Colegiul Economic Administrativ, Iași

Salariul și

salarizarea

Proiect realizat de elevii

clasei a XI-a E:
Todorov Ecaterina Profesor coordonatoror:
Vrabie Robert Cojocaru Corina
 Cuprins:
1. Ce este salariul și cum se stabilește
2. Componentele salariului
3. Tipuri de salariu
4. Formele salariului
5. Modalități de salarizare
6. Etapele procesului de salarizare
7. Sistemul de salarizare
8. Cortul forței de muncă UE vs România
9. Costurile cu forța de muncă pe domenii (România)
 1)Ce este salariul și cum se stabilește?
Cuvântul salariu îşi are sorgintea în latinescul salarium care, la origine, semnifica raţia
de sare (sale) alocată unui soldat, ulterior această noţiune a fost extinsă şi utilizată pentru a
exprima preţul plătit cetăţenilor liberi care prestau diferite activităţi în folosul altor persoane.
Atît în ţara noastră, cât şi în alte state, în afara termenului de salariu, se mai întrebuinţează
şi termenii remuneraţie sau retribuţie.

Categoria economică de salariu îşi are originea în latinescul ”salarium” care, în

esenţă, semnifica raţia de sare alocată unui ostaş. Ulterior, această noţiune a fost
extinsă şi utilizată pentru a exprima preţul plătit lucrătorilor care prestau d
iferite activităţi în folosul altor persoane.

O definiţie legală a salariului este dată în Legea salarizării

nr.847/2002220. Astfel, prin salariu se înţelege orice recompensă
sau cîştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator
sau de organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului
individual de muncă, pentru munca executată sau ce urmează a
fi executată.
2)Componentele salariului

Salariul cuprinde:
salariul de bază,
adaosurile și sporurile la
salariul de bază.
 Adaosurile și sporurile
Salariul de bază
la salariul de bază
reprezintă partea principală a salariului
Acestea formează partea variabilă
total ce se cuvine angajatului pentru
a salariului fiecărui angajat pentru
activitatea prestată angajatorului conform
munca efectuată, ţinându-se cont
pregătirii profesionale, într-un anumit
de durata vechimii în muncă.
interval de timp. Salariul de bază se
stabileşte pentru fiecare salariat în raport
cu calificarea, importanţa şi complexitatea
activităţii ce revine funcţiilor pe care le
îndeplineşte.
Tipuri de sporuri:
Sporul pentru munca suplimentară (doar dacă nu există posibilitatea să-i acorde orele
libere plătite în intervalul de 30 de zile de la efectuarea muncii suplimentare).
Sporul pentru vechime în muncă (acesta este stabilit prin contractul colectiv sau individual
de muncă al angajatului).
Sporul pentru munca de noapte (munca prestată între orele 22.00 și 6.00 este
considerată muncă de noapte și în cazul acesta angajatorul este obligat să ofere un spor).
Spor pentru folosirea unei limbi străine la locul
de muncă (dacă aceasta nu este cuprinsă în obligațiile
postului).
Sporul pentru munca prestată în zilele libere legale.
Acest tip de remunerare, de asemenea, se acordă doar în
cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zilele
libere.
 3)Tipuri de salariu
Există următoarele 3 tipuri de salariu:
Salariu brut cuprinde sumele de bani ce exprimă
salariul de bază şi toate adaosurile salariale provenite
din muncă.
Salariu net rezultă din cel brut după ce se scad
reţinerile obligatorii conform legislaţiei în vigoare

Salariu minim brut pe ţară este salariul fixat pe

cale legală pentru a garanta salariaţilor din categoriile
defavorizate un venit care să corespundă minimului de
trai.
 Salariu minim brut
Se stabileşte prin hotărârea Guvernului ţării respective, după
consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul
normal de muncă este mai mic de 8 ore pe zi, salariul minim brut pe ţară
se raportează la numărul mediu de ore lunar, conform programului legal
de lucru aprobat. Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază
prin contractul individual de muncă sub salariul minim brut pe ţară.
Salariul minim brut pe ţară are forţa legii şi este aplicabil sub
pedeapsa sancţiunilor penale sau a altor sancţiuni specifice.
Salariul minim este salariul considerat ca suficient pentru
satisfacerea nevoilor vitale de alimente, îmbrăcăminte, educaţie ale
salariaţilor, ţinând cont de dezvoltarea economică, socială şi culturală a
fiecărei ţări.
În România, din ianuarie 2021 salariul minim brut stabilit este de
2300 de lei, dintre care angajatul urmează să primească un salariu net
(în mână) de aproximativ 1386 lei.
 4) Formele salariului
Salariul se manifestă în două forme principale:
salariul nominal
salariul real.
Salariul nominal reprezintă suma de bani pe care o
primeşte salariatul, peste intervale regulate de timp,
pentru forţa de muncă închiriată.
Mărimea salariului nominal, care are o tendinţă generală de
creştere, este influenţată de mai mulţi factori: nivelul de dezvoltare
economică a ţării, raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă,
nivelul productivităţii muncii, politica de salarizare ş. a.
Salariul nominal se calculează raportând fondul total de salarii la
numărul de salariaţi
 Salariul real poate fi definit ca fiind cantitatea de bunuri materiale şi servicii, care
poate fi procurată la un moment dat cu salariul nominal. Deci salariul real nu depinde de
suma de bani pe care salariatul o primeşte drept salariu nominal, ci de cantitatea de
alimente, obiecte de primă necesitate şi lucruri de confort, devenite esenţiale prin
obişnuinţă şi pe care şi le poate procura cu această sumă de bani.
Creşterea preţului alimentelor şi al obiectelor de primă necesitate determină puterea
de cumpărare a salariului nominal. Mărimea salariului real depinde de următorii doi factori:
a) mărimea salariului nominal şi
b) nivelul preţurilor la bunurile de consum şi tarifelor pentru serviciile prestate.

Formula de calcul a salariului real:

SR – salariul real;
SNN SNN – salariul nominal;
SR =
|

IPC IPC – indicele preţurilor de consum

 5) Modalități de salarizare
În viaţa economică se aplică mai multe modalităţi
de salarizare, principalele fiind următoarele:
salarizarea în regie (în funcţie de timpul lucrat);
salarizarea în acord;
salarizarea mixtă.
Pentru toate modalităţile de salarizare sunt comune
următoarele principii:
a) pentru muncă egală salariu egal;
b) salarizarea diferenţiată în funcţie de calificarea
profesională;
c) salarizarea diferenţiată în funcţie de calitatea muncii;
d) salarizarea diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă;
e) stabilirea prin lege a salariului minim brut pe ţară;
f) stabilirea mărimii salariului prin negocierea colectivă sau individuală;
g) măsuri de motivaţie în sporirea productivităţii individuale a muncii;
h) principiul confidenţialităţii salariilor
 Salarizarea în
Această modalitate prevede calcularea şi
funcție de timpul achitarea salariului în raport cu timpul lucrat (oră,
lucrat. zi, lună, an). În astfel de cazuri, salariul este
proporţional cu timpul lucrat şi este raportat la
rezultatele cantitative şi calitative ale muncii
prestate.
Salarizarea în funcţie de timpul lucrat se practică
la locurile de muncă unde activitatea lucrătorilor nu
poate fi normată pentru a se stabili exact timpul
normal de executare a unei activităţi: funcţionarii
publici, medicii, profesorii, managerii întreprinderilor
ş. a
Salarizarea în funcţie de timpul lucrat permite
efectuarea unui lucru calitativ, conştiincios. Totodată,
ea nu stimulează creşterea productivităţii muncii şi
adeseori necesită supravegherea angajaţilor
 Salarizarea în acord
Salarizarea în acord. Salarizarea în acord (cu bucata, pe operaţii)
presupune remunerarea lucrătorilor în funcţie de cantitatea şi calitatea
bunurilor produse, de activităţile şi operaţiunile efectuate.
Se utilizează mai multe variante de salarizare în acord:
- acord individual;
- acord colectiv, în cadrul unei echipe;
- acord comun (general), în cadrul întregii unităţi economice.
Orice formă de salarizare în acord contribuie
la creşterea productivităţii muncii şi permite evidenţierea
efortului fiecărui salariat
Salarizarea în acord se aplică la acele activităţi, la care
se poate norma munca, iar remunerarea lucrătorilor se
efectuează conform unui anumit tarif
 Salarizarea mixtă
Această formă de salarizare constituie
o variantă a îmbinării celor două forme de
salarizare, presupunând realizarea unor
condiţii exacte de muncă într-o unitate de
timp. O formă a salariului mixt constituie
participarea acţionarilor la repartizarea
profitului societăţilor pe acţiun
 6) Etapele procesului de salarizare

Etapa I Etapa III

Analiza critică a
tuturor elementelor Proiectarea
de salarizare utilizate propriu zisă a
până în prezent sistemului de
Etapa II Etapa IV
salarizare
Determinarea
Determinarea
posibilităților de
salariilor de bază
finanțare proprii
 7) Sistemul de salarizare
De felul cum este conceput sistemul de salarizare depinde in proportie
apreciabila gradul de motivare a personalului la realizarea obiectivelor si
eficienta utilizarii fortei de munca in cadrul firmei.
Proiectarea si elaborarea sistemului de salarizare trebuie sa se sprijine pe
urmatoarele principii:
a) Principiul negocierii libere a salariilor
b) Principiul echitatii in salarizare
c) Salarizarea diferentiata dupa cantitatea muncii
d) Salarizarea diferentiata dupa nivelul calificarii profesionale
e) Salarizarea diferentiala in functie de calitatea muncii
f) Salarizarea diferentiata in functie de conditiile de munca
g) Accesibilitatea si maneabilitatea
h) Flexibilitatea sistemului de salarizare
i) Confidentialitatea salariului
 8) Costul forței de muncă UE vs România
Sistemul de salarizare este esențial în atragerea forței de muncă în sistemul
activității de producere de bunuri și servicii. Salariile depind de capacitatea
fiecărei economii, atât pentru persoanele care lucrează în sistemul bugetar dar și
în sistemul privat de a asigura salarii convenabile și pe această cale Uniunea
Europeană urmărește să se realizeze pe cât posibil o apropiere a nivelului de
salarizare în țările membre ale Uniunii Europene.
Costul orar mediu al forței de muncă în 2019 a fost estimat
la 27,7 EUR în UE-27 și la 31,4 EUR în zona euro (ZE-19).
Totuși, acest cost mediu ascunde diferențe semnificative
între statele membre ale UE, costul orar al forței de muncă
variind între 6,0 EUR în Bulgaria și 44,7 EUR în Danemarca.
În 2018, România a avut un cost al forţei de muncă de 6,9
euro/oră, la sub un sfert din media UE de 27,4 euro/oră. O
creştere de 16% în T I/2019 înseamnă un cost al forţei de
muncă de 8 euro/oră.
 9) Costurile cu forța de muncă pe domenii
Pe sectoare ale economiei, in Romania, serviciile au cele mai
ridicate costuri orare medii cu forta de munca: 6 euro/oră, in anul
2016.

Pe locul al doilea, cu 5,7 euro/oră, vine sectorul non-

business excluzand administratia publica, adica domenii ca
invatamant, sanatate, spectacole, arte, recreere etc.

Pe pozitia a treia este industria, cu

5,1 euro/oră, iar pe locul al patrulea vine domeniul
constructiilor, cu 4,3 euro/oră - cost orar
mediu cu forta de munca in anul 2016.
 Bibliografie
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Salariul_abordari%20conceptuale%20
tipuri%20de%20salarii%20modalitati%20de%20salarizare.pdf
https://www.premian.ro/despre-salarii-si-forme-de-salarizare-aplicate/
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/SALARIZAREA-
PERSONALULUI891.php
https://www.startupcafe.ro/stiri-taxe-21701992-salarii-costuri-forta-munca-romania-
eurostat.htm
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=Wages_and_labour_costs/ro&oldid=462408
https://www.zf.ro/eveniment/costul-orar-al-fortei-de-munca-in-romania-a-crescut-in-
t-i-2019-cu-cel-mai-mare-procent-din-ue-totusi-tara-noastra-ramane-cu-cea-mai-
ieftina-forta-de-munca-din-uniune-si-cele-mai-mici-salarii-18173112
Mulțumim