Activitate 3.3. Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu

dizabilități (300 min)

Documentați-vă online cu privire la specificul dizabilităților cognitive,

emoționale, motrice, deficitului de atenție, hiperactivității, dificultăților de
învățare, comportamentale, relaționare etc. Studiați următoarele
documente relevante pentru integrarea copiilor cu CES în școala de masă:

·         Ordin Nr. 3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru

asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de
învățare. https://edu.ro/ordinul-ministrului-educa%C8%9Biei-na
%C8%9Bionale-nr-134220012017-privind-aprobarea-metodologiei-
pentru

·         Ordin Nr.1985/2016 privind aprobarea metodologiei pentru

evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu
dizabilități în grad de handicap, a orientării școlare și profesionale a
copiilor cu CES, precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu
dizabilități și/sau CES. https://lege5.ro/Gratuit/geztqmrygqza/ordinul-nr-
1985-1305-5805-2016-privind-aprobarea-metodologiei-pentru-
evaluarea-si-interventia-integrata-in-vederea-incadrarii-copiilor-cu-
dizabilitati-in-grad-de-handicap-a-orientarii-scolare-si-profe/1

Elaborați un plan de acțiune pentru crearea unui mediu de învățare

incluziv, în vederea integrării în școala de masă a copiilor cu CES. Aveți în
vedere desfășurarea unor activități cu părinții,  elevii, cadrele didactice,
comunitatea etc.

Elevi

Idei de activități: Consider co pentru a crea un mediu incluziv, în vederea

integrării în școala de masă a copiilor cu CES, activitățile pentru elevii cu
CES trebuie să implice un procent semnificativ de interacțiune cu ceilalți
elevi din clasă (jocuri în care elevii cu CES să se poată exprima/manifesta).
Astfel, ceilalți elevi vor observa că la joacă, elevul care părea să fie diferit
în bancă, este la fel ca ei. În cazul în care acest lucru nu este valabil, elevii
fără CES vor învăța să fie toleranți și să își adapteze regulile și ritmul de
joacă pentru a-l integra și pec el cu CES pe care, alteori îl ignorau.

Am avut la clasă o fetiță cu diagnostic neuroblastom. Avea CES din cauza

carențelor comportamentale și de relaționare. Dorea mereu să răspundă,
chiar dacă de multe ori răaspunsurile nu erau corecte. La scris, însă, avea
dificultăți, neîncadrându-se în timp, scriind incomplet, de loc caligrafic,
concentrându-și atenția din timpul scrisului în clasă pe persoanele pe
care era supărată sau cu care avusese mici conflicte în pauză sau despre
care credea că răspunseseră mai bine decât ea. Am observat că temele
arătau mult mai bine decât ceea ce scria în clasă,iar în online, situația ei s-
a îmbunătățit vizibil (dispăruseră micile conflicte și nu mai avea
posibilitatea să mai schimbe priviri răutăcioase în online). Cu alte cuvinte
cred că, pentru ea, mediul online a fost benefic. Ân cadrul relaționării
online (jocuri, schimburi de păreri între elevi, pe grupe) s-a demonstrat
mult mai echilibrată.  Activitățile de învățare care îi anihilau pornirile
agresive (atât în online, cât și fizic) erau compunerile despre diverși colegi
din clasă sau despre concept de dezvoltare personală.

Strategii de învățare: Structurarea materialului de învățat în mod diferit,

adaptat capacității de înțelegere a elevului cu CES. Timpul alocat trebuie
să fie diferit.

Resurse: se pot folosi aceleași resurse ca si pentru ceilalți elevi, mai ales
când este vorba despre videoclipuri pentru a nu crea ideea de inechitate,
însă cerințele ce derivă din aceste resurse educaționale se vor adapta.

Evaluare: Evaluarea adaptată este o altă modalitate de lucru (în funcție de

gradul de severitate a afectării)

Părinți
(Exemplu: Am în clasă un copil cu CES. Cum îi voi vorbi părintelui despre
problemele/ așteptările mele? Provocarea: Care sunt modalitățile prin care
pot colabora eficient cu părintele unui copil cu CES?)

Actualmente am în clasa un copil despre care cred ca are CES (probabil

TSI usor/mediu). Sunt nouă la aceasta clasa a II-a și am inteles ca parintii,
pana în acest an, nu au acceptat ideea ca ar avea un copil care are nevoie
de altfel de atenție. La prima discutie individuala, părintii mi-au spus ca
au avut plangeri referitoare la comportament de la fostii profesori. Eu
observasem un comportament mai aparte, dar, deocamdata, din fericire,
in prezenta mea, elevul se comporta civilizat, fără sa aiba iesiri, desi
deficit de atentie am observant că are. I-am dat din prima zi sarcina de a
fi el cel care conduce rândul la ieșirea de la ore. După prima discuție,
părintele a părut convins sa ia legătura cu psihologul școlii. Am asteptat
sa aiba loc un incident cauzat de acest elev, fara ca vreunul dintre ceilalti
elevi sa il fi provocat în vreun fel pe cel cu CES și, având în vedere că
existasera și în trecut nemultumiri de la alti parinti din clasa care nu voiau
sa inteleaga ca avem de-a face un copil mai special, am contactat
părintele. M-am consultat înainte și cu psihologul școlii. I-am comunicat
situația (incidentul recent precum si altele anterioare, existenta
nemultumirilor din partea unora dintre parinti) Am insistat asupra
faptului ca existența unui certificat de acest fel ar putea sa ajute si la
integrarea lui in clasă, subliniind că este important ca si părinții elevilor
mai intoleranți din clasă să înțeleagă și să încurajeze comportamentul
incluziv. Iar acest lucru nu îl pot cere decît dacă există official un astfel de
document.   

Cadre didactice

(Exemplu de punct de plecare: Am în clasă un copil cu CES. Cum voi vorbi

colegilor despre acesta? Provocarea: Care sunt modalitățile prin care îmi
pot ajuta colegii să îl cunoască și putem colabora pentru a-l sprijini să-și
atingă potențialul?)
Am comunicat cu toți profesorii clasei și i-am rugat să acorde atenție
specială comportamentului elevului despre care cred că are CES: Toți au
fost de acord că este nevoie de cel puțin o evaluare a acestuia. La fiecare
situație mai aparte, mi-au comunicat (din partea profesorului de sport, de
exemplu, informațiile au fost îmbucurătoare) ceea ce mă face să cred că
reacția acestui elev ține foarte mult de relația afectivă pe care o stabilește
cu profesorii.

Cred că o soluție este monitorizarea cu o anumită frecvență de către toți

profesorii de la clasă a acestui elev, monitorizare realizată și în scris, cu
ajutorul psihologului școlii. De asemenea, toți profesorii ar trebui să fie
informați și de evoluția îmbucurătoare a acestui elev, nu numai asupra
„greșelilor/năzbâtiilor” sale.  Astfel, este utilă realizarea la clasă a unor
sarcini care să demonstreze că au legătură cu activități din orele celorlalți
profesori și care să țină cont de reacțiile/prestațiile unora dintre elevi
(inclusiv a celui cu CES). De exemplu: profesorul, la ora de sport, poate
juca jocul „Deschide urechea bine” pentru că a înteles că elevii X, Y și Z
(printre care și cel cu CES) s-au descurcat bine.