Sunteți pe pagina 1din 38

CONTABILITATE

1. Societatea a primit o subvenţie de 50% pentru investiţii de la buget pentru


achiziţionarea unui utilaj în sumã de 3.000 lei. Utilajul achiziţionat a fost utilizat şi
amortizat pentru suma de 2.400 lei, dupã care s-a vândut unui client la preţul de 800
lei.
Cum sunt afectate bilanţul şi contul de profit şi pierdere?

Rezolvare:
a) Contabilizarea subvenţiei de primit:
445 = 475 1.500
b) Încasarea subvenţiei pentru investiţii:
5121 = 445 1.500
c) Achiziţia utilajului:
2131 = 404 3.000
d) Amortizarea utilajului:
6811 = 2813 2.400
e) Reluarea subvenţiei pentru investiţii la venituri proporţional cu amortizarea:
475 = 7584 1.200
f) Vânzarea utilajului:
461 = 7583 800
g) Descărcare gestiune:
% = 2131 3.000
2813 2.400
6583 600
h) Subvenţia pentru investiţii este reluată la venituri:
475 = 7584 300

1
Impactul asupra bilanţului este următorul:
Active
Echipamente tehnologice 3.000 600 0
Datorii
Venituri înregistrate în avans 1.500 300 0

Impactul asupra contului de profit şi pierdere:


Cheltuieli cu amortizarea 2.400 -
Venituri din subvenţii pentru investiţii 1.200 300
Venituri din activele cedate - 800
Cheltuieli cu activele cedate - 600
Rezultat -1.200 +500

2. Potrivit balanţei de verificare încheiate la 31.12.N, conturile prezintã urmãtoarele


solduri: cont 1012 = 21.000 lei, cont 121 (SC) = 5.000 lei, cont 129 = 5.000 lei, cont
105 = 6.000 lei, cont 117 (SD) = 4.000 lei, cont 151 = 2.000 lei, cont 161 = 8.000 lei,
cont 169 = 1.000 lei.
Calculaţi suma capitalului propriu.

Rezolvare:
Capital propriu = capital social + prime de capital ± rezerve din reevaluare + rezerve ±
rezultat reportat ± rezultatul exerciţiului - acţiuni proprii

Total capital propriu = 21.000 + 5.000 - 5.000 + 6.000 - 4.000 = 23.000 lei

2
3. Situaţia înainte de dubla creştere a capitalului se prezintã astfel: capital social
10.000 lei (10.000 acţiuni x 1 leu valoare nominalã), reserve 5.000 lei. Prima fazã a
majorãrii constã în încorporarea de rezerve de 4.000 lei pentru care se emit 2.000
acţiuni. În faza a doua se aduc aporturi în numerar pentru care se emit 3.000
acţiuni la un preţ de emisiune egal cu valoarea nominalã.
Calculaţi valoarea DA şi DS generate de creşterea de capital.

Rezolvare:
Cp ( A net C )
VC =
Nr. Acţiuni ( PS )

Valoarea matematică contabilă înainte de dubla creştere = (10.000 +


5.000) / 10.000 = 1,5 lei/acţiune
Valoarea matematică contabilă după încorporarea rezervelor = (10.000
+ 4.000 + 1.000) / 12.000 = 1,25 lei/acţiune
DA= 1,5-1,25 = 0,25
Valoarea matematică contabilă după emisiunea de acţiuni în numerar
= (14.000 + 3.000 + 1.000) / 15.000 = 1,2 lei/acţiune
DS = 1,25 - 1,2 = 0,05 lei

4. SC PREMAGRO SA primeste o comunicare pentru acordarea de subventii


guvernamentale in suma de 8.000 lei, pentru achizitionarea unui utilaj. Utilajul
achizitionat are o durata normata de serviciu de 4 ani.

Rezolvare:
a) Contabilizarea subvenţiei de primit:
445 = 475 8.000
b) Încasarea subvenţiei pentru investiţii:
5121 = 445 8.000
c) Achiziţia utilajului:
2131 = 404 8.000

3
d) Amortizarea utilajului la sfârşitul primului an de funcţionare: 8.000 lei / 4 ani =
2.000 lei:
6811 = 2813 2.000
e) Subvenţia pentru investiţii este reluată la venituri:
475 = 7584 2000

5. SC STIMIN SA achizitioneaza un utilaj in valoare de 4.000 lei, amortizabil liniar


in 5 ani si care este subventionat de la bugetul de stat in suma de 1.600 lei.

Rezolvare:
a) Contabilizarea subvenţiei de primit:
445 = 475 1.600
b) Încasarea subvenţiei pentru investiţii:
5121 = 445 1.600
c) Achiziţia utilajului:
2131 = 404 4.000
d) Amortizarea utilajului la sfârşitul primului an de funcţionare: 4.000 lei / 5 ani =
800 lei:
6812 = 2813 800
e) Subvenţia pentru investiţii este reluată la venituri: 1600 lei / 5 ani = 320 lei
475 = 7584 320

6. SC CRISUL SA se afla la sfarsitul exercitiului finaciar 2004 in litigiu cu un client,


pentru marfurile livrate si neplatite, in suma de 11.900 lei, din care TVA 1.900 lei.
In exercitiul financiar 2005 litigiul este castigat, pentru suma de 8.000 lei care se
incaseza prin banca.

Rezolvare:
a) Constituire provizion:
6812 = 1511 11.900

4
b) Încasare:
5121 = 7581 8.000
c) Anulare provizion:
1511 = 7812 11.900

7. SC COMINCA SA vinde o cladire prin licitatie publica cu strigare.


Dupa prospectul de vanzare rezulta:
- valoare de inregistrare a activului vandut 45000 lei
- amortizarea calculate pana la data vanzarii 10000 lei
- valoarea ramasa neamortizata a cladirii 35000 lei
- taxa de participare la licitatie:10 persoane x 10 lei/pers = 100 lei
- garantia de participare la licitatie : 10 pers x 1000 lei/pers= 10000lei
- pretul de adjudecare a cladirii obtinut in urma licitatiei 57000 lei
Inregistrari in contabilitatea vanzatorului, inclusiv restituirea garantiilor.

Rezolvare:
a) Valoarea de înregistrare a activului vândut:
212 = 404 45000
b) Amortizarea calculată până la data vânzării:
6811 = 2812 10000
c) Valoarea neamortizată a clădirii:
471 = 212 35000
d) Taxa de înregistrare la licitaţie:
5311 = 7583 100
e) Încasarea garanţiei de participare la licitaţie:
5311 = 462 10.000
f) Valoarea de vânzare a clădirii la preţul obţinut în urma licitaţiei:
461 = 7583 57.000
g) Scoaterea din gestiune a clădirii:
2812 = 212 10.000
6583 = 471 35.000

5
h) Încasarea facturii prin virament bancar:
5121 = 461 56.000
i) Se compensează garanţia depusă de cumpărător:
462 = 461 1.000
h) Se restituie garanţiile pentru restul participanţilor:
462 = 5311 9.000

8. SC MIRAY SA realizeaza in regie proprie o cladire in valoare de 50000 lei, TVA


19%, din care 80% deductibila. Durata de amortizare a cladirii este de 10 ani, dupa
metoda liniara.

Rezolvare:
a) Finalizarea construcţiei:
231 = 722 50.000
b) Recepţia la cost a construcţiei:
212 = 231 50.000
c) Amortizarea clădirii: 50.000 lei / 10 ani = 5 000 lei:
6811 = 2812 5.000

9. SC DACIA SA achizitioneaza 580 actiuni sub forma intereselor de participare de


la o filiala din cadrul grupului, printr-un intermediar. Valoarea de achizitie a unei
actiuni este de 10 lei. Partea eliberata din valoarea nominala a actiunilor fiind de
50%, comisionul 2%, pentru cumpararea actiunilor. Se achita comisionul catre
intermediar si se face plata diferentei in vederea eliberarii integrale a titlurilor de
participare achizitionate. Din cele 580 actiuni achizitionate AGA hotaraste vanzarea
a 280 actiuni la un curs de 10,2 lei/actiune, iar restul la un curs de 9,9 lei/actiune.
Comisionul cuvenit societatii intermediare a vanzarii este de 3%.

Rezolvare:
a) Achiziţia intereselor de participare 50% plătite: 580 act.x 10 lei x 50% = 2.900 lei
263 = 5121 2.900

6
b) Achiziţia intereselor de participare neplătite 50%:
263 = 2692 2.900
c) Achitarea comisionul către intermediari: 2% x 2.900 lei = 58 lei
622 = 5121 58
d) Plata diferenţei de 50% interese participare neeliberate:
2692 = 5121 2.900
e) Vânzarea a 280 acţiuni la un curs de 10,2 lei/acţ.:280 x 10,2 = 2.856 lei
461 = 7611 2.856
f) Iesirea din gestiune a intereselor de participare vândute: 280 x 10 = 2.800 lei
6641 = 263 2.800
g) Vânzarea a 300 de acţiuni la un curs de 9,9 lei/acţ.: 300 x 9,9 = 2.970 lei
461 = 7611 2.970
h) Ieşirea din gestiune a intereselor de participare vândute: 300 x 10 = 3.000 lei
6641 = 263 3.000
i) Achitarea comisionului de 3% societăţii de intermediere: 2.856 + 2.970 = 5.826 x
3% = 174,78 lei
622 = 5121 174,78

7
FISCALITATE

1. O societate pe acţiuni plătitoare de impozit pe profit, ale cărei acţiuni sunt


deţinute de AA (persoană fizică) în proporţie de 70% şi de BB (persoană fizică)
30%, realizează în exerciţiul financiar 2008 venituri totale de 500.000 lei, din care
venituri neimpozabile de 20.000 lei, respectiv cheltuieli totale de 400.000 lei, din care
cheltuieli nedeductibile 30.000 lei. Care este impozitul pe profit plătit de societate şi
dividendele încasate de fiecare dintre cei doi acţionari, ţinând cont că 60% din
rezultat este repartizat acestora?

Rezolvare:
Profit impozabil = Venituri totale – Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile + Cheltuieli
nedeductibile = 500.000 – 400.000 – 20.000 + 30.000 = 110.000 lei
Impozit pe profit = 110.000 x 16% =17.600 lei
Profit net = 110.000 – 17.600 = 92.400 lei

Valoarea totală a dividendului brut repartizat din profitul net = 92.400 x 60% = 55.440 lei
Din care: - AA (persoană fizică) 70% - 38.808 lei brut
- BB (persoană fizică) 30% - 16.632 lei brut

Impozit pe dividende pentru AA (persoană fizica): 38.808 x 16% = 6.209,28 lei


Impozit pe dividende pentru BB (persoană fizica): 16.632 x 16% = 2.661,12 lei

Valoarea dividendului net pe beneficiari:


- AA (persoană fizică): 38.808 - 6.209,28 = 32.598,72 lei
- BB (persoană fizică): 16.632 - 2.661,12 = 13.970,88 lei

8
2. Precizaţi care sunt categoriile de venituri realizate de persoanele fizice ce se
supun impozitului pe venit şi care sunt cotele de impozitare aferente.

Categorii de venituri:
a) venituri din activităţi independente;
b) venituri din salarii;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
d) venituri din investiţii;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activităţi agricole;
g) venituri din premii şi din jocuri de noroc;
h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;
i) venituri din alte surse.

Pentru calculul impozitului anual asupra venitului global se aplică baremul anual
prevazut de Codul fiscal. De la 1 ianuarie 2005, cota este de 16 %, cu unele exceptii.

9
ANALIZA DIAGNOSTIC A ÎNTREPRINDERII

1. O întreprindere produce anual un număr de 100000 de produse la un preț unitar


de 5 u.m. întreprinderea înregistrează cheltuieli cu materii prime şi materiale în
valoare de 200000 u.m., cheltuieli de personal de 100000 u.m. din care 85%
reprezintă salariile personalului direct productiv, cheltuieli cu utilități şi chirii în
cuantum de 20000 u.m., cheltuieli cu amortizarea de 50000 u.m. şi cheltuieli cu
dobânzi de 40000 u.m. să se calculeze şi să se interpreteze pragul de rentabilitate
financiar şi operațional exprimat în unități fizice şi valorice.

Rezolvare:
Analiza punctului critic prevede că consumurile şi cheltuielile totale ale
întreprinderii indiferent de aceea, se referă ele la costuri sau se scad din venituri la
determinarea rezultatului financiar, trebuie să fie divizate în variabile şi constante. După
conţinut, această analiză se reduce la determinarea punctului critic (punct de echilibru,
prag de rentabilitate).
Prin punctul critic se înţelege volumul vânzărilor, la care întreprinderea deja nu
mai are pierderi, dar nu are încă nici profit. In punctul critic veniturile totale din vânzări
sunt egale cu consumurile şi cheltuielile totale ale întreprinderii, iar profitul este egal cu
zero. Punctul critic poate fi exprimat în unităţi naturale şi monetare.
Scopul analizei punctului critic constă în alegerea unui asemenea volum al
vânzărilor, care va asigura întreprinderii un rezultat financiar nul.
La baza analizei corelaţiei "cost-volum-profit" stă una din ecuaţiile de bază ale
microeconomiei:
Volumul vânzărilor=Consumuri şi cheltuieli variabile+Consumuri şi cheltuieli
constante+Profit
Deoarece profitul în punctul critic este egal cu zero, pentru acest punct:
Volumul vînzărilor=Consumuri şi cheltuieli variabile+Consumuri şi cheltuieli constante
sau
Preţul pentru o unitatexCantitatea unităţilor = ﴾Consumuri şi cheltuieli variabile pe o
unitatexCantitatea unităţilor﴿ +Consumuri şi cheltuieli constante

10
Ţinând cont de această ecuaţie poate fi determinat punctul critic în unităţi de
produse:
Pragul de rentabilitate (în unităţi de produse) =Consumuri şi cheltuieli fixe Preţul pentru
o unitate-Consumuri şi cheltuieli variabile pe o unitate

a) Pragul de rentabilitate operaţional


Volumul vânzărilor = 200.000 + (100.000 + 20.000 + 50.000) = 370.000 u.m.
Cheltuieli fixe = 100.000 + 20.000 + 50.000 = 170.000
Cheltuieli variabile = 200.000
Cheltuieli variabile unitare = 200.000 / 100.000 = 2 u.m/buc
Pragul de rentabilitate (în unităţi de produse) = 170.000 / (5 – 2) = 56.667 buc

b) Pragul de rentabilitate financiar


Volumul vânzărilor = 200.000 + (100.000 + 20.000 + 50.000 + 40.000) = 410.000 u.m.
Cheltuieli fixe = 100.000 + 20.000 + 50.000 + 40.000 = 210.000
Cheltuieli variabile = 200.000
Cheltuieli variabile unitare = 200.000 / 100.000 = 2 u.m/buc
Pragul de rentabilitate (în unităţi de produse) = 210.000 / (5 – 2) = 70.000 buc

11
2. O întreprindere produce anual un număr de 5000 de produse la un preț unitar de
40 u.m. întreprinderea înregistrează cheltuieli cu materii prime şi materiale în
valoare de 60000 u.m., cheltuieli de personal de 80000 u.m. din care 90% reprezintă
salariile personalului direct productiv, cheltuieli cu utilități şi chirii în cuantum de
5000 u.m., cheltuieli cu amortizarea de 4000 u.m. şi cheltuieli cu dobânzi de 5000
u.m. să se calculeze şi să se interpreteze pragul de rentabilitate financiar şi
operațional exprimat în unități fizice şi valorice şi nivelul rezultatului de exploatare
şi curent aşteptat la o creştere la 5500 a numărului de produse vândute.

Rezolvare:
Active imobilizate = 30.000 lei
Active curente = stocuri + creanţe + disponibilităţi = Analiza punctului critic (pragului de
rentabilitate)
Deoarece profitul în punctul critic este egal cu zero, pentru acest punct:
Volumul vânzărilor=Consumuri şi cheltuieli variabile+Consumuri şi cheltuieli constante
sau
Preţul pentru o unitatexCantitatea unităţilor = ﴾Consumuri şi cheltuieli variabile pe o
unitatexCantitatea unităţilor﴿ +Consumuri şi cheltuieli constante
Ţinând cont de această ecuaţie poate fi determinat punctul critic în unităţi de
produse:
Pragul de rentabilitate (în unităţi de produse) =Consumuri şi cheltuieli fixe Preţul pentru
o unitate-Consumuri şi cheltuieli variabile pe o unitate

a) Pragul de rentabilitate operaţional:


Volumul vânzărilor = 60.000 + (80.000 + 5.000 + 4.000+5.000) = 154.000 u.m.
Cheltuieli fixe = 8.000 + 5.000 + 4.000 +5.000 = 22.000
Cheltuieli variabile = 60.000+72.000=132.000
Cheltuieli variabile unitare = 132.000 / 5.000 = 26,40 u.m/buc
Pragul de rentabilitate (în unităţi de produse) = = 22.000 / (40 –26,40) =1617,64 buc

12
b) Pragul de rentabilitate financiar:
Volumul vânzărilor =60.000 + (80.000 + 5.000 + 4.000 + 5.000) = 154.000 u.m.
Cheltuieli fixe =8.000 + 5.000 + 4.000 + 5.000 = 22.000
Cheltuieli variabile = 60.000+72.000 = 132.000
Cheltuieli variabile unitare = 132.000 / 5.000 =26,4 u.m/buc
Cifra de afaceri critică = 22.000 /1-(26,4/40) = 22.000/0,66 = 33.333,3

Pragul de rentabilitate este acel nivel al activităţii la care întreprinderea prin veniturile
obţinute îşi acoperă integral cheltuielile de exploatare, iar rentabilitatea este nulă.
• Volumul fizic al prod. Prag =ChFixe totale / (Preţ de vânzare unitar-Cost variabil
unitar)
• Volumul valoric al prod. Prag sau Cifra de afaceri critică= ChFixe totale / (1-cost
variabil unitar/preţ de vânzare unitar)

13
Administrarea şi Lichidarea Întreprinderilor

1. Situaţia elementelor de activ şi de pasiv la societatea „X” conform bilanţului


întocmit pe baza datelor din contabilitate, date care au fost puse de acord cu
rezultatele inventarierii, se prezintă astfel:
1 Programe informatice 4.000.000 lei
2 Amortizarea programelor informatice 1.000.000 lei
3 Clădiri 10.000.000 lei
4 Amortizarea clădirilor 2.500.000 lei
5 Titluri de participare 2.500.000 lei
6 Mărfuri 5.000.000 lei
7 Clienţi 2.000.000 lei
8 Furnizori 4.500.000 lei
9 Furnizori de imobilizări 2.000.000 lei
10 Clienţi-creditori 1.500.000 lei
11 Credite bancare pe termen lung 6.000.000 lei
12 Capital subscris vărsat 5.000.000 lei
13 Rezerve 1.000.000 lei (această sumă este formată din repartizarea profitului
net în anii anteriori).
Operaţiunile efectuate de judecătorul sindic şi de lichidator pentru a asigura
disponibilităţile băneşti în vederea achitării datoriilor:
a) Programele informatice au fost vândute cu 2.500.000 lei, faţă de valoarea netă
contabilă de 3.000.000;
b) Clădirile au fost vândute cu 9.000.000 lei, faţă de valoarea netă contabilă de
7.500.000 lei;
c) Mărfurile au fost vândute cu 6.000.000 lei faţă de valoarea contabilă netă de
5.000.000 lei;
d) Titlurile de participare au fost vândute cu 3.000.000 lei faţă de 2.500.000 lei -
costul de achizitie;
e) S-a încasat de la clienţi suma de 1.800.000 lei, acordându-se un scont de 10%;

14
f) S-a achitat împrumutul de 6.000.000 lei şi dobânda de 1.000.000 lei;
g) S-au achitat furnizorii în sumă de 4.500.000 lei, primindu-se un scont de 5%;
h) Au fost achitaţi furnizorii de imobilizări în sumă de 2.000.000 lei;
i) Au fost restituite avansurile încasate de la clienţi în sumă de 1.500.000 lei;
j) Cheltuielile efectuate cu lichidarea s-au ridicat la suma de 800.000 lei din care:
-salarii 500.000 lei
-cheltuieli cu licitaţiile 300.000 lei
Se cere:
a) Înregistrarile contabile privind operaţiunile de lichidare.
b) Întocmirea bilanţului înainte de efectuarea partajului.
c) Înregistrările contabile privind operaţiunile de partaj la acţionari.

Rezolvare:
A) Deoarece operaţiunile sunt efectuate de judecătorul sindic şi de lichidator, rezultă că
este vorba despre o lichidare judiciară.
Valorificarea activelor şi plata datoriilor se face sub atenta supraveghere a
judecătorului sindic.
Dupa achitarea datoriilor, dacă mai rămân disponibilităţi se distribuie acţionarilor
proporţional cu nr. de acţiuni deţinute, iar dacă nu mai rămân disponibilităţi sau rămân
datorii neachitate, acţionarii nu mai primesc nimic, nici nu răspund material pentru
această diferenţă, responsabilitatea picând asupra administratorilor, litigiul rezolvându-se
penal.
Deoarece rezervele au fost constituite din profitul net din anii anteriori, se va face
impozitarea profitului fără rezerve şi apoi se vor include în profitul net rezervele
existente.
Pentru operaţiunile de lichidare se folosesc conturile 658 Alte cheltuieli de
exploatare şi 758 Alte venituri din exploatare.

15
BILANŢ CONTABIL
ACTIV PASIV
PROGRAME INFORM. 4000000-1000000 3.000.000 CAPITAL SOCIAL 5.000.000
CLĂDIRI 1000000-2500000 7.500.000 REZERVE 1.000.000
CREDITE BANC TERM
TITLURI DE PARTIC 2.500.000 LUNG 6.000.000
MĂRFURI 5.000.000 FURNIZORI IMOBILIZ 2.000.000
CLIENTI 2.000.000 CLIENTI CREDITORI 1.500.000
FURNIZORI 4.500.000
20.000.00
TOTAL ACTIV 0 TOTAL PASIV 20.000.000

a) Programele informatice au fost vândute cu 2.500.000 lei, faţă de valoarea netă


contabilă de 3.000.000:
Vânzarea:
461 = % 3.100.000
7583 2.500.000
4427 600.000
Încasarea:
5121 = 461 3.100.000
Scăderea din evidenţă:
% = 205 4.000.000
2805 1.000.000
658 3.000.000
Închidere cont de venituri şi de cheltuieli:
758 = 121 2.500.000
121 = 658 3.000.000

b) Clădirile au fost vândute cu 9.000.000 lei, faţă de valoarea netă contabilă de 7.500.000
lei:
Vânzarea:
461 = % 11.160.000
758 9.000.000
4427 2.160.000
Încasarea:
5121 = 461 11.160.000
Scăderea din evidenţă:
% = 212 10.000.000
2812 2.500.000
658 7.500.000

16
Închidere cont de venituri şi de cheltuieli:
758 = 121 9.000.000
121 = 658 7.500.000

c) Mărfurile au fost vândute cu 6.000.000 lei faţă de valoarea contabilă netă de 5.000.000
lei:
Vânzarea:
411 = % 7.440.000
707 6.000.000
4427 1.440.000
Încasarea:
5121 = 411 7.440.000
Scăderea din evidenţă:
607 = 371 5.000.000
Închidere cont de venituri şi de cheltuieli:
707 = 121 6.000.000
121 = 607 5.000.000

d) Titlurile de participare au fost vândute cu 3.000.000 lei faţă de 2.500.000 lei - costul de
achizitie:
Vânzarea:
461 = % 3.720.000
758 3.000.000
4427 720.000
Încasarea:
5121 = 461 3.720.000
Scăderea din evidenţă:
658 = 261 2.5000.000
Închidere cont de venituri şi de cheltuieli:
758 = 121 3.000.000
121 = 658 2.500.000

17
e) S-a încasat de la clienţi suma de 1.800.000 lei, acordându-se un scont de 10%:
Încasare clienţi:
5121 = 411 1.620.000
Acordare scont:
667 = 411 180.000
Închidere cont de cheltuieli:
121 = 667 180.000

f) S-a achitat împrumutul de 6.000.000 lei şi dobânda de 1.000.000 lei:


Înregistrare dobândă:
666 = 1682 1.000.000
Plata:
% = 5121 7.000.000
1621 6.000.000
1682 1.000.000
Închidere cont de cheltuieli:
121 = 666 1.000.000

g) S-au achitat furnizorii în sumă de 4.500.000 lei, primindu-se un scont de 5%:


Plată furnizori:
401 = 5121 4.275.000
Primire scont:
401 = 767 225.000
Închidere cont de venituri:
767 = 121 225.000

h) Au fost achitaţi furnizorii de imobilizări în sumă de 2.000.000 lei:


Plată furnizori:
404 = 5121 2.000.000

18
i) Au fost restituite avansurile încasate de la clienţi în sumă de 1.500.000 lei:
Restituire avansuri încasate:
419 = 5121 1.500.000

j) Cheltuielile efectuate cu lichidarea s-au ridicat la suma de 800.000 lei din care:
-salarii 500.000 lei
-cheltuieli cu licitaţiile 300.000 lei
Deoarece se specifică suma de 500.000 lei ca fiind cheltuială cu salariile,
înseamna că salariatii sunt angajaţi ai societăţii care se lichidează. Atunci considerăm
suma de 500.000 lei salariile brute si avem următoarele înregistrări:
Cheltuieli efectuate cu salariaţii:
641 = 421 500.000
Contribuţiile sociale datorate de salariaţi:
421 = % 82.500
4312 52.500 (10,5% * 500.000)
4314 27.500 (5,5% * 500.000)
4372 2.500 (0,5% * 500.000)
Impozitul pe salarii:
421 = 444 66.800 ((500.000-82.500)*16%)
Rezultă salarii nete de 500.000 – 82.500 – 66.800 = 350.700
Plata salarii:
421 = 5121 350.700
Plata datorii salariat către bugetul de stat:
% = 5121 149.300
4312 52.500
4314 27.500
4372 2.500
444 66.800
Contribuţiile sociale datorate de societate:
645 = % 138.750
4311 109.000 ((20,8%+0,85%+0,15%) * 500.000)

19
4313 26.000 (5,2% * 500.000)
4371 3.750 ((0,5%+0,25%) * 500.000)
Plata datorii societate către bugetul de stat:
% = 5121 138.750
4311 109.000
4313 26.000
4371 3.750
Cheltuieli cu licitaţiile:
628 = 5121 300.000
Închidere cont de cheltuieli:
121 = % 938.750
641 500.000
645 138.750
628 300.000
Au mai ramas 200.000 de încasat de la clienţi, care devin clienţi incerti şi pe care îi
trecem pe cheltuieli excepţionale privind clienţi incerţi.
4118 = 411 200.000
654 = 4118 200.000
Închidere cont de cheltuieli:
121 = 654 200.000
Situaţia conturilor 121 şi 5121 înainte de efectuarea partajului şi înaintea impozitării:
D 5121 C
SOLD 3.100.000 7.000.000
11.160.000 4.275.000
7.440.000 2.000.000
3.720.000 1.500.000
1.620.000 350.700
149.300
138.750
300.000
65.000
4.920.000
27.040.000 20.698.750
SOLD 6.341.250

20
D 121 C
SOLD 3.000.000 2.500.000
7.500.000 9.000.000
5.000.000 6.000.000
2.500.000 3.000.000
180.000 225.000
1.000.000
938.750
200.000
20.318.75
0 20.725.000
SOLD 406.250

Înregistrare impozit pe profitul din lichidare (16%):


691 = 441 65.000
Plată impozit:
441 = 5121 65.000
Închidere cont de cheltuieli:
121 = 691 65.000
Rezultă un SFC 121 = 406.250 – 65.000 = 341.250
Regularizare TVA:
4427 = 600.000 + 2.160.000 + 1.440.000 + 720.000 = 4.920.000
Înregistrare TVA de plată:
4427 = 4423 4.920.000
Plată TVA:
4423 = 5121 4.920.000

B) Întocmirea bilanţului înainte de efectuarea partajului.


Bilantul contabil înaintea efectuării partajului
ACTIV PASIV
CONT CURENT 6.341.250 CAPITAL SOCIAL 5.000.000
REZERVE 1.000.000
PROFIT 341.250
TOTAL ACTIV 6.341.250 TOTAL PASIV 6.341.250

C) Înregistrările contabile privind operaţiunile de partaj la acţionari:

21
Rambursarea capitalului social:
1012 = 456 5.000.000
Plata capitalului social subscris:
456 = 5121 5.000.000
Decontarea rezervelor către asociaţi:
1063 = 456 1.000.000
Plata rezervelor:
456 = 5121 1.000.000
Decontarea profitului din lichidare către asociaţi:
121 = 456 341.250
Plata către asociaţi:
456 = 5121 341.250

2. De către cine se face numirea lichidatorilor în societăţile pe acţiuni şi în


comandită pe acţiuni?

Răspuns:
Numirea lichidatorului în societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni se face,
în cazul falimentului, de adunarea generală a creditorilor sau creditorul care deţine peste
50% din creanţe cu drept de vot, iar în cazul lichidării voluntare, de către adunarea
generală a acţionarilor societăţilor.

22
Organizarea auditului intern si controlul intern al intreprinderii

1. Principala sursa de informare pentru management este contabilitatea.


Transformarea contabilitatii intr-o contabilitate orientata spre conducere trebuie sa
aduca in prim plan sustinerea deciziilor conducerii si nu documentatia activitatii
trecute. Identificati informatiile furnizate de contabilitate pentru echipa
manageriala. Studiu de caz: Societate de prestari servicii.

Utilizatorii informaţiei contabile sunt împărţiţi în două categorii: utilizatori interni


şi utilizatori externi. Fiecare din aceştia au interese diferite asupra entităţii şi a
rezultatelor financiare.
Managerii consideră contabilitatea ca pe un mijloc de comunicare şi informare, ca
un instrument de gestiune şi control. Dacă nu sunt acţionari importanţi, doresc ca
situaţiile de sinteză să reflecte realitatea, dar, în acelaşi timp, caută să prezinte un rezultat
financiar confortabil pentru aprecierea activităţii lor, urmărind totodată să păstreze
sursele de autofinantare pentru împiedicarea distribuirii de dividende mari.
Acţionarii şi asociaţii vor să cunoască situaţia patrimoniului, mărimea profitului şi
modul lui de repartizare. O societate comercială care nu distribuie suficiente dividende
pierde treptat încrederea acţionarilor în eficienţa plasamentului făcut şi, ca urmare,
aceştia îşi manifestă nemulţumirea faţă de Consiliul de Administraţie sau încearca să se
dezangajeze faţă de societatea respectivă. În acelaşi timp, distribuirea de dividende
determină o diminuare a surselor de finanţare necesare dezvoltării.
Organele fiscale sunt preocupate să cunoască mărimea impozitului pe profit şi a
celorlalte impozite şi taxe datorate de către contribuabili. Societăţile comerciale aplică
soluţii contabile în conformitate cu constrângerile fiscale fără a renunţa la “ ajustarea”
rezultatelor finale. În ciuda reglementărilor aparent riguroase, există posibilitatea
deformării unor rezultate.
Bancherii încearcă să evalueze rentabilitatea întreprinderilor şi să aprecieze
riscurile pe care le ridică creditarea acestora.

23
Furnizorii vor să ştie dacă solvabilitatea pe termen scurt a beneficiarilor le permite
continuarea livrărilor cu un risc minim. Producătorii de informaţii contabile care doresc
să contracteze credite bancare sau să se aprovizioneze pe credit comercial sunt tentaţi să
prezinte o situaţie financiară sănătoasă, o lichiditate ridicată şi rezultate din exploatare
performante.
Organizaţiile sindicale pentru susţinerea revendicărilor resimt nevoia unei mari
autonomii şi independente în ceea ce priveşte analiza informaţiilor contabile.
Conducătorii de unităţi, pentru contracararea acţiunilor revendicative ale salariaţilor şi
pentru justificarea măsurilor de reducere a personalului, încearcă să le prezinte o situaţie
cât mai nefavorabilă.
Economiştii din domeniul contabilităţii şi expertii contabili nu trebuie să se lase
antrenaţi în acest joc de interese, ei sunt chemaţi să asigure o informare corectă, pe bază
de documente legal întocmite, a tuturor partenerilor vieţii economice. Menirea lor este de
a asigura prezentarea, prin conturile anuale, a imaginii fidele, clare şi complete.
În literatura de specialitate contabilitatea de gestiune mai este denumită şi
contabilitate managerială, contabilitate internă, analitică sau contabilitatea exploatării.
Informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt destinate în exclusivitate celor ce
asigură managementul firmei, facilitând luarea deciziilor referitoare la utilizarea
corespunzătoare a resurselor, în vederea maximizării profitului.
În orice entitate economică eficienţa managerială depinde de modalitatea de
transmitere a informaţiilor interne cu privire la tranzacţiile economice efectuate sau care
urmează a se efectua. Indiferent de activitatea desfăşurata de entitatea economică
(producţie, comerţ, prestări servicii) contabilitatea de gestiune este principala bază de
informaţii utilizată în cunoaşterea la orice nivel a eforturilor în corelaţie cu efectele
obţinute din derularea proceselor economice.
Toţi managerii au nevoie de informaţii exacte şi oportune în activităţile lor de
stabilire a preţurilor, planificare, exploatare şi pentru luarea altor tipuri de decizii.
Nevoia de informare depinde şi de mărimea persoanei juridice la nivelul căreia se
obţin informaţiile. Companiile mari (naţionale sau multinaţionale) au nevoie de o
cantitate mai mare de informaţii precum şi de sisteme contabile şi de raportare mai

24
complexe decât cele mici şi mijlocii care pot utiliza numai anumite informaţii financiare
privind activitatea de exploatare.
În primul rând managerii au nevoie de informaţii interne pe baza cărora să
efectueze un control permanent asupra gestionării patrimoniului. Informaţiile furnizate de
contabilitatea de gestiune sunt utile şi pentru realizarea activităţii altor domenii, cum ar fi:
bugetarea, gestiunea disponibilităţilor bănesti, analiza vânzărilor pe produse, analiza
investiţiilor, analiza cheltuielilor cu comercializarea produselor, luarea deciziilor privind
activitatea de exploatare, referitoare la structura vânzărilor, plasarea personalului, etc.
Managementul financiar are rolul de a face legatura între management şi
contabilitate.
Managementul general stabileşte obiectivele şi strategiile generale ale unei
companii, având în vedere toate componentele activităţii firmei, din punct de vedere
comercial, managerial şi financiar. Managementul financiar are în vedere asigurarea
stabilităţii financiare a afacerii, monitorizarea eficienţei utilizarii tuturor resurselor
companiei şi ajustarea "punctelor critice" care generează pierderi, optimizarea costurilor
şi cash-flow-ului la dinamica afacerii.
Managerul, pe baza informaţiilor financiar-contabile prelucrate corespunzător
nevoilor proprii, poate să evalueze şi să administreze eficient resursele de care dispune
firma (resurse financiare, materiale şi umane) în vederea realizării obiectivelor şi
strategiilor stabilite pentru dezvoltarea şi consolidarea activităţii firmei.
Contabilitatea financiară este orientată către persoanele din exteriorul firmei
(acţionari, bănci, etc), iar informaţiile sunt furnizate sub forma unor rapoarte
standardizate, cum ar fi: Bilanţul Contabil, Contul de Rezultate, Fluxul de Numerar.
Contabilitatea managerială este orientată catre persoanele din interiorul firmei (manageri,
specialişti, etc.) iar rapoartele nu au o formă standardizată, ci sunt întocmite în funcţie de
cerinţele utilizatorilor.
Principalele instrumente ale managementului financiar sunt :
- situaţiile financiare-contabile prelucrate conform cerinţelor interne de raportare
managerială : contul de rezultate, bilanţul financiar, fluxul de numerar
- diagnosticul financiar pe bază de indicatori
- analiza veniturilor, costurilor şi profitului

25
- determinarea pragului minim de rentabilitate
- analiza încasărilor şi plăţilor
- codificarea clienţilor şi furnizorilor
- politicile interne ale firmei
- sistemul de bugete ale firmei şi controlul bugetar.
Managementul financiar oferă informaţiile de bază pentru realizarea lucrărilor de
analiză economico-financiara şi pentru elaborarea planurilor financiare pe termen lung şi
scurt.
Pentru cunoaşterea stării de sănătate a firmei este necesar să funcţioneze un sistem
intern de raportări manageriale, care să semnaleze punctele tari şi punctele slabe din
activitatea companiei.
Managementul financiar este domeniul prin care se dezvoltă un sistem de
comunicare între specialiştii din domeniul economico-financiar (economişti, contabili,
analişti financiari etc) şi top-managerii nefinanţişti.
Informaţii utilizate de management în luarea deciziilor, provenite din
contabilitate:
 Situaţia stocurilor;
 Situaţia plăţilor către furnizori;
 Situaţia cash-flow-ului;
 Tabloul de bord;
 Situatia platilor;
 Situaţia angajărilor;
 Situaţia clienţilor.
Managerii – stabilesc obiective generale cum ar fi: cifra de afaceri, profitul net,
nivelul minim al disponibilităţilor bănesti.
Analiştii financiari – asistă conducerea să stabilească obiectivele, analizează
rezultatele obtinute si anticipeaza performantele financiare pe termen lung si scurt.
Economistii din dep. Contabilitate – inregistreaza toate documentele aferente
veniturilor şi cheltuielilor şi cele aferente investiţiilor.
Economiştii din dep. Financiar – înregistrează toate documentele aferente
încasărilor şi plăţilor.

26
1.Managerul a stabilit ca obiectiv pentru anul 2011 : Cifra de Afaceri
= 900.000 lei şi disponilibilitati bănesti la sfârşitul perioadei în valoare de 200.000 lei.
2.Analistul financiar verifică realismul acestui obiectiv şi coordonează
fundamentarea bugetului cifrei de afaceri ţinând cont de estimarea vânzărilor pe categorii
de produse, pe zone de desfacere, pe categorii de clienţi, pe reţele de desfacere etc ;
obiectivul este realist dacă estimarile privind CA grupe de produse = CA pe zone = CA
pe clienţi = CA pe zone geografice = CA pe reţele de desfacere = 120.000 euro ; de
asemenea, va propune politicile de finanţare comercială sau bancară astfel încât să se
realizeze şi obiectivul privind disponibilităţile stabilite.
3.Economistii din departamentul contabil vor organiza evidenţa
financiar-contabilă astfel încât să poata oferi informaţiile necesare pentru compararea
rezultatelor obţinute cu estimările elaborate pe elemente componente.
Conturile contabile generale aferente cifrei de afaceri vor fi detaliate conform
necesităţilor de analiza şi raportare cerute de contabilitatea managerială / zonă geografică
/ grupă de produse
4. Economistii din departamentul financiar vor urmări să menţina echilibrul
între fluxul de incasări şi cel de plăţi astfel încât să se atingă obiectivul stabilit.
Managerii sunt preocupaţi atât de contabilitatea generala cât şi de contabilitatea
de gestiune.
Economistii din departamentul financiar-contabil sunt interesaţi mai ales de
contabilitatea generală, care presupune întocmirea situaţiilor financiare conform normelor
legale.
Analiştii financiari sunt preocupaţi mai ales de contabilitatea managerială.
Managementul financiar presupune identificarea acelor metode şi instrumente
care se adaptează cel mai bine condiţiilor existente şi obiectivelor stabililite pe termen
lung şi scurt.

AUDIT FINANCIAR SI CERTIFICARE

27
1. Structura dosarului exerciţiului.

Dosarul exerciţiului cuprinde:


Planificarea angajamentului de audit:
• Note asupra utilizării lucrărilor de control efectuate de alţii (auditori interni sau
alţi specialisti);
• Datele şi duratele vizitelor şi locurilor de intervenţie;
• Compunerea echipei;
• Data pentru emiterea raportului;
• Bugetul de timp şi realizarea lui.
Supervizarea lucrărilor:
• Note asupra studierii dosarelor şi stabilirea soluţiilor la problemele ridicate;
• Aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea, programul
lucrărilor, executarea şi concluziile lucrărilor şi conţinutul raportului.
Aprecierea controlului intern:
• Evaluarea punctelor forte/slabe şi a zonelor de risc;
• Foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor asupra funcţionării
sistemelor, detalii asupra sondajelor efectuate;
• Comentarii asupra anomaliilor descoperite.
Obţinerea de elemente probante:
• Program de lucru;
• Foi de lucru cuprinzând obiectivul, detalii asupra lucrărilor efectuate, unele
comentarii, concluzii;
• Documente sau copii de documente de la întreprindere sau terţi justificând cifrele
examinate;
• Detalii asupra lucrărilor efectuate asupra conturilor anuale (comparaţii si
explicaţii ale variaţiilor mari, concluzii);
• Sinteză generală a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distinctă a
punctelor care ar putea avea o influenţă asupra deciziei de certificare;
• Foi de lucru privind faptele delictuale.

28
Dosarul exerciţiului, notat cu “E” se împarte pe secţiuni pentru a fi mai usor utilizat.
În general, se foloseste o împărţire în sase secţiuni simbolizate de la A la F, astfel:
E.A. “Sinteză, planificare şi rapoarte” cuprinde elemente privind sinteza angajamentului,
planul auditului, bugetul şi planificarea timpului, diverse rapoarte;
E.B. “Evaluarea controlului intern” cuprinde elemente referitoare la exerciţiu şi anume
verificarea funcţionării controlului intern în timpul exerciţiului (o descriere şi evaluare
preliminară a acestuia fac parte din dosarul permanent);
E.C. “Controlul conturilor” cuprinde foi de lucru asupra conturilor de bilanţ şi asupra
rezultatelor financiare;
E.D. “Studiul lucrărilor efectuate de terţi”- foile de lucru privind această secţiune pot fi
clasate şi la alte secţiuni ale dosarului;
E.E. “Verificări specifice” conţine foile de lucru privind lucrările specifice, o listă a
lucrărilor în suspensie şi o listă a lucrărilor şi o listă a lucrărilor rămase pentru o viitoare
intervenţie;
E.F. “Intervenţii conexe” conţine toate documentele şi foile de lucru privind evenimente
particulare, fapte delictuale sau operaţii particulare cum ar fi creşteri sau reduceri de
capital, etc.

2. Structura dosarului permanent.

Elementele conţinute de dosarul permanent sunt:


• Fişa de caracterizare;
• Scurt istoric al întreprinderii;
• Organigrame;
• Persoanele care angajează întreprinderea;
• Conturile anuale ale ultimelor exerciţii;
• Note asupra organizării sectorului de activitate, producţie, etc;
• Note asupra statutului;
• Procese verbale ale Consiliului de Administraţie si Adunării Generale;
• Structura grupului;

29
• Contracte, asigurări.
Dosarul permanent se organizează în secţiuni care uşurează clasarea documentelor şi
consultarea lor. Fiecare secţiune poate fi materializată distinct printr-un sumar al
conţinutului.
Ţinerea la zi se efectuează prin sinteză, indicând data introducerii documentului.
Dosarul permanent cuprinde secţiunile de la A la F, astfel:
P.A. “Generalităţi” în care se identifică întreprinderea, organizarea şi documentarea
generală;
P.B. “Control intern” se analizează diferitele secţiuni;
P.C. “Conturi anuale” ale ultimelor trei exerciţii;
P.D. “Analize permanente” ale principalelor rubrici ale conturilor anuale;
P.E. “Fiscal si social” cuprinzând documente privind mediul fiscal şi social al
întreprinderii;
P.F. “Juridic”cuprinzând statute, procese verbale ale Consiliului de Administraţie si
Adunării Generale, diverse contracte care pot avea o incidenţă asupra certificării sau
verificării specifice.

3. Tehnica observării fizice.

Observarea fizică constituie mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei


unui activ, însă ea nu aduce decât o parte din elementele probante necesare auditorului si
anume numai existenţa bunului respectiv, celelalte elemente probante ca de pildă,
proprietatea asupra bunului, valoarea atribuită etc., trebuie să fie verificate prin alte
tehnici.
Observarea directă se foloseste de obicei la controlul stocurilor. În ce priveste
stocurile, auditorul trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:
• studierea procedurilor de inventariere;
• verificarea faptului că persoanele însărcinate cu inventarierea aplică în mod corect
procedurile;
• lucrările de inventariere au fost corect valorificate.

30
Ca tehnică de colectare a elementelor probante, auditorul trebuie să înţeleagă cum
este organizată si efectuată o anumită procedură a auditului intern. De exemplu :
• auditorul poate examina modalitatea de efectuare a procedurii de recepţie a
bunurilor;
• auditorul poate să se încredinţeze că măsurile luate de întreprindere pentru
protecţia fizică a bunurilor sunt efective, sau că transportul banilor, în numerar, de
la bancă la întreprindere si invers se execută cu respectarea Regulamentului
operaţiunilor de casă sau că dispoziţiile întreprinderii privind modalitatea de
anulare a documentelor justificative ale trezoreriei, au fost respectate.
• observarea fizică în cadrul organizării, efectuării si valorificării rezultatului
inventarierii patrimoniului este singura tehnică ce îl poate asigura pe auditor că
procedurile de inventariere au fost respectate.

4. Tehnica sondajului
Datorită numărului mare de operaţii efectuate de o întreprindere, auditorul nu
poate verifica integral rulajele sau soldurile unui cont. El caută elementele probante pe un
esantion adecvat, utilizând tehnica sondajului.
Sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecţionarea unui anumit număr de
părţi dintr-o mulţime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obţinere a elementelor probante
si extrapolarea rezultatelor obţinute asupra esantionului la întreaga masă sau mulţime.
Sondajele pe care le realizează auditorul în cursul misiunii sale sunt de naturi diferite.
În unele cazuri, în general cu ocazia verificării funcţionării controlului intern,
auditorul caută să demonstreze că elementele care constituie masa (mulţimea) prezintă o
comună caracteristică (de exemplu, vizarea sau aprobarea comenzilor cu ocazia
cumpărăturilor); sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atribuţiilor.
În alte cazuri, în general, cu ocazia controlului conturilor, auditorul caută să
verifice valoarea dată unei mulţimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor.
Tehnica sondajului necesită o succesiune de etape, astfel:
• determinarea populaţiei (ansamblul elementelor);
• determinarea perioadei;
• executarea propriu-zisă a sondajului.

31
EVALUAREA INTREPRINDERILOR

1. Care este diferenta dintre uzura scripticã si uzura fizicã a unei clãdiri:
a) nu este nicio diferentã;
b) uzura scripticã este durata de recuperare a investitiei, iar cea fizicã este durata
de viatã;
c) apreciere economicã a vietii unei clãdiri.

Raspuns:
b) uzura scripticã este durata de recuperare a investiţiei, iar cea fizicã este durata de viaţă;

2. Capacitatea beneficiarã a întreprinderii este de 8.000 mii lei, iar dobânda la


certificatele de depozit ale trezoreriei statului este de 30%. Valoarea întreprinderii,
utilizând valoarea de rentabilitate sau metoda de capitalizare a veniturilor, va fi de:
a) 25.600 mii lei;
b) 26.500 mii lei;
c) 26.667 mii lei.

Raspuns:
c) 26.667 mii lei.
Capacitatea beneficiară înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un
beneficiu dat, în viitorul apropiat, în condiţii de motivare şi de gestiune considerate
normale, identice cu cele din ultimii ani, dacă nici o schimbare semnificativă nu a avut
loc = randamentul totalizării capitalurilor care finanţează întreprinderea
Capacitatea beneficiară se poate exprima prin următorii indicatori:
- profit brut (diagnosticul fmanciar-contabil);
- profitul net se foloseşte în evaluări prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;
- dividend folosit in evaluări bazate pe randamentul capitalului;
- prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluările bazate pe actualizarea
fluxurilor degajate de întreprindere.

32
3. Valoarea patrimonialã a întreprinderii (ANC) este de 8.000 mii lei, capacitatea
beneficiarã este de 1.000 mii lei, rata neutrã de plasament (i) este de 11%, iar rata
de actualizare (c) este de 25%. Valoarea întreprinderii prin metoda bazatã pe
goodwill este de:
a) 8.800 mii lei;
b) 8.600 mii lei;
c) 8.480 mii lei.
Raspuns :
c) 8480
Vg = ANC + GW
GW =( CB-ANC x i)/t =(1.000-8.000 x 11%) / 25 % = 480
Vg = 8.000 + 480 = 8.480
Pragul de rentabilitate al întreprinderii = ANC X i = 880 lei
Renta de goodwill se determină astfel: CB-ANCxi = 120 lei
Actualizarea rentei de goodwill cu rata de actualizare:
| (c) = 25%|
120 x 25%= 480
Valoarea globala a întreprinderii (Vg)= 8480 lei
CB= capacitatea beneficiară a întreprinderii exprimată prin profitul net;
i = rata neutra de plasament a disponibilităţilor pe piaţa financiară;
ANC x i = pragul de rentabilitate al întreprinderii
CB – ANC x i = superprofitul, superbeneficiul renta de goodwill

4. Definiti valoarea justã.

Valoarea justă este definită ca valoarea la care poate fi tranzacţionat un activ, de


bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cazul unei tranzacţii în care preţul
este determinat în mod obiectiv (în condiţii normale de concurenţă).

33
EXPERTIZĂ CONTABILĂ

1. Ce conţine un Raport de expertiză calificat?

Raportul de expertiză contabilă care cuprinde consideraţii personale ale expertului


contabil este calificat drept raport de expertiză contabilă cu observaţii.
În situaţia în care expertul contabil, pentru demonstrarea raţionamentului său
profesional, îşi exprimă părerea asupra obiectivului/obiectivelor expertizei contabile,
asupra suficienţei lor sau cu privire la alte aspecte asupra cărora doreşte să reţină atenţia
beneficiarului expertizei, poate face aceasta fie în finalul Capitolului III, CONCLUZII,
fie într-un capitol distinct, Capitolul IV, CONSIDERAŢII PERSONALE ALE
EXPERTULUI CONTABIL, dar cu respectarea normelor de etică şi deontologie ale
profesiei contabile exercitată liber (profesiei liberale). Acest Raport este calificat drept
Raport de expertiză contabilă cu observaţii (limitate la strictul necesar sau impuse de
lege, în cazul expertizelor judiciare şi mai cuprinzătoare în situaţia expertizelor contabile
extrajudiciare).

2. Explicaţi cazurile de imposilitate a întocmirii unui raport de expertiză şi ce


conţine Raportul de imposibilitate a efectuării expertizei contabile.

În cazuri cu totul deosebite, expertul contabil se pooate afla în imposibilitatea


întocmirii unui raport de expertiză contabilă, datorită inexistenţei documentelor
justificative şi/sau evidenţelor contabile care să ateste evenimentele şi tranzacţiile supuse
expertizării. În astfel de cazuri se întocmeşte un „RAPORT DE IMPOSIBILITATE A
EFECTUĂRII EXPERTIZEI CONTABILE”, care are aceeaşi structură ca un raport de
expertiză, obişnuit (necalificat) dar care, în Capitolul II, DESFĂŞURAREA
EXPERTIZEI CONTABILE şi Capitolul III, CONCLUZII, va prezenta justificat şi
fundamentat cauzele care conduc la imposibilitatea efectuării expertizei contabile
„comandate” de beneficiarul acesteia.

34
STUDII DE FEZABILITATE

1. Ce reprezintă durata de viață a unui proiect investițional?

Raspuns:
Din perspectivă financiară, orice acţiune de alocare, plasare a capitalului cu
scopul obţinerii unor câstiguri reprezintă o investiţie sau altfel spus: schimbarea unei
sume prezente şi certe pe speranţa obţinerii în viitor a unor venituri superioare dar
probabile.
Din perspectiva contabilă, investiţia reprezintă o imobilizare, fiind asimilată
cheltuielilor efectuate în scopul obţinerii unor bunuri cu valoare mare şi de folosinţă
îndelungată.
Investiţia reprezintă efortul depus în scopul obţinerii de efecte. Obiectivul acesteia
este de a obţine efecte cât mai mari cu efort cât mai mic, adică să fie fezabilă.
Durata de viaţă a unui proiect investiţional este compusă din două etape: durata de
implementare a proiectului investiţional şi cea de exploatare a investiţiei realizate.
Perioada implementării proiectului investitional este caracterizată de efortul
susţinut de întreprindere, deci reprezintă valoarea totală a proiectului.
Perioada de exploatare cuprinde toate efectele generate de proiectul investiţional,
efecte caracterizate prin fluxuri de încasări şi plăţi. Diferenţa dintre aceste fluxuri de
încasări şi plăţi are ca rezultat un flux net al investiţiei, adica cash-flow net. Un proiect
investiţional este fezabil atunci când efectele perioadei de exploatare sunt mai mari decât
eforturile perioadei de implementare.
Durata de exploatare a unei investiţii poate fi stabilită prin două metode:
 Metoda contabilă: pe baza catalogului cu duratele normate de exploatare a
imobilizărilor = amortizare contabilă
 Metoda utilizată în practică are la baza planul de afaceri, adică incasarile
si platile. Perioada de exploatare a unui proiect investitional este de regula
3-5 ani, maxim 10, datorita faptului ca incasarile si platile trebuie estimate
cât mai riguros.

35
2. Care sunt metodele prin care se pot evalua, prin prisma fezabilității economico-
financiare, proiectele investiționale? Dezvoltați pe scurt.

Raspuns:
Evaluarea financiară a proiectelor investiţionale urmăreste in general doua
obiective. În primul rand se urmareste asigurarea unei comparatii intre proiectele
concurente, intre care trebuie sa se stabileasca ordinea de prioritate. In al doilea rand se
urmareste formularea unei aprecieri asupra valorii intrinseci a proiectului.
Evaluarea financiară a proiectelor de investiţii se realizeaza fie prin metode care
pun accentul pe rentabilitatea medie a proiectelor, fie prin metode fondate pe actualizare.
a. Metode traditionale – fondate pe rentabilitatea medie
a1) Rata medie de rentabilitate în exploatare
a2) Termenul de recuperare a cheltuielilor
b. Metode bazate pe actualizarea cash-flow-urilor
b1) Utilizarea noţiunii de actualizare
b2) Valoarea actuală netă (VAN)
b3) Rata internă de rentabilitate (RIR)

36
DOCTRINA SI DEONTOLOGIA PROFESIEI CONTABILE

1. Despre integritate.

Principiul integritătii impune ca obligatie tuturor profesionistilor contabili de a fi


drepti si onesti în relatiile profesionale si de afaceri. Integritatea implică, de
asemenea, tranzactii corecte si juste.
Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze cu rapoartele, evidentele,
comunicatele sau alte informatii când apreciază că acestea:
- contin o declaratie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare
- contin declaratii sau informatii eronate;
- omit sau ascund informatii, atunci când aceste omisiuni induc în eroare.
Nu se va considera că un profesionist contabil încalcă paragraful dacă el
furnizează un raport modificat pentru a respecta cerintele paragrafului.

2. Despre obiectivitate.

Obiectivitatea presupune cã profesionistul contabil trebuie sã fie impartial, farä


prejudecati, sa nu se afle in situatii de incompatibilitate, de conflict de interese sau
alte asemenea, de naturã a determina un tert sa puna la indoialä obiectivitatea
acestuia.
Principiul obiectivitătii impune o obligatie tuturor profesionistilor contabili de a
nu îsi compromite profesia din cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza
influentei nedorite a unor alte persoane.
Un profesionist contabil poate fi pus în situatii în care obiectivitatea îi este
afectată. Este imposibil ca toate aceste situatii să fie definite si descrise.
Relatiile care aduc un plus de confuzii sau influentează în mod negativ
rationamentele profesionale ale profesionistului contabil ar trebui evitate.
Profesionistii contabili îsi desfăsoară activitatea în multe domenii diferite si
trebuie sa-si demonstreze obiectivitatea în împrejurări diferite. Liber-profesionistii
contabili realizează rapoarte de certificare, prestează servicii fiscale si alte servicii de

37
consultanta manageriala. Alti profesionisti contabili angajati întocmesc situatii
financiare fiind subordonati altora, executa serviciile de audit intern si servesc în
diferite functii financiare de conducere din industrie, comert, sectorul public si
educatie. De asemenea, unii profesionisti contabili pregătesc si instruiesc pe cei care
aspira sa intre în profesie. Indiferent de pozitie sau serviciul prestat, profesionistii
contabili trebuie sa protejeze integritatea serviciilor profesionale si sa mentină
obiectivitatea în rationamentul profesional.
În selectionarea situatiilor si practicilor de care se vor ocupa în mod specific
potrivit cerintelor etice legate de obiectivitate, trebuie acordata atentia
corespunzătoare următorilor factori:
a) profesionistii contabili sunt expusi unor situatii în care asupra lor se pot exercita
presiuni ce le pot diminua obiectivitatea.
b) este practic imposibil sa se definească si sa se descrie toate situatiile în care ar
exista aceste posibile presiuni. În stabilirea standardelor pentru identificarea relatiilor
care pot, ori par sa afecteze obiectivitatea profesionistului contabil, trebuie sa domine
un caracter rezonabil.
c) trebuie evitate relatiile care permit ca idei preconcepute părtinirea ori influentele
altora sa încalce obiectivitatea.
d) profesionistii contabili au obligatia de a se asigura ca personalul angajat pentru
serviciile profesionale contabile si-au însusit principiul obiectivitătii.
Profesionistii contabili nu trebuie sa accepte sau sa ofere cadouri sau invitatii (la
mese, spectacole) care pot fi considerate a avea o influenta importanta si dăunătoare
asupra rationamentului lor profesional sau asupra acelora cu care negociază.

38