pentru ca autoreglarea să devină posibilă , răspunsul sistemului trebuie să fie comparat pe o

cale sau alta cu comanda. Cu alte cuvinte, calitatea răspunsului trebuie comunicată din nou receptorului
care a primit seillilalui iniţial , funcţionarea receptorului devenind condiţionată de efectul produs. Această
legătură, spre deosebire de cea de la receptor la efector, care poartă numele de cOl/exiune directă, a
căpătat denumirea de conexiune inversă sau
retroacţiune sau "feed-back" (fig. 115).
Reglarea secreţiilor bonTIonale se realizează
prin două mecanisme: ul110ral şi nervos.
Secreţia de STR este controlată de hipotalamus
prin doi neurohormoni, unul stimulator şi altul
inhibitor (fig.116).
Reglarea secreţiei medulosuprarenalelor se
realizează de către centrii superiori ai SNC exclusiv
pe cale nervoasă. În timpul somnului secreţ ia este
redusă. În condiţiile în care organismul este supus
stresului (efort fizic, frig, asfixie, durere, hipotensiune,
hipoglicemie, fiică, etc) secreţia medulosuprarenalelor _
creşte (fig. 117).
Reglarea h0ll11onilor tiroidieni, corticosupra-
renalieni şi sexuali se realizează prin mecanisme
neuroumorale (fig. 118).
Reglarea secreţiei paratiroidelor este inde-
pendentă de controlul nervos. Ea se realizează
printr-un mecanism de feed-back în funcţie de
concentraţia sangvină a calciului ionizat ş i secundar
de concentraţia sangvină a fosfaţilor (reglare umoraIă).
Reglarea secretiei inteme a pancreasului se face
printr-un mecanism n'euroumoral complex,cu centrii
în hipotalamus. Excitantul specific al mecanismelor f ig. 119 • Reglarca secr eţici
de reglare este nivelul glicemiei (fig.119). de insulină

97
 APllC~ŢII

1. E\'idenţiaţi afirmaţiile corecte:

1. Parathormonul diminuează e liminările urinare de calciu deoarece creşte numărul şi
activitatea osteoclastelor.
2. Ritmul circadian produce variaţii în activitatea epifizei deoarece fibrele parasimpatice din
structura ei au conexiuni cu retina.
3. Timusu l are rol antigonadotrop deoarece el este un organ limfoid.

2. Asociati
, notiunile
, din cele două coloane:

Glallde Acţiulli
A. Parathonnoilui 1 Stimulează mineralizarea osoasă
B. Calcitonina 2 Stimulează demineralizarea osoasă
C. Melatonina 3 Acţiune antigonadotropă
D. Honnonii timici 4 Creşte calcemia
5 Scade calcemia

3. Melatonina :
A. Împiedică dezvoltarea sexuală prematură
B. Stimulează reabsorbţia apei
C. Are rol în pigmentarea celulelor pielii
D. Inhibă eliberarea hormoni lor sexuali
E. Are efect hiperglicemiant.

4. Intocmiţi scheme privind reglarea secreţiei hormonilor ADH ~j glucagon.

, ale secretiei
Disfunctii , glandulare

Produ ş ii de secreţie
ai glandelor endocrine sunt eliminaţi permanent, în cantităţi minime în
sânge sau limfă.Activitatea secretorie bazală, constantă , se poate modifica· din cauze diferite·
detenninând apariţia şi manifestarea a numeroase disfuncţii hormonale cu efecte mai grave sau mai
puţin grave asupra creşterii şi dezvoltării normale a organismului , asupra desfăşurării proceselor
metabolice,etc.

DISFUNCTII BIPOF IZ ARE

1. Nanismul hipofizar - piticismul hipotizar

Este consecinţa insuficienţei hipof'izare survenită În copilărie, insuficienţă ce poate fi cauzată
de lezarea hipofizei , ceea ce determină o insuficienţă secretorie de STR. Subiectul este de statură
fom1e mică, dar propOt1ionat. Are mişcări vioaie şi este asemănător unui subiect nOtUlal, dar miniaturizat.
Diferenţierea psihointelectuală este normală. Este un nanism 3!l11onic, annonie reali zată prin menţinerea

98
 normală a raporturilor dintre segmente, dintre talie şi greutate,
dintre dezvoltarea psihointelectuală şi vârsta cronologică.

2. Caşexia hipofizară . .
La maturitate, hiposecreţia produce caşexia hipofizară
caracterizată prin atrofii ale glandelor, căderea păl1ilui , a dinţilOl~
a unghiilor, regres ia organelor genitale, sterilitatea şi în final
moartea.

3. Gigantismul hipofizar
Se defineşte ca o hipertrofie (creştere exagerată a
structurilor anatomice) staturoponderală armonică , datorită
secreţiei de STH în exces, asupra unui organism în plin proces
de creştere. Rezultă un individ cu mult mai mare decât un
subiect normal, de aceeaşi vârstă , dar ca şi subiectul n01111al
este armonic dezvoltat. Talia depăşeşte 200cm, raportul talie
greutate fiind proporţionat (fig. 120).

4. Acromegalia
Provine de la grecescul "akl"Ol1" - extremitate şi " mega" - mare. Este expresia clinică a excesului
de hormoni somatotropi ce apare la un organism a cărui creştere o s oasă, în lungime, este terminată.
Rezultatul este u1111ătorul:
a) hipertrofierea membrelor, accentuată la nivelulmetacarpienelor, metatarsienelor şi falangelor;
mâinile şi picioarele sunt disproporţionat de mari şi late, ca nişte lopeţi (fig. 121).
b) dintre toate oasele faciale, cel mai afectat este
mandibula, care nefiind fixată în articulaţii cu oasele din jur,
se poate dezvolta în voie;
c) toate viscerele sunt hipertrofiate; se evidenţiază ~~
- ~.~.:~...;ij
megalizarea cordului, ficatului, splinei.
.~ .~
Hiperoslază la o
vertebră toracică
5. Diabetul insipid
Este consecinţa carenţei absolute sau relative a
hormonului antidiuretic -ADH, care are drept rezultat,
imposibilitatea reabsorţiei apei la nivel renal. Alterarea secreţiei
de ADH apare ca U1111are a lezării nuclei lor supraoptici din
hipotalamus, a tractului hipotalamo - hipofizar sau a
neurohipofizei. Semnele bolii apar brutal şi progresează rapid.
Subiectul prezintă dominant două simptome majore: poliuria
şi polidipsia.

Poliuria reprezintă eliminarea unei mari cantităţi de .':~~~~~~J,

""
Falange cu moţ
\ la mâini şi inguslarea
urină diluată. Cantitatea variază de la 3 litri la peste 20 litri în falangelor la picioare
24 ore, cu mult faţă de normalitate (1,5 - 2 litri în 24 ore).
Micţiunile (urinările) sunt frecvente atât ziua cât şi noaptea.
Poliuria detennină apariţia senzaţiei de sete, senzaţie imperioasă
_şi neîntreruptă. Consecinţa pierderilor masive de lichide şi a
99
 ". " ,...

setei nestăpânite este polidipsia, adică ingestia mărită de apă care să acopere
pierderile. În caz contrar, lipsa unui aport de lichide compensatoare dUce
la deshidratări putemice care sunt fatale.

DI SFUNCŢII TI ROIOIENE

1. HI POFUNCŢIA T1ROIDIANĂ
lnsuficienţa tiroidiană este expresia insuficienţei sintezei de hOilTIoni
tiroidieni , a transportului şi / sau a recepţiei acestora. Debutul se poate
situa în orice moment al vieţii, îmbrăcând intensităţi diferite.
a) la copii determină lIallislIllil tiroidiall cu dezvoltare fizică şi psihică
Fig. 122 • C retinism redusă până la cretinism (fig. 122); este înso~t de defoIlllaţii osoase, defecte
ale dentiţiei, piele uscată şi Îngroşată.
b) la adult determină scăderea capacităţii de Învăţare şi memorare;
c) la orice vârstă induce apariţia lIlixedelllllllii (infiltrarea ţesut:urilor cu o substanţă mucoproteică,
electroliţi şi apă) Însotit de creşterea În greutate, piele uscată şi Îngroşată, căderea părului , anemie,
senzaţie permanentă de frig, reacţii motorii şi psihice Întârziate, diminuarea memoriei, reducerea
metabolismului bazal.
2. HIPERFUNCŢIA TIROIDIANĂ

Semnifică funcţia
În exces a tiroidei care duce la o secreţie
mărităde hormoni. Aceasta provoacă stimularea catabolismului,
metabolismul bazal poate creste 100%, hiperfagie (consum crescut
de alimente), scădere În greutate, intoleranţă la căldură, tremurături
ale mâinilor, nervozitate. Pielea este sub~re, caldă şi umedă. În anumite
tipuri de hipertiroidism-boala Basedow-Graves- bolnavii prezintă
protruzia globilor oculari (exoftalmie) şi tiroidă mărită (fig. 123).
3. GUŞA ENDEMICĂ
Este o creştere anatomică a glandei, Însoţită de hipofuncţie. Cauza este ingestia insuficientă de
iod datorită concentraţiei scăzute a iodului În alimente şi apă - dar şi datorită prezenţei În mediu (apă,
lapte) a unor substanţe oxidante. Secreţia de coloid are loc, foliculii tiroidieni se Încarcă, cresc În
volum, dar epiteliul secretor rămâne plat. Deci, volumul glandei creşte dar cantitatea de hormoni este
scazută. Combaterea guşii endemice este o problemă de mare importanţă medicală şi socială, pentru
că, În zonele cu mare endemicitate, probabilitatea apariţiei cretinismului guşogen este foarte crescută.

DI S FU N CŢII ALE PAN C R EAS ULUI E N OOCRI N

1. HIPOSECREŢIA INSULINICĂ
Diminuarea secreţiei sau utilizării insulinei antrenează tulburări metabolice grave, manifestate
prin simptome ale tulburării funcţiei aparatelor cardiovascular, renal, respirator, sistem nervos central,
simptome ce caracterizează boala numită diabet zaharat.
Se ştie că insulina determină peIl11eabiiitatea membranelor celulare pentru glucoză, facilitând
utilizarea acesteia de către ţesuturile periferice - ţesutul muscular, ţesutul adipos, etc. şi concomitent
produce glicogenogeneza hepatică şi musculară. Deci , deficitul secreţiei de insulină determină
imposibilitatea pătnmderii glucozei În celule. Ca urmare, are loc hiperglicemia (concentraţia sanguină
a glucozei depăşeşte normalul de 70-11 Omgll OOml sânge, gll/coZl/ria (eliminarea glucozei Plin urină).
Aceasta atrage ş i eliminarea unei cantităţi sporite de urină (polil/ria).

100
p

Pentru că organismul nu este capabil să utilizeze pentru acoperirea nevoilor energetice glucidele şi
foloseşte pentru aceasta lipidele, are loc o mobilizare a acizi lor graşi din ţesutul adipos. Totodată
scade sinteza proteică şi creşte catabolismul proteic. Ca Ul111are, bolnavii prezintă polijagie, se
alimentează În exces pentru a compensa catabolismullipidic şi protidic exagerat. Cu toate acestea,
bolnavii scad În greutate .
Deoarece ficat1Ii nu poate metaboliza complet Întreaga cantitate de acizi graşi aflată În sânge,
are loc acumularea corpi lor cetonici şi producerea unei acidoze metabolice cu acţiune nocivă asupra
centrilor nervoşi În primul rând. Dacă deficienţa secreţiei de insulină nu se corectează, tulburările
metabolice pot duce la comă şi moarte.

2. HIPERSECRETIA , INSULINICĂ
Excesul de insulină măreşte utilizarea glucozei şi depunerea ei ca rezerve de material energetic
de bază. Această situaţie duce la hipoglicemie - concentraţia sangvină a glucozei este sub normalul
cuprins Între 70 - 110 mgll 00 mi sânge. Consecinţele apar la nivelul sistemului nervos central , care
este lipsit de rezerve glicogenice, dar care este mare consumator de energie pentTu activitatea sa. Se
evidenţiază s l ăbirea forţei fizice , pierderea cunoştinţei ş i chiar instalarea stării de comă.

DISFUNCŢII AL E GLANDELOR SUPRARENALE

1. HIPERSECREŢIA DE GLUCOCORTICOIZI dctcnnină sindromul Cushing

(fig. 124)

Se caracterizează prin:
1. at!ipo;.itatea este semnul cel mai constant al
bolii. Obrajii, bărbia , regiunea submentonieră sunt
"~I(III
elemente ce schimbă conturul normal al feţei , dându-i 61111'0 1
•..,.""", , ' 011 1"
1~"" DJ 'II1"' !
aspectul rotunjit, umflat, de ,,11/I1ă plil/ă". Gâtui se
Îngroaşă, devine cilindric, pare scurtat. Toracele prezintă !'!(Il ~lIIf .. t

un panicul adipos , abundent (paniculul adipos

interscapular superior formează " ceafa de bizon" sau
"cocoasa de dromader" ). Abdomenul este destins,
voluminos (abdomen de batracian).
În contrast cu intensitatea şi topografia
adipozităţii sunt membrele pe care nu numai că nu se
depune grăsime, dar o pierd şi pe cea proprie şi apar
subţiate. Rezultanta combinaţiei dintre trunchiul obez,
În care parcă sunt Înfipte membrele subţiri şi acestea,
este aspectul caricatural, dar caracteristic "de cartof pe
scobitori,"
2. tegumel/tele au striuri de culoare roz-violacee,
numite vergeturi.
3. osteoporozii generalizată.
4 . tulburări musculare: este caracteristică
diminuarea maselor musculare, uneori adevărată "topire
musculară", ce are ca urmare dimin uarea forţei
Fig. 12-1 • Sindromul Cushing
musculare, astenia fizică severă .

1O 1
 5. tulburări lIervoase şi psih ice : Scad
---
~"
,_ o p e rformanţel e intelectuale (memoria , atenţia,
concentrarea). Se observă labilitate emoţională, afectivă,
depresie .
,,, ... ..
• <aJoI ...... ,..
"""'"-
,,11,:,,., 6. tulburari pulnlollare, l'osclilare, cardiace,
digestive, rellale .
Sindromul andt'ogenitalla copii, ocupă un loc
separat prin particularităţile sale. La băiat se instalează
~~...- -lr--ll o pseudopubertate precoce, bolnavul are aspectul unui
bărbat în miniatură, îndesat, serios, în total contrast cu
:t":1W ' o\'u1
l i '... : <aaCU

vârsta sa cronologică. La fetiţe, impregnarea cu steroizi

' '=U ' :A1
~u
duce la o pseudopubertate heterosexuală , caracterele
l U"" ,
"'_ lI
- ~,
sexuale masculine substituindu-se celor feminine.
•.-., ::nOU \

2 . HIPERSECREŢIA DE ALDOSTERON determină

sindromul Conn.
Se caracterizează prin retenţie masivă de apă şi
sare, edeme şi hipertensiune.
3.INSUFICIENŢA CORTICOSUPRARENALĂ
CRONICA' PRIMARĂ determină boala lui Addison
Fig. 125 _8 0ala lui Addison (fig. 125).
Este consecinţa carenţei primitive severe şi
cronice a hormoni lor produşi de corticosuprarenală şi
se caracterizează prin:
1. pigmentaţia tegumentelor (melanodemlia) şi mucoaselor -pigmentaţia bronzată ;
2. pierderile de sare şi apă care duc la astenie neuromusculară (adinamie, oboseală precoce
care nu cedează la odihnă)
3. hipotensiune arterială;
4. tulburări gastrointestinale (inapetenţă, anorexie, greaţă cu sau fără vărsături, diaree); 5.
slăbire în greutate: se înregistrează minusuri de 10-15 kg ca urmare a " topirii ţesutului muscular şi
adipos";
6. activitate intelectuală diminuată .
DISFU;-.JCŢII PARATIROIDIENE

1. HIPOSE C REŢ1A
DE PAR.\.THORMON
Insuficienţa paratiroidiană, consecinţă, de cele mai multe ori a extirpării sau lezării chirW'gicale
a paratiroidelor în cursul operaţiilor pe tiroidă, provoacă tetania care se caracterizează prin scăderea
calcemiei si cresterea fosfatemiei.
Scăderea calcemiei permite unor stimuli de intensitate mică, subliminari să declanşeze
un potenţial de acţiune. Astfel ne putem explica prin ce mecanisme creşte excitabilitatea neuro-
musculară în hipocalcemia din insuficienţa parat iroidiană. Apar spasme ale musculaturii striate
sau spasme ale musculaturii netede: contractura muşchilor jghiaburi lor vertebrale produce
curbarea spatelui, corpul sprijinindu-se în cap şi călcâie iar spasmullaringian poate duce la moartea
prin asfixiere.
La copii se soldează şi cu dezvoltarea defectuasă a dinţilor ş i cu întârziere mintală.

102
 2. HlPERSECREŢIA DE PARATHORMON
Produce boala Reklinghausen având drept consecinţă IIipercalcemia care se caracterizează
prin tmnătoarele:
TlIlbllrările osoase se manifestă prin dcmineralizări osoase dureroase, d efo rm ări ale oaselor,
la formele severe chiar prin fracturi osoase multiple.
TlIlbllrările musclllare constau În hipotol/ie lIIusculară , cu astel/ie până la adinamie, dureri
difuze musculare.
Creşterile calcemiei sunt urmate de depllllerifosfocalcice În ţesuturile moi . Se pot evidenţia
calcifieri de dimensiuni variabile mici , punctifonne până la adevăraţi calculi, situaţi În tiroidă ,
subtegumentari, vasculari În globul ocular ( În conjunctivă, comee, sclera adiacentă comeii). De
asemenea, creşterile calcemiei duc la formarea de calculi urinari.

1.. ci a ţi noţiunile :
1. Disjullcţii Si"drom
A Boala Addison I hipersecreţie de tiroxină
B Boala Conn 2 hipersecre ţ ie de glucocorticoizi
C Boala Basedow-Graves 3 hipersecreţie de a!dosteron
D Boala Cushing 4 hiposecreţie de aldostcron
LBoala Recklinghausen 5 hipersecreţie de parathormon
F Tetanie 6 hiposecreţie de parathormon
G Sindrom androgenital 7 hipersecreţie de scxosteroizi

2. Disfullcţii Situ/rom
A Nanism hipofizar I Hiposecreţie de STH
B Diabet insipid 2 Hiposecreţie de tiroxină
C Guşă exoftalmică 3 Hipersecreţie de STH
D Acromegalie 4 Hipersecreţie de tiroxină
E Mixedem 5 Hipo secreţie de ADH
F Gigantism
G Cretinism guşogen

2. Evidentiati
. , alirmatUle
, corecte:
a) Acromegalia se caracterizează plin creşterea extremităţilor şi a viscerelor deoarece apare plin
hipersecreţie de ADH la adult.
b) Diabetul insipid poate apărea ca Ul111are a Întrerupelii tractului hipotalamo-hipofizar deoarece
există o hipersecretie de ADH.
c) În boala Basedo~-Graves are loc protmzia globilor oculari deoarece volumul glandei este
crescut.
3. Diabe ul insipid se manifestă prin : 4. DiabetuJ zabarat se caracterizează prin :
A. Poliurie; A Poliurie;
B. Polidipsie; B Poli ragie;
C. Glucozurie; C Creşterea in greutate;
D. Hiperglicemie; D Glucozurie;
E. Tetanie E Hiperglicemie
5. RC<llizaţi un eseu cu tema .,Insulina - principalul hormon hjpoglicemiant~. după
u"mătorul plan :
A. ACţ'iunile insulinei În metabolismul glucidic;
B. Disfuncţii ale secreţiei de insulină;
C. Reglarea secret-iei de insulină

103
 1----4
1 G ~ _________________________________________________-J REA

D.l. SISTEMUL OSOS

-
-
Scheletul: alcătuire

s~ ne reamintim !
OJ:i,:k ~ unl pil:''''t.: dure. !-.o li(k. [ . .'/11'1 'nI ~ I Jrllr- \l ourCl:ar~ m{lsurJ. ~ i dD ~ ti Cl.: . Prin drticuld!lilt: dintr.. d
ousel<.: 1\1Il11l: 17i'1 SL: hch: luL t.:n r . t:OIL lituk parteil pasi\ ki ,t dparatuluî IBc0 111010r.
Dupfl furll1f1 !tIr lIasck ~I: POl da sifkn in nasI,; lungi latc ~ i :'>IL ur".:. F iSIH si nasc pncumuticc t:a rr ~ unt si tuatI.:
II1jllrlllllls ~ l o r I1U/i.Jlt.: şi oase sesilmoidL (rlHu l,!) annlC III gro'i il11c<t unui lendon.

Scheletul cuprinde peste 200 oase şi

reprezintă suportul morfologic şi funcţional al
muschi
, lor striati
, scheletici.
După regiuni, scheletul se clasifică în
scheletul capului, al trlU1chiului şi cel al membrelor
(fig. 126).
1. Scheletul ca pul ui cuprinde:
a) Nellrocral/illl - adăposteşte encefalul
fiind format din 8 oase, din care 4 neperechi -
Fontal, etll/oid, sfel/oid, occipilal ş i 4 perechi - 2
temporale şi 2 parielale;
b) VÎscerocral/illl - conţine segmentele
periferice ale unor analizatori şi iniţiale ale
aparatelor digestiv şi respirator. Este format din 14
oase din care 2 nepereche - vomerul şi malldibula
şi 6 pereche -I//axilare, palatine, lIazale, lacrimale,
zigo/1/alice, comete nazale inferioare.
2. Scheletul trunchiului cuprinde coloalla
l'ertebraIă, coastele, stemlll.
a) Coloal/a vertebrală este constituită din
33 - 34 vertebre dispuse astfel: 7 cervicale,12
toracale, 5 lombare, 5 sacrale - osul sacrum, 4-5
coccigiene - osul coccis.
O vertebră este alcătuită din: corp vertebral
- se articulează cu corpul vertebrelor vecine prin
discul intervertebral ; arc vertebral- cu 3 apofize:
una spinoasă (situată median) şi 2 transverse
(situate lateral) pe care se prind muşchii; gaura
vertebrală - totalitatea orificiilor suprapuse
Fig. 126 • Scheletul formează canalul vertebral care adăposteşte
măduva spinării.

t04
 Prezintă 4 curburi fiziologice dispuse în plan sagital şi reprezentate de lordoze - cervicală şi
lombară şi cilaze - toracală şi sacrală,
b) Coastele sunt în număr de 12 perechi din care: 7 adevărate (1- VII) - se articulează direct cu
stem ul prin cartilajul propriu; 3 false (VIII, IX, X) - se articulează cu cartilajul celei a 7-a coaste;
.2 flotante (XI, XII)-libere, .
c) Sternul este un os lat format din corp, manubriu şi apendice xifoid ce se articulează cu
claviculele şi primele 7 perechi de coaste,
3. Scheletul membrelor este constituit din scheletul centurilor şi scheletul membrelor
propriu-zise.
Scheletul membrelor superioare cuprinde: centura scapulară formată din omoplat
(scapula) şi claviculă şi membml superior p/'Opriu-zis format din
humerus, cubitus (ulna) şi radius, oase carpiene - 8, metacarpiene - 5 ' ~II1i1SJj &~ f~
'I1.!!}ICm CUI'lilui

r-
JSl lJ i~ I'IJI ' lII,tit'uIUl'

şifa/GI~;I;~~~UI membrelor inferioare cuprinde centura pelvil/nă 'i"\,."~~~_~. :'" i,< '~t
formată din două Ol/se coxale care împreună cu osul sacrum şi coccisul l,.~\i'
alcătuiesc bazinul. \ . I \ '1'''' ''' 'I
I "~;;;~' " ,'1'
Membl'lll inferior propriu-zis este format din: .remIII; tibia
şi jibu/a ( peroneul), oasele tarsiene- 7, oasele lIletatarsiene - 5 şi
fa/ange- 14, la care se adaugă rotula (patela) - un os sesamoid aflat
în grosimea tendonului rotulian.
Rolul sistemului osos
t~""",,e
medll'mă
,
b O. ==
",mp"c> \ '
, . ,,,,,,,,,, =1.
Sistemul osos îndeplineşte funcţii deosebit de importante pentTll
i ,._.~.:) I
viata organismului. ~ "",""

1. Datorită rigidităţii lor, oasele dau corpului f0l111a caracteristică,

îi susţin greutatea, constituie locuri de inserţie pentru muşchi.
2. Participă la formarea unor cavităţi de protecţie pentru
Fig. J 27 · C re ş te r e a in
adăpostirea unor organe vitale (encefalul- în cutia craniană, măduva
lungime a oaselor
spinării - în canalul vertebral, inima, vasele mari , plămânii - în cutia
toracică).
3, Componenta minerală a oaselor constituie un depozit pentru menţinerea echilibrului
fosfocalcic.
4. Măduva roşie din ţesutul spongios al epifizelor oaselor lungi, al oaselor late, al oaselor
scurte, etc este organ hematopoietic,
5, În cadrul aparatului locomotor, oasele reprezintă organele pasive ale mişcării.
6, Asigură staţiunea bipedă a omului prezentând anumite particularităţi (curburi ale coloanei
vertebrale, cutia toracică şi bazinul mai largi, talpa piciorului boltită etc.)
Cresterea În lungime si grosime a oaselor
În vi~ţa intrauterină, pât;ă în luna a doua, scheletul embrionului este numai schiţat şi format din
ţesut conjunctiv de consistenţă membranoasă sau cartilaginoasă,
După această dată şi după naştere acest ţesut suferă procese de osificore (osteogeneză) care
constau din înlocuirea ţesutului vechi conjunctiv sau cartilaginos printr-un ţesut osos.
Osteogeneza de membrană constă IÎI Înlocuirea ţeslltului cOltjllnctivjibros În ţesut osos. Este
caracteristică oaselor bolţii craniene, a mandibulei, a corpului claviculei.
OsteogeJ/eza endocondrală constă În Înlocuirea ţesutului cartilagillos ÎlI ţesut osos. Este
caracteristică oaselor membrelor, vertebrelor, oaselor de la baza craniului. În dezvoltarea unui os se
disting două faze. În prima fază se fonnează ţesut osos, prin înlocuirea ţesutului conjunctiv sau
cartilaginos şi se constituie osul primar. În a doua fază se produc fenomene de remaniere şi distrugere,
adică de modelare a tesutului osos, care dau structura caracteristică osului definitiv, constituindu-se
osul secundar. Oasele cresc atât în lungime cât şi în lăţime.

105
 C,.eşte,.ea În lungime este mai evidentă la oasele lungi, unde se realizează cu ajutorul unor
.
discuri cartilaginoase numite cartilaje de creştere (fig. 127). Ele se află la limitele dintre diafiză si
epifize ş i se menţin până la vârsta de 20 - 24 ani, când se osifică complet şi deci creşterea încetează .
Este un proces de os i ficare endocondrală.
Creşterea în grosime se face la toate f0ll11ele de oase, prin periost, care produce în mod continuu
osteoblaste, adăugând astfel os nou de la exterioru l spre interiorul osu lui vechi .
Datorită periostului se pot suda părţile rupte ale oase lor şi se pot face transplanturi de periost
(grefe osoase).
Creşterea oaselor depinde de o selie de factori endoclini (hormoni hipofizari, tiroidieni , sexuali),
vitamine (A, C, O), enzime, precum şi o a l imentaţie bogată, mai ales în săruri de calciu.

lllIetineti ! - Cutia craniană este mai voluminoasă;

• •
. S chetetu! corpului omenesc se aseamănă , În general, cu scheletul - Coloana vertebra l ă are patru curb uri
celorlalte vertebrate, in special cu al mamiferelor superioare. fiziologice ;
Datorită trecerii de la staţiunea patrupedă la staţiunea bipedă, - Bazinul este mai larg;
scheletul omulu i prezintă unele particu l arităţi: - Piciorul prezintă boltă.

APUC" TII
•
]. Asociap nuţiunile din cele două coloane:

Regitlll; ale scheletlt/ui Oasele compouellte

A. Cutia cronÎană 1. Parietalc
B. Bazinul 2. Stern
C. Centura scapularJ 3. Coaste
D. Cutia tomcică 4. Clavicula
5. Omoplat
6. Vertebrele toraciee
7. Sacrum
8. Oasele coxale

Forma ollselor Exemple

A. Oase scurle 1. Fibula, ulnn
B. Oase lungi 2. Cnrpienc; tarsicne
C. Oase late 3. ROlula (puteIă)
D. Os sesnmoid 4. Scapuln; frontal
2. Membrul sup enUI COIIlIIIC , ;
A. 32 de oase B 64 de oase
C. 30 de oase D.180ase
E. t6 oase.
3. Curburilc coloanei in plan sugitul sunt:
A. Lordoze B. Cirozc
C. Scolioze D.Arlroze
E. Sponditoze.
-t. Ostcogcncza începe:
A. in a 4-a lună de viaţă intrauterină B. Odată cu formarea embrionului
C. in il 4-3 săptămână de viată intrauterină D. După naştere
E. in luna a 2-a de dezvoltare intrauterină.
5. E\' idenţia!i afirmaţiile corecte:
1. Sistemul osos are funcţie hematopoetic5 la adult deoarece ţesutul osos al diafizei generează elemente
figurate.
2. Creşterea În grosime a oaselor se face pe seama pericondrului, deoarece el este ţesutul conjunctivo-
vascular care prin zona lui internă (osteogenă) produce osteoblaste.
3. in componenţa scheletului piciorului Întră un numar de 26 de oase deoarece numărul carpienelor
este egal cu număru l tarsienelor.

106

- '--
:1IIIII___________ i~p-u-r-i--d-e--a-rt--i-e-u-l-a~fi~·-i-*------------
T
__
Articulatiile
, reprezintă ansamblul elementelor care
unesc intre ele două sau mai multe extremităţi osoase. Să ne reamintim !
După gradul de mobilitate, articulaţiile se impart in:
A r t i c u la ţi i l e
s un t o rg an e d e
sinartroze, amfiartroze şi dial·troze. I cg5 tură intre oase: co ns titu ind sediu l
1. Sinartrozele sunt articulaţii fixe , imobile in care mi , cii rilo r.
nu este posibilă mişcarea. După ţesutul care se inte'lJlll1e intre
oasele care se articulează distingem două tipuri de sinartroze:
Suturi dintata
a. SilldeZllloze - articulaţii in care, intre cele două oase se interpune
tesut fibros - ex. suturi le de la oasele craniului (fig.128).
, La naştere, la locul de intâlnire a oaselor parietale cu frontalul şi
occipitalul, există spaţii membranoase numite fontanele care servesc la
cresterea dimensiunilor boltii craniene si dezvoltarea encefalului. Fontanela
po;terioară se inchide la 6 'luni după n'aştere, iar cea anterioară la doi ani .
Menţinerea fontanelelor peste această vârstă arată o deficienţă a
metabolismului oaselor, fiind un semn de rahitism.
b. Sillcolldrozele sunt articulaţii in care intre cele două oase care
se articulează se interpune o lamă de ţesut cartilaginos - exemplu: simfiza
pubiană.

2, Amtiartl'Oze sunt articulaţii cu mobilitate redusă. La nivelul lor

Între oasele ce se articulează se interpune o fonnaţiune fibrocartilaginoasă
- ex: discurile intervertebrale care se află intre două corpuri vertebrale
(fig. 129).
3. Dia rtrozele sunt articulaţii cu mobilitate mare. În componenţa
unei diartroze intră următoarele elemente (fig. 130):
• feţele articulare ale capetelor osoase ce participă la articulare,
care pot fi: sferice (capul humerusului , al femurului); concave (cavitatea
glenoidă a scalpulei); in fOTIllă de mosoraş (trohleea humerusului). Ele 129 . A mliartl"ozu
sunt acoperite de cartilaj articular hialin cu rol in amortizarea presiunii
exercitate de greutatea oaselor in timpul mişcărilor. Distrugerea cartilajului
articular duce la anchiloză.
• capsula articulară - o structură de ţesut conjunctiv fibros care
leagă intre ele capetele osoase ca un manşon;
• membrana sinovială este o membrană seroasă ca pleura şi
peritoneul, care căptuşeşte capsula articulară;
• cavitatea articulară este spaţiul virtual cuprins intre capetele
Osoase care se articulează şi capsula articulară;
• lichidul sinovial se află in cavitatea articulară si are rol de
lubrifiant, favorizind alunecarea; , Fig. 130 . A rticulaţi e
mobilă - L pt: rio~t :
• ligamentele articulare sunt fonnaţiuni fibroase care intăresc 2. I,:art ilaj an Îc ul ar:
articula~a. 3 . c pifiz.î : -1 . m..:rnbr':lIl;J
sino" ia lii: 5. eaps ulu fi broa s'-I:
6. ca\"i l:!! c s ino\·ja l.î

107
 Când între suprafeţele oaselor ce se articulează există
nepotriviri, apar diferite f0l111aţi u ni fibrocartilaginoase, pentru
a realiza potrivirea feţelor articulare ~x. meniscul articular la ~
articulaţia genunchiului.
La nivelul unei articulaţii mobile sunt posibile o~
ul111ătoareie tipuri de mişcări:
-jlexia - extensia (apropiere - îndepărtare între două
segmente alăturate , în jurul axului transversal) - fig.131.
- abdl/c(ia - addl/c(ia (îndepărtarea - apropierea faţă
de axul median al corpului (fig. 132). Fig. 131 • Fig. 132 .
FIl'\ il' • ('\ l l'm. Îl' _\ h ll u qi l' - :Illljuq i "
- prona(ia - sl/pina(ia (mişcarea de rotaţie a mâinii prin
care policele (degetu l mare) se roteşte medial, palma privind înjos sau în spate şi mişcarea de rotaţie
a mâinii în care policele se roteşte lateral , palma privind în sus sau în faţă .
Articul aţia temporo-mandibu l ară este unica diartroză a craniului. Are rol în masticaţie, vorbire,
mimică.

Retineti
, , i
• P entTu a Îndeplini functia de l ocomoţie şi de susţinere a corpului, oasele se leagă Între ele in diferite
moduri. "Legătura intre două oase vecine se numeşte articulaţie sau Încheietură .

APLlC~TII
1. Asociaţi noţiunile din cele doua coloaue:

Tipul de articu l aţie Exemp le

1. SUluri le dintre oasele pariclolc
2. Artic111a~ia umiirului
A. Articu lu\ii fixe 3. Articulaţia cotului
B. Articulaţii scmimobilc 4. Articulatiile dintre vcrlcbre
C. Articulaţii mobile 5. Arlicula~ia Icmpom - mandibuJar.1
6. Articulaţia genunchiulu i
7. Simfi7..n pubianu
2. A,\ocJa!J 'l p unI de mlşcan
.. c corespunzatoare:
- cu c~phcaţlli -
A. Abduc[in 1. Mişcarea de rolaţie a mâinii cu palma in sus
B. Adduc!Îa 2. Mi şcarea de rOla!ie a mâin ii cu palma injos
C. Supinaţia 3. Apropierea faţa de axul median
D. PronuVa 4. Îndepărtarea faţa de axul median
E. Flexia 5. Apropiere in jurul axului transversal
F. Extensia 6. Depurtare Înjurul axului transversal
3. Pentru dl uasl!lc: se pOL m i şca datorita articu l aţi i lor mobile .•ILI rost
.l~cmiinatc cu 111 ~ ll:. sis tcml: de părgh i i cilr.JcterÎzme prin trei mărimi:pum: !U1
t.k ::.pnjin IS) -rcprc7cntat de uniL:ul<.lţic. forţa .IctÎ,;j (F) repre- ze mată de
muşchi :ti r~7istenţ:J (R) reprezen t ată de oasC. Observ:J~ i fig. 133 şi come n taţi
ceh.: tn.: Î cmegorii de pârghii ! A p e l aţi şi la naţiunile studiate la fiz i că.
4. A rt iculaţiile mobile:
1. Se mai numesc articula\ii sinoviale
2. Con {in lichid sinovial
3. Au cavitate articu lară
4. Permit mişcări de pronaţie-supinaţie

1 08
- D.2. SISTEMUL MUSCULAR
-
Muschii
I
scheletiei. Principalele grupe.
Tipuri de contractli
•
Să ne reamintim !
T(lt"litat~a muşchilLlr care iau parle la alcătuir<!a organismului fOlll1c.lza' l klllUlll1u, cular.
nii muşchi su nllegaţi de schelet 5i >c IlUme,L l11u~chi schcleLi,i, iar allii se .;!ăs SL in p~n!l ii
llrganell1r interne ~I se nll l11C~C m u şchii lrgandl r illh.:ll1~ "iau \'isc~ralj.

Temporal ,__ '--Frantal

Orblcularul ochiulUI r 'il ,.J::t ~
Zlgomai lC \ , \Co
Maseler
Slcrnodeldomasloidlan -
~>orbI
.
CUlerul bule lor
Plelos al galulUl---;;:r
Muschii uml!.rulul ~ So r
Cancid \,

MuschII b r:lţu l ui
Triceps Biceps brahial
brahlal
MuschII Dnlabr.l!ulul
. ~_~~~~~'OOffialmBrn
Aponevmza lomban1

~r--'.i~.L Oblic extern

MiCIJI palmar
Mu?chlJ mllln l l~~DDPsel
Somitondinos
; . 1H.f roilor
Addudur lung
Biceps romural

temural

M u ş chII gnmbcl
Tibi al ari erior
GllstrocnemieniJ
selcari Triccpsural
Lungul peronlor
(fibUlar)
Scurtul peronier
j libular) I
J.
/ ~-- ·r""'m""lui Achite

Vodera posterloarll Vedora antorlourlJ

Fi g. l.l4 . i\Iuschii ~chcll·tic i

109
 PRINCIPALELE GRUPE DE MUŞCHI SCHELETICI

Muşchii scheletici formează peste 40% din greutatea corpului uman. Numărul muşchilor
scheletici este de peste 500 şi au formă diferită: lungi, laţi , sC1ll1i, circulari.
Se grupează după regiuni în: muşchii capului, gâtului, trunchiului, membrelor (fig. 134).
1.M uşchii capuluI sunt reprezentaţi de :
a. Muşchii mimicii (cutallaţl): fivI/lai, occipital ş i cei grupaţi înjurul orificiilor nazale, orbitale,
auditive. Au rol în determinarea diferitelor expresii ale feţei , deoarece unul din capetele lor se prinde
de piele.
b. Muşchii masticatori: maseleri, tempo raii, pterigoidieni, suprahioidieni. Intervin În actul
masticaţiei;
c. Muşc/iii limbii;
d. Mllşchii extrillseci ai globilor oculari (4 drepţi şi 2 oblici).
2. Muşchii gâtuIui: pielosul gâtului, sternocleidomasloidiel/i, hioidiel/i. Au rol în mi şcările
capului: înclinare, rotaţie,etc .
3. Muschii trunchiului sunt reprezentati de:
a. Muşchii spatelui şi ai cefei: trapezi şi ;Iorsali dispuşi în plan superficial şi muşchii şal/ţurilor
il/tervertebrale dispuşi în plan profund. Menţin poziţia verticală a capului, a coloanei vertebrale,
ridică şi apropie scapulele (omoplaţii);
b.lI/uşchii toracelui: pectorali, dinţaţi, il/tercostali; diafi'agmul - separă cavitatea toracică de
cea abdominală. Au rol, în principal, în respiraţie ;
c. Muşc/iii abdomenului: drepţi abdomil/ali, oblici externi, oblici interni.
Determină creşterea presiunii intraabdominale permiţând declanşarea unor acte fi ziologice:
expiraţia, micţiunea, defecaţia şi prin tonicitatea lor, contribuie la fixarea organelor abdominale.
4. Muşchii membrelor sunt reprezentaţi de muşchii membrelor superioare şi ai membrelor
illferioare.
Muşc/iii membrelor superioare sunt grupaţi în: muşchii umărului - deltoidul; muşchii braţului
- biceps brahial- anterior ş i triceps brahial - posterior; muşchii antebraţului: jlexori şi extensori
ai degetelor şiprol/atori şi supinatori ai antebraţului; muşchii mâillii.
Muşchii membrelor illferioare sunt grupaţi în: muşchii articulaţiei coxo-femurale-fes ieri;
muşchii coapsei: croitor şi cvadriceps femural- superficial ş i adductori - în profunzime pe faţa
anterioară şi bicepsfemural- pe faţa posterioară ; muşchii gambei: triceps sural alcătuit din muşchii
gemeni - gastlVcnemieni (medial şi lateral) şi muşchiul solem'; e.;ctel/sori ai degetelor, jlexO/i ai piciorului,
plVnatori ai pi ciorului - ridică marginea extemă şi coboară marginea intemă a piciofului ;jlexori ai
degetelor, e.;l:tel/sori ai piciorului, supil/alori ai piciorului - ridică marginea intemă şi coboară marginea
extemă a piciorului; muşc/iii plalltei (labei piciorului) - flexori şi extensori ai degetelor.

TIPURI DE CONTR.\C'TII
Muşchii sunt organele active ale mişcării asigurând tonusul, postura, echilibrul , mimica ş i
mişcările voluntare. Pentru a îndeplini aceste funcţii , ei prezintă unnătoarele proprietăţi: excitabilitate,
extellsibilitate, elasticitate şi cOlltractilitate.
COlltractilitatea este, în fond, singura proprietate specifică muşchilor. Ea constă, în general, în
scurtarea muşchiului atul/ci când asupra lui acţion ează un excitant şi ÎI/ transformarea ellergiei
chimice potenţiale ÎI/lu cru mecanic, cu ajutorul pâlghiilor osoase.
În fi ziologie, prin contracţie musculară , nu se înţelege obligatoriu scurtarea mu şc hiului, ci
producerea unei tensiuni inteme. De aceea contracţiile musculare pot fi de două feluri:
COlltracţiile izollletrice se caracterizează prin:
- muschiul
, , sc urtează dimensiunile ci se modifică numai starea de tensiune a muschiului
nu-si , ;
1 10
 - Întreaga cantitate de energie este transformată În căldură ;
- sunt caracteristice musculaturii posturale care asigură staţiunea verticală a corpului.
COl/tracţiile izotol/ice:
- muşchiul se scurtează şi produce mişcarea;
- tensiunea rătnâne aceeaşi;
- aceste contracţii realizează lucru mecanic şi produc diferite forme de mişcare ;
- sunt caracteristice majorităţii muşchilor membrelor.
Studiul contracţiei musculare se face cu ajutorul unui
aparat special numit miograf. Miograful este alcătuit dintr-un +35mV
sistem de pârghii care sunt În legătură cu un muşchi pregătit
pentru experienţă şi cu un ac Înscriitor, ce se mişcă pe suprafaţa OmV
unei hârtii Înfăşurată pe cilindrul miografului (fig. 141). Prin
excitarea muschiului cu o sursă de curent electric, acesta se
contractă şi apoi se relaxează, iar acul Înscriitor Iasă pe hârtie o
curbă reprezentând contracţia muşchiului. S-a obţinut o ·90mV ' - - - - - - - - - - - -
miogramă (fig.13S).
Contracţi il e musculare sunt de două feluri: cOl/tracţii Fig. 135 • i\'liogn l mă
simple şi cOl/tracţii fuziol/ate (tetanos complet, tetGllOs
incomplet şi ton/ls m/lsc/lIGl).
COlltracţia simplă sau secusa musculară se obţine dacă se aplică muşchiului o singură excitaţie
izolată.
Analizând o secusă musculară se constată că muschiul , nu intră În contractie , În momentul În
care acţionează excitantul, ci numai după un anumit timp. Acest timp a fost denumit perioadă de
latenţă. După perioada de l atenţă urmează contracţia muşchi ului care este prezentată printr-o curbă
ascendentă - perioada de contracţie. După ce a ajuns la contracţia maximă, muşchiul Începe să se
relaxeze, ceea ce este reprezentat prin curba descendentă - perioada de relaxare (fig. 136).
COllfracţiile susţillute- fuziollate
În organism nu au loc În mod nonnal contracţii simple (secuse) ci contracţii fuzionate sau
sus~nute, realizate prin Însumarea secuselor, detenninate de o succesiune rapidă -"În salve"- de excita ţii
nervoase.
Există următoarele tipuri de contracţii f"Llzionate: tetanoslIlmllsclllar şi tonllsllllllllSClllGl:
Tetanosullllusclilar
Dacă excitantul acţ ionea ză asupra
muşchiului la intervale mai scurte decât durata
secusei musculare, muşchiul nu se mai relaxează,
ci rămâne Într-o stare de contracţie susţinută
numită tetanos muscular. După frecvenţa
excitantului, tetanosul este de două feluri: complet
şi incomplet.
Tetanos complet t tttttttt HHtHIII
- frecvenţa stimu lilor este mare , ei Stimul Tlmp(m/s)
Teta nos
repetându-se Înainte ca muşchiul să fi ajuns la Secusă incomplet Tetanos co mplet
contrac~a maximă, astfel că acesta nu mai are timp
să se relaxeze, iar platoul cuprins Între ramura Fig. 136 . ScclIsii ş i t<t""0S
ascendentă şi descendentă a miogramei este neted.
Tetanos incomplet
- platoul miogramei este zimţat deoarece intervalul dintTe două excita ţii este mai mare, astfel că
fiecare nouă excitaţie intervine În faza când relaxarea a Început. În contracţii l e tetanice sunt mobilizate
aproape toate unităţi l e motorii.

11 1
 TOl/usulmuscular
După ce acţiunea stimulului încetează, muşchiul se relaxează şi intră în repaus. În condiţiile
nOl1nale din organism, muşchii prin:esc pel1nanent salve de impul suri nervoase - de slabă intensitate
- de la centrii n ervoş i , chiar când se află în repaus, mobilizându-se în acest fel un număr restrâns de
unităţi motorii.
Tonusul muscular prezintă următoarele caracteristici:
-reprez intă starea permanentă de tensiune a unui muşchi în repaus;
-este rezultatul unor impulsuri succesive, care stimulează altemativ fibrele musculare;
-impulsurile provin de la motoneuronii medulari;
- este controlat de centrii nervoşi superiori (scade în timpul somnului şi se intensifică la solic itări
corticale puternice);
- are rol în:
• termoreglare;
• contribuie în menţinerea tonusului postural(menţinerea poziţiei statice a corpului, fixarea
articulaţiilor);
• influenţează mimica (expresia feţei);
• înlesneşte declanşarea contracţiilor musculare (muşchiul fiind u şor contractat, desăvârşirea
contracţiei se realizează mai repede).

, !
Retineti
,
• M u şchii sunt organe active ale mişcărilor. Ei determină fie mişcările de ansamblu ale corpului, fie mj~cări ale
unor segmente ale acestuia. Tot muşchii sunt aceia care menţin corpul Într-o anumită poziţie.

A PllC~TII
•

Tipuri de contracţii Caracteristici

A. Contracţ-ii izotonÎce 1. Aplicarea unor impu lsuri repetate, succesive şi de durată, cu frecvenţă
redusă.
B. Contracţii Îzo metTice 2. Aplicarea unor impulsuri repetate, succes ive şi de durată, cu frecvenţă
mare.
C. Contracţie s implă - secusă 3. Aplicarea unui stimul unic.
D. Tetanos incomplet 4. Muşchiul se scurtează . dar tensiunea din interior rămâne constantă.
E. Tetanos complet 5. Sunt caracteristice muşchilor membrelor.
6. Realizează lucru mecanic finalizat cu diverse fanne de mişcare.
7. Muşchiul nu-şi moditică dimensiunile, dar tensiunea din interior creşte.
8. Sunt caracteristice musculaturii postura le.

!iiol'iaţi um.'lc forme ulc m u ~chilo .. cu llcllumiriic ac('storu:

1. Fusiformă A. Bicepsul femural r

2. Circulară B. Marele dorsal
3. Triunghiu)ară C. Diafragma
4. Cupa la D. Orbicularul buzelor
5. Patrulatera E. De\toidul
.1. l II aUl'l lU lr(' lI latl· de SH )"J! )H'l'.I. iIlLJ 1111 VO)Ulil de up; l' urpuflila tOIJ.1a tic 'IIH o im .ltiv SO litr i. Ce
prol'e-1l1 din Ilecu"fli caulitlltl' fI:(.' ,Il.' IIJ llIu,euhtu ;J 'f1 . chl'lefk.1 tÎn mUlid : c i ... tă 7~ 1> \1 :lIH1)'!

12
 .t . Ev idenţiaţi afi rmaţiile corect e :
1. Muşchii membrelor realizează contTacţii izotonice cu producere de lucru mecani c, deoarece se scurtează.
? Muschii mimicii se numesc muschi cutanati deoarece se prind cu un capăt de pie le.
3: Toat'e contracţiile voluntare ale 'muşchilor din organism sunt tetanosuri şi nu secuse deoarece comanda
vo luntară se transmite la mu şc hi cu frecvenţă mare.

5. Tonusul mu scular:
A. Creşte in timpul somnului
B. Creşte la st imuli corticali puternici
c. Intelvine in termoreglare
D. Influenţează mimica
E. Este sub controlul nervos invo luntar.

(, . C ontra c ţ iile izometrice :

A. Realizează lucru mecanic
B. Sunt caracteristice musculaturii piciorului
C. Determină scurtarea muşchiului
D. Muşchiul nu îşi sc urtează dimensiunile
E. Sunt caracteristice musculaturii pasturale.

Să ne reamintim !
S isremu l ll1uscular este formal d in ll1uş ch i. care sunt organe active ale mi şcării . Acest rol este
r.:!ll lizat de musculatura sc h e let i că- sO ll1 atică - având În stnlctura sa, \esutulll1uscular slri aL

M uşchii scheJetici prezintă o porţiune Teacă col/lulm"va

centrală, musculară, mai voluminoasă, numită
corpul l11uşchiului şi două extremităţi de
culoare aibă sidefie, numite lendoane (Ia
muşchiul lung) şi aponevlVze (Ia muşchii laţi ,
scurţi). Unul din tendoane se inseră pe osul Fascicul

fix şi se numeşte originea muşchiului , iar

celălalt se prinde pe osul mobil şi se numeşte

" .
insertia muschiulul. Muschiul este învelit În
mtregime de o membrană conjunctivă numită
fascie musculară . Sub fascie, Înjurul corpului
muscular se află epimisium, o lamă de ţesut
conjunctiv din care se desprind septuri
conjunctive - perimisium care pătrund în
,corpul muşchiului Învelind fasciculele
acestuia. Din perimisium se desprind teci fine
ae ţesut conjunctiv - endomisium care musculare striate
ătrund în fasciculul muscular şi Învelesc
Fig. 137 a S ec ~i ll n e prin muşc h i
fiecare fibră musculară (fig. 13 7).

1 13
 In c rvaţia lIIuş c hiul ui
este de două tipuri:
1. somatică - senzitivă - repi'ezentată de dendritele neuronilor din ganglionii spinali şi ganglionul
Gasser de pe traseul nervului trigemen (fibre aferente ce pornesc de la proprioceptori musculari) ;
- motorie - reprezentată de axoni ai motoneuronilor somatici it şi ă din coal11ele anterioare ale
măduvei şi din nucleii somatomotori ai
trunchiului cerebral- fonnând placa motorie.

Amintiţi-vă
componentele unei:;
sinapse neuromusculare (placa motorie),

2. vegetativă - pentru vasele sanguine

ce vascularizează muşchiul.
Unitatea stl'lI c tUl'al ă a mllschiului
,
este.frbra musculară striată, celulă de formă
brana cilindrică, alungită, cu lungimea cuprinsă Între
I mm - 10 (12) cm şi diametrul 10 - 100 ~
(fig, 138).
Fibra musculară striată prezintă
ul111ătoarele caracteristici slruchlrale:
- sarcolemă - subţire;
- sarcoplasmă - puţină;
r"ig. 13S • Structura fi brc i mu sculare
- nuclei - numeroşi, dispuşi periferic.
În sarcoplasmă se întâlnesc:
- organite comune reprezentate de: mitocondrii - numeroase, dispuse în reţea în jurul
miofibrilelor; reticul endoplasmatic bogat, cu rol în captarea şi eliberarea Ca'+; reţea de canalicule -
longitudinale şi transversale care Încercuiesc miofibrilele şi au rol în transmiterea rapidă a impulsului
de contracţie de la sarcolemă la miofibrile; ribozomi liberi,etc.
- organite specifice - mio.frbrile - aparahtl contractil al fibrei reprezentate de miofilamente
, de actină (3000/ miofibrilă) si
subtiri , miofilamente groase de miozină (1 SOO/miofibriIă);
- ineluziuni ergastice reprezentate de glicogen, grăsimi, mioglobină.
Ca proprietăţi se caracterizează prin - contracţii voluntare, viteza de contracţie mare şi durată
a contracţiei mică.
Unitatea funcţională a muşchi ului este reprezentată de unitatea motorie-un moto-
neuron Împreună cu fibrele musculare pe care le deserve şte
(fig. 139).
a) 3-6 fibre - În muşchii ce realizează mişcări fine;
b) sute de fibre- În mu şchii ce realizează mişcări
groslere.
PROPRIETAT ILE FUNDAMENTALE ALE
MUSCHIULUI
,
a. Excitabilitatea - capacitatea muşchi ului de a
răspunde la acţiunea unor stimuli (fizici, chim ici , electrici).
În repaus sarcolema fibrei musculare este polarizată electric,

1 14
potenţialul de membrană fiind de 80 - 100 m V. Durata de propagare a undei de depolarizare de-a
lungul fibrei este de 2-5 ms la viteza de 12 m/s.
b. Elasticitatea - proprietatea muşchiului de a se întinde şi comprima, sub acţiunea unei forţe
externe şi de a reveni la starea iniţială , după ce forţa a încetat.
c. Contractilitatea - 'proprietate specifică muşchiului manifestându-se ca o reacţie faţă de
excitanţi. Se realizează astfel:
- Stimulul natural care provoacă contracţiile musculaturii striate, este impulsul nervos;
- acesta detenllină descărcarea în spaţiul sinaptic a cuantelor de acetilcolină;
- mediatorul chimic provoacă o depolarizare locală a sarcolemei fibrei musculare, datorită
cresterii inf1uxului de Na+;
, - când depolarizarea atinge un anumit nivel, se declanşează un potenţial de acţiune, care se
propagă în toate direcţiile de-a lungul sarcolemei fibrei musculare, cu o viteză de 30 m/s;
- propagarea potenţialului de acţiune de la nivelul sacolemei către miofibrile se face prin
membranele sistemului tubular şi ale reticulului endoplasmatic neted.

REPREZENTAREA FENOMENELOR CE AU LOC ÎN CURSUL PROCESELOR DE

EXCITAŢIE ŞI RELAXARE

În repaus, ionii de Ca+ (reprezentaţi cu puncte) se

află în cistemele reticulului sarcoplasmatic.
Potentialul de actiune detemlină:
În repaus linia Z - eliberare'a de Ca 2+ ~are difuzează către miofibrile;

~~~
- legarea miozinei de actină;
- se formează actomiozina care hidrolizează ATP :
ATP ADP + H3P04 + ENERGIE

Jt BenZI A

~~emT
Reticul
- sub acţiunea energiei se produce glisarea filamentelor
de actină printre cele de miozină;
- se apropie membranele "Z";
- se diminuează lungimea discului clar;
sarcoplasmatic - are loc contracţia (se scurtează fibra musculară);
Contractle - reticulul sarcoplasmatic reacumulează rapid Ca 2 +
scăzând concentra~a acestuia dinjurulmiofibrilelor, proces
ce se realizează cu consum de energie obţinută prin hidroliza
altei molecule ATP;
- se desface legătura dintre actină şi miozină;
- muşchiul se rei axează.

Relaxare
• SCHEMA PROCESELOR ENERGETICE
iN MUŞCHI

ATP-ul este necesar atât pentru contracţie cât şi pentru

relaxarea musculară. De aceea pe măsură ce este hidrolizat,
el trebuie să se refacă.

1 15
 hidroliza r;;::::::;, ~
::;;.~=~.~ ~+~ + @ ___ pentruconlractic
rcfacarc . .
+
I
I +~+ @-.. pontru refacorea ATP
t '
GLUCOZA catabolizare
•
(';;\
~ - . . pentru refacerea PC

---------------ŢGL~OZAŢ--------------­
I

so calabolizcaza

ANAEROB 1- in lipsa oxigonului - in prezenta 0 1 I AEROB

Glucoza

Acid piruvic Acid piruvic

Acetil- Coenzima A
Acid lactic (In hipoxio)
0,
In colula musculara: suficiontă
inhiba cflzimelc, tulbura
carii/Betii! muschiului pentru sinteza
il 2ATP

4/5 - ajunge in ficat 1f5 - so oxideazâ

unde so transformă pâna la produsi
in glucoză finali, eliborând
(glucogencza energia necesară H,O
hopaticâ) transformarii celor
4/5 do acid laclic
in glucoză

suficientă pentru sinteza a 38 ATP

a) asigura conlraclia in oforturi

< intense

do scurta durata
b) asigura contractie in eforturi
<
p uternice

sustinuto

e) În eforturi mult prea putcmice ap0l1ul de O~ nu satisface nevoile energetice şi atunci catabolizarea
glucozei se face anaerob. Prin acumu larea ac idului laclic În mu şc h i, apare febra mu sc ulară care se manifestă
prin scă derea foqei musc ulare ş i a preciziei mişcărilor.

Evidenţierţa proprietăţilor muş,chilor _,

Cadru
= stabil . J ~entt~ ~.p ~tc ierea I1ro~rietăţil or muş,cqiuL~j sc.h eletic se poate
folosI muşchIUl gastrocneml3n recoltat de la o broască după ce aceasta
a fost irt ,pre,!)abil spinalizată (willalizOI:e - distrugerea măduvei
Riglă
,, 1 spinării pri1l hltroducerea UllUi ac de sel'ingq ÎIl catlG!"! rahidian).
Muschi
!. Nlcisurarea e!as ticită!ii Ulmi lIlt/şc/li
Izolaţi muşchiul gastrocnemian de broască si agăţaţi- I cu unul
dintre capete de cârligul unui suport. De ce lăl alt capăt atârnati un
taler pentru greutăţi. In dreptul acestui capăt fixaţi . o riglă gradatii şi
6J~Ir------I1- Greutato
notali diviziunea unde se află caplinll.
Puneţi greutăti de 50 gr. pe taler ş i notati Într-un grafic, pe ordonată
Fig. l-W • E luS l icil:t Il':1 11I11sl'u lar:i milimetrii cu care se intinde mu şc hiul ş i pe abscisă valoarea
greutăţi lor.
Alungirea nu este direct proportională cu greutătile puse pe taler (fig. 141).
2. Evidellţierea excitabilitălii musclilare
Folosiţi un muşchi gastrocnemian de broască prelevat cu 2-3 zile înainte ş i ţinut la frigider(pentru a fi
distruse astfel structurile nervoase). Excitaţi Întâi nervul ş i apoi mu şc hiul. Răspun s ul se va obţine numai ia
excitarea directă a muşchiului.

1 16
 eate este expl icati a?
3. Acţilln ea mitdgollistă a unor'muşchi
Di strugeţÎ\ rieviaxul .. unei bfoaşte şi ~depărtnti ~t~(jfllentull de pe
memlJrul posterior ales pentruiexperiment.
Excita~i intâi mu şc hiul gastrocnemian; se produce extensia
aces rui ~. It \
Excilaţi apoi ~u\chiul situat pe parle~ a.nt~rÎăară; se produce
tlexia' plciomlul. ltt'1~n acţlonea~ă cei 001 muşcHi?
4. fEvidellliel~d ltdlelnosiditi fiziologic
E~ei.taţi . un muş.chit gastr.ocnemian de broas.c;ă cu un curent de
frecve nţă m'ică . Veţi obţine un număr egal de secuse. Dacă măriţi
frc'cvehta,'feHi x'area s~ ihtTerupe si muşchi u l. se contractă; astfe l s tările
de · contracţie alternează cu 'stări· de relaxare.:li>ucă creşteţi.şi mai mult
rrecvenţ~ gxp itaJii!or 11!u,şc hiul ~~!TIâne în stare de contracpe ,
nemai având loc 1 relaxarea.
Ce7 ,fel ,de leumosse-ob~'"neTn primul'caz1 Dili!ÎD al !doileu caz?
5. inregistrarea Im ei seclise
FolosÎ\'i o ins tal a ţie pentru inregistrarea contracţiilor nYusculare (miograf) asemănătoare celei din imaginea
de mal jos, lucrdnd tot pe o broască, Obţin e ţi mlograma.
Descrie~i fazele /Înscrise pe curba care reprez intă sel;ulia ..

Retineti!
• •
_. ,M işcarea,_insuşire de bază. a.. organi smelor_vii, ' este .da'tora tă 'proprietăţ-ii I11l1 ~ chilor de a se contracta .
• M uş'cHii dfn 'pereţii organelor interne, datorită ncele'i'aşi proprietăţi , asigură activitatea niotorie a acestora.
• 0 asel'e, organe pasive ale mişcării , împreună cu · mu şchii inseraţ'i pe ele, formează o unitate funcţională -
aparatul locomotor.

liAPLlCJII ŢII
l. Fibra musculară striată prezintă U1' mătollrele caracteristici, cu excepţia :
A. Este o celulă alungită (de la 1 mm -7 la 10 - 15 mm) ;
B. Sarcolema este înconjurată la exterior de endomisium;
C. Fibrele extrafusale au nucleul situat periferic;
D. Fibrele intrafusale (modificate) au porţiunea centrală necontractilă;
E . Prez intă reţea de canalicule longitudinale şi transversale.

2. Mecanismelc biochimice ale contractici

, mnscnlare sunt. cu o exceptie:
,
A.ATP ADP + H ,PO, + E;
B.GLUCOZA ACID LACTIC + E;
C. GLUCOZA + 0 , H,o + ca, + E;
D. GLUCOZA + 0 , ACID LACTIC + E;
E. PC C + H,PO, + E;

3. Completaţi propoziţiile lacunal'C:

Unitatea stmcturală a mu ş chi ului este ... .. .iar unitatea motorie (funcţională) este reprezentată de
...... .În muschii
, ce realizează miscări
' " fine si.. .. .... în muschii ce reali zează mi scări
, grosiere.

1 17
 Noliun- e lfllllielliltare
pat&l ogiil!!i a a

Aparatullocomotor, fomlat din sistemul osos, articulaţii şi sistemul muscular are rolul de a
asigura poziţiile şi mişcările corpului atât În ansamblu cât şi ale diferitelor sale segmente, În rapOit cu
necesităţile de activitate sau de repaus.
Măsurile de igienă ale aparatului locomotor urmăresc ca:
- oasele să fie bine mineralizate pentTu a avea rezistenţa necesară atât a solicitărilor statice cât
şi a celor de mişcare;
- scheletul să aibă o conformaţie şi o dezvoltare normală;
- articulaţiile să permită efectuarea mişcărilor posibile În mod normal;
- muşchii să fie dezvoltaţi normal şi să asigure forţa necesitată de toate solicitările aparatului
locomotor cu o cât mai mică oboseală;
Factorii cu potenţial vătămător asupra aparatului locomotor sunt:jizici, chimiei, biologici.
Factorii lizici
- Aplicarea unor presiuni bruşte şi intense, prin loviri, tăieri, înţepături, produc traumatisme
mecanice (răni , luxaţii, fracturi etc.);
- Microclimatul nefavorabil, umiditate crescută, aerul rece favorizează apariţia de artroze,
spondiloze, reumatism, iar aerul cald şi radiaţiile calorice produc dureri musculare datorate evaporării
apei şi pierderii de sare prin transpiraţie;
- Trepidaţiile, vibraţiile putemice ale unor aparate vibratile (ciocane pneumatice, scule cu vibra~i
continue) generează distrugeri de ţesut osos, tulburări de irigaţii sanguine;
- Radiaţiile ionizate, radiaţiile X generate de instalaţii radio logice, preCLUn şi radia~ile radioactive
produc distrugeri de ţesut osos.
Factorii chimiei
Anumite substanţe toxice, vaporii de plumb, oxizii de mangan, pesticidele duc la anumite
intoxicaţii , iar În cazuri grave acestea sunt unnate de paraliziii ale muşchilor.

Factol'ii b iologici
Numeroşi germeni microbieni şi virotici pot provoca suferinţe ale aparatului locomotor sub
formă de inflamaţii articulare (artrite) inflamaţii ale ţesuturilor din jurul articulaţiilor, ale Învelişurilor
oaselor (periost:rite) ale muşchilor (miozite) sau duc la reumatismul cardio-articular. Unele organe ale
COllJlIlui, ca de exemplu, amigdalele infectate, cariile dentare, pot reprezenta adevărate "focare de
infecţie" din care să se răspândească microbi spre inimă şi articulaţii.
Aportul insuficient de calciu şi fosfor din alimentaţie, lipsa vitaminei D3 ,( care reglează
absorbţia calciului din intestin şi depunerea de săruri În oase), ca şi tulburării ale secreţiilor endocrine
ale glandelor hipofiză şi paratiroide pot detemlina de atât creşteri exagerate ale oaselor (gigantism)
sau dimpotrivă Întărzieri de creştere (nanism).
1, Dt'fOl'lllurilc aparatului locomotor se datorează suprasolicităliii acestuia în timpul unor
activităţi , În cazul folosirii unor utilaje sau a unui mobilier necorespunzător purtarea unilaterală a
unor greutăţi (de pildă a ghiozdanului), activităţile Îndelungate În poziţia În picioare Încălţăminte
strâmtă etc. .
Cifoza - este accentuarea curburii toracale a coloanei vertebrale datorită ţinutei incorecte a
corpului timp Îndelungat. De exemplu, la persoanele care muncesc stând În poziţia aplecată (mineri,
grădinari, cizmari, ceasomicari, ciclişti etc.).

1 18
 Scolioza - este devierea laterală a coloanei vel1ebrale, curbura principală este de obicei toracică.
Datorită poziţiei incorecte (de exemplu statu l În bancă ţinând un umăr mai ridicat şi altul mai coborât)
deasupra şi dedesubtul curburii toracice apar curburi de compensaţie, cu scopu l de a stabili echilibrul
trUnchiului. Se Întâlneşte În general la adolescenţi .
Tratamentul preventiv constă În supravegherea copi lului În timpul scrisului , în combaterea
atitudini lor vicioase în bancă sau când stă în picioare, cât şi în gimnastică.
Lordoza - este o deviere a coloanei vertebrale datorită poziţiilor incorecte care pot duce la
exagerarea concavităţii lombare.
Piciorplat- defomlare datOlită statului în picioare timp îndelungat şi a folosiIii unei încălţăminte
necorespunzătoare,( în timpul creşterii oaselor nu se formează bolta piciOlUlui, iar contactu l picioru:ui
se face pe toată talpa).
2. Fractura constă în întreruperea traumatică a continuităţii unui os. Cauza este traumatismul.
Mecanismul este diferit, după cum traumatismul acţionează direct asupra oaselor superficiale acoperite
numai de piele sau după ce a zdrobit părţi moi, sau indirect când fractura se produce la distanţă de
locul de aplicare a forţei (căderi l e pe umăr - se rupe c1avicula). De asemenea fractura poate fi închisă
dacă pielea este nevătămată, iar dacă pielea este rănită şi focaru l de fractură comunica cu exteriorul,
fractura este deschisă. În acest caz fractura este gravă existând şi pericolul infecţiei. Se manifestă prin:
durere vie, echimoză, defol1113rea regiunii, scurtarea regiunii, impotenţă funcţională. Se impune control
de specialitate cu luarea măsurilor în cauză.
3. Ento rsa este o leziune trauma ti că , consecinţa unei mişcări forţate într-o articulaţie, cu
întinderea sau ruperea ligamentelor. PIimul simptom este durerea, uneori foarte vie şi care se exagerează
la cea mai mică mişcare. La câteva ore apare un edem important al regiunii care se deformează . La 1-
2 zile apar echimoze (vânătăi) care trădează o hemoragie profundă (echimoză tardivă). Mişcările în
articulaţie sunt foarte dureroase şi bolnavul numai poate utiliza membrul respectiv, cea mai frecventă
entorsă este tibiotarsiană (Ia gleznă).

4. Luxaţia este deplasarea persistentă a unei suprafeţe articulare, ca urmare a unui traumatism
(luxaţie traumatică) sau a unor leziuni osteoligamentare datorate unui proces infecţios, mai ales
tuberculos (luxaţie patologică) sau din naştere (luxaţie congenitală). Luxaţiile traumatice sunt mai
frecvente la articulaţiile cele mai mobile ( u măr, cot) şi se datoresc căderii pe articu l aţie sau pe un os în
rap0l1 cu articulaţia (de exemp lu, în căderile pe cot se poate produce luxaţia umărului). Durerea apare
imediat, se amplifică palpare şi la mişcare, se calmează în repaos. Articulaţia se defol111ează, membrul
se lungeşte sau se scurtează, mişcările active sunt extrem de reduse. Luxaţia se poate însoţi şi de
fracttlri. Dintre luxaţii l e congenitale, luxaţia coxo-femura l ă este fi·ecventă.
5. Boli reumatismalc. Reumatismul se referă în general ca fiind orice îmbolnăvire a articulaţ·iilor.
Desi, manifestările reumatice IJrezintă numeroase caractere comune, totusi, , deosebirile care există
Între ele sunt de cea mai mare impo rtanţă, atât din punct de vedere al diagnosticului cât şi din punct de
vedere al tratamentului. Aşadar în practica medicală se diferenţiază următoarele boli reumatismale.
1. Reumatismul inflamator (artrita) este legat de o infecţie cunoscută;
2. Reumatis/Ilul cronic degenerativ (ar/roza);
3. Poliar/rita cronică evolutivă;
4. Spondilită anchilopoetieă;
5. Reumatismul articular acut.
Dintre toate formele bolii reumatismale, reumatismul aI1icuiar acut este cel mai important,
datorită marii lui extinderi la copii şi adolescenţi şi faptul că poate îmbolnăvi inima. Originea acestei
boli este datorată streptococului hemolitic din grupu l A, care în anumite condiţii favorizante (în special

1 19
 la copii în anotimpurile reci şi umede), poate da naştere unui reumatism cronic. EI apare în urma
infecţiei amigdalelor cu acest streptococ, care dă naştere la o angină.
După 7- 21 zile de la infecţia rinofaringiană survine atacul de reumatism manifestat prin febră ,
transpil'aţii, frisoane, ameţeli, vărsături. Apar inflamaţii ale articulaţiilor mari (genunchi , glezne, coate).
Inflamaţia încheieturii, roşeaţa şi dllrerea durează câteva zile şi încetează de la sine pentru a se Illuta
la alte articulaţii.
6. Oboseala musculară. este scăderea capacităţii funcţionale a muşchilor. Oboseala musculară
apare în momenhll în care activitatea fizică nu este organizată , nu se face gradat, cu aplicarea măsurilor
de adaptare în mediul de activitate (măsuri ergonomice).
Datorită slabei dezvoltări a muşchilor, copiii obosesc mai uşor decât adulţii şi de acest fapt
trebuie să se ţină seama atunci când acestora li se cer eforturi fizice. Oboseala musculară se caracterizează
prin dureri musculare şi scăderea forţei musculare. Trebuie respectate câteva reguli de igienă:
- tratarea la timp a bolilor endocrine care ar influenţa negativ dezvoltarea muşchilor; evitarea
sedentarismului prin exerciţii fizice efechmte ra00nal, plimbări în aer liber, sport organizat etc.
- ingerarea de alimente adecvate vârstei şi eforhllui;
- respectarea cu stricteţe a orelor de somn. -
Forta , musculară
Acţiunea diverselor grupe musculare provoacă fie menţinerea unei atitudini, a unei posturi şi
ahmci travaliul produs este static, fie realizarea unei mişcări , şi atunci travaliul este dinamic. Indiferent
de natura statică sau dinamică a travaliului muscular, aceasta se exercită cu o anumită forţă.
Cum efectul contracţiei musculare se traduce prin travaliul mecanic, forţa musculară , chiar
izolată de pârghia osoasă asupra căreia acţionează ar putea fi, cel puţin teoretic, măsurată. Practic
această determinare întâmpină o serie de dificultăti, , deoarece caracteristicile morfofunctionale
, ale
muşchiului de la care se porneşte pentru aflarea travaliului mecanic nu pot fi integrate, în totalitatea
lor, în diversele formule matematice propuse.
Forţa musculară depinde de:
- cantitatea de fibre musculare;
-lungimea fibrelor musculare.
Pentru detem1inarea forţei musculare se apelează la o formulă de calcul în care se iau în
consideraţie şi cantitatea de fibre (secţiunea fiziologică) şi lungimea fibrelor.
7. î ntinderile şi rupturile musculare
Se produc datorită unei contracţii musculare care depăşeşte limita de elasticitate a mu şchiului ,
fără însă a se produce leziuni anatomice (întinderea) sau plin contracţia musculară violentă cu modificări
anatomice complete sau incomplete (ruptura).
Întinderea se caracterizează clinic prin durere localizată, lmnată uneori de apariţia unei echimoze.
Se vindecă în general prin repaus de 3-7 zile.
Ruphuile musculare pot fi complete sau incomplete. În general se întâlnesc la spOltivi (gimnaşti ,
alpinişti, etc.).
Se caracterizează prin durere locală violentă, echimoză, în cazuri grave apar vărsături le şi
colapsul. TratamenhIl constă în general in repaus, iarîn cazUlile grave se impune tratamenhll chirurgical.
8. Distrofiilc musculare - sunt afectări, slăbiri ale forţei muşchilor. Acestea pot fi condiţionate
genetic, endocrin (în hipeltiroidie etc), toxic (alcoolism), medicamentos (tratament cu corticosteroizi,
penicilină etc.), afecţiuni neoplazice. Miaslenia este un sindrom grav caracterizat prin slăbirea forţei
mu şchilor globilor oculari, cât şi a musculaturii faciale şi faringiene. Acestea dau aspechIl unui zâmbet
particular (zâmbetulmiastenic) cu ridicarea buzelor fără a deschide gura. Apar tulburări de deglutiţie
(bolnavul se îneacă , aspiră lichide în trahee, regurgitaţie nazală), voce slabă şi vorbire deficitară, gura
permanent deschisă (mandibulă atâmând), uneori bolnavul îşi susţine cu mâna mandibula şi chiar
extremitatea cefalică.
120
- II.2. FUNcrIILE DE NUTRITIE
, ,
-

a---t 2.A . I--_ _D_1 _E_ST_lfI

---.,;;...
,_ 1 _
flB
_S_O_R--=-
. I_fl_--J

A:l. DIGESTIA ALIMENTEWR

, translormările lor •In

Alimentele si
tubul digestiv
COM POZITIA CHIMiCĂ A ALIMENTELOR

Alimentele sunt substanţe pe care organismul le ia Să ne reamintim !

din mediul înconjurător şi care, pe lângă faptu l că fitrnizează
energia necesară fimc~onării organismului, au rol în fonnarea
Îesuturilor noi, în refacerea tesutlllilor uzate, dar si în fonnarea
;\I1or substanţe cu rol fimcţional (hormoni, enzime).
Alimentele se pot clasifica: l.după rolul pe care il au
in OIganism; 2. după origine; 3. după compoziţia chimică:
1. După rolul pe care il au În OIganism, alimentele se
grupează în:
a. A limente el/ergetice - glucide le ş i lipidele - cu rol
în furnizarea energiei necesare organismului;
b. A limel/tele structurale-plastice - proteinele - cu
rol în formarea de ce lul e noi în procesul de creştere a
Sistem ul digestiv e:.IC alcătui t din
IOla l itdtea urganelor (' .in! au c.;~ '\1.0P
rl!l:lli z a r ~d digc s ti~i . i al"'iurhth..: 1. In
oc..:hl5i timp, ultimek . . cg mcnt\,. ale
tubu lui d igesti v <;t.:f'\ eSl: la d im innn. I
restu rilur (prin nelu I dl.,;t~ca!il: l ) rumnsc
lJ1 urma rca l i 7 ării ahsl1 r hţi ci.
Si:,lcmul digcst i\ almami Il:rt.'lur "il!
I:OmpUnl' din (u b,,1 digestil' !,mmll din
cal'ifllfea hilen/fi fari"'.!,l, l'.\' (~hlt.: ,
,\'lOlI/al.., ;1I((' S1ill subţ ir"
illlcstill ~"O \'
~i din g lalldele a ll ex e ,Ile acest ui.1 -
~/lllldeh sa/iI'ort!, ficatul, 1',lIIcrt'tlsul.

organismului ş i în cel de refacere a ţesuturilor distTtlse prin

func~onare.
2. După origille, alimentele se grupează în:
a. Alim el/te de origil/e vegetală -fructe, legume, produse cerealiere, uleiuri vegetale etc.
b. A limel/te de origil/e al/imală - came, grăsime animală, ouă, lapte;
c. A limel/te de origil/e mil/erală -apa, sarea, etc.
3. După compozitia chimică, alimentele se grupează în:
a. Substal/ţe (ll/orgal/ice: apa şi sărurile minerale.
Mincralul Rol În organism Ncccsu l' zilnic Aliment
Calciu (Ca) - in fonnarea oaselor şi dinţilor 800 mg Lactate, bnlnză , legume
- in contrac!in ş i reJaxarea muscu larJ
-'in tran smiterea nervoasa
- in hcmostazu
Fosfor (P) - in formnrea oaselor .ş i din!ilor 800mg Carne, pe ş t e, ouă
- in sintez<l ATP, PC
Fier (Fe) - constituent il l hemoglobine i 10 mg Ouă , cilme. frun ze verz i
Magneziu (Mg) - in ae li varea enzimelor 350 rug Seminţe , frunze verLÎ
Sodiu (No) - in echi libru l aeido-bazic 2500 mg Snre
POIasÎu (K) - fun c ţionarea neuronilor 2500 mg Carne, laple, fructe
lod - cOllstituent al honnonilor tiroidieni 0, 14 mg Peşt e oceani c, nuci, scoi ci

12 1
 Apa este o substanţă alimentară care intervine în toate
procesele chimice din organism, inclusiv în digestie. Nu este aliment
energetic sau nutritiv. Cantitatea necesară de apă variază cu starea
organismului , cu vârsta şi condiţiile externe în care se des fă ş oară
activitatea sa (în medie 21/24 ore).
Sărurile minerale. Nu au valoare energetică sau nutritivă.
Ele sunt însă absolut necesare organismului.
b. SlIbstanţele organice care intră în compoziţia alimentelor
sunt gll/cidele, lipidele, proteinele (fig. 142; 143)
Glucidele
- sunt substanţe predominant energetice;
sunt necesare 300- 800 g (reprezintă 50-
) ) 60 % din- zilnic dietă);
laple
- alimente foarte bogate în glucide sunt produsele
zaharoase (zahărul , mierea);
- alimentele de origine vegetală (grâu, porumb,
fa sole uscata orez, fasole, mazăre, mere, pere, ceapă, varză , cartofi)
sunt mai bogate în glucide decât alimentele de origine
animală (lapte, ficat, urdă) ;

cartafi ---
morcovi nuc i mere
- cea mai mare parte din glucidele organi smului
sunt luate sub f01111ă de amidon.
p
a pă psolelne 6pide glucide sâlUl! m ine/a le Lipidele
d
- sunt substanţe predominant energetice;
Fi g . 1-13 _ COIll llo z i!ia ch im i că <1 alim entelor - necesarul zilnic de lipide este de aproximativ 80
d
g - 160 g;
- alimentele bogate în lipide sunt: untul, slănina, call1ea de porc, alune le, nuci le, seminţele de
floarea soarelui . P
li
Proteinele
Se Iasă laptele catcva ore - sunt substanţe alimentare care au rol plastic (structural), deşi au ş i rol
J
~c";m", funcţional şi chiar energetic;

~
<
- necesarul zilnic de proteine este de 60 - 80 g;
d
- alimentele bogate în proteine sunt: soia, Iintea, fasolea , mazărea,
lup'e ,m',"" II
call1ea de curcan, pastI·ama de oaie, brânza de oi , ouăle.
InchegaTe î:
Vilamin ele
Nu au rol nutritiv şi energetic dar sunt substanţe cu rol de biocatalizatori, t
importante în procesele de creş tere a organismului. I
Se clasifică pe baza solubilităţii în două grupe:
a. vitamine liposolubile - solubile în gl·ăsimi (A, O, E, K) ;
b. vitamine hidrosolubile - solubile în apă (8, C, P, etc).

Pentru eviden!i erea compoziţiei chimice a alimentelor urmări\i imaginea din fig .
143 şi reali z aţ-i următoarele experienţe:

I. Eviden{ierea proteinelor din laple

Picurnre de NH0 3
Fig. I ~-l • E' idl' n!il'
prntci nd nr din l apte
• Puneţi Într-un recipient de s ticlă o cantitat e oarecare de lapte, lăsaţi-1 câteva
ore, după care îndepărtaţi partea de deasupra. Laptele rămas am es tecaţi-I cu câteva
picături de lămâie şi apoi filtraţi-1. in filtrul de hârtie rămâne o cantitate solidă cu
aspect brânzos,peste care, dup ă ce aţi pus-o ÎnlT-lIn alt vas, a dăugaţi o pi c ătllrj de
acid azotic (fig. t44).
Ce observaţi?

122
 II EII;tlellfieraea glucidelol' din lapte ~
• in eprubeta I turnaţi 5 mi din soluţiile Fehling I şi IUn epmbeta 2 turnaţi 5 mi
din substanţa de filtrare (din eperienţa anterioară) ş i ImI de soluţie Fchling din
eprubeta 1, după care eprubeta 2 se încălzeşte (fig. 145). Ce observaţi?
]n. Ellidellfiel'ea Iipidelol' tiin lapte
• Puneţi puţin lapte pe o s ticlă de ceas şi amestecaţi-I cu o cantitate dublă de apă.
Analizaţi la microscop o picătură din acest amestec!.
• Pe marginea sticleÎ de ceas puneţi În glicerină o picătura din so luţ ia de Sudan
IU.Cu o hârtie de filtru se aduce s ub sta nţa colorantă sub lamela. Priviţi din nou la
Fig. l·t5 •
microscop!. E\' id l'll! ie n ':\
• Laptele filtrat in prima experienţă amestecati-l cu so luţia de Sudan III in g licerină. ~ II H'idl' hll' din lap te
Agitaţi vasul dupa care ÎI lă saţ'i câteva ore in repaus.
Ce se observă în fiecare caz?

TRANSFORI\IĂRILE ALlI\IE:'IJTELOR Î:'IJ TlIBUL DIGESTIV

f-
Alimentele nu pot fi folosite in organism În starea in care se gasesc in natură. Este necesară tran sfonnarea •
lor. Numai apa, săruri le minerale şi vitaminele sun t utiliza te in forma sub care au fost introduse in organism.
in rest, glucidele (zaharurile) lipide le (grăsimile) şi proteinele suferă transformări de-a lungul tubului digestiv.
Urmărind fig. 146 veJ)i recunoa ş te principalele componente ale sistemului digestiv la om ş i veţi descoperi
transformările alimentelor la nivelul fiecărui segment in parte.

Toate transJormările mecanice. fizice şi chimice pe care le s!ţ/eră alimentele În tubul digestiv.
pentru a leJace capabile să străbată mucoasa acestuia şi să ajungă În sănge şi limfă. poartă numele
de digestie.
Cum transfonnările alimentelor privesc atât starea lor fizică cât ş i cea chimică, se poate vorbi
despre o digestie mecanică, o digestiefizică şi o digestie chimică a alimentelor.
Digestia mecanică constă în divizarea şi sfărâmarea alimentelor solide şi semisolide. Acest act
poartă numele de masticaţi e ş i este realizat cu ajutorul dinţilor, muşchilor masticatori, mandibulei şi
limbii.
Digestia fizică constă în înmuierea alimentelor iar apoi
dizolvarea substanţelor hidrosolubile şi emulsionarea grăsimilor.
Digestia chimică este realizată de acţiunea fel111enţilor
digestivi care transformă substanţele alimentare complexe,
insolubile, în substanţe so lubile cu molecule mici şi absorbabile,
în nutrimente.
Sucurile digestive sunt produsele de secreţie ale glandelor
tubului digestiv dar şi a glandelor anexe ale acestuia. Ele contribuie
la transformarea fizică ş i chimică a alimentelor. În această
transformare, sucurile digestive acţionează prin componentele lor,
în special apa şi fennenţii digestivi (enzime digestive).
Enzimele digestive sunt componentele principale ale
sucurilor digestive. Ele sunt substanţe organice proteice
(biocatlizatori) care au acţiune specifică, adică acţionează numai
asupra anumitor substanţe.
Unii fermenţi digestivi sunt produ ş i de celulele glandelor
digestive sub formă inactivă ş i sunt activaţi numai în prezenţa
anumitor substanţe şi înlT-un mediu cu o anumită reacţie.
Ţinând seama că în alimente există trei categorii de
substanţe organice complexe -glucide, lipide, proteine, enzimele Fig . 1-46 . Componentele
sistemului digesth'
digestive specifice se grupează şi ele în trei categorii:

123
 - enzime amilolitice sau glicolitice care acţionează
asupra glucidelor complexe şi le transformă in monozaharide APLlC~ŢII
(glucoza, fructoza, galactoza); 1. O b servaţi imaginea din fig. l . t)
- enzime lipolitice care d'e scompun grăsimile în "Co mpoziţia chimicii fi alimentelo .. ·•
şi cvidcnţiaţi :
glicerină si acizi grasi ;
1. Alimentele bogate in proteine
- ;nzime proteolitlce care transformă proteinele în 2. Alimentele cu rol energetic
, "
aminoaCIZI; 3. Alimente ce conţ-in săruri minerale
Toate aceste transformări chimice pe care le suferă 4. Alimentele complete
alimentele în diferite segmente ale tubului digestiv, se fac
prin hidroliză - cu participarea apei, 2. Toate activităţile organismului
ncccsil 'ă ClIl'logic. Necesurul de energie

II Ac!inc!i !
• D igestia nu se face dintr-o dată, ci treptat, pe măsura
ni organismulu i se c\primă in
calorii. Pentru o activitate normală,
obişnuită, un adult are "",oic de
apl"o\imativ de 1000-2500 calorii/zi.
înaintfuii alimentelor din cavitatea bucală spre intestin, Ţinând cont că I g de glucid e
Constituenţii alimentari nu sunt direct asimilabili din elib e rează 4,1 calorii, I g de proteine
elibereaza 4,1 calorii , ş i I g de lipide
cauza diferenţei stmcturii lor fizico - chimice faţă de
eliberează 9 ,3 calorii, calculaţi-vă
constihlenţii proprii organismului. De aceea ei sunt
raţia alimentară zilnică.
supuşi acţiunii digestive,

Digestia bucală, ga trică, intestinală

Să ne reamintim !
S istemul d igestiv IJldeplineşrc fi.mcţia de il trnnsforma ::lIil1ll.!l1tc le co mple xe 111 substun~e si mple. capabile
să fie J.similJ.tc li\,; organis m. Aceste IrunsfonnârÎ se rca li zcaL ă treptat de-a lungul tubului digl!stiv.

DIGESTIA BUCALĂ

Cuprinde totalitatea t:ransfonnărilor mecanice, fizice şi chimice ale alimentelor la nivelul cavităţii
bucale,Timpul scurt cât stau alimentele ingerate în cavitatea buca lă , este suficient pentTu prelucrarea
lor prin masticaţie, impregllare CII salivă şi chiar acţiullea ullor ellzime din sali vă,
• fI!/astieatia este un proces mecanic care constă in triturarea alimentelor solide ş i semisolide
ingerate, în fragmente mici,
urmată de îmbibarea lor cu
salivă, La actul masticaţiei
[rr~p participă muşchii masticatori
(fig, 147), mandibula , limba,

~
• Secreria sali)'ară
Sali va este produsul de
secreţie a celor trei perechi de
glande salivare mari -parotide,
\ sublinguale ş i submandibulare
- (fig, 148) dar si a celor mici
Fig. 1. 17 . l\l u şchii n1UsticalOr

124
răs pânditeîn mucoasa buc a l ă Este un lichid inco lor, cu pH slab acid (6 - 7) ce conţine:
- s ubstanţe anorganice - apa -99,5 % şi săruri minera le;
- sub s tanţe organice - lizozim, mucină şi enzime.
Lizozimul este o sub s ta nţă cu acţiune bactericidă ş i căreia i se atribuie efecte de protecţ i e a
mucoaseI.
Mucilla este o proteină complexă cu rol de liant al alimentelor mestecate, favorizând formarea
bolului alimentar ş i deg l uti ţia (înghiţirea bolurilor).
Ellzimele. Saliva conţine o s ingură enz imă - amilaza salivară sau ptialina, care hidroli zează
amidonul preparat până la dextrine ş i ma ltoză .
Pentru a pune în evidenţă rolul amilazei în digestia amidonului pro cedaţi astfel , folosind : soluţie
de amidon fiert 1%, soluţie de iod iodurat 1%0,3 eprubete.
Efectuaţi Observaţi Concluzia
Eprubeta 1: /9 Apare culoarea a lba stră Datorită iodurii de amidon
- 1 m i so l uţie amidon,
_1 - 2 p i c ături iod iodurat
La 10 min t cul oarea albastră A luat na ş t e re amilorlex tTina
Epl'ubelfl II: vi rcază
in albastru-vio let
-1 mi solutie amidon,
·1 - 2 picături iod iodurat,
-0,5 mi s ali vă

Temp.37"C
# La 15 min, cul oa rea albastru-
vio let devine vio le t-roz

La 30 min, culoarea violet-roz

A luat na ştere eritrorlextrÎll a

A luat na ş tere acrodcxtrina

Eprubeta III
-1 mi so luţie amidon,
~ 1 - 2 picătu ri iod iod urat,
ti dispare, sol u ţia fiind inca l oră
După 30 mln., cu amestecul
incolor din eprubetă se poate
efectua o reacţ ie de
Prin sci ndarea amidonului au
luat na ş t ere, pe lângă dextrinc,
şi molecule de m a lt oză Cll
-0,5 mi sa li vă recunoa ş te re a g lucidelor propri e t ăţ i rcducătoarc
red ucătoare.

În orice etapă, prin fi erberea

conţinutului eprubetei, progres ia
reacţiilor de hidroli ză a amidonului
poate fi întreruptă , ca o consecinţă
a inac tivării amilazei. Astfel , dacă
fierbem am estec ul de culoare
albastru-violet culoarea dispare, iar
după răcire apare din nou fără să se
mai modifi ce, indifere nt de
interva lul de timp. E x p e rienţa
d emo n s trea ză termolab i I i ta tea
enzimei.
În urma acestor tran sformă ri:

Alimentele ingerate masticaţic

Baluri
in cavitatea bucalii impregnare cu alime ntare
salivă

Degllltiţia (înghiţirea) constă

în totalitatea proceselor care asigură lmnsportul bolUlilor alimentare
din cavitatea buc a lă în stomac; se realizează în trei timpi: bucal, faringian , esofagian (fig. 149).

125
 OI GESTI.\ G .\STRIC.\
Reprezintă totalitatea transformări lor alimentelor în stomac fiind rezultatul activităţii secretarii
si !llotorii a acestuÎa.
, Activitatea secretorie consta' în secreţi a sucului gastric, produs de glandele gastrice,
Acesta este un lichid incolor, limpede sau uşor opalescent cu pH foarte acid-2,S-S, ce conţine:
-substanţe anorganice - apă 99% , HCI şi săruri minerale - cloruri, fosfaţi,etc,
-substanţe organice - ellzime şi 1I1UCUS.
HCI - activează enzimele proteolitice din sucul gastric şi creează un mediu optim pentnl
acţiunea acestora, are acţiune bactericidă şi stimulează evacuarea gastrică
Mucusul-apară celulele gastrice de activitatea HCI şi a pepsinei.
Enzimele sunt: proteolitice - pepsinogenul inactiv devine pepsina activă , labfermelltul,
gelatil/aza şi lipolitice -lipaza gastrică.
Activitatea motorie. Motilitatea gastrică este asigurată de două tipuri de contractii: , tOllice si
,
peristaltice (unde ce se propagă de la cardia la pilor),
Mişcările tonice: pe măsură ce alimentele se acumulează în stomac, tonusul scade şi capacitatea
stomacului se măreste , din ce în ce mai mult; pe măsură ce stomacul se goleste, , tonusul creste
, si,
contactul alimentelor cu mucoasa este astfel asigurat tot timpul.
Mişcările peristaltice constau din unde de contracţie şi relaxare. Undele se propagă în acelaşi
sens, de la cardia spre pilor, asigurând înaintarea alimentelor.
Ambele tipuri ale mişcării asiglU'ă în acelaşi timp îmbibarea alimentelor cu sucul gastric.
În Ul111a acestor transformări:

Baluri Activitate secretarle Chim gastric

alimentare Activitate motorie (pastă aci dă)

DIGESTIA INTESTlNAL.Ă
Presupune transfol111ări ale alimentelor datorită activitătii , secretorii si
, motorii a intestinului,
Activitatea secretorie constă În secretia biliară, pal/creatică, intestillală,
Secretia biliara: bila sau fierea este produsul de secreţie (lichid galben - bila hepatică) al
celulelor hepatice (hepatocite). Este secretată permanent si, întTe mese, se colectează în vezica biliară
unde prin reabsorbţia apei, se concentrează devenind un lichid verde (bila colecistică), de unde este
eliminată în duoden în timpul digestiei Are pH-ul alcalin (7 - 8), gust amar şi conţine:
- pigmel/ţi biliari: bilirubilla şi biliverdilla (produşi de degradare a hemoglobinei);
- sărllri biliare care provin din degradarea colesterolului. Cea mai mare parte a sărurilor
biliare se resorb şi intră în circuitul hepato - entero - hepatic .
Nu conţine enzime, partea activă a bilei constituind-o sănllile biliare care detennină emulsionarea
grăsimilor - favorizând digestia lor, activează lipazele şi f0l111ează cu lipidele micelii hidrosolubile
putând fi astfel absorbite din intestin.
Pentru a putea observa rolul sărurilor biliaTe în emulsionarea grăsimilor procedaţi astfel: (fig.lSO)
Se pun în eprubetă Se observă Concluzie
Eprubeta 1 Imediat dupa agitare untdelemnul se Cele două lichide nu se amestecă.
- 1 mi untdelemn amestecă cu apă, după care se vor
-1 mI apă separa
- se agita
Eprubeta 2 Untdelemnul apare fragmentat Într-o Săruriie biliare scad tensiunea
-1 mI untdelemn multitudine de picături mici care superficială de la suprafaţa
-1 mI soluţie săruri biliare rămân ca atare (emulsie). untdelemnului, acesta
- se agită fragmentându-se în picături mici.

126
 Rolul siirurilor biliare în solubili;;:urcu ucizilor grusi se evidentiuzA uMfel:
Se pun În eprubetă Se observ ă Co ncluzie
Eprubeta 1 Acidul su lfuric produce hidroli za
.5 mi solu {ie de săpun Aparnia unui precipitat acizilor graşi din săp un , care se depun
-3- 4 oicături H1 SO.1 1% 0 sub formă de precipitat.
Eprubeta 2 Săruri l e biliare formează cu acizii graşi
-5 mi soluţie de săpun Precipitatul di spare agregate macromoleculare solub ile.
-3- 4 picături H 2 SO-l I %()
-2 - 3 mi so luţi e săruri biliare

-
Seeretia pali'
creatleii: sllclIl pall-
crea/le este produsul de

-~ sccrctic al pnncreasului
exocrin - fiind un lichid
Fig. 15 1 • i\1iscâril c pcrista lt icc incolor, ciur, cu pH a\calin
(8). Contine:
• substante anorganice: apt7 98,5%, aniorli de HCO-3 care conferă
Fig. 150 . Evid cn tic rca pH-ul alculin sucului pancreatic neutrulizfind acidiW!Ca chimu lui gastric:
actiu nii siiru rilm' bilia re - substante organice - cnzimc - protcoliticc - tripsillogell,
cllemotripsil/ogell, carboxipeptidaze si etastaza; lipolitice-lipaza si
amilolitice-amilaza pal/creatieii.
Secretia illtestinalt7, Glandele din mucoasa duodenală secretă un lichid bogat În mucus si bicurbonat.
Nu s-a dovedit secretia unui suc intestinal care să contină enzime hidrolitice. Enzimele sunt prezente la
nivelul polului apical al enterocitelor unde se află microvilii ("marginea În perie") si sunt reprezentate prin
enzime proteolitice (peptidaze) amilolitice (dizaharidaze) si li politice (Iipaza).
Activitatea motorie
Motilitatea intestinului subtire este asig urată de
musculatura netedă din peretele sau care prezintă trei tipuri de
contractii: tonice , peristaltice si de segmentare.
Miscările peristaltice sunt miscări de transport ale masei
alimentare care apar În portiunea initiala si se propaga spre
portiunea terminala a intestinului (fig. 15\ ).
Misciirile de segmentare constau În contractii inelure
care apar la intervale regulate, de-a lungul intestinului, apoi se
relaxează si apar alte contractii circulare la mijlocul segmentelor
dintre contractiile precedente. Aceste miscari deplaseaza
alternativ (În "suveica") continutul intestinal, realizând un
amestec mai bun cu secretiile digestive si favorizeaza astfel
contactul cu suprafata mucoasei (fig. 152). Fi g. 151 • I\l iscari de segmentare
În urma acestor transfonnări:
Chimul gastric Activitate sccrctoric (bilii, suc pflncrcalic, suc intcstinnl) Chil intestinal
• (lichid liiptos)

..
(pastii acidii) Activitate molorie

11 Retineti !
. Eliberarea nutrimentelor din alimente si pregătirea lor spre fi pu tea fi absorbite, se realizează prin activităti
fiziologice complexe determinate de procesele secretarii si motorii ce se realizeaza la cele trei nivele:
cavitate bucaHi, stomac. intestin subtire.

127
 APllC~ŢII
1. in 24 de ore se secretă SUO - 700 OI I bilă . Şt iind că b ila conţine 97 - 98° CI apă. se so li dtii:
a) cantitatea medie de a pă sec retată Într-o oră
b) care este efectu l să ruri lor biliare
c) caTe sunt pi gme n ţ"ii biliari
A a. 24,37 B. a. 585 mI
b. mic şora rea tensiunii superficiale b. efec t bactericid
c. bilirubina c. mioglob ina
C. a. 0,585 I D. nici O va ri a ntă nu este corectă.
b. măreşte tensiunea s uperficială
C. biliverdina

2. Asociaţi noţiunile din cele două coloane:

Secreţii digestive Substanţe componente

1. Saliva A. HC 1, pepsina. mucus, apa
2. Sucul gas tric B. Amilaza. mu ci na, li zozim
3. Sucul pancreatic C. Lipaza, peptidaze, dizaharidoze
4. Bila D HeO"" enzime
5 Sucul intestinul E. Pigmenti, acizi, colesterol

Secreţii digestive pH-ul

1. Saliva A. 2,5 - 5
2. Sucul gastric B.6·7
3. Suc pancreatic C. 7· 8
4. Bi la D8

Tipuri de enzime Exemple

A. proteolitice 1. peptidase 2. dizaharidaze
3. tripsina 4. chemotripsina
B. amiloliticc 5. elastaza 6. amilaza
7.lipaza 8. pepsina
C Iipolitice 9. labfennent 10. gelatinaza

3. Evidenţiati llfinnntiilc l'orecte:

J. Sucul intestinal conţin e mucus ş i bic a rb o n aţ i deoarece enzimele sale d eg rad ează lipidele până la
acizi i graşi şi glicerol.
2. Bila colecistică este de c uloare ve rde, deoarece c onţine pigmenţi biliari bogaţi în enzimc Iipolitice.
3. Sucul pancreatic co nţine toate tipurile de enzime: proteolitice, amilolitice, lipolitice, insulină ş i
glucagon deoarece pancreasul conţine acini şi insule Langerhans.
4. Sucul gastric ~i stlcul pnncrcntic prezintă următoare l e carl.lcteristici comune:
A conţin lipaze
B. acţionează la un pH optim de 2,5-5
C. conţin pepsină şi trips i nă
D. conţin peste 90% apă
E. sunt lichide incolore
5. Completaţi propuziţiile hlclIIwrc:
1. He I din sucul ... are acţiune ... , activează enzimele ... , stimule ază ....... gas trică.
2. Bila nu c onţine ........... Partea activă a bilei o constituie ........... .... .

128
=tI____ A_"_' _iu
_ D_e-a- e- D - l'- d-i-g-e- -i_v_e- *- - - -
- z-i-m- e-l o

Să ne reamintim !
Dlgl'rdr(' a ali ment elor se desfivâ r ·c-. lc 111 tubul di g~ s ti \' suh actiunea sucuril or sccrctatc de g lundd c di gcsi vl.!.
Î l1lU l11pn/ i ~i n I.:hillli d i n i.lc~S l or sucuri 'ie găse sc suhSUlI1 \": Cli acţ iun e ca l a l i ti că : bi oca tali zaltl ri , cIl 7 Îmc sa u
knncJ1\i ..:arc fd v o ri z ~ a z fl dcgfil durea alimentelor alc[llllÎt c din mulecule mari lm acro mo lec ule lill suhSIUJlII.:. ClI
l11ok',.:u!t: simple.

1. Digcslia chim id a gluciddor

Glucidele (zaharurile) sunt substanţe organice ternare alcătuite din carbon, oxigen, hidrogen.
Există ul111ătoareie tipuri de glucide:
- monozaharide: pentoze C, -riboza; hexoze C.- glucoza, fructoza, galactoza, manoza;
- dizaharide: maltoza, lactoza, zaharoza;
- polizaharide: amidonul şi celuloza la plante; glicogenulla organismele animale.
În sucurile digestive se găsesc urnlătoarele enzime glicolitice: amilaza salivară(ptialina) - in
salivă; amilaza pancreatică - in sucul pancreatic; dizaharidazele - in sucul intestina!.
Glucidele din alimente suferă transfornlări chimice la nivelul cavitătii
, bucale si
, a intestinului
subţire aşa cum este evidenţiat in imaginea din fig. 153.

i"""' BUCAl.···· · ··

1 ..... ........ ....... .

OIOdTlA (j"SI,,,C" •

O~I GOZAHI\Rj l>E

","iDOli .
... ,,,a....
.. CCUD

oiZAHARiol!

' H'~~~ -,PpIiJ'p'z.E.

GbUCQZĂ. t1~ @.i~p.z~

~ bU'OlĂ.f' fR-!,I!;TO],Ă.
Il~Utgl'" IlAl.,ţTo14

129
 2. Digestia chimică li proteinelor
Proteinele sunt substanţe cuatemare formate din carbon, hidrogen, oxigen, azot; unele mai
contin
, fosfor " sulf. Unitătile eleliientare de constructie
si , a proteinelor sunt aminoacizii.
Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: pepsină , labfennent, gelatinază - în sucul gastric'
- ,
tripsină, chimotripsină , carboxipeptidaze, elastază - în sucul pancreatic; peptidazele - în sucul intestinat.
Proteinele suferă transfOlmări chimice sub ac~unea enzimelor proteolitice la nivelul stomacului
şi intestinului subţire (fig. 154).

DlGt!ioT I" aUCAl.A -

IL ___________

••"".. ..,,".. ci - - - ------'.11- Of fl PUL. --.r+AlBUMOZE

. ~ P ! PTON~
I ,. ------ ---
i CASEiHOOEH
( 50LusiL)
PARA-CAZEI"" Co PARACAZE'INAT OI!. Ca
!_ -_.-
"'H'~.I GELATINA I GruJ I N Au
~ GflATI HA
LICHEFIAT"
I
.~ ."' UO.'''~ U I
,
TRIP!iINA l
PEPTlOE
~ OL.IGOPEPTLOE

(Oi, TRi J TElRA)

CH1MOTRIP51MA A

OUGOPEPTÎDELE PEPTIDE HAI HICI

TETRA . ,_ ..... N ••••••••• _ •• • ••••• • • ••• ••• , ••• o •• , . TRI
TAi .... . _- ..... DI

~
ELAS!Jt.Z :1 PEPTioE

i DI~ TJU POUPEPriDE

R~TE
J
DIM tl6ESTlA F~~~!:""'=q:~~~~~J
GASTRICĂ ~ PANCREATItA Dil! ~H'EROtlrE
AMINOACiZi
I __ ~ •• - - ·--- 1'· 11~J'
- · ------------..

Fig. 15-1 • Djl!c~lia c h i mi că :1 pro teinelor

3. Digestia chimică a lipide lo r

Lipidele sau grăsimile sunt substanţe temare alcătuite ca şi glucidele din carbon, oxigen,
hidrogen. Spre deosebire de glucide acestea conţin mai mult hidrogen şi mai puţin oxigen. Unele
lipide conţin şi fosfor.
Lipidele constituie un grup heterogen de substanţe organice. Ele sunt reprezentate de trigliceride
(grăsimi neutre), fosfolipide şi colesterol.
Din punct de vedere chimic, lipidele simple (trigliceridele, colesterolul) sunt esteri ai acizilor
graşi (cu lanţ lung de atomi de carbon) cu alcooli superiori, cel mai frecvent cu glicerol sau glicerina.
Sucurile digestive conţin următoarele enzime lipolitice:lipaza gastrică - în sucul gastric; lipaza
pancreatică - în sucul pancreatic; li paza intestinală - în sucul intestinal.
Enzimele lipolitice acţionează asupra lipidelor la nivel gastric şi intestinal, fapt ilustrat în imaginea
din fig. 155.

130
/'"''''''
I

.'

GRÂsi ,,!i IMUL5ioNATE ACIZI GR A? '

LIP"ZI'l
DiN ~
LAPTE, FRI ~CAJ ouA GL I CERIN Ă
( GLI C fR O L )

AC IZ I GR AŞ I

G LI CE R I NA
GAl SIMi I!wULSiON"ĂT' (Gl ICEROL)
C U A.J UTOR UL a iL2.i

GRA~ I
C O "lCI..U:1I1!! .
QLICERIN A
GRĂ S IMILE NEU'TAE ALIMEHTARE (G L1C[ AOL)
DIO qA o.o.H Dt ti ""': ':L' D IG~ST ' ''I!'

r ig. 155 • Digt.'stia chimică a lipitlclor

Retineti!
• •
i n unna tuturor trans fonnărilor, ca rezu ltat final al di gesti ei se ajunge la unn ăto area situalie:
gluc ide le sunt degradate până la glucoză ;
proteinele şunt degradate pâ n ă la a mi noacizi ;
lipidele sunt degradnte pân ă la acizi graş i ş i glicerină.

Alimente gu ră stomac intestin subtire rezultatul digestiei

suc gastri c
suc pa ncre atic
simple sa l i v ă suc Intestinal
a pă apă
.r r 11'111'- .,Ie-- *. "'~," * să ruri minerale
vilamine * *** ... * * * vitamine
8 1---+ .1)_ _ '~_ _ I-:-m=
altaz-::--+
ă • o~ :~ 6l:P
glucide
0 0
U -U l amilază <XtS °0° ~ 0 00
gl u coză .

proteine o proteaze
prateaze •
DO
00
O
:=r,- aminoacizi

o lipază
",-6
[>0cJ>
t><:Jc,.
~q
a
Fig. 156 . Etape le d igestiei

13 1
 1. Completa ţi spaţiile punctate cu termeni cOl'espuniliÎtodt
1. Rolul ami lazei salivare este de 00 00 00 00.

2. HCl stimulează transf0l111area pepsinogenului în ..... ..... .. ...... ..

3. Săruri le biliare 00 00 grăsimile
00 00 00 00 00 00 00.

il. Tl'ipsin a
A. Activează chemotripsinogenul
B. Acţi onează asupra proteinelor
C. Provine din tripsinogen sub acţiunea elastazei
D. Degradează oligopeptidele până la aminoacizi
E. Este prezentă atât în suscu l gastric cât şi În sucul pancreatic
3, SucUl ga5tric conţine:
A. Pepsină
B. Tripsină
C. Lipază
D.Amil ază
E. Gelatinază

. notiunile
~. A sociati , din cele două coloane :

Tipuri de substanţe organice Enzime specifice

1. Tripsina
A. Proteine 2. Lipaza
3. Chemotripsina
B. Glucide 4. Labfermentul
5. Pepsina
C. Lipide 6. Carboxipeptidaze
7. Dizaharidoze
8. Peptidaze
9. Elastaza

Enzime Acţiuni asupra

a. ma ltaza 1. Oligopeptidelor
b. labfermentul 2. Caseinogenului
c. tripsina 3. Peptonelor
d. carboxipeptidazele 4. Dizaharidelor
e. elastaza 5 . A lbumozelor
6. Proteinelor fibril are

Enzime Suc digestiv

a.zaharoza 1. salivă
b. ptialina 2. suc gastric
c. ma ltaza 3. suc intestin al
e. tripsina 4. bilă
f. lipaza 5. suc pancreatic

5. tran sfonnările chimice ale alimentelor suut I'ealizate Mlb ACţiunea lInumel'oase şi
vftl'iate en!limc!
A. Rea l izaţi clasificarea enzimelor în funcţie de natura substanţelor degradate;
B. Enumeraţi enzimele ce acţionează la nivel intestinal.
C. Prezentaţi t:ransformăl'i l e proteinelor de-a lungul tubului digestiv.

1 32
 Absorbtia intestinală
•
Absorbţia
este procesul prin care substanţele alimentare
Să ne reamintim ! cu molecule mici, solubile, străbat pereţii tubului digestiv,
trecând În sânge şi
În 11\1\.' . tinu l se limfă. Epiteliu
li li ,'IT. ~",h,; digc':'li a 'i ub al'{ iuBca cilindric
Absorbţia
111111in.Ilă .. sucurilor digcst h c. unistratificat
J,>llc l i nCit! ll'atc '::'lIbh t.tIlţ~[('
anumi tor constituenţi
diar.. tihdc din nl imcn lL; , lInl se poate realiza la
Ir,1I1 Itlrll1al(' 111 11111r1mcni C l,'i.ll"C' pOL nivelul stomacului
II lb";~lrh il 1.-· Iti mediul illl\.'rn ill (apă, doruri, alcooli,
il! ;:.UIII!)1\ 1\1 (u 1.
Ca,) sau la nivelul Chilifer
colonului (apă , central

electroliţi). Absorbţia are o intensitate mare În intestinul Retea

subţire, de aceea lichidul care trece prin orificiul ileocecal
este practic lipsit de substanţe nutJitive. Intestinul subţire este
sediul absorbţiei pentru că absorbţia este favorizată la acest
nivel de o serie de factori (fig. 157)
• Suprafaţa mare de absorbţie detemlinată de
mucoasa intestinală care formează cute transversale numite
valvule conivente pe care se află vilozităţile intestinale -
aproximativ 5 milioane - pe toată mucoasa şi care dau
acesteia un aspect catifelat;
• Di stanţa pe care o au de străbătut substanţele
absorbite este foarte mică , la acest nivel epiteliul tubului
digestiv este unistratificat - cilindric, ale cărui celule -
enterocite - pre z intă la polul apical microvili fonnând un
"platou striat'\
• Reţeaua vasculară de la nivelul vi lozităţilor este
foarte bogată, iar printr-o un mecanism reflex cantitatea de
sânge din această reţea creşte în cursul perioade lor digestive; venăcavă_
inferi oară
• Fibrele musculare netede de la nivelul vilozităţilor
determină activităţile contractile ale acestora Înlesnind
tranzitul substanţe lor absorbite;
Absorbţia intestinală se realizează prin ul1nătoa rele
mecanisme:
a) pasiv - fără consum de energie, prin difuziune ş i
osmoză ; substanţele trec din lumenul intestinal - de la o
concentraţie mai mare, în sânge sau în limfă -Ia o concentraţie
mai mică;
b) activ - cu consum de energie, Împotriva gradientului
intestin
de concentraţie; energia este fumizată de ATP. subtire
c) prin vezic/lle de pinocitoză la nivelulmembranei
enterocitelor - proteinele.
Absorbţia se reali zează pe două căi (fig. 15 8) : Fig . 158 . S~ h c m n ahsorhliei
sangvină şi limfatică.

133
 Absorbţia glucidelor (fig. 159)
Glucide AleCllllislIlulllbsol"bţiei
Pcntoze Riboza -Pas iv - in sânge
Glucoza -Acti v - in sânge
I-Iexoze FruclOza • cu co nsum de energie
Galactoza furni z at ă de A TP
Manoza • cu un tran sportor comun cu Na

Absorbţia proteillelor (fig. 160)

Proteille Mecallislllui absorbţiei 1
Aminoacizi
Proteine
-Activ - În sânge
-Prin vezicule de pinocitoză
I
1
Absorbţia Iipidelor (fig. 161)
1

I
În I
fonnă de chilomicroni 1

Aci z ii gra ş i , vitaminele liposolubile, I

monogliceridele, fosfolipidel e şi colesterolul trec
din lumenul intestinului cuplate cu săruri le biliare
sub fonnă de micelii hidrosolubile.

"'~ ~ l l lA
el FIIOIII ~ t
nUl ""OC!fOl;'
"le"".,., "ClIV(
.~ " CI U, 1 \I,, ' u ~(1ft:: 1I 1

l' yt eAl ~ ",n ."uu

l~Pll t '''''''Uil '' rUIIlll.l"
D':: U " YI

~~ ....."U · tI !~~ ~ ,
,ti .", .. ,u l ' ca.
cu., " .~H ll
i
. ~ ~fJG.q u "'o~.,,
OI" 'O\.O$ UUI ... r ţlUl ! p , . ... -'l
( ....11. ~ U.., I .:

b! HICA~I\M I ' U IVI

l~ I>OW t W l l
~~ C I ~""lt l
M\lCO~ ~ ( 1 ~ n $lllIJ.l. l

Fig. 1110 . Au sUI" bţia proteinelor 161 • Ah:-.orbţia IipidcloJ'

134
 Absorbtia electrolitilor
Electroliţi Mecallismele absorbţiei Retineti!
Na+ • •
• Activ- în intestinul subtire
, ti, în colon ,
cr antrenând absorbţia ' pasivă a clorului; A bsorbţia intestinală
Ca-+ • Activ - la nivelul duodenului, în presupune trecerea
prezenţa vitaminei D; substanţelor nutritive din
• Pasiv - în restul intestinului; lumenul intestinal prin
Fe-+ • Activ - în jejun ţi ileon, stimulat de bariera intestinală
vitamina C. reprezentată de polul
apical al enterocitului si
Absorbţia apei apoi de membrana bazală
Se realizează
pasiv, prin osmoză, în raport cu absorbţia a acestuia de unde ajung
sărurilor minerale si
, a electrolitilor,
, la nivelul mucoasei în sânge sau limfă.
gastrointestinale

-tAPLlC~ ŢII
.
2. Evidentiati. afirmatiile
, corecte:
1. Fierul se absoarbe activ la nivelul duodenului, deoarece absorbţia acestuia este stimulată
de vitamina D.
2. În sângele portal se află glicerol şi acizi graşi cu lanţul scurt, deoarece acizii graşi se
absorb sub fonnă de trigliceride în limfă.

3. Chilomicronii:
A. Se absorb prin limfă
B. Conţin trigliceridele asociate cu fosfolipide şi colesterol
C. Conţin proteine
D. Conţin colesterol
- E. Se absorb cu ajutorul săruri lor biliare în prezenţa calciului.

4. Completaţi propoziţiile lacunare:

1. Absorbţia apei se realizează prin
tn .... ................ .
2. Principala parte a tubului digestiv la nivelul căreia se realizează absorbţia este
.......... deoarece mucoasa acestuia este diferenţiată în .............. . ...... .
3. Absorbţia Na+ este cuplată cu cea a .............. . ........... .
Mecanisme de absorbţie Substanţe digerate absorbabile
1. Riboza
2. Glucoza
A. Mecanism pasiv 3. Glicerolul
4. Fe 2+
B. Mecanism activ 5. Na+
6. cr
C. Prin vezicule de pinocitoză 7. Vitamina C
8. Vitamina K
9. Proteine
10. Aminoacizi

135
 ~_________F1
__ =
__i _n _U_l_U_i__g_r_O_s_________
IZ_i_O_l_0_g_ft_a__-_n_t_e_st
Produşii digestiei din intestinul subţire încă
Să ne rellm inti m ! "
neabsorbiţi şialimentele parţial sau deloc degradate
ajunse în intestinul gros sunt supuse următoarelor
I I1 u.: stlllul g ro s c.'d l.! ull i l1lul scg nh!l1t ni
activităţi:
IlIbulUI digeo;; ti v ..:u o lungiml: dt.! aproximHlh
1.' 111 . . •• kJluit din mai multe port iun i: cecu m. A b sor bţia . La nivelul intestinului gros (fig.162)
cnlun-asct.'lldenl. Il"ill1"\ er ... . dcc;c.;cIllJ ent.... igmuid se absorb 2 -3 1/ zi apă şi săruri minerale (Na' , CI").
':i i rcd. ~ a rL! comuni ca cu L' \. ll.! riorul prin orifi ciu l Structura mucoasei colonului, nu pennite absorbtia
<.111 a 1. unor principii alimentari nedigeraţi şi neabsorbiţi 'Ia
Sccrcti a glulJ(lI: lur din ill te ,tinul grO!:. es le acest nivel. Aceste substanţe sunt supuse acţiunii florei
lip ~ ita dl! en.d I11 0, dm boga t ă m JllU ClIS . bacteriene.
Procesu l de fe rmentaţie . Are loc în prima pmte
a intestinului gros, datorită florei bacteriene aerobe, fornmtă în principal din Bacillus coli ş i Bacillus
lactici. Aceste bacteri produc degradări ale unor produşi intennediari (dextrine, dizaharide) ori finali
(glucoză, Ihlctoză etc.) Prin procesul de fermentaţie iau naştere o serie de acizi organici (lactic, butiric)
ş i gaze ca" CH4 ) produşi care vor fi eliminaţi. O importanţă deosebită are faptul că această floră de
fermentaţie sinteti zează şi unele vitamine indispensabile din complexul B şi vitamina K.
Procesul de putrefa c ţie. Se desfăşoară în partea a doua a colonului transvers descendent ş i în
colonul sigmoid, prin acţiunea florei bacteriene anaerobe asupra compuşilor proteici nedigeraţi ,
deternlinând decarboxilarea acestora. Rezultă amine (histamina, tiramina, putresceina, cadaverina)
indoi, scatol, amoniac, care se resorb şi ajung în ficat, unde sunt detoxificaţi.
Activitatea sccrcto rie constă în producerea de mucus, cu rol în fonnarea şi progresia materiilor
fecale de-a lungul colonului. Colonul secretă şi potasiu.
Activitatea l1lotorie a colonului constă în contracţii segmentare, staţionare (Ia nivelul.colonului
proximal) care favorizează reabsorb~a apei. In colonul
distal activitatea motorie este mai intensă, constituită
din mişcări segmentare şi lmde peristaltice rare, cu efect
propulsiv. Contracţiile "în masă" su nt rare dar
colon Colon
descendent
puternice. Sunt prezente pe colonul descendent si
sigmoid şi au efect propulsiv de la colon spre rect.
Materiile fecale rezultate în urma acestor
, I procese contin , 90% resturi alimentare si , 10% mucus,
epitelii descuamate, leucocite, corpuri ale bacteriilor
de fermentaţie şi putrefacţie . Din cei 400-500 mi de
chil intestinal se formează zilnic 150 - 200 g de materii
fecale.
Defcc"ţia . Este un act reflex prin care materiile
I-i g. 162 • Colonul fecale sunt eliminate din rect la exterior. Acest act este
coordonat de centrii medulari si este controlat cortical.
În condiţiile obişnuite rectul este gol. Când materiile fecale ajung în rect, determină stimularea
mecanoreceptorilor rectali. Impulsurile sunt transmise pe căi vegetative la centTii sacraţi ai defecaţiei
(S, - SJ dar şi ascendent spre cortex, declanşând senzaţia necesităţii de defecaţie .
* Dacă condiţiile permit, are loc actul defecaţiei care începe prin relaxarea sfinctemlui anal
inte·m (neted) cu producerea lU10r putemice contracţii colice şi relaxarea voluntară a sfinctemlui anal
extem (striat) prin impulsuri venite prin nervii mşinoşi.
* Dacă condiţiile nu permit defecaţia, produce o inhibiţie a motricităţii colice şi recto-anale, se
contractă sfincterul anal striat şi conţinut1l1 rectal este împins înapoi în colonul sigmoid. Sfincterul
anal intern se închjde şi rectul se rei axează.

136
 Retineti!
, ,
La nivelul intestinului gros se desfăşoară acti vităţi secretarii, motorii, de absorbţie. În urma acestora chilul
intestin al lichid este transformat în materii fecale solide de consistenţă moale.

APlICI\ ŢII
1. A sociaţi noţiunile din cele doua coloane:
~~~~------~~------------~
A. Putrefacţia 1. Apa
2. Glucide
B. Fermentat,ia
3. Decarboxilarea
C. Absorbţia 4. Dezaminarea
5. Na+, cr
D. Sinteza 6. Vitamina K, B
2. Evidcnţiaţi afirmaţiile corecte despre dcfccaţic :
A Este un act reflex controlat vo luntar.
B. Are centTii in măduva spinării (S2- S-,).
C. Este declanşată prin stimularea mecanoreceptarilor din rect.
D. Are loc prin contracţia musculaturii colice.

3. C ompletaţi propoziţiile )aeultare:

Bacteriile de putrefacţie produc ........... ş i ......
0.0 Resturilor proteice din care rezultă produşi
0.0 ••••••••••

toxici ... . .. .. . ......... care fie că sunt eliminaţi, fie în cazul În care sunt absorbiţi În circulaţie, sunt neutralizaţi
lanive lul ................. . .... .
4. \ mintiţi - vă principalele tran s formări ale alimentelor in tubul digestiv pc baza schemei din figura de
mai jos.

. AI!oI
!tIi1"'.

i SlUVA

su<
G=
/lllMW"

5U<
p.iJLWJJC,

: suc
: lijll'JI...
;'(,JHf. II 9& IT I

I CHIL GUJCOZA
i UITf5IUI~1. APA fRUClUlA
6AlACTOIA

137
 ,
Notiuni elementare de igienă IIi
, patologie
a si tem1l1u· dige tiv

Buna nmcţionare a sistemului digestiv, de care depinde de altfel şi sănătatea întTegului organiSIn,
este în funcţie de starea de integritate anatomofiziologică atât a tubului digestiv cât şi a glandelor sale
anexe.
Menţinerea acestei integrităţi, precum şi prevenirea unor dereglări chiar trecătoare cer respectarea
anumitor reguli de igienă:

Trebuie respectată igiena gurii şi a dinţilor - după fiecare masă gura se clăteşte cu apă
călduţă , iar dimineaţa şi seara se spală bine cu periuţa şi pasta de dinţi;
Orarul şi numărul meselor zilnice trebuie respectate cu stricteţe: ora fixă duce la formarea
unor reflexe condiţionate de timp care constau dintr-o secreţie salivară şi gastrică mai abundentă la
anumite ore, pregătind astfel digestia;
Numărul meselor depinde de vârstă şi de natura muncii. Alimentele să fie proaspete şi
bine gătite, să aibă miros şi gust plăcut. Crudităţile (fructele, legumele) să fie bine spălate la jet de apă
putel11ic;
Să se acorde o deosebită grijă păstrării curăţeniei mâinilor;
Să învăţăm să mâncăm şi să respectăm condiţiile în care se serveşte masa. Astfel înainte
de a fi înghiţite alimentele trebuie să fie bine mestecate, încet, fără grabă. Masa trebuie servită într-o
atmosferă lini ş tită, de destindere, curat şi frumos aranjată. Toate acestea favorizează o secreţie abundentă
de salivă şi suc gastric şi deci o digestie bună.

Factorii vătămători cu poartă de illtrare digestivă SUllt reprezelltari de:

-fix/ori biologici: microbi , virusuri, ouă de paraziţi.
-fac/ori chim ici : substanţe toxice din diferite alimente, insecticide, detergenţi , insectofungicide,
alcoolulmetilic, etilic, etc.
Efectele negative ale unei igiene necorespunzătoare duc la apariţia şi manifestarea unor boli ce
pot afecta structura şi funcţionarea sistemului digestiv precum:.

earia dentad este cea mai fj'ecventă şi răspândită boală a omului, deoarece circa 70 - 95% şi
chiar 98 % din oameni suferă de această boală. Este un proces distructiv, care produce necroza (momiea)
ţesuturilor dentare, ajungând uneori până la ţesutul pul par (nervi şi vase sanguine) al dintelui. Deşi nu
prezintă un pericol iminent, boala trebuie tratată serios, căci poate duce la unele complicaţii ca: cangrenă
pul pară (ţesutul pulpar - vasele şi nervul dintelui - se descompune din cauza infectării sale de către
microbi de putTefacţie), granulom (pungă de puroi situată la vârful rădăcinii unui dinte, atunci când
nervul şi vasele de sânge din interiorul dintelui s-aumortificat (carie foarte adâncă).

Stomatita - este inflamaţia superficială a nwcoasei bucale mai mult la marginea gingiei.
Papilele gingivale se umflă şi deseori sângerează. La început limba se acoperă cu un strat de culoare
deschisă , care devine apoi cafeniu. Este produsă de stafilococi, streptococi, virusuri.

138
 LCllcoplazia - se dezvoltă în mod obişnuit în cazul iritaţiei de lungă durată a
J)1ucoaselor. Evoluţia bolii este de lungă durată, în unele cazuri fiind posibilă transformarea
în cancer. Este o afectare profundă a ml!coasei , care începe frecvent pe gingii, la marginea unuia
sau a câtorva dinţi. .
Marginile ulceraţiei sunt acoperite cu o bordură de culoare cenuşiu murdar. Aceleaşi ulceraţii
apar şi pe marginea limbii, pe suprafaţa inferioară a acesteia, în locul de trecere a mucoasei linguale
pe fundul cavităţii bucale. Profilaxia leucoplaziei constă în eliminarea factorilor iritanţi: tutunul , alcoolul,
alimentele picante, proteze le dentare defecte, etc.

Faringita - este o inflamaţie a mucoasei faringiene în totalitatea ei, inclusiv a ţesutului limfatic
care constituie amigdalele. De aceea, inflamaţiile acute sunt denumite şi faringo-amigdalită acută. Se
deosebesc două fom1e ale faringitei: acută şi crollică.

Farillgita acută - este de natură virală, bacteriană , micotică. Mucoasa faringiană este
hiperemică, hipertrofie şi hiperemie amigdaliană, cu depozite purulente, febră moderată (infectii vira le)
sau mare (infectii bacteriene) cuulceraţii uneori sângerânde.
Limbă uscată, cu depozite brune negricioase (în stări febrile prelungite şi boli infecţioase grave).

Farillgită crollică - se datorează unor episoade repetate de faringită, cauzate de streptococi,

stafilococi, pneumococi, care prin infectări repetate ale faringelui duc la cronicizarea bolii. Respiraţia
cu gura deschisă, abuzul de alcool , tutun şi tratarea necorespunzatoare a episoadelor de faringită
acută sunt factori favorizanţi. Bolnavii cu faringită cronică au dificultăţi la înghiţit, senzaţii de înţepături
si căldură în faringe, uscăciune.

Diareea (enterocolita) - constă în eliminarea zilnica a mai mult de 3-5 scaune cu conţinut
modificat faţă de cel nOIma!. Cauzele enterocolitei sunt virale, bacteriene sau parazitare. Ea mai poate
fi provocată de greşeli alimentare, mese abundente, alimente alterate, alergie alimentară sau dupa
tratament cu antibiotice.
Se caracterizează prin: greaţă, vomă, dureri abdominale. Curând apar scaune moi, jj-ecvente,
precedate şi însoţite de colici, cu senzaţie de arsură la anus, stare generală alterată, febră, semne de
deshidratare, cu sete intensă, limbă uscată, tendinţă de leşin. Se recomandă examen bacteriologic şi
control medical de specialitate.

Oclllzia - constă în întreruperea tranzitlliui intestinal datorită unui obstacol sau unei tulburări
în dinamica musculaturii intestinale. Cauzele ocluziei intestinale sunt numeroase. Schimbări în aşezarea
normală a intestinului (răsuciri ale intestinului, hemii ştmngulate), compresiuni (prin tumori abdominale,
prezenţa unor corpi străini, neoplasme ale intestinului, leziuni congenitale, paralizia musculaturii
intestinale, peritonită acută), a unor leziuni nervoase, calcul biliar ce migrează în intestin, tTaumatisme
abdominale, Iezi uni ale vaselor mezenterice (embolie, tromboză), a unor intoxicaţii (anemie alcaloizi)
sau prin contractura localizată a unei anse sau a unui segment de intestin etc.
Datorită ocluziei se produc tulburări în absorbtia şi circulaţia portiunii de intestin respective.
Acestea determină tulburări în metabolismul apei şi al săruri lor din organism care accentuează gravitatea
ocluziei. Ocluzia prezintă un debut brusc, durere abdominală putemică, vărsături la început alimentare,
apoi biliare, mai târziu fecaloide, balonarea abdomenului şi lipsa de eliminare a materialelor fecale şi
a gazelor, stare generală gravă, puls slab, tahicardie, respiraţie rapidă. Bolnavul poate sa moară în
câteva ore, fără tratament. Se prezintă la primele simptome la medicul de specialitate.

139
 C irof:1 - este o afecţiune a ficatului caracterizată prin distrucţia parenchimului hepatic cu
formare de ţesut conjunctiv(fibroză) şi formare de noduli(regenerare). Treptat se dezvoltă lichid ascitic
În cavitatea peritoneală, iar vasele stomacului şi ale esofagului se dilată până se rup şi dau naştere la
hemoragii uneori mortale. Cauza apariţiei cirozei, o constituie factorii infecţioşi: hepatita cronică Cli
virusuri B, C, substanţe toxice, infecţii repetate, consumul cronic de alcool. La Început boala nu se
observă, semnele ei fiind puţin caracteristice.
Bolnavul se plânge de lipsă de poftă de mâncare, greţuri, balonări şi oboseli. Uneori se remarcă
sâ nge rări din nas sau din gingii. Când abdomenul Începe să crească În volum, starea bolnavului se
agravează. Se impune examenul de laborator şi controlul medical de specialitate.
I
Litiaza b i liară ( litiază calc ul ară ) - prezenţa unor "pietre" (calculi) sau Încrustaţii În canalul
biliar sau vezica biliară. Datorită concentraţiei mari a bilei În vezicula biliară se pot produce precipitări I
ale substanţe lor cristaline, care vor constitui baza formării unui calcul Plin depuneri de straturi succesive
de să ruri. Precipitarea se produce cu mai multă uşurinţă dacă vezicula este infectată (colecistită) sau
I
dacă există o malfOlmaţie la nivelul vezicii biliare sau a căilor biliare. Colecistita calcl/loasă se manifestă I
prin durere mare În partea dreaptă a abdomenului , cu iradieri În spate sau În umăr, greaţă, vărsăhlri ş i
febră , atll11ci când există si
" o infectie a căilor biliare. Când calculul co boară În coledoc el constihlie un
I
obstacol În eliminarea bilei. Apare coloraţia icterică a tegumentului şi mucoaselor, materiile fecale
deco lorate. Când crizele se repetă la intervale scurte şi În caz de complicaţii se impune tratament
I
chirurgical. I
Panueatita - este acută şi cronică. Se manifestă cu dureri epigastrice violente, cu iradiere În I
spate, febră moderată, greţuri, vărsături mai ales bilioase. În cazul pancreatitei acute În primele ore se
in s talea ză o stare de şoc cu hipotensiune, tahicardie şi puls slab. Pancreatita cronică se manifestă prin
I
dureri epigastrice, greţuri, balonări, diaree, scaune abundente, albicioase, lucioase. I
To x iinfecţiil e
a li mentare - sunt determinate de germeni din grupul Salmonella, mai rar de I
stafilococi. Se manifes tă printr-o secreţie intestinală abundentă care declanşează brusc diareea Însoţită
de obicei de vărsături, cu scaune multiple, apoase, care antren ează rapid deshidratarea bolnavului.
I
Diareea din dizenteria bacilară se caracterizează prin scaune multiple, muco-sanguinolente. I
C on s tipaţia - este un sindrom provocat de Încetinirea tranzitului intestinal. Ritmul scaunelor I
se răreşte, au volum redus, consistenţă tare, frecvent este fragmentat. Constipaţia este provocată fie de
scăderea tonicită~i Illusculaturii intestinale, fie de contractarea acestei Illusculaturi. În mod normal un
I
om trebuie să aibă cel puţin tTei scaune pe săptămână. De regulă se suportă fără lllultă greutate; uneori
apar tulburări provocate reflex sau prin resorbţia unor produse toxice din intestin (dureri de cap,
I
indi s poz iţie, lipsă de apetit). I
I
I
I
I
I
I
140 I
I
~ 28Bur- _______CI_~C_O_~_Ţ_IA______~
~____~_r_u_p_e_l_e_S_a_a_g_U_i_n_e_._I_mD
_U_a_it_a_t_e_a_____
G r u pele san g uinc
Pe suprafaţa hematii lor se pot afla nişte proteine Să ne reamintim !
numite antigene - aglutinogene - A şi B, iar în plasmă
S ângele C5h.! un tip de \csut conjunctiv spc-
se pot afla proteine numite anticorpi - aglutinine- â şi cinl. alcătuit din p l asmă ş i elemente figurate
â.Sinteza proteinelor de pe membrana hematiilor este rcprc7cnlatl.! d..:: critroc ilt! {hematii 1. leucocit e
determinată genetic. ş i trombocitc.

După prezenţa sau absenţa diferitelor antigene Amlnt i!i - ă gendc ce intcn in in
dCh~mlinar~i..I b'TUpelor dt.: sunge 5i gcnotipurilc
şi anticorpi În decursul evoluţiei umane s-au constituit
corc.:.punz[i!('larc fic .... ărei gmpe!
grupele sanguine. Mai multe grupe sanguine fom1ează
un sistem sanguin. Cele mai cunoscute sisteme sanguine sunt sistemlll A B O şi sistem III Rh.
Sistemul A B O
Acest sistem cuprinde patru grupe sanguine,
Grupa A Grupa B Grupa O Gru aAS
clasificate În funcţie de prezenţa sau absenţa
ag lutinogenelor A şi B astfel (fig. 163).
Gmpa O sau I -pe hematii nu prezintă nici
antigenul A nici antigenul B. in plasmă se găsesc
Hematil

*=
AntigenoA Anligcne B

~ ~
anticorpi anti A-aglutinina â şi anticorpi anti B- Ser
cores- Fără
aglutinina â - (47 %); pan- anticorpi
Anl ic~:lrpi Anticorpi
Grupa A sau II - pe membrana hematiilor se denl
a B r
găseşte antigenul A şi În plasmă aglutinina â (41 %);
41% 9% 47% 3%
Grupa B sau III - pe membrana hematiilor se
găseşte aglutinogen B ş i aglutinina aÎn plasmă (9 %);
Fig. 163 . G r upele sUJlguinc
Gmpa AB sau IV - pe membrana hematiilor se
găsesc aglutinogen A si aglutinogen B. in plasmă nu
se află nici aglutinina a, nici aglutinina â.(3%). AnticorPi~
Cunoaşterea grupelor sanguine este necesară
pentru a stabili regulile transfuziei . Se ştie că aglutinina
â nu poate coexista cu aglutinogenul A şi nici
aglutinina â cu aglutinogenul B, deoarece se produce
reacţia antigen - anticorp care determină Izemoliza -
distrugerea hematiilor, dacă reacţia se produce În
AntigeneA
/
organism sau aglutil1area hematiilor, dacă reacţia are
loc pe lamă sau În eprubetă (fig. 164) . În cazul
transfuziilorcu cantită~ mari de sânge, ele se realizează Hematie A
numai în cadrul aceleiaşi grupe (sânge izogrup). în
cazul transfuziilor cu cantită~ mici de sânge (sub
l lg. 164 . l\gluti nurl'c
500ml) este valabilă schema din fig. 165.

t 4 1
 47%
1donator universal Ser test
cu agl utl - cu agluli- cu aglutinina Concluzii
nina antl A nina anti 8 antiA si anUB

®.: .~ ":.
..
:.:: ::::::
.... O ®
:\}':/ Grupa A

O......'::.
® @
" ....
:, :~;' ::;'.:
", ', , ::~i'i':>" Grupa B

®:,: ~ :'::~:' ® @
,'.:::.::.....:
" "':,':'
,.
.;. ','.,' ,
:, :~. ;': :;,,'
" , ',
Grupa AB

AB IV pri mitor unÎversal

O
O
O O
Fără aglutinare Q
Grupa O

aglutinare
3%

Fig. 165 . C ompntibilitat c 3 la transfuzie Fig. 166 . Determinarea grupei sang uine
ti I
Determinarea grupelor sallguille in sistemul ABO
I
Pentru a determina cărei grupe sanguine aparţine un sânge necunoscut, se folosesc serurile I
- test (fig. 166)
Serul A provenit din sânge aparţinând grupei care conţine aglutinina â (grupa AU) I
Serul B provenit din sânge aparţinând grupei care conţine aglutinina fi (grupa BIlI)
Se iau patru lame de sticlă şi pe fiecare se pun câte două picături de sânge. În una din I
picăturile de pe fiecare Iarnă se pune ser A iar pe cealaltă picătură se pune ser B şi se abservă
comportarea eritrocitelor:
I
Dacă
Dacă
nu se produce aglutinarea in nici una din picături , sângele aparţine grupei 0(1)
se produce aglutinarea in picătura căreia i s-a adăugat ser B, sângele aparţine grupei
I
A(ll)
Dacă se produce aglutinarea in picălura căreia i s-a adăugat ser A, sângele aparţine grupei
I
B(III)
Dacă se produce aglutinarea în ambele picături, prin acţiunea ambelor seruri, sângele
aparţine grupei AB(IV)

S i sfl!l1lltl SlIllgllill Rh
I
La 85% din populaţia umană, pe membrana hematiilor se mai află un antigen D, care este
diferit de A si B. Deoarece acest antigen se află şi în hematiile maimuţei Rhesus, a fost denumit şi
I
antigenul Rh. Indivizii care au acest antigen fac parte din grupa Rh pozitiv, iar cei care nu-l au sunt I
Rh negativ (15% din populaţie).
În mod normal nu există anticorpi anti Rh, nici în plasma celor Rh pozitiv şi nici în plasma I
celor cu Rh negativ. Indivizii cu Rh negativ pot fabrica
85% 15% I
G .. -
Nu

----.-:
00,---- ' G insă aceste aglutinine anti Rh, dacă primesc sânge Rh
pozitiv:
a. prin lTansfuzii repetate de sânge Rh pozitiv
I
la indivizii cu Rh negativ aceştia din urmă fabrică I
aglutinine (anticorpi) anti Rh, care vor ataca hematiile Rh pozitiv şi vor provoca accidente
transfuzionale; I
1 42
r b. În mod similar dacă o mamă Rh negativ are o
sarcină Rh pozitiv (de la un soţ Rh pozitiv) atunci ea a
poate fabrica aglutinine anti Rh care vor ataca hematiile
pozitive ale ratului Începînd cu a doua sarcină (fig. 167),
ducând la boli grave şi chiar la moartea acestora.Prima
sarcină poate evolua normal deoarece În condiţii
Placenta
fiziologice, hematiile Rh pozitiv ale ratului nu pot
traversa placenta şi deci nu ajung În circulaţia matemă. b Hematii cu antigeni Rh din sangele
La naştere , prin ruperile de vase sanguine care au loc În primului făt in sangele matern

l11omentl11 dezlipirii placentei de uter, o parte din sîngele

fetal trece la mamă şi stimulează producţia de aglutinine
....
anti Rh. La o nouă sarcină aceste aglutinine, care pot
traversa capilarele placentare, pătmnd În circulaţia fetală
şi distrug hematiile Fătului, putând duce chiar la moartea
acestuia atunci cînd aglutininele sunt În cantitate mare. c

Imunitatea

R eprezintăcapacitatea organismului de a
rec un oaşte şi neutraliza macromolecule sau celule
străin e acestuia. Hematii cu antigeni Rh din
sangele celui de al doilea făt
Organismul uman are multe mijloace de apărare
Împotriva factorilor biologici din mediul extern. d

Împotriva lor, organismul foloseşte două sisteme:

1. Iml/lli/a/ea l/especifică (ÎI/I/ăscu/ti) este

dezvoltată În special la nivelul porţilor de intrare a
Anticorpi anu Rh materni in sangele fătului
diferiţi lor agenţi infecţioş i - pielea şi mucoasele - şi se
realizează prin:
Fig. 16 7 . FaC lorul R h

Fagocitoză- reprezintăprocesul cel mai impOitant de apărare imunologică nespecifică. Procesul

constă În captarea şi digestia microorgani smelor pătrunse În corpul uman. Celulele care realizează
fagocitoza (fig. 168), fac parte din categori a globulelor albe. Ele sunt:

Neutrojilele (polimOlji:}l/ucleare PMN) . Acestea se deplasează la locul de păh-undere prinh--un

chemotactism poziti v, faţă de agentul străin, prin
procesul de diapedeză. Fiind foarte răspândi te În ţesuturi
şi având o acţiune promptă , sunt considerate ca Făcând
parte din prima linie de luptă antimicrobiană.

MOl/ocitele sunt celule mari, care migrează din

sânge În ţesuhlri unde se transformă În macrofage ş i
fagocitează intens bacterii ş i resturi celulare mai mari.
Neutrofilele şi macrofagele au În citoplasmă un număr
mare de lizozomi bogaţi În enzime hidrolitice.
rosii
Eozinojilele sunt,În mai mică măsură şi ele
Fig. 16M . Facocilnză
răspun zătoare ale fagocitozei. Ele au capacitatea de a

143
 străbate peretele capi lar prin diapedeză şi de a distruge, în
special, paraziţii , prin fagocitoză sau prin eliberarea din
agent patogen granulaţiile lor citoplasmatice a unor enzime hidrolitice ce
u putere scazuta
pot acţiona asupra membranei celulare a parazitului.
Formarea
SlIbstanţele prodllse de cellliele locale lizozimul , din
anticorptlor
in sange , sal iv ară, lacrimală ; acidul clorhidric, din secreti, a
secretia
\ gastrică ; acizii organici din secreţia glandelor sebacee au

~ O acţiune bactericidă sau bacteriostatică.

2. IIIII/Ilitalea specifică (dobtilldită) este un proces

om
sanatos complex de apărare infecţioasă care presupune: identi ficarea
obligatorie a structurii chimice a antigenului ş i proliferarea
unui num ăr mare de celule care vor sintetiza proteine
specifice, cu ajutorul cărora se va recunoaşte şi se va
În cazul unei neutraliza antigenul.
infectii
Celulele răspu nzătoare de imunitatea specifică sunt
limfocitele T ş i limfocitele B. Limfocitele Tsunt de origine
hematopoietică si , sunt transportate din măduva rosie ,
h ematogenă prin circulaţie, la timus unde sunt specia lizate,
om sintetizând pe membrana lor celul ară receptori pentru diferiti
imun
antigeni. Când un limfocit T întâlneşte antigenul penlTll care
Anticorpii sunt are receptori, unnează multiplicarea în numeroase copii, care
prezenti in sange se vor fixa specific pe antigeni şi-i vor distruge. Limfocitele
B sunt de origine hematopoietică, sunt specializate în ficat
fig . 169 • Imunitate activii
şi în măduva hematogenă. Ele sunt răspândi te în ţesutul
limfoid unde răm â n până la contactul cu antigenul.
injectare repetată cu Limfocitele B activate, sintet izează anticorpi (imuno-
~atogen globuline).

'"\1"~.... Tipl/ri de ill/I/llitate

Imunitatea poate fi lIalllrală şi artificială.

III/I/Ilitalea lIatl/rală este:

formare de a. Îllnăscută - se transmite ereditar si
anticorpi În sange , durează toată
viaţa;
b. dobâlldită - obţinută pasiv prin laptele matem sau
activ în unna unei boli ş i are durată mare.

III/I/Ilitalea artificială poate fi:

injectarea bolnavului cu
ser bogat În anticorpi
fig. 170 . Imunitate pashă
144
a. activă - prin vaccinare (fig. 169) - introducerea în
organism a unor agenţi patogeni cu virulenţă atenuată sau
omorâţi, detemlină producerea de anticorpi specifici; durează
1-7 an i.
b. pasivă - prin administrarea de seruri, (fig. 170)
care conţin anticorpi gata fonnaţi; durează 2-3 săptămâni.
r
Retineti!
• •
• Transfuzia este o metodă frecventă de tratament care constă în adminislmrea de sânge proaspăt
sau conservat provenit de la un donator. Pentru executarea acestei operaţii trebuie să se ţină
seama de calităţile biologice atît ale sîngelui inh'odus cît şi ale celui din organismul care îl
primeşte , penh'u a se evita întâlnirea aglutinogenului cu aglutinina corespunzătoare.
• P rincipalul rol al leucocitelor este acela de apărare a organismului împohiva agenţilor patogeni
care provocă infecţii.
• N umărul crescut al globulelor albe menţionat înh'-un buletin de analiză a sângelui constituie
un avertisment care trebuie luat în seamă.

APllC~TII
•
1. Evidentiati afimatiile corecte:
" ,
Se pun două picături după cum urmează: Grupa OI:
I.Ser O + ser AB -> aglutinare A. Are aglutinogene A şi B.
2.Sânge O + plasmă AS -> nu aglutinează B. Are aglutinine a Oi 13.
3.sânge O+ sânge B - > nu aglutinează c. Poate dona grupei AlI.
4 Ser O+ sângeA -> aglutinare D. Poate primi de la grupa ABIV.

2. Un individ care nu are în plasmă aglutinine a şi 13. poate primi sânge de la:
a) AlI/Rh+ b) Ol/Rh+
c) BIII/Rh- d) ABVIRh+
e)ABIV/Rh-

3. O persoană care are În sânge hematii ce p"czintă doar antigenul D poate primi sânge
de la:
a)AB/Rh- b) BIRh+
c) A/Rh- d) O/Rh-
e) O/Rh+

~ . Asociaţi noţiunile din cele două coloane.

1. naturală
A. Vaccinarea 2. artifici a lă
3. activă
B. Administrarea de seruri 4. pasivă
5. durează 1-7 ani
6. durează 2-3 săptămâni

5. Completaţi propoziţiile lacunare:

1. Principalul rol al leucocitelor este ............ organismului împouiva ...... ... .. .. .. .. ... . ...... ..
2. Cel mai impOltant proces de apărare imunologică nespecifică este ............................ ... .
3. Celulele răspunzătoare de imunitatea specifică sunt ....... .. ................... .
deoarece ...................... .

145
~___H_ e_m__t~m_z_a---.:,:.i. _e_O_a_g_Ul_I_a_r_e__s_a_-_n_g_e_I_ i_*_ __=
HEMOSTAZA
Prin hemoslază se Înţelege tolalitalea mecal/isl71elor
Să ne reamintim ! care duc la oprirea săngerării.
Tro mboc itde sau pl ac hetele Hcmostaza este un proces fiziologic complex care se
desfăşoară În trei timpi: timpul vasculoplac/letm; timpul
san guinl..:. sunt ~e l c' I1Hli I1l ici
elemente ligunlte. având tlial11ehll plasmatic şi timplIl (rombor/il/amic.
de 2--< i. Sunt fo rmate In m ă du va
h e mnl () gen ă, prin ti'agmentarea
1, Timpul "a scllioplaclletar al hemostazei sau
hemostaza primară durează 2-4 minute în cazul ruperii vaselor
unor ce lule numite megacariocite.
Trllml1l'c it c le S UIll lipsit e de mici de sânge. Ea se datorează cooperării dintre reacţia
vascu lară ş i reacţia plachelară.
nu c leu şi au In c it o pla s l11 ă
g ra nllla ~ ii ll1ic i. Sunt in llulll ă rd e
Reac{ia vasculară constă din vasoconstricţia vaselor
f ~(I .O OO - JUO,nOU I11m 3 ş i
lezate şi circulaţia sângelui prin vasele colateral e.
Reacţia plachetară constă In aderarea trombocitelor
tră i esc apn.\:\ÎmHti\ 7 zi le.
Tromboc it cle au importan ta la suprafaţa endoteliului lezat şi fomlarea onui dop plachetar
fiz i o l og i că
mare t11 procesul de ce astupă lumenul vasului ş i opreşte sângerarea.
,' prir e a l he m o rag iil ,' r (In
h em os t ază).
2. Timplll plasmatic III coagll lării sau coagularea
(Inchegarea) sângelui dureaza 4-8 minute. EI se produce sub
acţiunea unor factori ai coagulării: In urma agregării
trombocitelor la s uprafaţa vasului lezat, ele suferă alterări stTllcturale şi eliberează In sânge o serie de
factori trombocitari ai coagulării. Aceşti factori trombocitari (plachetari) participă alături de factorii
plasmatici ai coagulării la coagularea sângelui (fig. 171).
Datorită reţelei de fibIină , care fixează In ochiurile ei elementele figurate, dopul plachetar I
capătă rez i stenţa necesară pentru Inchiderea rănii (fig. 172).
I
I
a. Factorii trombocitari
ai coagulării
+ Factori pfasmatici
ai coagulării
Ca2+
----o-. I TROMBOPLASTINÂ I
--------------~
I
-
b. Protrombină
proteină sintetizată în
Ca2+ ~ Ir------------------, I
ficat în prezenţa
vitaminei K I TROMBOPLASTINÂ I I TROMBINĂ I
~~====~ I
c. Fibrinogen
-
FIBRINĂ
proteină insolubilă ce se
I
- proteină solubilă
dispune în reţea în
ochiurile căreia se ană
I
TROMBINÂ elementele figurate I
Fig. 17 1 . Sclll'ma coagu lii rii s:îll gc lu i I
146
I
 3. Timpul trulllb" dil/{lIUic al hemostazei durează 2-24 ore.
Acest timp constă din retrac!ia cheaguilli şi.fibrinoliză.
Retracţia cheagului este un rroces de contracţie a
proteinelor din cheag. În timpul contracţi"ei cheagului este expulzat
afară serul, care reprezintă plasma fară fihrinogen. Prin retracţie,
cheagul devine mai fenn.
Fibrinoliza constă in descompunerea cheagului sub
.
,actiunea unei enzime numită plasmină. Pe măsură ce vasele lezate
se repară, plasmina "to peşte" cheagul din interior, permiţând
reluarea irigaţiei sanguine in teritoriul astupat de cheag.

Retineti!
• •
• lan ii de calciu participă În toate fazele coagulării. Blocarea sau
precipitarea ionilor de Ca prin cit"rat sau axalat de Na, face sângele
incoagu labil. Coagularea mai poate fi oprită cu ajutorul heparinei, un
polizaharid fabricat in mod natural de Icococitcle bazofile.

APLlC~ŢII
1. Funcţiile hemostaticc ale trombocitelor sunt Îndeplinite datorită proprietăţilor 101'.
AJegeţi variantele corecte:
A. Adezivitatea la suprafeţele lezate;
B. Producerea de anticorpi;
C. Aglutinare;
D. Sinteza de proh'ombină ;
E. Eliberarea factorilor trombocitali.

2. Asociati notiunile din cele două coloane '

Timpii helllostazei Caracteristici
A.Timpul vasculoplachetar I.Fibrinoliză
2. Vasoconstricţia vasului lezat
B.Timpul plasmatic 3. Sinteza de tromboplastină
4. Adunarea trombocitelor la suprafaţa endoteliului lezat
C. Timpul trombodinamic 5. Retracţia cheagului

3. Evidcllţiaţi afirmaţiile corecte:

1. Timpul vasculoplachetar al hemostazei se mai numeşte hemostază temporară deoarece ea
se declanşează la lezarea unui vas sanguin.
2. Timpul trombodinamic al hemostazei constă În reacţia cheagului deoarece se realizează
sub acţiunea Ullei enzime numită fibrinoliză.

4. Completaţi propoziţiile lacunare:

1. Cheagul este alcătuit dintr-o reţea insolubilă de .................... in ochiurile căreia se
dispun ........ .. ........... .
2. Trombusul sau ...... .. ........ se formează prin ........................ .. .... ..

147
 B.3. ACTIVITATEA CARDIACĂ
-
-
Proprietătile , miocardului

Să ne reamintim !
Inima <!stc urganul central a l aparat ului ea rdi llvascular. Este si tu a tă Îl1mcdiastil1 , Îl1Ire el
cl ui p l ă mclni. est...! lin llrga n ca\ iial'. telraCH meral, t.:11
două atrii spre bază ~scparale prin SLf111d
intcratrial) ş i două \ cntri c ulc sprc viirJ'{ separatc prin scptullllt erven lri cu lar) .
Pe r te le inimii este alcătuit din straturi supnp use, care de la exterior că tre inte rillr , unt ·
c pieardul ( to ila in t e rnă a pericardului seru,) mu şchiu l inim ii sHumiucardul ş i endtlcardul.
\ll1inti~j- vH l .lral'l..:risticile slruC LUrall: ş i func ţiunale ale fibre i 11l1ls~1Ilarc c ardiac~ prin
cumparat ic C' U l'dl'ialtc tipuri de IcslItm llsclila r!
I
Vena

Artera p'\!!!~~ră,1
M iocardul sau mu s, chiui
inimii - stratul princ ipal a l perete lui I
d reapt ă inimii (fig. 173) , este consti tuit din I
d o u ă t ip u r i de ce lul e: celule
nara Duh"D~;;;;;J
pUI'mDrla"'c.....:~ I alrioven·
miocardice contractile, de execuţie I
I
Venele
stân g ă
ş i celule mioca rdice modificate,
embrionare, de com a ndă care intră
alcătuir ea ţes utului
în
exc itoconductor saunoda l.
I
~1;lI~,..-- Seplul
inlarven·
lricular
Ce lule le care compun ţeslI/1I1 I
exci/ocollduc/ol' au capac itatea de a
gene ra sponta n impu lsuri ş i de a I
drept i papileri
co nd uce p o t e n ţ i a l u l de acţ iu ne la
ce lul e le mi oca rd ice de lucru (de
I
Fig. 17'}. . S tructlll"ll inimii exec u ţ i e) , care as i gură co ntracţ iil e I
ri tmice a le miocardului .
Si s/emlll exci/ocolldIlC/OI' este format di n (fig. 174) I
- nodului sinoatrial ce se a fl ă în peretele atriul ui drept
în vec in ătatea ori fici ului de vărsare al vene i ca ve superi oare;
I
- nodului atrio-ventricular care se afl ă tot în atriul
drept, în partea i nfe ri o ară a septului inte ratri a l ş i se te rmin ă
I
4
în septul in terventri cular; I
-.f(ISCiCIlIuI His ce pl eacă din nodului atri oventricu lar
ş i se îm pa rte în do u ă ramuri: una stâ n gă a lta d reaptă care I
co boară în ventricu l; I
- ce le do u ă ra muri se d iv id fonn â nd în pe reţ ii
4
ventric ulari reţea ua lui Purkillje. I
I
f ig. 17-l . 1\·'iutu) l'\ril o - c o nducăto r M usc ul atura atriilor este co mpl et se p a ra t ă de
1. nodul sÎno;nrial : ~ . Iwdu l ~lIri O\ cllI ricu-
mu sculatura ventricu lilo r printr-un in el fibros . Legătura
Jur: .l . 1~I...c i('uIIIl S : -l . r\!\ ....H1a Pu rkinjc
a n atom i că si
, fu n ct, i ona l ă este rea li za tă de tesun
, t! noda!.
14 8
 Miocardul, care din punct de vedere structural este un muşchi slTiat, are proprietăţi comune cu
muşchii striaţi dar ş i o serie de proprietăţi caracteristice.
1. Automatismul sau ritmicitatca - reprezintă capacitatea celulelor miocardice modificate de
a declanşa spontan şi ritmic potenţiale de acţiune care determină contracţia muşchi ului cardiac.
În condiţii fiziologice, activitatea cardiacă ritmică este condusă de impulsurile generate de
nodului sinoatrial (70-80/minut), care difuzează rapid În Întreg miocardul. În cazullezării nodulului
sinoatrial, preia rolul de centru de comandă, nodului antrioventricular a cărui ritmicitate este mai
redusă (40 impulsuri/minut). În cazul Întreruperii legăturii acestui nodul cu fasciculul His, frecvenţa
eardiaeă ajunge la 20-25 contracţii/minut, impulsurile fiind generate in fasciculul His.
2. C onduclibilitatca constă În conducerea potenţialului de acţiune, generat spontan de centru
de comandă al inimii În toată masa miocardului, Întâi a celui atrial apoi şi a celui ventricula!".
Potenţialul de acţiune parcurge următorul traseu:

- - -- --*l·I 7pre aîffiJ

r
t
F; sci;;lul1
Reteaua I
- I Celule
miocardice
Nodul
- His
.
. _ -'-l> _ contrac!iile
Purkinje
sinoatrial ~ Nodul - l ventriculare
- ------ Latrioventric~
Impulsul ajuns la capătul reţelei Purkinje, este transmis celulelor miocardice contractile
învecinate. Conducerea potenţialului de acţiune de la o celulă musculară contractilă ventriculară la
alta, se realizează prin intemlediul discurilor intercalare. Sensul de conducere este de la endocard spre
epicard. Blocurile inimii reprezintă efectul blocării temporare a transmiterii impulsului, la un anumit
nivel al sistemului excitoconductor(sinoatrial, atrioventricular, de ramură , parţial , total).
3. E:xcitabilitlllca - este proprietatea celulei musculare cardiace de a răspunde la un stimul,
prinb'-un potenţial de acţiune propagat.
Unele manifestări ale excitabilită~i (pragul de excitabilitate, legea "/01 sal/nimic ") sunt comune
cu ale altor celule excitabile.Inima prezintă particularitatea de a fi excitabilă numai în faza de relaxare
şi inexcitabilă în faza de conb·acţie. În sistolă (contracţie) inima se află În perioada reti'actară absolută.
Oricât de putemic ar fi stimulul , rămâne fără efect. Ca urmare miocardul nu prezintă contracţii de tip
tetanic.
4. C ontractibilitatea - este proprietatea miocardului de a dezvolta o tensiune între capetele
fibrelorsale.Prin contracţie se scurtează fibrele mioeardice, în cavităţile inimii se generează presiune
şi are loc expulzia sângelui. Forţa de contracţie este proporţională cu grosimea pereţilor inimii. Deci
ea este mai redusă În atrii şi mai puternică în ventricule (mai mare în ventriculul stâng faţă de cel
drept).
Conb'acţiile inimii se numesc sistole. Relaxările inimii se numesc diastole.
Ene rgia de contracţie este fumizată de ATP . Refacerea ATP-ului se realizează prin oxidarea
unor substanţe organice care eliberează energia necesară acestui proces. Deoarece miocardul are
posibilitatea de a metaboliza, pe lângă glucoză, şi alţi compuşi (acid lactic, acizii gra ş i , corpi cetonici)
ş i penb1.l că În timpul diastolei aportul de oxigen este crescut, miocardul nu fUllcţionează prin " datorie
de oxigen".

Retineti I
• •
• Inima este un organ muscular, cavitar, tctracameraJ. Peretele co'rdului este ' alcătuit din tunici suprapuse,
principala fiind miocardul ce prezintă proprietăţi precum: ritmicitatea, conductibiliţ~tea, ~xcitabilitatea ,
cantractilitatea.
• \ utomatismul este determinat de celule miocardice speciale, modificate, ce formează ţes utul excîtoconductor.

149
 APllC~Ţ II
• Câte sistole atriale se pot Înregistra În 30 sec dacii se Întrerupe legătura fasciculului His cu nodului
atriovcntricular:
A - 36; B - 25; C - 20; D-II ; E - 46
· Ce tulburare apare prin lezarea nodulului din septul interatrial:
A. Infarct; 8. Tahicardie; C. 810c atrioventricular; D. Tetanos; E. Nici una
· Evidenţiaţi răspunsurile corecte referitoare la miocard.
A . Este alcătuit din celule musculare striate
8 . Utilizează ca substrat eneregtic (glucoză, acid laetie, corp ce ton ici, acizi graş i)
C. Cuprinde mioeardul adult, contractil şi mioeardul embrionar (lJesutul nodal)
D. Funcţionează prin "datorie de oxigen"

Cii.:1 cardiac

I. Circulaţia intrac ardial ă

Să ne reamintim ! În plan longitudinal atriile şi

Dlllo l' i Lă succesiunÎl l'!!gulcHc .\ pcrioade lor de ventriculele sunt separate prin septul interatrial
eo nl-raqie şi a pcrioadelor de re\nxarc. cnracte ri slicc ş i septul interventricular. Fiecare atriu
miocurdului. inillm fUl1cţio l1 CdZă ca O po m pă aspir(l- comunică cu ventriculul de aceea ş i parte prin
res pinga toare. Eli pom peuLa rilm ic. in arterc. sângel!! orificiile atrioventriculare, prevăzute cu val ve.
pc care il p r i m eş t e prin V<! I1 l.!.
În atriul drept se deschid venele cave
(superioară ş i inferioară) şi sinusul coronarian I
Diaslola generală Sislola alrială
(care drenează venele coronariene). Prin
orificiul atrioventricular drept, prevăzut cu I
valva tricuspidă, atriul drept comunică cu
ventriculul drept unidirecţional. În atriul stâng
I
se deschid cele patru vene pulmonare. Prin I
orificiul atrioventricular stâng, prevăzut cu
valva bicuspidă sau mitrală, atriul stâng I
comunică unidirecţion a l cu ventriculul stâng.
Putem spune că inima este împărţită în
I
două jumătăţi: stângă ce conţine sânge cu I
oxigen şi dreaptă care conţine sânge cu dioxid
de carbon. Din ventriculi pornesc cele două I
artere mari , artera aortă din ventriculul stâng
ş i artera pulmonară din ventriculul drept. La I
baza acestor două artere se află valvulele I
sigmoide sau semilunare.
Aparatul valvular al inimii este acela I
venlriculare
Sfârşitul
sislolei venlriculare
care imprimă un sens obligatoriu circulaţiei
intracardiace a sângelui - > vene -> atrii -> I
ventricule - > artere (fig.175).
Fig. 175 • CirclIhl!Î n intl'1\c:\ l'di ul:l I
150 I
 o 234 5 6 7 8 2 3 4 5 6 7 8

81510la atrială

Slstola
ventriculară

Valvele
atrioventriculare
Închise

Zgomote - pauze

Umplerea
ventricul ului

Ventricule
Z1-zgomot sistolic Z2- zgomot diastolic
lung -- ca durată scurt -- ca durată
complet complet
grav -- ca tonalitate ascuţit -- ca tonalitate
închise si închise si
puternic - ca intensitate slab - ca intensitate
goale pline

Fig . 176 o C iclul cardiac

2. Ciclul ca rdiac
Succesiunea unei contracţii - sislolă şi a unei relaxări cardiace - diastolă , constituie ciclul sau
revoluţia cardiacă (fig. 176). Durata ciclului cardiac este de 0,8 s la un ritm de 70 contracţii/minut.
Datorită întârzierii propagării stimul ului prin nodului atrio-ventricular există un asincronism
între sistola ah'ială şi cea venh'iculară - sistola atriilor precede cu O, I s pe cea a ventriculelor.
Sistola atria/ă durează O, I s. Contracţia atriilor determină trecerea sângelui în ventricule
asigurând umplerea acestora cu 30% din sângele conţinut în atrii, după care atriile intră în diastolă. in
timpul sistolei atJiale ventJ'iculele sunt în diastolă. Valvele atrio-ventriculare sunt deschise. Sângele nu
refluează din alTii în venele cave deoarece la orificiile lor de vărsare exi s tă fibre circulare miocardice,
care le închid.
Diastola atrială durează 0,7 secunde in paralel şi corespunzător începunllui diastolei atriale
are loc sis tola ventriculară.
Sistola velltl"iculal"ă urmează după sistola atrială.şi durează 0,3 secunde. Este determinată de
potenţialul de acţiune transmis de la nodului sinoatrialla cel alrioventricular şi prin fasciculul Hi s ş i
reţeaua Purkinje la miocardul venITi cui ar.
Se desfăşoară în două faze. in faza izovolumetrică, se realizează punerea sub tensiune a fibrelor
miocardice, asociată cu creşterea uşoară a presiunii inh'aventriculare, ceea ce determină închiderea
valvelor alTioventriculare. in acest moment se produce zgomotul sistolic (Z 1). În a doua fază (de
ejecţie) ventriculul fiind o cavitate complet închisă, presiunea intraventriculară continuă să crească ,
depăşind presitmea din amiii şi din tJunchiul arterei pulmonare. Ca wmare are loc deschiderea valvulelor
semilunare de la baza acestor vase şi expulzarea sângelui în ele.
Diastola l'elltl"iculal"ă durează 0,5 secunde. Când presiunea intraventriculară scade, devenind
inferioară celei din arterele mari , are loc închiderea valvulelor semilunare (zgomotul diastolic- Z2)
care împiedică reîntoarcerea sângelui în ventricule. Scăderea în continuare a presiunii intraventJ'iculare,
sub valoarea celei ah'iale, detennină deschiderea valvelor atJiovenh·iculare. Unnează faza de umplere
pasivă a ventriculelor, cu sânge provenit din ah'ii, în proporţie de 70%.

15 1
 Diastola gellerală durează 0,4secunde. Atriile şi ventriculele se relaxea ză. La sfârşitul acestei
faze are loc sistola atrială a ciclului cardiac următor.
Durata fiecărui ciclu cardiac, variază În funcţie de frecvenţa cardiacă cu care este În rapOrt
invers proporţional; (ex. Ia un ritm de 40 contracţii pe minut, durata ciclului cardiac este de 1,5 s).
Creşterea fj'ecvenţei cardiace se numeşte tahicardie, iar scăderea frecvenţei cardiace , bradicardie.
Parametrii functionali
, ai activitătii
, cardiace
Activitatea ritmică a -inimii ca dublă pompă aspiratoare-respingătoare poate fi exprimată prin o
serie de parametri ft1l1c~onali precum:frecvellţă cardiacă, debit sistolic, debit cardiac, trlll'alill cardiac.
Frecvenţa cardiacă reprezintă 1ll1l11ărui de cicluri cardiace (contracţii-relaxări) realizat de inil11ă
pe minut.

De cine este determinată, În condiţii normale, fiziologice, frecvenţa cardiacă? Care sunt
factorii endogeni şi exogeni care o pot modifica?
Debitul sistolic (Ds)-cantitatea de sânge expulzat de ventricule la fiecare sistolă (70-90ml ).
Debitlll cardiac (Dc)-cantitatea de sânge expulzată de inimă ÎntT-un minut; reprezintă produsul
dintre debitul sistolic (Ds) şi frecvenţa cardiacă(Fc) pe minut.
Dc = Ds x Fc =80 x 70=5,6 I
Debitul cardiac creşte În timpul efortului muscular, al sarcinii, al febrei şi scade În timpul
somnului.
Travaliul cardiac - lucrul mecanic efectuat de inimă Într-o anumită perioadă de timp şi este de
aproximativ 86 gr/m pentlU fiecare sistolă a ventriculului stâng şi de aproximativ 1/5 din această valoare
pentru ventriculul drept.
Ciclul cardiac este Însoţit de manifestări mecanice, aCllstice şi electrice.
Manifestările mecanice sunt:
-şocul apexiall, care se percepe ca o "lovitură" a vârfttlui inimii , În timpul sistolei, În spaţiul V
inercostal stâng;
-pulsul ar/erial reprezintă expansiunea sistolică a pereţilor arterelor, produsă de variaţia de
volum arterial din timpul expulziei sângelui din inimă.
Unda pulsatilă reprezintă transport de energie. Ea se propagă cu o viteză de 5m/s, de 1Oori mai
repede decât unda sanguină care reprezintă transport de materie. Prin Îll.I'egistrarea undei pulsatile se
obţine un grafic caracteristic numit sfigmogramă. Pulsul are unele caractere pe care medicul le poate
interpreta, obţinând astfel informaţii asupra activităţii cardiace şi a stării pereţilor vasculari.

" ~viOenţiaţi pwsulârterial al colegului de 6anCă la artera radială, În apropierea articulaţiei 1.1
radio-carpiene, prin comprimarea arterei pe planul dur osos al radiusului ..
Mallifestările aCllstice sunt reprezentate de cele două zgomote cardiace:
Zgomo/ul sis/olic, prelungit şi cu tonalitate joasă , este produs de Închiderea valvelor atrio -
ventriculare În timpul sistolei ventriculare.
Zgomotul diastolic, scurt şi ascuţit, este consecinţa Închiderii valvulelor semilunare de la baza
aOliei şi arterei pulmonare, În timpul diastolei ventTiculare.
Manifestările acustice se datoresc vibraţiilor sonore produse În timpul ciclului cardiac.

Aplica~ urechea pe toracele colegului în dreptul inimii şi ve~ auzi două zgomote caractetistice.
Evidenţierea lor se realizează prin fonocardiogramă (fig. l78).
Manifestările electrice ale inimii se apreciază prin electrocardiogramă- EKG, care reprezintă
Îll.I'egistrarea grafică a succesiunii fenomenelor electrice care au loc În miocard (variaţiile potenţialelor
electrice din timpul ciclului cardiac). Inima generează curent electric. În diastolă fibrele musculare
cardiace sunt Încărcate cu sarcini pozitive la exteriorul membranei şi negative la interior (poIarizare

152
 +O.5mV de repaus). În sistolă polaritatea membranei se
o inversează, exterioru l devenind negativ faţă de interior
7-_ (depolarizare).
Regiunea de inimă care intră În activitate devine
negativă În raport cu zonele aflate Încă În repaus.
Diferenţele de potenţial electric Între aceste regiuni se
transmit până la suprafaţa corpu lui şi pot fi culese cu
ajutorul unor electrozi ap li caţi pe piele, care măsoară
diferenţa de potenţial În trei situaţii (fig. 177):
I.Între braţul stâng şi braţul drept;
2.Între braţul drept şi piciorul stâng;
3.Între braţul stâng şi piciorul stâng.
Aceste biopotenţiale sunt apoi amplificate şi
Înregistrate cu ajutorul electrocardiografului .
Graficul obţinut se numeşte electrocardiograma
(ECG). Pe un traseu ECG se Înscriu trei unde
pozitive P,R,T şi două unde negative, unda Q ş i
unda S (fig. 178).
Unda P reprezintă modificările e lectrice
8/8
survenite În timpul răspândirii excitaţiei prin atrii
(activarea sau dep olari zarea atriaIă); undele Q,R
şi S reprezinta activarea şi depolari zarea
..-2
..-3 ventri culară, iar unda T corespunde procesului de
..-4
__ 5 refacere a polarităţii de repaus a ventriculelor
__ 6 (repo larizarea ventriculară).
--7 ECG se schimbă În bolile de inimă. Pe această
bază este uşurat diagnosticul diferitelor bo li
cardiace.

Fig . 177 • Cun'l:q iu eh-Iului canlillc l'lI I1I l1 ll i r~' ~ , ii rilc l'I t' l't l"il'l' nil'
inimii - I CtlUl r:lC\1i :lIn"h.,; ::! . ":l llllral· ~ i l \cnlncll lan.': J, l'UllIl.lqi;1 ,nimI i:
4 . rc pamlr1 1111111 '1: 5. /~om{l[~' t i ~ , ,, 'tl h c: II. dw ... 'oli..:); U. dc ~dlllh:rc.I
v11h uk i tll ritl\cTHrrcularc : 7 . . lc ... dlldcrCil \·alnlll.'l .. ig111 t1id\!: ~, I..K{j

Retineti!
• •
• Activilatea inimii, ritmică şi involuntară se desfăş oară in trei
timpi :
PS-picior stang
- contracţia ce lor do u ă atrii (s istola atrială)
- contracţia ce lor două ventricule (sistola ventricu l ară)
- repausul general al atri ilor ş i ventriculelor (diastola generală) Sislolâ Diaslolâ

a
p
APUC'" ŢII
t. f' l1lculnţi volu111ul de ~â ngc pom pat de ventriculul stung in 10
minute. ~liilld cu ciclu l c:1l'diac urc o durata dl' 0,8 secunde, inr
(h:hicul sistolic c!'tte de 701111 sânge. Electaca rdiograma (a) si fanagrama (b)

1 . OUl'UUl ciclului cllrdinc. În CI1J;ullcz:1rii lIudulului sinontl'iul va

n: Fig. 178 . Cort'hqia cidului
A. 0,45; B. 15; C. 2,45; D. 0,85; E. 1,55. ca rdi ac cu mani fes tăril e ell-dr icc

153
 -
B .4. CIRCULATIA
, SÂNGELUI

Marea fi mica cir c u lalie

Să ne reamintim !
Sistemul circulator sanguin este fo mm! din inÎmă orga nul
propu lsor al stin ge lui !;i i vase le san guint! -artere. c apilare .ve ne .
Arterel e sunt vase prin care sângek plcacă de la inimă iar \'cnl.:lc
sunt \ ase prin care sâ ngdl.,; vin e la inimă . LLI ni velul capi larelm c
re ali ze a ză sc himburil e de s ub s t anţe ş i gaz\,; dintre sfll1ge:?i ccluk.

Circulaţia sanguină este constituită din două circuite

vasculare, complet separate structural dar strâns corelate
funcţional (fig, 179),
-lIzica circulaţie sau circulaţia publlollară;
-luarea circulaţie sau circulaţia sistelllică.
Circulaţia flu/IlIOfl(/J'{/
Circuitul este format dintr-o porţiune arterială
reprezentată prin artera pulmonară şi ramurile arterei
pulmonare şi o porţiune venoasă reprezentată prin venele
pulmonare, Începe în ventticulul drept, prin tt'lll1chiul arterei
pulmonare care tt'ansportă sânge încărcat cu dioxid de carbon
spre plămâni, Trunchiul pulmonar se împarte în cel e două
mtere pulmonare cm'e se ramifică în interiorul fiecărui plămân
în artere lobare, segmentare, interlobulare şi capilare
alveolare, La nivelul acestora sângele cedează alveolelor
dioxidul de carbon care este eliminat prin expira ţie în mediul
mirmr:>mll aerian şi se încarcă cu oxigen.
Sângele cu oxigen este preluat de la nivelul
Fig . 179 • M area ~i lIlic~ cir culaţie alveolelor pulmonare, prin venele pulmonare şi transportat
în atriul drept.
Acest circuit al sângelui , care se realizează pe distantă mică: inimă-plămâni-inimă (fig, 180),
se numeşte mica circulaţie sau circulaţia pulmonară,

capilare pulmonare I~
~ arteră pulmonară

CO,
.I A ~ I vene pulmonare
PL MAN I .
o,
~
I~

Vasele care iau parte la realizarea acestui circuit

Fig. . 180 • C ircula!i a pulmnnani
constituie vascularizaţia f'll11ctională a plămânilor,
Circu/aţia sis/elllicâ, Începe în ventriculul stâng, prin
artera aortă, care transportă sângele cu oxigen şi substanţe
nutt'itive spre ţesuturi şi organe, Aici , la nivelul capilarelor,
sângele cedează oxigenul şi nutrimentele şi se încarcă cu
dioxid de carbon şi produşi rezultaţi în urma arderilor
celulare pe care îi aduce la inima în att'iul drept prin cele
doua vene cave,

154
 ~
I ~
aartă
- - =:.::=----+. I CORP
I- -_ _-=--1>
vene cave
. ~
I~
O, ca,
Acest circuit al sângelui , care şe rea li zea ză pe distanţă mare: inimă-co rp-inimă (fig.181)
constituie marea circulaţie sau circulaţia nutritivă.
Circuitul este fOl1nat dintr-o porţiune artelială- reprezentată prin sistemul aortic şi dintr-o pOlţiune
venoa s ă, repreze ntată prin s istemul venelor cave şi sinusul coronar.
Trebuie remarcat fa ptul că denumirea de marea ş i mica ~-----------~
circulaţie se referă la lungimea acestor circuite. Ele sunt deci, noţiuni
anatomice. Din punctul de vedere al cantitătii sângelui care circulă
prin ele, denumirile nu sunt corespunzătoare , pentu că În ambele
circuite trece, în acelaşi tinlp aproximativ aceeaşi cantitate de sânge.

Retineti!
• •
• M ediile interne ale organismului (sângele, lichidul interstiţial şi
Iim fa) nu- şi pot indeplini rolul in organism decât dacâ se găsesc În
mi şcare continuă , mi şca re care poartă numele de circulaţie .
• Prin circula~ja s anguin ă inţelegem mi ş carea sângelui în interiorul
sistemului vascu lar silOguin.
• În circulaţia sa nguină se co n stată existe nţa celor două circuite:
mi ca circulaţie ş i marea circulaţie. Fig. 1XI · Circu l a ţi a sislcm icii

APLlC~TII Ar 4. VP
1--to> P ---+ 1
(Vo) CO, 0, (A,)
1. Studiati
. schemele alăturate si
, comentati-le.
. AA 2VC
I~ C----+ I
(V.) 0, CO, (A D )

2. As ociaţi noţiunile din cele două coloane

Vasele sanguine corespunzătoare
Tipuri de circulaţie I.Altera aorta
2.Artera pulmonară
A. Mica circulaţi e (pulmonară) 3.Vena cava superioară
B. Marea circulaţie (s istemică) 4.Vena cavă inferioară
5.Venele coronariene
6.Arterele pulmona re

Circulatia arterială si capi ară *

• •
CIRCULAŢIA ARTERIALĂ
Să ne reamintim !
Artera aortă este cea mai importa ntă arteră din
T oate arterele SUIll ramuri a I
organism. Ea duce sânge În cărcat cu oxigen ş i nutrimente
două trunchiuri arterial e:
de la inimă În tot organismul.
• a ltera aLlrtă
Altera pomeş te din ventriculul stâng ş i la origine este
• altera pu l monară .
.prevăzută cu valvule sigmoide (semilunare) care au rolul să
nu permită sânge lui să reflueze În ventricule.

155
 BRAHIOCEFALIC

ARTERA CAROTIOĂ COMUNĂ -

J@ CÂRJA AORT ICÂ I
a. TRUNCHIULAPTERIAL
DREAPTĂ

___ - - - - -- b. ARŢER~ CAROTIDÂ COMUNÂ

ARTERA SUBCLAVICU LARĂ STANGA
DREAPTĂ / - - - c. ARTERA SUBCLAVICULARÂ
STÂNGÂ

ARTERAAXILARĂ @ AORTA O~SCE N DENTÂ

TORACICA
SU PRAOIA FRAGMAT ICÂ
ARTERA BRAHIALĂ
a. ARTERE ESOFAGIENE
DIAFRAGMA b. ARTERE BRONŞICE

c. ARTERE INTERCOSTALE
AQRTA DESCEfIIDE I'rrĂ
ABDOMINALĂ @ J<D AORTA ASCENDENTĂ
SUBOIAFRAGMAT ICA
a . 2 ARTERE CORONARE
a. TRUNCHIUL CEL'AC=-:-i-!t--+\-!l---=~~~*~:=::3:-J SPUNĂ
SPLENICĂ( PANCREAS (COI\.oA.COftl')
b. A. MEZENTERICÂ SUP' -=1JrtV~=-,Z=J~~~; A.

d. 2A.
c. 2 A. RENALE
GENITALE ====-==~~JI~~~::==~l:~"'=, - ,"-.'k
__ A. HEPATICĂ(FICAT
A. CASTRO
~~:~r:c
OUOOENALĂ
CURBURĂ)
DUODEN
- TESTICULE
PANCREAS
-OVARE A. GASTR I CĂ (CAP)

e. A. MEZENTERICÂ INF. -=ŢJjt1flL;L----J~~=-1 STĂNGĂ

r. A. ILIACE COMUNE
ARTERA RADIALĂ
-=-=ţ~"jT+---=::=t
-
PANCREAS

- INTESTIN SUBŢIRE

ARTERA ULNARĂ ---- - 112 COLON TRANSVERS

~ COLON DREPT . COLON ASCENDENT
ARCADE PALMARE """it;:.~!i { - APENDICE, CECUM,

I COLON STĂNG
112 COLON TRANSVERS.
- COLON DESCENDENT

I~
{ - COLON SIGM01D
ARTERE DIGITALE

RECT 113 SUPERIOARA

\
\

"-
- UTER
ARTERA ILlACÂ EXTERNĂ - '
ARTERA ILiACĂ INTERNĂ . VAGIN .
• - PROSTATA
{
HIPOGASTR1CA _ RECT 21J INF.
ARTE RAFE MURALĂ

(
cnrclido comuno
ARTERA POPLlTEE
1\
\ It-::=~ ~ubtlnv1culllr3
st4ngtl
ARTERA FIBULARĂ
J
ARTERA TIBIALĂ
I Irur\c/WI
co~nc

ARCADE PLANTARE

.l
ARTERE DIGITALE
~~ l!Iocn

Fig . IS2 • Cir c u l aţ i a arluială

156
r Amia este alcătuită
\/alvUIă
din aorta ascendentă , venoasă ---,~.,
câIja sau crosa aortică, Perele venos
Perele arterial
gros, bogat in
aOlia descendentă toracică subţire sărac
elemente elastice
În celule musculare
_ supradiafragmatică şi şi elemente
elastice Arterioală - perele
artera aortă descendentă bogat În celule
abdominală - subdia- musculare

fragmatică care la nivelul Venă

vertebrei L4 se bi furcă în
două artere iliace comune.
Din artera aortă
pornesc numeroase ra-
mificaţii (fig. 182) -aIiere
- arteriole-metaarteriole-
capilare arteriale. Fi!;! _ I R~ • C Ul11 panqil' Între nlsl'Ic sa ngu inc

Calibrul acestor
vase scade de la inimă la perifere, iar structura pereţilor
suferă modificări pe parcurs (fig. 183). a b
Arterele maI; sunt de tip elastic iar ruterele mijlocii
şi mici sunt artere de tip muscular.
Proprietăţile funcţionale ale arterelor sunt Diastolă cardiacă
si d ias lol ă e lastică
e/asticitafea şi cOllfracfilifafea.
I ~-t • RoJul eJasticil llţii "aSl'!or lIlari
E/asticitatell este proprietatea vaselor de a-şi mări
pasiv diametrul sub acţiunea presiunii sanguine şi de a reveni la calibrul anterior atunci când presiunea
din ele scade. Această proprietate este foarte evidentă la arterele mari . Astfel, în timpul sistolei
ventriculare stângi este aruncată o cantitate suplimentară de sânge în aorta deja plină. Deoarece sângele
este un lichid incompresibil, are loc o creştere a presiunii ce determină dilataţia elastică a aortei. Din
aceasta decurg trei consecinţe foarte importante pentru circulaţia sângelui:
a. unda de şoc sistolică este amortizată;
b. o parte din energia sistolei ventriculare se îmnagazinează sub formă de tensiune elastică în
pereţii amiei;
c. prin revenirea elastică a aortei în timpul diastolei este asigurată curgerea continuă a sângelui
ş i menţinerea presiunii sanguine.
Aşadar, în timpul sistolei ventriculare are loc o
"diastoIă" arterială , iar în timpul diastolei ventriculare are Vas rezervor
loc o" sistolă" arterială (fig. 184). lntrerupător
În acest fel, deşi sângele este pom pat ritmic in
sistemul arterial ,curgerea sa este continuă , fapt demonstrat
de fiziologul fl-lmcez Marey, printr-o expelienţă foarte simplă.
S-a luat un vas rezervor din care, printr-un tub
elastic comun, lichidul era lăsat să curgă simultan prin doua
ramuri: una cu pereţii elastici şi alta rigidă. Întrerupând
intermitent, cu ajutorul unei manete, curgerea lichidului în
porţiunea comună, Marey a constatat că prin ramificaţia
elastică curgerea lichidului era continuă, în timp ce plin tubul
rigid curgerea era discontinuă (fig. 185).

157
 COlltractilitatclI este proprietatea vaselor de a-si
schimba în mod activ calibrul.Această proprietate este foarte
dezvoltată la nivelul arteriolelor, a căror tunică medie este
bogată în fibre musculare netede. Contracţia acestor fibre
(vasoconstricţie) determină creşterea rezistenţei opusă de vase
curgerii sângelui. Relaxarea fibrelor netede (vasodilataţie) este
urmată de scăderea re z istenţei la scurgere. Prin jocul
vasodilataţie - vasoconstricţie are loc reglarea presiunii ş i a
debitului sângelui în organism. Aşadar, în circulaţia sângelui
Fig. 1R6 • M ăsura ren
tl'lI siu nii arteria le
arterele mari de tip elastic joacă un rol pasiv, iar artere le mici
de tip muscular, în special arteriolele, au un rol activ.
Circulaţia sângelui prin artere se apreciază măsurând: presiuuea sanguină, debitul sangviu şi
rezisteuţala scurgere a săI/gelui (rezistenţa periferică).

Presilluea .\·lÎuge!uÎ În tlrtere (tellsiunea al'lerialti) reprezintă

presiunea cu care sângele apasă
asupra pereţilor arterelor. Ea se apreciază prin contrapresiunea ce trebuie aplicată la exteriorul arterei
pentru a o turti complet. Valoarea aflată astfel se numeşte tensiunea arterială. Valoarea normală a
presiunii sângelui în artere este de 120 mm Hg în timpul sistolei (tensiunea arterială maximă) şi 70
mm/Hg în timpul diastolei (tensiunea arterială minimă).
Tensiunea arterială se măsoară cu ajutorul tensiometrelor, prin mai multe metode, dintre care
este curent folosită metoda ascultatone (fig. 186). Pnncipiulmetodei ascultatorii constă în complimarea
braţului cu ajutorul unui manşon pneumatic de cauciuc. Un manometru atlat în derivaţie indică valorile
presiunii de manşon. Cu ajutorul unui stetoscop, aplicat sub manşon în dreptul arterei humerale, se
percepe un zgomot ritmic apărut la decomprimare, în momentul în care presiunea din manşon egalează
presiunea sangvină maximă. Continuând decomprimarea se constată o accentuare progresivă a
zgomotelor după care acestea scad brusc în intensitate. în acest moment presiunea din manşon reprezintă
tensiunea arterială minimă. În condiţii fiziologice tensiunea arterială variază cu distanţa dinh'e inimă şi
artera la care se măsoară (în arterele mici, tensiunea este mai scăzută decât în aOItă), cu ritmul respiraţiei
(creşte în inspiraţie) , cu efortul fizic (este mai mică în repaus şi mai mare în efortul fizic). Tensiunea
arterială creşte cu vârsta.

Factol'ii care determină presiunea sângelui În artere:

Debitul cardiac- presiunea arterială variază direct proporţional cu acesta.
Rezistenţa periferică - reprezintă totalitatea factorilor ce se opun curgerii sângelui prin vase.
Rezistenţa la curgere este proportională cu lungimea vasului cu vâscozitatea sângelui. Cu cât vasul
este mai lung şi mai îngust cu atât rezistenţa pe care o opune curgerii sângelui este mai mare. Este
invers proporţională cu puterea a patra a razei vasului (14). Deoarece presiunea sângelui este egală cu
produsul debit înmulţit cu rezistenţa (P= D X R), se poate deduce că variaţii minime ale razei vasului
determină modificări foarte mari ale rezistenţei şi implicit ale tensiunii atteriale.
Volumul sanguin (volemia). Scăderea volemiei întâlnite în hemoragii sau deshidratări mari
duce la scăderea tensiunii arteriale. Cresterea
, volemiei detennină cresteri, ale tensiunii arteriale.
Elaslicilalea - contJibuie la amOItizarea tensiunii arteliale în sistola şi la menţinerea ei În diastolă.
Scade cu vârsta.
Vileza sângelui În artere, ca şi presiunea, scade pe măsură ce ne depărtăm de inimă. În aortă
este de 500 mm/s (O,5m/s) iar În capilare 0,5mm/s. Aceasta se datorează creşterii suprafeţei de secţiune,
a teritoriului capilar de o mie de ori faţă de cea a aortei.

158
 CIRCULATIA CAI'ILARt\
HP
Capilarele reprezintă teritoriul cel mai
CaPii,*,
Hf _! Cap;la,
important al arborelui vascular. Deşi în capilare se află arterio ar
35-25;: 10 mmHg 12-25=-13mmHg veno'

doar 5% din volumul sangvin, rolul lor este deosebit

de important, deoarece aceasta reprezintă sângele care HP
t
participă direct la schimburile nutritive cu ţesuturile.
Capilarele prezintă două proprietăţi funcţionale: F ig . J 87 . Srhimbul tlinln' capi lul'c ş i !C SUluri
permeabilitatea, care asigură trecerea bidirectională a
substanţelor dizolvate între sânge şi ţesuturi, şi motricitatea ce pelmite schimbarea Iwnenului capilalUlui
în funcţie de activitatea metabolică tisulară.
Circula~a capilară prezintă câteva caracteristici speciale printre care: del/sitatea mare a reţelei,
grosimea foarte mică a peretelui capi/al; viteza redusă de circulaţie a sâl/gelui şi presiul/ea
l1idrostatică mică.
Del/sitatea reţelei capi/are este foarte mare. Un milimetru cub de ţesut muscular conţine 1000
capilare. NumăIUI acesta creşte până la 3000 la muşchii antrenaţi.
Grosimea peretelui capi/ar este de un micron,reprezentată de un epiteliu simplu pavimentos.
Viteza circulaţiei capi/are este de 0,5mm/s, de 1000 ori mai redusă ca în aortă . Prin aceasta
este favorizat schimbul de substanţe.
Presiul/ea sâl/gelui în capilare (presiunea hidrostatică) este, de asemenea, scăzută şi variază
de la 35mmHg la capătul arteriolar, la 12m111 Hg la capătul venos al capilarului.
Sensul deplasării apei şi substanţelordizolvate depinde de diferenţa dinh·e presiunea hidrostatică
şi presiunea coloidosmotică din capilare. La capătul arteriolar al capilarului, presiunea hidrostatică
depaşeşte presiunea coloidosmotică (valoarea acesteia este constantă , de 25mm Hg). Din această
cauză are loc filhllrea apei şi substanţelor nuhitive spre ţesuturi. La capătul venos al capilalUlui presiunea
coloidosmotică depăşeşte presiunea hidrostatică şi apa se reîntoarce în capilar, antrenând cu ea toţi
produşii de catabolism celular (fig. 187).

Retineti!
, ,
• Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamic3.
• Sângele se deplasează Într-un sistem inchis de vase ş i Într-un singur sens.
• Deoarece marea şi mica circulaţie sunl dispuse in serie, volumul de sânge pom pat de ventriculul stâng pe
minut, În marea circula\ie este egal cu cel pompat de ventriculul drept in mica circulaţie.

APLlC~TII
1. Circulaţia sângelui prin artere se poate aprecia pl"in:
a. Presiunea arterială; b. Conh·actilitatea
c. Debitul sanguin; d. Elasticitatea
e. Rezistenţa periferică
2. Asociati
, notiunile
, din cele două coloane
Tipuri de vase sallguine Caracteristici
a. Artere mari 1. Viteza sângelui 0,5n1111/s
b. Artere mici 2. Viteza sângelui 500111111/5
c. Capilare 3. Rezistenl:Ja mare
4. Elasticitatea mare

159
 BRAHIOCEFALIC
DE LA CAP - PARTEA DREAPTĂ DE LA CAP - PARTEA STÂNGĂ

VENAJUGULARĂINTERNĂ VENAJUGULARAINTERNÂ
DREAPTĂ STANGĂ

DE LA MEMBRUL SUPERIOR DE LA MEMBRUL SUPERIOR

DREPT STÂNG

VENA SUBCLAVICULARA.
STÂNGĂ

TRUNCHIUL BRAHIOCEFALIC
STÂNG

I VENA CAVĂ SUPERIOARA

DE LA ORGANELE TORAC]CE STÂNG]
DE LA ORGANELE TORACICE
DREPTE IVENA CAVĂ INFERIOARĂ I
IVENAPOARTÂ
IVENA DlAFRAGMATlCĂ TRUNCHIUL
MEZENTEROSPLENIC

·sPLINA
• PANCREAS
° STOMAC-MAREACURBURA
{
• V. GASTRIcA - MICA CURBURA
VENELE ILIACE STÂNGĂ
COMUNE
VENA MEZE N TERICĂ
SUPER I OARĂ

::~JN~~:~LEALE
{ • V. ILEOCECALE
(CEC APENDICE)
• V. COLICA DREAPTĂ
VENA IUACĂ EXTERNĂ (COLON ASCENOENT

• DE LA MEMBRELE 1fl COLON TRANSVERSAL)

INVERIOARE

VENA IUACĂ INTERNĂ

/ VENA MEZENTERICĂ
INFERIOARĂ
• DE LA ORGANELE
MICULUI BAZIN 6 V. COUCA STANGA
2/3 INFERIOARE RECT 1/2 COLON TRANSVERS
VEZICA URNIARÂ, COLON DESCENDENT
UTER, VAG IN, PROSTATĂ 6 V. SIGMOIOĂ
{

6 V. RECTALĂ 113 SUPERIOARĂ RECT

'v VENE
~~~~"
= - SISTEMUL VENOS
SISTEMUL UMFATlC

Fig. ISg . C in' lIlnţi u \'c Jloli sli ş i li m fll tic"

160
po

Circulatia venoasă si limlatică *

• •
CIRCU LATIA VE NO A S Ă
Să ne reamintim !
Sistemul venos este constituit din sistemul venelor " t'lle le sunt \ as . .:IL sangulIlL'
pulmonare şi sistemul venelor cave (fig. 188). care ·,duc s~U1gcle I~ inimă .
Ele se formează prin confluenţa capilarelor Limfa cin."ulfl JUr-lin . l'item
sanguine,dând naştere progresiv la venule, apoi la vene din cicul ator liillfatic separat de ce l
ce În ce mai 11lari. c;ang ui n.dar intcfl ollclat l'lI
Structura pereteleui venei este în general acesta.
asemănătoare cu cea a arterei (fig. 189), numai că este mai
subţire, iar tunica intemă formează la venele Plin care sângele circulă de jos în sus (impotTiva gravitaţiei)
nişte punguliţe asemănătoare cuiburilor de rândunică , numite valvule semilunare sau venoase. Acesta
nu Iasă ca sângele să cadă înapoi şi ajută ascensiunea lui către inimă ..
O venă specială a marii circulaţii este vena portă care începe prin capilare la nivelul tubului
digestiv sub-diafragmatic şi sfărşeşteprin capilare în ficat (capilare sinusoide). Se fonnează din unirea
trunchiului mezentero-splenic cu vena mezenterică superioară şi transp0l1ă la ficat substanţe nutritive,
rezultate în urma absorbţiei.
Ca şi arterele,venele prezintă o serie de proprietăţi precum: disfellsibilifafea şi cOllfracfilifafea.
Disfellsibilifafea favorizează creşterea capacităţii venelor. Capacitatea sistemului venos este
aproximativ de trei ori mai mare decât a celui arterial. Având o mare distensibilitate, venele constituie
adevârate rezervoare de sânge.
În ele se depozitează o parte din volumu l sanguin care este mobilizat în caz de necesitate.
COllfracfibilifafea este proprietatea care permite venelor să mobilizeze sângele în caz de efort
fizic.
În acest caz, centrii simpatici comandă contracţia pereţilor venelor din splină, ficat, ţesut
subcutanat, principalele organe de depozit ale sângelui mobilizînd în circulaţie 1000 - 1500 mI sânge.
Presiunea medie a sângelui în aortă este
de 100 mm Hg. Din aceasta se pierd prin Artem Venn
frecare, de-a lungul arborelui arlerial si capilar,
88 mm Hg. Astfel la capătu l venos al Endolcliu
capilarului rămâne o presiune sanguină de 10
m111 Hg. Acestă presiune detennină deplasarea
sângelui venos de la periferie spre atTiu l drept,
unde presiunea este egală cu zero. Diferenţa
de presiune dintre venele mici şi atriul drept
determină circulaţia venoasă, care este
menţinută datorită mai multor factori.
Viteza circulaţiei sângelui în vene
depinde de calibrul acestora . Este de 0,5 mm/ T""ion
S în venule şi 100 mm/s în venele cave.
Circulaţia şi întoarcerea sângelui venos
la inimă sunt favorizate de o serie de factori:
Pompa cart/ia că funcţionează ca
Fi g. 189 . Stru ctu ra vl1sclor san g uinc
urmare a coborârii planşeului atrioventricular

16 1
 spre vârful inimii , in timpul sistolei ventriculare. Presiunea sângelui in atrii
scade, ceea ce determină curgerea sângelui din venele cave, in atriul drept.
Aspira!ia /omcÎcă se manifestă in special in inspiraţie când presiunea
negati vă intratoracică creşte. În acest fel venele se destind ş i ca urmare are
loc activarea intoarcerii sângelui venos la inimă.

Presa abdomimt!,/ reprezintă presiunea poziti vă care apare in cavitatea

abdominală in timpul inspiraţ iei când muşchiul diafragm coboară şi exercită
presiune asupra organelor abdominale determinind comprimarea venelor
situate subdiafragmatic. În acest fe l, sângele este forţat să inainteze in sens
antigravitaţional, spre inimă.

Gl'l/l'i/a/ia favorizează curgerea sângelui prin venele sitllate deasupra

atriului drept. Are efect negativ asupra intoarcerii sângelui in vase le situate
sub nivelul inimii.
r- ig. 190 •
S is tl'lIlul val v ul ar
S is/emllll'ah'lllar de pe traiectul venei cave inferioare ş i afluenţilor
,-- - - -- -- - - -- -- - -----, ei, favorizează curgerea continuă a sângelui spre
inimă , impotriva forţei de gravitaţie (fig. 190).

Ac/ivi/a/ea plllsatilă a arterei vecine cu vena

ş i contmcţiile ritmice ale mnsclllatllrii scfleletice
exercită un adevărat masaj asupra venelor profunde
ş i favorizează intoarcerea venoasă .

ClRCTL.\'!'\.\ Lli\IF..\TIC.\

Este o cale derivată a marii circulaţii prin care

reintră in vene o parte din lichidele interstiţial e.

Fig . I Q] . Secţ iun e prin ţ! <1l1gliull ul l im fatic

Are loc in cadrul unui sistem vascular inchi s
care incepe prin capilare limfatice inchise (Ia nivelul
ţesuturilor ca nişt e degete de mănuşă) ş i care
capiJar
drenea ză in vase din ce in ce mai mari până in cele
hematii
două canale - canalul /oracic şi veI/a lil1!la/ică
dreaptă.(fig. 188).
Canalul tora cic colectează limfa din
jumatatea infelioară ş i din patTimea superioară stângă
ale corpului ş i se deschide in unghiul venos format
interstitial din unirea venei jugulare stâ ng i cu vena
subclaviculară din partea stângă.

1 Vena IimJatică dreaptă colectează limfa din

pătrim ea superioară dreaptă a corpului ş i se deschide
in unghiul pe care il formează venajugulară dreaptă
celule din peretele
cu vena s ubclavicul a ră dreaptă.
limfocite
capilarului În traiectul lor spre cord, vasele limfatice
străbat unul sa u mai mul ţ i ganglioni limfatici.
Fig. I <):! • R(' l:lţia ~;Î n ~c - li chid illt cs rin:ll - limf:'i

162
Ganglionii limfatici sunt formaţiuni
mici ovalare (fig. 191) care se află în regiunile: axilară ,
laterocervicală , inghinală , mediastinală , abdominală şi care produc limfocite, monocite şi formează
anticorpI. _
La început, limfa are o compoziţie asemănătoare cu a lichidului intersitiţial, din care provine
(fig. 192) şi cu a plasmei, dar cuun conţinut de proteine redus la jumătate.
După trecerea prin ganglion ii limfatici, limfa se îmbogăţeşte cu elemente celulare şi cu proteine.
În funcţie de teritoriul drenat, limfa are o compoziţie diferită. Limfa provenită de la intestin este
bogată în lipide, cea de la ficat este bogată în proteine şi enzime iar aceea care provine din glandele
endocrine, conţine hOl1lloni.

Circulaţia Iim fei de la periferie spre marile ducturi limfatice este lentă şi este favorizată de o
serie de factori:
- mişcările membrelor în timpul mersului ;
- prezenţa valvulelor în pereţii vaselor limfatice;
- presiunea negativă intratoracică în timpul inspiraţiei;
- contracţia ritmică a vaselor limfatice;
- pulsaţiile arterelor,etc.

Retineti!
• •
• P rin vene circulă atât sânge oxigenat- în marea circulaţie, cât şi neoxigenat - în mica circula~e .
• L imfa- f0l111ată la nivelul ţesuturilor, circulă printr-un sistem circular limfatic şi se varsă până
la urInă în sânge.

APllC~TII
1. Asociati , ile din cele două coloane:
, notiun

1. Vene pulmonare a. sânge oxigenat

2. Vene cave b. sânge oeoxigenat
3. Jumătatea dreaptă a inimii
4. Jumătatea stângă a inimii

2. Explicaţi :

- rolul sistemului valvular venos;

- interrelaţia: sânge - lichid interstiţial-limIa

3. Completaţi schema:

VD. artera .................... ---7 capilare din jurul ............. ---7 vene
---7
artera ......... ---7 .......... din ţesuturi ---7 lichid interstiţial ---7
.......... ---7 A.S. ---7 VS. ---7 ..........
limfatice ---7 vase limfatice ---7 canalul ............. ---7 unghiul venos stâng.

163
 ,
Notiuni elementare de igienă si
,
patologie a sistemului c·rculator

Respectarea normelor igienice trebuie să pornească de la cunoaşterea unor particularităti

morfofuncţionale ale inimii şi vaselor sal;guine, la diferite vârste. Astfel, la copii dimensiunile inimii,
în raport cu greutatea corpului, sunt mai mari decât la adulţi. Deoarece miocardul copiilor prezintă o
slabă dezvoltare (ca forţă mecanică) , nevoile nutritive şi respiratorii ale unui organism în creştere sunt
crescute (cu un metabolism intens) iar ele nu pot fi satisfăcute decât prin accelerarea ritmului bătăilor.
La copii ritmul contracţiilor inimii este mult mai crescut (100-110 bătăi pe minut) decât la adulţi (60-
70 bătăi/ minut). De aceea inima copiilor este mai uşor expusă la oboseală decât la adulţi.
Dezvoltarea normală a aparatului circulator este în funcţie de condiţionarea funcţională a altor
organe care au influenţă directă asupra acestuia, precum şi de factorii de mediu care depind de noi.
Astfel este necesară o activitate normală a glandelor endocrine, sub influenţa cărora stă şi inima, o
alimentaţie corespunzătoare vârstei (din care să nu lipsească vitamina B 1) evitarea emoţiilor puternice
şi repetate, să se evite acţiunea nicotinei - fumatul, a ingerării de alcool , etc.
Nerespectarea acestor cerinţe face ca la cel mai mic efort fizic sau intelectual să apară oboseala
111 1111 I1.
Factorii cu potenţial vătămător sunt: traumatici, chimiei, microbiologiei, eOl/gellilali, ele. Toţi
. . .
acesti factori care tulbură dezvoltarea si functionarea normală a aparatului cardiovascular trebuie
evitaţi.
Pentru a face fată
, acestor eforturi, inima trebuie să-si
,
adapteze lucrul său mecanic, printr-un antrenament continuu
Să ne reamintim ! şi totodată raţional (în funcţie de vârstă) care asigură
dezvoltarea adecvată a miocardului.
Reamintiţi -\ ii dectell! acţiun i i Munca sedentară, obezitatea, neefectuarea zilnică de
honnonilor medulosuprarenalei exerciţii fizice de sporturi , activităţi practice, plimbări (pentru
'L~ upra sist" l1lul u; ~anli O\ ascular. vârstnici) etc., duc la slăbirea miocardului şi la apariţia şi
manifestarea unor tulburări cardiovasculare precum:

Cardiop atia i schcm i c ă - este cea mai răspândită afectare miocardică. Formele clinice ale
cardiopatiei ischemice cuprind angina pectorală de efort, infarctul de miocard, angina instabilă.
Se manifestată prin accese dureroase de scurtă durată, în regiunea inimii, Însoţite de o senzaţie
de constricţie şi care survin mai ales În Împrejurări În care activitatea inimii este suprasolicitată (efort
fizic , emoţii , act sexual , fi·ig). Aceşti factori, mai ales emoţiile, al' acţiona prin eliberarea unor cantităţi
mari de substantă , de tipul adrenalinei care provoacă accelerarea ritmului cardiac si , cresterea
, tensiunii
arteriale, condiţii care măresc activitatea inimii şi ca 111111are nevoile ei de a se alimenta cu 0 1'

Aritm iilc cardiace - sunt tulburări ale ritmului normal al contracţiilor inimii. Această situaţie
poate rezulta din modi ficarea fi'ecvenţei ritmului: creşterea peste 100 bătăi pe minut (tahicardie) sau
scăderea sub 60 de bătăi pe minut (bradicardie) fie prin apariţia unei succesiuni neregulate a bătăilor
inimii (extTasistole).

H Cl110 ragiik intcl'l1c şi cxtCI'l1C (hemoragie - sângerare). Hemoragiile sunt scurgeri de sânge
În afara sistemului vascular, având ca rezultat scăderea masei sanguine atât calitativ cât si cantitativ.
După felul vasului hemoragia poate fi: arterială, venoasă, capilară şi mixtă. După locul unde s-a

164
..
produs vărsarea sânge lui poate fi hemoragie ex temă (când sângele se scurge în afara organismului) si
hemoragie i nternă (când sâ nge le se scurge Intr-o cavitate seroasă - peritoneu, pericard). Când ;e
produce într-un organ cavitar (stomac, in ţest in) ş i se exteriorizează după un anumit timp, cu anumite
modificări (me l enă - pierdere de sânge pe anus) se numeşte hemoragie exte ri o ri zată. Când sângele se
ac umulea ză în ţes uturi pe sub piele (hematre) hemoragia se numeşte intrati s ulară . După cantitatea
sânge lui pierdut poate fi: mi că « SOOgr), mij loei e (5 00 - 1500g), mare ( 1500 - 2000g) ş i mortală.
După momentul producerii poate fi: primitivă - se produce concomitent cu traumatismul si
secu ndară - apare d upă un anumit timp, în care se produce ulcerarea peretelui vascular sau liza
(dizolvare) cheagului de h e mo stază printr-un proces in fecţios. Gravitatea hemoragiei constă în aceea
că datorită pierderii de sânge se micşorează cantitatea care ar trebu i să aj un gă la ţes uturi şi organe
(sistem nervos, inima, ficat, rini chi ). De asemenea gravitatea hemoragiei depinde de vi teza pi erderii
de sânge (o hemoragie rapidă este m orta l ă) ş i de ori ginea ei (ce le arteriale fiind mai grave).
Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază. Ea poate fi spontană, med ic a l ă sau c hirurg i ca lă.
Hcmoragia cerchrală - acc ident vascular cerebra l ce survi ne la hipertensivi, arterosclerosi
sau la purtătorii de afecţ iune cardi acă. Se caracteri zează printr-un început bruta l, uneori fiind anunţată
de an umite semne: durere ele cap v i o l e ntă , c reş terea rapidă a tensiunii arteriale, lezi uni de fund de
ochi . Este o boală gravă care se tratează numai în spital.
Leuccmia - boală ca racteri za t ă prin activ itatea a norma l ă şi excesivă a ţesuturil or care dau
n aşte re leucocitelor, fapt care are ca efect apa ri ţia în sânge a unui număr mare de leucocite, dintre care
multe tinere. Leucemiile se Intâlnesc la toate vârstele, de la naştere şi până la bătrân eţe . Leucemii le pot
fi: acute sau cr ollice. Lel/cellliile acute ating mai ales copiii şi tineri i. Ele se prez intă sub forma unor
in fecţii acute, febră mare. Deseori apar mani fes tări hemoragice: sânge rări de gingii, de nas, sub piele,
hemoragii intestinal e. Splina ş i ficatul se m ă re sc. Numărul leucoc itelor din sânge creşte de la 15000
până la 100000, cu predominanţa formelor imature.
Leucemiile c/"Ollice se in sta l ează lent, cu obosea l ă , s l ăb ire , semne de anemie. Ceea ce dom in ă
însă , este c reş terea de vo lum a sp linei , care ati nge mărimi consi derab ile, ori prinderea ş i tumefierea
fără dureri a gang lionilor. Tab loul sanguin a rată adesea o leu coc itoză foarte crescută

Ancm ia - este o boală caracteri zată prin reducerea g l oba lă a sângel ui prin modificări cantitative
privind toate elementele acestuia sau numai a componentul ui principal al acestor globule, hemoglobina.
Anem ia provoacă un aport insufici ent de ox igen ş i s ub stanţe nutri tive necesare organi sm ului.
Simptomele anem iei sunt: palidi tatea tegumentelor, s lăbi ci une, ameţea l ă, iar In formele surveni te brusc,
pierderea c uno şti n ţe i. Anemii le sunt aCl/le şi c/"OlIice. Allemiile acule se caracte ri zează printr-o scădere
masivă a masei totale a sângel ui . Cauzele care ge n erează această formă de anenli e sunt: răni l e ,
accidentele, rupturil e de vase esofagiene, sarcina ext rau te rin ă, avorturi , etc.
Allemia c/"OlIică se instalează In urm a pierderilor repetate de sânge, chiar în ca ntităţi reduse
(hemoroizi, fibrom). În această formă masa sa n gu in ă nu scade, dar se reduce număru l de hematii şi
cantitatea de h emog l ob ină. În afară de acestea se întâlnesc anemiile rezul tate In urma unor transfuzii
cu sânge incompatibil, In une le boli i nfecţ i oase, In urma intoxicaţiilor cu diferite su b stanţe toxice
(arsen ic, fosfor, venin de şa rpe, etc.). În afară de acestea mai sunt anem iile hemo liti ce cronice liU1ăscute
(congenitale) sau dobândite care lşi au originea In incapacitatea organelor producătoare de hematii
( măduva oase lor) de a pune în c irc ulaţ i e globul e roşii mature, capabile de a-ş i Indeplinii funcţiile .

16 5
'---1 2.(
~____________"__e_D_t_i_l~
ati_~a__p__U_l_m__
nO_D_a_r_ă_____________~
Să ne reamintim !
R es p iraţ i a es te fUIll:\ iu pri n ca re se
~1 ··;jgură apo rtu l de oxi ge n d in ae ru l
almo::i fcr ic, până lu ni ve lul L:dulclor
cure II ut ili.lt.!.u o ~ i ci rculaţ i a 10 sens
invers a C02 , pro dll ~ al me tabo-
li s mului ce lu lar.
TCllcl!ili.II Ca o rgnm:1 r I.' arl.! cont ribu ie
la rea li7.area Schlll1b urilor gi,1 zoast..:.
di ntre acrul 3uTIosfcri c ş i organism.
constitu ie aparn m l fl.!s pira tor a l că tuit
Jin : pI ăm ..l ni - la ni ve lul c ăro ra se
de s m ~ oarii sch imburil e de ga7e din tre
organism şi m~d iu şi CIt i resp il-atorii
cxt r ll pu hn o na rc f l.!pre.lt.:: ntn te de:
('1I1'ifaff.' bu ca le; . l"ringe. l ul'inge,
fl'all ec, bronll i i p,.iJII lIl'c.
Al\'co h: k pli lmomm_' s un l u ni t nţ i l c
flln c ~on a le ah.: p l ă m âni l or l't.;ali7â nd
li s uprafa{ă de ~ c hi l1\h r~ s pirmor de
..
LlprLl \ lmUU \- 11IOm-·
, aproximativ 250cm', coborârea lui cu 1,5 cm în inspiraţie
F ig _ 1<)3 • ~lu ~ c h ii n'~ I} i rat or i ~ i
mi şc:1I-i l {' r C'ipiratorii
166
RESPIRATIA
•
VClltila ţi a p u lmo nară este procesul prin care se
realizează circulaţia alternativă a aerului, între mediul ambiant
şi alveolele pulmonare, antrenând astfel pătrunderea aerului
bogat în 0 " către alveolele pulmonare şi eliminarea CO,
către extetior. Circulaţia alternativă a aerului se realizează c~
urmare a variaţii lor ciclice ale volumului cutiei toracice în
cursul a două mi scă .
, ri de sens opus: miscare illspiratorie si .
mişcarea e.xspiratorie.
IlI spiraţia este un proces activ determinat de
contracţia muşchilor inspiratori care are drept rezultat mărirea
volumului cutiei toracice prin creşterea celor trei diametre.
(fig. 193)
Diametrul antero-postetior şi diametrul transversal se
măresc prin orizontalizarea şi ridicarea coastelor ca unnare a
conh'acţiei muşchilor intercostali extel11i.
Diametrul longitudinal se măreşte prin conh'acţia
diafragmului, care îşi micşorează curbura şi apasă asupra
organelor abdominale. Datorită suprafeţei diafragmului-
determină o creştere de volum a cutiei toracice de 75%.
În cursul inspiraţiei fOJ1ate intervin o setie de muşchi accesori
ai inspiraţiei-m. stel11ocleido-mastoidieni, m. trapezi, m. spatelui
etc., care duc la o sporire a creşterii volumului cutiei toracice.
° dată cu creşterea cutiei toracice, are loc şi expansiunea
plămânilor, favorizată de bogăţia fibrelor elastice din structlIfa
acestora ş i aderenţa dintre cutia toracică ş i plămâni Plin intennediul
sistemului de pleure. Pelicula de lichid pleural dintre cele două
foiţe pleurale, favorizează alunecarea acestora dar şi creşterea
coeziunii dintre ele. Astfel plămânii, în inspiraţie urmează
expansiunea toracică şi se des tind pasiv. Presiunea intrapulmonară
scade cu 2-3 mm Hg faţă de cea ahllosferică şi aerul atmosferic
pătrunde în plămâni.
Putem dovedi rolul activ al muşchilor respiratoti în
inspiraţie, prin experienţa lui Donders.
Se ia un vas de sticlă rară fund. Se adaptează la h'aheea
unor plămâni de iepure sau de alt animal tUl tub de sticlă care
este trecut ptintr-un dop de cauciuc poh'ivit pe gâtuI sticlei.
po

o altă variantă este aceea în care se introduce prin dop un

tub de sticlă bifurcat, având la capetele ambelor ramuri câte un
balon aş de cauciuc. La deschiderea de jos a vasului, se adaptează o
membrană de cauciuc, legată în centru "cu o sfoară (fig. 194).
În felul acesta, vasul este închis emletic şi nu comunică cu
exteriorul decât plin tubul de sticlă care este în legătură cu plămânii
(balonaşele). Trăgând de sfoara membranei de cauciuc, volumul
vasului de sticlă se măreş te iar presiunea devine mai mică decât cea
atmosferică. Datorită diferenţei de presiune care s-a creat, aerul
atmosferic intră în tubul de sticlă şi pătrunde în plămâni (balonaşe) Fig . 19.4 . Evidcn!Îcrl'1I
ntişci'irii rcspirarorii
pe care îi dilată. Dând drumul la sfoară, membrana revine la poziţia
iniţială. Volumul vasului micşo rându-se , aerul din interior apasă asupra pereţilor plămânilor
(balonaşe) şi-i desumflă. Aceasta dovedeşte că intrarea aerului în plămâni este un proces activ.

E\l'iraţia reprezintă mi şca rea de sens contrar inspiraţiei , în cursul căreia are loc revenirea
la volumul iniţial a cutiei toracice.
În condiţii de repaus, expiraţia este un proces pasiv ce nu necesită contracţia musculaturii
respiratorii. Revenirea cutiei toracice şi plămânilor la volumul iniţial este consecinţa retracţiei
ţesuturilor elastice ale aparatu lui toracopulmonar ce fuseseră destinse în cursul inspiraţiei ş i care,
eliberează sub formă de energie cinetică, energia potenţială acumulată.
Ca urmare a scăderii volumului pulmonar în cursul expiraţiei, presiunea aerului va creşte
peste presiunea atmosferică (cu 2-3 mm Hg), ceea ce are drept consecinţă crearea unui gradient
de presiune de-a lungul căruia, aerul din plămâni iese către exterior.
Pentru realizarea unei expiraţii forţate , participă la realizarea actu lui respirator o serie de
muşchi accesorii: muşchii abdominali, muşchii intercostali interni.

il Ae!ine!i !
• În mecanica repiraţiei acţionează trei factori:
-forţa de contracţie a muşchilor respiratori ;
-forţa de coeziune dintre pleure;
-elasticitatea plămânilor.

-r APLICIII
1. Asociaţi
ŢII
noţ i unile din cele donu colonne:

lvlisctiri respiratorii Caracteristici

l. scă d e reapresiunii aeru lui din plămâni
2.c reş t e rea vol umului pulmonar
A.Inspiraţia 3.mărirea capac ităţii cutiei toracice
B.Expiraţia 4.aplatizarea diafragmului
5.umplerea plămânilor cu oxigen
6.creşterca presiunii aeru lui în plămâni
7.scăderea volumului cutiei tora ci ce
2. Evidcnţiuli afirmatiile corecte:
l.În inspirat'ie, presiunea alveolară devine inferioară celei atmosferice, deoarece prin contracţia muşchi ului
diafragm, creşte
volumul toracic.
2.Inspiraţia
nu este condiţionata de elasticitatea pulmonară , deoarece inspiraţia este un proces activ În
condi\Îi nommle.

167
 Volume ,i eapacităli respiratorii
Mişcările respiratorii permit pătrunderea şi ieşirea
Să ne reamintim ! succesivă a aerului din plămâni, contribuind astfel la
realizarea ventilaţiei pulmonare. Deplasarea volumelor de
Mi. diril e de inspiraţie şi de aer caracterizează capacitatea funcţională a plămânului.
expir lţi c ~c succed ritmic. filră Volumul curent - VC - reprezintă volumul de aer
p al17ă. În tot curs ul vieţii. care pătrunde În plămâni În cursul unei inspiraţii şi apoi iese
În cursul unei expiraţii de repaus. Valoarea lui medie la
persoanele adulte este de 500 mi (5000cm J )
Volumul inspirator de rezervă -VI.R. - reprezintă volumul maxim de aer care poate fi
inspirat la sfârşitul unei inspiraţii de repaus. Valoarea lui medie la adulţi este de 1500 mi (1500cm J )
Volumul expira tor de rezervă VE.R. - reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat
la sfârşitul unei expiraţii de repaus. Valoarea lui medie la adulţi este de 1000-1500 mi aer (1000-
1500cmJ )
Volumul rezidual - V R. - reprezintă volumul de aer care rămâne În plămâni la sfârşitul unei
expiraţii maximale. Valoarea lui medie la adulţi este de 1500 mi aer (1500cm J ).
Capacitatea pulmonară totală -C.P.T. -
reprezintă volumul de aer cuprins În plămâni la sfârsitul
unei inspiraţii maxime , Însumând toate volumele
pulmonare menţionate. Valoarea medie este de 5000ml
aer(5000 cm3) cu variaţii În funcţie de talie, sex, vârstă.
Capacitatea vitală - C. V. - reprezintă volumul
de aer ce poate fi scos din plămâni printr-o expiraţie
forţată efectuată după o inspiraţie maximă. Ea este egală
cu suma a trei volume pulmonare (VI.R.+VE.R.+ Ve.)
şi are În medie valoarea de aproximativ 3500cm J
Capacitatea reziduală funcţională -e.R.F. -
reprezintă volumul de aer care rămîne În plămâni la sfârşitul unei expiraţii de repaus. Valoarea ei se
obţine prin Însumarea VE.R. şi VR.
Capacitatea inspiratorie -e.I.- reprezintă volumul de aer ce poate fi introdus În plămâni
printr-o inspiraţie maximă, care Începe la sfârşitul unei expiraţii de repaus. Valoarea ei este echivalentă
cu suma dintre Ve. şi VI.R.
Evaluarea volumelor pulmonare se face prin spirometrie, care se efectuează cu ajutorul
spirometrelor (fig. 194). Spirometria permite diagnoasticarea bolilor pulmonare.
Frecvenţa mişcărilor respiratorii , În stare de
repaus este de 16/minut la bărbat şi de 18/minut la femeie
(fig. 195). Frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor
repiratorii variază În Jimcţie de necesităţile organismului
În 0 , şi de cantitatea de CO, produsă.
Debitele ventilatorii. Dacă măsurarea
volumelor pulmonare oferă o serie de parametri statici
ce caracterizează aparatul toracopulmonar, pentru
inregistrare
Clopot obţinerea unor informaţii legate de funcţia ventilatorie

Inspiralie
spiromelric se utilizează măsurarea debitelor ventilatorii.
Debitul ventilator Î/I repaus (V) reprezintă
cantitatea de aer ventilată În timp de un minut În condiţii

168
de repaus. EI poate fi obţ inut prin produsul dintre vo lumul curent şi frecvenţa ve ntil aţi e i (VC x FR =
500 mi x 16 -18 res pi raţ ii/minut) = 8-9 I/minut. Debitul ventil ator creşte foarte mult in efortul fizic .

Retineti!
• •
. M i şcări l e respiratorii se reg l ează prin mecanisme:
Nervoase: - au t omată de care es te responsabilă substanţa reticuJată bulbo-pontină und e se află centrii
insp iratori ca re descurcă ritmic impu lsuri nervoase, ce vor ti transmise neuronilor somatomotorÎ
mcdu lari, iar de a ici, prin nervii freniei şi intercosta li, se vor distribui mu şc hil o r inspiraLori;
- comportame nt a lă , vo luntară prin int e r venţ i a scoartci cerebrale
Umorale: - va ri aţi l e co n ce ntraţi e i C02 ş i 02 din sânge, precum ş i a pH ului sa nguin, modifică automatismul
ccntrilor respiratori

APUC" ŢII
1. Identificaţi volumele ~i capacităţile
pulmonare, urmărind schema
alăturată. VIR
CI
CPT
CV

2. Debitul ventilator in repaus este:

A.VC+VIR+VER+VR
B.VC+VIR+VER
C.C PR x frecvenţa respiratorie
z::nV;; ~~~-:::}r
D.CV x frecvenţa respiratorie
-------------- --------- / _------

E. VC x frecvenţa respiratorie

3. Un individ cu frecvenţa respiratorie de 16 res piraţi i/m i nut, prezintă o capacitate vita l ă de
4500 mi aer, iar VER = 1500 mi şi VIR = 2500 mI. Ca l cu l aţi debitul să u r espirator pe
minut.

,
Sch i mburile de gaze r espiratorii si
transpo rtul ace stora

Să ne reamintim !
R ... ii ~ : .c
una dm funcţ. I cnti •. .! ~ o ", ~n melor \ • pr'r <..lrc C r.aliz =
a J. r d n a.rul mblURI piin - Ia m' ci clubr, , par le • elinin rea m L'lI fe r' ,
,li r n rez I t din md boli mI. cdul.!r.
c .' na pulm • ar; :hlgura dep.o =,
eroI . in bel uri IrITe a le e pul • n re
" _trn rj

1 69
 Al veola pulmonara Respiratia este o functie

It complexă care presupune pe lângă

Aer inspirat
Aer expirat

procesul de venti laţi e pulmonară,

Artera pulmonara
mai multe etape slTâns corelate intr-
Vene pulmonare
~ o s trictă succesiune (fig.197):
Partea s~noa a inimii CJ,
alnÎm ii

~=~~
1. Etapa pulmonară-difuziunea si
schimbul de gaze respiratorii la
m
nivelul membranei alveolocapilare
~ 2. Etapa sangvină-transportul
~
Ar1 erO
VenO
~.•. gaze lor respiratorii in sânge
3. Etapa tisulară-schimbul de gaze
intre sânge le capilar Ş I celule
(respiraţ ia celulară) .

Gapillul venos al
capiiaruiui IIsul ar
ca piiaruiui tisular Ii..
La nivelul plămânilor are loc
Capatul arteflal al

in permanenţă un schimb de gaze

intre aerul din alveole ş i gazele
l. Eta pa p u l m on ară

dizolvate in sângele venos ce

Fig. 197 e Elapde r os pin"ici ajunge la acest nivel pe calea vaselor
capilare ale micii circulaţii . În cadrul acestui schimb, oxigenul trece din aerul alveolar in sângele
venos, iar dioxidul de carbon aflat in exces in sângele venos, trece in aerul alveolar.
Schimbul de gaze se realizează la nivelulmembranei alveolo-capilare, prin procesul de difuziune.
Membrana alveolo-capilară (respiratorie) este alcătuită de la exterior la interior, din:
- endoleliul capilar;
- inters tiţiul pulmonar;
- epiteliul alveolar;
- surfactant (lichid tensioactiv).
Acest proces defi neş te tendinţa moleculelor unui gaz de a se deplasa dinlT-o zo nă in care
concentraţia lui este mai mare spre o zonă in care concentraţia este mai mică până in momentul in care
concentraţia gazului se unifonni zează in ambele zone. În consecinţă procesul de difuziune al unui
gaz va avea loc doar in co ndiţiile in care există o dife renţă de presiune, iar sensul procesu lui va fi
intotdeauna orientat dinspre zona cu presiune mare către zona cu presiune mică. Viteza cu care are
loc procesul de difuziune a CO, şi 0 , la nivelul pl ă mânului este condiţionată de o seri e de factori.
eCmdielllul de presiul1e parrială a gazelor din aerul alveolar ş i din sângele capilarelor venoase:

CAZUL AERUL ALVEOLAR SANCELE VENOS

mm H~ I mrn I1g
Oxigen 100 --- --------------- ~ 40
Oi a xid de ca rbon 40 ------------------- 47

Aşa cum se poate observa in tabel , intre pres iunea parţială a gazelor din aerul alveolar ş i
pres iunile gazelor di zo lvate in sângele venos, se reali zează un gradient de presiune astfel orientat,
incât impune difuzi unea 0, dinspre aerul alveol ar căITe sângele venos ş i a CO, dinspre sângele venos
către aerul alveolar. Ca Ul1nare, in sângele capi larelor presiunea parţială a oxigenului creşte, iar aceea
a dioxidu lui de ca rbon va scă dea. Procesul poa rtă numele de arteriolizarea sângelui (hematoza
pulmon a ră ) venos din capilare.

170
-
Sângele arterial se reântoarce pe calea venelor pulmonare către atriul stâng de unde este pom pal
în marea circulaţie.
- Supreţfa!a de dijitziul/e este reprezentată de mărimea suprafeţei prin care aerul vine in contact
cumembrana alveolo-capilară . La persoanele adulte suprafaţa membranei alveolo-capilare, la nivelul
căreia are loc procesul de difuziune, este de aproximativ 80 mp. Pe această suprafaţă se răspândesc
cei aproximativ 160 mi sânge aflaţi la un moment dat in plămân , ceea ce facilitează mult difuziunea.
-Grosimea membranei respiratorii este foarte mică (înjur de 0,5 i) şi favorizează procesul de
difi.lziune.
-Coeficientul de difuziune al ca, este de 20 de ori mai mare ca cel alO, ce explică vitezele de
difi.lziune practic egale pentru cele două gaze, în ciuda gradientelor de presiune diferite 0 , (l 00 - 40
= 60mm); ca, (47- 40 = 7mm).
După ce lTaversează mcmbrana respiratorie, moleculele de oxigen ajung in sânge care il
transportă la nivel tisular.
Dioxidul de carbon care este rezultatul final al proceselor oxidative celulare este transportat de
sânge la nivelul alveolelor pulmonare.

2. Elapa sangvină
În sânge gazele respiratorii sunt transportate sub diferite forme (fig. 198):
- Tral/spor/ul oxigenului
Oxigenul este transportat in sânge sub două forme: 2,5 % dizolvat in plasmă şi 97,5 % sub
formă de oxihemoglobină (HbO,)
Hemoglobina este din punct de vedere chimic o heteroproteină care are molecula formată
dintr-o grupare proteică - globina şi o grupare neproteică - hem.
Globina este alcătuită din patru lanţuri (catene) polipeptidice (2 alfa si 2 beta). De fiecare lanţ
se leagă câte o grupare hem. Fiecare grupare hem prezintă în centru un atom de fier bivalent (Fe" ).
Hemoglobina fonnează cu gazele respiratorii (oxigen şi dioxid de carbon) combinaţii labile. Oxigcnul
se leagă de atomul de Fe" al grupării hem formând oxihemoglobina, iar dioxidul de carbon se leagă
de grupările amino ale globinei, formând carbohemoglobina.
- Transportul dioxidului de carbol/
Dioxidu l de carbon este transportat in sânge in di ferite forme:
- 7 % dizolvat in plasmă ;
- 93 % combinaţii , reprezentate de: - 23 % carbohemoglobină (în eritrocite);
- 70% bicarbonaţi-
60% bicarbonat de sodiu; Etapa pulmonara Etapa sanguină Etapa IÎsul.:n5
- 10% bicarbonat de Transport 02
potasiu. -2,5%dizolval in plasma
-97 ,5% HG0 2
Atât în plasmă cât şi în
eritrocite, ca"~ sub acţiunea
anhidrazei carbonice, se
hidratează rezultând H,CO)
(acidul carbonic), care diso- -7% dizolva! In plasma r
-93"..!. combinatii din care:
ciază rapid eliberând anionul -:13% HbCO
·70%bicalbonati
bicarbonic (HCO)·) care se ~
combină cu K+ în eritrocite şi Transport COz

cu Na+ in plasmă formând

Fig. 19S . Transportul ga zelor r c~ pir:tlnrii
bicarbonaţi.

17 1
 ......
3, Etapa tisulal'a
Reprezintă totalitatea proceselor prin care:
- oxigenul transportat În sânge este cedat la nivelul capilarelor din tesuturi, către sistem ele
enzimatice celulare unde este utilizat;
- dioxidul de carbon este produs în celule ca urmare a proceselor metabolice,
Difuziunea gazelor prin endoteliul capilar si prin membranele celulare, depinde în a fara
factorilor care conditioneaza difuziunea gazelor la nivelul plămânilor si de temperatura si de p H,
Oxigenul trece dinspre sânge spre tesuturi, de la o presiune partială de 97 mm Hg I a o
presiune partiala de 40 mm Hg. Oxigenul este utilizat de celule în procesul respiratiei celu Iare
(oxidarea substantelor organice).
Dioxidul de carbon, care este rezultatul final al proceselor oxidative celul are (tisula re),
difuzeaza din celule În capilare de la o presiune partială de 47 mm Hg tisular la o presiune part ialil
de 40 mm Hg în sângele capilar.
Gazul Sânge a rterial Tesuturi
mmRg m mHg
en 97 . 40
Dioxid d e carb on 40 OI 47

Retin eti !
Rolul primordial al sistemului respirator este Întretinerea vietii.
O xigenul ajunge la toate celulele corpului prin sistemul circulator. Fara oxigen celulele
mOT. Tesuturile suferă în mod ireparabil după numai câteva minute de lipsa de oxigen. Aces t
bmru se datorează faptului că substantele nutritive derivate din alimente, în prezenta oxigenulu I
;ani la nivel celular pâna la CO, si ",0 producând energia necesara activitatilor celulare.

Aplicatii
1. Asocia i notiunile din cele două coloane:

Etapele respiratiei Caracteristici

lA ElBpa pulmonară 1. Constfi În schimbul de gaze respiratori i Între sfinge si tesutul' i
B EI;apa sanguină 2. O, trece din alveolele pulmonare În sânge
C EI;apa tisulară (celulară) 3. COl trece din sânge în aerul ulveolar
4, consta În transportul 01 si COl prin s1\nge

2, Comellia i urmatoarele alirma r·

1. Carbohemoglobina este un compus stabil, deoarece contine Fel.
°
2. mol eculă de hemog lobină poate fixa 4 molecule de 0, dcom'ccc conline în stl'tlclUl'1l sn 4
atomi de Fe" •
3. Membrana alveolo-capilara este traversutu de CO, din ,sfingele cnpilm' în uCl'ul ulveolm ,
deoarece presiunea purtiala li CO, este mai micii în sfin ge le cnpilnrelor pulmonure decl\t 111
aerul alveolar.

172
•

,
Notiuni elementa e de igienă si
,
patologi~ sistemului re pirator

Orice suferintă a organismului uman este efectul unei cauze care actionează In conditii
favorizante. Penb-u a 'Impiedica producerea acestei suferinţe este necesar să lnlăturăm cauza. '
In cazul suferinţelor respiratorii numărul cauzelor care le pot provoca sunt extrem de numeroase.
Cu toate acestea, In explicaţia apariţiei oricărei 1mbolnăviri respiratorii sepot identifica o serie de
elemente comune, ceea ce oferă posibilitatea să se stabilească reguli generale pentru prevenirea lor.
In aerul pe care li expirăm există două categorii de componente: permanente si variabile.
Componentele permanente sunt 0 " N" CO" vapori de H,O, iar cele variabile sunt: 'substant~le
chimice (rezultate In urma activităţilor u;llane sau întâmpIătoare), pulberi le, gel1nenii (aeroflora), ~tc.
Măsurile de igienă a aerului constau în menţinerea acestor componente în limite favorabile
sănătăţii , In caz contrar efectul acestora fiind îmbolnăviri le mai mult sau mai puţin grave.
Gripa este o boală acută infectocontagioasă cu durată de câteva zi le, caracterizată prin febră ş i
în specia l tuse, strănut. Este produsă de un virus gripal de mai multe forme. Este foarte contagioasă ,
se răspândeşte foare rapid determinând epidemii întinse în anotimpurile reci. Transmiterea bolii se
face direct pe cale aerogenă de la omul bolnav la cel sănătos. Poarta de intrare este naso - faringiană.
lncubaţia durează I - 3 zile. Debutul bolii este brusc, cu febră , fri soane, dureri de cap. Semnele boli
durează 2-6 zile, timp în care bolnavul este foarte obosit, cu dureri musculare şi de cap, hlse, acestea
di s părând treptat. De multe ori (Ia bătrâni ş i la copii) crează complicaţii (pneumonii , bronho-pneumonii ,
otite, meningite etc.)
Fibroza pulmonară - este determinată de inhalarea unor particule microscopice (praf, nisip,
fum). Pătrunderea acestora în plămâni duce la fonnarea de ţesut conjunctiv în plămâni , ceea ce afectează
capacitatea respiratorie şi poate determina apariţia cancerului. Particulele de azbest pot determina
apariţia cancerului pulmonar.
Emfizcmul pulmonar - este o afecţiune cronică determinată de dilatarea alveolelor pulmonare,
a căror putere de contracţie scade, determinând destinderea exagerată a plămânilor. Cauzele care
determină o astfel de afecţiune sunt: bron ş itele cronice, sc1eroze pulmonare, pneumomicoze, etc. Se
întâlneşte frecvent la vârstnici , la pesoane care supun plămânii la suprasolicitare, suflătorii în s ticlă,
mu z icanţii care folo sesc instrumente muzicale de suflat. Boala se dezvoltă progresiv, pe măs ură ce
scade suprafaţa pentru schimbul de gaze (ruperea alveolelor) nu se mai furnizează oxigen suficient
inimii şi creierului ducând la apariţia stărilor de iritabilitate ş i depresie. Aspectul bolnavului este
caracteristic: prezintă dificultăţi respiratorii (dispnee) cu o expiraţie pre lungită şuierătoare. În f0l111ele
avansate bolnavul prezintă o cianoză a feţei , extremităţilor, proeminarea vaselor de la gât, iar cutia
toracică este bombată. Boala are o evoluţie de lungă durată şi conduce către in s uficienţă cardiacă
progresivă, di spneea apărând la cel mai mic efort.

Modificăr i de ritm rcspinl tOl·. Plămânii omului corespund respiraţiei aerului cu presiune
atmosferică normală de 760 nUll Hg - presiune ce există la suprafaţa pămânhllui. La altitudine presiunea
este mult mai redu să şi se constatâ apariţia răului de altitudine, caracterizat prin dureri de cap, a m e ţeli ,
anorexie, somn agitat. Scăderea PO, arterial stimulează dilatarea vaselor de sânge din piamater, ceea
ce deternlină creşterea fluxului sanguin şi a presiunii intracraniene. Aceste procese pot altel11a cu
v as oconstricţia cerebrală provocată de hiperventilaţie (Ia nivelul alveolelor ajunge mai mult aer şi
astfel sângele este mai bine oxigenat). De la 3000 m apar edeme pulmonare care afectează respiraţia ,
provocând hlse şi febră. La peste 3000 - 5000 m apar edemele cerebrale caracteri zate prin s tări de
confuzie şi chiar halucinaţii. La adâncimi mari , sub apă, presiunea creş te cu o atmosferă la fiecare 10
m. La numai 60 m sub apă pe toracele scafandrului apasă o presiune atât de mare încât nu este capabil
să expire aerul cu presiune de suprafaţă (atmosferică) de aceea este nevoie de aparatură specială de
respirat. Printre perturbări le patologice de ventilaţi e amintim: hipovel1lila{ia, aplleea de SOIllIl,

173
hiperve/1lilaţia. Cauze de hipoventilaţie sunt: afectarea reglării respiraţiei prin traumatism cerebral ,
hipoxie prelungită , infarct sau hemoragie în trunchiul cerebral, afectarea sistemului neuro-muscular
prin traumatism cervical, poliomielită, afectarea aparatului respirator prin accidente toracice
cifoscolioza. '
Apneea de 50111/1 se defineşte ca intreruperea intemlitentă a !luxului de aer la nivelul nasului si
gurii în timpul somnului. Se datorează obezităţii ,consumului de alcool, sforăitului , etc.
Hip erVe/1lila(ia poate să apară datorită pneumoniei , astmului bronşic , insuficienţei cardiace,
insuficienţei hepatice, anxietăţii, sau poate fi indusă de febră sau consumul de anumite medicamente.

~2. EXCREŢlfI
. ~----------------------------------------------------~

Formarea ur·nei
Sediul propriu zis al formării urinei este nefronul
(fig. 199) care extrage din sânge substanţele dăunătoare ş i
Să ne reamintim ! inutilizabile, eliminându-Ie dizolvate într-o cantitate variabilă
R inic hi i '\u1l1 orgnn..· cu rol In
de lichid, numit urină. Ulina se fOl1nează prin trei mecanisme
L'lnburufI.!H urillt..!l. IUf prin c.lil\! uri llan..' (fig. 200): filtrarea glomerulară; reabsorbţia tllblllară;
(cJllct.:. hULi nI.:l. urckr, vL/ ied l1I; nnr..i secreţia tllblllară.
s i Ufl'trn ) ur il h] ~c I,}hmillll la c~il('rior. Filtrarea gh"uel'lI/al'ii este un proces fi zic pasiv care
Nl' (ro llul l: -. h.! IIl1 it .\h':~1 ~ tru L llIm l a
are loc la nivelul glomerulului Malpighi. Debitul sanguin
si li.tn~~ i o I1 H I H '1 rill id mdu i (2 milioune
normal este de aproximativ 120 mI/minut. În condiţi bazale,
111 'ci doi ri nichi)
debitul sanguin renal reprezintă 20 % din debitul cardiac în
repaus. Aici endoteliul capilarelor glomerulare împreună cu foiţa viscerală a capsulei Bowman,
f0l111ează o membrană ultrafiltrantă (filtrul renal) cu pori de dimensiuni foarte mici, prin care trec toate
componentele plasmei sanguine, cu excep~a proteinelor.
Lichidul rezultat se numeşte filtrat glomerular sau urină primară şi este o plasmă deproteinizată.
În fiecare minut se f0I111ează 125 mi urină primară; astfel că în 24 ore, prin cei doi rinichi se filtrează
180 litri de plasmă. Fracţia de filtare este procentul din debitul plasmatic renal care devine filtrat
glomerular. Dacă debitul plasmatic
Curpus cul rennl Tub , on'o<l "'",,' plin ambii rinichi este de 650 mI/minut,
"enă
(~blpltlgl ll )
iUlcrlobulnrll iar debitul normal al filtrării
glomerulare este de 125 mI/minut,
atunci fracţia de filtrare este de 20%.
Arlcrlulil --if-~;;;;P Filtrarea glomerulară este
urcrcntli
rezultatul jocului dintre două forţe:
a. forţele favorabile filtrării
- presiunea hidrostatică a
sângelui din capilarele glomerulare
(70 m111 Hg)
b. f0l1ele opozante filtrării:
- presiunea coloid-osomotică a
Tuh I I proteinelor plasmei (25 mm Hg)
- presiunea hidrostatică a
urinei primare din capsula Bowman
Fig. I l)l) . Alcii tuil'l'U IlcfruTlulll i (15 mmHg)

174
p

J~~
I l1:J
I
I
I
I I
I I
I I
I I
I Filtrarea I Reabsorbtia si secretia
I ··--~~~~--+· I ~.--------~~~~~~~---------+
glom erulara""'-- tubularn

Fig. 200 • Mecanismele fOl'lIuirii urin ei

Diferenţa dintre presiunea hidrostatică ş i suma presiuni lor opozante, reprezintă presiunea
efect i vă defiltrare: P,r = P" - Po = 70 - (25 + 15) = 30
Debitul urinei primare depinde de mărimea presiunii efective de fillTare, iar acesta dep inde de
mărimea presiunii sângelui la nivelul capi larelor glomeru lare. Când presiunea hidrostatică scade sub
40 Imn Hg, f0I111area urinei încetează, se instalează anuria. Când presiunea hidrosta tică creşte, are loc
creşterea debitului urinei primare.
Reabsorbţia lubu!ară este procesul prin care s ubstanţele utile organismului , conţinute în
ultrafiltratul glomeru lar, sunt lTansportate prin ep iteliul tubului urinifer în sângele din capilarele
peritubulare.
Mecanismele absorbţiei sunt pasive şi active.
Reabsorb!ia pasivă se face pe baza legilor fizico-chimice ale difuziunii şi osmozei, din
comparti mentu l cu concentraţie mare, spre cel cu concenlmţie redusă, rară consum de energie. În
acest fel sunt reabso rbţi trei constituienţi: apa, ureea şi CI- . Apa se reabsoarbe pasiv aproape pe toată
lungimea tubului urinifer. La nivelul tubului contort proximal se reabsoarbe obligatoriu, independent
de acţiu nea hormonală, iar la nivelul tubului contort distal ş i a tubului colector, reabsorţia este facultativă
ş i dependentă de acţiunea ADH-ului.
Reabsorbria activă se realizează contra unor gradiente de concentraţie cu consum de energie
furnizată prin hidroliza ATP. Mecanismele de transport activ au o capacitate limitată pe unitatea de
timp. În acest mod se reabsorb: glucoza, amilloacizii, aciduluric, vitamille (B", C), .lasfari allorgallici.
sulfari şi ioni de Na ' , K+, HCO,.
Săruril e minerale, substanţe l e organice şi vitamine le se reabsorb activ în cea mai mare parte la
nivelul tubului contort proxima!. Ca Urinare, se produce o concentrare mare a acestor s ubstanţe în
capilarele peritubulare, determinând atracţia osmotică a apei care se deplasează pasiv din urina primară
în sânge. Aceasta este reabsorbţia obligatorie a apei, în urma căreia , vo lumul urinei primare se reduce
cu 85 %. Reshii reabsorbţiei de săruri se petrece la nivelul ansei Henle şi a hlbului contort dista!.
Reabsorbţia ultimelor 14 procente din apa filtrată la ni velul g lomeru lilor este facultativă şi are loc la
nivelultubilor colectori în funcţie de prezenţa sau absenţa ADH-ului. Dacă acest hOl1non este prezent,
apa se reabsoarbe ş i urina se concentrează reducându-şi volumul la 1% din filtratul g lomerular. Dacă

175
honnonul antidiuretic lipseşte, reabsorbţia facul tativă a apei nu are loc. Se va elimina urină diluată, în
cantitate mare, de 20 de litri în 24 ore (14% din filtrat). Această stare patologică se numeş te "diabet
insipid". lonii de Ca· se reabsorb sub acţ iunea parathormonu lui care diminuea ză în acel aşi timp
reabsorbţia fosfaţiloL Ca urmare a reabsorbţiei tubulare urina pI;mară suferă atât o modificare cantitativă
(debitul ei scade de la 180 Ila 1,81/24 ore) cât şi ca litativă (compoziţia chim i că devine foarte diferită
de a plasmei filtrate). Aceasta este urina defi niti vă sau finală.
Secret;a tubu/al"li - este procesul invers celui de reabsorbtie, transportând anumite substante
din capilarele peritubul are, în lumenul tubu lui . ' ,
Secretia activă. La nivelul tubilor contorti distali se secretă activ unele substante toxice (amoniac
creatinină) :1I1ii ioni (K' , 1-1') şi o serie de substanţe străine introduse în organis'm (medicamente:
co l oranţi )
Secreţia pasivă impli că ITansportu lunor constituenţi, în sensu l grad i enţi l or de concentraţi e şi
de aceea nu neces ită consum energetic. Acest mecanism intervine în sec reţi a unor baze şi acizi slabi.
Secre ţia de amoniac contribuie atât la detoxifierea organ ismului , cât ş i la combaterea acidozei.
Amoniacul se elimină împre ună cu un ion de hidrogen sub formă de amoniu (NI-V).
Secreţi a 111b ulară comp l etează compoz i ţi a urinei finale. Sintetic, procesul de f01111are a urinei
la nivelul componentelor nefronului prezi n tă urm ătorii parametri:
Substauţa Filtrarea Reabsorbţia Secreria Excreţia Proceutul reabsorbit
Na' (mEq) 26000 25850 - 150 99,4
K+ (mEq) 600 560 50 90 93,3
CI' (mEq) 18000 17 850 - 150 99,2
HCG] 4900 4900 - O 100
Uree(mmol) 870 460 - 4 10 53
Creat inină (mmo l) 12 1 1 12 -
Acid uric (mmol) 50 49 4 5 98
G lu coză (mmo l) 800 800 - O 100
Apă (1) 180 178,5 - 1,5 99.4

-rne~ine~i
• Uinichiul
I
asigură, pe lângă funcţia de excreţie a urinei, ş i m e n ţ in erea echilibrului hidroelcctrol itic.

-rAPllC~TII
1. \ ocinţl Ilu!iunlh.' din ceh:: dOliU colo.lI1 "

Nefroll ul- alcătuire Caracteristici

A. Capsula Bowman 1. Se formează cap ilarizarea arterio lei aferente
B. GlomeruluI renal 2. Tub încolăcil. În apropiere de capsula Bowman
C. Tubul contort proximal 3. Are forma unei cu pe cu pereţii dubli
D. Ansa Henle 4. Cuprinde dou ă ramuri unite printr-o bucl ă
E. Tubul contort dista l 5. Ultimu l segment al nefronului

Apa Reabsorbţie
1. La nivelul tubi lor contorţi distali şi co lectori
A. Reabsorbţie obligator ie 2. Nu se produce in lipsa ADI-!
B. Reabsorbţi e facultativă 3. la nivelu l tubului contort proximal
4. Se rea li zează independent de acţiunea honnon a l ă
\ in t n'i." . lin .ti,le tol '"
1. Urina primard nu conţine elcctro liţi, deoarece ultrafiltratul glomerular este o plasmă de proteinizată.
2. Glucoza l ipseşte din urina normală, deoarece la nivelu l nefTonului cantitatea de g lu coză sec retată este ega l ă cu
cea absorb ită .
- ,
176
a

Compo ilia eh· mieă fi eliminarea urinei

C ompoziţia urin ei
Să ne reamintim !
Dintr-un lichid cu o anumită compoziţie - plasma, rinichiul
Rolul rini chiului In tiLio- elaborează un alt lichid - urina, în care unele substanţe din sânge
lug li) gcncrahl a organi smului nu trec deloc, în timp ce altele apar în concentratie diferită de cele
I.:~ t c de a epu ra şi de a m e nţin !.;
plasmatice. Urina conţine: 95 % apă ; 5% substanţe dizolvate din
ons ( ,mtă co mp oz iţi u I.: h i mi că
,, 1 prop ri c l d ţil eIi / icI.: ale mediu-
care: 2 % săruri minerale - eloruri, sulfati,
, fosfati , 3%
, , carbonati si
substanţe organice - produşi de dezasimilare ai protidelor: uree,
.
l UI inll.:.rn - homeos l3z ia. La
ni' elul rin i ~hiulu i b~ e limin ă acid uric , creatinină. Urmăriţi tabelul următor şi evidenţiati
d~ ~L: lIri lt.' rC7ultaic din In "tabo- diferenţele între plasma sanguină şi urină , privind principalele
li 'anu l gcnt.!rn l precum ~ I unde componente.
sub stan! e s l ră in e p ă trun se In
organism. Substanţe componente Plnsrnă mg% Urină mg%
Prot eine 7000
După
cum se vede, în urină Glucoza 100
Nu- 340
350
nu trec substanţele necesare -
cr 370
600
proteine, glucoză, în timp ce K' 20
150
substanţe le inutile apar în Urce 27
1800
concentraţii mult mai crescute Aci d urie 67
4
C rcatinină 113
decât în plasmă (uree, acid uric, creatinină).
În urina normală concentra ţi a acestor componente este aproximativ stabilă sau, mai exact,
variază între anumite limite, în afara cărora sunt domeniile patologice. Din această cauză cunoasterea
compoziţiei urinei prezintă importanţă practică pentru diagnosticarea diferitelor afecţilUli. Penlnl aceasta
puteţi realiza ul1nătoarele activităţi:

1. EvidelltierCll g lucozei
în urina normală nu se găseşte glucoză,
În unele cazuri patologice cantitatea de glucoză eliminată pe cale renală poate fi destul de
mare, aşa cum se întâmplă în boala numită "diabet zahamt"
Dacă nu poate fi procurată urina patologică de la un laborator de analize, aceasta se poate
prepara arti ficial prin adăugarea a I g de glucoză la I I de urină normală.

ÎnCălziţi 5 mi de urină normală până la fierbere, după care adăugaţi reactiv Fehling.Dacă ..
apare un precipitat galben-roşcat înseanmă că în urină este prezentă glucoza. Dacă amestecul
îşi păstrează
culoarea albastră nu există glucoză în urină.
2 . El'itlell ţierea substallţe/ol" p roteic:e
Urina normală nu conţine substanţe proteice decât oarecare urme rezultate din degradarea
unor celule epiteliale descuamate de pe traiectul căilor urinare. în unele,cazuri patologice, în care
starea fiziologică a nefi'Onilor este afectată , există posibilitatea să apară în urină cantităţi remarcabile
~proteine, provenind din mediul intel11,

În lipsa unei mine patologice, conţinând albumină,

se poate prepara una prin a adăugarea ~r
3 mi dintr-o soluţie de albumină la 100 mi de urină nonnală. Soluţia de albumină poate fi
preparată dintr-un albuş de ou proaspăt bătut cu 50 mi apă.
Luaţi o probă de urină de 100 mi într-o eprubetă. Controlaţi reacţia sa cu hărtie de tul11esol.
Dacă este alcalină se procedează la acidularea ei cu puţin acid azotic.

l77
 Încălziţi la fierbere şi apoi adăugaţi câteva picături de acid acetic 10%. Ce observaţi?
în cazul când există albumină În urină aceasta se tulbură sau apare chiar un precipitat alb.

3. E l'jdel1 {iel'ell fl JllOllia c lIluÎ

Într-un pahar Berzelius trataţi 25 mI de UJină cu lapte de var, agitaţi repede cu o baghetă de
sticlă şi
apoi acoperiţi imediat cu un geam de sticlă, de care aderă o făşie de hârtie de tumeso!.
Ce observaţi?
Hârtia de tumesol capătă culoare albastră, ca unnare a acţilUlii vaporilor de amoniac care se
degajează din amestecul de urină cu laptele de var.

Eliminarea uri/lei - Micţillnea

Volumul de urină produsă de rinichi În24 de ore de nume şte diureză şi are o valoare medie de
I ,8 IitTi. La nivelul papilelor renale, urina se adună În calice ş i bazinet, iarde aici prin mişcări peristaltice
este transportată În lungul ureterelor spre vezica urinară.
Vezica urinară es te un organ cavitar muscular în care se acuI1llI1ează urina Între micţiuni.
Urina descărcată injeturi prin cele două orificii ureterale, nu poate reflua inuretere, din cauză
că acestea au un traiect oblic in peretele vezical şi nici nu se poate scurge prin uretră deoarece colul
vezical este prevăzut cu două sfinctere -unul neted cu contTacţii involuntare şi celălalt stTiat cu contracţii
voluntare. Pereţii vezicii conţin fibre musculare netede a căror stare de contracţie variază in funcţie de
conţinutul de urină. Când vezica este goală, muşchii sunt contractaţi, iar pereţii lipiţi fac din vezică o
cavitate virtuală cu presiunea Între zero şi 10 cm colană de apă. Pe măsură ce urina se acumulează in
vezică, pereţii acesteia se relaxează progresiv mărindu-i capacitatea. Ea are proprietatea de a-şi mări
capacitatea in timpul umplerii fără modificări importante ale tensiunii pereţilor ş i ale presiunii
intravezicale, proprietate denumită plasticitate.
Plasticitatea are o limită. La cresteri
, mari ale volumului urinei din vezică, peretii , acesteia nu se
mai destind, presiunea interioară creşte brusc ş i se declanşe ază reflexul de micţiune (fig. 20 1).
Acest reflex este iniţiat la nivelul receptorilorde presi une s ituaţi in pereţii vezicii urinare.
Stimulii nervoşi, generaţi de baroreceptori se transmit pe căi aferente senzitive spre centrii
micţiunii din măduva sac rală - coamele laterale S, - S, şi spre scoarţa cerebrală provocând senzaţia
conştientă de necesitate.
La nivelul măduvei sacrale se află centrii vegetativi parasimpatici care emit comanda de
eliminare a urinei ce pleacă pe căile eferente parasimpatice ale nervilor pelvici ş i determină contTacţia
peretilor
, vezicii si
, relaxarea sfincterului uretral intem. În acelasi , timl) , pe căi descendente este
comandată voluntar relaxarea sfincterului vezi cal extem şi se reali zează micţiunea.Dacă in momentul
apariţiei se nzaţiei de necesitate, condiţiile de ambianţă nu permit evacuarea vezicii urinare, micţiunea
poate fi impiedicată prin contTacţia sfincterului uretral
extern care este un muschi striat voluntar.
În acelaşi timp ~re loc o relaxare suplimentară a
., vezicii urinare, sub acţiunea centrilor simpatici din
I[-,'"
~.
~.
măduva lombară , care comandă relaxarea muşchilor
netezi ai peretului şi contracţia sfincterului urelI'al intem,
detenninând o scă dere a presiunii din vezică si sistarea
pentru un timp a senzaţiei.
Vezica urinară poate acumula până la 600 mI de
urină, d,-;pă care micţiunea se produce chiar şi ÎmpolI'iva
voinţei. In mod normal omul are 4-6 micţiuni in 24 ore.
În timpul nopţii , micţiunile sunt absente, sau mai rare
f ig.. 20 I • RcglarC'a micţiunii
ca ziua.
178
 Retineti!
• •
. FOI111area UJ-inii în tubii uriniferi se numeşte diureză .
. D iureza produce la omul sănătos adult în 24 ore aproximativ 1,5 I urină , în condiţiile unei
, normale . . Există variatii
alimentatii " ale cantitătii de urină în functie
, de regimul alimentar, de
muncă, starea organismului, temperatura mediului: (creştere ~ poliurie, scădere ~ oligurie,
încetarea ~ anurie)

bt APLlCI\ ŢII
1. Calculaţi cantitatca maximă de apă filtrată glomerular pe oră .
2. Evidenţiaţi afirmaţiile COI·CCtC:
a) Urina primară nu conţine electroliţi, deoarece ultrafiltratul glomerural este o plas mă
deproteinizată.
b) Ulina finală reprezintă 1,5 1/24 ore deoarece omul are 4-6 mic~uni în 24 ore.

N0liuni elementare de igienă fi

patologie a sistemului exeretor
EXLTl'fia relllllti poate menţine echilibrul organismului atâta vreme cât funcţionează normal
cel puţin 700 000 de nefroni. Dacă numă.rul nefronilor sănătoş i scade apar tulburări ale căror cauze se
explică prin alterarea funcţiilor de filtrare sau de absorbţie.
Factorii care pot produce asemenea tulburări sunt: germ eli ii illJee{iaşi - stafilococi, sh·eptococi,
colibacili, etc. care, ajunşi în sânge, pot produce inf1amaţii la nivelul nefronilor; substlll1{e/e toxice -în
special Hg şi ca,; sul famidele, cafeaua, condimentele, arsurile întinse. De asemenea ftmcţiile linichilor
sunt tulburate si .
, de unele boli endocrine, deoarece functionarea lor este coordonată hOll11onal.
il/fisuri pelltru prevellirea suferillţelol' aparatului t!.n:reto l"
- asanarea tuturor focarelor de infecţie de la care ar putea să se răspândească microbi până la
nivelul rinichilor. Astfel sunt importante tratarea infecţiilor, amigdalelor, în care se pot găsi focare
pell11anente de microbi , a infecţiilor pielii, a bolilor cronice -TBC pulmonar, sifilis, etc;
- consumarea de lichide (ceaiuri, siropuri, etc) pentru a împiedica formarea de calculi renali ;
- împiedicarea păhunderii în organism a substanţelor toxice prin aplicarea de măsuri de protecţi e
la nivelul sursei de producere şi de răspândire a lor;
- controlul periodic al ftmcţionălii rinichilor, prin efectuarea de examene clinice şi bacteriologice
ale urinei.
Nerespectarea acestor măsuri poate determina diferite afecţiuni la nivelul rinichilor şi (Tactului
urinar.
179
 Cistita - este o inflamaţie a mucoasei vezicii urinare. Atunci când inflamaţia cuprinde Întregul
perete vezical se numeşte pan cistită, iar inflamaţia ţesutu lui perivezical , pericistită. Cistita este destul
de frecventă şi reprezintă complicaţia infecţioasă a unei boli subvezicale (adenom de prostată , sticturi
uretrale, vu lvo-vaginite), a unei boli vezicale (tumoare vezicală, calculi) sau infectarea supravezicală
(pielonefrite netuberculoase sau tubercu loase). Clini c, cistita se manifestă prin micţiuni frecvente,
dureri la micţiune şi lllină tulbure, uneori se adaugă hematurie, greutate În mic~une şi senzaţii pennanente
de micţiune . Obişnuit temperatura nu este ridicată. Se recomandă ca bolnavul să se adreseze medicului
specialist.
Nefrita - este o boală renală caracterizată prin edeme şi prezenţa masivă de a lbumin ă În urină
(5-10 g % şi mai mult). Se constată În sânge scăderea proteinelor şi creşterea co lesterolului.
Glomerulonefrita - este o afecţiune inflamatoare rena lă. Poate fi difuză atunci când majoritatea
glomerulilor renali sunt inflamaţi. GlomeruloneJi'ita dijilză se manifestă prin prezenţa de sânge În
urină (hematurie), edeme şi hipertensiune arterială . Ea este produ să prin infecţia cu un streptococ,
stafilococ sau pneumococ. Boala se caracterizează prin dureri lombare, astenie, cefalee. Se con s tată
prezenţa edemul ui , mai Întâi la faţă ş i pleoape, apoi se poate generaliza ajungând la edem cerebra l, cu
convu lsii ş i manifestări nervoase. Datorită hipertensiunii crescute se produce insuficienţa inimii , cu
dispnee şi chiar cu edem pulmonar acut. Urina este redusă cantitativ prezentând sânge În compoziţie.
Se impune control medical de specialitate.
l ns u ficienţa renalii - este un sindrom caracterizat prin Încetarea bruscă şi completă URA) sau
aproape completă (IRC) a funcţiilor rinichiului (nu se mai produce urină). /RA survine În intoxicaţ ii ,
infecţii (avort provocat) , stări de şoc cu pierderi mari de lichide şi reducerea debitului renal (comă
diabetică, diaree pre lun g ită , hemoragii) ş i se traduce prin anemie. IIISI!/icien!a rellală cronică este
rezultatul unei boli care distmge progresiv ţesutul renal. Persoanele cu !RC nu pot suprav i eţui
independent, au nevoie de hemodializă sau transp lant renal.
Hemodializa (filtrarea sângelui de produşii finali de metabo lism ) se rea li zează cu ajutorul
aparatului de hemodializă (rinichiul superficial).

L-.-..I 2.E.I--___"_ ET_"_ _ _O_L_ _ _ ---I

-... MetaboUsmul intermediar

-W'- - - - -
Metabolismul se manifestă În două direcţii contrarii.
- una care duce la si nteza de substanţe complexe macromoleculare proprii organi smului, cu
consum de energie, cunoscută sub denum irea de asimilatie sau anabolism.
- alta care duce la degradarea substanţe lor complexe
În substanţe simple, cu eliberare de energie, proces cunoscut
sub denumirea de dezasimilaţie sau catabolism.
Procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie se desfăşoară
simultan, sunt catalizate enzimatic, se cond i ţionează reciproc
Glicogen" l f - Glucoză <Cf-- Glicogen (fig. 202). Între ele se stabi l eşte un echi libru dinamic ,
Trigliceride + - Acizi gras i " " -Trigliceride preponderând unul sau celălalt, În funcţie de vârstă ş i de
Proteine ~ Aminoacizi 4-- Proteine starea organismului.
Metabolismul prezintă două aspecte: metabolismlll
Fig. :! Ol • Hcla!ia :lI1aboli.\ m - CUlllbo lbll1
intermediar sau al substanţe lor şi metabolism III energetic.
180
 MetllboliSlIIlI1 illterllledillr reprezintă totalitatea proceselor fi zico-chimice care au loc la nivel
celular reprezentate de:
- primirea nutrimentelor-produşi absorbiţi la nivelul tubului digestiv;
- sinteza lorÎn substanţe organice proprii organismului;
- degradarea unor substanţe organice celulare până la produşi finali cu eliberare de energie.
1. Metabolismul illtermediar al glucidelor
Glucidele - substanţe organice complexe, îndeplinesc multiple roluri în organism:
- rol energetic - reprezintă combustibilul preferenţial al tuturor celulelor, pentru că se
ox idează total până la produşi finali -H,O şi CO,-produş i netoxici ce pot fi uşor eliminaţi din organism.
Prin oxidarea completă a I g de glucoză se elimină 4, I calorii.
- rol plastic, structural- intră în alcătuirea unor ţesuturi -ex. ţesutul cartilaginos.
- rolji.lnc!iol1al- intTă în compoziţia chimică a acizi lor nucleici şi a unor enzime.
Amintiţi-vă transfonnăril e glucidelor alimentare la nivelul tubului digestiv!

GLucozA ACID ACID ACIZI

Ce enzllne de- LACTlC I I GRAŞI

termină trans-
formările chi-
mice ale gluci-
de lor?

Prin absorbţia
intestinală , monoza-
haridele - pentoze şi
hexoze (glucoză,
fructoză, manoză)
trec În sânge şi pe
calea venei porte
ajung la ficat.
Ficatul joacă
un rol important În
metabolismul 111-
te rmediar al gluci-
delo!". EI repre z intă GLiCEMIA
fum izorul perma- CONCENTRAŢIA SANGVI NĂ NORMALĂ
=70 - 110 MGl100 mi
nent al sângelui în • LEG ĂTU RA DINTRE REEZERVORUL GLUCI DIC
glucoză a cărui Ş I ŢE SU TU RI LE COI.JSUM ATOA RE .

concentraţie-gl ice- • ECHI LIBRUL DINAMIC iNTRE CAI-ITITATEA

DE GLUCOZĂ E LI B ERATĂ DE FICAT iN
mia- se menţine ast- C I RCULAŢI A S I ST EM 1 CĂ ŞI CANTITATEA
fel cons-tantă -70 - UTL1 ZATĂ DE ŢESUTURI PENTRU DIFE·
RITELE LOR ACTIV ITĂŢ I .
100 mg gl uco z ă la
100 mi sânge.
Metabolismul
intermediar al glu-
cidelor presupune o
serie de proc e se GLICOGEN()GE,NEZA<.... ARDEREA GLUCOZEI ŢESUTURilE

precum (fig. 203). EXTRAHEPATICĂ

(iN SPECIAL iN MUŞCHI)
~
ANAEROBĂ AEROBĂ
CONSUMATOARE
DE GLUCOZĂ
Glicogellogeueza:
la nivelul ficatului
dar ŞI a muşchilor Fig. 203 • I\1cH1buli!tmul intermediar ::11 glucîdclor

18 1
glucoza este transformată în glicogen, un polimer care reprezintă forma de depozit a glucozei.
Glicogelloliza: degradarea (depolimerizarea) glicogenului hepatic sau muscular cu eliberare
de glucoză, în cazul scăderii nivelului de glucoză din sânge.
Glllcolleogelleza: sinteza de glucoză la nivelul ficatului din compusi neglucidici -acizi grasi
aminoacizi, glicerol- în cazul în care glicemia scade, fie ca U1111are a aportul'ui scăzut de glucoză, fi~ ~
utilizării ei excesive.
Lipogelleza: transformarea glucozei în trigliceride şi depunerea acestora sub f01111ă de lipide
de rezervă în ţesutul adipos, în situaţia în care cantitatea de glucoză este crescută peste posibilităţile
celulei de a o utiliza.
Glicoliza, Oxidarea tisulară a glucozei se realizează în două etape succesive:
- glicoliza anaerobă: în condiţii de anaerobioză are loc desfacerea moleculei de glucoză în
două molecule de acid piruvic care, în hipoxie, se transformă în acid lactic. Degradarea anaerobă
furnizează o cantitate de energie suficientă pentru sinteza a două legături de ATP.
- glicoliza aerobă: în condiţii de aerobioză are loc transformarea glucozei în acetil coenzima
A, care este degradat pe calea ciclului Krebs până la H,O, CO,- cu eliberare de energie suficientă
pentru sinteza a 38 legături macroergiceATP.
2. Me tabolis -
/JIul intel"lllcdial' al
lipide/or
Lipidele repre-
zintă un grup heterogen
de substanţe orga-
nice,din punct de vedere
chimic, fiind esteri ai
acizi lor graşi-lanţuri
lungi de atomi de
carbon - cu un alcool -
glicerol sau colesterol.
Lipidele pot fi:
simple reprezentate de
gliceride: monogli-
ceride, digliceride,
trigliceride (TG) şi ste-
ride sau complexe -
fosfolipide.
După ce sunt
absorbite, lipidele pot
ajunge în ţesutul adipos,
în ficat şi alte celule,
având următoarele
rolllli:
rol energetic-
reprezintă o sursă
importantă de energie
pe care o eliberează prin
oxidare.
Prin arderea
unui gram de lipide se
obtin
, 9,3 calorii. Desi
,
Fi g . 20-l • Me tl1bolismul intenncdiar allipidclol'

182
numărul de calorii eliberate prin arderea lipidelor este mai mare decât În cazul glucidelor, preze nţa
corpi lor cetonici rezultaţi, face din lipide material energetic la care organismul apelează numai când
consu mul energetic este mare ş i de durată.
- rol plaslic- intră În constituţia tuturor sistemelor de citomembrane. F0l111ează depozite adipoase
dispuse subcutanat -stratul izo lator ce diminuează pierderile de căldură, ş i Înjurulunor organe -ochi ,
rinichi - apărând aceste organe de traumele mecanice.
- rof./i/ll cţional: colesterolul este precursorul hormoni lor glucocorticoiz i, mineralocorticoi zi
cât ş i ai hormoni lor sexuali .
- rol melabolic: fosfolipidele sunt constituenţi celui ari abundenţi În anumite ţesuturi -sistem
nervos, ficat, s plină.
Întreaga cantitate de lipide din sânge reprez intă lipemia ş i are valori cuprinse Între 400 -
800mgl l 00 mi sânge. Metaboli smul intermediar allipidelor include reacţiile de Iipoliză (degradare) ş i
de lipogelleză (sinteză) (fig. 204).
Lipoliza - trigliceridele sub acţiunea lipaze i se degrad ează În:
- glicerol care se transformă În il glicerolfosfat;
- acizi graşi: care sun! degradaţi prin â oxidare În corpi cetonici sau,sub influ enţa unor enzime
mitocondriale, În H,O , ca"~ energie.
Lipogelleza : are loc În spec ial În ficat ş i În ţesutul adipos Lipidele sunt sintetizate din acizi
graş i ş i glicerol putând fi cuplate cu alte lipide În ficat ş i cu proteinele alcătuind lipoproteinele - forma
majoră de transport a lipide lor din
plas mă. Aportul alimentar de lipide
ş i g lucide peste cantităţile necesare
asigurării substratului energetic
---
AMINOACIZI
(i'mm METASOLIC COMU Il)
necesar funcţionării organiSll1U-

!
lui , favorizează lipogen eza ş i
de punerea de lipid e În ţesutul
ORIGINE ORIGINE _
)
adipos. r-__ ~~~,_-_-_TI=SU=~=_R_Ă~----Ar-L_'-'_'-E_N1Tl~A_R:A:~--~____,
3. MetabolislIIlIl
i IIle/'lIIedia /' p/'otidic
Proteine le d eţ in roluri de
max imă importanţă În organism:
- rol slmclural: fi ecare ţesut PEllTRU Sl rl TEZA
~I REMAIIIEREA
C:..TABOUll;IiE
PRUI
PEIITRU SI.TEZA UIOR
PROT'EIU FUIC1UlrAlE
,
~
____

este caracterizat printr-un anumit PAOTEIUELOR

STRUC TUR AL E
IlEZAJ,lIllARe
O~lo.:.rtVl
neGARE IITREGUUI
ORGAM1SI.1 :

tip structural de proteină care intră PROPRII ·ALBUp..UE PLASh\o\T1CE

• FACTO RI Al COAGULARU

În a lcătuir ea citoplasmei , • A1 TiC ORPI

• EIZlIIIC

membranei celulare, etc.

- rof./i/llcţiollal: proteinele
au multiple roluri funcţionale:
bi oca tali za torÎ- enz im e şi
hormonii prote ici ; transport de
gaze -h emo-gl o bina; apărare • AMINOACIZII SUNT e: X TRAŞI .şI UTILIZAŢI DE ŢESĂTURI PENTRU
antimicrobiană - anticorpi; 3 ) S INTEZA D E PRQTEINE C U RO L b) CA SYBSTRAT ENERG E TI C CAND

coagularea sâ ngelui - factorii SIB l CT"AAI ..,..J 4. fllt!CDQ/l A b DEPOZITELE DE GLICOGEN ŞI

LIPIDE SUNT EPUIZATE
. UbTnASTRUCTURA UD/U IO '" !"R DTEI C
pl as m atici a i coagulării , pro- CElULARA 111 ___ 4 , 1 kcal
• IUn n AlrrA ...... OSEIUA PROTEINE
trombina, fibrinogenul , plasmina; r Ul'OA " E "TAl ~,,+- CCltIDR IlIA
.....IlEPATlcA
DEZAMlt~ARE OXIDATIVA '-TISURALA
contracţia mu sc ulară - actina , • CATASOLlZAREAAMINOACIZILOR PRltl
DEC BO ILA E c
miozina; fotorecepţi a- - rodopsina,
iodops ina; controlul ten s iunii
arteriale - renina, angioten-sina;
Fig. 105 . Mc'abolislIlul in'crmcdinr :11 pro'cinelor

183
 controlul eritropo-iezei
/GL~\ I - eritropoietina, corti-
zolul; transmiterea
GlUCOZA 6 FOSFAT
influxului nervos _
1 f
FRUCTOZA 1,6 D1FOSFAT mediatorii chimici;
FfolA
ANAEROBĂ j f o

menţinerea echilibrului
~g~o. ~ AlDEHlDA FOSFOGUCERICĂ
GUERIC ! r r---,,=',=:-- -, acido - bazic - sisteme
AOO PJRUVlC tampon; memoria,
+H I f ·H
Învăţarea - proteine
ACID tACTIC
( neuronale.
- rol enelgetic-
proteinele sunt utilizate
şi ca material energetic
Îndeosebi În carenţele
alimentare - arderea a I
g proteine furnizează
4 , I calorii. Concen-
traţia nonnală a ami-
noacizilor în sânge este
FfolA
de 35 - 65 mgllOOml
IlEROBĂ sânge.
Aminoacizii
rezultaţi din digestia
proteinelor alimentare
CALEA
RESPIRATORI E
la nivelul tubului di-
gestiv ajung prin sânge
la ficat şi la toate ţesu­
turile şi celulele orga-

l
Fig. 206 • Conexiuuile metubolismclor intenncdiurc
CITOCROMI ~>02- nismului. Atât la ni-
velul ficatului cât şi al
diferitelor celule ami-
noacizii pot fi implicaţi
în procese anabol ice-
sinteze de proteine, cât
şi catabolice- procese de dezaminare şi decarboxilare. Ul111ărind fig. 205 veţi descoperi principalele
h'ansfonnări ale aminoacizilor la nivelul organismului.

Retineti!
• •
• D eşi au fost h'atate separat, cele hoei tipuri de metabolisme sunt în sh'ânsă legătură datorită
"nodurilor" metabolice comune (fig. 206).

APLlC~TII
• Studillţi planş cle prcZl'nlnte şi constalllţi leg:iluril . e i tente Între cele tI'ei tipuri de
mctllbolisRll' intermediare.

184
-

Metabolismul energeti c
Mctabo lismul cncrgctic reprezintă gel/erarea şi
utilizarea el/elgiei l/ecesară desfăşurării activităţii Să ne reamintim!
orgal/islll/ilui. O rg.ulI smul ~m. ne.: oic- l1l'n tnl mt r",; !Încrc:.1
Energia-provine din oxidarea glucidelor, lipidelor, ! \,,; ţi i
UC tl mar\.. c inti! ti c.: de t.:nagi
proteinelor şi se înmagazinează în ATP şi PC de unde se A lim t.: ntc!t:- prin Jdl lnrii nULrim i J1t.: ",.m: II
eliberează treptat, fiind utilizată ulterior sub formă de: ~ ) n ţ in . reprC " II1L:l sursa tit.: 1n.1I 'rL tl pla -t il.. 'l f
gL:l1crt.:d/[1 '"eluiL ii pe ntru rro\.'c ;ul de \.:' rl.'~ l c! n.:
energie mecanică-contracţia musculară ; electrică -
su u p ~ ntlll rdace rca ţ c:s uturil ,, 1' ditm. c dur 111
transI11iterea n ervoasă; chimică -secreţie, excreţie; Jcc lu\, i l imp..dllllcnld c.: .1,ÎJ;U I'Ll prlllJm:efl,.:.1
calorică , etc. (fig. 207) conllllllU dt.: energiI.!.
Metabolismul e nergetic se exprimă în
calorii .Cantitatea de
ACTIVITATE CELULARA
energie e li berată de
. .
orgal1lsm prrn procese +
1 MECANICA
+
CHIMICA
+
OS MOTIC
+ ....!..
ELECTRICA! ! CAL0j'CĂ!
catabolice este egală cu
energia el ib e rată prin
arderea substanţe1 0r în +
Conlrac\ie
J
D·IVlZlune !
Biosin(eze
scJmbUri paltl;al de Eliberare
celulară celulare actiune de căldură
bomba calorimetrică: I g ~

glucide = 4, 1 calorii ; 1g I Fig . 20 7 • Tran s fufmărilc energetice În celulă

lipide = 9,3 calorii; 19
proteine = 4, I calorii.
Detell11 inarea cantităţii de căldură produsă în organism se realizează prin:
- calorimetrie directă - în instalaţii specia le denumite calorimetre;
- calorimetrie iI/directă prin determinarea pe o perioadă de timp a consumului de oxigen şi
eliminălii de dioxid de carbon , adică prin detelminarea coeficientului respirator a cărui valoare variază
în funcţie de substanţa catabol i zată (fig. 208).
Cheltuieli le energetice ale organismul ui sunt diferite
glucide eR = 1
în condiţii de repaus sau de activitate şi pot fi: CO2
II. Millillle - reprezentând lIIetabolislII III bllza! (MB) QR=-- proteine QR=O,8
° 2
sau de întreţinere-consumul energetic m 1111111 necesar lipide QR=O,7
menţinerii funcţiilor vitale;
- se detel111ină prin calorimetrie indire ctă, în condiţii
de repaus fizic , psihic, a limentar şi la
temperatură de confort;
Nou nascut
1 an
Fig. 208 . Coclicicntul respirator

55 kcal/m • /h
3 O kcal/m ' Ih
=-
- COnSUlTIu! de oxigen se măsoară Cli femei 1300 kcal/24 h - O 95kcal/ kg/h
spirometru l pe o perioadă de timp de 5-1 O barbati 1600 kcal/24h - 1 kcal-leg-h
111inute;
Fi g . 209 . Valo rii medii ale metaholismului li':
- se expri mă în caloriilm'/oră.
Echivalentul caloric al 0 ,=4,82 kcal
şi reprezintă cantitatea de energie e liberată p rrn M.B. 40 kcal/h
consumul unui litru de oxigen. Sedentarism 50kcal/h
Va loarea medie a metabolismului ba zai Activitati fizice usoare 50-90 lecal/h
vari ază în funcţie de vârstă sex, greutate, e tc. Activităti fizice moderate 90-140 kcal/h
fiind estimată la aproximativ 1500 kcal./24 o re Efort fizic intens peste 140 kcallh
(fig. 209) Deviaţiile cuprinse între + 15 şi - 15
se află în limitele n0l111ale. r ig. 2 10 . Vnria!ii ale meta bolismului c ncl"gctic I~
18 5
 Substanţă Glucide Lipide Proteine Valoarea metabo lis mului
bazal este influenţată de (fig. 2 10):
% din raţia
60-65% 15-35% 12 ,5% -factorijizio logici: vârsta,
necesa ră
sex, starea de activ itate, indigestia
Necesar/kg . corp 6g/kg 19/kg 1,4g/kg de alimente, temperatura
380-400g 30-110g
- factor i pato logici: _
Necesar total 100g/24h hip erfun cţia hipofi ze i, tiroidei
/24 h 1L4b
Calorii/gram 4, 1 kcal/g 9,1 kcal/g 4 ,1 kcal/g me dulo s upraren a lei duc la
c re ş terea MB iar hipo func ţ i a
I-i g. 2 1 1 • NCCl.·~ arlll .I i1nk <Il' !- ulJlll ll !C urganice in nqi:1 a lim e n tară ~ tiroidiană duce la scăderea MB.
b. !HlL\'illl l! - În co ndi ţii de
activitate. Activitatea musc ulară măreşte mult consumul energetic iar activitatea psihică produce creşteri
energetice doar de 3%.Consumul de energie ajunge la 3000-6000 kcal!24 ore. Pentru menţin e rea
organismul ui În stare de echilibru metabolic este necesar ca alimentaţia să aducă zi lnic cantitatea de
calorii echiva l en tă cu consumul energetic (fig. 2 11 ). D acă alimentaţia rea li zează un aport caloric
inferior consumulu i energetic, bilanţul energetic al organ ismului devine negativ ş i se utili zează
s ubstanţele de rezervă (glicogen, lipide) ş i chiar proteine structurale. Când aportul caloric alimentar
depăşeş te neces ităţil e energetice, plusul se depune sub fOI111 ă de rezerve lipidice .
.n..
9 Re~ine~i !
• E nergia este utili zată de organism atât pentru menţinerea procescţor vital e, dar ş i pentru a pcnnite realizarea
unor reacţ ii Cli carac ter adoptativ ale principalelor sisteme funcţionale ale organismului.

APLlCI\ ŢII
1. O pers oană de 35 de ani. greutate 85 kg, inăI~im e 188c l11, suprafa!a corpului aproximativ 2m 2, ar treb ui să
a ib ă un MB = 1500 Kcal. La proba determin ă rii MB, a consumat dintr-un spirometru 60.000 em3 02 timp de 5
minute. Cart.' l'slc dl'"iu~iil fuţii de vuloar'ca standal'd :
a) +0,3% ; b) + 15,7%, e) O; d) -2,9%; e) +1 1%
2, Se dau urnultoarcll' nlţii alimentare zilnice: 3. i\lodHieare'l metabolismului bal.u l se PI'O-
I :38g lipide, 25g glucide, 3 11 g proteine duce În :
2:s00g glucide, 100g proteine, 58g lipide A. hipertiroidism
3:92g lipide, 423g glucide, 100g proteine B. ingesti e de alimente
4:70g proteine, 406g glucide, 180g lipide C . e fort fizic
Care este raţia corec tă pentru un adult nomloponderal de 40 D. toate
de ani , care necesită circa 3000 calori ilzi pentru a - ş i pă s tra E. nici una
echilibrul mctabolic ponderal.

=8c. .___ N_u_tr

_ i_m
_ e_D_t_e_l_e...,.;..
Să ne reamintim !
Î l gl.:l1l.rJl pt'ntru lnlrcţincn:<J şi
ml,;npn n,:0.1 ';\;lrit J. ;o,;lIlJlah.: J
orgnmo;:mu llll. IITIul f,lI, c ti; ahIlK·nt.. .
pro ·~n itl. Jiu n.:gnul \ ... gclal 31 cel am -
mal. \mintiti-, a rolurile SUb"ilantelor
ul'guuicc in or!!J.1Ii"im!
' _i _r_a..,l; ,.i_a_a_li_m_e_D_t_a_r_ă_ _ _
Cantitatea de su bsta nţe alimentare utilizate de organism
În 24 ore trebuie să fie ega lă cu cheltuielile de energ ie zilnice
ale acestuia. Diferitele componente alimentare şi Îndeosebi
glucidele, lipidele ş i proteinele Îndeplinesc mul tip le roluri În
organism.
Din punct de vedere energetic, alimentele cu un con\inut
ridicat de glucide sau lipide au rol important În furnizarea
energiei necesare organi smului, fiind considerate a limente

186
energetice. Alimentele cu un co nţinut ridicat de proteine au în
primul rând rol plastic dar nu trebuie neglijată nici va loarea lor Alimente Kcall100g
unt 770
energetică. Valoarea energetică a fiecărui aliment este stTâns legată
ciocolată 610
de compoziţia sa c himică (fig .212).
zahăr 400
Hrana omului trebui e să cuprindă a limente diferite ş i în
carne de porc 340
cantităţi suficiente, astfel încât sa furnizeze energi a de care are
carne de vacă 320
nevoie organismul.
cartofi 70
Proporţia alime/ltelor /lecesare pe/ltru 24 de ore
varză 30
alcătuieşte ceea ce /lumim raţia alime/ltară. Raţia alimentară
trebuie astfel a l cătuită încât să co respund ă cantitativ ş i calitativ Fig. :! 12 o ' "alnarca
necesităţilor energetice ale organismului . c Il Crl.!l'lit'u a ali lllC' ll te IOl" !J 1
La 0111 , o a lim entaţi e raţională, nu înseanmă asigurarea
senzaţ i eide pleni tudine gastrică printr-un aport excesiv ş i neselectiv de alimente.
O alimentaţie corespunzătoare presupune:
lun aport alimentar în conco rdanţă cu nevoil e organ ismului , diferenţiate în funcţie de vârstă,
de tipul activităţii depuse, de anotimp, de condiţiile climaterice etc ;
I să asigure organ ismului :
- supOltu l energetic pentru ex istenţă (s ubstanţe energetice)
- elementele necesare creă rii unor structuri noi , ori refacerii ce lor uzate (substanţe plastice)
- biocatalizatorii de pro veni e nţă exogenă (sărmi minerale, vitamine) care nu pot fi s intet i zaţi În
organiSlTI

Nevoile e/lergetice ale organi smului se pot stab ili În funcţie de cantitatea de energie consumată
la efectuarea muncii prestate În condiţiile respective. Pentru nevoil e energetice, raţia a limentară se
întocmeşte ţinându-se seama de natura muncii , prin adăugarea, la cantitatea de alimente care reprezintă
min imum de energ ie n ecesară organismului în re paus
(metabolismul bazal = I 500 kcal) a unei can tităţi de alimente Kj proteine+lipide/g
necesare să acopere nevoia de calorii pentru efortul depus în
plus. 150

Nevoile plastice (de protide) se stabilesc prin metoda Glucide/g

bil an ţuluiazotului .
Echilibrul azotat se pune În ev idenţă prin faphd că azotul 500
minar (singma fo rmă sub care sunt eliminaţi produşii azotaţi) 100
este în cantitate apropi ată de cea a azotului ingerat prin alimente. 400
În cazul În care cantitatea de azot urin ară este s uperioară
aportului , echilibrul azotat este pozitiv, iar în caZliI În care 300
cantitatea de azot din urină este infe rioară aportului , echilibrul
50
azotat este negativ. 200
Nevoile catalitice (de vitam ine) se stabi lesc prin probe
ch imi ce, examene radio grafice, etc. 00
În general, o raţie alimentară, la un efort moderat trebuie 650 o
4 6 1216 2024
să conţină 60% glucide, 25 % lipide, 15 % protide la care se
261014162226
ada u gă vitamine, săru ri minerale şi apă (fig. 2 13) Varstă in ani
La copii (În perioada de creştere) sunt necesare 300 -
500 g de glucide, 2-3 g! kilocorp lipide şi 3,5 g!kcorp de protide. Fig. 2 13 · Necesaru l
de s uust :tn! c o rga nic e
la difcl"i fl' vârs tc

187
 ..
Adulţii au nevoie de 500 - 600 g de glucide în efort intens şi obositor, 110 - 160 g lipide şi 2
g/ kilocolV de protide.
Bătrânii, din cauza metabolismului scăzut au nevoie de o cantitate mai redusă: 200 - 300 g
glucide, 0,6-0,9g/kilocOlV de lipide iar cantitatea de protide este foarte mică.
Femeile gravide au nevoie de o cantitate de protide (substanţe formatore) mai mare.
În timpul iernii cantitatea de lipide trebuie sporită şi redusă vara.
Exemple de raţii alimentare:
1. Ratia alimentară pentru un adult care nu realizează un efort fizic important:
Componente alimentare Total
Protide ................. 70g 4,1 ca l x 70 287calorii
Lipide .................. 70 g 9,3 cal x 70 - 651 calorii 2578
Glucide .................. 400 g 4, I cal x 400 - 1640 calorii
Apă 0.0 ••••••••••• 2,5 1
o •• "'"

Săruri minerale ... ..... 20 g

Vitamine

2. Raţia alimentară pentru un adult care realizează activităţi fizice intense:

Componente alimentare Total
Protidc ................. 100g 4,1 cal x 100 - 410 calorii
Lipide .................. 150 g 9,3 cal x 150 - 1395 calorii 5085
Glucide .... . ............. 800 g 4,1 cal x 800 3280 calorii

VITAMINELE
În compoziţia chimică a alimentelor, un loc de seamă îl ocupă substanţele numite vitamine.
Vitaminele sunt substanţe organice absolut necesare organismului tiind, alături de enzime şi
honnoni , biocatalizatori. Deşi nevoile zi lnice de vitamine sunt foarte mici, lipsa lor mai îndelungată
din raţia alimentară provoacă stări grave, cunoscute sub numele de avitaminoze.
Vitaminele se sintetizează numai în plantele verzi; excepţie fac: vitamina D, care se sintetizează,
în anumite condiţii, în organismul omului şi vitaminele A, B" şi PP, care se sintetizează atât în corpul
plantelor cât şi al omului. Cu alte cuvinte, organismul nostru primeşte, odată cu alimentele, vitamine
sub formă activă şi sub formă inactivă, de provitamine.
Vitaminele prezintă următoarele proprietăţi:
- sunt puţin stabile;
- se distrug prin încălzire, Plin expunere la soare sau numai prin simpla păstrare mai îndelungată;
- sunt s ub sta nţe catalizatoare (biocatalizatoare), neavând nici rol nutritiv, nici energetic.
Vitaminele se găsesc în special în alimentele proaspete şi mai puţin în cele conservate. Astăzi,
cunoscându-se compoziţia lor chimică , se sintetizează în laborator şi se industrializează.
Numele vitaminelor este reprezentat prin litere ale alfabetului latin. Se cunosc vitaminele A, B,
C, D, E, F, K, P şi PP. Fiecare vitamină are o acţiune specifică şi lipsa ei provoacă o anumită
avitanlinoză.
După solubilitate vitaminele au fost grupate în: vitamille liposolllbile (vitaminele A, D, E, F,
K) şi vitamille Ilidrosolllbile (vitaminele B,C, P, PP) (fig. 214).

Vi/amilla A se mai numeşte şi vitamina antixeroftahnică pentru că lipsa ei provoacă uscarea

corneei (xeroftalmia). Se află în alimente de origine vegetală, în care se formează un caroten, o
provitamină pigmentară care se găseşte în morcovi, spanac, varză roşie, măceşe, ardei, sfeclă roşie ,
etc. Vitamina A se află ş i în alimente de origine animală (ficat, lapte, ouă).

188
 Vitamina A are influenţă asupra creşterii organismului şi În refacerea epiteliilor. Ea intră În
compoziţia purpmului retinian şi prin aceasta intervine În fonnarea imaginii pe retină, În adaptarea la
Întuneric a vederii.
''ilalllina B constituie un grup de vitamine- 20 vitamine, care intră În constituţia enzimelor
oxidoreductoare şi prin aceasta-intervine În metabolismul glucidelor, lipidelor şi protidelor. Din grupul
acesteia, cele mai importante sunt vitaminele Bl' B" B6 şi B12'
Vi/amina BI se mai numeşte şi vitamina antiberiberică , pentru că lipsa ei produce boala beri-
beri , care se manifestă prin tulburări nervoase, astenie şi paralizie musculară. Această boală este
răspândită În statele din
Extremul Orient, unde Vitamine liposolubile
se consumă mult orez
Vitamine Avitaminoza Unde se gasesc aceste vitamine?
decorticat.
Se găseşte În:
coaja fructelor de ce- A - opreste cresterea
reale (grâu, orez), droj- sau de crestere tulburari de vedere
- rezistenta slaba
die de bere, nuci, alune,
la infectii
lnăceşe, rinichi, ficat,
morcovi, porumb, caise , etc
carne de porc, etc.)

Vi/amina B, se o rahitism pentru copii

mai cunoaşte şi sub
numele de vitamina de
creştere. Lipsa el
influenţează creşterea
organismului, produce
dureri În membrele
inferioare, afectează
sensibilitatea ochiului şi S41U
urechii. Este sintetizată
În plante (fasole, tomate,
spanac) şi depusă În
organismul animal
(ficat, rinichi, creier).
Vi/amina B, este
sintetizată de plante
(cereale, drojdia de
bere) dar şi În intestinul
gros , de către flora
sau antirahitica decalcefierea oa,;eiIJ~
la adulti
o substanta continuta in pielea noastra:
esle singura vila mina fabricala de organism;
vitamine hidrosolubile
81 Beri-beri provoacă
anliberiberÎca socuri nervoase cu
apoi moarte
- leziuni ale buzelor,
gingiilor, limbii, pielii
82 - insufienta utilizare
a glucidelor de
- Scorbut. caderea
c dintilor, hemoragii ,
sau anem ie, lipsa

intestinală saprofită. Are

antiscorbufică rezistentei la infectii ,
moarte
~t,~~o distruge in
rol În procesele de mare parte. Pierderile sunt foarte
I I
transaminare şi de
decarboxilare ale ami- - Pelagra : tulburari
pp
noacizilor. Hipovita- digestive si mintale,
minoza conduce la stări anemie
de anemie (ca ulmare a
deficienţelor de sinteză a

189
 hemoglobinei) la tulburări ale troficităţii celulei nervoase, la alterarea excitabilităţii sistemului
nervos.
Vi/amina B" a fost izolată din ficat. Este rezistentă la temperatura de 120" C. Are rol in formarea
globulelor roş ii din sânge (eritrocite) prin sinteza acidului ribonucleic. Se foloseşte in combaterea
anemiei grave (pernicioase), în tulburările de creştere şi tulbw'ări ale sistemului nervos. Sinteti zându-
se şi în organis mul omului nu se cunosc tulburări de carenţă în legătură cu această vitamină.
Vi/ami11a C (acid ascorbic) se numeşte vitamina anti scorbutică, pentru că lipsa ei produce
boala numită scorbut. Aceasta se manifestă prin modificări în activitatea inimii şi a aparatului respirator,
hemoragii la gingii şi in alte regiuni ale corpului, carii dentare, astenie etc. Apariţia scorbutului se
datorează consumului indelungat a consumului de alimente conservate. Se găseşte în numeroase
produse vegetale cum sunt: măceşele , citricele, frunzele de pătrunjel şi de mărar, varz a verde, ardeii ,
pătlăgelele ro ş ii , hreanul, etc. precum şi în produse animale, cum este laptele, ficatul , carnea etc.
Acidul ascorbic (vitamina C) este necesar sintezei proteinelor din substanţa fundamentală, din structura
vaselor, a cartilajelor, oaselor.
Vitamina D se numeşte şi vitamina antirahitică, pentru că lipsa ei dă rahitismul , care se
caracterizea ză prin decalcifierea oaselor, intervine în echilibrul fosfocalcic şi osificare. ai aici putem
vorbi, ca ş i la vitamina B, despre un grup de vitamine D (D,. D,). Se găsesc în: untura de peş te, lapte,
unt, gălbenu ş de ou etc. Se formează in corpul animal, in piele, din provitamina ergosterol , sub
acţiunea razelor ultraviolete.
Intervenind în metabolismul calciului şi al fosforului , lipsa acestei vitamine mai produce carii
, căderea dinti
dentare si , lor.
Vitamina E se mai cunoaşte şi sub numele de vitamina de reproducere, întrucât lipsa ei produce
sterilitatea. Se găseşte în: embrionul boabelor de grâu, in lapte, ficat, ouă etc.
Vita mina F se găseşte în lapte, unt, ulei de măsline , ulei de floarea soarelui , margarină etc .
Lipsa acestei vitamine produce eczeme, leziuni ale pielii.

Vitamina K se mai numeşte şi vitamina antihemoragică , pentru că lipsa ei produce hemoragii,

din cauza necoagulării sângelui. Această vitamină se găseşte în spanac, varză , conopidă, morcov etc .
Ea se sintetizează în intestinul gros sub acţiunea florei microbiene saprofite.

Vitamina P se nW11eşte şi vitamina de penneabilitate pentru că lipsa ei măreşte penneabilitatea

vaselor capilare ş i produce hemoragie.

Vitamina PP sau vitamina antipelagroasă , de unde şi numele de PP, previne pelagra. Ea se

găseşte în porumb, de aceea alimentarea numai cu mămăligă duce la pelagră. Se află in drojdia de
bere, făina de grâu. Vitamina PP intră în alcătuirea unor enzime oxidoreducătoare. Carenţa ei este
unnată de tulburări trofice ale epidennului (dermatită) , ale tubului digestiv (diaree) şi ale sistemului
nervos (demenţă).

Retineti !
• •
• V itaminele sunt substanţe indispensabile organismului. Ele iau parte la desfăşurarea normală
a tuturor proceselor din organism, înlesnesc diferitele reacţii biochimice, (sunt biocatalizatori).
Lipsa lor dă tulburări grave.

190
 II.3. FUNCŢIA DE REPRODUCERE

Sistemul reprodueător la om

Să ne reamintim !
Reprc1ducerca este o proprietate fundament.tla a organi. muiui ar se r~ali zc.,,;j prin
participarea a doi indivizi de se.' diferit.
Organizarea morfllfuncţionalf, a i ~ t, mului re i rndudtt la .1I1' hd .- e c este e, trcl11 de
co mplexă, gonadele având auil funqia de li !1Plt!UCC l;aJnC!; (o uk ""' p"nnalo71i"il c ,t '.' [lL
aceea de a secreta honll11ni Se uali , cur" Plin difemclL Inr acţiuni li upra (,r~andnr h'CniLtiL ~i
asupra întregului organi sm asi!:,TUră l:onditii pentru n.:prot!ul'cfL.

1. Aparatu[ genital feminin este alcă tuit din

dou ă avare ş i căile genitale reprezentate prin: două
trall/pe lIterine, uter şi vagin (fig. 215) .
. Ovarele sunt organe pereche, situate În pelvis,
de o parte ş i de alta a uterului . Produc ovule (ga meţi
feminini)- funcţie exocrină şi secretă hOl111oni - fi.l11c~e
endocrină.
Forma ovarului este ovoidă iar suprafaţa este
n etedă Înainte de pubertate ş i cu multe cicatrice la
femeile vârstnice.
Este format din două zone (fig.216): În partea
centrală este zona medul a ră - stroma ova ri a nă-c e _------Vulvă

conţine ţesut conjunctiv lax, vase sanguine, nervi ,

Fig. 215 • Sistem ul gcnill1l feminin
mu şchi netezi, iar la exterior este zona ce rt i cală care
prezintă la suprafaţă un epiteliu de acoperire. Sub acesta se află foliculii ovmi eni - fOl111aţiuni veziculare
În diferite stadii de evoluţie (fig.217) , în care se dezvo l tă ovulul:
a)falic/lli prill/ardiali (primari) care reprezintă forma iniţială , au aspectul unor corpusculi
sferici alcătuiţi dintr-o celulă mare sferică s ituată central (ovocitul 1), iar la periferie dintr-un strat de
celule mici - celule foliculare.
b) falic/lli avarieni secundari plini, a lcătuiţi din ovocitul I Înconjurat de două straturi de celule
fo liculare.
C) fali c/lli avarieni secundari, cav itari alcătuiţi din
ovocitull, Înconjurat de două sImturi de celule foliculare între
care se fonllează o cavitate care se umple cu lichid folicular
vâscos care co nţin e hOl1l1onii ovarieni activi - estrogenii.
d) Ialieulul malur ter!im; de Graf!, care constituie
stadi ul de dezvoltare completă a foliculului , este cel mai
vo luminos. Ovocitullocalizat periferic este iniţial de ordinul T
(diploid). Înainte de ovulaţie suferă prima diviziune de manlrare
şi devine ovocit Il (haploid). Sub această fonllă este expulzat
În timpul ovulaţiei. Ovulaţi a are loc În a 14-a zi a ciclului

19 1
 30(ţlm . 5mm
~
ovarian sub influenţa LH-
ului ş i con stă în ruperea
mem bra ne i fo liculului
matur după care, ovocin,l,
Foliculi Foliculi Folicufi
primordiali primari tertiari
cu lichidul folicular sunt

::::::: "4'4"==::=::::=î~===::::J'F====!==~=~~ 2 · captate în trompele ute-

h=·=·=t? rine. Aici are loc a doua
Debutul .
1 11 i diviziune, în care ovo-
5mm
.- ~ citul II (haploid) se
transform ă în preovul
(haploid). Din preovul

-
~jn~\\~'~)'~~=::;=::====i'~====~======~
O Reglaje
foliculară
1A
~
OVulalie

Fig. 1 17 • Evol ll!ill fnliculilm' lJ\'llricni

- lutcinicâ
.
I\NU,,)
~-~ ciclu
se formea ză ovulul fe-
cundabil (haploid) care
este deplasat de-a lungu l
tl'Omp e i prin mi şcăr il e
ci Iilor.
ziua • • _r-- dezvollarea unui
• , • • --- - - . nou folicul
Maturizarea foliculilor începe la pubertate
ş i ţine până la m enopau ză sub controlul FSH-ului
• • ovar
dezvoltarea (hoi1TIon foliculo-stimulant).
foliculului
O ,'ogcll e:'1I
corp Procesul de fOimare a ovulului matur în
galben ziua7
fo li cu lii ova rieni se nume şte ovoge ne ză iar
eliberarea acestuia se nume şte ovulaţie. La naştere
ex istă în ambele ovare 400.000-500.000 foliculi

• elibe rarea ovulului

ovarieni primordiali. Cea mai mare parte a acestor
Foliculi degenerează. Doar 300-400 se vor matura
Fig. 1 1N • FUnCp(lllllrl'n l'idicii Il o\'urlliui ciclic în perioada de fertilitate a femeii (fig.218).
Celula germinati vă primordială are Uil set
dublu de cromozomi, este o ce lulă diploidă (2n). Ea se divide mitotic ş i dă na ştere la ovogonii (2n).
Prin diviziunea mitotică a acestora rezultă ovocitele de ordinul I (2n) (fig. 219).
În momentul ovulaţiei, se produce
Meiozâ prima diviziune m eiotică din care rezultă
două celule haploide: o celulă mare, ovocin,l
de ord inul 11 (n) şi o celulă mică , primul
globul polar (n) ovocitul fI este expul zat,

a~~
prin ruperea folicului , în trompa uterină.
Aici ovocitul Il s uferă o diviziune
/ PrimUl globul
Rol r a, mitoti că din care re z ult ă două ce lul e
~'dOiloa hap loide (n) preovulul ş i al doilea globu l
polar. Din preovul se formează ovulul
fec undabi l haploid (n) care este deplasat de-
a lungul trompei prin mişcările cil ilor.
Ovogonii II Ovocil I II II
OVoot II Ovul După eliminarea ovocitului Il (n)
.1 fo liculul
• ga lben, care ovruian matur se transformă în corp
Dupa pubert ale
ia naştere prin transfoi1TIarea
2 1C) . Ovogc nc:l.n celul elor foliculare în celule endocri ne ce
secretă atât progesteron cât şi estrogeni.

192
 ~.

· Trompa uterină este un organ

pereche situat de o parte şi de alta a
uterului care face legătura Între ovar
şi uter. Extremitatea dinspre ovar are
fonnă de pâlnie şi prezintă numeroase
franjuri , care are rolul de a capta şi
F r r Va s sanguin
r
conduce spre uter, ovulul expulzat.
· Uterul este un organ cavitar,
nepereche, situat median în pelvis,
între vezică şi rect. Pe extremitatea
inferioară (colul uterin) se inseră
Faz ă luleinicti
vaginul. În pereţii uterului se găse ş te Fază folicularâ

o mu s culatură foarte puternică ,

căptuşită de o mucoasă.
În perioada de fertilitate a femeii , mucoasa uterină suferă , sub influenţa honnonilor ovmieni ,
modificări ciclice care se desfăşoară în cursul a 28 de zile (ciclulmenstrual) şi trece prin următoarele
faze (fig. 220):
- faza menstruală cu durata de 2-3 zile în care stratul superficial al mucoasei uterine distruse, se
elimină în vagin, împreună cu o anumită hemoragie.
- faza proliferativă , între a 4-a şi a 14-a zi, caracterizată prin proliferarea şi îngroşarea mucoasei.
- faza secretorie care durează de la a 15-a zi până la o
nouă menatruaţie, în cazul în care nu a avut loc fecundarea
ovulului.
Când ovulul nu este fecundat, cOt]Jul galben, în a 24-
a zi a ciclului, începe să degenereze şi se cicatri zează.
Dacă ovulul a fost fecundat, cot]Jul galben persistă şi
prezintă o activitate endocrină în primul trimestru de sarcină.
Aceste modificăti ale mucoasei uterine creează condiţii
optime pentru grefarea ovulului fecundat.
· Vaginlll este un organ cavitar tubular, în continuarea
uterului care prezintă în partea inferioară, la virgine, himenul,
o membrană care se rupe la primul contact sexual. Fig. 22 1 • Sistemul genilal masculin
- Este organ copulator şi canal de naştere.
2. Aparatul genital masculin este constituit din
testicule, căi excretoare, glande al/exe şi OIgal/lIl coplliator
Tesut
(penislI/) (fig.22I ).
· Testicllilli (organ pereche) este glandă genitală Tub
masculină ce îndeplineşte două funcţii:
a) exocrină - spermatogeneza- care constă în fonnarea
celulelor sexuale (spermii), la nivelul tubilor seminiferi
contorti.
\\
,
b) endocrină- prin care celulele interstiţiale Leydig ale
parenchimului testicular secretă honnonii androgeni
(testosteronul). invelis I

Testiculul se de zvoltă iniţial în regiunea lombară a

cavităţii abdominale. Începând din luna a treia a v ieţii Fig . .:!::!2 . Structu ra testic u.JuJui

193
 intrauterine, Începe să coboare prin peretele anterior
al abdomenului , În regiunea inghinală şi la naştere
ajunge În scrol.
La exterior este acoperit de o membrană
fibroasă alb-sidefie numită albuginee (fig. 222). La
partea superioară a testiculului , albugineea prezintă
O condensare, ca un con fibros, denumită
mediastinul testicular, străbătută de canalele
excretoare, vasele şi nervii testiculului. Din această
îngroşare pornesc spre interior septllri conjunctive
care Împart testiculul în 200-300 lobuli, de formă
spermatozoid piramidală, cu baza spre albuginee şi vârful spre
mediastin. Fiecare lobul testicular conţine:
Fig. 223 • Tubii s l'millife ri
- unul până la patru tubi seminiferi contorţi
în interiorul cărora se fOllnează gameţii masculini (spennatozoizii)
- ţesut conjunctiv interstiţial În care se află vase, nervi şi celulele interstiţiale Leydig care
secretă hormonii androgeni.
Tubul seminifer este alcătuit din mai multe straturi de celule seminale (producătoare de
spermatozoizi) printre care se găsesc celule de susţinere (fig. 223).
SpeJ'llllllogelle-;'lI .
Este funcţia exocrină a testiculului şi constă În capacitatea acestuia de a produce spermatozoizi.
Începe la pubertate şi se continuă toată viaţa , diminuând progresiv la bătTâneţe. Este rezultatul unor
procese complexe de diviziune şi maturare a celulelor gernlinale primitive - spermatogoniile, care se
găsesc pe membrana bazală a tubilor seminiferi (fig.224). Spermatogoniile (celule diploide 2n) se
divid de mai multe ori prin mitoză şi dau naştere spermatocitelor de ordinul [- celule (2n) care conţin
un număr complet de cromozomi (44 autozomi şi doi cromozomi sexual xy). Spellnatocitele de ordinul
[se divid meiotic şi formează sperma-tocitele de ordinul II, celule haploide, care conţin un număr de
cromozomi re-
dus la jumătate
Diferenţierea (n). Spermato-
citele II se divid
Etapele
gametogeneze' Multiplicare
mitotic şi dau
naştere sperma-
- Il, tidelor celule
\
haploide (n).
Spermatidele
@ .- se transformă di-
" rect, fără divizi-
uni în spennato-
zoizi (fig. 225).
Spermatozoizii
maturi sun! elimi-
naţi la exterior,
vehiculaţi În li-
stadii celulare Spermato- Sperma-
succesive tozoizi chidul spermatic.
cite I

Fi g. 224 • Spcrm41togcllcza

194
 Tubii unui lobul se unesc Într-
un tub drept (colectiv) care se deschide
1
ÎnlT-o reţea de canale neregulate, apoi. 2
3
În 10-12 canale eferente,care se 5
Îndereaptă spre canalul epididimar
alcăt uind epididimul. De aici se
continuă cu canalul deferent care urcă
În abd o m en . Canalul deferent se
continuă cu canalul ejaculatorcare după Fig. 125 . Transformarea spel"lnatidclur in spcrmHtozoizi
ce se uneste , cu can alul de excretie , al 1. lll el11bra ll rl ce lular;l: 2. c Îtop las l11fl: J . llu c le u:
veziculei seminale, străbate prostata şi -L acrozol11 : 5. cC l1lriol i: 6. mÎlOcundrii
se deschide În uretră.
· Veziculele sem il/ale au rolul de a secrela un lichid care se e limină În canalul ej aculator, servind
ca vehicul si ca mediu nutritiv pentru spermatozo izi.
· Prostata este o glandă vol uminoasă , tubuloacinoasă, unică , s ituată În pelvis, sub vezica urinară,
ş i Înconjoară porţiunea iniţială a uretrei. Secretă un lichid ce inb'ă În constituţia spenll ei.
· Pel/islii este organul copulator
Spermatozo izii maluri sunt eliminaţi la exterior, vehicul aţi În li chidul spermatic, ce reprezintă
prod usul de secreţie al glandelor anexe (prostată ş i glandele semi nale) .
F'i:.i o/(I~ i/1 /,el,,'ot!IICt,,.ii
La om funcţia de reproducere cuprinde o serie de procese care au drept rezultat fecundarea
ovulului de către spel111atozo id ş i f0l111area produsului de co ncepţi e.
Fecundaţia este internă având loc la ni ve lullTOmpelor uterine, unde spermatozoizii ajung ca
urmare a pătrunderii lor În vagin În timpul actului sexual.
Pentru fecundarea ovulului este necesar un singur spermatozoid.
Sexul copilului este determinat de tipul de spermatozo id care fecundează ovulul.
Atât spermatozo idul cât ş i ovulul având câte 23 cromozomi fiecare, oul 46 cromozoni (44
autozomi si 2 cromozomi sexuali). Dacă ambi i cromozomi sex uali sunt X copilul va fi fată , iar dacă
unul va fi X şi celălalt Y cop ilul va fi băiat.
Naşterea constă În expulz ia produsului de concepţie aj uns la termen (280 de zi le).

Retineti!
• •
• N oţiunea de reproducere, În general, defineşte procesul de perpetuare a organismelor vii prin
producerea de indivizi noi, care au b'ăsăturile caracteristice spec iei din care fac parte .
• Spermatozoidul ş i ovulul conţin fiecare jumătate din numărul de cromozomi
caracteristic speciei umane - câte 23 cromozomi, din care 22 sunt cromozomi autozomi
ş i unul este cromozom sexual sau heterozom.

APLlC~TII
1. Calculaţi când va începe următOl' ul ciclu menstrual dacă pe 26 - IV au trecut 5 zile de
la terminarea ultimei menstruaţii:
A. 30-IV; B. 1O-V; C. I-VI; D. 3-V; E-1 6Y.

195
 2. Câte zile e ' istă Între sfârşitul primei menstruaţii ~i Î ceputul degenerăr' i corpului
galben?
A. 17 zile; B. 10 zile; C. 21 zile; D. 24 zile; E. 4 zile.
3. O femeie aşteaptă, iitoarea nienstraţie pe data de 6 .. În ce eta a 'c1ului menstrual
se va fia pe 24:
A - ziua degenerării corpului galben; B - faza secretorie
C - faza menstruală; D -Ia mij locul ciclului menstrual
E - faza proliferativă
..1. Evidentiati firmatiile corecte:
1. G landel~ n;asculine ~unt glande mixte, pereche deoarece sunt situate În cavitatea abdominală.
2. Uretra masculină străbate prostata deoarece conduce sperma.
4. Raportul ma . im posibil Între numărul tubilor seminiferi centerţi şi cel al canalelor
eferente este:
A. 120: 1; B. 100: 1; C. 1: 50; D. 300: 12; E. Nu se poate calcula
5. Precizati stadiul ·vulutiv în care se divide mei .. tic celula sexuală mascu ină:
A. sperma ti de; B. spennatogonii;
C. sperma toci te primare; D. spemlatozoid;
E. spennatocite de ordinul II
b. În urma celei e-a doua diviziuni mitotice, a gametului feminin rezultă:
A.ovocitul; B. ovulul; C. al II lea globu l polar;
D.ovocitull; E. ovogonia.
7. Evidenţiaţi alirmaţiile corecte:
1. spemlatidele au acelaşi număr de cromozomi ca ş i spermatozoizii deoarece aceştia rezultă
prin mitoza spennatidelor
2. ovocitul 1 are 23 cromozomi deoarece rezultă prin diviziunea meiotică a ovogoniilor.

Sănătateareproducerii, plaDing familial,

conceptie
, si, contraceptie,
, s rcina, nasterea
,
Sănătatea reproducerii esle defillită ca o bUIlăslare
Să ne reamintim! fizică, menlală şi socia lă ÎIl 101 ceea ce ţille de sislemul de
reproducere, Înloale etapele vierii umalle. Ca unnare, sănătatea
F u Il\. !. i:;, Ira
reproducerii implică o viaţă sexua l ă satisfăcătoare ş i in
UJ
, sigw-anţă, posibi litatea de a procrea precum şi libertatea de a
hotărî când, dacă ş i cât de des doresc să procreeze.
Sănătatea reproduceri i include dreptul femei lor şi al
II. bărbaţilor de a fi infonnaţi şi de a avea acces la metode sigure,
eficiente, accesibil e şi adaptabile de planificare fami li ală pe
care să le poată alege singuri, precum şi dreptul de acces la servicii medicale corespunzătoare ce
pennit femeii parcurgerea in siguranţă a sarcinii şi naşterii.
Planificarea fa milialii reprezintă capacitatea persoanei sau cuplului de a anticipa ş i de a avea
numărul dorit de copii, la momentul ales şi la intervale de timp intre naşteri, pe care le hotărăsc
singuri. Acest lucru se poate îndeplini prin folosirea metodelor contraceptive ş i prin b'atamentul
infertilităţii involuntare.
Obiectivele serviciilor de planificare familială:
- abilitarea individului/cuplului de a decide dacă şi cînd să a ib ă copii;
- prevenirea sarcinilor nedorite, avortului şi abandonului de copii;

196
 - identificarea nevoilor personale în vederea luării unei decizii inf0ll11ate
privind folosirea unei anumite metode contraceptive;
asigurarea utilizării corecte a contraceptivului ales;
prevenirea infecţiilor cu trartsmitere sexuală (lTS);
prevenirea şi depistarea precoce a cancerului de col şi de sân;
păs trarea/ameliorarea calităţii vieţii de cuplu.
Sen'iciile de planificare/amilială şi sănătatea reproducerii constau În
consiliere şijiu 'I1izare de il~rormaţii despre metodele de evaluare a stării de
să nătate, În vederea utilizării unei metode sa li alta de co ntracep ţie,
diagnosticul de/ectelor genetice, educaţie pentru sănătatea sexuală şi a
reproducerii.
Planificarea familială contribuie la sănătatea copiilor, a femeilor, a
bărbaţilor, contribuie la întărirea cuplului, reduce cheltuielile legate de
medicamente, servicii medicale în cazul avortului. Pentru comunitate previne
fenomenul de abandonare a copiilor în m ate rni tăţi ş i spital e, reduce n aş terile
de copii nedoriţi şi reduce nevoile de i n stituţionalizare .
Concepţia se realizează în perioada de maturizare sex ua l ă a celor
două sexe, atunci când conc e ntraţia hormoni lor - androgeni ş i estrogeni- este
suficient de crescută în sânge. Cu 14 zi le înainte de prima zi a menstruaţiei
care un11ează, are loc ovulaţia. Faza preovulatorie a ciclului poate fi mai sClută,

o
ovul
I1c recundat

uter -t----'~::.__-

cordon
ombilical

197
cea postovulatorie răm âne Însă de 14 zil e. Ovulul ajunge din ovar În pavilionul trompei. În cursul
ejaculării, lichidul prostatic determină , În prima etapă, coagularea conţinutului seminal, prevenind
curgerea sa din traclul genital femel, iarÎn etapa unnătoare lichefierea spennei pentru uşurarea pătnmdelii
În uter. În urma actului sexual, prin m.işcări active spermatozoizii ajung din vagin În colul ş i cavitatea
uterină , În curs de 1-3 ore ş i de aici În pavilionul trompei unde are loc fecundarea.
Primul ajuns este spem1atozo idul fecundant, fecundaţia fiind monospennică. Prin unirea
nuclei lor celor doi gameţi se reface numărul de cromozomi caracteristic speciei, detell11inând În acest
mod şi sexul viitorului individ în funcţi e de spem1atozoidul fecundat: (fig. 226)
22X + 22X = 44XX (sex feminin)
22X + 22Y = 44XY (sex masculin).
Zigotul format începe să se segmenteze în timp ce parcurge trompa uterină , Îndreptându-se
spre uter (72 ore). În uter, zigotul îşi continuă segmentarea Încă 3 zile, după care se fi xează în mucoasa
uterină- l/idaria (fig. 22 7). Din zigot se formează embrionul care se dezvo ltă timp de nouă luni în uter.
Din luna a treia embrionul devine făt, care creşte ş i se d ezvo ltă până la sfă rş itul lunii a noua de
sarcină. Schimburile nutritive dintre mamă ş i făt se reali zează
prin intenn ediul placentei ş i al vaselor ombilicale care stabilesc
legătura dintre aceasta ş i corpul fătului (fig. 228).
Naşterea cuprinde ansamblul fenom enelor prin care
se rea li zează expulzia fătului la sfărşitul celor nouă luni de
dezvoltare intTauterin ă.
C mlraccpţia - constă în aplicarea unor metode de
împiedicare a con ce p ţ i ei . Aceste metode pot fi: abstil/el/ra
periodică , metoda amel/oreei de lactarie, metode
cOlltraceptive tie barieră, Ilie/ode de barieră vagillll/ă,
cOl/traceptive orale combil/ate, dispozitive il/trauteril/e.
1. Abstil/el/ţa periodică - constă într-o serie de măsuri
pe care femeia le aplică în faza fertilă (interva l al ciclului menstrual în care femeia poate rămâne
însărc in ată).
J. Metodo calelldamlllllli - cons tă în calculul bazat pe calendarul ciclurilor menstruale, femeia
înregistrează ciclurile ei menstruale pe o pe ri oadă de 6 luni. Prima zi a fi ec ărui cic lu menstrual este
ziua în care începe m e n s tru aţ ia (ziua 1), apoi zil ele se numerotează în continuare (ziua a 2-a, a 3-a
etc.) până la ultima zi înainte de menstruaţi a următoare. Un ciclu menstrual poate varia între 25 - 35
de zile. Din ciclul menstTlIaI cel mai scurt se scade cifra 18 ş i se obţine numărul în ca re începe
perioada fertilă. Din ciclulmenstrual cel mai lung se scade citi·a II ş i se obţine ziua în care se termină
perioada ferti Iă.
2. Metoda l1/ucusllfui cervica/ - constă în verificarea zi lni că a prezenţei , aspectului şi calităţi i
sec reţiilor vaginale. Momentul de secreţie m axi m ă coincide cu ovulaţia.
3. Metoda temperaturii bazate - constă în măsurarea zi lni că a temperalurii cO'lJlllui în conditii
de repaus. În momentul ovulaţiei temperature c reşte cu 0,2 - 0,5 "e şi se menţine cresc ută până in
preajma următoare lor menstruaţii.
Il. Metoda amel/oreei de /actarie - constă în utilizarea a l ă ptatului ca m e todă temporară de
contracep ţie. Această metodă conferă o protecţi e n aturală împotriva sarcinii şi încuraj ează începerea
utilizării unei alte metode în momentul pOITivit.
III. Metode contraceptive de barieră. Prezervativul este un mijloc de protecţie faţă de sarcina
n e dorită şi alte boli , HIV ş i SIDA. Prezervativele se păstrea ză în locuri răcoroase, la Întuneric, se
ve rifi că ambalajul care nu trebuie să fie deteriorat.
I V. Metod"le de barieră vagil/ală constau în folosirea unor spel111icide (tablete, oV1lle, geluri,
creme) care se amplasează în vagin înainte de contactul sexual.

198
 V. COl/tracepth'e/e orale combil/ate, denumite ş i anticoncepţionale sau pilule de control al
n aş terilor sau contraceptive orale. Ele conţin doi hml110ni similari hormoni lor sexuali feminini (eSl1'Ogen
şi progesteron) sintetizaţi chimic în doze foarte mici (microdozante). Pilulele, pentru a avea eficienţă
maximă trebuie luate zilnic, aproximativ la aceaşi oră timp de 21 de zile, cu pauze de 7 zile.
VI. Dispozitivl/l il/tral/teril/ folosit în România este de două tipuri: cu cupru ş i cu progestogen.
Actiunea acestora constă în împiedicarea întâlnirii dintre spennatozoizi si ovul îngreunează mi scările
spe'nnatozoizi lor în ITactul genital feminin şi reduce capacitatea lor de a 'fertili~a ovulul. De asel\lenea
împiedică implantarea ovulului şi producerea nidaţiei. Prezintă o efic ienţă foarte ridicată. Se aplică,
cu grijă, femeil or care au un uter sănătos. Se impune examenul general obligatoriu înainte de inserţia
dispozitivului intrauterin. In afara acestora se poate folosi sterilizarea chirurgicală voluntară a
persoanelor care nu doresc copii.

N0liunl elementare de Igienă fi

patologie a sistemului reprodueător

Această perioadă din viaţa

omului core spunde
pubertăţii (perioadă a vieţii omului între copil ă ri e ş i Să ne reamintim !
adolescenţă) şi adolescenţei (vârsta de trecere spre
maturizare), etape critice în dezvoltarea individului, când are 1).; \ (llt,m.~.l 'ol' lIu lu RC' pn1duCl: In
bai \,; li IIHr~ 11 'i I h ani si Sl: ~ fiir:-, c~ 1 1: In
loc atât o accelerată dezvol tare fizică s, i sex uală cât si , ~n ' I dt.: .mi. iur In klt: 1I1tr\! 1"l..; j 1~
transformări profunde în sistemul endocrino-vegetativ ş i cel
,mi. ult,,;rul dc\\.: nilld 11111111r 1.1 16 .Ini.
neuropsihic. Putem spune că pubertatea şi adole sce nţa
constituie momentul crucial , pentru viitor, atât din punct de vedere al dezvoltării morfologice cât ş i
psihice.
În aceste perioade, la băieţi se dezvoltă musculatura şi se schimbă vocea, iar la fete are loc
depunerea de grăsimi cutanate ş i creşterea mamelelor (caractere sexuale secundare).
Puberii şi adolescenţii au o sensibilitate emo ~on a lă şi afectivă, imagina~e bogată, slmt preocupaţi
de propria lor persoană, de sexul opus, dar ş i de viitorul lor, pe care il văd într-o formă ideală.
Activitata sexuală în perioada pubertăţii ş i adolescenţei este dăunătoare , deoarece oboseşte
sistemul nervos, anihilează sentimentul de dragoste care are rol să pondereze şi să umanizeze instinctul
sexual.
Graviditatea în acestă perioadă influenţează nefavorabil atât c reş terea cât ş i dezvoltarea generală
a organismului.
Pentru asigurarea unui organism sănătos (împotriva infecţiilor) u'ebuiesc respectate câteva reguli
de i g ienă a organelor genitale: curăţirea z ilnică a reg iunii ano-genitale, evitarea eforturilor fi zice
prelungite, a frigului , a băilor reci etc.
A/lex ita - este inflamaţia trompei ş i a ovarului datorită unei infecţii microbiene (gonococi,
sta filococi , sU'eptococi, colibacili). Avorturile, naşterile, raporturile sexuale infectante, lipsa de igi e nă
genitală, sunt cauze determinante. Simptomele caracteristice bolii sunt, dureri în abdomen ş i regiunea
10mbară (şalelor) , febră , secreţie vaginală a bundentă sau pierderi de sânge prin vagin. Faza acută, de
cele mai multe ori, evoluează spre cronicitate. Anexifa cronică se carac terizează prin dureri pelviene
uni- sau bilaterale accentuate de frig, oboseală, menstruaţie ş i raporturi sexuale.
J ;/gi/lifll - este inflamaţia vaginului datorită infecţiei micotice (Oidium sau Candida) sau a
gonococului parazit 7J-ichomonas.

199
 -
Formele clinice variază în ["uncţie de natura gel111enului care le produce. În general se manifestă
Plin usturime, dureri ale vaginului, intensificate de micţiune (lll"inare) şi de raportlll"ile sexuale. Netratată,
boala se agravează şi produce complicaţii.
A deI/oII/III de "ros/uui este tumoare benignă care se dezvoltă pe prostată. Apare în general la
bărbaţi după 50 de ani. Se dezvoltă lerit, determinând tulburări de micţiune, greutate la urinat şi chiar
retenţie de urină, determinând complicaţii (cistită, calculi renali , infecţii renale, insuficienţă renală).
Este bine să se efectueze intervenţia chirurgicală- extirparea adenomului înainte de apariţia
complicaţiilor.
CUI/didozu este provocată de o ciupercă microscopică (Candida a/bieallS) şi se caracterizează
prin secreţii vaginale albicioase şi prurit vulvar.
Sijilisllleste provocat de o bacterie (Treponema pallidllln). Boala are trei stadii , separate prin
perioade de latenţă.
a. după 21-27 de zile de la contaminare apare şancrul moale, caracterizat prin apariţia de
leziuni roşiatice nedureroase cu margini dure, de obicei la nivelul organelor genitale şi a zonelor
înconjurătoare. La sfârşitul stadiului primar şancrul sifilitic dispare, chiar fără tratament, mărind astfel
riscul de ignorare a bolii.
b. stadiul secundar apare după 6 săptămâni de la instalarea stadiului primar şi durează 2-3 ani.
Se caracterizează prin înroşirea pielii corpului, inclusiv pe palme şi tălpi.
c. stadiul terţiar este latent, asimptomatic. Survine după 2-20 ani de la apariţia stadiului primar.
În acest ultim stadiu, boala afectează sistemul cardiovascular şi nervos, ducând la retardare mintală ,
orbire, paralizie, surditate, psihoză. Pe corp şi pe suprafaţa organelor intel11e apar ulceraţii de dimensiuni
mari. Bacteria poate traversa placenta, afectând şi dezvoltarea fâtului.

II.4. ORGANISMUL - UN ror UNITAR

~:. . ____R_ o_m_ e_o_._t_a_Z_i_a_ m_ e_d_i_U_ U_i _iD
_ t_e_rn
_____

Să ne reamintim !
o ti li tIIn 1 r 'ah ~U<J II PC:l ll lJJWnli1 scbiHiburi d L m..tkri"" (~UbSlan\I.;). ent.:rgie şi inJ~lfIl1a!ic i.:U
11' ,II I .... dU J~ \ -1.1:
P"1l IU ii.nll.,;ll011 n..'J 1,,:,-l{l ... t;1! 1.1 tI,'rbllbll1ului I!1I:LlJldi!iil' !Il ,-"arI,;, C i"ll varia~ · · p\!rnl,m '1l1\. ,Ik raL!orilor
dm ltI\!'diu. un r01 iml)ort.an t'C." in lt1t..."diu1Ilt lOr "I'n. "'-1)" ... 1 U'Cj!' s;.J- . i ITll.!o !inJ ~(lIhllJ1le i,;'j]radi,,;ri~tkîJ... fizÎl:o-

Constanţa mediului intel11 este condiţia esenţială a independenţei organismului faţă de mediul
de viaţa şi este cunoscută sub numele de homcostazic (homoios - asemănător; stasis - stare).
Homeostazia se realizează cu ajutorul a trei feluri de mecanisme:
1. Mecan ismele ji7.ico-chilIl ice - participă la mentinerea relativ constantă a pH-ului sangvin
(7, 30, -7 ,42) şi constau în sistemele lampon din sânge.
Un sistem tampon este un amestec format din:
- acid slab şi sarea lui cu o bază puternică (care se opune acţiunii acizi lor);
- o bază şi sarea ei cu un acid tare (care se opune acţiunii bazelor).
Creşterea concentraţiei de hidrogen (acidoza) poate duce la moarte prin comă, în timp ce
scăderea c<incentraţiilor ionilor de hidrogen (alcaloza) poate provoca moartea prin tetanie si convulsii.
În funcţie de această situaţie organismul intervine cu sistemele sale de control în 'menţinerea
echilibrului hidroelectrolitic, adică a constanţei relative a pH-ului sanguin astfel:

200
 - PIămâl1ul elimină ca" ~ produs de celul e sub forma de H,CO J •
- Ficatul neutralizează o parte din substantele aJcaline si mai ales din cele acide, care ajung la
°
el pe calea venei porte. altă parte din aceste substanţe este ~Jiminată prin bilă. Tot În ficat, acidul
lactic (care tinde s ă acidifieze sângele) este transformat În glucoză.
- Rillichiul elimină unii acizii nevolatili (acidul uric, acidullactic). În rinichi are loc şi fOImarea
de amoniac, care, În caz de acidoză , neutralizează acizii putemici.
- Pielea Îndepărtează substanţe acide prin transpiraţie.
2. M ecall Î.wuele el1 : Îlu otÎee - asigură homeostazia celulară.
Sunt mecanisme genetice care constau În reglarea biosintezelor celulare şi a diviziunilor celulare.
3. Mecallism ele lIervoase si fi ormol/l/Ie (fig. 229, 230) - sunt cele mai importante mecanisme
homeostatice ale organismului care asigură reglarea funcţiilor senzitivo - motorii, reglarea secreţiilor
endocrine, reglarea funcţiilor digestive (motorii şi secretorii) reglarea activităţii cardio-vasculare sau
cele ce realizează temperatura constantă a mediului intern.
Asemenea mecanisme homeostatice menţin parametrii mediului intern al organismului între
anumite limite sau îi restabilesc în cazul unor modificări.
Sistemele homeostatice sunt sisteme cu autoreglare. Într-un asemenea mecanism, infonnaţiile
recepţionate ajung la centrii nervoşi care comandă un răspuns motor sau secretor.
Gradul de intensitate, amplitudine sau adecvare a răspunsului este monitori zat prin semnale
feed-back - de conexiune inversă, retrimise spre centrii nervoşi care vor menţine sau corecta prin alte
acţiuni răspunsul adecvat semnalului.
Sub aspect cibernetic, homeostazia mediului intem este rezultanta unor procese complexe de
autoreglare, bazate pe conexiunea inversă- feed-back.

Sistemul
reproducator

Analizatorii
hormoni sexuaU caro inlluonteazll
dezvollarea creerului si
I

si de prolcclie Sistemul
stochează si fum, •• ," "
ca necesar
bunei fund ionllri il

endocrin
; I

concenlratia oloc-
lrolitilor din sange
de la acest nivol
Tol prin s ang e si regleazli activitatea
elimină rozidurilo
card lOVilsculor.'i
metabolice

si regl eaz ă i t
organelor excrelomo
circulator
sanguin
Sistemul urinar

Fig. 229 • Rolul int egra tol" al sistelllului nervos

201
 Sistemul muscular
Sistemul Sistemul
Muschii slriali a u rol de protectie
reproducator
fumiz ează Infonnatii despre gradul de inllndem
a muschilor si despre tensiunea fi bre lor
lendinoiJsc in li ul conlracliei musculare
Sistemul nervos
Furnizează
informatii de
la nivolul
netezi asigura nuxul sanguin gonadelor
necesar bunei fu ncUo n ări a Sistemul
donează si reglează activitatea Hormonii sexuall
ăsp und la slimuli externi si Innuentează respirator
~ nteml.p e care iltr ansforrnă in pote ntial perceptia
~e " ,,"ne.aT ,n, ne"",nil ,enzil;,; I
Prin inlennediul
intcrreceplorilor
slimulează secretia P"":::::'~Iji...:J si reglează
Sisteml!lf=' landelor endocrine adivitatea
organelor
endocrin resp iratorii
. . . Hoormo nii

si nutrimente si pre ia
concentm ti a elec- substante!a da excrell I Prin mfor-
trolltilor din sange I matiile difuzate
de la acest nivel reg le ază actNitatoa
FurnIZează sistemulUi nervo
Tot pri n sange infonnatiile necesare pentru
elimi n ă rcziduriJe
coordonarea si regla re
metabolice activit ă tii
sis te mului nervos si endocrin pen-
tru coordonarea si reglarea aclivităIi Furnizează sistemului Sistemul
o a nelor di aslive endocrin si nervos infonnalille circulator
necesare pentru coordonarea si Sistemul circulator (sanguin) limfatic
reglarea activitatii rinichilor

Sistemul digestiv
Sistemul urinar

Fi g. 230 • Ro lu l in tcg rator al sis( cl11Ulu Î c ndocr in

Orice mecani sm homeostatic are următoarele componente:

ir===~--;====;-~=;--;::==~

( Vas sanguin

Feed - back neg,~

a",
tiv
-,--_ _ _ _ _--,

Excitant ~ din Pentru exemplificare analizaţi mecanismele

scăderea glicemiei / ul111ătoare:
0,70%
HOllleostazia glicelllică
Concentraţia sanguină a glucozei (glicemia) variază
între 70-110 mg/ I00ml sânge.
Glucoza din sânge şi din lichidele interst iţiale
realizea ză legătura dintre rezervorul glucidic al
o rganismului - ficatul- ş i ţesuturile consumatoare de
glucoză.
Glicemia reflectă echilibrul dinamic dintre cantitatea
de glucoză eliberată de ficat în circulaţia sistemică şi
cantitatea utilizată de ţesutUli pentru diferitele lor activităţi.
Ea se me nţine relativ constantă datorită u-!Îor mecanisme
complexe de reglare (fig. 231).
Variaţi le glicemiei într-un sens sau altul acţionează
în două moduri:

202
 - stimulează chemoreceptorii
specifici din sistemul vascular care trans-
mit impulsuri ascendent la centrii Piele
glicoreglarii, din hipotalamus sau
- stimulează direct chem'o receptorii
-celule cu proprietăti de chemoreceptori Hipofiză
de la nivelul hipotalamusului.
Centrii hipotalamici ai glicoreglării
prelucrează informatiile primite reflex sau
direct si declansează consecutiv
modificări ale activitătii vegetative si Glandă
endocrine, care readuc la normal nivelul suprarenală
modificat al glicemiei.
Mecanismele vegetative si
endocrine actionează predominant asupra Adrenalină
ficatului (desi si el are actiune
homeostaticâ proprie) dar si asupra
celorlalte tesuturi, modificând adecvat
procesele metabolismului glucidic în
sensul cresterii sau scăderii glicemiei.
Homeostazia termicâ Glucoză
Temperatura normală a corpului la
om este de 36,5 grade. Mentinerea
constantă a temperaturii corpului în raport
cu variatiile temperaturii mediului ambiant Fig. 232 • R eglarea ICl11pcralurii
este posibilă datorită existentei unor
mecanisme complexe de producere a căldurii - lerlllogelleza si a unora de pierdere a ciUdurii -
terllloliza (fig. 232)
Mentinerea echilibrului dintre procesele de termogeneză si termoliză se realizează printr-un mecanism
de reglare foarte complex.
La nivelul hipotalamusului au fost localizati celltrullemlOgellezei- în hipotalamusul posterior si
centrul termolizei- hipotalamusul anterior.
a. Terlllogelleza
Stimularea centrului termogenezei din hipotalamusul posterior se poate realiza prin: stimuli nervosi
pomiti de la termoreceptorii pentru frig (corpusculii Krause); direct, prin scăderea temperaturii sângelui
ce ajunge la nivelul hipotalamusului, detennină o serie de reactii care pe de o parte intensifică termogeneza.
iar pe de altă parte reduc pierderile de căldura.
Termogeneza se realizeaza prin:
1. Cresterea metabolismului bazal;
2. Cresterea tonusului musculaturii striate. În conditii bazale, aproximativ 1000 Kcal din totalul
celor 1500 kcal, sunt produse în muschii scheletici;
3. Stimularea secretiei de adrenalină, tiroxină (hormoni calorigeni);
4. Economisirea pierderii de caidură prin vasoconstrictie periferică si scăderea secretiei sudorale.
b) Termoliza
. Stimularea centrului termolizei din hipotalamusul anterior se poate realiza prin:
- stimularea centrilor nervosi prin stimuli pomiti de la termoreceptorii pentru căldurii din tegument -corpusculii
Ruffini;

203
 - direct prin creşterea tempera turii sângelui ce irigă hipotalamusul fapt ce atrage atât reducerea
intensităţii proceselor metabolice producătoare de căldura cât ş i o activare a mecanismelor de teml0liză ;
Termoliza se realizează prin:
1. Scăderea metabolismului bazal; I
2. Vasodilataţie periferică;
3. Stimularea secreţiei glandelor sudoripare, etc.

Retineti!
• •
• H omeostazia mediului intern se realizează prin mecanisme de autoreglare complexe,
neuroendocrine, de tip feed-back, în care rolul esenţial revine hipotalamusului .
• U n dezechilibru datorat cresterii
" sau descresterii unei valori în afara intervalului de variatie
,
normal face să intre în funcţie mecanismele de corectare a abaterii.

I APLlC~TII •
1. Când unei persoane Îi este frig sau cald. au loc următoarele procese În organism.
Ascociaţi noţiunile din cele două coloane:
A.Frig 1. Vasodilataţie periferică
2. Vasoconstricţie periferică
B. Cald 3. Frisoane
4. Stimularea sec reţiei sudoripare
5. Piloerectie
6. Stimularea secreţiei de adrenalină

2. Evidcnţiaţi rolul ficatului În metabolismul glucidic.

3. Specificaţi răspunsurile adevărate:
1. Frigul determină accentuarea peristaltismului stomacului deoarece stimulează centrul
hipotalamic cu activitate identică cu cea a simpaticului.
2. Dacă o persoană este plasată Într-un mediu excesiv de cald, scade metabolismul bazal
deoarece se reduce, prin feed-back negativ, secreţi a de hormoni tiroidieni.

Principalele constante fiziologice ale

organismului *

Pentru ca starea de sănătate (de normaliate) a organismului uman să fie asigurată, compoziţia
şi proprietăţile mediului intern trebuie să rămână constante.
Orice devieri de la valorile normale care caracterizează f1mcţiile organismului uman, pot duce
la instalarea stării patologice sau a stării de boală a organismului.
Metodele cele mai folosite pentru explorarea stării de sănătate sunt anali ze le de sânge şi de
urină .
În tabelele de mai jos sunt prezentate valorile medii ale celor mai importanţi paramelIi ai sângelui
şi ai urinei:

204
 Tabele sinoptice cu valorile normale ale unor
examene de laborator

1. Constante biologice din sânge

ELEMENTE SAU
SUBSTANTE
, ANALIZA CERUTĂ VALORI NORMALE
CERCETATE
Număr de hematii pe mn7 Bărbaţi - 4 500 000 - 5 000 000 /mm'
Femei - 4 000 000 - 4 500 000/ mm'
Procent de hemogl obină - bărbaţi : 8,4-10,7 mmoVI
- femei: 7,0-9,3 mmol/I
Valoare globulară 0.9-1
3
Număr de leucocite pe 111111 4 000 - 8 000/ mm'

1. Elemente celulare Formula l eucocitară - 60 - 70 % (4500-5200/ mm')

Neutrofile -2- 4%
Eozinofile - O - I %-20-30 %( 1500-3000/ mm')
Bazofile - 2 - 6 % (300-600/ mm' )
Limfocite
Monocite Bărbaţi = 40 - 54 % (in medie 47 %)
Femei = 37 - 47 % ( in medie 42 %)
Trombocite 150.000-300.000/ mm'
Proteine totale 35- 85 g"loo
Albumine 40-58 g%"
Il. Substanţe Globuline 20-30 g %0
proteice şi produşi Fibrinogen 2 - 4 g 0/00
de metabolism Uree 0,20 - O, 50 g %0
proteic Acid urie O, 02 - O, 04 g %0
Creatinină 0,006 - 0,013 g %0
Colesterol 120 - 280 mgll 00 mi
Colesterol liber 0,50 - 0,70 g %0
IIl. Substanţe grase Colestero l esterificat 1,20 - 1,40 g %0
Lipide totale 5,50 - 8 g % 0 (600 - 800 mgllOO mi)
IV. Substanţe
Glucoză 0,70 - 1,10 g %0 (70 - IlO mgllOOm l)
hidrocarbonate
V. A l ţi produşi de Bilirubina tota l ă 8 - 10 mg- "/oo
metabolism
Calciu 9- Ilmg "10
VI. Substanţe Natriu plasmatic 3,10 - 3,40 %0

minerale Natnu globular 0,80

Potasiu plasmatic 3,40 - 3,70 0/
00
Potasiu globular 1,80 -2
Timp de coagulare a sângelui 6 - 8 minute

VIl. Diverse Timp de sângerare I - 3 minute

determinări
Viteza de sedimentare a Bărbaţi:3-10 mm/h
globulelor roşii Femei: 6-13mm/h

205
 2. Constante biologice din ul"ină

NR.CRT. DENUMIREA ANALIZEI VALORI NORMALE

1. Acetonă absentă
2 Aciditate pH - 5-7
3 Acid uric 0,3 - 0,8 g/24 h
4 Albumină Absentă I
I
5 Calciu 150 - 250 mg/24 ore
6 C lor
Corpi cetonici
6-9 g/24 h l
7 absenţi
8 Creatinină 0,8 - 1,9 g/24 h
9 Densitate 1015 - 1025
10 Fosfor 0,7 - 1,5 g/24 h
Il Glucoză Absentă
12 Hemoglobină Absentă
13 Magneziu 100 - 200 mg/24 h
14 Pigmenţi biliari Absenţi
I
15 Potasiu 2 - 3 g/24 h
16 Sodiu 1-5 g /24h
r
17 Săruri biliare Absente
18 Uree 15 -35 g/24 h
19 Volum urinar 100 - 1500 ml/24 b

I
t

I
1

206
 Manual aprobat de

Ministerul Educatiei
, , Cercetării
si

itura GIMNASIUM Editura GIMNASIUM

ISBN: 978-973-7992-20-8

9 7
I I 2 o8