Lcuric

DA
UICIC
Amanda Quick

CAPITULARE
traducere de Alexandru Dima

Casa de editura COLEMUS

1994 Craiova
Editor: Valeriu Oprifescu
Consiiier editorial: Adrian Nifulescu
Redactor: Doina Dumitrescu

Tiparul e xe cu ta t sub com anda 4 0 58Q

Regia A utonom a a Im prim eriilor
Im prim eria CORESI
Piat;a Presei Libere, 1, B u cure §ti
R O M AN IA

i.S.B.N. 973-96894-0-x
SURRENDER
1990 by Amanda Quick.
 CAPITULARE 5

Prolog

Ceasul din hoi batu miezul noptii, rasunand ca un clopot

de moarte. Frumoasa rochie de moda veche, Tngrozitor de
grea §i putin nepotrivita pentru trupul ei deoarece fusese
croita pentru o alta femeie, Ti Tmpiedica fuga disperata de-a
lungul coridorului: stofa de lana fina i se Tnfa§ura pe picioare
amenintand s-o doboare la fiecare pas. Femeia T§i ridica
poalele sus, mai sus,.pana aproape de genunchi, §1 risca o
privire Tn urma, peste umar.
Barbatul se apropia, alergand dupa ea Tn acela§i mod Tn
care un ogar setos de sange, se napuste§te asupra unei
caprioare. Fata lui, candva demonic de frumoasa, fata care
ademenise o femeie inocenta §i Tncrezatoare, mai Tntai spre
o casatorie jpi apoi spre pierzanie, era acum o masca de
furie arzatoare, uciga§a, Tnfrico§atoare. Cu ochi salbatici,
ie§iti din orbite §i parul ridicat pe cre§tet, barbatul o urmarea
Tndeaproape. Cutitul din m§na lui avea sa fie curdnd la
gatul ei.
- Catea blestemata!
Strigatul lui de furie rasuna cu ecou pe coridorul de sus.
Lumina tremuratoare a unui sfe§nic sclipi pe lama fieroasa
a,cutitului. 7
- E§ti moarta! De ce nu ma la§i Tn pace? Jur sa te trimit
Tnapoi Tn lad unde ti-e locul. §i de data asta am sa m-asigur
ca te-am aranjat cum trebuie. M-auzi, stafie blestemata?
De data asta s-a zis cu tine.
Femeia a rfi dorit sa tipe, dar nu putea. Singurul lucru pe
care Tl putea face era sa fuga pentru a se salva.
6 AMANDA QUICK

- Am sa privesc cum Tti curge sangele printre degetele

mele pana n-o mai ramane o picatura! striga el Tn urma ei,
mult mai aproape acum. De data asta ai sa fii moarta de-a
binelea, catea afurisita. Mi-ai dat destul de furca.
Femeia se afla acum Tn capul scarilor, cu rasuflarea
tai^ta. Frica Ti strangea maruntaiele. Ridicand greaua rochie
§i mai sus, porni Tn jos pe scari, cu o mana pe balustrada
pentrua nu cadea. Ar fi fost o cumplita ironie sa moara cu
gatul frant §i nu taiat.
Urmaritorul era extrem de aproape acum. Femeia T§i
dadea seama ca existau toate §ansdle sa nu reu§easca sa
scape cu bine. De data asta mersese prea departe, T§i luase
prea multe riscuri. Facuse pe stafia, iar acum nu mai lipsea
mult sa devina stafie cu adevarat. Urmaritorul o va Tn§faca
Tnainte de a atinge ultima treapta.
Tn sfar§it obtinuse dovada pe care o cauta. Tn furia lui,
barbatul marturisise. Daca va supravietui, avea s-o razbune
pe sarmana ei mama. Dar a§a cum stateau lucrurile,
investigatia ei avea s-o coste probabil viata. Tn curand avea
sa simta mainile lui Tn§fac§nd-o, Tntr-o parodie Tngrozitoare
a Tmbrati§arii sexuale cu care o amenintase c in d fusese
mai tin ir a . Apoi va simti cutitul.
Cutitul.
Doamne Sfinte, cutitul.
Era la jumatatea treptelor cand tipatul Tnfiorator al
urmaritorului ei zgudui tenebrele.
Privi Tnapoi cu groaza §i T§i dadu seama ca din acel
moment miezul noptii nu va mai fi niciodata ca p in a atunci,
pentru ea. Miezul noptii avea sa fie un co§mar.
 Capitolul 1

Victoria Claire Huntington T§i dadea seama c in d cineva

are ganduri ascunse cu ea; nu ajunsese la matura varsta
de douazeci §i patru de ani fara a fi Tnvatat sa-i recunoasca
pe sofisticatii vanatori de zestre din lumea buna.
Mo§tenitoarele erau, la urma urmei, un vanat atragator.
Faptul ca era Tnca nemaritata §i stapana a unei averi
su b stantial era o dovada a Tndemanarii ei de a scapa de
oportuni§tii §mecheri §i vicleni care mi§unau prin saloane.
Victoria se hotarcise de mult sa nu se lase prada
farmecului lor Tn§elator §i superficial.
Lucas Mallory Colebrook Tnsa, noul conte de Stonevale
era altfel. Putea fi §i el un oportunist, dar Tn mod sigur nu
exista nimic viclean sau superficial la el. Printre pauna§ii
din lumea buna, contele era un vultur.
Victoria Tncepea sa se Tntrebe daca nu cumva chiar
calitatile care ar fi trebuit s-o puna Tn garda, taria ascunsa §i
vointa neTnfranta pe care le observase la el, nu erau exact
lucrurile care o atrageau. Era de netagaduit ca fusese
fascinata de acest om Tnca din clipa Trv care Tl cunoscusej
cu mai putin de o ora Tn urma. Atractia pe care o simtea era
foarte tulburatoare. De fapt, era de-a dreptul periculoasa.
- Cred c-am ca§tigat iar, milord.
Victoria T§i coborT mana ei elegant Tnmanu§ata §i rasfira
cartile pe postavul verde al mesei de joc, trim itand
adversarului ei un zambet ametitor.
- Felicitari, domni§oara Huntington. Se pare ca aveti un
noroc formidabil Tn seara asta.
8 AMANDA QUICK

Stonevale, ai carui ochi cenu§ii o faceau pe Victoria sa

se gandeasca la stafii mi§unand Tn miezul noptii, nu arata
deloc afectat de pierdere. Parea mai degraba cuprins de o
satisfactie discreta, ca §i cum tocmai i se realizase un plan
alcatuit cu grija. Avea aerul ca anticipase cu calm totul.
- Da, am un noroc uimitor Tn seara asta, nu? murmura
Victoria. S-ar putea chiar banui ca am'fost ajutata...
- Resping o astfel de posibilitate. Nu pot accepta sa va
patati onoarea, domni§oara Huntington.
- Sunteti foarte galant, milord. Dar aici nu era vorba de
onoarea mea. Va asigur ca sunt perfect con§tienta ca n-am
tri§at.
Victoria se opri brusc. T§i daduse seama ca prin aceasta
remarca se afla acum pe o gheata foarte subtire. Practic Tl
acuzase pe conte ca jucase cu carti masluite pentru g-i da
ei posibilitatea sa ca§tige.
Ochii lui Stonevale o fixara pe deasupra mesei. Expresia
lor era enervant de calma,*Tnfrico§ator de calma, gandi Vic­
toria cu un fior. Ar fi trebuit sa existe un Hear de emotie Tn
privirea aceea cenu§ie, rece, dar nu exista nimic Tn afara
de o anumita Tncordare.
- Nu vreti sa va exprimati mai clar, domni§oara Huntington?
Victoria se hotari repede sa se Tntoarca pe un teren mai
sigur.
- Va rog, milord, nu luati Tn seama cuvintele mele. Sunt
extrem de uimita de norocul meu la carti Tn seara asta avand
Tn vedere ca Tn cel mai bun caz nu sunt decat o jucatoare
oarecare. Dumneavoastra, pe de alta parte, aveti reputatia
unui jucator abil, sau cel putin a§a mi s-a spus.
- Ma flatati, domni§oara Huntington.
- Deloc, spuse Victoria. .Am auzit vorbindu-se de
abilitatea cu care jucati la White §i la Brooks, ca §i pe la alte
cluburi din ora§, mai putin onorabile, ca sa zic.a§a.-
- Pove§ti mult Tnflorite, banuiesc. Totu§i, m-ati facut cu­
rios. Tntrucat abia ne-am cunoscut, de unde §titi pove§tile
astea?
 CAPITULARE 9

Victoria nu putea recunoa§te ca ceruse relatii despre el

de la prietena ei, Annabella Lyndwood, Tn clipa Tn care Tl
vazuse intrand Tn sala de bal, cu doua ore Tn urma.
- Sunt convinsa ca §titi cum zboara vorbele, milord.
- Tntr-adevar. Dar o femeie cu inteligenta dumnea­
voastra n-ar trebui sa se ia dupa ni§te vorbe.
Cu gesturi u§oare §i elegante, Stonevale aduna cartile
frumos, una peste alta. Apoi, odihnindu-§i degetele lui fine,
lungi, deasupra lor, Ti zambi rece §i adauga:
- Ei bine, domni§oara Huntington?
Victoria Tl privi cercetator, incapabila sa-§i reprime emotia
care o stapanea. Daca ar avea c§t de c§t minte, ar trebui sa
curme totul acum, T§i .spuse ea. Dar Tn seara aceasta era
greu sa gandeasca logic §i clar a§a cum facea de obicei Tn
astfel de Tmprejurari. Nu mai cunoscuse nici un barbat ca
Stonevale p3na atunci.
Zumzetul conversatiilor §i rasetele din salonul de joc a
Lady-ei Atherton se atenuasera; chiar §i muzica din sala de
bal se auzea acum slab, distant. Imensa re§eflinta
londoneza a Lordului Atherton era plina de oameni bine
Tmbracati, din Tnalta societate, §i de numero§i servitorif dar
Victoria avu brusc sentim entul ca se afla singura cu
Stonevale.
- Ca§tigul meu, repeta Victoria Tncet, Tncercand sa-§i
adune gandurile. Da, va trebui sa Tntreprind ceva, nu?
- Miza a fost un serviciu nu-i a§a? C§§tigand, aveti
dreptul sa-mi cereti un serviciu. Va stau la dispozitie.
- Momentanj n-am nevoie de nici un serviciu de la
dumneavoastra.
- Sunteti sigura?
Victoria avu o tresarire sub privirea'lui patrunzatoare.
lata un barbat care §tie mai mult decat ar trebui, gandi ea.
- Da.
- Ma tem ca trebuie sa va contrazic, domni§oara
Huntington. Cred ca aveti nevoie de un serviciu din partea
mea. Din cate §tiu, aveti nevoie de un Tnsotitor Tn seara
10 AMANDA QUICK

asta cand veti merge Tmpreuna cu domni§oara Lyndwood

la parcul de distractii Tn cautare de aventuri.
Victoria Tnlemni.
- Ce §titi dumneavoastra despre asta?
Stonevale rava§i u§or cartile cu unul din degetele lui lungi.
- Lyndwood §i cu mine’ suntem prieteni; frecventam
acela§i club, uneori jucam §i carti, §titi cum se petrec
lucrurile.
- Lordul Lyndwood? FrateleAnnabellei?Ati vorbitcu el?
- Da.
Victoria se Tnfurie.
- A promis ca ne va Tnsoti Tn seara asta §i ne-a dat
cuvantul ca nu va sufla o vorba nimanui. Cum Tndrazne§te
sa discute asta cu prietenii lui? ATntrecut orice limita. §i le
mai acuzati pe femei ca sunt barfitoare! Ce neru§inarel
- Nu fiti a tit de suparata pe el, domni§oara Huntington.
- Ce-a’fic u t Lyndwood? Un anunt general la vreunui din
cluburile lui ca le va aduce pe sora ’lui §i pe prietena ei te
parcul de distractii?
- N-a fost un anunt general, va asigur. Afost cat se poate
de discret. Tn fond e vorba de sora lui, nu? Daca vreti sa §titi
adevSrul, eu cred ca Lyndwood mi s-a confesat pentru ck
se simtea stresat de asta.
- Stresat? De ce? Nu exista nimic Tn toata povestea asta
care sS-i dea emotii. Pur §i simplu ne va Tnsoti pe Annabella
§i pe mine la parcul de distractii. Ce poate f i’mai simplu?
- Din c ite am Tnteles, ati ex’arcitat amandoua o anumita
presiune asupra lui pentru a-l. face sa accepte. Sarmanul e
Tnci destul de tanar pentru a rezista unor manevre femi­
nine. Din fericire Tnsa a fost destul de Tntelept pentru a-§i
regreta slabiciunea §i destul de de§tept pentru a qere ajutor.
-T ntr-adevar sarman. Ce prostie. Ca §i cum eu §i
Annabella l-am fi obligat pe Bertie la asta.
- §i nu-i a§a? Tntreba Stonevale.
- BineTnteles ca nu. l-am spus doar ca suntem hotarate
sa mergem Tn pare asta seara iar el a insistat sa ne
Tnsoteasca. Foarte galant, am gandit noi.
 CAPITULARE 11

- Nu prea avea de ales, ca gentleman. Nu va putea Iasa

sa mergeti singure. §tiati foarte bine asta. A fost un §antaj.
In plus, cred ca a fost mai mult ideea dumneavoastra
domni§oara Huntington.
- §antaj! - Victoria era de-a dreptul furjoasa. Resping
aceasta acuzatie, domnule.
- De ce? Asta e adevarul. Credeti ca Lyndwood ar fi
acceptat de buna voie sa va Tnsoteasca’ daca nu-l amenintati
c-o sa va duceti singure? Mama Annabellei ar fi facut o
criza de nervi daca ar fi aflat de aceasta mica escapada §i
la fel §i matu§a dumneavoastra, banuiesc.
- Va asigur c§ matu§a Cleo e mult prea tare pentru a
face o criza de nervi, declare Victoria loiala.
Stonevale Tnsa avea dreptate Tn legatura cu mama
Annabellei. Lady Lyndwood ar fi facut o criza de isterie daca
afla despre intentiile fiicei ei din seara aceea. Tinerele bine
crescute din lumea buna nu merg noaptea Tn parcul de
distractii.
- O fi matu§a dumneavoastra o femeie tare, va cred pe
cuvant Tntrucat n-am avut Tnca onoarea de a-i fi prezentat,
dar ma Tndoiesc sincer ca ar fi de acord cu intentia
dumneavoastra din seara asta, spuse Stonevale.
- Am sa-l sugrum pe Lyndwood c§nd Tl v id . E lipsit de
noblete sa tradeze un secret de maniera asta.
- N-a fost numai vina lui. Am fost ofiter destul de multi
ani ca sa-mi dau seama c§nd un tdnar are ceva pe suflet §’i
nu mi-a fost greu sa-l fac sa-mi spuna ce-l apasa.
Victoria T§i Tngusta ochii.
- De ce?
- Sa zicem ca eram doar curios. C in d Lyndwood a vazut
ca sunt bucuros sa-l ajut, mi-a marturisit tot §i m-a rugat
sa-l Tnsotesc.
- Nu mi-ati raspuns la Tntrebare. De ce erati atat de
curios?
- Motivele mele nu intereseaza Tn mod deosebit.
Degetele lui Stonevale rava§ira din nou cartile.
- A lta e problema importanta acum, adauga el.
12 AMANDA QUICK

- Eu nu vad nici o problema.

„Tn afara de a scapa de tine“, adauga ea Tn gand. Primul
ei instinct fusese corect. Ar fi trebuit sa piece cat timp mai
putuse. Dar se parea ca nici nu avusese ocazia asta, de
fapt. Brusc, totul parea ca se desfa§oara potrivit unui plan
conceput dinainte §i asupra caruia controlul ei era din ce Tn
ce mai slab.
- Ar trebui sa discutam despre unele detalii ale aventurii
din seara asta, nu credeti?
- Detaliile sunt deja puse la punct, muitumesc.
Victoriei nu-i placea sa preia altcineva conducerea.
- Va rog sa ma Tntelegeti. Poate ca e fostul soldat din
mine, sau poate simpla curi’ozitate, nu §tiu, dar a§ dori sa
aflu exact despre ce e vorba Tnainte de a porni Tntr-o
aventura. N-ati vrea sa faceti unele precizari Tn privinta
evenimentelor? Tntreba Stonevale inocent.
- Nu vad ce ce. Nu v-am invitat sa veniti cu noi.
- Nu doresc decat sa va fiu util, domni§o’ara Huntington.
Nu numai ca Lyndwood Tmi este recunoscator pentru ajutorul
meu Tn seara asta, dar chiar §i dumneavoastra veti constata
ca e foarte convenabil sa ai un om Tn plus la nevoie.
- Nu ma tem catu§i de putin de multimea dezlantuita.
Din contra, o sa fie mai palpitant.
- Atunci sperca-mi veti fi recunoscatoare pentru discretia
mea, daca se va Tntim pla sa-i fiu prezentat matu§ii
dumneavoastra Tn seara asta.
Victoria Tl privi Tn tacere o clipa.
- Se pare ca nu numai lordul Lyndwood e Tn pericol de a
fi §antajat, ci §i eu.
- Ma raniti, domni§oara Huntington.
- Din pacate nu mortal. A ltm interi a§ scapa de o
problema, nu?
- Eu va rog sa ma considerati o solutie §i nu o problema.
Stonevale Ti zim bi lent. Umbrele din ochii lui Tnsa nu
disparura.
- Nu va cer decat sa va slujesc ca TnsotitorTn seara asta
c£nd va aventurati pe strazile periculoase ale ora§ului,
 CAPITULARE 13

continua el. Sunt foarte nerabdator sa-mi achit datoria de la

jocul de carti.
- §i dac§ eu refuz sa accept plata sub forma de Tnsotitor,
Ti veti spune matu§ii mele totul, nu-i a§a?
Stonevale suspina.
- A rfi foarte nepllicut pentru toti cei interesati ca matu§a
dumneavoastra sau mama domni§oarei Lyndwood ga afle
ce intentii aveti, dar nu se §tie niciodata ce subiecte de
conversatie apar Tn cursul unei seri, nu?
Victoria izbi cu evantaiul Tnchis Tn masa.
- Am §tiut eu. Asta e §antaj.
- E un cu vin t ur§t, dar cred ca Tntr-un anumit sens, e
Tntr-adevar §antaj, recunoscu Stonevale.
Vanator de zestre. Asta era singura explicate. Tnca nu
Tntalnise unul at§t de Tndraznet §i agresiv. Erau Tn general
extrem de manierati §i plini de gratie, cel putin la Tnceput.
Victoria avea Tnsa’ Tncredere Tn instinctele’ei. fl fixa pe
Stonevale o clipa, fascinata de licarul expectativ din ochii
lui duri, cenu§ii. Cand Tncepu sa se ridice de la mpsa de
joc, contele se ridica Tn picioare s-o ajute.
- Sper sa ne vedem mai tarziu, Ti §opti el la ureche Tn
timp ce ea se ridica.
- Daca urmariti mo§tenirea, milord, spuse Victoria
taraganat, aruncati-va undita Tn alta parte. Va pierdeti timpul
cu mine. Metoda dumneavoastra e noua, dar nu mi se pare
deloc atragatoare. Va asigur ca am rezistat unor Tncercari
mult mai agreabile.
- Am aflat.
C ontele merse alaturi de ea' Tn timp ce intrau Tn
stralucitoarea §i aglomerata sala de bal. Victoria observa
din nou, ca §i mai Tnainte, mersul lui echilibrat, dar inegal.
Hainele negre, elegante, de seara, cravata artistic legata,
pantalonii str£n§i pe picior §i cizmele lustruite nu reu§eau
sa ascunda §chiopatatul care afecta piciorul lui sting.
- Ce anume vi s-a spus, milord? Tntreba Victoria.
Contele dadu din umeri.
- Ca nu prea va intereseaza casatoria.
14 AMANDA QUICK

- Sursele dumneavoastra se Tn§ali, spuse ea cu un

z im be t u§or. Nu ma intereseaza deloc. Nu am absolut nici
un interes s i ma cisito re sc.
Stonevale Ti arunca o privire piezi§i.
- P icat. Poate daca ati avea un sot §i o familie cu care
sa va petreceti serile, n-at’i mai fi obligati sa va amuzati cu
aventuri riscan’te ca a ceea pe care ati plinuit-o Tn seara asta.
Zim betui Victoriei se lirg i.
- Sunt sigura ca genul de aventura pe care l-am plin u it
pentru seara asta va fi mult mai amuzant decat Tndatoririle
nocturne ale unei sotii.
- Ce va face a tit de convinsa?
- Istoria personali. Mama a fost c e ru ti Tn casatorie
pentru averea ei §i asta a distrus-o. Scumpa mea m itu § i a
fost de asemenea c is it o r it i pentru banii ei. Din fericire
pentru ea, sotul ei a avut nobletea de a muri repede Tntr-un
accident de v in ito a re . Eu, neputind miza pe un asemenea
noroc, m-am h o tir it sa nu rise o casatorie.
- Nu va e teama c i ati putea pierde o parte importanti
din viata unei femei? spuse el.
. - C itu§i de putin. N-am observat nimic a tr ig ito r la o
c is ito rie .
Victoria T§i desficu evantaiul ei aurit pentru a ascunde
un fior. Amintirea micilor cruzimi zilnice ale ta tilu i ei vitreg
§i actele de viole nti la betie exercitate asupra mamei ei
era mereu vie. Nici’ chiar lu’minile strilucitoare ale s ilii de
bal n-o putea Tntuneca. T§i fic u v in t de cite va ori sperind
ca Stonevile s i creadi c i era foarte plictisiti de directia pe
care o luase conversatia.
-A c u m , cu voia dumneavoastra, milord, a§ vrea s i
vorbesc ceva cu o prieteni.
Stonevale Ti urm iri directia privirii.
- A , da, Tntreprinzitoare’a Annabella Lyndwood. F i r i
Tndoiali c i e neribditoare s i discutati aminuntele planului.
Se pare c i, de vreme ce sunteti h o tira ti s i nu acceptati
ajutorul meu, voi fi obligat s i aflu singur aminuntele. Dar
nu v i fie team i, sunt foarte bun strategi, spuse Stonevale
 CAPITULARE 15

inclinand u§or capul asupra mainii Victoriei. Ne vedem mai

tarziu, domni§oara Huntington.
- Am sa ma rog la Dumnezeu sa gasiti ceva mai amuzant
de facut Tn seara asta, decat sa ne Tnso’titi.
- Slaba speranta.
Zambetul u§or al contelui deveni un ranjet scurt,
rautacios, dezgolindu-i o clipa dintii albi, puternici.
V ictoria T§i Tntoarse spa te le ’ cu o pirueta eleganta
fluturandu-§i rochia de matase galben-aurie, refuzand sa-i
dea barbatului satisfactia unei priviri peste umar. Omul asta
nu era numai potential periculos, ci §i nesuferit.
T§i Tnabu§i un mic suspin Tn timp ce aluneca prin multime.
N-ar fi trebuit sa-i perm ita contelui s-o ademe-
neasca Tn sala de joc. De fapt nici nu se facea ca o doamna
sa joace carti cu un barbat Tntr-o Tmprejurare ca asta. Ea
Tnsa nu putuse niciodata rezista unei aventuri iar afurisitul
de barbat paruse sa-§i fi dat seama de asta imediat. O
simtise §ise fotosise de slabiciunea ei. Era de retinut asta.
Nu existase nimic care s-o avertizeze. Tn fond Stonevale
Ti fusese prezentat dupa toate regulile nici mai mult nici mai
putin de Tnsa§i Jessica Atherton.
Toata lumea §tia ca LadyAtherton era complet deasupra
oricarui repro§, o femeie perfecta. Slaba, cu parul negru §i
ochi alba§tri, vicecontesa nu numai ca era tanara, delicata,
chiar Tncantatoare, dar §i de o modestie care i se potrivea.
Era ve§nic zam bitoare, pastrand mereu un aer
respectabil §i tinand la buna cuviinta. Cu alte cuvinte, nu ar
fi prezentat niciodata un ticalos,’ un vanator de zestre,
vreunuia din oaspetii ei.
- Vicky, te-am ciu ta t pretutindeni.
Annabella seTndrepta grabita spre prietena ei. T§i desfacu
evantaiul §i Tl folosi pentru a-§i ascunde buzele Tn timp ce
§optea:
^ A i jucat carti cu Stonevale? Cata nesabuinta! Cine a
ca§tigat?
Victoria suspina.
- Eu, din pacate.
16 AMANDA QUICK

- Ti-a spus ca Bertie l-a invitat sa ne Tnsoteasca Tn seara

asta?’ Am fost foarte furioasi pe el, dar Bertie insista ca
trebuie sa mai fie un barbat cu noi, pentru protectie.
A§a mi s-a dat §i mie de Tnteles.^
- O, scumpa mea, e§ti furioasa. Tmi pare rau, crede-ma,
dar nu l-am putut Tmpiedica. Bertie a promis sa nu sufle un
c u vin t despre planul nostru, dar se pare ea Stonevale a
reu§it sa-[ faca sa vorbeasca.
- Da. Tnteleg cum a procedat. Probabil ca i s-a dat de
baut pana cand a spus tot. E pacat ca fratele tau nu-§i poate
tine gura, dar nu-i nimic, Bella. Sunt sigura ca ne vom amuza
§i a§a.
, Ochii alba§tri azurii ai Annabellei stralucira de u§urare.
Buclele ei blonde tresaltara Tncantator cand dadu din cap §i
zambi.Annabella Lyndwood era considerate de anumiti arbitri
ai elegantei doar un pic mai plinuta decat o cerea moda.
Tendinta asta spre corpolenta Tnsa nu-i Tndepartase deloc
pe multii ei curtezani. Tmplinise de curand douazeci §i unu
de ani §i Ti marturisise Victoriei ca va fi obligata fara Tndoiala
sa accepte una din numeroasele propuneri pe care le primise
Tn acest sezon. Annabella intrase tarziu Tn cursa pentru
casatorie datorita mortii nea§teptate a tatalui ei, dar se
dovedise extrem de populara cand T§i facuse Tn cele din
urma aparitia la Londra.
- Ce §tii’ despre el, Bella? Tntreba Victoria Tncet.
- Despre cine? Despre Stonevale? Nu prea multe, ca sa
fiu sincera. Bertie spune ca e respectat Tn cluburi. Titlul l-a
obtinut abia de curand, cred. Fostul conte Ti era un fel de
ruda, unchi sau cam a§a ceva. Bertie vorbea de ni§te mo§ii
Tn Yorkshire.
- Altceva n-a mai spus?
- Sa ma mai gandesc... Dupa Bertie, familia lui e aproape
stTnsa. Era cat pe ce sa se stinga de tot, cred, cand Lucas
Colebrook a fost grav ranit Tn Peninsula cu vreun an Tn urma.
Victoria simti un ciudat ghem Tn stomac.
- §chiopatatul?
 CAPITULARE 17

- Da.Afostsfar§itul carierei lui militare, care oricum s-ar

fi sf§r§it odata cu preluarea titlului. Prima lui datorie este
acum fat§ de titlu §i de mo§ie, normal.
- Normal.
Victoria n-arfi dorit sa puna urmatoarea Tntrebare dar nu
se putu abtine.
- Cum s-a Tntamplat?
- Rana de la picior? Nu §tiu amanuntele. Bertie spune
ca Stonevale nu vorbe§te niciodata de ea, dar ca Tnsu§i
Wellington l-a citatTn mai multe ordinede zi. Se spune cam
timpul luptei Tn care a fost ranit, Stonevale a reu§it sa se
mentinam §a §i sa-§i conduoa oamenii spre obiectft Tnainte
de a ’se prabu§i pe camp §i a fi considerat mort.
Consideratmort. Victoria simti ca-i vine rau. Reu§i sa-§i
invinga senzatia neplacuta, amintindu-§i ca Lucas Colebrook
nu era genul d’e om de care ei sa-i fie mila. Tn plus, se Tndoia
serios ca Stonevale ar fi apreciat-o. Afara de cazul Tn care
gasea vreun mod de a o folosi Tn propriul lui avantaj.
Se Tntreba daca nu cumva Stonevale propusese jocul
de carti pentru a nu fi obligat sa Tndure o runda de dansuri
populare. Probabil ca §chiopatatul nu-i permitea accesul pe
ringul de dans.
- Ce crezi despre el, Vicky? Am vazut-o pe perfecta
domni§oara Pilkington privindu-l toata seara, ca §i alte fete
din sala de bal. Ca sa nu mai pomenesc §i de mamele lor.
Nimic nu de§teapta mai bine apetitul decat un pic de sange
proaspat, nu? spuse Annabella u§or Tntepator.
- Ce imagine dezgustatoare, spuse Victoria razand fara
voie. Ma Tntreb daca Stonevale §tie ca e privit ca un armasar.
- Nu §tiu. Tu e§ti Tnsa singura la care se uita. Toata lumea
a observat ca tu ai fost aceea pe care a ademenit-o Tn sala
de joc.
- Cred ca e Tn cautarea unei zestre, spuse Victoria.
- M-ai omor§t, Vicky. Ve§nic ai impresia ca barbatii te
curteaza pentru mo§tenirea ta. E§ti de-a dreptul batuta Tn
capTn privinta asta. Ti se pare imposibil ca unii din admiratorii
tai sa fie interesatr de persoana ta si nu de zestre?
18 AMANDA QUICK

- Bella, am aproape douazeci §i cinci de ani. §tim

amandoua ca barbatii din lumea noastra nu fac propuneri
fetelor mai Tn varsta decat daca sunt tentati de motive prac­
tice. Averea mea e..un motiv foarte practic.
- Vorbe§ti de parea ai fi expusa Tntr-o vitrina. §i nu asta-i
adevarul.
- Ba da, §i ca sa fiu sincera, prefer lucrurile a§a cum
sunt, spuse Victoria cu voce egala.
Annabella scutura din cap.
- De ce?
- Pentru ca totul devine mult mai simplu, replica Victoria
vag, cautandu-l pe Stonevale'prin multime fara sa-§i dea
seama.
Tl gasi Tn cele din urma vorbind cu amfitrioana langa u§a
care dadea spre vastele gradini ale Athertonilor. Privi
atenta mamera intima Tn care statea, domlnand-o cu
Tnaltimea lui pe Lady Atherton care era ca o viziune Tn roz.
- Daca asta te face sa te simti mai bine, afla ca Bertie
n-a zis absolut nimic care sa imp’lice ca Stonevale ar fi un
vanator de zestre, spuse.Annabella. Din contra, se spune
ca batranul conte era un excentric care a strans bogatii pana
Tn ziua mortii. Acum i-au revenit toate noului conte. §i tu-l
§tii pe Bertie. Nici n-ar visa sa invite pe cineva sa ne
Tnsoteasca Tn seara asta daca nu l-ar place.
Asta era adevarat, gandi Victoria. Lordul Lyndwood, doar
cu doi ani mai Tn varsta dec§t sora lui, privea Tndatoririle
legate de proaspatul sau titlu cat se poate de serios. Era
foarte protector cu exuberanta §i sprintara lui sora §i ve§nic
amabil cu Victoria. Nu le-arexpune pe nici una din ele unul
barbat a carut reputatie arfiTndoielnica. Probabil ca Annabella
avea dreptate, poate ca ea Tnsa§i era un pic prea pornita
contra vanatorilor de zestre.
Apoi T§i aminti de ochii lui Stonevale. Chiar daca nu era
un vanator de zestre, era totu§i mai periculos decat oricare
alt barbat pe care-l cunoscuse vreodata, poate cu exceptia
tatalui ei vitreg.
 CAPITULARE 19

Victoria scoase un suspin la acest gand apoi Tl Tnlatura

furioasa. Nu, T§i spuse ea brusc cu m3nie, indiferent cat de
periculos ar putea fi Stonevale nu putea sa-l puna Tn aceea§i
categorie cu bruta care se Tnsurase cu mama ei. Ceva din
adSncul ei Ti spunea ca, cei doi barbati nu erau de aceea§i
speta.
- Felicitari, draga mea Victoria, vad ca te bucuri de atentia
noului nostru conte. Stonevale e un specimen interesant,
nu?
Trezita din g§ndurile ei de vocea gdtuita, cunoscuta, Vic­
toria privi Tn st§nga §i o vazu pe Isabel Rycott l§nga ea.
Adevarul era ca nu-i prea placea femeia asta, dar simtea o
u§oara invidie cSnd era prin preajma ei.
Isabel Rycott Ti arnintea Tntotdeauna Victoriei de o bijuterie
exotica. Avea treizeci §i ceva de ani §i plutea fn jurul ei un
aerde mister feminin §i erotism care parea sa atraga barbatii
precum mierea albinele. Aerul de erotism era sporit de gratia
ei felina, parul ei negru lucios §i ochii u§or oblici. Era una
din putinele femei din sala Tn afara de Victoria, care
desfideau moda zilei purtdnd culori puternice Tn loc de
monotonul alb sau pastel.
Neobi§nuita ei rochie de un verde profund ca smaraldul
strSlucea puternic Tn lumina salii de bal.
Dar nu aspectul neobi§nuit al Isabelei o facea pe Victo­
ria s-o priveasca cu o anumita invidie ganditoare; libertatea
pe care i le confereau varsta §i statutul ei de vaduva erau
lucrurile care o faceau pe Victoria s-o admire Tn secret. O
femeie Tn situatia Isabelei Rycott atragea atentia societatii
mult mai putin deceit Victoria. Lady Rycott era libera sa aib’a
chiar §i aventuri galante.
Victoria nu cunoscuse niciodata un barbat cu care sa fi
dorit sa aiba o aventura, dar i-ar fi placut foarte mult s-o
poata face daca i se nazarea.
- Buna seara, Lady Rycott, spuse Victoria privind Tn jos
la femeia care era cu cStiva centimetri mai scunda decat
ea. L-ati cunoscut pe conte?
Isabel scutura din capul ei frumos modelat.
20 AMANDA QUICK

- Tnca n-am fost prezentati din pacate. A intrat Tn

societatea noastra abia de curand, de§i am auzit ca §i-a
facut aparitia pe la mesele de joc din cluburi de mai mult
timp.
- A§a am auzit §i eu, spuse Annabella. Bertie spune ca
e un jucator excelent, cu mult s£nge rece.
- Da?
Isabel privi spre contele care Tnca mai statea de vorba
cu Lady Atherton.
- Nu-i de loc genul de barbat chipe§, nu? Dar are ceva
care te intriga.
Chipe§? Victoria a rfi ras Tn gura mare la ideea de a folosi
acest cuv§nt insipid pentru a-l descrie pe Stonevale. Nu, nu
era chipe§. Avea trasaturi puternice, chiar aspre, cu un nas
ascutit, o falca agresiva §i o expresie de permanenta veghe
Tn ochii aceia cenu§ii. P iru l lui era de culoarea unei nopti
fara luna, Tnspicat cu argintiu la tample, dar nimic din toate
astea nu-l facea chipe§. Cand te uitai la Stonevale vedeai o
fata masculina tacuta, controlata, §i nu un filfizon aratos.
’ - Trebuie sa recunoa§teti, spuse Anabella, ca T§i poarta
bine hainele.
- Da, aproba Isabel §optit. t§i poarta hainele extrem de
bine.
Victoriei nu-i placea privirea cercetatoare a Isabelei Tn
timp ce-l privea pe conte, dar trebuia sa admita ca Stonevale
era unul din acei oameni rari care nu era dominatde croielile
elegante Tn mare voga. Umerii lui puternici, abdomenul suplu
§i pulpele musculoase n-aveau nevoie de pernite de vata
sau camuflaje.
- S-ar putea sa fie chiar amuzant, spuse Isabel.
- S-ar putea, o aproba Annabella.
Victoria privi din nou silueta Tnalta, Tntunecata de langa
Lady Atherton.
- S-ar putea ca amuzant sa nu fie cuv§ntul cel mai
potrivit.
Pericu/os era cuvantul potrivit.
 CAPITULARE 21

Victoria simti brusc dorinta de a se juca putin cu acest

pericol. Tumultul lumii bune, de care se folosea’tot mai des
In ultimul timp pentru a-§i umple lungile ore ale noptii nu
mai era deajuns. li trebuia ceva nou care s-o scape de
co§marurile ei neTntrerupte.
Contele de Stonevale putea fi exact tonicuLpe care Tl
cduta.
*
* *

- Dragul meu Lucas, ce crezi despre ea? Tti convine?

LadyAtherton ridica privirea spre Stonevale cu o expresie
de anxietate Tn ochii ei frumo§i, blSnzi.
- Cred ca da, Jessica.
Contele sorbi din paharul de §ampanie din mana lui,
rotindu-§i ochii prin multime.
- §tiu ca a depa§it putin varsta.
- §i eu am depa§it-o putin, spuse el sec.
- Da de unde. Treizeci §i patru de ani e o varsta excelenta
pentru un barbat care vrea sa se Tnsoare. Edward avea
treizeci §i trei Ccind m-am mSritat cu el.
- A§a e.
Ochii Jessicai Atherton se umplura imediat de remu§-
cSri sincere.
- Lucas, scuza-ma. Ce stangace sunt. Sa §tii ca n-am
vrut sa te ranesc.
- Am sa supravietuiesc.
Lucas, o zari Tn cele din urma pe Victoria Tn multime. T§i
fix£ privirea asupra ei §i o urmari cum iese pe ringul de
dans condusa de un baron grasuliu. Era evident ca Victoriei
Ti place dansul de§i parea sa-§i restranga partenerii la cei
foarte tineri §i st§ngaci Tn societate sau la cei mult mai Tn
varsta ca ea pe care probabil ca Ti considera inofensivi.
Regreta ca nu poate risca s-o invite la dans. Ar fi fost
interesant de vazut daca Tl urma tot atat de repede ca tn
sala de joc. Nu era Tnsa sigur de modul Tn care ea ar tolera
22 AMANDA QUICK

lipsa de gratie a blestematului sau picior st£ng §i nu voia

sa ri§te.
Nu vedea totu§i nici o urma de cruzime la ea. Era sigur
ca are temperament, dar §tia ca Victoria nu s-ar coborT atat
de jos ca sa-l insulte sau sa faca remarci jignitoare la adresa
§chiopatatului sau. Cu toate acestea putea foarte bine sa-l
calce puternic pe picioare daca ar fi reu§it s-o atraga pe
ring a§a cum reu§ise s-o atraga Tn sala de joc. La acest
gand, Lucas zambi. : .
- A fost scandalos din partea ei sa te Tnsoteasca Tn sala
de joc, totu§i, spuse Lady Atherton. Dar asta-i firea ei. Are
Tntr-adevar o tendinta de a face lucruri care frizeaza limitele
bunei cuviinte. intrata pe mana unui barbat Tnsa, am
convingerea ca aceasta regretabila trasatura de caracter ar
putea fi controlata.
- E o idee interesanta.
- §i Tntr-adevar are o puternica predilectie pentru o
nuanta cam prea aprinsa de galben, adauga Lady Atherton.
- E clar ca domni§oara Huntington are proprfa ei minte
§i vointa. Trebuie sa recunosc Tnsa ca galbenul o prinde
minunat. Nu sunt multe femei care sa poarte culoarea asta
atat de bine, spuse el.
Lucas privi silueta Tnalta, supla a Victoriei, Tmbracata
Tntr-o rochie'cu talie Tnalta. Matasea galbena era ca o raza
de soare de culoarea mierii Tn Tncaperea aglomerata. Sclipea
bogat §i cald Tn mijlocul numeroaselor rochii clasice albe
sau pastel-apoase.
Singura problema reala Tn legatura cu rochia, dupa el
era faptul ca decolteul era mult prea ad§nc, dezvaluind prea
mult din curbura u§oara, Tnalta a sanilor ei. Lucas simti o
nevoie aproape irezistibila sa ia un §al de la vreo matroana
§i sa-l Tnfa§oare str§ns Tn jurul bustului Victoriei. Un astfel
de impuls Ti era at§t de strain Tncat fu o clipa uimit.
- Ma tem ca are reputatia de a fi putin originals. Opera
matu§ii ei fara Tndoiala. Cleo Nettleship e cat se poate de
neobi§nuita ea Tnsa§i, spuse Lady Atherton.
 CAPITULARE 23

- Prefer o femeie neobi§nuita. Face conversatia mai

interesanta, nu crezi? Tntr-un fel sau altul cred ca va trebui
s8 Tndur multe conversatii cu femeia qu care am sa ma
cSsatoresc. E inevitabil.
Jessica suspina u§or.
- E regretabil, dar nu prea sunt multe partide bune Tn
sezonul acesta. De fapt cam a§a e mereu. Mai e Tnsa §i
domni§oara Pilkington. Ar trebui s-o cuno§ti Tnainte de a lua
o hotarare. Te asigur ca e o fiinta admirabila. Ve§nic corecta
In comportare, Tn timp ce domni§oara Huntingon are o
anumita tendinta spre nonconformism.
- Nu ma intereseaza domni§oara Pilkington. Sunt per­
fect multumit de domni§oara Huntington.
- Da,’dar are aproape douazeci §i cinci de ani. Domni§oara
Pilkington are numai nouasprezece. Femeile mai tinere tind
s i fie mai receptive la influenta unui barbat, Lucas.
- Jessica, te rog crede-ma cand Tti spun ca v§rsta
domni§oarei Huntington nu ma deranjeaza.
- E§ti sigur? Tntreba ea privindu-l stingherita.
- Tmi convine mult mai mult sa am de-a face cu o femeie
mai coapta care §tie ce vrea decat cu o pu§toaica ie§ita de
pe bancile §coliis §i cred ca domni§oara Huntington §tie
Fntr-adevar ce vrea. +
- Spui asta pentru ca a reu§it sa evite casatoria atata
timp? Poate ai dreptate. A spus foarte clar ca n-are nici un
interes sa-§i dea averea pe mana unui barbat. Toti barbatii,
cu exceptia celor mai Tnraiti vanatori de zestre, au renunt’a t
la ea.
Stonevale avu un zim be t par§iv.
- Ceea ce Tmi neteze§te calea.
- Sa nu ma Tntelegi gre§it. Fata e antrenata, are o anurmta
prospetime, ca §’i matu§a ei. Victoria are destui admiratori,
dar toti par sa fi ramas la stadiul de prieteni.
- Cu alte cuvinte stau cu totii Tn banca lor. ^
- Daca depa§esc llmita, sunt im ediat abandonati.
Domni§oara Huntington e cunoscuta ca o persoana Tn gene­
ral ampbila, are ve§nic un zambet sau un cuv§nt dragut, e
24 AMANDA QUICK

gata sa dansese cu cei mai putin atragatori barbati din sala,

dar e foarte ferma cu toti curtezanii care roiesc Tn jurul ei,
adauga Jessica.
Asta nu-l surprinse pe Stonevale. Domni§oara Huntington
n-ar fi ramas nemaritata atata timp daca nu Tnvata cum sa-i
manevreze pe barbatii din orbita ei. Va trebui s i fie foarte
atent Tn timp ce-i face curte.
- Are o educatie aleasa, nu? Tntreba Lucas.
- Mai TntSi a§ zice chiar extraordinary Am auzit ca Lady
Nettleship §i-a asumat aproape Tn Tntregime sarcina de a o
educa §i rezultatul e evident. Domni§oara Huntington ar fi
avut de suferittn societatea noastra pana acum daca matu§a
ei n-ar fi avut o pozitie atat de solida.
- Ce au patit pari’ntii ei?
Lady Atherton ezita, apoi spuse cu voce egala:
- Morti. Amandoi. Destul de trist. Dar Domnul a dat,
Domnul a luat.
- A§a e.
Lady Atherton Ti arunca o privire nesigura apoi T§i drese
glasul.
- Da, tatal a murit cand era Tnca mica. Mama ei, Caroline
Huntington s-a remaritat curand dupa aceea, dar a murit
Tntr-«n accident de calarie acum un an §i jumatate. Apoi
tatal ei vitreg, Samuel Whitlok, a murit la mai putin de doua
luni dupa ea. Un accident Tngrozitor pe treptele unei scari,
din cSte am Tnteles. §i-a frant gatul.
- O ciudata lista de tragedii care au avut ca rezultat faptul
ca domni§oara Huntington a scapat de parintii care se
puteau simti obligati sa faca cercetari Tn legatura cu averea
mea. Zvonui folositor despre averea unchiului meu n-ar
rezista la o analiza mai atenta.
Jessica T§i tuguie buzele dezaprobator.
- Nu putem’omite faptul ca domni§oara Huntington a tinut
doar un doftu minim dupa moartea tatitui ei vitreg. A tinut
neaparat sa arate ca tinea doliu numai dupa mama ei, dar
§i aceasta s-a limitat doar la perioada strict necesara.
 CAPITULARE 25

- Asta ma mai lini§te§te, Jessica. Ultimul lucru pe care

mi-1 doresc ar fi o femeie careia sa-i faca placere un doliu
prelungit. Viata poate fi foarte scurta §i e pacat s-o pierzi
jelind dupa ceea ce nu poti avea, nu crezi?
- Da, dar omul trebuie sa Tnvete sa Tndure tragediile care
se abat asupra lui. Astfel de lucruri daltuiesc caracterul. §i
mai trebuie tinut cont §i de buna cuviinta, Tl admonesta
Jessica, parand u§or jignita. Tn orice caz, Lady Nettleship,
mitu§a, e o femeie deosebita, cu relatii, dar trebuie sa ad­
mit ca e putin ciudata. Ma tem c i §i-a lasat nepoata sa cam
zburde. Crezi c-ai putea tolera felul ei oarecum neobi§nult~
de a fi?
- Cred ca m-a§ descurca cu domni§oara Huntington
foarte bine, Jessica.
Lucas mai lua o Tnghititura'de §ampanie, cu ochii la Vic^
toria care Tnca dansa cu baronul ei tomnatic. Fata nu era
ceea ce sperase el, gandi Lucas cu un ciudat sentiment de
u§urare. Era pregatit sa-§i faca datoria fata de numele sau,
de titlu, §i de oamenii de care era acum raspunzator, dar nu
se a§teptase sa simta placere Tn Tndeplinirea acestei
obligatii.
Categoric nu era ceea ca crezuse el.
Tn primul rand nu prevazuse aceasta atractie fizica,
aproape violenta. Jessica Tl informase ca Victoria Huntington
era destul de prezentabila, dar descrierea se limitase doar
la atat.
Era mai Tnalta decat i se daduse de Tnteles, mult mai
inalta decat majoritatea femeilor din jurul ei. Dar Lucas era
§i el Tnalt §i era bine ca gasise o femeie care sa-§i poata
pune capul pe umarul lui §i nu undeva jos pe la jumatatea
pieptului.
Nu era ceea ce crezuse.
§i dansa cu mi§cari prelungi, gratioase care n-aveau
nimic din obi§nuita leganare a §oldurilor pe care o afi§eaza
femeile atat de des. Dansa bine, dar nu fara o oarecare
26 AMANDA QUICK

nuanta de enervare. Lucas §tia ca nu putea concura nici pe

departe cu vSrstnicul baron, ca partener de dans.
Lucas privi cum baronul o conducea pe Victoria fara efort,
sub un candelabru stralucitor. Lumina concentrate arunca
reflexe aurii Tn parul ei bogat, §aten, tuns prea scurt pentru
gustul lui. Dar tunsoarea scurta, artistica, dezvaluia linia
delicata, Tmbietoare a cefei §i Tncadra bine ochii ei de
chihlimbar. Femeia asta se pricepea categoric sa se
foloseasca de moda.
Nu era ceea ce crezuse el.
Jessica Tl avertizase ca, de§i nu exista nimic neplacutTn
trasaturiie domni§oarei Huntington, nu era totu§i o
frumusete. Studiind acum fata vioaie, animata a Victoriei,
de la distanta, Lucas T§i spuse ca Jessica avusese dreptate
Tntr-un sens, dar oGhii calzi aurii, atat de provocatori, nasul
Irogant dar feminin §i zambetul acela luminos se asortau
bine Tmpreuna. Exista la ea ceva fascinant, plin de viata
care facea ca ochii sa se opreasca asupra ei, tradand pasiuni
mocnite care abia a§teptau sa fie de§teptate de barbatul
potrivit.
• Lucas mai privi o data zambetul pe care Victoria Tl adresa
baronului §i T§i spuse ca va trebui sa guste din sarutul ei
curand.
- Lucas, baiete...
Fara chef, Lucas T§i lua ochii de la mo§tenitoarea harazita
lui. A lui, gandi el amuzat Tn timp ce T§i plimba prin minte
expresia asta.
- Da, Jessica.
Privi Tntrebator Tn jos spre femeia frumoasa pe care o
iubise candva §i pe care o pierduse datorita lipsei unui titlu
§i a averii.
- Tti convine, Lucas? Adevarat? Tnca mai poti s-o cuno§ti
pe domni§oara Pilkington, nu uita.
Lucas se gSndi la felul Tn care Jessica, supun£ndu-se
dictatului familiei se maritase cu un alt barbat pentru a obtine
at§t un titlu cat §i avere. La vremea aceea nici n-o Tntelesese,
 CAPITULARE 27

nici n-o iertase. Acum, dupa ce obtinuse titlul, dar Tnca fara
averea de care avea atata nevoie, Lucas Tntelegea pozitia
Tn care fusese Jessica cu patru ani mai Tnainte.
§tia acum ca mariajul nu era o chestiune de emotie, ci
de datorie. Datoria era un lucru pe care Lucas Tl Tntelegea
foarte bine.
- Ei bine, Lucas? Tl sonda Jessica din nou, cu ochii ei
frumo§i plin de Tngrijorare. Ai fi Tn stare s-o iei de nevasta?
De dragul titlului?
- Da, spuse Lucas. Domni§oara Huntington Tmi convine
de minune.
 Capitolul 2

- Matuga e acasa, Rathbone? Tntreba Victoria Tn timp ce

intra grabita Tn holul re§edintei lor din ora§.
Rotile trasurii zdranganira p6 pavajul strazii Tn clipa Tn
care Annabella §i batrana ei matu§a care o Tnsotisera pana
aici, plecara.
Victoria era bucuroasa ca scapase de Tnghesuiala din
trasura. Matu§a Annabellei, care le Tnsotise pe cele doua
tinere, se simtise obligata sa le tina o lunga prelegere despre
oarecum scandaioasa comportare a femeilor care joaca-carti
la seratele mondene. *
Victoria detesta prelegerile de acest gen.
Rathbone, un barbat masiv, cu aer distins, par carunt,
rar, §i un nas care a rfi facut cinste oricarui duce, arata so­
lemn spre Ufa Tnchisa a bibliotecii.
- Cred ca Lady Nettleship e prinsa Tntr-o discutie cu
cativa membri ai societatii pentru cercetarea istoriei naturale
§i a horticulturii.
- Excelent. Te rog nu mai fi atat de mohorat, Rathbone.
Nu-i totul pierdut. Tnca n-au reu§it sa dea foe bibliotecii.
- E doar o chestiune de timp, bombani Rathbone.
Victoria zambi, trecu pe langa el §i T§i scoase manu§ile
Tndreptandu-se spre u§a bibliotecii.
- Hai, Rathbone, e§ti Tn serviciul matu§ii mele Tnca de
cand am venit prima oara Tn vizita cand eram mica, §i Tnca
n-a reu§it s-o arda cu noi cu tot.
- Cu voia dumneavoastra, domni§oara Huntington, asta
a fost atunci cand fice a ti amandoua experienta cu praf de
pu§ca, se simti obligat Rathbone sa sublinieze.
 CAPITULARE 29

- Cum? Vrei sa spui ca-ti mai aminte§ti Tnca de mica

noastra Tncercare de a fabrica propriile noastre artificii? Ce
memorie buna ai, Rathbone!
- Unele momente din viata sunt adanc fixate Tn memoria
noastra, sunt la fel de vii ca §i atunci. Eu personal n-am sa
uit niciodata expresia de pe chipul majordomului cand s-a
produs explozia. Pret de o clipa Tngrozitoare am crezut ca
afl fost ucise.
- Din fericire am fost doar u§or speriata. Faptul ca eram
acoperita de cenu§a a fost ce te-a Tngrozit, adauga Victoria.
- Erati neagra ca clracu, daca-mi permiteti sa zic a§a,
domni§oara Huntington.
- Da a fost ceva spectaculos, nu? Tn sf£r§it, sa nu ne
mai gandim la ce-a fost. Exista mult prea multe minuni ale
naturii, noi §i interesante, care abia a§teapta sa fie explorate.
la sa vedem cu ce se ocupa matu§a Tn seara asta.
Rathbone se uita la valetul care deschidea u§a bibliotecii,
expresia fetei lui aratand clar ca e pregatit pentru orice ar
putea vedea.
Dar nu fu absolut nimic de vazut pe moment. Biblioteca
era cufundata Tn Tntuneric. Chiar §i focul din §emineu se
stinsese. Victoria pa§i prudenta Tnauntru, TncercSnd zadamic
s i vada prin bezna. Din ad§ncurile camerei, veni zgomotul
unui maner Tnvartit.
- Matu§a Cleo?
Raspunsul fu un arc orbitor de lumina alba. Izbucnise
din mijlocul Tntunericului, dezvaluind o clipa grupul de oameni
adunati Tntr-un mic cerc Tnauntru. Oamenii scoasera
exclamatii de uimire.
O secunda mai tarziu, scdnteia imensa disparu §i fu
urmata de strigate de veselie.
Victoria z§mbi Tn directia u§ii deschise unde stateau
Rathbone §i valetul.
- N-aveti de ce va teme Tn seara asta, Ti asigura ea.
Membrii societatii se joaca doarcu noua marina de produs
electricitate a Lordului Potbury.
30 AMANDA QUICK

- E foarte lini§titor, domni§oara Huntington, raspunse

Rathbone sec.
- O', Vicky, scumpo, te-ai Tntors, c§nta o voce din
tenebrele camerei. Te-ai distrat la serata Athertonilor? Hai,
intra. Suntem Tn toiul celei mai fascinante serii de
demonstratii.
- A§a se pare. Regret ca am pierdut Tnceputul. §tii ce
mult Tmi plac e xp erience cu electricitatea.
- Da, scumpo, §tiu.
Raza de lumina care intra pe u^a deschisa dezvalui
silueta matu§ii Cleo care venea sa-§i Tntampine nepoata.
Lady Nettleship era aproape la fel de Tnalta ca Victoria. Era
u§or trecuta de cincizeci de ani §i parul ei §aten era elegant
presarat cu fire argintii. Avea ochii vioi §i acelea§i trasaturi
nobile §i expresive care caracterizau femeile din familia"
Victoriei.
Aceasta calitate dadea o anumita frumusete chiar §i uneT
femei de v3rsta matu§ii Cleo la care un ochi obiectiv ar fi
descoperit prea putina perfectiune reala. Cleo eraTmbracata
dupa ultima moda, ca Tntotdeauna. Rochia ei de cuioarea
piersicii coapte era croita pentru a pune Tn evidenta silueta
ei zvelta.
- Rathbone, te rog Tnchide u§a, spuse Lady Nettleship
scurt. Efectul ma§inii e mult mai impresionant pe Tntuneric.
. - Cu placere, doamna.
Rathbone d id u din cap spre. valet care Tnchise u§a vad it
u§urat §i biblioteca se cufunda din nou Tn bezna.
- Hai, vino, spuse Cleo, ludndu-§i nepoata de brat §i
conduc3nd-o prin Tntuneric spre locul unde se afla micul
grup adunat Tn jurul ma§inii. Cuno§ti pe toata lumea, nu?
- A§a cred, spuse Victoria, Tncercand sa-§i aduca aminte
de fetele pe care le vazuse Tn scurta secunda de lumina.
Din Tntuneric se ridica un murmur de saluturi. Vizitatorii
casei Nettleship erau obi§iiuiti cu inconvenientul de a fi
prezentati Tn mijlocul unui Tntuneric profund.
- ’Na seara, domni§oara Huntington.
 CAPITULARE 31

- Sluga dumneavoastra, domni§oara Huntington. Aratati

minunat Tn seara asta.
- Sunt Tncantat, domni§oara Huntington. Ati sosit la timp
pentru urm itorul experiment.
Victoria recunoscu aceste trei voci masculine imediat.
Lorzii Potbury, Grimshaw §i Tottinghan faceau parte din
cercul de admiratori statornici ai matu§ii Cleo. Varsta lor
varia de la cincizeci de ani cat avea Potbury la cei aproape
§aptezeci ai lui Tottinghan. Grimshaw, dupa cate §tia Victo­
ria era §i el trecut de §aizeci.
Cei trei o curtau pe matu§a ei de pe cand nici nu se mai
tinea minte. Victoria nu §tia daca ha Tnceput fusesera la fel
de interesati de experience cum era doamna lor, darcu timpul
se dezvoltase §i la ei aceea§i pasiune pentru experience §i
colectionari.
- Te rog continua cu demonstrable, o Tndemna Victoria.
Nu pot sta decat la una sau doua apoi trebuie sa ma due la
culcare. Serata de la Athertoni a fost de-a dreptul epuizanta.
- Desigur, spuse Cleo, batand-o u§or pe brat. Potbury,
vrei sa-l la§i pe Grimshaw sa Tnvarteasca manivela de data
;jsta?
- N-am nimic Tmpotriva, spuse Potbury. E cam obositor,
a:? zice. Poftim, Grimshaw, Impinge la ea.
Grinshaw bombani un raspuns §i Tn clipa urmatoare se
.Kjzi din nou zdranganitul maniveiei. Panza se freca rapid
de cilindrul de sticla producand acumularea de electricitate.
loti a§teptau emotionati §i la momentul potrivit un nou fulger
pocni §i dansa Tn Tntuneric. Exclamatiile de placere §i
satisfactie umplura din nou camera.
- Am auzit ca s-au facut Tncercari de a se reanirna ni§te
cadavre cu ajutorul electricitatii, informa Potbury micul grup.
- Fascinant,‘spuse Cleo, evident Tncantata de aceasta
idee. §i care a fost rezultatul?
Mortul a dat din maini §i din picioare, dar numai atat.
Am Tncercat §i eu cu o broasca. E destul de u§or sa obtii
32 AMANDA QUICK

cateva zvarcoliri ale picioarelor, dar tot moarta ramane pana

la urma. Nu cred ca se poate obtine mai mult pe linia asta.
- De unde au luat experimentatorii cadavrele? Tntreba
Victoria, incapabila sa-§i reprime curiozitatea morbida.
- De la calau, spuse Grimshaw. De unde era sa le ia?
Un experimentator respectabil nu se apuca sa dezgroape
morti, va dati seama.
- Daca erau cadavrele unor talhari, atunci e mai bine ca
au ramas moarte, a§ zice eu, spuse Lady Nettleship. N-are
rost sa risipe§ti atata timp §i energie spanzurand talhari §i
uciga§i pentru ca apoi sa-i readuci la viata ca nou-nascuti,
dupa o zi-doua, pentw ca vrei sa faci experiente cu
electricitatea.
- N u , desigur.
Victoria simti putina greata la acest gand. Asemenea
lucruri erau tulburatorde apropiate de continutul co§marurilor
ei din ultimul timp.
- Sunt perfect de acord cu tine, matu§a Cleo. N-are rost
sa scapi de ticalo§i daca nu te poti baza pe faptul ca sunt
morti.
- ’ Vorbind de dificultatea de a obtine cadavre pentru
experiente, trebuie sa spun ca unii oameni ca§tiga o paine
alba furand cadavre.
Intunericul camerei nu reu§i sa ascunda fiorul din vocea
Lady-ei Finch.
- Am auzit ca resurectioni§tii au dat din nou lovitura la
un mic cimitir de la periferie; au luat doua cadavre care
fusesera Tngropate Tn dimineata aceea.
- Pai la ce te poti a§tepta? Tntreba Potbury, pe un ton
prozaic. Doctorii de la Facultatea de medicina din Edinburg
§i Glasgow trebuie sa aiba ce taia. Nu poti pregati chirurgi
buni daca n-au pe ce exersa. Resurectioni^tii o rfi ei ilegali,
dar umplu un gol.
- Scuza-ma, §opti Victoria matu§ii ei Tn momentul Tn care
conversatia despre traficul de cadavre am eninta sa
monopolizeze atentia generala, a§ vrea sa ma due la culcare.
 CAPITULARE 33

- Somn u§or, scumpa mea, spuse Cleo, batand-o

afectuos pe brat. Adu-mi aminte maine dimineata sa-ti arat
minunata colectie de gandaci pe care mi-a adus-o Lady
Woodbury, l-a gasit Tn ultima ei calatorie Tn Sussex. Cu multa
amabilitate mi i-a lasat sa-i studiem cateva zile.
- Abia a§tept sa-i vad, spuse Victoria, nu fara entuziasm
sincer.
O colectie interesanta deinsecte era aproape la fel de
fascinanta ca §i o planta exotica din China sau America.
- Acum Tnsa trebuie sa ma due neaparat la culcare.
- Noapte buna, draga. Nu trebuie sa te epuizezi. Poate
c i ai cam Tntrecut masura Tn ultimul timp. Bine ca te-ai Tntors
§i tu odata Tnainte de a se face ziua.
- Da, poate ca ai dreptate.
Victoria ie§i din biblioteca Tntunecoasa §i clipi de cateva
ori Tn holul puternic luminat Tnainte de a porni Tn sus pe
treptele acoperite cu un covor ro§u. Cand ajunse pe palier,
emotia care punea tot m«ii mult stapanire pe ea, devenise
aproape insuportabila.
- Poti sa te retragi, Nan, Ti spuse ea cameristei Tn clipa
Tn care intra Tn dormitorul ei spatios, tapisat in galben, auriu
§i alb.
- Dar frumoasa dumneavoastra rochie, dom’§oara...
Aveti nevoie de ajutor s-o scoateti.
Victoria zambi resemnata §ti’ind ca va da na§tere la
Tntrebari inutile daca refuza ajutorul. O Tndeparta Tnsa imediat
ce putu §i se Tntoarse spre garderob.
De sub o gramada de §aluri, scoase o pereche de
pantaloni barbate§ti, §i de sub un maldar de paturi, ni§te
cizme. Gasi jacheta acolo unde o pusese, Tn dulapul ei mare
de lemn §i se apuca de treaba.
Ramase putin Tn fata oglinzii examinandu-§i Tnfati§area
cu un ochi critic. Stransese pe furi§ hainele masculine de
mai mult timp §i era prima oara cand le Tmbraca pe toate.
Pantalonii erau putin prea stramti, subliniind u§or curbura
§oldurilor §i linia feminina a gambelor, dar n-avea ce-i face.
34 AMANDA QUICK

Cu putin noroc, poalele jachetei, de un albastru Tnchis, §i

Tntunericul vorascunde cele mai evidente linii feminine. Cel
putin sanii, fiind mai degraba mici, ^rau u§orde ascuns sub
pieptii fin plisati ai cama§ii §i sub vesta galbena.
Cand T§i puse §mechere§te, palaria de blana de castor
p,este parul ei tuns scurt, fu satisficuta de imaginea globala.
Era sigura ca, macar noaptea, putea trece u§or drept un
tanar filfizon. Tn fond oamenii vad doar ceea ce se a§teapta
sa vada.
Undeva Tn adancul ei se acumula o speranta, T§i dadea
seama ca nu expeditia din noaptea asta o emotiona atat,
cat faptul ca tl va vedea din nou pe Stonevale.
Era adevarat, a§a cum spusese Annabella, ca Stonevale
nu putea fi decat un gentleman altfel Lady Atherton sau
Bertie Lyndwood nu i-ar fi numarat printre cuno§tintele lor. -
Dar o femeie, mai ales o mo§tenitoare, nu se putea Tncrede
Tn onoarea de gentleman ja niciunui barbat. Primise o lectie
buna de la tatal ei vitreg. T§i dadea seama Tnsa ca Tn seara
asta nu avea de ce sa se teama atata timp cat pastra
controlul situatiei.
Se relaxa, permitandu-§i un mic zambet lini§titor. Avea
destula experienta Tn arta de a controla situatia cand era
vorba de barbati.
Victoria traversa camera pe covorul adanc, albastru, Tn
directia fotoliului de catifea galbena de langa fereastra §i se
a§eza pe el. Tn curand va putea parasi casa Tn lini§te.
Tn seara asta n-avea timp sa se lupte cu nelini§tea care
o ameninta adesea Tn lungile ore ale noptii. N-avea timp sa
se gandeasca la ceva periculos, ramas neterminat; nu era
timp pentru idei bizare precum posibilitatea de a Tnvia mortii
cu ajutorul electricitatii.
§i lucrul cel mai bun era ca se apropia miezul noptii. Cu
putin noroc va fi treaza mai toata noaptea a§a ca nu va fi
timp pentru tulburatoarele vise care Ti invadau noptile din
ce Tn ce mai des Tn ultimul timp. Luase frica acelor co§maruri.
Chiar §i acum Tn timp ce alunga amintirea ultimului co§mar
 CAPITULARE 35

Tn cel mai Tndepartat colt al mintii, o trecu un fior. Mai vedea

Tnci pumnalul tn mdna barbatului...
Nu, Tn noaptea asta co§marurile ei n-aveau nici o §ansa.
Cu putin noroc, nu va reveni panaTn zori. Ziua n-avea de ce
s i se teama. tntunericul era cel care Tn Tnfrico§a.
Victoria privi afara Tn gradina Tntunecata §i se Tntreba ce
va g9ndi Stonevale vazand-o Tmbracata ca un barbat.
Anticiparea placerii la vederea expresiei lui de surpriza
fu suficienta pentru a alunga ultimele rama§ite ale groazei
care mai dainuia Tntr-un colti al mintii
i
ei.
*
* it

Lucas se apleca Tnainte, pe bancheta din trasura §i T§i

concentra privirea asupra strazii Tntunecate. Nu era Tntr-o
dispozitie vesela.
- Nu-mi place chestia asta. De ce n-o luam pe
domni§oara Huntington de pe treptele de la intrarea casei?
- Ti-am mai spus odata, protesta Annabella. Matu§a ei
e o persoana foarte Tntelegatoare, dar Victoria se teme ca
pdna §i ea ar avea unele obiectiuni Tn legatura cu planul
nostru din noaptea asta.
- Ma bucur ca §i altcineva Tn afara de mine mai are
obiectiuni, mdr3i Lucas Tntorcandu-se spre celalalt barbat
din trasura.
Lyndwood cred c i ar trebui sa facem ni§te aranjamente,
pentru cazul Tn care ne-am pierde unii de altii Tn multime.
- O idee excelenta, aproba Lyndwood vesel, Tntrucat era
bucuros de prezenta lui Lucas. N-ar fi bine sa aranjam ca
trasura sa ne a^tepte Tntr-un loc unde e mai putina
mghesuiali?
Lucas dadu din cap, gandind cu Tnfrigurare.
- Ar fi greu de manevrat trasura Tn preajma parcului. tn
acest moment multimea e foarte numeroasa §i imprevizibila.
Spune-i vizitiului ca daca nu ne aaseste asteDtdndu-l Tn
36 AMANDA QUICK

acela§i loc unde am coborat, sa mearga doua strazi mai

departe §i sa ne a§tepte langa o mica taverna numita „Coltul
Cainelui".
Lyndwood dadu din cap, cu fata lui frumoasa, preocupata,
ascunsa Tn Tntuneric.
- Cunosc locul, §i pariez ca §i vizitiul Tl cunoa§te. Nu te
supara ca-ti spun din nou, dar apreciez foarte mult c-ai
acceptat sa’ vii, Stonevale. C§nd doamnelor le intra Tn cap
sa aiba o aventura, e greu sa le mai opreasca vreun barbat,
este?
- Ramane de vazut, spuse Stonevale.
Annabella, Tmbracata Tntr-o rochie de strada albastra,
bine croita §i cu o po§eta asortata, chicoti;
- Daca credeti c-o puteti opri pe Victoria sa faca ce
dore§te, veti fi surprins, milord.
- Domni§oara Huntington face astfel de escapade destul
de des, nu?
- C u Victoria nu te plictise§ti niciodata, va asigur, dar
asta e o premiera pentru ea. Mi-a spus ca de mult planuia
a§a ceva.
- Se pare ca domni§oara Huntington a stat cam prea
mult fara Tndrumarea unui barbat, remarca Lucas, uitandu-se
la Annabella ale carei chicote se transformasera Tn ras. Am
zis ceva amuzant?
- Domni§oara Huntington intentioneaza sa ramana toata
viata fara astfel de Tndrumare, Tl in’forma Annabella.
- Tnteleg ca Ti e teama de casatorie datorita averii, spuse
Lucas precaut.
Dorea informatii, dar nu voia sa starneasca prea multe
Tntrebari Tn legatura cu motivul lui.
- Ti e teama de casatorie Tn general, replica Annabella,
Tncet§nd sa mai r§da. N-a avut decat exemple triste ale
statutului de femeie maritata, Tn familia ei. §i bineTnteles,
faptul ca de atatia ani i se face curte pentru mo§tenirea ei,
n-a facut decat’ s-o Tndeparteze §i mai mult de dorintele
matrimoniale. Uneori ma Tntreb daca n-are dreptate gand'ind
astfel. La ce-i folose§te unei femei casatoria?
 CAPITULARE 37

- La naiba, Bella, interveni fratele ei taios. Ce prostie ai

spus. Sa nu-ti umpli capul cu idei neroade §i sa urmezi
exemplul domni§oarei Huntington. Mama arface o criza de
isterie. Ca sa fiu absolut sincer, c§t e V ictoria de
fermecatoare, daca matu§a ei n-ar fi prietena a§a buna cu
mama, m-a§ gandi de doua ori Tnainte de a te lis a sa umbli
cu ea. Prive§te doar la situatia Tn care sunt pus Tn seara
asta datorita influentei pe care o are asupra ta. Cu cat te
m iriti mai repede, cu atat mai bine. Slava Domnului ca
Barton mai are putin §i pune m9na pe mo§tenirea lui.
Annabella zim b i melancolic Tn Tntuneric.
- §tiu ca abia a§tepti sa scapi de raspunderea de a-mi
supraveghea mi§carile, dar ma tem ca va trebui sa-ti amani
bucuria Tnca o vreme, Bertie. Reflectand mai mult m-am
hotarat sa refuz propunerea de casatorie a Lordului Barton,
cSnd §i daca o va face.
- Reflectand vrea probabil sa zica dupa ce ai discutat
cu domni§oara Huntington, spuse Lyndwood morocanos.
- Tmi amintesc o conversatie pe aceasta tema, raspunse
Anabella. A fost destul de amabila sa-mi spuna parerea ei
despre ce fel de sot ar fi Lordul Barton.
Lucas se amesteca §i el Tn ciorovaiala frateasca, interesul
liindu-i starnit de ultima remarca a Anabellei.
- Cum a putut domni§oara Huntington sa-§i formeze o
[j^rere despre Barton?
- Pai mi se pare ca a curtat-o destul de insistent anul
Irecut. Tn cele cateva luni cat a durat povestea a avut timp
sa afle o multime de lucruri despre el.
- Da? spuse Lucas, con§tient de raceala din tonul lui. §i
ce a aflat?
- Lucruri minore precum faptul ca Burton pare sa aibe
iin copil sau doi cu amanta lui, ca bea atat de mult meat a
trebuit sa fie dus Tn casa de catre vizitiu §i ca are patima
locului, raspunse Annabella.
- Ei, Iasa, interveni Lyndwood, nu peti sa-i repro§ezi unui
barbat cateva mici pacate.
38 AMANDA QUICK

- Zau? interveni o voce cunoscuta, voalata, din fereastra

deschisa a trasurii. Ar fi Vicontele Burton dispus sa treaca
cu vederea o lista similara de midpacate ale unei posibile
sotii?
Lucas se Tntoarse brusc spre fereastra trasurii, con§tient
ca simplul sunet al vocii Victoriei Ti reactivase imediat dorinta
pe care o simtise prima oara Tn salonul Lady-ei Atherton. T§i
ascunse emotia sub controlul pe care Tl dobandise cu ani Tn
urma, gata s’-o Tntampine pe aleasa lui cu formalismul
obi§nuit.
Dar, Tn loc de o femeie impunatoare Tntr-o rochie eleganta,
cu palarie, se pomeni uitandu-se la o persoana Tmbracata
corect, Tn haine barbate§ti. Ochiiveseli Ti TntSlnira pe ai lui
prin tntuneric.
- Doamne Sfinte, spuse el printre dinti, asta-i nebunie
curata.
- Nu, Milord, e amuzant.
Lucas T§i reveni, auzindu-l-pe valet Tncepand sa coboare
de pe capra. Deschise u§a Tnainte ca omul sa ajunga la ea
pentru a o deschide protocolar, Tntinse m§na §i o apuca pe
Victoria de Tncheietura mainii Tnainte ca ea sa-i sesizeze
intentia. Lucas a§teptase o doamna cu oarecare gust spre
aventura, nu aceasta creatura scandaloasa.
- Urea sus, hotoaica mica, Tnainte ca cineva sa te
recunoasca.
Graba lui o facu pe Victoria sa urce mult mai repede
decat intentionase ea. Scoase un gafait cand ateriza grea
pe bancheta langa Lucas §i T§i tinu palaria sa nu-i alunece
de pe cap. Tn cealalta mana tinea strans un baston gros,
scump.
- Muitumesc, milord, spuse ea cu un sarcasm pronuntat.
Lucas’o ignora.
- Hai sa pomim, Lyndwood.
Lyndwood batu cu bastonul Tn acoperi§ul trasurii.
- Spre pare, te rog, striga el. .
Annabella Ti zinrtbi Victoriei Tn timp ce trasura pornea
zdranganind.
 CAPITULARE 39

- Arati foarte bine Tri costumatia asta, Vicky. Mi se pare

mie, sau Tntr-adevar observ influen’ta lui Brunmell Tn alegerea
culorii albastre? Am aflat ca-i place foarte mult aceasta
cuioare. Tu Tnsa ai preferat Tntotdeauna galbenul.
- Mi-am spus ca galbenul arfi cam tipator pentru aceasta
ocazie, se scuza Victoria.
- A§a ca te-ai limitat la o vesta galbena. Te felicit pentru
retinerea ta. §i spune-mi te rog cine ti-a legat cravata? N-am
mai vazut un stil atat de perfect de secole.
- Tti place, nu? spuse Victoria, pipaind cu degetele e§arfa
atent Tnnodata. Eu am inventatstilul asta. Poti sa-l denume§ti
Victoire.
Annabella chicoti.
- Vicky, vorbe§ti exact ca un filfizon din Bond Stret.
Intregul ansamblu este perfect. Chiar §i gradul de plictiseaja
pe care-1 afi§ezi. Sunt convinsa ca ai putea pa§i pe scena
sa-ti ca§tigi existenta ca actrita. •
- Muitumesc, Bella. E§ti foarte generoasa Tn aprecieri.
Lucas se Iasa pe spate §i privi ciudata faptura de vizavi
cu un ochi critic. §ocul lui initial Iasa acum locul enervarii §i
unei nelini§ti care era noua pentru el. Era clar ca Victoriei
Huntington Ti plac nazbatiile §i asta putea sa-i aduca
neplaceri serioase.
- Faceti deseori asta, domni§oara Huntington?
Lucas T§i dadea seama ca folosise Tn mod automat un
ton pe care Tn trecut Tl folosea fata de ofiterii tineri de sub
comanda lui, care dadeau de buc’luc. Nu se putuse abtine.
- E prima oara cand Tncerc Tmbracaminte barba-
leasca, domnule. Dar ca sa fiu sincera, voi fi probabil foarte
lentata sa fac asta §i Tn viitor. Tmi dau seama ca
imbracamintea barbateasca Tmi confera mult mai multa
libertate decat hainele femeie§tK
- Tn mod sigur va ofera mult mai multe §anse de a atrage
m val de umilinte §i dezastre sociale domni§oara Hun-
Imgton. Daca se afla ca aveti mania de a umbla prin Londra
noaptea Tmbracata baiete§te reputatia dumneavoastra va fi
(acuta ferfenita Tn douazeci §i patru de ore.
40 AMANDA QUICK

Victoria stranse mai puternic degetele pe manerul

bastonului.
- C e cuvinte ciudate, domnule. Sa,§titi ca atitudinea
dumneavoastra ma surprinde. Am crezut ca sunteti mai putin
Tncuiat. M-am Tn§elat probabil datorita jocului de carti din
seara asta. Nu aveti nici o Tnclinatie spre aventura? Nu,
cred ca nu. Sunteti Tn fond, prieten bun cu familia Atherton,
nu?
Femeia Tl ataca Tn mdd deliberat. Lucas regreta puternic
ca nu sunt singuri Tn trasura.
- Nu §tiu ce vreti sa spuneti, domni§oara Huntington,dar
va asigur ca Lady Atherton e deasupra oricarui repro§.
- Pai tocmai asta e. Toata lumea §tie ca Jessica Atherton
nu §i-ar permite Tn ruptgl capului sa se afle Tntr-o trasura Tn
drum spre pare Tn seara asta, declara Victoria.
Anabella chicoti din nou.
- Tn mod sigur.
- Vreti sa spuneti ca Lady Atherton e oTncuiata? Tntreba
Lucas.
Victoria dadu din umeri cu o mi§care surprinzator de
senzugla Tn jacheta ei bine croita.
- N-am vrut sa jignesc pe nimeni, milord. Am spus doar
ca nu este genul de femeie careja sa-i placa aventurile. E
normal sa presupun ca §i prietenii ei sunt la fel de limitati Tn
alegerea modului lor de distractie §i la fel de dezaprobatori
fata de cei ce au gusturi mai largi.
- Iar dumneavoastra sunteti o femeie careia Ti place
aventura, o zgandari Stonevale.
- A , da, milord. Tmi place foarte mult.
- Chiar daca prezinta riscul de a va ruina pozitia sociala?
- N-ar fi o aventura adevarata daca n-ar exista un rise,
nu? Credeam ca un jucator abil ca dumneavoastra Tntelege
asta.
Cuvintele ei Tl facura sa se simta mai stanjenit ca oricand.
- Poate aveti dreptate domni§oara Huntington, dar eu am
preferat Tntotdeauna riscurileTn care sortii erau de partea mea.
 CAPITULARE 41

- Ce plicticoasa trebuie sa fie viata dumneavoastra,

domnule.
Lucas era pe punctul de a reactiona instinctiv la aceasta
remarca Tntepatoare, dar se stapini la timp. Autocontrolul
lui T§i intra Tn drepturi odata cu rafiunea. Ultimul lucru pe
care §i-l putea permite acum era ca aleasa lui sa-l declare
un Tncuiat plicticos. Instinctul Ti spunea.ca Victoria ar
raspunde la o provocare sau chiar la o batalie a vointelor,
dar l-ar ignora complet daca ar pHctisi-o.
Un Tncuiat plicticos. Doamne sfinte. Gandul la aceasta
eticheta era destul pentru a-l face sa rad a. Tn nici un cazjiu
corespundea cu calificativul aplicat de obicei caracterului
sau. Dar Tn preajma domni§oarei Huntington, Lucas
descoperi ca dezvolta rapid o atitudine extrem de necarac-
teristica fata de bunele moravuri. Era Tnca §ocat de vederea
ei Tn haine’ barbate§ti. •
Victoria Tnsa nu-i mai dadea acum nici o atentie. Zambea
Annabellei.
- Deci te-ai hotarat sa respingi oferta lui Barton? Ma
bucur sa aud asta. Omul acela ar fi fost un sot Tngrozitor.
- Sunt convinsa ca ai dreptate, spuse Anabella
scutureindu-se delicat. A§ putea trece cu vederea pasiunea
lui Barton pentru joc, dar Tnchipuie-ti tu sa te mariti cu un
barbat care are doi copii din flori §i ciro ra nu vrea sa le dea
numele lui. .
- Asta arunca o lumina nefavorabila asupra onoarei lui,
aproba Victoria mohorata.
Lucas Ti studie profilul Tn lumina scazuta.
- Cum ati reu§it sa aflati de copii nelegitimi ai lui Barton?
Nu-mi vine sa cred ca zvonurile v-au ajuns la ureche pe
nngul de dans al unei gazde ca Lady Atherton.
- A§a e, aveti dreptate. Am angajat un detectiv sa aflu
totul despre Barton §i el a fost cel care mi-a spus de cei doi
copii §i de amanta.
Lucas simti un fior rece.
- Ati angajat un detectiv din Bow Street?
- Am considerat-o cea mai buna solutie a problemei.
42 AMANDA QUICK

- A fost o metoda excelenta, declara Annabella.

Lyndwood gemu.
-D um nezeule, daca ar afla mama... Sarmanul Barton.
§tii ceva, Bella? Cred ca tinea la tine.
- Ma Tndoiesc, spuSe Victoria fara ocoli§uri. Familia lui
i-a spus ca-l vrea Tnsurat iar el j i u face altceva decat sa
caute o nevasta care sa-i convina tatalui sau. S-a tinut de
capul meu anul trecut pana cand am reu§it sa-l fac sa
Tnteleaga sa nu sunt buna pentru el §i atunci §i-_a Tndreptat
atacul asupra Perfectei domni§oare-Pilkington. Tn mod evi­
dent, §i ea a avut destula minte sa-§i dea seama ca-are
de-a face cu un vanzator de zestre ordinar. Apoi a vazut-o
pe Bella aici §i s-a hotarat sa Tncerce cu ea. Asta-i tot.
- Perfecta domni§oara Pilkington? Tntreba Lucas privind
de la o femeie la alta. De ce-i ziceti perfecta?
- Pentru ca este, spuseAnnabella rabdatoare. N-a facut
niciodata un pas gre§it. E un model de perfectiune feminina.
Un etaton, de fapt.
- O sa Tntelegeti totul despre domni§oara Pilkington,
milord, spuse Victoria, cand am sa va spun ca e protejata
Lady-ei Atherton.
-A h a .
Deci asta era motivul pentru care Jessica voia sa i-o
prezinte. Era clar ca daca ar fi Tnceput sS-i facS curte dom-
ni§oarei Pilkington n-ar mai sta acum Tn trisura asta langa o
tanara Tmbracata scandalos Tn- haine bdrbite§ti. Lucas se
Tntreba o clipa daca nu cumva facuse o gre§eald serioasa mai
devreme Tn cursul serii. Apoi conchise cS oricare a rfi riscul,
noaptea avea sa fie mai interesanta cu domni§oara Huntington.
- Vedeti, milord?
- Un lucru e clar, spuse Lucas sec. Datorita interventiei
dumneavoastra, domni§oara Lyndwood n-o sS mai aibe oca­
zia sa afle exact ce simte Barton pentru ea, nu? Iar Barton
nu va §ti niciodata ca a fost luxat de un detectiv §i de o
anumita domni§oara Huntington. Omul nu va mai avea nici
macar §ansa de a se apara.
 CAPITULARE 43

- Cum ar putea sa se apere? replica Victoria Tnfruntandu-i

privirea prin Tntuneric fara ca Tn privirea ei provocatoare sa
mai existe de data asta, nici o urma de um or sau
neseriozitate. Vreti sa spuneti ca ceea ce a descoperit
detectivul nu-i adevarat? Lucas se mentinu pe pozitie vorbind
fara patima.
- A m vrut sa spun ca nu trebuia sa va amestecati Tn
aceasta chestiune. A r putea exista §i circumsta’nte
atenuante.
- Ha! N-a§ prea crede, spuse Victoria.
- Nici eu, ciripi Annabella. Gande§te-te doar la sarmana
femeie ascunsa undeva cu copiii lui Barton.
Lyndwood se foia pe locul lui din cealalta parte a trasurii.
- Nici una din voi domni§oarelor n-ar trebui sa §titi nimic
despre copiii lui Barton care au avut ne§ansa de a se na§te
Tn afara casatoriei. Nu se cuvine nici macar sa discutati
despre astfel de lucruri, nu, Stonevale?
- Asemenea conversatii nu sunt Tn nici un caz un semn
de buna cre§tere pentru do’amnele din lumea buna, bombani
Lucas sumbru, con§tient ca vorbea exact ca un Tncuiat
plicticos a§a cum Tl calificase Victoria.
Zambetul Victoriei fu triumfator.
- Domnule Conte, dati-mi voie sa spun ca daca gasiti
conversatia mea prea’ scandaloasa pentru delicata
dumneavoastra sensibilitate, exista un remediu simplu.
Deschideti u§a trasurii §i co bo rati.
Lucas’ T§i dadu seama Tn clipa aceea ca Victoria
Huntington avea puterea de a face o bre§a Tn autocontrolul
sau de otel a§a cum nu reu§ise nimeni pana atunci. Mai
mult, facea asta fara nici un efort. Femeia asta era
periculoasa. Va trebui sa faca eforturi mari pentru a pastra
controlul asupra situatiei.
T§i drese vocea.
- Sensibilitatea mea va supravietui m anierelor
dumneavoastra nedelicate, domni§oara Huntington. §i nici
n-a§ putea coborT acum. Onoarea Tmi cere sa-mi platesc
datoria contractata la joc.
44 AMANDA QUICK

- Ha! Asta nu-i deloc o datorie de onoare, domnule. E

pur §i simplu §antaj.
- Va asigur, replicS Stonevale, ca descopar acum
surprins ca §antajul nu e nici pur, nici simplu, cand sunteti
dumneavoastra Tn rolul de victima.
Ochii ei sclipira pozna§ Tn timpul acestei replici §i Lucas
T§i simti Tntregul corp reactionand cu o dorinta acuta. T§i
Tncruci§a bratele pe piept §i se Iasa pe spate, cu ochii Tn
ochii ei. Tn clipa aceea nu dorea nimic altceva decTt sa fie
singur cu aceasta creatura fermecatoare. Ar fi dorit s-o
rastoarne pe bancheta,§i sa-i arate Tntreaga amploare a
riscului de a-l provoca atat de deschis. Pret de o clipa Tntre
ei domni o tacere Tncordata. Cand Victoria clipi Tn cele din
urma §i T§i muta privirea Tn alta parte, Lucas Tntelese ca ea
Ti citise gandurile.
Dar micul lui sentiment de victorie fu scurt. Tntelese
repede c§ aceasta lupta de a o cuceri, Tn care se angajase
avea sa fie mult mai riscanta decat crezuse. Cu ajutorul
Lady-ei Atherton §i propria lui abilitate de a se descurca
singur, ca §i Tndemanarea la masa de joc, sperase sa poata
ascunde adevarata lui stare financiara suficient timp pentru
a-§i atinge obiectivul. T§i elaborase planul cu grija lui
obi§nuita.
Dar daca aleasa lui se apuca sa angajeze un detectiv
care sa-i scotoceasca prin treburi, era de a§teptat ca Tntregul
adevar sa iasa la iveala. Vestea despre averea lui inexistenta
nu va Tntarzia sa devina publica. Devenea clar ca sarcina
de a pune mana pe aceasta femeie va fi cea mai interesanta
vanatoare din viata lui. O singura mi§care gre§ita, o mica
eroare dacalcul §i totul era pierdut.
- C a t timp credeti ca o sa dureze aventura din seara
asta, domni§oara Huntington? Tntreba el pe un ton deta§at.
- Va preocupa timpul? Aveti §i alt program Tn seara asta?
Tntreba ea mult prea dulce.-
Lucas simti intuitiv ca ea Tncearca sa afle daca are vreo
amanta care-1 a§teapta.
 CAPITULARE 45

- Nu. Lyndwood §i cu mine trebuie sa aranjam ca trasura

lui sa ne a§tepte Tntr-un anumit loc §i pentru a face asta
eficientTn multimea aceea, trebuie sa stabilim ora de plecare.
- A , da, Tnteleg. A§ zice ca doua ore ne sunt suficiente
pentru a ne amuza.
Anabella suspina.
- Ma tem ca nu pot lipsi de acasa atata timp, Vicky. Mama
se Tntoarce de la serata lui Milricks peste doua ore §i trebuie
sa ma gaseasca acasa.
Lucas T§i ascunse u§urarea.
-D e c i.o o ra ?
- O ora mi-e de ajuns, spuse Bertie Lyndwood, repede.
- Cam at§t e timpul de care dispun, zise Anabella cu
regret.
- Foarte bine, spuse Victoria u§or iritata dar resemnata,
o ora. Va trebui sa ne grabim, totu§i, daca vrem sa vedem
totul.
Lucas tacu, dar g§ndi Tn sinea lui ca ora aceasta avea
sa fie fara Tndoiala cea mai lunga din viata lui.
O jumatate de ora mai t§rziu avu confirmarea. Imensul
pare era viu luminat cu lampioane dezvaluind un §ir aparent
nelimitat de tarabe care vindeau placinta cu carne §i bere,
corturi cu acrobati §i dansatori pe sarma, cu papu§i §i tot
felul de jocuri.
Multimea era un amestec de lume buna §i targoveti;
servitori care se furi§asera din casa stapcinilor lor, negustori,
cu sotiile lor, ucenici §i fete de pravalie, baieti de bani gata,
cativa membri ai nobilimii, prostituate, proxeneti, hoti de
buzunare, baieti din tripouri, militari §i docheri, seTnghionteau
unii pe altii Tn cautare de distractii nocturne.
- Milord, murmura Victoria cand se oprira pentru a
cumpara o tarta cu crema, §tiu ca sunteti oarecum Tngrijorat
la gandul ca voi atrage atentia Tn travest'rul meu.
- Ingrijorat e putin spus, domni§oara Huntington. Afurisitii
aia de pantaloni sunt stramti ca o a doua piele, bombani
Lucas privind linia prelunga a §oldurilor ei.
46 AMANDA QUICK

- Va dau bucuroasa numele croitorului meu. P§na atunci

Tnsa a rfi bine daca mi-ati da drumul la brat. Se cam uita un
ins de pe partea cealalta a drumului.
- Pe totii dracii.
Lucas T§i lua m§na de pe bratul ei de parea s-ar fi ars.
Simti ca se face ro§u tot cand T§i dadu seama ce ar crede
un riecunoscut vazandu-l ca tine de brat un alt barbat a§a
cum ar tine o femeie.
- Travestiul asta stupid al dumneavoastra o sa ne aduca
numai necazuri.
- Nimeni n-o sa-i dea nici o atentie decat daca va vede
trat§ndu-m a ca pe o femeie, spuse Victoria mu§cand
zdravan din tarta cu crema.
- Nu-i vorba numai de felul Tn care va tratez eu, ci de
felul Tn care aratati Tn pantalonii a§tia.
Victoria T§i pipdi gulerul.
- Credeam ca haina Tmi ascunde destul de bine fata.
- Aflati atunci ca nu.
- Sunteti hotarat sa-mi faceti mizerie Tn seara asta, nu?
Va rog sa va amintiti ca dumneavoastra ati fost acela care
s-a autoinvitat sa mearga Tn aceasta aventura. Eu nu sunt
decat victima inocenta a §antajului dumneavoastra.
Lucas zambi plin de mila.
- Victima inocenta, domni§oara Huntington? Nu §tiu cum
dar sim t ca expresia asta nu vi s-ar putea aplica
dumneavoastra. Puteti fi orice, dar victim a inocenta
niciodata.
Victoria Tl cercetd cu privirea, analizand o clipa cuvintele
lui.
- Ar trebui probabil sa ma simt jignita, dar ma distrez
mult prea bine. O, priviti, acrobatii Tncep o noua
reprezentatie. Haideti sa ne uitam §i noi.
Lucas privi Tn jos.
- Nu-l v id pe Lyndwood §i pe sora lui.
- Bertie a mai vrut o bere. Se Tntorc imediat. Nu va mai
fram§ntati, domnule.
 CAPITULARE 47

- N u ma framant, domni§oara Huntington. Tncerc doar

sa fiu cat de cat prudent. Nimeni din jur nu pare s-o faca.
-A s ta pentru ca prudenta strica distractia. Haideti, sa
ne grabim, altfel pierdem spectacolul.
Putin mai tarziu Lucas tocmai Tncepuse sa se relaxeze
§i chiar sa se convinga pe sine c i vor trece cu bine ora de
gratie Tn pare, cand nenorocirea se produse fara nici un
avertisment.
Micul incendiu putea sa fi izbucnit datorita extravagantelor
jocuri de &rtificii; sau poate se produsese din cauza luptei
dintre cele doua prostituate care-§i cereau plata de la un
soldat. Tot atat de bine Tnsa putea sa fi izbucnit ca un rezultat
al oricarei multimi de londonezi care devin turbulenti la cel
mai mic pretext.
Oricare ar fi fost motivul, transformarea multimii de
gura-casca Tntr-un val haotic §i salbatic prevestitor de
nenorociri, se produse Tntr-o clipa. Petardele explodau
deasupra capului, oamenii tipau, Tnjuraturile umpleau
vazduhul.
Caii se dadeau Tnapoi sau sareau Tnainte. Un grup de
baieti profitara de ocazie pentru a fura o tava cu placinte
facandu-l pe vanzator sa alerge dupa ei TnjurSnd Tn gura
mare. Urmara alte tipete §i o noua jerba de artifidi. Flacarile
se ridicara cand o ghereta alaturata lua foe. Apoi totul se
prefacu Tn haos; un haos periculos, Tngrozitor; un haos Tn
care oamenii sunt calcati Tn picioare, Tmbranciti, jefuiti; unii
chiar omorati.
Lucas reactiona automat Tn clipa Tn care simti ca starea
de spirit a multimii s-a schimbat. Pentru a doua oara Tn seara
aceea T§i Tncle§ta degetele pe Tncheietura fina a mainii
Victoriei.
- Pe aici, ordona el, ridicand vocea pentru a razbate prin
tumultul multimii. Urmeaza-ma.
- Ce facem cu Annabella §i Bertie? striga Victoria.
- Sunt singuri, a§a cum suntem §i noi.
48 AMANDA QUICK

Victoria nu mai argumenta; un lucru pentru care Lucas Ti

fu profund recunoscator. Aparent, domni§oara Huntington
putea fi rationala cand era nevoie.
Tinand-o strains alaturi de el, Lucas o trase prin multime
spre siguranta iluzorie oferita de aleile Tnguste §i strazile
care margineau parcul.
§tiuse Tnca de la Tnceput ca femeia avea sa-i aduca
numai necazuri.
 Capitolul 3

Pericolul care aparuse din senin o facu pe Victoria sa-§i

piarda capul. tn acel moment, singura speranta de salvare
era stransoarea de fier de pe Tncheietura mainii ei. Tl urma
pe Lucas orbe§te, bazandu-se instinctiv pe puterea lui §i pe
modul salbatic Tn care T§i manuia bastonul pentru a-§i croi
drum prin multime.
Victoria simti o mana apuc§nd-o de haina §i T§i dadu
seama ca cineva Tncerca s-o jefuiasca. O alta mana Tncerca
sa-i Tnhate bastonul pe care-1 ducea. Fara sa se g§ndeasca
izbi cu el de-a latul, peste mana care yoia sa-l apuce. •'
Se auzi un tipat din partea unuia dintre atacatori, ceea
ce Tl facu pe Lucas sa Tntoarca scurt capul. Dintr-o singura
privire T§i dadu seama ca hotii prezumtivi T§i abandonasera
victima.
- Bravo, fetito, spuse el, apoi T§i relua efortul de a-§i croi
drum prin multime.
Nu Tncerca sa mearga Tn directia opusa celei Tn care se
Tndrepta multimea, ci, a§a cum observa Victoria, se Iasa
dus Tn val ca §i cand ar fi condus o barca pe un torent rapid.
Manevra continuu spre marginea acestui rau salbatic,
clocotitor, cu pas puternic, controlat, Tn ciuda §chiopatatului
sau. Nu porni nebune§te, punand Tn pericol echilibrul lui §i
al ei. Era limpede ca Tnvatase de mult ca compenseze
slabiciunea piciorultii sau st§ng.
Stapanirea de sine, rece, a lui Lucas Tn mijlocul acelui
haos Ti arata clar Victoriei ca era unul din acei oameni rari
care nu cedeaza sub presiuni. Se simtea in siguranta cu el,
de§i gloata talazuia Tn jurul ei ca o mare agitata.
50 AMANDA QUICK

Pe masura .ce se apropia de marginea acestei mase de

oameni care striga, TmbrSncea §i se Tmpleticea, Tnghesuiala
devenea mai mica. Lucas facu o Tncercare calculata de a
scapa complet, profitand de ocazia pe care o cauta. Tntr-o
secunda, o trase pe Victoria spre un tunel de Tntuneric ivit
Tntre doua cladiri.
Victoria veni dupa el Tmpleticindu-se, la adapostul relativ
al aleii cufundataTn bezna. Cizmele ei alunecau pe murdarie
§i trebuia sa-§i tina respiratia datorita mirosului Tngrozitor
care se ridica dintre peretii de piatra.
Crezu ca pericolul trecuse, pana Tn clipa Tn care auzi
strigatul unor betivi la capatul aleii.
- Vino’ncoa. Adu lumina aia’ncoace. l-am va’z’t intrand
pe gaura asta. Asculta la mine. Era doi. D’aia bogati dupa
cum arata.
- Blestematii, Tnjura Lucas Tn surdina. Treci Tn spatele
meu §i lasa-te jos.
.Fara sa mai a§t^pte vreo reactie din partea ei, Lucas o
Tmpinse pe Victoria in spatele sau’cu atata forta Tncat o izbi
cu spatele de perete. Victoria T§i recapata echilibrul §i privi
nelini§tita spre capatul aleii. Exact atunci aparu o lampa. Tn
lumina ei palida, vazu fetele a doi borfa§i tineri Tnarmati cu
cutite. Ace§tia T§i observara prada §i se avantara spre ea.
- Ce mai a§teptati, lunganule, striga unul, pe un ton
grabit. Sari pe ei §i d i-le cep. Hai c-avem multa treaba Tn
seara asta.
Stonevale ramase pe loc, protejand-o pe Victoria, §i Tn
acela§i timp scoase un mic obiect stralucitor din.buzunarul
mantiei lui. .
- Pazea ca are pu§coci, spuse primul blestemSnd Tn clipa
Tn care lumina felinarului cazu pe pistolul din m in a lui
Stonevale.
- O observatie excelenta, domnilor, spuse Stonevale,
pararid u§or plic’tisit. Care din voi vrea sa vada cat de bine
ochesc?
Primul din atacatori se opri brusc §i al'doilea se lovi de
el. Amandoi cazura la pamant. Felinarul se izbi de pietre §i
 CAPITULARE 51

sticla zbura Tn tandari. Mica flacara palpai c3teva clipe,

arunc§nd umbre ciudate, Tnfrico§atoare asupra Tntregii
scene.
- Dar-ardracii, blestema din nou, primul, frustrat. Tncerci
sa-ti cd§tigi painea cinstit §i uite ce se Tntampla.
&& ridica Tn picioare §i se dadu Tnapoi spre intrarea Tn
alee.
Celalalt talhar Tl urma fard alte Tndemnuri. Se auzi un
zgomot de cizme pe piatra, Tnjuraturi Tnabu§ite, §i o clipa
mai t§rziu, Victoria §i Lucas erau singuri pe alee.
Lucas nu mai pierdu timpul. Degetele lui lungi prinsera
mana Victoriei din nou §i amandoi ie§ira grabiti din aleea
Tntunecoasa Tn cealalta strada.
Multimea Tnca riu se revarsase Tn directia asta, §i Tn jur
era o lini§te binefacatoare. Victoria Tncerca sa mearga mai
Tncet pentru a-§i recapata suflul, dar Stonevale nu-i permise
§i ea continua sa-l urmeze supusa, gafaind §i Tmple-
ticindu-se.
- Lucas, trebuie sa spun ca ai fost grozav acolo pe alee.
Lucas o stranse mai tare de mana.
- N-ar fi fost nevoie sa fiu grozav daca nu-ti puneai Tn
minte sa vii la balci Tn seara asta.
- Lucas, trebuie neaparat sa-mi...
- Sa speram ca vizitiul a urmat instructiunile, o Tntrerupse
Lucas continuand s-o traga pe Victoria dupa el, cu un pas
rapid.
- Ma Tngrijoreaza Annabella §i Bertie, reu§i sa articuleze
Victoria printre gafaieli.
- Ai §i de ce.
Victoria tresari Tn fata totalei lui lipse de retinere Tn a-i
scoate Tn evidenta vinovatia. Partea proasta era c5 avea
dreptate. Fusese’ideea e i.’
Din fericire Stonevale nu mai spuse nimic Tn timp ce
dadeau coltul §i intrau pe strada unde trebuia sa a§tepte
trasura Tn caz de pericol. Victoria vazu silueta cunoscuta a
trasurii lui Lyndwood oprita Tn fata tavernei §i scoase un
suspin de u§urare cand observe Tn ea doi ocupanti.
52 AMANDA QUICK

- Sunt acolo, Lucas. Au scapat.

Victoria se Tnro§i c§nd T§i dadu seama ca folosise numele
lui mic pentru prima oara de la Tnceperea evenimentelor.
- Da, se pare ca avem totu§i ceva noroc Tn seara asta.
Lucas nu mai spuse nimic Tn timp ce se apropiau de
trasura.
- Dumnezeule, ce ne-am fram§ntat din cauza voastra,
spuse Lyndwood, deschizand u§a trasurii. Am fost aproape
sigura ca v-a calcat lumea Tn picioare. Repede, trebuie sa
plecam din strada asta Tntunecoasa. Nu se §tie daca nu se
va revarsa §i Tn directia asta.
- Fii lini§tit, Lyndwood, n-am nici o intentie sa mai
zabovim.
Lucas o urea pe Victoria Tn trasura §i o urma repede,
Tnchizand u§a dupa el.
Trasura porni imediat. In departare, strigatele multimii
umpleau aerul noptii.
Victoria privi emotionata la Annabella.
- N-ai patit nimic, Bella?
Annabella o stranse de mana.
- Nu. Bertie §i cu mine eram mai spre margine cand s-a
produs valma§eala. Am reu§it sa ne degajam aproape
imediat. Dar am fost foarte Tngrijorata pentru voi. Erati chiar
Tn mijlocul gl'oatei, nu?
- Cat p-aci s-o patim, spuse Victoria, strabatuta de un
val de euforie care Tnlocuia rapid tensiunea Tn care se aflase
cu cateva minute Tnainte. Au fost atacati Tntr-o alee de doi
in§i care voiau sa ne jefuiasca. Stonevale Tnsa a scos un
pistol §i i-a oprit imediat. A fost magnific.
- Doamne Sfinte, §opti Annabella §ocata.
- La dracu, Stonevale, spuse §i Lyndwood Tn-
cruntandu-se Tngrijorat. Ati scapat u§or, Tntr-adevar. Sper
ca nici unui din voi nu e ran it.
Suntem amandoi teferi, Lyndwood, dupa cum vezi,
raspunse Lucas pe un ton neutru. Cred Tnsa ca travestiul
domni§oarei Huntington a avut putin de suferit.
 CAPITULARE 53

Victoria T§i controla abid acum parul §i observa ca ceva

lipsea.
- O, Doamne, mi-am pierdut palaria.
- Ati avut mare noroc ca nu v-ati pierdut mai mult decSt
palaria, domni§oara Huntington, spuse Stonevale pe un ton
care parea mult prea calm.
Victoria arunca o privire laterala spre profilul lui dur §i T§i
dadu seama ca Lucas era Tn culmea furiei. Pentru prima
oara de la evenimente, simti un fior de teama adevarata.
*

* *
Lucas privi afara la strada pustie Tn timp ce trasura oprea.
- Vreti sa coborati aici domni§oara Huntington? N-am
ajuns Tnca la u§a cas’ei dumneavoastra.
- Da, spuse ea, calm, luandu-§i elegantul ei baston.
- §i cum vreti sa intrati, daca nu pe u§a, Tntreba Stonevale
enervat.
- Sar zidul gradinii §i intru prin sera, a§a cum am ie§it.
Nu va fie teama, milord, cunosc drumul.
Victoria coborT imediat ce Stonevale Ti deschise u§a.
Spera ca el sa nu se simta obligat s-o urmeze.
- Noapte buna, Vicky, spuse Annabella Tncet. A fost o
aventura foarte interesanta pana la urma, nu?
- Categoric, raspunse Victoria.
Lucas o urma.
-A § te a p ta aici, Lyndwood, spuse el peste umar. Ma
Tntorc imediat ce Tl vad trecut pe micul nostru filfizon peste
zidul gradinii.
Victoria se Tntoarse spre el, alarmata.
- Nu-i nevoie sa ma conduceti, milbrd. Va asigur ca ma
voi descurca perfect.
- Nici nu vreau s-aud, domni§oara Huntington.
Lucas trebuie sa fi observat noua ei nelini§te pentru ca
zambi aprobator.
- Excelent, murmura el, apucand-o de brat §i tragand-o
Tn Tntuneric. Vad ca ma Tntelegeti destul de bine pentru a va
54' AMANDA QUICK

da seama ca sunt Tntr-o dispozitie proasta. §i cand sunt

a§a, e mai bine sa nu fiu contrazis.
- Milord, Tncepu ea, ridicand barbia voluntar, daca tineti
sa ma socotiti raspunzatoare de cele Tntamplate Tn seara
asta, va rog sa va gdnditi de doua ori.
- Dar eu chiar va socotesc raspunzatoare, miss
Huntington, spuse el, privind Tn sus la marginea peretelui
acoperit de iedera. Cum intram Tn gradina?
Victoria Tncerca sa-§i elibereze bratul. Cum Lucas nu-i
dadu nici o atentie, renunta §i dadu din cap spre capatul
celalalt al peretelui.
- E un loc pe acolo.
Lucas o trase dupa el Tn directia indicata pana cand ea Ti
arata, printre corzile groase ale iederii, cateva mici crapaturi
Tntre caramizi. Fara un cuv§nt, Victoria puse v§rful cizmei
Tn prima crapatura §i se apuca cu mana de o coarda. *
Lucas scutura din cap sumbru, dezaprobator Tn timp ce
urmarea urcu§ul ei pe zid. Victoria se simtea stangace sub
privirea lui severa. Nu avea prea multa practica Tn
escaladarea zidurilor. Spera doar ca lumina lunii nu-i
dezvaluie prea mult fundul tentant Tn momentul Tn care va
trece peste zid.
In urma ei, Lucas apuca o coarda, puse piciorul Tn
crapatura zidului §i urea zidul.
Pe partea cealalta a zidului, Victoria se Iasa u§or la
pam§nt §i privind Tn sus vazu ca Lucas era exact deasupra
ei. Se dadu repede Tnapoi Tn clipa Tn care el sari jos chiar Tn
fata ei. Observa ca T§i sprijinea aproape toata greutatea pe
piciorul drept §i nu se clatina Tn clipa Tn care reveni la pozitia
normala.
- Milord, §opti ea, trebuie sa va Tntoarceti la trasura. Fratii
Lyndwood va a§teapta.
- Mai Tnt§i vreau sa-ti spun vreo doua lucruri.
Lucas statea Tn mijlocul gradinii Tnmiresmate, Tntunecate,
ca o umbra Tnalta, amenintatoare, la fel de Tntunecat §i
periculos ca §i noaptea Tnsa’§i.
Victoria facu apel la tot curajul ei.
 CAPITULARE 55

- Trebuie sa va spun, milord, ca n-am nici cea mai mica

dorinta de a Tnghiti o morala pentru cele Tntamplate Tn seara
asta. Imi dau seama ca nici unui din noi n-am fi fostTn pericol
daca eu nu insistam sa mergem la baici.
- Tn privinta asta aveti dreptate, domni§oara Huntingon.
Lipsa totaia de emotie din vocea lui era mult mai
enervanta decat daca ar fi facut morala. Dar Victoria T§i
aminti brusc felul cum o aparase pe alee. Manata de un
impuls Ti atinse maneca.
- §tiu ca va sunt profund Tndatorata, milord, dar trebuie
sa va spun cu toata sinceritatea ca pana Tn clipa Tn care
multimea a devbnitturbulenta, m-am distrat de minune. De
mult nu mi s-a mai Tntimplat asta.
Trase adanc aerTn piept vazand ca el tace §i continua:
-V re a u de asemenea sa §titi, milord, ca v-am apreciat
foarte mult. Ati fost foarte calm Tn fata pericolului, cum se
spune. Datorita dumneavoastra am scapat din multime §i
va asigur ca n-am sa uit niciodata felul cum v-ati a p ira t de
cei doi tilh ari din alee. Tnca o data, multumirile mele.
- Multumirile dumneavoastra... repeta el pe un ton
ganditor. Nu sunt sigur ca e o cecompensa suficienta Tn
aceste Tmprejurari.
Victoria ridica privirile spre el, con§tienta deodata ca
gradina botanica a matu§ii Cleo era un loc foarte pustiu §i
Tntunecos la acest ceas al noptii. Se Tntreba o clipa cu groaza
daca nu cumva Stonevale T§i va pierde controlul apoi se
Tntreba ce arface ea daca s-ar Tntampla asta. Tntr-un tarziu,
facu un pas Tnapoi.
- Milord?
- Nu, spuse el, ca §i cum ar fi ajuns la o concluzie.
Multumirile dumneavoastra marunte nu sunt suficiente
pentru emotiile pe care le-am Tndurat §i neTndoielnic va mai
trebui sa Tndur. Fara nici un avertisment mainHe lui Ti
cuprinsera umerii §i cu o singura mi§care lina, rapida o lipi
cu spatele de zidul gradinii.
Tnainte ca Victoria sa poata reactiona, Lucas se apropie
de ea atat de mult Tncat trupul lui tare, nemdurator se lipi
56 AMANDA QUICK

strans de trupul ei moale, primitor, Tn timp ce piciorul lui se

strecura Tntre picioarele ei.
O clipa, Victoria Tnlemni, §ocata de prezenta coapsei lui
musculoase lipita de coapsa ei. Lumina lunii dezvalui ochii
ei larg deschi§i cand ridica privirea spre fata lui puternic
conturata.
- E§ti o baietana impulsiva §i nesabuita, o mica scorpie
care trebuie neaparat Tmblanzita Tnainte de a da de dracu.
Daca a§ avea putina minte, ar trebui sa termin acum, spuse
Lucas gaf§ind. ’ ■
Victoria T§i trecu limba peste buzele uscate.
- Sa terminati ce, milord? v
-A s ta .
Gura lui coborT asupra gurii ei cu o patima feroce,
devastatoare; care Ti dezvalui pe deplin, Tn cele din urma,
Tntreaga amploare a starii lui periculoase de spirit.
Era pregatita pentru aceasta furie, dar nimic n-o avertizase
Tn legSturi cu masculinitatea lui trezita care se abatuse
asupra ei Tntr-o conflagratie pustiitoare.
Stonevale o dorea.
Victoria fu o clipa naucita de acest atac senzual. Mai
fifsese sarutata de cateva ori de curtezani Tndrazneti sau
disperati §i o data sau de doua ori o facuse datorita curio’zitatii
ei. Dar nu §tiuse pana atunci ca exista saruturi atat de adanci,
de patima§e §i rascolitoare ca acesta.
Tremura Tn timp ce degetele mainilor ei seTncle§tara pe
bratele lui. Lucas raspunse cu un geamat ragu§it §i o apasa
puternic afundand-o Tn iedera Tn timp ce piciorul lui T§i facu
loc fortat Tntre picioarele ei. Victoria simti cozile iederil §i
inhala mireasma frunzelor strivite §i mirosul excitant, al
corpului masculin. Simti ca i se Tnvarte§te capul de parea ar
fi fost pe ringul de dans.
Cand simti limba lui Lucas luriecand pe buza ei inferioara,
deschise gura manata de acela§i instinct de supunere care
o facuse sa-l urmeze mai devreme pentru a scapa de
primejdii. Ti’esari cand e l'o prinse de mijloc dar nu se
Tmpotrivi a§a cum §tia ca ar fi trebuit s-o faca, nici macar
 CAPITULARE 57

atunci c§nd degetul mare de la fiecare mana urea Tn sus

p3na sub s§nii ei mici.
- Milord, TngSna ea cu o voce ragu§ita Tn clipa Tn care el
Ti elibera gura pentru a-i prinde lobul urechii Tntre dinti, milord,
nu §tiu... adica... n-ar trebui sa faceti asta...
-V re a u sa-ti dau un motiv puternic sa-ti aminte§ti de
mine, Victoria, §opti Lucas.
Victoria Tnghiti Tn gol, Tneercclnd sa-fi revina.
- Va asigur ca mi-ar fi greu sa va uit.
- Excelent.
Dintii lui ostrdnsera u§orde lobul urechii, fara a-i provoca
durere, dar lasandu-k o senzatie nelini§titoare de
vulnerabilitate. Aceste manevre ciudate o tulburara pana Tn
ad§ncul trupului. Fu cuprinsa de fierbinteli §i inima Tncepu
sa-i bata repede.
Fara sa se gandeasca, T§i luneca mainile Tn sus §i le
puse pe ceafa lui. Ti placea mirosul Itii. Ti placea, de
asemenea §hsenzatia pe care i-o dadeau umerii lui puternici,
simtea cu dSuitate’umflatura grea, masculina reliefata de
pantalonii lui str§mti.
- Asta, ,§opti Lucas, se va dovedi cea ma] interesanta
asociere. *
Furia paru sa se evapore din el Tn acel moment, lasTnd
doar dorinta care stralucea Tn ochii lui.
- Crezi?
Victoria se simti foarte curajoasa acum cand se uita la
el. Accesul recent’de euforie dupa ce scapase din pericol
se amesteca acum cu un-alt gen de emotie, una npua §|
necunoscuta, de senzualitate profunda. Se simtea ciudat
de slabita §i T§i dadea seama ca sta agatata de @1.
- Tnca nu-ti dai seama, dar mi-ai Tnmanat chela citadelei.
Acum Tti cunosc secretele §i te avertizez clar ca te voi folosi
pentru a te cuceri.
-V re i sa ma curtezi? Tntreba ea, trezindu-se din reveria
ei senzuala, ametitoare.
- Vreau sa te curtez, sa te seduc, sa te cunosc. Vreau
sa fii a mea, Victoria. Numai curtezanii cei mai curajogi §i
 58 AMANDA QUICK

mai hotarati ar putea Tndura peea ce voi fi obligat sa Tndur

eu pentru a te ca§tiga, dar Tn cele din urma te voi avea.
Zambetul lui era lent, periculos §i infinit de atragator Tn
lumina lunii.
- Ce te face sa crezi ca voi capitula, milord?
" - Vei capitula pentru ca nu vei avea Tncotro. N-ai sa
gase§ti niciodata un altbarbat care sa-ti dea ceea ce dore§ti.
§i Tn final, n-ai sa-mi poti rezista. Acum ca §tiu ce dore§ti, te
am Tn palma. .
- §i ce anume credeti ca doresc, milord?
- Aventura, raspunse el sarutandu-t nasul. Emotii,
continua el sarutandu-i pleoapelS. §i pe cineva cu care sa
Tmparti toate astea. Balciul din seara asta a fost un
evenirnent minor fata de ceea ce pot sa-ti arat eu. Te pot
duce Tn locuri Tn care nici o doamna n-ar Tndrazni sa se lase
vazuta. Pot sa-t^arat o latura a vietii pe*care nici o femeie
respectabila din luniea buna n-o cunoa§te.
- Riscurile, se auzi ea §optind.
Lucas parea sa-i fi citit gandurile.
- Poti explora acea lume cu mine §i nimeni nu va afla
nimic. Nu vei periclita pozitia matu§ii tale sau pe a ta Tn
societate fiind surprinsa.
Victoria Tntelese Tncet-Tncet ce-i oferea el. Momeala pe
, care i-o aruncase era irezistibila §i el §tia asta Tn mod evi­
dent.'
- Dar, Lucas, daca afla cineva va fi un dezastru.
- Ceea ce vom face noi uneori, Tntre miezul noptii §i zori
va fi un secret pe care-1 vom §ti numai noi doi. Tti propun un
targ, unui pe care nu cred ca-l poti ignora. Intentionez sa-ti
satisfac curiozitatea privitoare la aspectele tumultuoase ale
vietii.
- Trebuie sa discutam mai clar acest aranjament. Ce vreti
de la mine Tn schimb?
Lucas dadu din umeri.
- Foarte putin. O doamna Tn timpul zilei, o tovara§a de
aventuri, noaptea.
 CAPITULARE 59

- Nu sunt atat de proasta sa cred ca va fi atat de simplu.

Spuneti ca vreti sa ma curtati, sa ma cuceriti, dar eu va
spun clar din nou, ca nu vreau sa ma marit.
- Foarte bine. Nu discutam de casatorie, spuse el,
lini§titor. Eu, ca §i tine, caut o companie pentru noptile mele.
Sunt la dispozitia ta. Vom petrece noptile dupa cum dore§ti.
Tot ceea ce Tti cer este sa pastrezi aventurile pentru noptile
noastre.
- Sunteti sigur ca asta-i tot ceea ce-mi cereti Tn schimbul
protectiei §i a escortei din timpul noptii?
- Nimic altceva pentru moment. Restul sta Tn mana
destinului. Ne vom juca Tmpreuna, V ictoria. Jocuri
periculoase. Cu totul altele decat cele pe care le-ai jucat
pana acum.
Victoria ridica ochii spre el, fascinata de siguranta din
ochii lui, hipnotizata de promisiunilemtunecate din cuvintele
lui. Apoi T§i dadu seama ca ar trebui sa fuga de el, dar nu
mai putea scapa de momeala pe care el i-o aruncase; mai
u§or ar fi zburat spre lun i.
Mai simtea Tnca muchea palmei lui sub sdni §i brusc avu
chef sa §tie ce-ar simti daca degetele lui lungi ar urea putin
§i i-ar atinge sfarcurile. Se Tnfiora.
Din nou Lucas parea sa-i fi citit gandurile. t§i mi§ca Tncet
mainile Tn sus pana c§nd putu sa-i cuprinda sanii. Victoria
simtea caldura palm elor lui prin vesta §i cama§a §i
Tnab’u§indu-§i un tipat, se agata de el.
Tnainte de a gasi taria de a protesta mainile lui Lucas
coborasera din nou §i Ti cuprinsera talia. Victoria statea cu
respiratia taiata, cu o nevoie acuta de a gusta mai mult din
fructul oprit.
- Ei bine, Victoria, ne-am Tnteles? Vrei sa faci pe doamna
Tn timpul zilei §i sa fii Tnsotitoarea mea Tn aventurile noc­
turne? Vor fi §i alte seri ca aceasta pe care am petrecut-o
Tmpreuna?
- Am crezut ca nu aprobi genul de lucruri pe care le-am
facut Tn seara asta.
60 AMANDA QUICK

- Admit ca initial am fost surprins de Tndrazneala ta, dar

mi-am revenit §i m-am gandit c§ noptile petrecute cu tine
vor fi mult mai amuzante decat cele petrecute la club sau Tn
compania tinerelor plictisitoare care umbla dupa casatorie,
o asigura Lucas.
Victoria ezita, darse simtea de parea arfi alunecat peste
marginea unei stand foarte’Tnalte.
- Trebuie sa fie secretul nostru, Tl atentiona ea. Nu trebuie
sa afle nimeni, niciodata. Daca matu§a descopera cu ce
ma ocup, ar fi extrem de Tngrijorata. §i nici nu vreau sa fiu
umilita public datorita purtarii mele. Afost prea buna cu mine
§i Ti datorez mai mult decat a§ putea s-o rasplatesc.
- Secretele tale vor fi bine pazite. Ai cuvantul meu.
Victoria Tl crezu. §tia fara sa ceara dovezi ca barbatul
acesta era un om de cuvant. Nu va duce vorba prin cluburi
sau prin saloane §i o va trata cu o curtenie desavar§ita la
baluri §i serate unde se vorTntalni prin virtutea Tmprejurarilor.
- O, Lucas, sunt atat de dornica sa explorez noptile cu
tine!...
Lucas T§i apasa buzele pe ale ei.
- Spune da, Victoria. Spune ca accepti propunerea mea.
-T re b u ie sa ma mai gandesc. E o decizie foarte
importanta. tmi trebuie timp pentru a reflecta bine.
Victoria inspira adanc, con§tienta ca acesta era Tnceputul.
- Nu pierzi deloc timpul, milord.
- N-am fost niciodata genul de om care pierde timpul.
- Foarte bine. Atunci poti trece pe la noi.
Victoria T§i stranse o clipa bratele Tn jurul gatului lui §tiind
deja care Ti va fi raspunsul, apoi se desprinse de el,
simtindu-se brusc nervoasa §i chiar putin ru§inata. Ridica
privirea spre ferestrele Tntunecate.
-T re b u ie sa intru Tn casa. Iar tu trebuie sa te Tntorci
repede la trasura. S-or fi Tntreband ce ti s-a Tntamplat.
- Am sa le spun ca au existat unele probleme cu saritul
gardului, spuse el calm.
Se Tnclina ceremonios asupra mainii ei. Cand reveni, luna
dezvalui pe chipul lui un zambet u§or, Tndraznet. Apoi, Lucas
 CAPITULARE 61

se Tntoarse, porni spre perete §i gasi fara sa b a jb iie

crapaturile ascunse.Tn clipa urmatoare se pierdu Tn noapte.
Victoria mai Tntarzie o clipa, Tntrebandu-se daca facuse bine
acceptand apoi intra Tn sera Tntunecata.
Nu mult dupa aceea statea Tntinsa Tn pat, treaza,
gandindu-se ca existase o mult prea mare satisfactie §i prea
mult triumf Tn zambetul de despSrtire al lui Stonevale.
Vreau sa te curtez, sa te cuceresc, sa te seduc.
Va trebui sa fie foarte prudenta, T§i spuse ea. Dar nu-i
era teama de lordul ei nocturn. Va Tnvata sa-l stapaneasca
pentru ca nu avea de ales; nu putea rezista propunerii lui.
Avea nevoie de ceea ce Ti oferea el.
Pentru prima oara, dupa multe luni, Victoria se bucura
de un somn netulburat.
*

* *

Zece minute dupa plecarea din gradina, Lucas coborT

din trasura lui Lyndwood, spuse noapte buna §i urea treptele
casei pe care o mo§tenise de curand, Majordomul, care
Tmpreuna cu ceilalti servitori, fusese angajat de Jessica
Atherton, deschise u§a.
- Trimite pe toata lumea la culcare, Griggs. Am putina
treaba Tn biblioteca, porunci Lucas.
- Foarte bine, milord.
Lucas intra Tn biblioteca, unde se aflau putinele piese de
mobilier valoroase din casa §i T§i turna o masura apreciabila
de Porto. Afurisitul lui de picior Tl durea din nou. Toata
alergatura asta stupida de la balci urmata de cataratul peste
blestematul de zid al gradinii declan§asera din nou durerea.
Injura Tn surdin^ §i sorbi Tndelung din pahar, §tiind din
experienta ca va potoli putin durerea surda din partea de
sus a coapsei.
Nu-l durea numai piciorul. Mai era §i alta parte a corpului
sau care zvacnea ca rezultat al apropierii lui de Victoria Tn
gradina. Ii mai simtea Tnca moliciunea corpului din clipa cand
62 AMANDA QUICK

o lipise de zid. Mirosul ei duice, incitant, mai dainuia Tnca Tn

creierul lui amestecandu-se cu aroma bogata a vinului.
Ochii lui se oprira asupra portretului atarnat deasupra
§emineului. Tncet, Lucas porni pe covorul decolorat §i se
opri Tn fata fetei lipsita de zambet a unchiului sau.
Maitland Colebrook, fostul conte de Stonevale, nu prea
avusese de ce sa zambeasca Tn ultimii lui ani. Stapanit de
boala §i de depresie avea un resentiment ascuns fata de
toti §i toate. Temperamentul lui imprevizibil debordase
ad'esea cu o violenta necontrolgta, o violenta care era
frecvent revarsata asupra oricui se Tntampla sa fie Tn
apropiere, lasandu-l ve§nic fara servitori.
Tn tinerete, Maitland Colebrook se dedase la desfrSu,
bautura §i jocul de carti cu multa pasiune. Disparuse din
societate dupa ce-§i cheltuise mare parte din avere, o avere
care fusese deja subtiata de tatal lui.
Devenise un singuratic excentric taind toate legaturile
nu numai cu prietenii lui din Londra, dar §i cu rudele. Se
retrasese la tara pentru a trai din putinul care mai ramasese
din mo§ie. Nu seTnsurase niciodata §i cand venise sfar§itul,
cu cateva luni Tn urma, T§i chemase ranchiunos mo§tenitorul,
un nepot pe care abia Tl cuno§tea.
Lucas T§i amintea bine.dialogul. Dormitorul sumbru cu
draperiile lui uzate §i mobila modesta a rata u placut Tn
comparatie cu Maitland Colebrook care ofilit §i alb la fat§,
statea proptit Tn perne Tn patul de stejar cu o sticla de Porto
§i una de laudanum langa el.
- Sunt toate ale tale, nepoate, p§na la ultima farama din
blestemata asta de mo§ie. Daca ai avea minte, ai fugi de
aici §i ai Iasa totul Tn paragina. Pamanturile astea n-au fost
niciodata bune de nimic, §uierase el, tragSnd cu degetele
lui osoase patura uzata §i uitandu-se rece la Lucas.
- Probabil pentru c§ nimeni n-a Tncercat de mult sa mai
investeasca timp §i bani Tn ele, spusese Lucas mohorat.
Orice prost §i-ar fi dat seama c§ Stonevale avea un
anumit potential. PamSntuI era bun, putea sa devina iar
productiv.
 CAPITULARE 63

Banii erau singura problema pentru revigorarea

domeniului. Banii §i uj>stapan careia sa-i pese de oameni
§i de mo§ie.
- N-are nici un rost sa mai bagi bani Tn mo§ie. Locul
asta e blestemat, asculta la mine. Intreaba pe oricine. A§a
e de generatii. Pamant rau, oameni lene§i, apa putina. Nimic
nu merita salvat. Ar fi trebuit sa vand totul. Nu §tiu ce m-a
oprit, continua batranul cu vocea seaca §i haraita.
In acel moment contele muribund se aplecase pentru a
trage de un sertar al masutei de noapte. Degetele lui
tremuratoare cautasera ceva o clipa, apoi apucasera un
obiect pe care-1 putea scoate u§or. Il aruncase apoi lui Lucas
care Tl prinsese cu u§urinta.
Cand deschise mana Lucas se pomeni privind un
pandantiv circular din chihlimbar atarnat de un lant subtire.
Pe el erau^sculptate doua figuri atat de fin Tnc§t pareau doi
oameni Tn miniatura congelati pentru totdeauna Tn piatra
galben-aurie. Cele doua figuri reprezentau un cavaler §i o
doamna.
- Ce-i asta? Tntrebase Lucas, atingand din nou pumnul..
- Sa ma ia dracu’ daca §tiu. Un dar din partea tatalui
meu exact Tnainte de a muri. Zicea ca l-a gasit Tn vechiul
labirint din mijlocul gradinii din sud. Localnicii cred ca
reprezinta o legenda.
Lucas privi atent piatra.
- Ce legenda?
Maitland se Tnro§i brusc de furie.
- Legenda care face aceasta mo§ie uitata de Dumnezeu,
atat de nefolositoare, cea care mi-a distrus viata nedan-
du-mi un fiu - Legenda Cavalerului de Chihlimbar §i a
doamnei lui.
- Pe ce se bazeaza aceasta legenda?
- Du-te §i Tntreaba pe una din batranele vrajitoare din
sat daca vrei sa §tii povestea. Eu am lucruri mai bune de
facut decat sa spun poye§ti.
64 AMANDA QUICK

§1 cu asta Maitland daduse Tntr-un acces de tuse. Lucas

Ti turnase repede un pahar de Porto §i Tl dusese la buzele
lui palide, subtiri. Unchiul lui luase o Tnghititura §i se lini§tise.
- Nu-i bun de nimic, Tntelegi? continuase Maitland.
Absolut nimic. N-a fost niciodata... nici nu va fi... Ghinion...
tot locul asta blestemat. Asculta la mine... scapa-te de el
baiete... Nu mai Tncerca sa-l salvezi.
Lucas privi pandantivul de chihlimbar §i fu cuprins de un
acces brusc de posesivitate §i hotarSre.
- §tii ceva, unchiule? Cred c-am sa ignor sfatul tau. Am
de g§nd sa refac Stonevale.
Maitland Colebrook ridica privirea la ei cu ochii rg§ii,
obositi.
- §i de unde crezi c-ai sa faci rost de parale? Am auzit
ca e§ti bun la jocul de csirti, dar nu poti c§§tiga suficient
pentru a avea un venit constant a§a cum arfi necesar pentru
a pune pe roate mo§ia. Am Tncercat §i eu la vremea mea.
- Atunci va trebui sa gasesc un alt mijloc de a face rost
de bani.
- Singura altemativa e sa-ti faci rost de o femeie cu zestre
dar asta-i mai greu. Nici o femeie decenta din lumea buna
care are propriul ei venit nu se va uita de doua ori la un
conte sarac. Familia ei Ti va gasi un sot mai bun.
Lucas privi Tn ochii unchiului sau.
- Poate ar trebui sa caut la un nivel mai jos, nu chiar Tn
lumea buna.
- Va fi o pierdere de timp. §tiu eu cum se discuta prin
cluburi. Se'fac Tntotdeauna multe speculatii Tn legatura cu
cei care-§i ofera titlul unei fiice de negustor care vine cu
zestre. Tn realitate Tnsa lucrurile nu pot merge a§a. Banii se
casatoresc cu bani §i asta e valabil atat pentru patura de
jos c§t §i pentru cea de sus.
Cuvintele unchiului sau rasunasera din nou Tn mintea lui
Lucas Tn seara asta Tn timp ce se uita la portretul mohorat al
lui Maitland Colebrook. Zambi sumbru §i ridica paharul Tn
directia lui.
 CAPITULARE 65

- Ai gre§it, unchiule. Am gasit fata §i mi-am aruncat

navodul bine Tn seara asta. O sa ma plimbe ea putin, dar
p§na la urma tot va fi a mea.
§i lucrul asta va trebui sa se TntSmple c3t mai curSnd
hotSrT el, aruncdnd la podea restul bSuturii. Voia averea
Victoriei dar T§i dSdu seama Tn seara asta c3 o voia §i
pe ea.
Lucas puse paharul jos, con§tient de pandantivul de
chihlimbar atdrn3nd pe pieptul lui. Tl purta la g3t, ascuns
sub haine din noaptea Tn care i-l aruncase Maitland?*
Stand acum singur Tn biblioteca §i meditand asupra
viitorului s3u, Lucas se gSndi ca tonul cald, galben-maroniu
al chihlimbarului se asorta bine cu ochii Victoriei.
 Capitolul 4

Lucas urea treptele re§edintei londoneze a Lady-ei

Nettleship cu un amestec de acuta anticipare §i hotarare
rece. Era Tntr-o stare de spirit asemanatoare celei pe care o
avea c3nd se a§eza la masa de joc. Toata fiinta lui era
concentrate acum asupra ideii de a ca§tiga §i Lucas §tia ca
era bun de asta.
Tnvatase cu mult timp Tn urma ca pentru un barbat care e
obligat s3 traiasca din istetimea lui nu exista nimic mai bun
decat un plan §i o strategie alese cu grija. Cuno§tea valoarea
unei minti'limpezi §i a abilitatii de a da la o parte orice emotie
Tn mijlocul bataliei sau a jocului de carti. Logica de fier era
cheia supravietuirii §i Lucas §tia asta.
Era perfect con§tient ca motivul pentru care supravietuise
§i chiar prosperase la mesele de joc de prin cluburi §i de
prin infernul jucatorilor londonezi era faptul ca nu permitea
niciodata emotiilor sa inten/ina Tn jocul lui. Spre deosebire
de tinerii spilcuiti, extrem de impulsivi, de lorzii beti §i
laudaro§i sau de tinerii de bani gata carora le placea sa
aunce cu bani Tntr-un mod melodramatic, Lucas nu-$i
permitea niciodata sa se arate exuberant, fudul sau disperat.
Cand norocul te parase§te, trebuie sa te scoli de la masa
§i sa cauti un alt moment §i o alta masa. Lucas gasise
Tntotdeauna un alt moment §i o alta masa.
Dar de§i avea succes la mesele de joc, unchiul lui
avusese dreptate: erau putine §anse de a c3§tiga suficient
pentru a revitaliza domeniul Stonevale. Lucas §tia ca putea
sa-§i piarda toata viata Tncercdnd sa realizeze asta.
 CAPITULARE 67

Nu era Tnsa nevoie de un ca§tig atat de mare pentru a

mentine aparentele aici Tn Londra. Daca erai foarte de§tept
§i nu cheltuiai banii fara rost, puteai supravietui de la un
ca§tig la altul. Societatea putea face unele speculatii, dar
nu se interesa niciodata de situatia financiara a cuiva atata
timp cat pastra o aparenta de bogatie. Titlul lui §i accesul la
relatiile Jessicai Atherton Ti erau de asemenea de ajutor.
Lucas arunca o privire peste umar la cabrioleta neagra,
scumpa, §i la frumo§ii cai suri asortati la culoarea pe care Ti
manase Tn dimineata asta. Pajul lui se afla ISnga capul cailor
pentru a calma creaturile pline de neastampar, pregatindu-
se sa-i plimbe p§na cand stapanul T§i va termina vizita lui
matinala.
intregul echipaj qostase mult mai mult decSt voise el sa
cheltuiasca, dartrebuise cu parere de rau, sa faca cheltuiala
asta obligatorie, ca §i pe aceea cu croitorul. C3nd pleci la
vanatoare dupa o fata cu zestre trebuie sate camuflezi bine.
Mai ales cand respectiva fata are obiceiul sa Tnchirieze cai
de cSlarie din Bow Street.
U§a casei se deschise exact cand Lucas trecea Tn revista
pentru ultima oara strategia acelei zile. Lucas Ti dadu
majordomului cartea lui de vizita.
- Contele de Stonevale dore§te s-o vada pe Lady
Nettleship §i pe nepoata ei.
Majordomul privi Tn josul unui nas foarte lung.
- Am sa vad daca Lady Nettleship prime§te vizite Tn
dimineata asta.
Timp de o clipa Lucas se Tntreba sumbru ce va face daca
Victoria s-a razgandit Tn legatura cu consimtamantul de a o
vizita Tn dimineata asta. Era foarte posibil ca la lumina clara
a zilei sa fi simtit pericolul.
Ar fi trebuit sa reziste impulsului fierbinte de a o saruta
noaptea treciita. Nu intentionase deloc sa faca asta. Nu atat
de repede. Dar Tntr-un moment nefast, acolo Tn gradina
Tntunecoasa, Tncalcase o regula cruciala §i permisese sa-i
domine actiunile. Lucas jura sa fie mai precautTn viitor.
68 AMANDA QUICK

Majordomul se Tntorsese §i o clipa mai tarziu Lucas simti

o u§urare care se topi Tn triumf cand fu introdus Tn salonul
impunator. Cu disciplina unei Tndelungi practici, se asigura
ca expresia lui nu trada nici un fel de emotii, amintindu-§i ca
primui hop trecuse: fusese primit Tn casa celei pe care dorea
sa puna mana.
O clipa mai tarziu, triumful lui se transforma Tn iritare
nevazand-o pe Victoria Tn camera luminoasa. I§i dadu seama
c i nu se a§teptase ca ea sa se razgSndeasca. Dar femeia
care-1 urmase fara frica Tn aleea aceea noaptea trecuta,
parea sa se fi razgandit Tn privinta Tntalnirii cu el la lumina
zilei. Lucas se stradui sa-§i concentreze Tntreaga lui atentie
asupra femeii Tntre doua vSrste a§ezata pe sofaua eleganta.
- Servitorul dumneavoastra, Lady Nettleship, murmura
el aplec§ndu-se asupra mainii pline de inele. Observ ca
frumo§ii ochi ai Victoriei sunt o mo§tenire de familie.
- Foarte dragut din partea dumneavoastra, milord. Va
rog luati loc. Va a§teptam. Victoria, Iasa te rog insectele
alea §i vino sa-l saluti pe oaspetele nostru.
Matu§a Victoriei Tntoarse capul u§or Tn directia nepoatei
sale §i zambi.
Lucas avu un sentiment de satisfactie. Mica aventuriera
nu se razgandise. Zambi Tndreptandu-§i tinuta §i se Tntoarse
spre Victoria care statea tacuta langa fereastra Tn celalalt
capat al camerei. Nu era de mirare ca n-o vazuse imediat.
Avea o rochie galbena cu alb care se topea Tn draperia din
dosul ei.
Nemi§carea ei Ti spunea ca alesese Tn mod deliberat
aceasta pozitie astfel Tnc3t sa-l poata observa citeva minute
Tn momentul intrarii lui Tn camera. Lucas ridica o spr§nceana,
u§or amuzat de tactica ei. Era foarte important sa-ti prive§ti
atent adversarul Tnainte de a-l Tnfrunta. Era clar ca §tia §i ea
cate ceva despre strategie.
- Buna dimineata, domni§oara Huntington. O clipS mi-a
fost teama ca aveti un alt angajament pentru ziua de azi.
 CAPITULARE 69

Victoria se apropie de el cu pas lin, pantofii ei u§ori

nefacand nici un zgomot pe covor. Ducea Tn mana o cutie
plata iar ochii Ti straluceau pozna§.
- C u m ati putut crede c-am sa uit de vizita
dumneavoastra, milord?
- C3nd este vorba de memoria unei femei, nu poti fi
niciodata sigur.
Lucas T§i Tnclina capul asupra mainii Tntinsa gratios.
Degetele ei pareau reci §i T§i dadu seama ca nu era chiar
atat de deta§ata pe cat parea. Asta Ti produse placere.
- Va asigur ca memoria mea e excelenta.
- Din nefericire pentru un barbat, nu lipsa memoriei este
problema la o femeie, ci faptul ca uneori pur §i simplu se
razg§nde§te, spuse Lucas.
Victoria Iasa capul pe un umdr §i Tl privi atenta.
- §i nu fara motiv. Va rog luati loc, dupa cum v-a poftit
matu§a mea. Va intereseaza g§n’dacii?
- Gandacii? »
Pentru prima oara Lucas privi Tn cutie §i se pomeni
contempland o colectie de insecte prinse cu ace. Erau
aranjate pe r§nduri, dupa marime, cea mai mare, un
adevarat monstru, fiind pusa la urma.
- Ca sa fiu total sincer, n-am dat niciodata prea multa
atentie gandacilor.
- O, dar ace§tia sunt superbi, nu-i a§a, matu§a Cleo?
- O colectie splendida, spuse Lady Nettleship cu
entuziasm. l-a strand Lady Woodbury, o membra a societatii
noastre.
- Fascinant.
Lucas se a§eza Tncet cu ochii la Victoria, care lua loc pe
sofa l§nga matu§a ei. ,
- Ma Tntreb cum a putut Lady Woodbury sa omoare
atatea insecte mari, spuse el.
- A§a cum se face, bSnuiesc, spuse Cleo. Le-a Tntepat
sub aripi sau a folosit camfor ori o bucata de sarma.
- Colectionati insecte, domni§oara Huntington? Tntreba
Lucas.
70 AMANDA QUICK

- Ma tem ca n-am taria asta, spuse ea, cobor§ndu-§i

privirea asupra cutiei. Sarmanele nu mor Tntotdeauna
repede.
Lucas Ti privi profilul.
- Vointa de a supravietui poate fi uimitor de puternica.
- Da, raspunse Victoria punand capacul cutiei la loc.
- Ma tem ca nepoata mea e putin cam slaba de Tnger
pentru anumite zone ale cercetarii intelectuale, spuse Cleo
cu un z§mbet.
- Prefer botanica §i horticulture Tn locul insectelor.
- Preocuparile dumneavoastra par sa fie destul de
variate, observa Lucas.
- Credeti ca sunt limitate?
Victoria se uita la el printre gene, cu ochii stralucind de
inocenta prefiacuta.
Lucas era capabil sa recunoasca o capcana cand dadea
peste una.
- De loc. In rastimpul scurt de cand ne cunoa§tem mi-a
devenit clar ca sunteti o femeie cu o minte deosebita.
Cleo Tl privi cu interes.
- Va ocupati cu botanica §i horticultura, domnule?
- Dupa curri probabil ati auzit am dobandit titlul recent.
Am constatat ca dupa preluarea mo§tenirii gama intereselor
meje s-a largit considerabil. Mi se pare ca va trebui sa fnvat
ceva despre horticultura §i alte lucruri similare', daca e sa
pun mo§ia pe roate, spuse Lucas.
Cleo paru Tncantata.
- Excelent. Atunci fara Tndoiala ca v-ar interesa
acuarelele §i desenele de plante facute de Victoria.
Victoria se Tmbujora ceea ce Tl surprinse pe Lucas.
- Matu§a Cleo, sunt sigura ca pe Tnaltimea sa nu-l
intereseaza deloc mazgaielile mele.
- Va asigur ca ma intereseaza foarte mult, spuse Lucas
repede.
Tot ceea ce o facea pe Victoria sa ro§easca promitea sa
fie fascinant.
 CAPITULARE 71

- E minunat de talentata, suse Lady Nettleship ridican-

du-se Tn picioare §i mergSnd la masuta din apropiere pentru
a lua un bloc de desen.
- Priviti acestea.
- Matu’§a Cleo, te rog...
- Hai, fara falsa modestie, Vicky. Lucrarile tale sunt
adorabile §i foarte realiste. Ti-am spus de mult ca unele din
ele ar trebui publicate. Uitati, milord. Ce parere aveti?
Cleo puse blocul Tn m§inile lui Lucas cu un aer de
speranta triumfala.
Con§tient ca Victoria Tl urmare§te Tntr-o tacere resemnata
Lucas lua blocul Tncet §i Tl deschise a§tept§ndu-se sa
gaseasca o colectie tie lucrari de arta mediocre pe care
barbatii le atribuie de obicei femeilor. Exista o moda printre
tinerele femei sa Tnvete sa deseneze §i sa picteze flori.
Fu Tnsa uimit de claritatea §i vivacitatea lucrarilor Victoriei.
Plantele ei Tnfloreau pe hSrtia blocului, vibrand de energie
exuberanta. Erau nu numai reu§ite din punct de vedere ar­
tistic, ci §i foarte precise Tn detalii.
Lucas era fascinat Tn timp ce, pagina dupa pagina,
trandafiri, iri§i, maci, crini prindeau viata Tn fata lui. Fiecare
purta un titlu scris cu litere frumoase, Tn latina: Rosa.
Provincialis, Passiflora alata, Cyclamen Linearifolium.
Ridica ochii §i vazu ca Victoria Tnca Tl mai privea cu o
expresie ciudata, nelini§tita. Tntelese atunci ca talentul Tn
arta era punctul ei nevralgic. Tnchise blocul.
- Sunt excelente, domni§oara Huntington, a§a cum sunt
convins ca vi s-a mai spus. Chiar §i pentru ochiul meu
neinstruit desenele §i acuarelele astea sunt frumoase.
-M uitum esc.
Zambi brusc stralucitor ca §i cum i-ar fi spus ca ea §i nu
arta ei era frumoasa. Ochii ei de chihlimbar devenisera
aproape aurii.
- Sunteti foarte amabil.
- Rareo’ri sunt amabil, spusfe el Tncet. Va spun adevarul.
Trebuie totu§i sa admit ca n-am recunoscut toate aceste *
plante. Unde le-ati gasit?
72 AMANDA QUICK

-T n gradina, explica Cleo. Amandoua am realizat'ceea

ce Tmi place sa cred, o gradina botanica demna de acest
nume. Nu ca aceea din Kew, desigur, dar suntem m§ndre
de ea. N-ati dori sa aruncati o privire? Victoria arfi Tncdntata
sa v-o arate.
Lucas aproba din cap.
- Mi-ar place foarte mult s-o vad.
Victoria se ridica gratioasa.
- Pe aici, milord.
- Hai, duceti-va, spuse Cleo. Poate ramSneti sa luati
ceaiul cu noi dupa ce terminati de privit plantele. ’
- Va muitumesc.
Lucas zambi pentru sine urm3nd-o pe Victoria Tn hoi,
apoi, de-a lungul unui gang care ducea Tn spatele casei.
Lucrurile decurgeau bine T§i spuse el Tn timp ce era condus
printr-o galerie de sticla plina cu plante §i cu un puternic
miros de pamSnt jilav. Era deja singur cu prada lui.
Privi Tn jur §i se gandi ca vanatoarea va avea loc acum
Tntr-o adevarata jungla. Privi afara prin geam §i vazu ca
dincolo de fereastra se afla o gradina mare, TncSntatoare
cu un perete de caramida acoperit de iedera, care i se parea
cunoscut.
- Ma Tntrebam cum arata gradina la lumina zilei,
spuse el.
Victoria Tncrunta din sprancene, mustrator.
- Mai Tncet, milord, sa nu va auda cineva.
- Putin probabil. Se pare ea suntem cu totul singuri,
spuse el examinand vegetatia bogata §i florile exotice care
umpleau sera. Tu §i matu§a ta sunteti Tntr-adevar pasionate
dupa horticultura, nu? E uimitor.
- Matu§a mea a cladit sera acum cdtiva ani, spuse Vic­
toria, pornind pe o alee marginita de tufe verzi. Are prieteni
care calatoresc Tn toata lumea §i ne trimit mostre sau mici
plante. Recent, Sir Percy Hickinbottom, unul dintre multii ei
admiratori ne-a trimis o noua specie de trandafir pe cafe a
descoperit-o Tn China, l-a dat denumirea de Trandafirul
chinezesc a! lui Cleo Tn onoarea ei. N-a fost dragut?
 CAPITULARE 73

Luna trecuta ne:a trimis cea mai frumoasa crizantema.

Speram sa supravietuiasca. Va pricepeti la crizanteme,
milord?
- Nu, dar §tiu ce Tnseamna c§nd o persoana devine brusc
excesiv de vorbareata. Relaxeaza-te Victoria. N-ai de ce sa
fii anxioasa.
- Nu sunt anxioasa.
Victoria ridica barbia mandra oprindu-se Idnga un strat
cu plante carnoase ciudate, acoperite cu spini.
- Va plac cactu§ii?
Lucas privi curios colectia de plante cu tepi care nu
semanau cu nimic din ceea ce vazuse el p3na atunci. Atinse
experimental unul din tepi §i descoperi ca era ascutit ca un
ac. Ridica privirea §i Tnt§lni ochii Victoriei.
- Ma intereseaza Tntotdeauna apararea adversarului,
spuse Lucas.
- Pentru ca instinctual va Tndeamna sa gasiti un mijloc
de a o depa§i?
- Numai cand rasplata promite sa merite stradania.
Duelul cu ea avea sa fie o placere, gandi Lucas. Nu era
de loc la§a.
- Cum puteti aprecia valoarea recompensei Tnainte de
batalie? ’
Pana la urma, nu fusese o gre§eala ca o sarutase
noaptea trecuta, T§i spuse el. T§i dadea seama dupa cum Tl
privea ca Victoria se gandise mult la Tmbrati§area aceea.
- Uneori poti gusta o mica mostra. Cea pe care am
gustat-o aseara era foarte promitatoare.
- Tnteleg. §i gustati multe mostre Tnainte de a va hotarT
pe care s-o alegeti? spuse ea privindu-l.
Pe gura lui Tnflori un zdmbet vaz3nd licarul arogant din
ochii ei.
- Trebuie sa ai o baza de comparatie.
Aroganta se schimba aproape imperceptibil Tn dezgust.
Ti Tntoarse spatele §i porni din nou pe alee.
- Mi-am cam Tnchipuit eu asta.
Lucas se simti brusc enervat. EaTncepuse.
74 AMANDA QUICK

Tntinse bratul §i o prinse de Tncheietura mainii, oprind-o

brusc. Victoria se rasuci spre el §i Tl fixa cu privirea.
- Ce-i Victoria? Nu-ti place ca au mai fost §i alte femei Tn
viata mea? Sa §tii ca n’-au Tnsemnat nimic.
- Nu-mi place faptul ca ai fost probabil foarte nepretentios
Tn alegerea lor §i nici faptul ca tratezi totul cu atdta u§urinta.
- Te asigur ca n-am fost niciodata lipsit de discernama’nt
Tn privinta lor §i nici nu le-am tratat cu u§urinta. Mi-am
petrecut cea mai mare parte a vietii Tn armata §i nu-ti poti
permite amante scumpe din solda de ofiter.
Exercita Tn mod deliberat o presiune’mai mare asupra
mainii ei pentru a o atrage mai aproape.
- Dar tu? Dovede§ti multa abilitate. Ai at£t de multa
experienta Tn acest joc?
- Am mult exercitiu Tn rolul de cactus, milord.
- §i spune-mi, zi’se Lucas zambind, a trecut vreodata
cineva dincolo de tepi?
- Asta nu va prive§te, domnule.
Lucas vazu ro§eata calda din obrajii ei, dar ochii nu i se
plecara.
- Scuzati-ma, dar nu m§ pot abtine de a fi putin curios Tn
aceste Tmprejurari. Tn fond, sunt foarte hotarat sa tree dincolo
de tepi §i sa iau comoara. Ti-am spus asta aseara.
- Nu prea e§ti subtil, Stonevale, spuse ea.
- Sunt, atunci cand e nevoie de subtilitate, dar cred ca
pot fi complet cinstit Tn privinta intentiilor mele Tn acest caz.
Nu e§ti o prostuta de pe bSnc’ile §coli’i. Nu cred c£ e§ti genul
care se sperie u§or de intentiile unui om cinstit.
Victoria se TndreptS §i privi spre el.
- Apropo de cinste, care sunt mai exact intentiile
dumneavoastra, milord? N-a fost prea clar aseara. Trebuie
s3 §tiu.
- Credeam c-am fost foarte explicit. Probabil §tii Tn acest
moment cS te vreau. Am sS fac tot ce pot pentru a te avea.
Aseard... Incepu ea repede apoi se Tntrerupse, cSutand
cuvintele potrlvlte. Aseara v-am avertizat sa nu v£ gdnditi la
ctsAtorle.
 CAPITULARE 75

- Am auzit. Ai spus-o de mai multe ori §i Tn mai multe

moduri, din cate Tmi amintesc.
- Atunci cred ca Tntelegeti ca nu ma joc cSnd e vorba de
acest subiect. Nu ma intereseaza casatoria.
-fn te le g .
Lucas z3mbi u§or vazand expresia de sinceritate din ochii
ei. Poate Victoria nu credea ca joaca un joc, dar asta n-o va
Tmpiedica sa-l piarda.
- Vrei sa jucam altceva, nu, Victoria? Jocuri de noapte?
Victoria ramase tacuta o clipa, dar Lucas observa ca
degetele ei tremurau u§or cand ridica mana pentru a atinge
o frunza lata care-i acopereaun umar.
- Ati avut dreptate aseara, milord. Mi-ar place foarte mult
un tovara§ pentru aventurile mele nocturne. Cineva Tn care
sa am Tncredere ca nu va vorbi, care sa ma poata duce Tn
acele locuri Tn care nu ma pot duce singura sau chiar cu
prieteni ca Annabella §i frite le ei. Recunosc ca ceea ce
mi-ati oferit aseara e foarte tentant. Ceea ce ma Tngrijoreaza
cel mai mult este faptul ca va dati seama cat de mult ma
tenteaza.
- Eziti pentru ca nu e§ti sigura ca poti primi ceea ce Tti
ofer §i ca poti scapa fara sa plate§ti. Nu-i asta poblema,
Victoria?
Victoria dadu din cap, cu un zSmbet ciudat.
-A v e ti dreptate, milord. Ati pus punctul pe i. Nu sunt
deloc sigura cS veti fi satisfScut cu ceea ce am sa va
rasplatesc eu.
Lucas inspira adanc §i T§i Tncruci§a bratele pe piept.
- Problema, pare-se, e a mea. C§t timp eu sunt multumit
de aranjamentul facut, de ce-ti faci griji?
- Pentru ca, sincer, milord, nu va vad ramanSnd satisfacut
cu cateva saruturi furate Tn gradina, §i eu va spun ca asta-i
tot ce veti obtine de la mine Tn chip de rasplata. Asta e.
Acum e clar?
- Perfect.
Victoria a§tepta ca el sa mai spuna ceva §i cum el se
apuca sa examineze cactu§ii din fata lui, T§i pierdu putin
76 AMANDA QUICK

st3p3nirea de sine, exact cum bSnuise Lucas. Doamna Tnota

mult dincolo de puterile ei §i Tnca nu-§i dadea seama.
- §i nu vor mai fi discutii despre cSsatorie? Tntreba ea.
-N u .
Lucas proba spinul unui alt cactus ciudat §i Tl gasi la fel
de ascutit ca §i primul.
- Dar ma simt obligat, continua el, sa te avetizez ca
legamantul meu de a nu mai discuta despre casatorie nu
TnseamnS ca n-am sa fac tot ce-mi sta Tn putinta pentru a te
atrageTn bratele mele.Ai dreptate, Victoria, doresc mai mult
decat c§teva’sarutari furate.
- Sunteti mult prea Tndraznet, milord.
- Nu vad de ce a§ dansa Tn jurul adevarului. §tii ce vreau
Tn schimbul companiei mele nocturne.
- Atunci pretul e prea mare §i n-am sa pot plati.
- Am spus ca Tti voi dezvalui pretul, dar n-am spus c-am
sa te oblig sa-l plate§ti, spuse el privind-o, Tncantat de furtuna
de emotii §i curiozitate care i se citeau Tn ochi. Nu trebuie
sa-ti fie teama de mine. Ai cuvantul meu de onoare ca n-am
sa te fortez sa capitulezi.
- Va rog, nu mai folositi acest cuvant, spuse ea printre
dinti.
Lucas dadu din umeri.
- Capitulare? Foarte bine. Folose§te orice cuvant dore§ti
pentru a denumi scopui meu, dar nu-ti face iluzii asupra
acestui scop.
Victoria stranse buzele dezaprobator.
- Scopui dumneavoastra, milord, e unul cat se poate de
neonorabil.
- Nu prea am de ales. Mi-ai interzis sa vorbesc de unul
mai onorabil.
- Am senzatia ca ai acceptat prea u§or sa nu mai vorbe§ti
de casatorie, spuse ea, Tntepat, juc3ndu-se cu frunza
care-i atarna pe umar. S-ar putea crede milord, ca nu va
intereseaza casatoria, Tn fond.
- Nu pe toti barbatii Ti intereseaza asta. De ce ar da buzna
un barbat Tntreg la minte sa-§i sacrifice libertatea, dacia poate
 CAPITULARE 77

obtine femeia pe care o dore§te fara sa-i dea numele lui?

spuse el sec. >
- Presupunand c-ar piitea-o avea fara sa faca asta.
Lucas zambi:
- Ai trait destul.ca sa §tii asta, Victoria.
- §tiu, suspina ea, pardnd exasperata. Sa nu matntelegi
gre§it. Tmi dau perfect de bine seama ca majoritatea
barbatilor nu se casatoresc din dragoste. O fac de obicei
din necesitate, fie sa-§i asigure un mo§tenitor fie sa puna
m3na pe avere, fie pentru amdndoua.
- Mie mi s-a parut Tntotdeauna cS dragostea e un motiv
vag, total insuficient pentru a Tntreprinde ceva.
Victoria Tl privi pe sub pleoapele coborSte.
-A s ta suna foarte cinic, milord, dar cred ca nici nu se
poate spera altceva de la un barbat care vrea sa Tncerce
ceva, nici mai mult, nici mai putin decat scandalos.
Lucas scutura din cap, g§nd’itor.
- Ma tem ca e§ti cam confuza, Victoria. Tmi interzici sa
vorbesc despre onorabila institute a casatoriei §i apoi
imediat ma acuzi ca sunt cinic cand spun ca vreau sa am o
aventura cu tine.
Victoria T§i Tnabu§i ceea ce suna ca o expresie foarte
nepotrivita pentru o doamna.
- Ai dreptate, admise ea. Faptul ca sunt o mo§tenitoare
este ceea ce complica lucrurile. Annabella zice ca sunt extrem
de pornita Tmpotriva acestui subiect. Ca sunt prea patima§a.
Lucas zambi u§or, compatimind-o pentru evidenta ei
dilema.
- Ti-e ve§nic teama ca te pande§te un pericol?
- A§a cred.
- Nu-i o politica rea, av§nd Tn vedere circumstantele.
- A fost categoric o politica foarte practica pentru mine,
recunoscu Victoria.
- Pentru ca te-a ajutat sa ajungi fata batrSna?
- Bestie.
Gura ei Tnsa se destinse din nou Tntr-un zambet amuzat.
78 AMANDA QUICK

- Ai dreptate, totu§i, continua ea. Sunt nemaritata §i sunt

bucuroasa de asta. Tn plus intentionez sa las lucrurile a§a
cum sunt.
Atentia lui Lucas pendula Tntre un cactus §i o
spectaculoasa floare galben-aurie pe care nu o cuno§tea.
Floarea, cu pete purpurii ici-colo, stralucea ca o coroana
pe lujerul verde care o sustinea. Se apropie de ea atras de
nuanta aurie care-i amintea de ochii Victoriei. Cuprinse
floarea regala Tntr-o mana §i o privi atent.
- Dupa cele petrecute Tntre noi aici Tn gradina aseara
n-ai sa mS convingi niciodata ca intentionezi sa traie§ti toata
viata fara sa explorezi propriile tale pasiuni. Semeni prea
mult cu aceasta floare, patima§a §i dulce §i plina de
promisiuni carnale.
Victoria zSmbi.
- Zau, milord, n-ar trebui sa va lasati tulburat de o floare,
Tnteleg ca apartineti de lumea armelor, nu de cea literara.
’ - Uneori omul poate Tnvata mai mult despre viata cand
e Tnconjurat de moarte decSt din toata poezia antichitatii.
Chiar daca reu§e§ti sa ignori propria ta senzualitate feminina
p§na la capatul zilelor, ma Tndoiesc ca vei putea ignora
propria ta curiozitate intelectuala.
- Curiozitatea. Credeti ca ma puteti atrage Tntr-o poveste
amoroasa mizand pe curiozitatea mea intelectuala? Ce
original!
- Mie mi se pare foarte posibil. Orice femeie care poate
avea admiratie pentru insecte §i cactu§i trebuie neaparat
sa-§i puna c§teva Tntrebari §tiintifice Tn legatura cu propria
ei fiinta fizica, spuse el Tnclinand capul Tntr-o mica plecaciune
elega’nta. Tti ofer propria mea persoana Tn interesul cercetarii
intelectuale, dra Huntington. .Sper ca n-ai sa ma refuzi.
Revoltata, Victoria Tl privi fix cateva seunde Tncordate
apoi Tn ochii ei aparu un Near de veselie. Tn clipa urmatoare
izbucni Tntr-un ras atat de puternic meat trebui sa se sprijine
de un stalp ca sa nu cada.
Lucas o privea tinarid Tnca Tn m§na floarea. Era fascinat
de veselia ei totals. Nu chicotea Tn felul acela enervant al
 CAPITULARE 79

tinerelor, de parea Tncercau sa imite clinchetul clopoteilor §i

zgomotul paraielor. Rasul Victoriei era plin de viata §i
caldura. Ti venea s-o atraga Tn bratele lui §i s-o sarute pana
cand urnorul din ea s-ar transforma Tn patima din care
gustase seara trecuta.
Putea s-o fac5, gandi el. § tia dupa felul Tn care
raspunsese sarutului sau ca putea sa starneasca Tn ea
dorinta. §i avea sa foloseasca acest lucru ca §i Tnclinatia ei
spre aventura pentru a o seduce. Tn final, nu-i va mai putea
rezista. A§a cum Ti spusese, nu va gasi u§or un alt barbat
care sa-i ofere momeala pe care i-o aruncase el.
§i odata tinuta bine Tn brate, pana la casatorie nu mai
era decat un pas. Putea ea sa vorbeasca cu Tndrazneaia
despre o aventura amoroasa, dar Lucas §tia ca Ti va fi greu
Victoriei sa aiba o astfel de relatie care ameninta pozitia Tn
societate atat a ei cat §i a matu§ii Cleo.
Societatea cerea ca tinerele cu statutul ei sa nu Tntretina
legaturi ilicite decat dupa ce se maritau §i ofereau sotului
lor un mo§tenitor. Dupa aceea, multe sotii se simteau libere
sa-§i urmareasca propriile lor interese romantice, cat timp
erau discrete. Sotii lor, care Tn general aveau amante Tnainte
§i dupa casatorie, faceau la fel, dar nu Tntotdeauna atat de
discret.
Dar Tn timp ce privea cum rasul Victoriei se transforma
Tncet Tntr-un zambet stralucitor, Lucas fu izbit puternic de
g3ndul ca n-avea nici o intentie de a permite viitoarei lui
sotii sa urmeze calea sociala obi§nuita de la altar la patul
conjugal §i apoi Tntr-o serie de aventuri amoroase discrete.
Fusese Tntotdeauna con§tient ca n-ar putea fi niciodata
ca acei barbati care-trec cu vederea infidelitatile sotiei. Nu
statea Tn firea lui sa Tmparta femeia pe care o considera a
lui, cu altii. Dar sentimentul de posesie pe care Tl simtea
depa§ea cu mult ceea ce crezuse el ca va simti fata de
femeia care Tntr-o zi Ti va purta numele.
Odata a lui, hotarT Lucas, Victoria va ramane numai a
lui. De conventiile sociale putin Ti p5sa. N-avea de gSndsa
80 AMANDA QUICK

Tmparta aceasta creatura imprevizibila, pe jumatate salbatica

cu nici un barbat.-
- Milord, sunteti imposibil. Absolut imposibil, spuse Vic­
toria §tergandu-§i ochii umeziti §i scuturand din cap, Tnca
zSmbitoare. Cum va puteti oferi propria persoana pentru
cercetari intelectuale? Ce altruist sunteti! §i nobil. Sunteti
mult prea generos.
- Fac orice pentru a te ca§tiga.
- §i cum urmeaza sa fiu ca§tigata, milord?
- Cu aventuri, emotie §i pasiune. Am sa-ti dau toate
astea, Victoria.
Victoria Tl privi cu ochii plini de hotarare.
- A m sa fiu foarte capricioasa, ludnd din fiecare doar
atat c3t doresc §i voi piati doar atat cat vreau.
Lucas Tnclina din cap Tn semn de acceptare, satisfacut
Tn sinpa lui cu aceasta victorie.
- E prerogativul tau.
Victoria ezita, apoi impulsiva facu un pas Tnainte §i Ti
atinse maneca.
- Lucas, vorbe§ti serios cSnd spui c i m | vrei pe mine,
numai pe mine, nu banii mei?
Stonevale ridica o mana pentru a mdngaia linia fina a
maxilarului ei.
- Pe tine te vreau.
- Nu-ti pot promite nimic, spuse ea cu o sinceritate grava.
Mi-a piac’ut sarutul tau aseara, dar asta-i tot ce pot sa-ti ofer
§i amandoi $tim acest lucru.
Stonevale Ti acoperi degetele care se odihneau pe
maneca lui.
-Tnteleg. Nu-ti bate capul cu promisiuni acum. O sa
vedem TmpreunS cat de departe poate merge aceasta
legatura a noastra.
Victoria ramase un moment nemi§cata, privind Tn sus la
el cu o dorinta de-abia mascata, care Tl facu pe Lucas sa
doreasca s-o’cuprindaTn brate. Nu promisiunea unei pasiuni
sau a unei emotii nestapanite era ceea ce vedea el Tn
frumo§ii ei ochi de chihlimbar acum, ci altceva, ceva dulce
 CAPITULARE 81

§i vulnerabil, o expresie de a§teptare plina de speranta care

Ti facu inima sd palpite.
- Daca e§ti convins ca asta e ceea ce dore§ti, daca e§ti
sigur ca atat ajunge, spuse Victoria, atunci accept oferta de
a-mi fi Tnsotitor nocturn.
Lucas rasufla Tndelung.
- Atunci afacerea e Tncheiata.
Se apleca §i T§i atinse u§or gura de gura ei. Victoria se
Tnfiora la atingerea lui Tn timp ce Lucas simti nevoia de a o
lini§ti §i Tn acela§i timpde a o pune jos pe podeaua de gresie
§i a face patima§ dragoste cu ea. Tnainte Tnsa ca el sa-§i
lamureasca aceste emotii conflictuale, Victoria se elibera
din bratele lui si Tndepart§ndu-se Ti puse o bucatica de hartie
Tn m£n§.
- Ce-s astea? Tntreba el, Tncrunt§ndu-se la scrisul
elegant de pe bilet. Un tripou? Un bordel? O alergare de
cai? Un club pentru domni?
- Sunt primele objective de pe lista, Tl informa ea.
-C a re lis ta ?
Apoi Tntelese. T§i subestimase mult adversara. O gre§eala
pe care rareori o facea.
- La dracu’. Vrei sa te due la un tripou §i la un bordel?
Doamne Sfinte, Vicky fii rezonabila. O vizita nocturna la un
balci sau pe aleile Tntunecate din Gradinile Vauxhall e una,
dar sa te strecori Tntr-un bordel sau Tntr-un tripou e cu totul
altceva. Nu poti sa vrei a§a ceva.
- Te Tn§eli, milord. Sunt foarte serioasa, spuse Victoria
fara sa cedeze.
Lucas o privi §i T§i dadu seama ca vorbea serios.
- La dracu’, Vicky, nu a§a ceva era Tn mintea mea.
Victoria Ti respinse protestul.
- Joi seara va fi un moment excelent pentru urmatoarea
noastra aventura. Ne TntSinim la balul de la Kinsley pe la
Tnceputul serii pentru a pune la punct ultimele detalii. Tntre
timp...
Vocea matusii Cleo TntreruDse instructiunile Victoriei.
82 AMANDA QUICK

- Vicky, draga, mai sunteti acolo? Nu te avanta prea mult

sa nu-l plictise§ti pe Lordul Stonevale. Nu toata lumea
gase§te placere sa faca un tur prelungit al gradinii.
Lucas se Tntoarse §i o vazu pe Lady Nettleship Tn u§a,
zambindu-i.
- Va asigur doamna, ca n-am fost niciodata mai putin
plictisit Tn viata mea.
- Rar se plictise§te cineva cu Victoria.
Lucas privi expresia de satisfactie a Victoriei apoi din
nou ta floarea galben-aurie* pe care o privise mai devreme.
- Tnainte de a pleca din gradina, domni§oara Huntington,
v-a§ fi Tndatorat daca mi-ati spune numele acestei flori
ciudate. . ,
- Strelitzia reginae. Toti au fost fericiti cand a Tnflorit la
Kew. M§tu§a Cleo §i cu mine suntem foarte norocoase ca a
Tnflorit §i la noi. E. magnifica, nu? spuse Victoria emotionata.
Lucas se uita la ea. Clocotea de viata Tn rochia ei galben-
aurie. Ochii ei de chihlimbar erau stralucitori.
- Da, spus* el. E magnifica.
 Capitolul 5

O saptamSna mai tarziu, T§i Tmbraca noul ei costum de

calarie maro cu o dunga galbena, T§i aranja mica palarie stil
militar, cu pana galbena, pe o spranceana §i ceru calul ei
favorit §i un randa§. Era ora cinci §i aproape toata lumea
trebuia sa fi fost tn pare, plimbandu-se calare.
ToatS lumea astazi trebuia sa-l includa §i pe contele de
Stonevale. Tn noaptea precedents Tn timpul celor cinci minute
pe care le petrecuse cu el la serata de la Bannerbrook, Vic­
toria Ti daduse instructiuni foarte stricte sa-§i faca aparitia.
Avea cateva lucruri sa-i spuna.
Problema Tn relatiile ei cu Lucas, descoperise Victoria,
era aceea ca de§i parea cu totul supus cand primea
instructiunile ei, avea prostul obicei de a le Tndeplini Tn felul
lui. Nu mai putea suporta asta.
Cleo traversa holul ducandu-se Tn biblioteca cand Victo­
ria coborT scarile. t§i privi nepoata extrem de surprinsa.
- Te duci la calarie Tn dupa amiaza asta, draga?
- Da. Simt nevoia de putina mi§care, spuse ea, oprindu-
se o clipa pentru a o saruta Tnainte de a porni grabita spre
u§a. Nu-ti face griji, Voi fi acasa la timp pentru a ma Tmbraca
§i a merge la conferinta lui GrimshawTn legaturS cu recentele
progrese agricole Tn Yorkshire.
-E x c e le n t, spuse Cleo z^mbind binevoitoare. Abia
a§tept s-o ascult. §i Lucas la fel.
Victoria se opri Tn prag §i se rasuci spre ea.
- Cum ai spus? ,
- Am zis ca a§teptcu nerabdare conferinta lui Grimshaw.
- Spuneai ca §i Lucas la fel.
84 AMANDA QUICK

- A, da, parea a§a am spus. Da, chiar a§a e. Mi-a spus-o

el Tnsu§i. E normal sa-l intereseze, nu? Mo§iile lui sunt Tn
fond undeva Tn Yorkshire, cred. L-am invitat miercuri cand Ti
aratam noile mele dalii. Trebuie sa spun ca horticultura §i
problemele ei Tl intereseaza mai mult decat Tn treacat,
remarca Cleo.
Da, contele pSrea Tntr-adevar sa arate mai mult decat
un interes trecatorTn acest subiect, g§ndi Victoria sumbru,
aratandu-§i mica ei palarie cu gest scurt. In ultimul timp de
fapt, interesul lui pentru horticultura ^ agriculture Tncepuse
sa devina din ce Tn ce mai acut. Victoria avea sentimentul
ca persoana ei trecuse pe planul doi fata de subiecte atat
de fascinante precum metode de fertilizare §i rotatie a
culturilor.
Pentru un barbat care numai cu o saptam§na Tn urma
p&rea preocupat doar de seducerea ei, Lucas Iasa impresia
cS T§i schimbase complet planurile. Victoria nu §tia daca
trebuia sd fie supdrata sau u§urata.
Cateva minute mai tSrziu intra Tn pare mergand la trap,
cu valetul venind discret-Tn urma ei pe un poney. Aleile erau
pline de cdlSreti Tn costume elegante, cabriolete cu doua
roti §i trasuri deschise. La acest moment al zilei lumea buna
se’ ducea Tn pare pentru a vedea §i a fi vazuta, §i nu pentru
a calari, de placere sau din n'evoia de mi§care. Acestea
aveau loc Tn primele ore ale diminetii.
Victoria zambea automat §i saluta pe numero§ii ei
cunoscuti Tn timp ce-l cauta cu ochi de vultur pe Lucas.
Incepuse sa creada ca acesta evitase Tntalnirea Tn mod
deliberat §i se Tntreba care va fi scuza lui, c§nd deodata
Lucas aparu langa cotul ei pe un roib spectaculos. O clipa
T§i uita supararea.
- Ce animal superb, Lucas. E o frumusete de cai.
Lucas zambi u§or.
- Muitumesc. §i mie Tmi place batranul George. Am trecut
prin multe Tmpreuna, nu-i a§a, George?
Victoria str§mb§ din nas.
- l-ai dat numele regelui?
 CAPITULARE 85

- Nu. L-am numit George pentru ca mi s-a parut un nume

u§or de tinut minte.
- Nimeni nu poate uita un cai ca asta, indiferent ce nume
poarta. A facut vreun mSnz?
- TncS nu, dar are planuri mari pentru viitor.
Victoria z9mbi.
-Tnteleg. Vrei sa puna bazele unei dinastii?
- De ce nu? Masculii speciei au anumite obligatii cdnd
au Tn vine un s§nge ca al lui George. Noi barbatii’ facem
ceea ce trebuie, nu, batrane?
Batu animalul pe gat iar acesta Iasa capul Tn jos §i
necheza.
Zambetul Victoriei se §terse. Ti parea rau ca deschisese
discutia despre dinastie. Uneori Lucas facea. o referire
indirecta la problema obligatiei lui fata de titlul pe care Tl
purta §i ea T§i daduse seama ca era mai bine sa evite
subiectul acesta. Gandul c§ Tntr-o zi contele de Stonevale
T§i va lua o nevasta §i va avea un mo§tenitor devenea ciudat
de neplacut.
- E un animal minunat dar nu asta voiam sa discut cu
tine, Lucas, spuse ea repede.
- Regret ca spui asta. Tmi place sa vorbesc despre cai.
Lucas dadu din cap politicos catre un barbat Tntre doua
varste §i o femeie Tntr-o trasura eleganta. AmSndoi Ti zambira
§i se uitara fix la Victoria.
Victoria schita un zambet adecvat pentru lordul Texton
§i sotia lui §i TndemnS calul sa mearga Tntr-un pas ceva mai
rapid. Lucas §i George o urmara imediat. Victoria privi.Tnapoi
peste umar §i se TncruQta.
- Te rog Lucas, mergi ceva mai repede. Ti-am spus clar
ca vreau sa vorbesc ceva cu tine asta?i.
- Atunci n-o lua Tnainte a§a fara sa-mi spui.
- Tncercam s-o evit pe Lady Foxton. Mi-a aruncat o privire
plina de subTnteles. §i nu e prima care face asta. Asta-i
unul din lucrurile pe care voiam sa-l discut cu tine. Oamenii
au Tnceput sa observe... asocierea noastra.
86 AMANDA QUICK

- Ce-ai fi vrut? §tii la fel de bine ca §i mine ca daca doi

in§i danseaza mai mult decat de doua ori Tmpreuna la un
bal, cineva se va Tntreba daca nu urmeaza o casatorie.
- Dar noi nu dansam Tmpreuna.
- Nu conteaza. Ne-am dus amandoi la cateva serate §i
asta-i de ajuns.
Lucas T§i atinse palaria Tn directia altei doamne Tn varsta
care Ti zambi cochet.
- Nu-i vorba de asta. E ceva inevitabil. Am tinut neaparat
sa vorbesc azi cu tine pentru ca mi-era teama ca nu voi mai
avea ocazia Tn seara asta sa vorbim Tntre patru ochi §i exista
cateva lucruri de clarificat.
- De asta mi-era teama.
- N-are nici un rost sa adopti o atitudine'de martir. Ai fost
de acord sa pornim Tn aventuri. De fapt ai insistat sa ma
Tnsote§ti Tn ie§irile mele nocturne. Aceasta Tntelegere s-a
facut la propunerea ta.
Lucas T§i Tngusta ochii.
- Tnteleg ca vrei sa te plangi de ceea ce ti-am oferit pana
acum. Sunt zdrobit. Nu ti-a placut Tn cele doua ocazii Tn
care mi-am riscat viata §i membrele ca sa ma catar pe peretii
gradinii tale?
- Nu te uita la mine a§a. §tii foarte bine ca cele doua
aventuri de saptamana trecuta mi-au placut, dar n-au fost
ceea ce vroiam eu.
- Ce te a§teptai sa vezi spionand lumea barbatilor?
Victoria T§i mi§ca u§or buza inferioara.
- Nu §tiu exact. Poate ceva mai interesant, mai
emotionant.
- N-ai avut destule aventuri §i emotii miercuri seara?
- Supeul nocturn de la restaurant a fost amuzant,
recunose. Cel putin a§a l-am considerat p§na cSnd cei doi
tineri au vomitat pe fustele celor doua dansatoare.
Amintindu-§i scena §i modul Tn care Ti taiase complet
pofta de mcincare, Victoria se stramba.
- Tmi pare rau sa te deziluzionez, Victoria, dar nefericitul
adevar este ca barbatii nu fac lucruri prea grozave Ccind se
 CAPITULARE 87

?nt§inesc seara tarziu §i Tncep sa bea. §i excursia la Vaux-

hall? Aceea ti-a placut, nu?
- Pentru Dumnezeu, Lucas, sa nu crezi ca ma poti pacal
cu excursii la Vauxhall. Sunt mult prea pa§nice, prea
respectabile. Puteam sa ma due acolo cu Annabella sau
oricare alta prietena §i nimeni nu ar fi vazut ceva rau Tn
asta.
- Fii cinstita. Tmbracata ca barbat, ai vazut un aspect cu
totul inedit.
- Tu nu Tntelegi ce vreau sa spun, Lucas. Tn mod
deliberat, probabil.
- §i ma rog, ce trebuie sa Tnteleg?
- Ca pSna acum nu m-ai dus la nici unul din locurile de
pe lista.
- Ah, da, faimoasa ta lista. Eram sigura ca discutia de
azi se va Tnvarti Tn jurul acelei pacatoase de liste.
- Mi-ai promis, Lucas. Ai zis ca ma duci oriunde vreau
sa merg. C3nd colo, Tncerci Tn mod deliberat sa-mi provoci
un dezgust pentru Tntreaga idee de aventura. Sa nu-ti
Tnchipui ca nu Tnteleg planul tau. Ai sperat ca asemenea
incidente neplacute ca atunci cand am stat sa-i vedem pe
tinerii aceia band pana le-a venit rau, sau acel meci de box
la Vauxhall ma va lecui de toate, Tl acuza Victoria.
- Am Tncercat doar sa-ti arat la ce te poti a§tepta, fara
sa te expun unui rise inutil’ in acela§i timp. §tii bine ca nu
ti-a pasat deloc de tot sangele aia de la meci.
- Aha, §tiam eu. Tncerci sa ma pacale§ti cu aventuri
minore. Ei bine, n-o sS-ti mearga. Tti cer sa respecti partea
ta aTntelegerii. Maine seara vreau sa m ^gem la bordel sau
la tripou, spuse ea, luminandu-se la acel g§nd. Cred ca a§
prefera ultima varianta. Da, hai sa mergem la un tripou
adevarat.
- N-o sa-ti placa, Vicky. -
- Asta ani sa decid eu. Ei? Ne-am Tnteles sau sa caut
pe altcineva?
Lucas zambi §i Tnclina capul spre o alta doamna curioasa
Tntre doua varste, dintr-o trasura. Aparent, Lucas era
88 AMANDA QUICK

imaginea Tnsa§i a galanteriei, dar vocea lui, c§nd raspunse

amenintarii Victoriei era rece ca gheata.
- Nu’da un ultimatum pe care nu-l poti duce la Tndeplinire,
Vicky.
Victoria Tnvatase ca atunci c§nd el folosea acel ton
deliberat era mai bine sa dea Tnapoi §i sa caute o alta cale
de rezolvare. O irita faptul ca barbatul devenea implacabil
cand Tl presa prea tare, dar avea oarecum dreptate. Unde
ar fi gasit ea un alt barbat care s-o Tnsoteasca noaptea?
Mai era §i un alt aspect al situatiei. Tncepuse sa-i placa
din ce Tn ce mai mult sarutul lui de despartire dupa aventura.
Avusera loc Tnca doua astfel de Tmbrati§ari Tn gradina §i
Victoria a§tepta deja urmatoarea ocazie cand o va lua Tn
brate.
- Lucas, se pare ca uiti faptul ca eu sunt promotoared
acestui plan de aventuri. Trebuie sa-ti reamintescca eu sunt
aceea care ia deciziile? §i acum Tn privinta aventurii
urmatoare... O, la dracu’...
Victoria se Tntrerupse cu un zambet oarecum fortat cand
un cuplu cunoscut opri trasura Tn fata calului ei. Tn ea se
afla Isabel Rycott care o privea cu ochi amuzati.
Isabel stralucea ca o mica bijuterie montata Tntr-un rubin.
A§ezat langa ea, tinand fraiele, era Tnsotitorul ei obi§nuit,
Richard Edgeworth. Victoria Ti fusese prezentata Tn seara
precedents §i nu fusese cine §tie ce impresionata. De fapt
se Tntreba ce gasise Isabel, care avea de unde alege, la el.
Aparent, barbatului nu i se putea repro§a nimic. Era blond
§i atragator pentru mai toata lumea. Era u§or trecut de
treizeci de ani, dar Victoria se Tndoia ca va mai arata la fel
de bine §i la patruzeci. Avea Tn ochi un Near de nemultumire
ca §i cum s-ar fi simtit Tntotdeauna o victima. Mai avea §i o
curioasa trasatura de moliciuneTn jurul gurii care implica un
anumit grad de slabiciune interioara.
Victoria se Tntreba o clipa daca nu cumva Tl judeca prea
aspru. Tncepea Tn fond sa-l foloseasca pe Lucas drept baza
de comparatie.
 CAPITULARE 89

- Buna, draga Vicky, spuse Isabel. Ma bucur ca te v£d

din nou.
- Sluga dumneavoastra, domni§oara Huntington, mur-
mura Edgeworth.
Privirea lui luneca spre Lucas apoi reveni la ea.
- Stonevale.
- Edgeworth, spuse Lucas.
Simtind raceala dintr,e cei doi, Victoria privi fata
enigmatica a lui Lucas dar nu putu descifra nimic pe ea. Se
Tntoarse repede spre Isabel.
- Ce palarie formidabila, Lady Rycott. Trebuie sa-mi dati
§i mie adresa palarierului.
- Cu placere.Are o pravalieTn Oxford Street. Poate gasim
un moment sa discutam diseara la serata Lady-ei
Atherton.
- Ma tem ca n-am sa ma due, spuse Victoria, amintindu-§i
ca refuzase invitatia (amceputul saptamanii. Se Tntreba daca
Lucas o acceptase cumva. - Am alte planuri. Poate alta
data.
- Poate.
Lady Rycott Ti arunca lui Lucas un zambet misterios §i
facu semn Tnsotitorului ei ca voia sa porneasca mai departe.
La aceasta, Edgeworth trase u§or de haturi, manu§ile lui gri
Tmprumutand gestului un aer de eleganta.
- Nu prea-ti place Lady Rycott, nu? observa Lucas Tn
treacat Tn timp ce trasura se Tndeparta.
- Iar eu am impresia ca nu prea Tl simpatizezi pe
Edgeworth, spuse Victoria.
- O mica problema de datorie contractata la carti.
Victoria Ti arunca o privire laterala.
- Ai jucat carti cu el?
- Doar o data’. Omul tri§eaza.
Victoria fu Tngrozita.
- Edgeworth e un tri§or? Surprinzator. De ce i se mai da
voie sa joace la club?
Lucas urmari trasura Tndepartandu-se, disparand dupa
un grup de copaci.
90 AMANDA QUICK

- Pentru ca n-a fost prins niciodata. Se pricepe bine la

asta.
- Ce s-a Tntcjmplat Tn seara cand ai jucat cu el? Tntreba
Victoria curioasa.
Lucas zambi scurt.
- Pe la jumatatea jocului, dupa ce am pierdut destul de
mult, nu §tiu cum am facut §i am trSntit Tntregul pachet de
carti pe podea. Normal, a trebuit adus un nou pachet.
- Un pachet de carti nemarcate. De§tept din partea ta,
spuse Victoria Tncantata. §i Edgeworth a Tnceput sa piarda?
- Da, masiv.
- Excelent. Vezi Lucas, exact asta e genul de lucruri pe
care le vad cu ochii mei.
- Nu prea ai ce vedea. Cateva carti pe podea, cateva
priviri ale lui Edgeworth, eu multumind puterii cere§ti Tn
genunchi, ca mi-am dat seama de ceea ce se TntSmpla
Tnainte de a ma ambala prea tare.
- Vezi? Tncerci sa ma faci sa renunt exact la genul de-
aventuri pe care vreau atat de mult sa le traiesc, spuse ea,
dupa care, Tncruntandu-se, Tntreba: Jocul de carti a fost
singura data c§nd v-ati Tntalnit?
- De ce Tntrebi?
- Nu §tiu. Ceva din modul cum ati reactionat amandoi.
Am avut aproape impresia ca va cunoa§teti de mai multa
vreme. Tn sf§r§it... Hai sa neTntoarcem la problema noastra.
- Tie de ce nu-ti place Isabel?
Victoria stranse din falci.
- E atat de vizibil?
Lucas saluta din cap un alt cuplu.
- Numai pentru cineva care te cunoa§te bine. Iar eu am
Tnceput sa te cunosc foarte bine, draga mea.
-N -a m nici un motiv real sa-mi displaca. Mi-a fost
prezentata acum Cciteva saptamani §i ea imediat a pretins
ca Ti cunoscuse pe mama §i pe tatal meu vitreg, spuse Victo­
ria, prudenta.
- Tatal tau vitreg se numea Samuel Whitlock?
- Da.
 CAPITULARE 91

- Nu mi-ai vorbit niciodata de familia ta, cu exceptia

matu§ii Cleo, tinii Lucas sa precizeze.
- Nu-i un subiect care sa-mi faca placere. De unde §tii
numele tatalui meu vitreg?
- Cred ca mi-a spus Jessica Atherton.
- Da, normal, spuse ea cu voce seaca.
- Acum ce mai ai? Tntreba Lucas, bl§nd.
- Nimic.
- Vicky, sunt prietenul tau, nu uita. fntr-o zi voi fi iubitul
tau. Mie poti sa-mi spui.
Victoria se uita Tn jur suparata, con§tienta de ro§eata din
obrajii ei.
- Vai de mine, Lucas, astea nu sunt vorbe sa le spui Tn
public. §i nici unul din noi nu e sigur de cursul viitoarei
noastre relatii. Te rog nu merge prea departe cu
presupunerile.
- N u - t i place ca am discutat despre tine cu Lady
Atherton?
- Nu.
- Nici ea nu-ti place? Tntreba Lucas.
- Nu-mi displace JessicaAtherton. Ti-am'mai spus o data
ca ea §i cu mine nu prea avem nimic Tn comun, dar n-am
nimic Tmpotriva ei. Cine poate fi Tmpotriva unui model de
virtute? - Victoria facu o pauza - De cat timp o cuno§ti?
- Pe Jessica? De c§tiva ani. Am cunoscut-o Tnainte de a
se marita cu Atherton.
..Trebuie sa fie mai mult de at§t“, T§i spuse ea, auzind
nota taioasci din vocea lui. Ne§tiind Tnsa cum sa continue
Tntrebarile, schimba subiectul.
- Nu-mi imaginez ce-a gasit Lady Rycott la Edgeworth,
spuse Victoria. Probabil ca nu-i cunoa§te meteahna cu
cartile.
- Probabil.
- E bine sa fii vaduva, nu? medita Victoria.
Lucas deveni atent.
- Ce naiba Tti trece prin minte acum?
92 AMANDA QUICK

- Tti dai seama ca Tn situatia ei de vdduva, stapana pe

propria ei avere, Lady Rycott are o mult mai mare libertate
de a se afi§a cu Tnsotitorul pe care §i-l dore§te, decat mine?
- Nu m-am g§nd’it la asta prea mult, bombani Lucas
agresiv.
- Eu da. M-am gandit mult. Ca femeie care n-am fost
niciodata maritata, am mult mai multe restrictii decat Lady
Rycott. Trebuie sa tin ve§nic seama de ce spune lumea.
Sunt Tnca la o v§rsta! la care trebuie sa am grija de reputatia
mea. Isabel Rycott Tnsa poate merge Tntr-o trasura deschisa
cu Edgeworth, sa danseze cu el diseara §i sa se lase
condusa acasa dupa serata §i nimeni nu-i va da nici o ateritie.
Nu-i cinstit, 4-ucas. Nu-i, cinstit deloc.
- Te rog nu te gandi sa te mariti cu mine §i apoi sd ma
ucizi pentru ca sa te bucuri de libertatea unei vaduve bogate.
Victoria rasp u§or.
- Nici nu-mi trece prin minte. Chiar §i perspectiva de a fi
o vaduva libera §i bogata nu-i un stimulent destul de mare
pentru a ma face sa ma marit.
Lucas o privi ganditor. x
- Daca ai terminat ce aveai sa-mi spui ar fi mai bine sa
ne despartim. Am calarit Tmpreuna destul §i nu cred c£ e
cazul sa dam motiv de speculatii nedorite asupra legaturii
dintre noi.
- A§a este. Ai dreptate.
Dar pentru o clipa t§nji dupa libertatea Isabelei Rycott.
Nu era deloc nerabdatoare sa-§i ia ramas bun.
- O clipa, Lucas. Referitor la viitoarea noastra aventura,
insist ca ea sa fie mai palpitanta dec§t Vauxhall sau un alt
restaurant. Te a§tept Tn gradina m§ifte noapte dupa
petrecerea de la Chillingsworth §i a§tept sa fiu dusa macar
la un tripou.
Tonul ei autoritar Tl facu pe Stonevale sa ridice
sprancenele.
- Dorinta ta e ordin pentru mine, Vicky. Tntre timp Tnsa,
sper sa ne’vedem Tn seara asta la conferinta lui Grimshaw.
Victoria zStmbi.
 CAPITULARE 93

- Chiar te intereseaza progresele agriculturii din York­

shire?
- E atat de amuzant? Tntreba el.
Victoria dadu din umeri.
- Nu prea.
Lucas T§i atinse palaria Tn directia ei.
Ai grija, Vicky. Tnca nu §tii tot ce se poate §ti despre
mine. La revedere.
Tnainte ca ea sa poata raspunde, Lucas Tntorsese capul
lui George §i o pornise pe alee. Victoria porni dupa el p§na
cand Annabella o striga de undeva din apropiere.
Scutur£ndu-se de o emotie ciudata pe care n-o putea
identifies, Victoria se duse sa-§i Tntampine prietena.
*

* ★

Tn noaptea care urma conferintei lui Grimshaw, Victoria

se strecura tiptil prin casa Tntunecoasa §i ie§i Tn sera. Luna
palida razbatea prin ferestre, transformSnd Tngramadirea de
plante Tntr-o lume ciudata §i neprimitoare.
Tncepuse sa se acomodeze cu aceasta jungia de vis cum
parea sera Tn timpul noptii. Merse repede pe culoarul dintre
plante §i ie§i Tn gradina. Aerul noptii era racoros §i iarba era
umeda sub picioarele ei Tncaltate Tn cizme. Ezita, cercetand
umbrele Tn cautarea lui Lucas. Ca de obicei nu-l vazu pSna
ce acesta nu se mi§ca.
Lucas se Tndeparta de zid, o silueta Tntunecata §i
amen.intatoare, Tmbracata Tn negru. Cizmele lui Tnalte pana
la genunchi straluceau u§or Tn lumina lunii. Fata lui era Tn
umbra. Victoria tresari la vederea lui, strabatuta toata de un
fior de emotie.
Lucas Tntinse mana; ZSmbind Tn chip de salut Victoria
T§i puse Tncrezatoare degetele Tn mana lui. Cand facu asta,
Lucas Ti ridica barbia cu mana cealalta §i o saruta, repede,
apasat, posesiv. Era exact genul de sarut la care ea §tia ca
ar fi. trebuit sa obiecteze dar care Tn realitate o facea
Tntotdeauna sa-l doreasca §i mai mult. Aceste clipe furate,
94 AMANDA QUICK

de pasiune fierbinte §i trecatoare.creau Tn ea un sentiment

adanc de frustrare.
- Trasura pe care am angajat-o a§teapta dupa colt, spuse
Lucas, Tn clipa Tn care sari jos de pe zid Tn strada langa ea.
Grabe§te-te. Nu vreau sa ne vada nimeni langa gradina
matusii tale.
- Tti faci prea multe griji, Lucas.
Tot’u§i se grabi spre locul unde a§tepta trasura §i sari
Tn ea.
Lucas veni Tn urma ei, sprijinindu-§i ca de obicei greutatea
pe piciorul drept Tn momentul Tn cgre se urea l§nga ea. Tn
iumina slaba a lunii, Victoria Tl vazu str§mbandu-se cand se
a§eza pe bancheta din fata ei. M3na lui se Iasa pe coapsa
§i o masa absent.
- Te doare piciorul? Tntreba Victoria, Tngrijorata.
- Sa zicem ca doar Ti simt prezenta uneori.
- Ca acum?
- Da. Nu-ti face probleme cu asta.
Victoria T§! mu§ca buza.
- Am auzit de la o prietena ca ai fost ranit pe continent,
e adevarat?
Ochii lui Ti TntSlnira pe ai ei Tn Tntuneric.
- §i eu simt despre subiectul asta cam acela§j lucru pe
care-1 simti tu pentru tatal tau vitreg.
- Deci nu vrei sa discuti despre el?
- Exact.
- Doamne Sfirite, Lucas, trebuie sa fi fpst Tngrozitor
pentru tine.
- Am zis ca nu vreau sa discut despre el, spuse el
Tncetand sa-^i mai frece piciorul. Acum f§-mi o favoare §i
asculta-ma. Tn seara asta ti se vaTmplini visul. Mergem la
un anumit stabiliment care nu poate fi calificat decSt ca
tripou. Nu Tndraznesc sa te introduc Tntr-unul din cluburile
mele. Exista prea multe riscuri c a §a te recunoasca cineva
chiar §i deghizata. Tn orice caz, a§ fi Tn mod sigur obligat sa
dau explicatii §i nu pot.
Victoria fu cuprinsa de un fior.
 CAPITULARE 95

- Un tripou, Lucas. E mai mult, e de-a dreptul palpitant.

Abia a§tept.
Lucas suspina.
- A§ vrea sa pot TmpSrta§i entuziasmul tau, Vicky.
Locurile astea au o singura destinatie, aceea de a desparti
clientul de banii lui. Tn scopui asta exista multa betiveala §i
curvasarie.
- E periculos? Tntreba ea devenind cu fiecare clipa mai
emotionata. '
Lucas Ti arunca o privire dezaprobatoare.
- Situatia nu devine Tntotdeauna violenta Tn interiorul
localului Tn’special pentru ca ar dauna Tncasarilor, dar uneori
sunt probleme la plecare.
- Ce vrei sa spui?
- Nu-i un lucru rar ca cineva care a pierdut din greu sa
Tncerce sa-§i recapete banii cu ajutorul unui cutit sau al unui
pistol. Este de asemenea un lucru obi§nuit ca directiunea
sa foloseasca un anumit tip de individ care sa a§tepte afara
pe alee §i sa-ti ia banii Tnapoi.
Ochii Victoriei se dilatara.
-O h !
- Ceea ce vreau sa spun este ca trebuie sa fim atenti.
Trebuie sa-mi dai cuv§ntul ca vei face exact ceea ce-ti spun
Tn fiecare moment. Nu vreau sa riscam absolut deloc.
- Lucas, e§ti mult prea anxios. Tncearca sa te relaxezi
putin. Te asigur ca voi fi cuminte, spuse ea zambind luminos.
Lucas Ti studie o clipa zambetul apoi gemu.
- Ceva Tmi spune ca voi regreta noaptea asta.
- Prostii. O sa ne distram grozav.
- Tntr-una din zilele vfitoare, Vicky, trebuie sa discutam
serios despre rasplata mea Tn acest angajament.
Victoria se opri brusc alertata.
- Ai spus ca te multume§ti cu ceea ce pot sa-ti ofer.
Fu r§ndul lui Lucas sa zambeasca. Victoria se Trrfiora §i
T§i muta privirea asupra decorului citadin. Strazile erau
Tntunecoase, dar nu pustii. Erau pline de nenumarate trasuri
cu oameni din lumea buna care veneau sau se duceau la
96 A m a n d a q u ic k

interminabilele lor serate. Strazile erau aglomerate pana Tn

zori c§nd elegantele trasuri erau Tnlocuite cu carutele
fermierilor §i faetoanele laptarilor.
Douazeci de minute mai tarziu, Victoria simti trasura
Tnchiriata, oprindu-se. Privi afara emotionata §i vazu o cladire
mohorSta, nu prea promitatoare cu o firma rupta, spdnzurata
deasupra u§ii. Privi literele §terse de pe firma care se legana.
- „Porcul verde"?
- Numele nu-ti prea starne§te entuziasmul, nu?
- Nu fi atat de sigur. N-am de gdnd sa ma razg§ndescTn
acest punct.
- Nici nu mi-am Tnchipuit c-ai s-o faci. Ei bine, Tnainte,
deci, daca e§ti hotarata sa mergi p§na la capat.
, Daca exteriorul ..Porcului verde“ putea fi calificat ca
mohorSt, interiorul nu putea fi numit decat sordid. Totul parea
sS fi fost zugravit Tn ro§u, candva, dar draperiile de catifea
ro§ie §i covoarele devenisera negre §i murdare §i definitiv
patate de anii Tndelungati de folosire. Focul duduitor din
§emineu arunca o lumina’groteasca asupra Tntregii scene,
facand Tncaperea sa semene cu iadul de la care T§i tragea
numele.
Victoria privi Tn jur uimita Tn timp ce-l urma pe Lucas spre
bar. Nu mai vazuse niciodata a§a ceva. Tncaperea
Tntunecoasa era TntesatS de oameni din toate p itu rile
sociale, toti preocupati de urmatoarea aruncare a zarurilor,
sau runda de carti. Tineri spilcuiti, vizitii §i boxeri profesioni§ti
stateau umarla umarTngramaditiTn jurul meselor. Clinchetul
zarurilor §i strigatele de triumf sau gemetele de disperare
care-1 Tnsoteau creau un zgomot continuu. Tensiunea,
nervozitatea, anxietatea, §i sudoarea masculina Tngro§au
aerul mai ales Tnjurul postavului verde unde jucatorii stateau
pe trei-patru randuri. Chelneritele circulau prin multime
duc§nd bere §i etalandu-§i sanii pentru a-i ademen’i pe
jucatori la un nou joc.
Lucas puse o halba de bere Tn m§na Victoriei.
- Camuflaj, §opti el. Ar parea ciudat daca n-ai bea. Dar
fii atenta. „Porcul“ e celebru pentru berea lui tare.
 CAPITULARE 97

- Nu-ti fie teama, Lucas, n-am sa ma Tmbat at§t de tare

ca sa ma scoti de aici pe sus, Tl asigura ea.
- Sper din’toata inima.
Victoria privea scena din jurul ei, stand Tn picioare §i
sorbind din halba. Ochii ei se oprira asupra unui barbat cu
aspect de om deprimat care era condus sus de o chelnerita
simpatica. Cand cobori putin mai tSrziu, jucatorul paru gata
sa se Tntoarca la joc, fara sa mai prezinte nici un fel dfe
deprimare.
Victoria era fascinata.
- E uimitor, Lucas. Unic. Total diferrt de tot ce am mai
vazut pana acum.
Lucas privi multimea.
- Eu nu sunt chiar atat de sigur. Seamana Tntr-un fel,
destul de mult cu serata de la Bannerbrook de aseara, nu
crezi?
Victoria fu cat pe aci sa se Tnece, izbucnind Tn ras Tn
timp ce sorbea din halba.
- Daca Lady Bannerbrook te-ar fi auzit te asigur ca n-ai
mai fi primit multa vreme vreo invitatie din partea ei.
- Daca Lady Bannerbrook ar §ti unde e§ti Tn seara asta,
ai a§tepta pana la judecata de apoi ca sa te mai invite la ea.
§i nu numai ea. Nimeni din societate nu te-ar mai invita.
- Nu Tncerca acum sa ma tri§ezi sau sa ma deprimi,
Lucas. Ma distrez grozav. E mult mai bine ca la restaurant
§i de o mie de ori mai bine ca la Vauxhall. Spune-mi de ce
naiba se due barbatii aia sus cu chelneritele?
Lucas arunca o privire. scurta spre seara Tngusta de la
capatul camerei.
- Sunt cei care pierd §i sunt consolati §i Tncurajati sa-§i
Tncerce norocul din nou.
- Consolati?
- Exista cateva dormitoare sus.
Victoria clipi con§tienta de caldura care i se ridica Tn
obraji.
-Tnteleg.
98 AMANDA QUICK

Se Tntoarse pentru a se uita mai bine la urmatorul cuplu

de pe seara. Barbatul se Tmpleti'cea beat §i trebuia sustinut
de tovara§ii lui. Victoria se Tncrunta.
- Sper ca n-a fost cazul sa urci §i tu scarile acelea, Lucas.
Dintii lui stralucira Tntr-un zambet scurt, pe marginea canii
de bere.
- Niciodata. Tti dau cuvantul meu. Ti-am mai spus o data
ca am fost Tntotdeauna foarte pretentiosTn anumite chestiuni.
Tn orice caz, scarile suntTn primul rand pentru cei care pierd.
- Iar tu ca§tigi Tntotdeauna, conchise Victoria cu un sen­
timent de satisfactie. - Zau, Lucas, abia a§tept sa dau cu
zarurile. Matu§a §’i cu mine am Tnvatat sa caiculam riscul
cSnd cercetam o anumita sfera a matematicii care se refera
la Tntimplare. Un joc de-a dreptul fascinant. §tii ca e mult
mai u§or sa-ti iasa anumite numere §i nu altele?
-D a .
Tonul lui Lucas era extrem de sec.
- Da, normal s§ §tii asemenea lucruri, nu? Hai atunci sa
cautam o masa.
- Controleaza-ti entuziasmul, scumpo. Doar n-oi vrea sa
joci zaruri aici. Nu exista nici o singura pereche nemasluita
Tn toata casa.
- Nu cred. Spui asta doar ca sa ma descurajezi. Am
venit aici s§ ma distrez §i vreau sa joc. Sunt destul de buna,
daca-ti aminte§ti.
- Victoria, nu e§ti atat de buna la astfel de lucruri c a t.
crezi tu.
Ochii ei se marira inocenti.
- Pai trebuie sa fiu foarte buna la jocuri pentru ca am
ca§tiga* ^ seara Tn care am jucat carti Tmpreuna.
- V ic ,' ■-*
- SirK j i expiicatie posibila a Tapiului ca ai pierdut Tn
seara a- ests ca n-ai jucat cinstit. Dar ezit sa te insult
aducandu-ti o acuzatse atat de odioasa.
- isteata fata, spuse Lucas cu raceala.
- Daca te-a§ insulta, m-ai provoca la duel?
 CAPITULARE 99

- Nu cred. Detest pistoalele In zori sau In oricare alt

moment.
- Ciudat, pentru un fost soldat.
- Singurul lucru rezonabil pe care Tl poate spune un fost
soldat.
- Dar porti pistol, tinu Victoria sa observe.
Lucas dadu din umeri.
- Suntem Tn Londra iartu ma obligi sa ies noaptea. N-am
de ales.
Victoria mai lua o Tnghititura de bere apoi cu un delicios
sentiment de Tndrazneala se apleca spre el.
- Ai tri§at Tn seara Tn care am jucat carti, Lucas? Mor de
curiozitate sa'§tiu.
- N-are nici o importanta.
- Ha! Daca ai de gdnd sa te porti a§a, am sa gasesc alt
mod de a ma distra, spuse Victoria pornind spre masa cea
mai apropiata.
-V ictoria , a§teapta...
Victoria Tnsa T§i facea deja loc ISnga jucatori. Pe jumatate
strivita Tntre trupurile masculine TnfierbSntate §i asudate,
Victoria se apleca pentru a urmari jocui. Tl simti pe Lucas
venind §i postandu-se Tn spatele ei, dar nu-i dadu nici o
atentie. Cineva Ti dSdea deja zarurile. Zdranganira Tn palma
ei cand le amesteca §i le arunca pe postavul verde.
- Tutaru’ sia-’nvartit d’un §apte, spuse cineva.
Imediat se facura pariuri pe urmatoarea ei aruncare.
Victoria simti un fior de placere Tn tot corpul. §apte era
un numar excelent pentru Tnceput, T§i aminti ea. Putea
aproape sa ignore mirosul corpurilor care o striveau acum.
Faptul ca Lucas era Tn spatele ei Ti dadea un sentiment
ametitor de invulnerabilitate. Era Tn siguranta §i se distra
n'iinunat. Arunca din nou zarurile.
- Un§pe! Doamne! striga un barbat, vesel. Fantele-a
brodit-o.
Strigate de triurrif se ridicara din jurul mesei.
In toiul zarvei. Victoria se Tntoarse sa-i soDteasca lui
Lucas:
100 AMANDA QUICK

- Am brodit-o? Ce vrea sa zica? Credeam c-am ca§tigat.

- Pai ai ca§tigat. Asta Tnseamna „brodit“. la-ti banii. Ai
jucat destul, spuse Lucas.
- Dar sunt Tn ca§tig. Nu pot pleca acum.
Un barbat ametit, Tntr-o haina lunga, ponosita §i o cravata
murdara auzi remarca Victoriei. Se apropie de Lucas cu
ochii stralucind.
- la asculta... baiatul are dreptate sa joace. Nu poti sa-l
iei acum de aici.
- Omul are dreptate, Lucas. Am dreptul sa joc.
Lucas Tl ignora pe strain §i se apropie mai mult de Victo­
ria. Acum era de-a dreptul suparat.
- Vicky, directiunea o sa te lase sa ca§tigi un timp pSna
te prinde Tn lat, apoi o sa Tncepi sa pierzi. Masiv. Crede-ma,
§tiu ce spun.
- Am sa joc doar at§t c§t ca§tig, Tl asigura ea vesela, §i
se Tntoarse spre masa.
I se paru ca Tl aude pe Lucas Tnjurand Tn surdina §i scurt
Tn momentul Tn careT§i relua pozitia, darstrigatele entuziaste
ale jucatorilor estompara cuvintele.
Zece minute mai tarziu, norocul Ti Tntoarse spatele,
exact cum prevazuse Lucas. Victoria privea §ocata cum
pierde tot ceea ce ca§tigase, la o singura aruncare a zarului.
Furioasa se Tntoarse din nou spre Lucas.
- Ai vazut? Cum e posibil asta? Eram Tn ca§tig, Lucas.
Nu pot sa cred ca norocul meu se poate schimba a§a,
deodata.
Lucas o trase de la masa.
- A§a e cu norocul mai ales Tntr-un loc ca acesta. Te-am
avertizat.
- Nu-i nevoie sa fii chiar atat de Tmbufnat. EramTn cT§tig.
In plus...
Dar Lucas nu mai era atent la ea. Privirea lui, care
cercetase tot timpui Tncaperea se opri la un grup de jucatori
de carti aflati Tntr-un colt.
 CAPITULARE 101

- La dracu’!
- Ce s-a Tntamplat? Tntreba Victoria, uit§ndu-se la masa
de joc.
- Am ales locul asta pentru ca am fost sigur ca nu vom
da peste vreun cunoscut, dar se pare ca m-am Tn§elat.
Trebuie sa plecam imediat.
- Lucas, te rog nu-ti mgi face atatea griji. Nimeni nu ma
va recunoa§te. Cineva vede doar ceea ce se a§teapta sa
vada §i nimeni dintre cei pe care Ti cunosc nu se a§teapta
sa ma vada aici, Tmbracata Tn baiat.
- Nu vreau sa rise. Hai, Victoria.
Lucas porni spre u§a.
Victoria Tl urma fara nici un chef aruncand o ultima privire
suparata la masa unde se jucau carti.
-D o a m n e Sfinte, acela-i Ferdie Merivale, nu?
- Chiar el.
- Pare beat. Prive§te-I, abia mai sta pe scaun §i totu§i
continua sa joace, observe Victoria, preocupata.
- A§a e. Cu nimeni altul decat cu Duddingstone. Ceea
ce Tnseamnaf ca Merivale se vadesparti de o mare parte
din averea pe care a mo§tenit-o recent. Nu te mai uita, Vicky.
- Ce §tii de acest Duddingstone?
- E un jucator excelent, un tri§or stralucit §i total lipsit de
con§tiinta. Nu se da Tnapoi sa profite de un tanar prostut ca
Merivale. O face de fapt, Tn mod regulat.
Victoria se opri brusc.
- Atunci trebuie sa facem ceva.
- Eu Tncerc deja sa fac ceva. Incerc sa te scot de aici
Tnainte ca Ferdie sa te recunoasca.
- Tn halul Tn care e nu ma poate recunoa§te nici pe mine
nici pe altcineva. Lucas, nu-i putem Iasa Tn ghiarele lui
Duddingstone. Sunt prietena cu sora lui Ferdie, Lucinda.
Nu pot sa stau cu mainiie -n san §i sa-l ias pe sarmanul
Frrdie jefuit de un trisor notoriu. E un baiat dragut.
- N-o sa stam sa ne uitam. O sa plecam imediat.
102 AMANDA QUICK

- Nu, Lucas, insist sa facem ceva.

Lucas se Tntoarse §i o privi Tnflacarat
- Ce anume ai vrea sa facem?
Victoria se gandi o clipa.
- Vei Tntrerupe jocul §i-l vei convinge pe Ferdie sa
piece.
- Dumnezeule, ce pretentii modeste ai. §i daca Ferdie.
nu vrea sa piece?
- Trebuie sa-l convingi.
- Imposibil. Asta va da na§tere la o scena §i este exact
ultimul lucru care ne lipse§te.
- Nu-ti face griji Tn privinta mea, Lucas. Am sa a§tept
aici ISnga u§§. Ferdie n-o sa ma vada. Tot ce ai de facut
este sa-l scoti de aici, sa-l arunci Tntr-o trasura §i sa-l trimiti
acasa.
- Pe tine am sa te arunc Tntr-o trasura §i am sa te
expediez acasa, spuse Lucas printre dinti. §tiam eu ca e o
gre§eala. N-ar fi trebuit niciodata sa ma las convins s§ te
aduc aici.
- Grabe§te-te, Lucas. Tocmai vor sa Tnceapa o noua
partida. Trebuie sa-l salvezi pe Ferdie.
- Asculta, Victoria...
- Nu plec de aici pana nu-l salvezi pe Ferdie. E un baiat
foarte dragut §i nu merita sa fie tocat de acest ins
Duddingstone. Du-te. Salveaza-I, spuse ea, Tmping§ndu-I
Tn directia mesei. Promit sa stau ascunsa.
Lucas Tnjura Tncet, dar ca orice bun soldat, recuno§tea o
Tnfr£ngere atunci c§nd o Tntalnea. Fara un cuvant se rasuci
pe calcaie §i se Tntoarse spre interiorul salii.
Victoria nu putea vedea prea multe din ceea ce se
Tnt§mpla dar cateva minute mai tarziu Ferdie Merivale T§i
facu aparitia din multime cu Lucas imediat Tn urma lui.
Observa ca unul din bratele lui Ferdie parea rasucit Tntr-un
unghi ciudat, la spate. Tanarul nu parea deloc fericit Tn timp
ce ie§ea Tn strada.
 CAPITULARE 103

Victoria prinse privirea poruncitoare a lui Lucas §i Ti urma

pe cei doi la o mica distanta. Afara Tl auzi clar pe Ferdie
plang§ndu-se cu voce tare, dezarticulata:
- La dracu’, Stonevale, nu-mi face asta... Tocmai Tmi
revenise norocul. C£teva maini §i-l radeam.
- Cateva maini §i ai fi fost obligat sa pleci din ora§ m§ine
§i sa stai la tara toata viata. §i asta nu ti-ar fi placut. Tu e§ti
un ora§an. Cat ai pierdut pana acum?
Ferdie bombani ceva neclar §i Lucas dadu din cap
sumbru.
- §tiu ca nu apreciezi gestul meu acum, Merivale, §i nici
pe mine nu ma distreaza Tn mod deosebit, dar nici unul din
noi n-are de ales. Poate maine ai sa-mi fii recunoscator.
Lucas facu semn unei trasuri Tn trecere.
- Pe toti dracii, Stonevale, n-am nevoie de salvatori. Ma
descurc la joc, scanci, Ferdie, beat.
- Fa-mi o favoare. Data viitoare cand te hotara§ti sa-ti
arunci mo§tenirea pe fereastra, fa-o undeva unde sa nu.dau
eu peste tin&. Mi-ai creat mai multe neplaceri decat Tti
Tnchipui Tn seara asta.
Lucas Tl urea pe t§nar Tn trasura §i dadif instructiuni
vizitiului.
Trasura porni zdranganind pe strada §i Lucas se dadu
Tnapoi. Se Tntoarse §i Se uita la Victoria.
- Ei bine?
- Ai facut o treaba buna, milord.
R§zand de u§urare §i mandra de eforturile lui de salvare,
Victoria coborT de pe trotuar §i veni langa el.
- Te asigur ca te bucuri de toata recuno§tinta mea, etiiar
daca nu §i de a lui Ferdie.
Tl vazu deschizand gura sa spuna ceva drept raspuns,
vazu schimbarea uimitoare din expresia lui Tn momentut Tn
care ochii lui se Tndreptara spre ceva din spatele ei, apoi
auzi ropotul copitelor pe piatra §i zdranganit de roti de
trasura.
104 AMAIslDA QUICK

Zgomotul parea mult prea aproape. Victoria se Tntoarse

sa vada cat era de aproape §i observa o trasura neagra
trasa de doi cai negri navalind asupra eh
Tn clipa aceea, adapostul trotuarului i se paru la distanta
de kilometri §i ti patul care se nascu din gatul ei disparu Tn
pocnetul copitelor §i sc§rtaitul rotilor.
Apoi o izbi ceva greu arunc§nd-o Tnapoi, afara din calea
trasurii periculoase. Se pomeni Tntinsa la pam§nt sub
greutatea lui Lucas Tn timp ce caii §i trasura trecura la cativa
centimetri de piciorul ei.
 Capitolul 6

-T re b u ie sa fi fost vreun nenorocit de betivan care a

vrut sa-§i etaleze lamentabila lui abilitate de vizitiu, spuse
Victoria stand pe bancheta Tn fata lui.
- Fara Tndoiala.
Tncerca sa vada expresia lui Lucas Tn semiTntunericul
din trasura. Era Tnca putin zguduita de pericolul prin care
trecuse, dar Tn principal clocotea de emotia produsa de
Tntreaga TntSmplare. Preocuparea ei principals era acum
tovara§ul ei.
Lucas aproape ca nu scosese nici un cuvant de cSnd o
ridicase de pe drum §i o aruncase Tntr-o trasura. Se simtea
furios. T§i freca absent piciorul §i Victoria se TntrebS daca’nu
cumva patise ceva Tn Tncercarea lui de a o salva.
- Ai fost foarte rapid, Lucas. Sunt sigura ca m -arfi calcat
trasura daca nu erai atSt de rapid.
.Nimic.
- Te doare r§u piciorul?
- Am s§ supravietuiesc.
Victoria suspina.
-r Eu sunt de vina, nu? Daca nu insistam sa mergem Tn
acel tripou, nu te-ai fi lovit la picior.
- E §i asta un mod de a privi incidentul.
- Tmi pare foarte rau, Lucas.
- Tti pare rau?
- Nu pentru ca am fost la „Porcul verde", spuse ea,
Candida, deoarece m-am distrat grozav. Regret ceea ce ti
s-a TntSmplat tie.
106 AMANDA QUICK

_ Impulsiva, se ridica d@ la locul ei §i veni sa se a§eze

alaturi
- Lasa-ma sa ti-l masez eu. Ma pricep bine la cai, §tii?
- Asta-i o reco’m andare?
Victoria zambi, u§urata sa auda umorul involuntar din
Tntrebarea lui.
- Desigur. Trebuie sa Tnveti cum sa mangai un animal
focos dupa o calatorie obositoare.
- Tu e§ti cea care a avut probabil de suferit. Tu erai
dedesubt. E§ti sigura ca n-ai patit nimic?
- Nu. Sunt teafara. Unul dintre avantajele Tmbracamintii
masculine este acela ca ofera mult mai multa protecti’e
capului decat o rochie de seara. Sa speram ca nu ti-ai
scrantit piciorul cand te-ai aruncat asupra mea a§a cum ai
facut-o.
tn timp ce vorbea, puse mana pe coapsa lui §i apasa de
proba. Simti imediat venele §i mu§chii puternici de sub
degetele ei. Pantalonii stramti nu ascundeau'nimic din corpul
lui. Era aproape ca §i cand i-ar fi atins pielea, gandi ea
Tncepand sa-i maseze u§or piciorul.
Lucas nu facu nici o mi§care s-o opreasca. Statea pur §i
simplu privind-o cum Tl maseaza. Victoria se concentra
puternic, nerabdatoare sa-i aline cat de e£t disconfortul lui
vizibil.
„^re carnea tare“, g§ndi ea, strangand mu§chiul solid.
„Tare ca piatra". ~
- Apreciez foarte mult ce-ai facut pentru Ferdie Merivale.
Victoria se pomeni vorbind rapid Tncerc§nd sa umple
ceea ce i se parea o tacere foarte Tncarcata. Degetele ei se
Tnfundara mai adanc Tn carnea lui.
- Ma bucur ca macar tu apreciezi asta, spuse el. Pentru
ca ma Tndoiesc ca Merivale o va face.
Scoase un mic §uierat.
- U§or, te rog, asta e piciorul meu beteag, aminte§te-ti.
- Da iarta-ma, spuse ea slabind stransoarea §i ridiccand
ochii spre el pentru a-i vedea expresia fetei. E mai bine
acum?
 CAPITULARE 107

- Mult mai bine.

Lucas ramase tacut cateva clipe apoi adauga:
- Ai maini excelente. Ti invidiez pe caii tai.
De data asta cand ridica ochii spre fata lui ascunsa Tn
Tntuneric, Victoria observa ca zambea u§or. Era un zambet
de o senzualitate patrunzatoare care starni Tn ea un val
arzatorde dorinta. Tn ace(a§i timp, simti tensiunea din piciorul
lui schimbSndu-se de o maniera nedefinita §i brusc se
pomeni coborandu-§i palma pe partea interioara a coapsei.
Lucas ridica o mana §i T§i trecu v§rful aspru al unui deget
pe linia gatului ei p3na la ceafa. Victoria T§i tinu respiratia
simtind sarutul plutind Tn aer. Tnvatase sa recunoasca acel
Near din privirea lui. Tl vazuse Tn momentele Tn care statea
cu el Tn gradina dupa o escapade nocturna. Anticiparea a
ceea ce avea sa urmeze fu suficienta pentru a-i st§mi
simturile.
>A- Lucas...
- Spune-mi Victoria, Tti place cum te sarut noaptea la
despartire?
- D... da, da, Tmi place, Tngana ea ca §i cum cuvintele i
s-ar fi oprit Tn g§t.
- Ceea ce Tmi place la tine e ca poti fi Tncantator de
sincera Tn momentele cele mai interesante, spuse el.
T§i trecu degetele rasfirate prin parul ei pana la ceafa
apoi le strdnse §i Ti apleca capul spre el.
- Ma Tntreb daca-ti dai seama ce reactie st§rne§ti Tn mine,
spuse el.
Victoria se Iasa atrasa Tn jos §i cazu pe genunchii lui Tn
clipa Tn care trasura trecu peste un hop, clatin§ndu-se. Cu
un mic zambet de placere T§i Tncolaci bratele pe dupa gatul
lui §i ridica fata Tn a§teptarea sarutului care avea sa urmeze
negre§it, gandi ea, Tntrucclt apetitul pentru acest lucru fusese
bine §i definitiv starnit de sarutarile anterioare din gradina.
Gura lui Lucas coborT asupra gurii ei, limba lui luneca
u§or pe buza inferioara caut§nd sa patrunda Tnauntru.
108 AMANDA QUICK

Nerabdatoare sa simta caldura §i emotia pe care i le

starneau saruturile lui de despartire, Victoria se lipi de el
mai strSns. Bratele lui erau puterni’ce §i tari §i cand mana lui
se apropie de nasturii vestei nu schita nici un gest de
Tmpotrivire. '
Toate emotiile adunate Tn cursul serii atinsera acum
punctul culminant. Victoria aproape ca nici nu simti cand
Lucas Ti desfacu cravata, dar cand degetele lui lunecara
maj jos de g3t, T§i Tncolaci mai strSns bratele pe dupa
gStuI lui.
Lucas r3se u§or, cu gura aproape de gura ei, Tn timp ce
degetele lui coborau pentru a desface vesta §i cama§a.
- Am o senzatie stranie acum cand desfac hainele astea
barbate§ti de pe tine.
Victoria nu mai avu timp sa raspunda pentru ca Tn acela§i
moment mana lui Ti cuprinse sanul. Deschise gura §i se
Tncorda toata.Apoi Tn locsa protesteze a§a cum a rfi trebuit,
T§i ascunse fata Tmbujorata la pieptul lui §i Tl stranse puternic.
- Tti place senzatia mSinii mele pe corpul tau?
Victoria dadu din cap scurt de cateva ori.
- Da...
T§i simtea sfarcul sanului Tntarit sub atingerea dege-
tului lui.
- Tmi place ca e§ti sincera. Simti ce se TntQmpla cu corpul
meu?
Victoria simtea. Ceva devenise dursub fesele ei. Pulpele
lui se departara u§or facand-o sa simtS §i mai bine fermitatea
barbatiei lui sub pantalonii stramti.
- Lucas, sarmanul tau picior...’
- Te asigur ca nu ma doare absolut deloc Tn clipa asta.
- Trebuie sa ne oprim...
- Nu vrei sa te mai mangai?
Cu rasufiarea taiata T§i afunda degetele Tn umarul lui §i
se Tncorda toata. Se excitase §i simtea o anumita umezeala
fierbinte Tntre picioare. ■
Ca §i cum ar fi §tiut §i el de aceasta umezeala, T§i cobori
mana pana la cingatoarea pantalonilorei. Victoria T§i pierdu
 CAPITULARE 109

complet vocea exact atunci cSnd arfi trebuit, s-o foloseasca

la -maximum, cerandu-i sa Tnceteze. In schimb, se simtea
fascinata de mirosul lui masculin §i de Tncordarea lui
senzuaia. Degetele ei se contractau convulsiv pe umerii lui.
- E§ti umeda §i pregatita sa ma prime§ti, nu? spuse
Lucas strecurandu-§i o mSna pe sub pantalonii ei §i atingand
locul secret. Trupul tau se pregate§te deja sa ma TntSmpine.
- Lucas...
- Nu te jena, iubito. Ma bucur sa constat ca §i tu ma
dore§ti la fel de mult cat te doresc §i eu. Cand o sa vina
vremea, o sa ne Tmpacam foarte bine unul cu altul.
Ametita, Victoria reu§i sa ridice capul suficient pentru a
se uita la el.
- Cand o sa vina vremea?...
- D a . Prefer un pat Tn locul unei banchete de trasura
pentru prima Tmbrati§are... §i timp suficient, nu aceste cateva
minute cate mai sunt pana ajungem la tine acasa.
- Lucas, trebuie sa Tncetam cu asta... Trebuie!
Nimeni n-o atinsese vreodata atat de intim §i nu §tia cum
sa-§i domine propriile emotii. Un sentiment delicios de
nerabdare §i dorinta pusese stapanire pe ea.
- E§ti sigurS ca vrei sa ma opresc, micuta mea? E atat
de bine...
Gura lui Ti atinse din nou gura apoi coborTTn jos pe gat,
Tn timp ce degetele lui lunecara mai jos despartind>petalele
moi pentru a gasi micutu) mugure al dorintei.
- t m i placi al naibii de mult. Dar §i tu ma d o re § ti..
Spune-o, Vicky, da-mi macar aceasta satisfactie.
Victoria irispira brusc, strSbatuta de o senzatie atat de
puternica Tncat fu cuprinsa de un tremur. Ar fi vrut sa-i spuna
din nou sa Tnceteze cu acele atingeri intime dar nu putea.
Inca nu. Acum dorea sa prelungeasca aceasta senzatie
exotica §i T§i dadea seama ca numai Lucas putea face asta.
- Spune-o. Iubito. E atat de greu? insista el cu q voce
intima blanda, convipgatoare. Nu-ti cer sa spui decat ceea
ce simti. Iti place?
110 AMANDA QUICK

- O, da, Lucas, da...

StrSnse pleoapele puternic pentru a nu vedea licarul de
satisfactie pe care §tia ca-l va Tntalni Tn ochii lui §i se zvarcoli
neputincioasa Tmpotriva mainii care o cerceta.
- Mai spune, iubito. Spune ce simti cand te mang§i astfel,
spuse el, §i introduse u§or degetul Tn interiorul fierbinte.
Victoria scoase un mic tipat, care Tnsa fu Tnabu§it de
jacheta lui.
-§ ia s ta ...
Victoria se trase Tnapoi, dar reveni imediat dornica de
mangaierea degetelor lui lungi, fine, delicate. ?§i ridica
§oldurile Tntr-un gest de ruga tacuta ca el sa continue, fara
Tnsa a §ti exact ce voia de la el.
- Lucas, fa-o iar. Mai vreau...
- A§a, scumpo?
Degetele lui st§rneau un adevarat miracol Tn locul Tncins
§i umed dintre picioarele ei.
- Doamne, ce frumoasa e§ti, Vicky! Te simt de parea ai
fi facuta special pentru mine.
- T e rog... reu§i ea sa Tng§ne arcuindu-§i §oldurile §i
tremur§nd. Nu §tiu... Nu pot... Te rog...
- Da §tiu, am sa continui. Lasa-te Tn voia mea, iubito.
Ma dore§ti?
- O , da, da...
Mintea i se Tntuneca, cuvintele disparura. Ceva Tncordat
§i vibrant care zacea strans Tncolacit Tn ea se destinse brusc;
reverberand Tn tot corpul. Convulsii mici o strabateau din
cap pana Tn picioare, facand-o sairemure, dar nu de frig, §i
nici de frica. Nu se simtise niciodata mai vesela §i mai plina
de viata.
Apoi se prabu§i brusc, epuizata la pieptul lui vanjos.
- E§ti atat de frumoasa, atat de dulce §i patima§a...
O saruta marunt, linistitor, pe fata §i pe gat, T§i retrase
m§na dintre pulpele ei §i Ti Tncheie repede pantalonii.
- Am sa Tnnebunesc de dorinta, dar sper ca n-ai sa ma
faci sa a§tept prea mult, da, iubito? N-ai sa fii at£t de crudS.
 CAPITULARE 111

Victoria ramase nemi§cata pana cand putu respira nor­

mal, apoi T§i lua capul de pe umarul lui §i Tl privi Tnca ametita.
Lucas zambea u§or cu o expresie calda, Tntelegatoare Tn
ochi.
- A fost...
Victoria se Tntrerupse nereu§ind sa continue. t§r trecu
limba peste buze §i Tncerca din nou.
- A fost foarte ciudat...
- Prive§te lucrurile ca pe un experiment de biologie.
- Un experiment?
Tn ciuda starii de spirit ciudate Tn care se afla, o cu prinse
rasul revitalizand-o §i Tndepartand o parte din letargia
senzuala care o tinuse ca o vraja.
- E§ti de-a dreptul imposibil.
- De loc.
Z im b e tu l lui era b lin d , dar ochii aveau o flacara
tulburatoare.
- Lucrurile pe care vreau sa le fac cu tine sunt c§t se
poate de posibile. Unele potfi improbabile, dar nu imposibile.
Victoria privi tacuta Tn ochii lui, apoi brusc simti ca trasura
se oprise. Se scutura u§or §i degetele ei se ridicara spre
cravata descheiata.
- Vai de mine, am ajuns. Trebuie sa cobor altfel vizitiul o
sa creada cSam adormit amandoi.
Cauta Tn jur §i T§i lua bastonul §i haina. Cand deschise
u§a observa ca Lucas se mi§ca mult mai precaut ca de
obicei. Tncrunta sprancenele §i sari jos.
- Ai patit ceva?
- Nu...
- O, dragui meu, piciorul...
- Nu piciorul ma deranjeaza acum, spuse ei eoborand §i
aranjandu-§i haina cu mare atsntie.
- Dar ce? Tntreba ea.
- Un iucru In privinta caruia nu ma poti ajuta cu nimic Tn
seara asta. Fii sigura Tnsa ca vei avea ocazia sa ma ajuti
cat de curand, spuse el §i batu jsu bastonul Tn capra vizitiului.
 112 AMANDA QUICK

Fii bun §i a§teapta-ma c3teva minute. Ma Tntorc repede, i

. se adresa el.
Vizitiul T§i atinse palaria cu un aer plictisit §i Tntinse m§na
dupa sticla ascunsa sub capra.
- Dar ce e, ce s-a Tntamplat? Tntreba Victoria din nou Tn
timp ce dadeau grabiti coltul §i intrau pe aleea care ducea
la zidul gradinii.
- G§nde§te-te la tot ce §tii Tn materie de §tiinte naturale,
mai ales la detaliile reproducerii la masculii sp’eciei §i vei
afla singura raspunsul.
- O , dragul meu, §opti ea, con§tienta ca se Tnro§ise la
fata.
Nu era absolut sigura de ceea ce voia sa spuna el, dar
Tncepea Tn cele din urma sa Tnteleaga sursa neplacerii lui.
- Doamne, nici nu mi-a trecut prin cap a§a ceva. E
foarte... deranjant, milord? ,
- Nu fii atcit de Tngrijorata, spuse el cu un zambet fugar,
ajut§nd-o sa urce pe zid. Sunt foarte Tncantat de rezultatul
experimentului. M-am oferit singur drept cobai pentru
cercetare, nu?
- Te rog nu mai vorbi despre asta ca despre un experi­
ment, spuse ea sarjnd josTn gradina Tnmiresmata, cufundata
Tn Tntuneric, §i apoi dandu-se Tnapoi pentru a-i face loc.
- Cred ca va fi mai u§or pentru tine sa consideri lucrurile
astfel deocamdata, raspunse el sarutand-o pe nas §i dandu-
se Tnapoi. Noapte buna Victoria. Somn u§or.
Victoria mai ramase putin pentru a-l privi ,cum dispare
dincolo de creasta zidului apoi, fara chef, se Tndrepta spre
u§a serei. I se facuse deodata dor de intimitatea dormitorului
ei Tn care putea sa reflecteze la ceea ce se Tntampla Tntre
ea §i Lucas.
Sentimentele pe care le de§tepta Tn ea erau surprinzator
de intense §i putin Tnfrico§atoare.Timp de cateva clipe, acolo
Tn trasura, T§i pierduse controlul de sine. li cazuse practic Tn
brate iar el Ti aratase puterea propriului ei corp.
Aducandu-§i aminte de asta, se Tncrunta. Nu trebuia
sa-§i piarda controlul. Trebuia sa fie atenta. Dar Lucas era
 CAPITULARE 113

atat de diferit de toti ceilalti barbati... Devenea din ce Tn ce

mai greu sa gdndeasca logic Tn privinta lui. Rations tot mai
mult sub impulsul emotiilor §i T§i dadea seama ca asta era
un lucru periculos.
La naiba, T§i spuse ea. Pur §i simplu nu-i cinstit ca o
vaduva cum e Isabel Rycott sa poata avea legaturi amoroase
Tn timp ce o celibatara convinsa ca ea sa nu se bucure de
acela§i privilegiu. Mai ales una care are douazeci §i patru
de ani. Probabil peste zece ani ar putea face ceea ce
dore§te, dar cine era dispus sa a§tepte zece ani pentru a
descoperi misterele pe care Lucas Tncepuse sa i le
dezvaluie?
§i cine §tie unde va fi Lucas peste zece ani, gSndi ea
posaca, cu dezgust. Va fi probabil la tara, ocupandu-se de
mo§ie, de nevasta §i de copii.
Nu era cinstit.
Intelegea acum ca daca urma sa faca un experiment cu
acest aspect al §tiintelor naturale, voia sa-l faca cu Lucas.
Poate ar trebui sa-i urmeze sfatul, sa priveasca Tntreaga
chestjune dintr-un punct de vedere §tiintific.
Tocmai cantarea argumentele pro §i contra cand observa
e§arfa de matase alba fluturand agatata de clanta u§ii de la
sera.
- Posibil sa fi fost pierduta de vreun servitor cand s-a
dus Tn gradina sa ia ni§te ierburi pentru cina, g§ndi ea. Dar
cu siguranta a rfi observat-o mai devreme cand plecase de
acasa pentru a-l Tntalni pe Lucas.
Curioasa, lua e§arfa de pe clanta. Simti monograma cu
degetele dar.n-o putu citi Tn lumina slaba a lunii.
Intra repede Tnauntru, se opri Tn sera pentru a asculta
daca exista vreun zgomot §i ajunse la concluzia ca matu§a
ei probabil nu se Tntorsese Tnca de la serata Crandall-ilor,
care dura Tntotdeauna pana Tn zori.
Se urea Tn camera ei §i-§i aprinse o lampa. Apoi apropie
capatul e§arfei de lumina §i descifra monograma. Era Tn
forma de W sofisticat.
114 AMANDA QUICK

Tmpaturi e§arfa cu degete tremuratoare. Mai vazuse

asemenea monograme. Fusesera brodate pe batistele §i
e§arfele tatalui ei vitreg, Samuel Whitlock.
*

* *

Lumina diminetii se revarsa prin ferestrele serei luminand

impresionanta gama de plante din specia Plumeria rubra
pe care Victoria se straduia sa le picteze Tn acuarela. Se
Tncrunta la floarea care prindea contur pe §evalet §tiind ca
atentia ei nu era concentrate asupra lucrului §i Tntreban-
du-se daca n-arfi mai bine sa se opreasca. In mod natural,
cTnd desena sau pjcta nu s u f e r i de lipsa de atentie.
In dimineata aceasta Tnsa, gindurtle i se tnvalm ifeau,
dansau Tmpletite cu amintrea sanzatiilor pe care l@swnfise
Tn bratele lui Lucas Tn noaptea pfeced-enta. Nu f i te putuse
alunga din minte de§i se fram§ntase cateva ore Tneercind
sa se calmeze. I§i dadea seama ca va ajunge la batamuc
daca nu reu§ea sa-§i limpezeasca confuzia din capul el §i
sa ia o hotar§re.
- Ah, aici erai, d ra g i Vicky? Te-am c iu ta t pest© tot.
Cleo Nettleship aparu de dupa coltul aleii dintre plante §i
se Tndrepta spre ea. Purta o Tncantatosrre rochie de dimineata
de culoarea coralului.
- E o zi minunata, nu? Trebuia sa-mi Tnchipui ca te voi
gasi aici, spuse ea oprindu-se brusc, pentru a se uita la o
mica planta de pe o tava. la te uita, ai observat noul Iris
american pe care l-am primit de la Chester luna trecuta?
Vezi ce frumos a Tnflorit? E Tncantetor. Trebuie sa-mi
amintesc sa-i spun lui Lucas.
Victoria tresari scurt §i scapa o picatura de roz pe planta.
- Fir-ar sa fie!
- Ai zis ceva?
- Nimic, matu§a Cleo. Un mic accident cu vopseaua.
Crezi ca pe Lucas Tl intereseaza irisul?
- BineTnteles. N-ai vazut ce s-a Tnamorat de horticultura?
Invata din rSsputeri pregatindu-se sa-§i ia Tn primire mo§iile.
 CAPITULARE 115

Tl fascineaza Tn mod deosebit noile specii de plante care vin

din America. Cred ca da daca o tine a§a, gradinile tui de la
Stonevale vor deveni o mare atractie Tntr-o zi.
Victoria se concentra Tncercand sS umbreasca u§or
floarea roz.
- Da, se pare ca a Tnceput sa-l intereseze foarte mult
acest domeniu. Nu ti se pare ciudat, matu§a Cleo, pentru
un fost soldat?
- Nu mi se pare deloc ciudat. Gande§te-te la Plimpton §i
Burney. Doi fo§ti militari de cariera care s-au stabilit la tara
§i au obtinut rezultate magnifice atat Tn gradinile c§t §i Tn
recoltele lor. Probabil ca exista ceva Tn gradinarit §i Tn-
horticultura care-i atrage pe barbatii care au avut mult de-a
face cu violenta §i varsarea de sange.
Victoria T§i’ aminti de refuzul lui Lucas de a discuta
Tmprejurarile Tn care capatase rana de la picior.
- M i Tntreb daca nu cumva ai dreptate, matu§a Cleo.
- C i veni vorba de Lucas...
■r Cleo se Tnrerupse din nou pentru a examina o alta planta
care daduse boboci.
Victoria simti u§oara schimbare din vocea ei §i se Tncorda.
Cleo nu prea Ti’tinea predici, dar cand o facea, merita sa fie
ascultati. Pentru ca Tn ciuda multiplelor ei interese §tiintifice
§i a bogatei vieti sociale pe care o ducea, Cleo Nettleship
era o femeie Tnteleapta §i inteligenta.
- Ce-i cu el?
- N-a§ vrea sa spun prea multe, Vicky draga. Tn fond
e§ti o femeie matura §i Tntotdeauna ai aratat ca §tii ce vrei.
Dar trebuie sa marturisesc ca nu te-am vazut niciodata
petrecand atata timp Tn compania vreunui barbat. Nici nu
te am auzit vorbind de vreunui din barbatji pe care-i cuno§ti
atat de des. §i nu pot sa nu observ ca §i el Tti dedica o mare
parte din timpul lui Tn ultima vreme.
Degetele Victoriei se strinsera pe coada pensulei.
- Am crezut ca-ti place Lucas.
- Tmi place, dar nu asta-i problema. §i cred ca Tti dai
seama.
116 AMANDA- QUICK

Matu§a ei vorbea bland, cercetand cu v irfu l degetului

umezeala pam intului dintr-o tava.
- Daca Lucas pare sa fie la dispozitia mea mai tot timpul,
e din cauza ca tu Tl inviti mereu la conferinte §i demonstratii
care crezi ca-l intereseaza, spuse Victoria supar§ndu-se.
- E adevarat ca l-am invitat de cateva ori §i el a acceptat,
spuse Cleo ganditoare. Dar el nu apare numai la Tntrunirile
noastre pe teme de §tiinte naturale sau horticultura, nu? tn
ultimul timp pare sa fi fost present la toate seratele la care
te-ai dus §i tu.
Victoria simti un nod Tn g§t.
- E prieten’ cu Lady A therton. Ea l-a introdus Tn
cerdul ei.
Cleo dadu din cap iara§i.
- C3t se poate de adevarat... §i cercul de cunoscuti ai
Lady-ei Atherton ne include §i pe noi, nu? Dar, Tn sf§r§it,
cred c-ar trebui sa te gande§ti bine la ceea ce vrei, Vicky.
Victoria puse pensula jos §i se uita la matu§a ei.
- De ce nu-mi spui deschis ca te Tngrijoreaza, matu§a
Cleo?
- Nu sunt atat de Tngrijorata cat preocupata de a Tnteiege
pozitia ta vizavi de conte. Ai sustinut mereu ca nu vrei sa te
mariti.
Victoria deveni rigida.
- Asta-i adevarul §i nu mi-am schimbat parerea.
Fata matu§ii Cleo se Tndulci privind expresia de
Tncapatanare de pe chipul nepoatei.
- Atunci, Vicky, ai o anumita obligatie. S-ar putea spune
chiar ca onoarea ta de femeie cere sa nu dai sperante false
barbatilor pe care-i cuno§ti. Tntelegi ce vreau sa-ti spun?
Victoria privija matu§a ei cu uimire scandalizata.
- Crezi ca-l due pe conte cu zaharelul? Ca-l fac sa creada
ca Tntr-o zi cererea lui Tn casatorie ar putea fi acceptata.
- Nu cred nici o clipa ca faci asta Tn mod deliberat, spuse
Cleo repede. Dar, Tn ultimul timp, draga mea, am Tnceput
sa ma Tntreb daca nu cumva Stonevale ar putea interpreta
 CAPITULARE 117

interesul tau ca pe un semnal ca o cerere Tn casatorie ar fi

binevenita. §i n-ar fi deloc vina lui.
- Dar interesul pe care-l arati tu? Cum crezi ca
interpreteaza el toate invitatiile astea? replica ea.
- Nu-i deloc acela§i -lucru, draga mea. Daca el
interpreteaza gre§it invitatiile mele este datorita faptului ca
tu Tntotdeauna vii la acelea§i conferinte §i demonstratii la
care vin §i eu, explica Cleo cu voce egala.
- Nu-i nimic neobi§nuit Tn asta. Tntotdeauna m-am dus
la cele mai interesante conferinte §i demonstratii ale
prietenilor tai.
- Nu pot sa nu observ ca pana recent, rareori ai venit la
conferinte privind rotatia culturilor, Tngrijirea livezilor §i
viticultura, spuse Cleo sec.Te interesau mai multanimalele,
electricitatea §i plantele exotice.
Victoria simti ca se Tncinge la fata.
- Te asigur, matu§a Cleo, ca Stonevale Tmi cunoa§te
foarte bine parerile despre casatorie. Sunt sigura ca nu va
interpreta gre§it prietenia noastra.
- Dartu? Tntreba Cleo apropiindu-se ganditoare. Exista
vreo posibilitate ca tu sa nu mai fii atat de sigura pe propriile
tale sentimente referitoare la casatorie cum erai pana acum?
- Te rog sa ma crezi ca parerea mea asupra casatoriei nu
s-a schimbat deloc, spuse Victoria cu o convingere absoluta.
- Scuza-ma ca te Tntreb, dar nu cumva cochetezi cu
gandul la un alt gen de legatura cu Stonevale?
Ochii Victoriei Ti Tntalni pe cei ai matu§ii Cleo.
- Crezi ca am Tn vedere o... legatura amoroasa cu Lucas?.
Cleo Ti sustinu privirea §i vorbi foarte ferm.
- Nu sunt barba, Vicky. §i nici lipstta de inteligenta. Tn
plus, sunt o femeie care a vazut multe la viata ei.
Am observat modul Tn care te uiti la Lucas candxrezi ca
ei nu-§i da seama de asta. Adauga la asta interesul lui
vizibil pentru persoana ta §i faptul ca e§ti o femeie tanara,
sanatoasa care respinge jugul casatoriei, §i ma tem ca vei
ajunge la concluzia ca pa§e§ti pe un teren foarte-nesigur.
118 AMANDA QUICK

Ar fi extrem de urat din partea' mea, ca matu§a, daca nu ti-a§

atrage atentia.
Mana Victoriei se str§nse Tn poala formand un mic pumn.
Ochii ei priveau mica floare neterminata de pe plan§eta,
fara s-o vada.
- Tti muitumesc pentru grija pe care mi-o porti.
- Nu, nu-mi multume§ti. Te deranjeaza §i nu ti-o pot lua
Tn nume de rau. Dar’trebuie sa privim faptele.Aici nu-i vorba
numai de reputatia ta, ci §i de a lui Stonevale, spuse Cleo.
Capul Victoriei se ridica brusc.
- Reputatia lui?
- §tii foarte bine, draga mea, ca un om cu pozitia lui are
anumite obligatii fata de numele §i titlul sau. Tntr-o zi va trebui
sa se Tnsoare cu o femeie social acceptabila, de familie buna.
Nu-§i poate permite sa-i iasa numele de seducator al fetelor
tinere, inccente §i respectabile. O astfel de reputatie i-ar
anula imediat §ansele de a face o casatorie buna §i l-ar
Tndeparta de societate. Nici el nu §i-ar dori o astfel de
reputatie. E un barbat cumsecade Vicky.
- E cat se poate de nedrept.
- Ce e nedrept? Ca statutul tau de fem eie tanara
nemaritata, de familie buna, nu-ti permite nici macar sa te
g£nde§ti la o legatura amoroasa cu Stonevale? Da, e foarte
nedrept. Dar societatea are reguli foarte stricte Tn privinta
asta §i tu trebuie sa tii cont de majcritatea legilor nescrise
daca vrei sa supravietuie§ti Tn lumea noastra. Ai Tncalcat
destule reguli p§na acum, ai rabdare §i pe masura ce
Tmbatrane§ti, vei putea sa nesocote§ti din ceTn ce mai multe
dintre ele.
- Am douazeci §i patru de ani. Mi-a trecut deja vremea.
Cleo z§mbi §i scutura din cap.
- §tii la fel de bine ca §i mine ca nu-i chiar a§a. Societatea
te mai considera Tnca buna de maritat§i marimea mo§tenirii
tale te va mentine Tn aceasta situatie Tnca vreo cativa ani.
Trebuie sa fii atenta.
- Daca a§ fi vaduva ca Isabel Rycott, a§ fi libera, bombani
Victoria suparata.
 CAPITULARE 119

Cleo z§mbi Tncercind s-o Tmbuneze.

j - Te gande§ti cumva sa te mariti cu contele §i apoi sa-l
ucizi pentru a obtine libertatea de care se bucura Isabel
Rycott?
Victoria zambi fortat.
-S to nevale mi-a cerut Tn mod categoric sa renunt la
asemenea ganduri.
Cleo ramase cu ochii la ea, uimita, apoi izbucni Tntr-o
casciada de ras vesel.
- Sunt Tncantata sa aud ca Stonevale este a§a de iute la
minte §i de inteligent cum l-am crezut. E clar ca ati ajuns
amandoi la o Tntelegere reciproca. Nu mai e cazul sa-ti dau
sfaturi. Te rog scuza-mi amestecul Tn treburile tale interne.
Victoria se relaxa putin.
- Apreciez interesul tau. Sincer. §i am sa ma gandesc
la ceea ce mi-ai spus cu maxima seriozitate.
- Fa-o Vicky. Societatea tolereaza multe lucruri dar exista
iirr-.ite, dupa cum §tim. Mai ales pentru femei. Mi-ar displace
enorm sa te vad respinsa de societate la o varsta atat de
tanara. E§ti prea ata§ata de prietenii tai pentru a risca sa-i
pierzi, o avertiza Cleo bland.
- E cat se poate de adevarat.
Victoria simti un mic fior de nelini§te. Ar fi foarte dureros
pentru ea sa nu se mai poata Tntilni cu Annabella §i cu
ceilalti prieteni ai ei.
Cleo dadu din cap cu satisfactie.
- Chiar a§a, draga mea. Acum, daca-ti aminte§ti, urma
sa stam de vorba cu omul nostru de afaceri Tn dimineata
asta. E ceva Tn legatura cu vaporul acela Tn care am investit
anul trecut. Se pare ca s-a inters cu bine din China, plin de
marfa. Astazi suntem mai bogati cu cateva mii de lire. E
minunat, nu?
Victoria uita imediat de celelalte lucruri. Ti placea genul
acesta de afaceri precum investitiile Tn transporturi navale.
Un pic de rise adauga Tntotdeauna un element palpitant Tntr-o
afacere.
120 AMANDA QUICK

- Grozav! exclama Victoria. Trebuie sa-i multumim

domnului Beckford pentru ca ne-a recomandat acel vapor.
Ah, matu§a Cleo, stai putin, voiam sa te Tntreb ceva.
Victoria cauta ceva sub scaun §i scoase e§arfa de matase
cu monograma pe care o gasise agatata de clanta u§ii.
- O recuno§ti?
Cleo examina monograma cu o u§oara Tncruntare apoi
i-o dadu Tnapoi.
- Nu. Categoric nu-mi apartine. Unde naiba l-ai gasit?
- Tn gradina. l-am Tntrebat pe servitori de ea §i toti au
spus ca nu §tiu nimic. Poate este a vreunuia din membrii
societatii tale de §tiinte naturale, spuse Victoria, trecandu-§i
degetul’ peste monograma elegant brodata.
- Hm... Se poate. E o e§arfa barbateasca. Stai sa ma
gandesc. Pe cine cunoa§tem noi cu W. Deocamdata ar fi
Wibberly §i Wilkins. Am s|i-i Tntreb la viitoarea Tntalnire daca
n-a pierdut-o vreunui din ei. Mai e ceva, Vicky?
- Nu matu§a Cleo. Asta-i tot ce-am vrut sa te Tntreb. Hai
sa vorbim cu domnul Beckford despre recentul nostru succes
Tn afaceri. Poate ne mai recomanda ceva.
 Capitolul 7

De§i Ti era foarte neplacut sa recunoasca, dar ideea de

a merge la bordel fusese a ei.
Victoria lua paharul cu §ampanie §i se a§eza Tn Tntuneric
ascunsa partial de un paravan Tn culori tipatoare. Tn
Tncaperea aceea ca §i Tn cea alaturata, existau cateva astfel
de zone obscure, discrete. Toate lampile ardeau cu lumina
scazuta. Din dosul paravanelor emanau chicote de oameni
bauti §i alte sunete de o natura nelini§titoare. Victoria se
cutremura gandindu-se la ceea ce se petrecea sus.
Era foarte tarziu, cu mult peste ora trei dimineata. Lucas
alesese acest moment. Spusese ca nu voia sa ri§te sa se
Tntalneasca cu cineva care ar putea fi destul de treaz pentru
a o recunoa§te pe Victoria. De asemeni, alesese acest
stabiliment pentru ca Ti multumea pe cei ce doreau un anumit
grad de intimitate. Acesta era rostul paravanelor §i al luminii
scazute.
Toti din jurul ei, cu exceptia lui Lucas, pareau beti turta.
Unii barbati sforaiau puternic, Tntin§i pe sofale de catifea
trandafirie.’Tn camera era prea multa galagie, prea cald §i
prea mult fum de tigari de foi aromate. Mai exista §i un altfel
de fum care venea de la doua sau trei conducte vechi
raspandite prin camera Tmpodobita cu roz §i auriu.
Victoriei Tncepea sa-i fie putin rau. Cu cSteva clipeTnainte
Tl vazuse pe Lucas Tndepdrtind cu un semn doua femei
tinere ale caror rochii erau atdt de decoltate Tncdt li se vedeau
sfdrcurile date cu ruj ale sdnilor.
- Am venit doar s§ ne uitam, Tn seara asta, explicau ele
calm cdnd una dintre femei protestase ca fusese alungati.
122 AMANDA QUICK

- Dar e mult mai distractiv sa luati §i voi parte, chico-

tise ea.
Ochii ei Tl masutesera pe Lucas cu o astfel de privire
Tncat Victoriei Ti venea sa-i de§erte o oala de noapte Tn cap,
- Dar tinarul? Tntreba cealalta femeie zambind spre Vic­
toria. N-ai vrea sa vii sus cu mine? Vai, ce dragut baiat. Am
o oglinda superba pe peretele camerei. Poti sa’ vezi totul
prin ea. §i am sa-ti arat §i colectia mea de nuiele §i bice.
Sunt la fel de frumoase ca §i cele’folosite pentru lorzii tineri
la §coala.
Victoria scuturase repede din cap §i se retrasese §i mai
mult Tn Tntuneric. Lucas Ti aruncase o privire sardonica §i
sorbise'din paharul cu §ampanie, fara sa intervina. Aproape
ca Tl auzea spunand: „Ti-am zis eu“.
In afara recunoa§terii faptului.ca ideea cu bordelul fusese
neinspirata, Tncepea sa-§i dea seama din ce Tn ce mai mult
ca Tmbracamintea barbateasca nu era prea confortabila.
Cravata ei impecabil legata era mult prea sus §i prea stransa
Tn jurul gatului, de exemplu. Faidurile ei Ti veneau aproape
pana la urechi §i Ti acopereau barbia. Practic plutea Tn ea §i
asta nu era decfit vina lui Lucas. El i-o legase din nou Tn
trasura sustinind ca voia sa-i marcheze mai bine trasaturile.'
Tot el insistase ca ea sa ramana cu palaria pe cap, trasa
adanc peste ochi pana cand gasisera un loc sa se a§eze.
Ca o precautie suplimentara Lucas alesese Tn mod deliberat
un stabilime’nt care nu era patronat de barbatii din lumea
buna. Voise sa evite toate riscurile posibilie.
Stomacul i se stranse §i mai mult. Trebuie sa iasa de
acolo. Nu credea ca mai putea suporta multa vreme
spectacolul acela scandalos.
Era pe punctul de a se apleca spre Lucas §i a-i spune ca
se plictisise §i voia sa piece cand, Tn coltul Tndepartat al
camerei destul de aglomerate, izbucnira ni§te urale. Apoi o
tacere brusca se a§ternu asupra barbatilor beti §i a femeilor
sumar Tmbracate.
Patroana bordelului, o fem eie Tntre doua v§rste,
Tmbracata Tntr-o rochie tipatoare cu uri decolteu foarte ad in c
 CAPITULARE 123

veni Tn mijlocul camerei. Fata patroanei era o masca de

pudra alba §i ruj Tn stilul care fusese la moda cu citiv a ani
Tn urma. Rochia era facuta din catifea roz, scumpa, Tn ton
cu scaunele darTi lipsea eleganta simplitatii care era semnul
distinctiv al modei din cercurile lumii bune. Rochia era la fel
de ieftina §i demodata ca §i femeia Tnsa§i.
- Veniti Tncoace, voi toti cei ce sunteti atat de nerabdatori
sa va dov’editi barbatia Tn noaptea asta. Casa va ipvita sa
priviti minuna’ta marfa pe care v-o ofera. Curata §i virgina
ca Tn ziua Tn care a fost adusa pe lume. Proaspat venita de
la tara §i avand treisprezece ani neTmpliniti se prezinta Tn
fata dumneavoastra cea mai recenta adepts a nobilei
noastre profesiuni, micuta domni§oara Molly.
Victoria privi de dupa paravan plina de oroare cum o
fata tanara cu ochi ametiti, Tmbracata Tntr-un neglijeu alb,
subtire, este Tmpinsa Tn mijlocul camerei. Molly se uita Tn
jur la barbatii care ranjeau la ea §i la femeile chicotind vesele
§i se stranse toata! Rasul se Tnteti.
Privirea speriata a lui Molly trecu de la o fata la alta pana
cand ochii ei dadura de ochii Victoriei. Fata.nu-§i muta
privirea. Victoria T§i strSnse mSna pe bratul scaunului §i simti
ca i se face §i mai rau de la stomac.
- §i acum sa Tncepem licitatia. Puicutele dulci §i tinere
ca Molly nu sunt ieftine, spuse patroana.
-C re d ca e timpul sa plecam, §opti Lucas Tn mijlocul
unui vacarm de voci.
Arunca o ultima privire dezgustata asupra patroanei §i
se ridica Tn picioare.
- Nu, spuse Victoria, clatinand din cap, incapabila sa-§i
ia privirea de la Tnfrico§ata Molly. Nu, Lucas, nu putem pleca
acum. Mai stam.
- La dracu’, Vicky, doar n-ai vrea sa asi§tl la asta.
- O liciteaza de parea ar fi o vaca sau un cai.
- Iar c§§tigatorul o s-o duca sus §i o s-o introduca Tn
noua ei profesiune, termina Lucas brutal. Probabil ca nici
n-o sa-i pese daca e singur cu ea. Probabil ca va face totul
124 AMANDA QUICK

chiar aici Tn fata tuturor. Sunt sigur ca nu dore§ti sa vezi

asta.
- BineTnteles, Lucas. Trebuie s-o salvam.
Lucas o privi uimit §i se a§eza Tncet la loc pe scaun.
- S-o salvam? §i cum ai vrea sa facem asta? E un lucru
foarte frecvent aici Tn ora§. Tlnerele de la tara coboara din
caruta drept Tn bratele unor hoa§te batrane §i fara suflet ca
asta. Fetele sunt condamnate §i nu se poate face nimic
pentru ele.
- Ei bine, pentru asta se poate face ceva, spuse Victo­
ria. Am s-o cumpar eu.
Lucas inspire printre buzele stranse.
- Nu §tii ce vorbe§ti Vicky.
Victoria Tnsa era deja atenta la frenezia ofertelor. Avea
avantajul de a §ti ca era cu siguranta mai bogata decat
oricare din cei prezenti §i avea de gand sa profite de
asta.
-T re ize ci de lire, striga un barbat din celalalt colt al
camerei. '
Patroana Tl privi cu un dispret fati§.
- Pentru o virgina autentica? Doar n-oi fi crezand ca iau
Tn serios o oferta atat de ridicola. la sa-i auzim §i pe altii.
- Cine spune ca e Tnca virgina? striga un altul. Am sa
rise cincizeci de lire, dar nici un ban Tn plus.
- Interesant, aproba hoa§ca, dar nu e destul. Ei, haideti
domnilor, a§tept oferte mai bune din partea dumneavoastra,
care dati mai mult chiar §i pe un cai.
- Pe un cai poti calari mai bine decat pe o virgina, striga
unul-.
- Da de unde. Cu Molly veti calari nemaipomenit, nu-i
a§a, scumpo?
Patroana mangaie parul biond al lui Molly cu un gest de
afectiune batjocoritoare. Fata se cutremura.
- Nu-i atat de draguta Tncat sa merite mai mult de optzecs
de lire. §i am sa-ti cer banii Tnapoi daca m-ai mintit §i nu-i
virgina.
 CAPITULARE 125

Molly Tncepu sa planga §i rasul din camera deveni chiar

mai zgomotos. Victoria se uita la fata dorindu-i sa se tina
tare Tn timpul acestor negocieri.
Ofertele crescusera, dar nu prea mult fata de primele
strigari. Limita scazuta a licitatiei confirma ceea ce Victoria
intuise. Nu toti cei din camera erau convin§i ca sarmana
Molly valora o suma mai mare §i nici nu se aflau acolo barbati
foarte Tnstariti. Ace§tia preferau sa aiba amante dupa cum
era moda doar pentru o distractie trecatoare.
Victoria mai a§tepta cateva minute p§na cand licitatia
ajunse la nouazeci de lire. Atupci ridica mana &e dupa
paravan, calma.
- Trei sute de lire, striga ea.
Lucas gemu.
Patroana Tntoarse o fata radioasa spre paravanul
Tntunecat.
- Domnule, aveti un gust excelent, oricine ati fi. Excelent
Tntr-adevar. Micuta’ Molly e a dumneavoastra sS faceti ce
vreti cu ea Tn seara asta, spuse ea batand-o pe Molly pe
m ani. Ce fata norocoasa e§ti, scumpo. Un domn atat de
dragut §i discret... Hai, du-te acum. §i vezi sa nu faci vreo
traznaie c-o sa fie rau de tine.
- N-ai trei sute de lire la tine, Ti aminti Lucas Victoriei,
printre dinti. §i nu poti sa-i dai codoa§ei semnatura ta, nu?
Victoria clipi.
- A i dreptate. Foarte bine, ai s-o plate§ti tu. fi spui c-o
faci Tn numele meu pentru ca eu ma jenez. Grabe§te-te
Lucas.
- Blestemata treaba, mormai el ridicandu-se Tncet Tn
picioare. Sa nu crezi ca n-am sa-ti cer banii.
- Te asigur ca sunt buna platnica, spuse Victoria taios.
Lucas se ridica §i se Tndrepta spre patroana ignorand
strigatele §i comentariile deochiate. Cand ajunse Tn mijlocul
camerei, o Tmpinse u§or pe MoJIy spre paravanui unde se
ascundea Victoria.
- Du-te fetito. Mi§ca-te.
126 AMANDA QUICK

Molly se uita la el Tngrozita apoi se supuse automat

ordinului. Porni prin muitimea galagioasa spre locul unde
se afla Victoria.
- Fii lini§tita.Totul va fi bine, murmura Victoria apucand-o
de mana §i conducand-o spre u§a, tinandu-§i palaria adanc
Tnfundata pe cap Tn timp ce o tragea dupa ea.
Molly era prea speriata pentru a protesta. Probabil ca
ie§itul afara, Tn noapte, i se parea o alternative mai buna
(Jecat urcatul acelei scari. Fata se Tmpleticea putin §i Victo­
ria presupuse ca i se daduse sa bea vin sau vreo bautura
cu opium pentru ca s-o ameteasca.
- Ei, ei, unde-ai plecat cu proaspata bucatica? N-ai voie
s-o scoti din casa.
Un individ masiv, cu fata aspra aparu Tn calea Victoriei.
Era a§a-zjsul majordon al bordelului, dar Victoria Tntelese
ca mai avea §i alte sarcini.
- Adu-mi bastonul, te rog, spuse ea poruncitor.
- Ti-am spus ca n-ai voie s-o scoti pe fata din casa,
mormai omul.
- Am de gand s-o iau cu mine spuse Victoria pe un ton
de mare plictiseala.
Apoi amintindu-§i de ceea ce spuse una dintre prostituate
despre nuiele §i bice, adauga:
- Dar am anumite gusturi pe care vreau sa mi le fac. §i
am constatat ca bastonul meu este foarte bun Tn acest scop,
daca Tntelegi ce vreau sa spun.
Micuta Molly scoase un mic tipat, dar matahala paru u§or
Tmbianzita. Era clar ca se obi§nuise cu asemenea lucruri
bizare.
- Deci a§a sta treaba? spuse el ranjind spre Molly. Te
a§teapta o noapte grozava, Molly, fetito.
Victoria a§tepta Tncordata, uitandu-se peste umar dupa
Lucas. Tnca nu aparuse. Cand se ivi majordomul aducandu-i
bastonul se hotarT sa actioneze singura §i sa ajunga la u§a
care se afla exact Tn spatele paznicului.
 CAPITULARE 127

- Prefer confortul propriei mele trasuri pentru ceea ce

vreau, spuse ea rece, pornind spre u§a §i tragand-o pe Molly,
dupa ea.
Barbatul T§i Tngusta ochii §i T§i Tncruci§a bratele lui
musculoase pe piept.
- Ti-am mai spus tinere, n-ai voie s-o scoti pe micuta din
casa.'
Victoria facu singurul lucru care-i trecu prin cap: facu un
pas brusc Tnainte Tnfigand capatul bastonului Tntre picioarele
matahalei. Acesta tipa §i se dadu Tnapoi Tnjurand §i tinan-
du-§i mainile su b ’ pantec. Victoria se repezi spre u§a
tragand-o pe Molly dupa ea.
- Pe toti dracii, spuse Lucas de undeva din dosul ei. Ar
fi trebuit sS-mi Tnchipui ca se va Tntampla ceva de genul
asta.
Se auzi un urlet din directia majordomului, apoi o bufnitura
grea, nelini§titoare. Victoria privi Tnapoi din u§a §i vazu
matahala Tntinsa la podea §i pe Lucas lucindu-§i calm haina
§i manu§ile.
- Nu te opri, ordona el. Urea Tn trasura.
Tn toata aceasta tevatura, Molly, se tinuse langa Victoria
§i acum palida §i nelini§tita Tncepu sa gSngureasca
Tnfrico§ata.
Victoria o batu pe umar §i o conduse Tn Tntuneric
dup§ ea.
- Stai lini§tita draga. N-o sa-ti faca nimeni nici un rau.
Vizitiul somnoros care Ti adusese la bordel, lovi cu haturile
crupele cailor §i se apropie cand T§i vazu clientii ie§ind. Se
uita curios la micuta Molly c§nd Victoria o urea Tn trasura.
- Vreau acasa/scanci Molly aruncandu-se plangand ia
;ieptul ei cand Victoria se a§eza alaturi. Va rog, domnule,
aaati-ma sa ma due acasa la Lower Burryton. Mama o sa
■a foarte speriata. N-ar fi trebuit sa plec de-acasa da’ mi
• -a spus ca-i o gramada de slujbe aid Tn ora§ §i familia mea
; e mare nevoie de bani.
- Hai, iini§te§te-te. O sa fie bine. Te vei Tntoarce acasa,
Tti promit.
128 AMANDA QUICK

Victoria continua s-o calmeze pe fetita cand Lucas se ivi

Tn u§a trasurii §i T§i Tndrepta privirea spre Molly.
- Ei bine, acum e a ta. Ce vrei sa faci cu ea? Tntreba
Lucas facand semn vizitiului sa porneasca. N-o poti duce la
locuinta matu§ii tale. N-ai cum sa-i expiici prezenta’ei. Toat?
lumea va §ti ce-ai facut Tn noaptea asta. ’ -
- Din nou ai dreptate, Lucas. Ce istet e§ti. Nu pot s-o ic
cu mine a§a c-o vom duce acasa la tine! Menajera ta poe
avea grija de ea Tn noaptea asta urmand s-o urce Tn diligen
care pleaca Tn nord m iine dimineata.
- A dracului treaba, Tnjura Lucas, de§i parea resemr ,
Tn fata inevitabilului.
C ite v a minute domni tacerea Tntrerupta doar a
suspinele lui Molly.
- Te-ai saturat de bordeluri? Tntreba Lucas Tn cele di
urma. f
Victoria se cutremura.
- Da. Nu vreau sa mai aud de a§a ceva toata viata. <
dezgustator, Lucas. Faptul ca acele sarmane femei sur
obligate sa supravietufasca vanzandu-§i trupul barbatilo,
acelora Tngrozitori e Tmpotriva oricarei ratiuni decente.
- §i faptul ca ti-ai permis sa asi§ti la asemenea scene e
Tmpotriva oricarei ratiuni decente, de asemeni, spuse Lucas.
Eu sunt de vina ca-ti permit sa te distrezi Tn modul asta
stupid. Incep sa cred ca distractiile noastre nocturne au
d e p a rt limita.
Victoria fu brusc alarmata de tonul lui nea§teptat de trist.
- Doar nu vrei sa punem capat aventurilor noastre?
Lucas arunca o privire semnificativa spre Molly, care Tnca
mai suspina.
- O sa discutam alta data.
- Dar, Lucas...
- Apropo, Tmi datorezi trei sute de lire, spuse el, lasand
capul pe spatarul banchetei §i Tnchizand ochii. Plus cat mai
costa s-o expediem maine acasa.
Victoria pufni pe nas.
 CAPITULARE 129

- Bine Lucas, daca vrei sa fii atat de strict Tn privinta

asta voi avea grija sa ti se dea banii imediat.
- Nu-i nici o graba Vicky. Mai pot a§tepta.
Victoria T§i mu§ca buza.
- Dar ai intentia sa-i iei, nu?
Lucas deschise ochii §i privi la ea.
- Da, scumpo. Poti fi sigura de asta.
*
* *'

Lucas lua Tn trecere un pahar de §ampanie de pe o tava

ji se Tntoarse s-o salute pe Jessica Atherton care se Tndrepta
hotarata spre el prin multimea eleganta. Arata draguta ca
Tntotdeauna Tn rochia ei de seara de un roz aprins, §i cu
parul Tmpodobit cu doi piepteni batuti cu rubine, Tn ton cu
ultima moda.
, Expresia de pe fata ei Tnsa era aceea a unei femei pornita
Tntr-o misiune sfantsi. Lucas se g§ndi ca observa din ce Tn
, ce mai des o anumita expresie de stdnjeneala pe fata femeii
pe care o iubise candva.
Ceea ce el interpretase drept o expresie de modestie
cocheta acum parea sa fie o dezaprobare continua. §i mai
era ceva Tn ochii ei care TI deranja: o expresie de ve§nica
deta§are §i rezerva trista, ca §i cum ar fi privit lumea §i ar fi
vazut ca nu se ridica §i nici nu se va ridica la Tnaltimea
pretentiilor ei.
Lucas se gandi ia aceasta cu ochii Tn ochii Jessicai Tn
decursul celor trei-patru minute catTi trebui 6i sa ajunga la
el. Exact cdnd fu Idnga el, Tntelese Tn cele din urma ce anume
TI deranja. Nu ardea nici un foe Tn ea. Ayea raceala nepla­
cuta a virtutii angelice §i o tenta de martirism feminin. Slava
Domnului ca nu e obligat sa se vdre vreodata Tn pat l§nga
aceasta creatura eterica, de neatins.
I§i dadu seama ca Tn scurta perioada de cand Ti facea
curte atat de neconventional Victoriei Huntington, devenise
adeptul focului.
130 AMANDA QUICK

- Scumpul meu Lucas, a§teptam cu nerabdare sa te vad,

spuse Jessica zdmbindu-i dureros ca §i cum i-ar fi fost teama
ca Lucas cazuse de pe pamSnt Tn cursul ultimelor c§teva
zile. Toate bune?
- Da Jessica, muitumesc.
Lucas sorbi o picatura de §ampanie §i o cauta pe Victo­
ria prin multime.
Jessica T§i coborT vocea facSnd-o melodramatica.
- Eram foarte interesata sa §tiu daca planurile noastre
decurg bine. Exista unele vorbe... Tntelegi? Dar nu ceva
important...
Lui Lucas nu-i placu modul Tn care spusese „planurile
noastre" ca §i cum Jessica a rfi fost cumva intim impiicata
Tn povestea dintre ei §i Victoria.
- La ce vorbe te referi, Jessica?
- Ca e§ti deseori vazut la serate §i petreceri cu
domni§oara Huntington, ca ati calarit Tn pare Tmpreuna de
mai multe ori. Una este sa’ mergi la conferinte §i alte
asemenea lucruri unde e Tnsotita de matu§a ei §i cu totul
altceva sa te Tnt§lne§ti cu ea Tn parcuri. Ma Tntreb daca toate
astea due la scopul nostru dorit.
Lucas strSnse din falci auzind modul Tn care Jessica
folosise din nou cuvantul „nostru“.
- Te rog nu-ti face griji pentru mine. Sunt cat se poate
de satisfacut de stadiul relatiilor mele cu domni§oara
Huntington. .
- Ei, hai, nu mai fi atSt de nesuferit. Nu ma gandescdecSt
la succesul tau Tn problema asta importanta de a te casatori
cu o mo§tenitoare. §tiu ca e stresant pentru tine §i fac tot ce
pot sa te ajut. Mai exista §i alternativa cu domni§oara
Pilkington, nu uita.
Lucas T§i Tnabu§i un blestem §i Tncerca sa para
recunoscator.
- E un minim pe care-l pot face av§nd Tn vedere legatura
dintre noi. Sper ca-ti dai seama ca am sa ma gandesc cu
drag la tine Tntotdeauna.
 CAPITULARE 131

Cam asta era limita maxima a afectiunii pe care Jessica

Atherton putea s-o simta pentru cineva, T§i spuse Lucas.
Nici un pic de pasiune.
Zambi pentru sine c§nd Tn cele din urma o zari pe Victo­
ria Tn celalalt capat al camerei. Era Tntr-o conversatie animata
cu prietena ei Annabella Lyndwood. C3nd Victoria se va
Tndragosti, gandi el, o sa arda ca o torta.
Ca §i cum i-ar fi simtit privirea, Victoria ridica ochii §i 71
vazu. Ti spuse ceva Annabellei §i porni spre el prin multime.
Lucas o privi cum se mi§ca. Tnaltimea ca §i rochia ei de
matase, de culoarea galbenu§ului de ou, o facea u§or de
urmarit. Arata vioaie, majestuoasa §i aproape insuportabil
de provocatoare. Decolteul era §i de data asta mult prea
addnc. Starnea Tn el impulsul de a o Tn§faca, a o duce ip
gradina §i a-i trage corsajul Tn jos pana la brdu. Sanii ei
erau o sursa permanenta de Tncdntare pentru el: tanto§i,
u§or rotunjiti §i perfect adaptati pentru palma lui.
Tn timp ce se apropia de el, oprindu-se politicoasa pentru
a schimba o vorba cu c3te cineva, Lucas T§i aminti de
senzatia de fierbinteala umeda §i lunecoasa din varful
degetelor lui cdnd o m§ng§iase cu cdteva nopti Tn urmd Tn
trasura. Corpul lui se Tncorda la acest gand. Mo§tenitoarea
asta cu care voia el sa se Tnsoare TI costa un mare efort.
Tncepuse sa fie al dracului de greu sa-§i refuze ceea ce
Victoria parea din ce Tn ce mai dornica sa-i ofere Tn ultimul
timp.
Dar cu femeia asta, strategia era totul iar Lucas T§i
urmase planul foarte atent chiar §i atunci cand eai tremurase
Tn bratele lui cuprinsa de orgasm. Stradania de a gandi Tn
termeni strategici fusese singura modajitate de a tine bine
fraiele propriei lui dorinte devastatoare. T§i dadea TnsS seama
ca nu va mai rezista mult acestui ..experiment".
ZSmbi u§orcand o vazu pe Victoria oprindu-se Tn multiple
pentru a arunca o privire critica, apreciativa Jess’icai
Atherton. Apoi o vazu schit3nd un zdmbet foarte atragator
§i continuandu-§i drumul. L§nga el, Jessica Ti vorbea pe un
ton confidential.
132 AMANDA QUICK

- §tii, Lucas m-am gandit cateva clipe daca Victoria e

persoana potrivita. E adevarat ca legaturile ei sociale sunt
excelente §i ca averea ei e considerabila, dar nu sunt deloc
sigura ca e man&vrabila.
- Nu-ti fie teama, Jessica. Cred ca am sa m i descurc.
Lucas Tnclina din cap spre Victoria Tn timp ce ea se
apropia §i continua pe un ton egal.
- Buna seara, domni§oar£ Huntington. Ce coincidenta
sa ne TntSinim aici la Ridley. E §i matu§a cu dumneavoastra?
Lilnga el, Jessica T§i Tndrepta corpul §i T§i Tnchise gura.
imediat.
- Desigur, spuse Victoria. Am lasat-o sa vorbeasca cu
Lady Ridley. Buna seara, Jessica. Ce rochie minunata. Ce
rfl&i faci?
Jessica se Tntoarse repede spre ea §i zdmbi cu o gratie
deliberate
- Foarte bine, muitumesc. §i tu?
- A m fost u§or indispusa Tn ultimele zile, spuse Victoria
cu un Hear de avertisment Tn ochii Tndreptati o clipa spre
Lucas.
- Tmi pare rau, spuse Jessica.
- A, nimic grav. O mica problema de digestie. Ma tem ca
apetitul meu este adesea afectat de starea mea de spirit §i
marturisesc ca am fost Tntr-o dispozitie nu prea buna Tn
ultimul timp. §i tie §i se Tnt§mpla la fel cand e§ti Tntr-o
dispozitie rea, nu?
- Da, mi se Tntampla §i mie sa-mi dispara complet pofta
de mdncare cand sunt indispusa. §i deseori ma doare §i
capul, spuse Jessica.
- Nici nu-i de mirare. E§ti atat de Tntelegatoare, at3t de
sensibii§, Jessica. Spre deosebire de altii, adauga Victoria
uit§ndu-se la Lucas.
Lucas reu§i sa lase impresia ca nu observase nimic rau.
- Sper ca va simtiti mai bine, domni§oara Huntington.
- A, ma voi simti mult mai bine, Tndata ce voi avea ocazia
sa rezolv o mica problema care ma framSnta de catva timp.
 CAPITULARE 133

- §tiu ce vrei sa spui, interveni Jessica, saritoare.

Digestia devine mult mai buna dupa ce-ti recapeti lini§tea
sufleteasca.
- E cat se poate de adevarat.
ZSmbetuI Victoriei ar fi Tntunecat §i soarele. §i era atintit
direct asupra lui Lucas.
- Lord Stonevale, a§ dori sa stam putin de vorba.
- Sunt la disp^zitia dumnevoastra, domni§oara Hun­
tington spuse el, dar nu facu nici un gest pentru a se
Tndeparta de Jessica; din contra, mai lua o mica Tnghititura
de §ampanie.
- Despre ce anume doriti sa discutam? Tntreba el.
Victoria T§i drese glasul semnificativ §i arunca o privire
spre Jessica. - -
- O problema marunta, mitord. E vorba de o conferinta.
§tiu cat de mult va intereseaza conferintele.
- Depinde. Este pe o tema §tiintifica?
- Absolut. Cred c-ar putea fi clarificata drept o tema de
cercetare intelectuala.
- Atunci bineTnteles ca ma intereseaza, spuse el, scotand
ceasul din buzunar. Din pacate Tnsa am o TntSlnire cu un
prieten la Glub §i ma tem ca deja am TntSrziat. Transmiteti
va rog matu§ii dumnevoastra ca voi fi Tntotdeauna bucuros
sa particip la conferintele Societatii §i ca o a§tept cu
nerabdare pe urmatoarea, indiferent de tema. Acum va rog
sa ma scuzati, domni§oara Huntington, Lady Atherton.
Lucas Tnclina capul politicos spre ambele femei §i ie§i
din sala de bal.
Nu era prima ie§ire de genul acesta Tn ultimele cateva
zile. Lucas z§mbi Tn timp ce oprea o trasura. Evitase Tn mod
deliberat Tncercarile asidue ale Victoriei de a-i vorbi Tntre
patru ochi.
Strategie.
Era sigur ca §tie care va fi subiectul discutiei c§nd Victo­
ria va reu§i Tn cele din urma sa ramdna singura cu el.
Era aproape sigur ca, ceea ce dorea Victoria era sa guste
mai mult din genul de cercetare intelectuala al carui Tnceput
134 AMANDA QUICK

TI facuse Tn noaptea aceea Tn trasura, dupa vizita la „Porcul

Verde".
Lucas T§i spuse pentru a mia oara ca nu trebuie sa cedeze
u§or. Tn fond, gandi el facdnd o grimasa, Tn timp ce trasura
se oprea Tn fata treptelor clubului sau din St. James Street,
dorea ca doamna sa-l respecte §i dupa aceea.
Dar exista un alt element mult mai serios de luat Tn
considerate. Avea o raspundere fata d^Vicky. Ca viitor sot
era obligatia lui s-o protejeze. Daca’ ar face dragoste cu ea,’
s-ar na§te’un nou rise. Putea ram§ne Tnsarcinata.
Se g£mdi ca ar trebui sa foloseasca aceasta posibilitate
ca pe o noua tactica. Poate ca la Tnceputul legaturii lui cu
Victoria ar fi facut asta. Acum Tnsd voia ca ea sa vina la el
din proprie initiativa. Voia ca ea sa-l doreasca destul de mult
pentru a-§i as’uma riscul de a capitula complet. Voia ca Vic­
toria sa se marite cu el pentru ca TI iubea §i nu pentru ca
trebuia.
Lucas dadu din cap ganditor. Ceva Tn toata aceasta
curtare a Victoriei ameninta sa-i transforme mintea lui
(impede, clara de soldat, Tntr-un terci romantic.
Sala de jocuri a clubului era mult diferita ca aspect de
tripoul unde o dusese pe Victoria. Aici nu erau primiti decat
domnii defamilie buna §i cu reputatie irepro§abila. Atmosfera
din jurul meselor lacuite Tn verde era mult mai calma §i mai
aristocratica. Dar mizele erau mai mari aici Tn St. Jam es.
Street decat la periferie iar potentialul de dezastru era enorm.
Dar §i potentialul de profit era la fel de mare, §i de vreme
ce jocul era cat de cdt onest Tn acest mediu, Lucas venea
aici pentru a-§i c3§tiga existenta.
- Hei, Stonevale, am o vorba cu tine.
Ferdie Merivale se ridica Tn picioare §i veni repede
spre el.
Lucas lua o sticia de Claret §i T§i turna Tn pahar. Ridica o
spranceana spre Merivale §i se Tntreba daca avea sa urmeze
o provocare la duel pentru ca TI luase cu forta de la Porcul
Verde. Apoi se gandi cum ar explica o asemenea situatie
doamnei care TI bagase Tn aceasta Tncurcatura, Tn prim’ul
 CAPITULARE 135

rand. „Apropo, Vicky, tinerelul pe care ai insistat sa-l salvez

s-a hotarSt sa ma ucida maine dimineata".
Cel putin Molly, fetita de la tara, fusese expediata acasa
§i n-avea sa se Tntoarca prea curand.
- Ce este, Merivale?
Ferdie se mro§i la fata §i T§i trecu un deget pe sub
marginea gulerului s3u malt. Privirea lui Tnsa era hotarata §i
directa.
- Am vrut sa va muitumesc, milord.
Lucas stranse u§or ploapele, mut de uimire.
- Serios? Ptentru ce?
- Pentru interventia de acum cateva seri, continua
Merivale vesel. Cred ca n-am fost prea TncantatTn momentul
acela. Bausem cateva pahare de Claret Tnainte de a Tncepe
jocul, Tntelegi cum vine...
- Pahare sau sticle?
- Sticle, recunoscu Ferdie mohorat. Tn orice caz n-aveam
cum sa §tiu ce fel de reputatie are Puddingstone. Am aflat
ca oamenii respectabili nu se a§eaza la masa de joc cu el.
- Oamenii inteligenti, TI corecta Lucas. Ma bucur ca ti-ai
dat seama ce hram poarta. N-am sa te plictisesc tinindu-ti
un discurs pe tema responsabilitatii fata de numele §i mo§ia
ta, dar Tti recomand sa te gande§ti de’doua ori Tnainte de a
risca mai mult decat poti pierde Tntr-un joc de carti, indiferent
cu cine joci.
Merivale zambi.
- E§ti sigur ca n-ai s§ ma plictise§ti facandu-mi morala?
E total inutil. Mi-a mai facut §i mama de cateva ori.
Lucas zambi.
- Scuza-ma. Cred ca am petrecut prea mult timp Tn
armata. M-am obi§nuit sa dau ordine tinerilor ofiteri. §i nu-i
nevoie sa-mi multume§ti, Merivale. Ca sa*ti spun drept,
aveam alte treburi’m momentul acela.
- Atunci de ce v-ati deranjat?
- Pentru ca... prietenului cu care eram i s-a facut mila §i
mi-a spus sa fac cumva. l-am facut pe plac. Asta a fost tot.
136 AMANDA QUICK

- Nu cred asta nici o clipa, domnule. Ati fost extrem de

amabil §i m-ati scos dintr-o situatie Tn care a§ fi putut pierde
enorm. Vreau sa §titi ca va sunt recunoscator.
Ferdie Merivale se Tnclina u§or §i se Tntoarse Idnga
prietenii lui la bar.
- Lucas clatina din cap Tn tacere uimit. Victoria avusese
dreptate. Ferdie Merivale nu era un b3iat rau, Tn fond. Daca
continua a§a, t3narul avea sa faca cinste titlului §i familiei
sale.
Asta Tnsa nu compensa faptul ca din cauza lui, Victoria
fusese aproape calcata de o trasura. De fiecare data cand
T§i amintea teribila scena, era strabatut de un fior rece.
Facu un efort §i se scutura de acest fior. Avea lucruri mai
importante de facut acum. Lua sticla de Claret §i traversa
camera pentru a vedea cine joaca. Trebuia sa-§i mareasca
rezervele financiare pentru ck orice mi§care Tn sfera sociata
a Victoriei era extrem de costisitoare.
Lucrul cel mai neplacut Tn povestea asta era faptul ca
banii pe care Ti cheltuia pe toate aceste nevoi sociale care Ti
serveau de camuflaj, nu puteau fi investiti Tn pamanturile
Tnfometate de la Stonevale.
Lucas se consola cu gandul ca uneori omul trebuie sa
ri§te daca vrea sa obtina un profit mai mare.
Cur3nd gasi ceea ce cauta - un joc de whist Tn care
miza era destul de mare pentru a acoperi nevoile lui
financiare. Lucas se a§eza §i puse sticla pe masa.
De fapt, avea sa bea foarte putin Tn seara asta. Tnvatase
de multa vreme ca o minte limpede Ti dadea un avantaj ’cert
Tntr-un joc Tn care adversarii lui preferau sa se fortifice cu
nenumarate sticle de Claret sau Porto. Sticla de Claret pusa
la Tndemana era doar un camuflaj.
Mult mai tarziu, dupa patru ore de joc, Lucas calcuia ca
avea destui bani pentru a-§i plati partial croitorul §i cizmarul
§i Ti mai ramanea ceva §i pentru a-§i mentine servitorii cateya
saptam ani. Se scuza §i se duse s’a-§i ia palaria §i
haina.
 CAPITULARE 137

T§i dadu seama ca era obosit. Intensitatea §i concentrarea

cu care juca TI lasau adesea epuizat. Dar §tia ca tocmai
intensitatea §i concentrarea erau elementele care TI ajutau
sa ca§tige Tn mod sigur.
Era la moda printre barbatii din lumea bun3 sa joace
haotic §i fara prea multa jude’cata sau analiza. Jocul era
doar unul din modurile cuiva de a-§i etala bogatia §i stilul, o
metoda de a mari sentimentul puterii §i masculinitatii §i de
a-i impresiona pe ce) din ju r cu sdngele lui rece.
Pierderile masive erau privite cu dispret suveran ca §i
cum banii nu msemnau nimic. Dar se §tia ca unii jucatori
plecau acasa §i T§i trSgeau un glont Tn cap dupa o noapte
dezastruoasa la carti.
Lucas prefera sk ca§tige §i se straduia din rasputeri
pentru asta. Un om priceput la strategie putea prospera la
mesele de joc.
Era aproape de u§a cand TI zari pe Edgeworth privindu-l
de I3nga §emineu. Neplacerea din ochii lui era aproape
palpabila, dar asta nu-l afecta. Sentimentul era reciproc.
Nu-i paruse deloc rau cand TI u§urase de o suma
considerabila cu vreo doua saptamani Tn urma. Dar nici nu
mai voia sa joace cu el vreodata.
- Buna seara, Stonevale. Cum o mai duci cu scandaloasa
ta mo§tenitoare? spuse Edgeworth suficient de tare pentru
a fi auzit de Lucas. E o tanara foarte interesanta, nu?
Lucas contempla expresia lui provocatoare §i se Tntreba
daca era cazul sa-l ignore sau nu. Poate ca nu. TSnarul
Merivale §i prietenii lui auzisera remarca §i Tntorsesera deja
capetele sa vada cum va reactiona.
- Nu discut despre femei respectabile cu cei- de teapa
ta, Edgeworth, spuse Lucas bl3nd. §i daca ma gdndesc
mai bine, n-a§ discuta cu tine despre nici un fel de femei.
- Se spun.e cS dama n-are nici o intentie de a se marita,
continua Edgeworth, ignorSnd avertismentul clar din vocea
lui Lucas. De vreme ce casatoria este exclusa, probabil ca
ai alte scopuri cu domni§oara Huntington. Sunteti vazuti at§t
138 AMANDA QUICK

de frecvent Tmpreuna Tncdt cineva nu se poate abtine sa

nu faca anumite speculatii Tn iegStura cu natura refatiflor
dintre voi.
Jatei ce pate§ti daca al reputatia ca nu te enervezi u§or“,
gandi Lucas indispus. Faptul ca’ nu-i ceruse socoteala lui
Edgeworth pentru joc necinstit Tn noaptea aceea celebra, Ti
daduse acestuia curaj.
Ganditor, Lucas lu§ o Tnghititura de Claret, con§tient de
atentia celordin jur. Merivale §i prietenii lui stateau Tncruntati,-
a§te’p t§nd sa vada cum va reactiona Lucas la insulta
stravezie adusa virtutii Victoriei. .
- Un om Tntelept ar trebui sa se abtina de la speculatii
pe seama actiunilor domni§oarei Huntington, spuse Lucas.
In afara de c’azul Tn care bineTnteles, nu e pregatit sa se
Tnfati§eze Tn zori la Clery Field Tn’sotit de martori.
Mica scena compusa din Edgeworth, Merivaile §i prietenii
sai Tngheta brusc.
Edgeworth TI privi pe Lucas printre ploapele coborate.
- Ce vrea sa zica asta, mai precis, Stonevale?
Lucas Ti adresa zambetul lui cel mai subtire §i mai rece.
- Exact ceea ce se Tntelege. Sunt Tn stare dupa cum §tii,
sa tree cu vederea o mica neregula la jocul de carti, dar
sunt necrutator cu cel ce Tncearca sa Tntineze onoarea unei
tinere inocente. Te las sa iei singur decizia, Edgeworth.
Edgeworth se departa de §emineu, cu fata ro§ie de furie.
- Sa te ia dracu’, Stonevale! Bastard nenorocit. Crezi ca
norocul o s£ te tina ve§nic?
Se rasuci pe’calcSie §i ie§i repede din camera.
Merivale §i prietenii lui privirS cu gura cascata Tn urma
lui Edgeworth. Lucas lua o Tnghititura zdravana de Claret.
Se considera norocos ca Edgeworth nu joaca niciodata cu
carti nemdsluite.
- Pe Dumnezeul meu, spuse Merivale, §terg§ndu-§i
fruntea cu o batista, am crezut o clipa ca voi fi pentru prima
oar§ invitat sa fiu martor la un duel. L-ati pus bine la punct,
domnule. Nu putem perm ite ca numele domni§oarei
Huntington sa fie mentionatTn maniera asta.
 CAPITULARE 139

- §i eu zic la fel, spuse prietenul lui Merivale. Domni§oara

Huntington e o femeie foarte decenta. A dansat cu mine la
primul meu bal c3nd eram absolut sigur ca o sa ma fac de
r3s pe ringul de dans. Dup§ cateva dansuri m-am simtit
mult mai Tncrezator. Tn plus, odata ce fusesem vazut cu ea
n-am mai avut dificultati Tn gasirea altor partenere.
- A fost extrem de draguta cu sora mea, adaugi Merivale.
Sarmana Lucinda, a fost cuprinsa de o Tngrozitoare timiditate
cand §i-a facut intrarea Tn lume anul trecut. Era Tnlemnita
de spaima, s-ar putea spune. Dar domni§oara Huntington a
luat-o sub aripa ei §i i-a aratat cum sS se descurce Tn
societate. Mama i-a ramas foarte recunoscatoare, sa §titi.
Ca prietena a domni§oarei Huntington, Lucinda a primit dupa
aceea multe invitatii.
- Edgeworth a dat imediat Tnapoi, este? zise celalaltt3n3r
entuziasmat. Dar, Tn fond, am auzit ni§te zvonuri Tn ultimul
timp cum ca insul nu joacd cinstit nici un fel de jocuri.
- Eu cred, domnule, spuse Merivale Tncet, c§ Edgeworth
e putin suparat din cauza acelei scene de la masa de joc de
acum cStva timp. Toata lumea §tie ca sunteti un jucator mult
prea bun pentru a scapa un Tntreg pachet de c3rti de joc pe
podea din gre§eala. Dupa ce ati cerut un pachet nou §i ati
Tnceput sa c3§tigati, oamenii au Tnceput sa-§i puna Tntrebari
Tn legatura cu norocul lui Edgeworth de mai Tnainte. Are din
ce Tn ce mai multe probleme sa fie primit la mesele de joc.
Nu m-ar mira dac3 Tn curSnd ar fi dat afara din toate
cluburile.
- Interesant, spuse Lucas d3nd u§or din cap spre cei
doi tineri. Acum va rog sa ma scuzati, dar trpbuie sa plec.
O clipa mai tSrziu, Lucas cobora treptele de la intrarea
clubului §i facea semn unei trasurk Tnauntru, se Iasa pe spate
§i rasufla adanc. Avea nevoie sa reflecteze. 1
T§i freca barbia ganditor §i privi Tn noapte. Jocul acesta
cu Victoria devenea din ce Tn ce mai riscant. Tn afara de
pericolele fizice foarte real© ale aventurilor lor nocturne,
aparuse acum §i riscul compromiterii ei. Uciderea lui
140 AMANDA QUICK

Edgeworth Tn duel n-ar fi fost de ajuns pentru a pune capat

barfelor, odata pornite.
Nu putea accepta ca Victoria sa fie jignita, T§i spuse
Lucas, posomorat. Lucrurile ajunsesera Tntr-un punct critic.
Exista riscul de a fi descoperiti cu fiecare ie§ire nocturna §i,
de fiecare data c§nd erau vazuti Tmpreuna la petreceri sau
Tn pare, se iscau vorbe.
Lucas o cuno§tea destul de bine acum pe Victoria pentru
a-§i da seama ca ea ar gasi probabil o cale de a ie§i singura
Tn caz ca el ar refuza s-o mai Tnsoteasca Tn aventurile ei.
Victoria capatase o mare Tncredere tn sumara ei deghizare
Tn baiat.
Mai exista §i o alta posibilitate, reflecta Lucas. Daca n-o
mai Tnsotea el, Victoria ar putea foarte bine gasi un alt barbat
care ar face-o. §i acesta era un gand de nesuportat.
Lucas T§i masa absent piciorul Tn timp ce analiza propria
lui logica. Era clar ca trebuia sa puna capat acestpr lucruri
periculoase curand. Singura solutie era sa se Tnsoare cu ea
cat mai repede posibil.
*•
* *

Doua zile mai tdrziu Lucas T§i Tncruci§a bratele pe piept

§i se Tncrunta amuzat spre Victoria, care se foia fara
astSmpar pe scaun I3nga el. Victoria se prefacu ca nu vede
privirea lui dojenitoare Tn momentul Tn care T§i aranja fustele.
Langa Victoria statea Cleo Nettleship, atenta la vorbitor,
un anume Sir Elihu Winthrop care tinea o prelegere incitanta
intitulata „0 enumerare a principii’lor cultivarii hri§c§i“.
Pentru Lucas conferinta era interesanta. Se gandea deja
sa cultive hri§ca pe o parte din terenurile de la Stonevale.
Planta era un furaj excelent pentru vite §i oi §i dupa Winthrop,
era consumatjJ §i de oamehi, pe continent.
Desigur, toata lumea §tia ca oamenii de pe continent
mananca virtual orice; Totu§i existau perioade de lipsa de
grau §i Tn Ahglia iar hri§ca putea oferi o salvare pentru
oamenii lui.
 CAPITULARE 141

Victoria Tncepu s§ bat§ u§or din picior, impacientata,

Lucas §tia ca n-ar trebui probabil s-o judece prea aspru.
Avea evident aJte planuri pentru dupa amiaza asta §i Lucas
era sigur ca §tie ce o facea atat de nervoasa.
T§i ascunse un mic zambet de satisfactie. N-avea absolut
nici o intentie dea u§ura situatia fetii.Acum ca o prinsese Tn
lat, domni§oara trebuia sa se straduiasca ceva mai mult
pentru a ajunge la liman.
Pentru o clipa se Iasa cople§itde amintirea vie a pasiunii
ei fierbinti, dar cdnd simti sub pdntec reactia corpului sau,
T§i conce’ntra din nou Tntreaga atentie asupra vorbitorului.
Winthrop se lansase acum Tntr-o analiza detaliata a diferitelor
metode de Tngra§are a pamantului cultivat cu hri§ca.
- A fost foarte instructiv spuse Lady Nettleship la sfar§itul
conferintei. De§i pe mine ma intereseaza mai mult prelegerile
despre plante exotice, e bine totu§i sa cuno§ti cele mai noi
tehnici folosite Tn agriculture. Ti-a placut, Lucas?
- Foarte mult. Va muitumesc Tnca o data ca-m-ati anuntat
sa vin la prelegerea de astazi.
- Cu placere. E§ti gata de plecare, Victoria?
- Da, matu§a Cleo, spuse Victoria, care se afla deja Tn
picioare §i T§i strangea lucrurile.
- Mai stai putin. Nu trebuia sa dam buzna afara chiar
a§a. Am vazut vreo doua persoane cu care a§ vrea sa stau
de vorba putin, spuse Cleo privind Tn jur cu entuziasm. MS
Tntorc imediat.
Victoria arunca o privire semnificativa pe sub pleoape
spre Lucas Tn timp ce porneau spre u§a salii. Lucas o privi
la randul lui Tncantat de modul Tn care arata Tn fermecatoarea
ei jacheta scurta pusa peste rochia alba, de muselina. Era
foarte draguta, aprecie el cu un sentiment de mdndrie
posesiva. O conduse politicos catre ie§ire salutand cu o
mi§care a capului pe unii membrii ai Societatii, cu care se
Tmprietenise.
Ie§irea din sala necesita oarecare timp Tntrucdt unii se
opreau pentru a sta de vorba. Lucas o simtea pe Victoria
fierband de nerabdare langa el.
142 AMANDA QUICK

- Nu ti-e bine? Tntreba el Tn timp ce stateau Tn cadrul u§ii

a§tept§n’d-o pe Lady Nettleship.
- Ba da, dar trebuie sa vorbesc ceva cu tine.
- Deci, ai o problem!, totu§i?
- N-am nici o problema. Vreau doar sa vorbesc cu tine
Tntre patru ochi §i n-am avut ocazia s-o fac din noaptea
cand... SeTntrerupseTmbujorata.Apoi T§i drese glasul vesela
§i termina propozitiunea: Din noaptea Tn care am fost la
„Porcul Verde".
- Apropo de asta, m-am TntSlnit cu Ferdie Merivale la
club seara trecuta. Trebuie sa §tii ca nu era suparat pe mine
a§a cum ma a§teptam eu. Chiar mi-a multumitca l-am salvat.
Se pare ca i-a venit mintea la cap §i T§i da seama ca are
anumite obligatii.
Chipul Victoriei se lumina o clipa.
- Ma bucur. Tntotdeauna mi-au placut Ferdie §i sora lui.
- Pacat eg nu-i pot spune ca lectia asta ti-o datoreaza
tie. Daca nu erai tu, l-a§ fi lasat Tn plata Dom'nului.
- Pentru ca erai prea ocupat cu protectia mea, spuse
Victoria cu o loialitate mi§catoare. Altminteri sunt convinsa
ca ai fi facut ceva pentru el. §i ai ajutat-o foarte mult §i pe
micuta Molly.
Lucas z§mbi fortat.
- Vii la Foxton Tn seara asta?
- Da, dar §tii ce greu e sa fim singuri Tntr-o aglomeratie
ca aceea. Ce-arfi sa vii Tn pare maine dupa amiaza?Am sa
fac tot posibilul sa vin §i eu.
- Orient de mult a§ dori, nu pot. Am deja un alt program.
Fata Victoriei se Tntuneca.
- Ai alt program? E§ti sigur ca n-ai putea veni, a§a, pentru
cateva minute, Tn jur de ora cinci?
Lui Lucas Ti era mila de ea. Sarmana era atdt de departe
de tarm Tncat acum nu mai putea sa iasa la liman singura.
Lucas se gandi acum s-o salveze.
- Nu-mi place sa ealarese Tn pare dupa-amiaza. E prea
multa lume.
 CAPITULARE 143

- Da, §tiu, dar trebuie sa-ti vorbesc. Daca nu vrei Tn pare,

vino diseara Tn gradina. Putem discuta acolo.
Apoi, coborSnd vocea, adauga:
- E foarte important; Lucas.
- Ma tem ca Tn seara asta nu sunt disponibil pentru micile
noastre aventuri. Lucrurile astea trebuie planificate din timp.
- La naiba, Lucas, §uiera ea u§or. Nu ma ggndesc la o
aventura. Vreau sa te vad. §i ti-a§ fi recunoscatoare daca
mi-ai gasi §i mie un loc Tn programul tau.
Lucas o privi u§or surprins.
- Pari cam indispusa, domni§oara Huntington.
Victoria se foi.
- Sunt indispusa, milord. E§ti un om extrem de dificil.
- Ma gSndesc doar la reputatia ta, Victoria, trebuie sa
fim foarte atenti, spuse Lucas uitdndu-se Tn jur pentru a-§i
Tntari spusele.
- Nu-mi pasa de ea. Trebuie sa vorbesc cu tine.
Lucas era nedumerit§i chiar un pic tulburat de insistenta
ei. Era clar ca Victoria ajunsese la capatul rezistentei. Iar el
era mai mult decat pregStit pentru urrriatoarea etapa a
relatiilor lor. Era momentul sa puna capat frustratiei lui
§i a ei. - .,
- Foarte bine, spuse Lucas, ca §i cum ar fi reflectat
profund la Tntreaga situatie. O sa ma uitTn agenda sa vad
daca am cateva minute dispohibile sa neTntalnim Tn gradina
pe la miezul noptii. E§ti multumita?
-r Muitumesc. Sunteti foarte amabil, milord.
Lucas se feri ca §i cum ascuti§ul limbii -ei i-ar fi taiat o
felie de carne.
- Pentru putin.
- Tncep sa cred ca te joci cu mine, Lucas.
Lucas ridica sprancenele. Trebuia sa tina cont ca femeia-
era extrem de isteata.
- Am sa fac tot posjbilul sa fiu Tn gradina la ora obi§nuita.
Acum, scuza-ma o clipa, l-am vazut pe Tottinghan acolo Tn
colt. A promis ca-mi da un exemplar din „§tiintele naturale
144 AMANDA QUICK

§i fosilele din Selborne". Sunt nerabdator s-o citesc de c§nd

mi-a ppmenit despre ea.
- Nu-i nevoie sa-l deranjezi peTottingham, milord, spuse
Victoria pe un ton de gheata. Daca vii diseara la Tntainire
am sa-ti Tmprumut exemplarul meu.
Lucas T§i dezgoli dintii.
- Victoria mea scu’mpa, nu cumva Tncerci sa ma
mituie§ti?
Victoria se Tmbujora mai tare §i Ti Tntoarse spatele plecand
Tn cautarea matu§ii ei.
 Capitolul 8

Lucas o vazu a§tept§ndu-l sub un pom imediat ce ajunse

pe creasta ziduiui gradinii. Arata ca o fantoma eleganta
Tnvaluita Tntr-o capS de catifea maro captu§ita cu satin
galben. Era aceea§i capa pe care o purtase mai devreme
la serata de la Foxton.
CoborT de pe zid cu grija, lasandu-§i greutatea corpului
pe piciorul drept §i folosindu-l pe cel stdng pentru a-§i
mentine echilibrul. Dar chiar §i a§a, scurta saritura Ti dadu
un junghi Tn .piciorul bolnav. A§a-i trebuie daca se apuca sa
sarS garduri, gandi el.
Se TndreptS, mas§ndu-§i Tncet vechea rana §i
Tntrebandu-se cum de ajunsese sa joace dupa cum Ti c§nta
Victoria, atata timp. Se lasase dus cu zaharelul.
Era timpul s-o duca Tn pat §i sa faca dragoste. A rfi preferat
sa faca asta dupa casatorie, dar neexistand aceasta posi-
bilitate, se va multumi cu ceea ce poate obtine. Doar gandul
de a putea petrece o noapte cu Victoria Tn pat Tn loc sa
umble aiurea Tn trasuri Tnchiriate §i sa cocheteze cu riscul
unui dezastru era destul pentru a-i alina durerea din picior
§i a-i da Tncredere ca patul va conduce la casatorie.
- Lucas?
- Vocea ei se auzi ca o §oapta slaba Tn timp ce Tnainta
spre el prin iarba umeda. Cdnd T§i ridica fata ascunsa sub
gluga §i se uita la el cu o expresie de vulnerabilitate, Lucas
simti cd-i tresalta inima.
Gemu §i T§i baga m§inile pe sub gluga ei pentru a-i
cuprinde fata. Fara un cuv§nt T§i cobori capul pentru a gusta
146 AMANDA QUICK

flamand din gura ei. C3nd Tn cele din urma o elibera, Thtregul
lui corp era Tncordat §i plin de dorinta.
- Doamne, ce greu mi-a fost sa te vad dans§nd cu altii
la balul lui Foxton Tn seara asta, murmura el cu gura Tanga
gatul ei.
- Lucas, te rog, nu ma mai saruta a§a Tn seara asta.
N-avem timp. Matu§a se Tntoarce curand. l-am spus ca ma
doare capul cand am plecat de la Foxton. Probabil c-o sa
urce direct Tn camera mea sa vada cum ma simt, imediat ce
ajunge acasa.
- Ce anume era atat de important pentru a-ti risca din
nou reputatia Vicky?
Victoria se Tnfa§ura mai str§ns Tn capa de catifea,
privindu-l curajoasa Tn ochi.
- Am crezut ca Tmi va fi u§or sa-ti spun, dar vad ca nu-i
u§or deloc.
Lucas ar fi dorit s-o stranga la piept §i s-o asigure ca nu
era nevoie sa spuna nimic, dar rezista acestei tentatii.
Trebuia sa faca ea pasul acesta. Strategie, T§i spuse el,
posomorat.
Strategie §i o dorinta disperata de a nu fi Tnvinovatit mai
tarziu c-o sedusese. Era mult mai bine pentru amandoi ca
ea sa faca pasul spre pat.
- Te ascult iubito.
Victoria T§i ridica barbia, hotarata.
- M-am gandit foarte mult Tn ultimul timp...
- Uneori nu-i bine. Eu am ajuns la concluzia ca prea
multa gandire Tti tulbura mintea.
- Pai a mea e deja tulbure...
Se Tndeparta de el §i Tncepu sa se plimbe Tnainte §i Tnapoi
prin iarba umeda. Parea sa nu-§i dea seama ca vdrful
pantofilor ei de satin Tncepusera sa se ude.
- Am Tncercat sa analizez lucrurile Tn fel §i chip, de una
singura, continua ea. Cred ca-ti dai seama ca n-a§ putea
discuta subiectul asta Tn mod deschis cu nimeni, nici macar
cu matu§a mea, din motive pe care le Tntelegi desigur.
 CAPITULARE 147

-Tnteleg, spuse el grav. Exista unele lucruri pe care nu

le putem discuta nici macar cu cei mai apropiati noua.
- Exact, spuse ea pornind Tn directie opusa. Ti-am zis
ca nu vreau sa ma marit... Mi-am dat seama Tn ultimul timp,
totu§i, ca nu sunt total Tmpotriva unei... unei legaturi
romantice cu un barbat.
-Tnteleg.
- MS bucur, pentru ca acest lucru e foarte greu de
exprimat Tn cuvinte, spuse ea Tntorcandu-se §i pornind
Tnapoi. Tti... Tti aminte§ti ce s-a Tntamplat Tn noaptea aceea
Tn trasura dupa ce am plecat de ia „Porcul Verde“?
- Foarte clar.
Victoria T§i ascunse mai bine capul Tn gluga.
- Am fost surprinsa cand am Tnteles ca legatura dintre
un barbat §i o femeie poate fi atat d’e... intensa.
Lucas se amuza.
- Ma bucur ca a fost o experienta placuta pentru tine.
-P/Scuta?
Victoria se opri §i se rasuci spre el. Ochii ei pareau foarte
mari Tn lumina palida a lunii.
- A fost mai mult decat placuta, milord. A fost cam
enervanta Tn unele privinte, dar foarte, foarte emotionanta.
Surprinzator de placuta, de fapt.
Sinceritatea ei delicioasa TI fermeca.
- Ma flatezi.
- Deloc, spuse ea, relu3ndu-§i plimbarea. Lucas m-am
g§ndit muit §i am ajuns la concluzia ca vreau sa repet
experienta. Defapt, m-am hotarStsa merg pana la capat cu
aceasta experienta. Ca o pura cercetare intelectuala,
Tntelegi, nu?
-C erce tare intelectuala, repetS el Tncet. Cam a§a cum
ar fi colectionarea gSndacilor, nu?
- Da, cam a§a ceva.
- §i ai sa ma pui §i pe mine Tntr-o cutie dupa ce se termina
experienta?
Victoria se Tncrunta la el din interiorul glugii.
- Lucas, nu te juca cu mine. Vorbesc foarte serios.
148 AMANDA QUICK

- Da, Tmi dau seama.

- C a sa fiu sincera, a§ vrea sa stabilesc o legatura
romantica cu tine de genul celei pe care o are Isabel Rycott
cu prietenul ei Edgeworth.
- Doamne Sfinte, sper ca nu!
Victoria se opri §i se Tntoarse spre el cu o expresie §ocata,
st§njenita.
- Nu ma vrei?
Brusc, Lucas Tntelese cum Ti interpretase ea cuvintele.
Se apropie de ea §i o cuprinse scurtm brate, sarutdnd-o cu
patima atat de salbatica Tncat Victoria Tncepu sa tremure.
CSnd Tn cele din urma o elibera, Ti prinse fata Tn m3ini §i
privi Tn jos spre ea con§tient ca Tn ochi i se putea citi Tntreaga
forta a dorintei lui.
- Te vreau mai.mult decat orice am dorit vreodata Tn viata
mea. Sa nu uiti asta niciodata, Victoria. Indiferent de ce
urmeaza, prom’ite-mi ca n-ai sa uiti.
Victoria TI prinse de Tncheieturile m ainilor zambind
tremurat.
- §i eu te vreau, Lucas. N-am cunoscut niciodata o
nevoie ca asta pana acum. Te rog, fa dragoste cu hnine!
- O Vicky, o, Vicky, scumpa mea, capricioasa mea,
patima§a mea §trengarita!
O strivi la pieptul lui, ametit, cuprins de o ciudata
combinatie de patima, duio§ie §i'u§urare.
- Am sa fac dragoste cu tine pana cdnd ai.sa arzi ca un
rug §i atunci am sa mS lipesc de tine §i o sa ardem Tmpreuna.
- Asta nu mi se pare prea confortabil, milord, remarca
ea cu o voce Tnabu§ita Tn haina lui.
Lucas z3mbi.
- A§teapta §i ai sa vezi.
Victoria rase u§or §i Ti Tncolaci mijlocul cu amandoua
bratele, strSngandu-l puternic.
- Lucas, sunt at§t de emotionata...
- §i eu, §opti el, adiugdnd apoi deliberat: e aproape ca
§i cand ai fi consimtit sa te mariti cu mine.
Victoria deveni teapana.
 CAPITULARE 149

-Lu cas...
-A proape, am zis. Calmeaza-te, Vicky. Nu vreau sa te
sperii, dar trebuie sa §tii deja ca n-a§ fi Tmpotriva sa existe
Tntre noi ceva mai mult decat o legatura romantica. N-ai
vrea sa discutam despre casatorie Tn loc de o legatura
romantica? Tntreba el tinandu-§i respiratia, rugandu-se Tn
g§nd ca ea sd spuna da §i astfel totul sa devina foarte simplu.
- Muitumesc, Lucas. E foarte dragut din partea ta. E tQ-
tal inutil, dar foarte dragut. Apreciez realmente propunerea
ta pentru ca n-aveai nici o obligatie s-o faci, spuse ea
radioasa.
- Dar raspunsul e nu?
- BineTnteles. Dar Tnca o data Tti muitumesc.
Ridica fata spre el pentru a-§i lipi u§o’r buzete de ale lui.
Apoi Ti zambi luminos.
- Acum Hai sa vedem cum facem.
Respingerea oarecum deta§ata a propunerii lui TI irita.
Mica aventuriera credea ca putea obtine totul fara sa
plateasca nici un pret. Poate ca era momentul sa-i arate ca
povestea a£ta nu era atat de simpla §i u§oara cum T§i
imagina ea.
- Foairte bine. C§nd?
Victoria clipi.
- C§nd ce, milord?
- C§nd aranjam prima noastra TntSlnire ca amanti? §i
cum? Te-ai g§ndit la asta? Trebuie sa reflectam putin. $i
mai este §i problema locului, nu? Nu putem Tnchiria o trasura
§i sa ne plimbam prin Londra cateva ore, facelnd dragoste.
E c§t se poate de incomod §i n-a§ vrea ca vizitiul sa-§i dea
seama ce se4ntampia Tniauntru.
Expresia ei deveni din surprinsa, dezolata.
- A m crezut... am crezut ca ai sa te ocupi tu de asta.
Adica am presupus ca §tii cum sa aranjezijucrurile pentru
acest gen de Tntainiri, Lucas.
- Nu prea. N-am mai avut niciodata o legatura romantica
de o natura atat de intima cu o t§nara de genul tau. tn ge­
neral nu se face a§a ceva. Cel putin nu de catre barbatii
150 AMANDA QUICK

care se considera gentlemeni. Ma pui oarecum Tntr-o situatie

penibila,
Victoria gemu.
- Matu§a Cleo m-a avertizat ca nu rise numai reputatia
mea ci §i pe a ta.
- Serios?
Lucas nu fu prea surprins auzind ca Lady Nettleship
ghicise Tn ce directie batea vdntul. Se Tntreba care putea fi
pSrerea matu§ii Cleo Tn privinta asta.
- Lady Nettleship e o foarte buna observatoare. Cate­
goric nu-i place ideea ca tu sa te joci cu reputatia ta.
- Sau cu a ta, Lucas. Tnteleg cS nu-ti este u§or §i ca
exists anumite pericole. Nu sunt atat de proasta sS nu Tnteleg
asta.
- Eu te §tiu fata inteligenta, Vicky.
Victoria T§i mu§ca buza §i Ti a runcS o privire furi§a.
- Cred c i nu-i corect din partea mea sa-ti cer a§a ceva.
- Dupa cum ai spus, exista anumite riscuri.
Victoria scoase un suspin care suna foarte tragic.
- Ai dreptate. N-am dreptul sa-ti pun reputatia Tn pericol.
§ i nici pe a mea. Poate ar trebui s£ renuntam.
- Propunerea mea ofera o altemativa, Tncepu el prudent.
Victoria TI batu pe brat afectuos ca §i cum ar fi fost un
baietel bine intentionat.
- Propunerea ta de casatorie a fost foarte draguta, Lucas.
Ma tem Tnsa ca singura altemativa reals pentru mine este
sa mai a§tept cativa ani pana voi ajunge definitiv o fata
batrSnS. Atunci probabil ca nimSnui n-o sS-i mai pese prea
mult daca am chef sa urmez exemplul Isabelei Rycott. Te
rog, iarta-ma, Lucas. Regret ca am deschis discutia asta.
Lucas fu de-a dreptul alarmat vaz§nd ca ea da Tnapoi.
Ceea ce era mai rau, era faptul ca Victoria considera celibatul
ca singura altemativa, §i nu casatoria. Daca o scapa complet
din m3na, n-ar mai prinde-o niciodata. Tn plus, ea putea
gasi un alt barbat care n-ar ezita deloc §i ar iasa-o sa-§i
asume toate riscurile pe care le dorea.
 CAPITULARE 151

Lucas Tntinse mana brusc §i o prinse cu degetele de

barbie.
-V icto ria, daca o legatura romantica este ceea ce vrei
cu adevarat, atunci voi fi TncSntat sa ti-o ofer eu.
Zdmbetul ei brusc fu mult mai luminos iar ochii ei
stralucira mult prea tare, ceea ce parea s£ fie un triumf
feminin.
- In spiritul cercetarii intelectuale, milord?
UndevaTn mintea lui Lucas suna un clopotTntarziat. Privi
atent expresia de multumire de sine, veselS, TncSntata a
Victoriei §i Tn mintea lui’ se ivi gandul ca fusese abil tras pe
sfoara.
- A m crezut Tntotdeauna Tn beneficiile cercetarii
intelectuale, spuse el sumbu.
InjurSnd Tn surdina, Lucas sucomba Tn mrejele placerii
ei evidente. Incepea sa-§i dea seama ca Ti va fi ve§nic dificil
s-o refuze pe Victoria indiferent ce ar fi dorit de la el. Va
trebui sa-§i aminteasca pe viitor de slabiciunea lui Tn aceasta
privinta.
Cu regret se desprinsese din bratele ei, s3rutand-o
lini§titor pe v3rful nasului.
- Deci ne-am Tnteles. Acum, scumpa mea, ai face bine
sa intri Tn casa. Cred c-am auzit o trasura pe strada.
- O, Doamne, trebuie sa fie matu§a Cleo. Am plecat.
Se Tntoarse repede cu capa fluturand Tn jurul pantofilor
ei Tnmuiati de umezeala. Se rasuci Tnsa din nou spre el
Tncruntand sprancenele Tngrijorata.
- Fii atent cu piciorul, cand ai sa te cateri din nou pe zid.
Nu-mi place de loc povestea asta. Nu-ti face bine deloc.
- Sunt perfect de acord.
Nenorocitul de picior Tncepuse deja sa-l doara c3nd
trecuse zidul la venire. Acum trebuia s3-l treaca din nou.
- A§tept cu nerabdare noaptea Tn care acest catarat pe
ziduri nu va mai fi necesar. Noapte buna, Vicky.
- I n legatura cu planul nostru pentru primaTritainire...
Victoria se Tntrerupse §i privi nelini§tita spre u§a serei
Tntrucat auzise §i ea trasura din strada. *
152 AMANDA QUICK

- Nu-ti fie teama, Vicky tran§ez eu totul.

- Da?
Lucas se opri calare pe zid §i privi Tn jos spre fata ei
Tntoarsa Tn directie opusa. f§i Tnabu§i o noua TnjurSturS.
- Da, Vicky. Am sa ma ocup. E sarcina mea, nu?
-Tm i dai de §tire imediat ce ai pus totul la punct, da?
striga ea plina de speranta.
- Crede-ma, draga mea, vei fi prima care va afla.
t§i arunca piciorul peste zid §i sari jos Tn alee. Coapsa lui
protesta puternic iar §chiopatatul deveni mai pronuntat ca
de dbicei Tn timp ce se Tntorcea spre strada unde TI astepta
trasura. Tntr-un fel sau altul trebuia neaparat sa puna capat
acestui sport cu zidul.
Se uita de-a lungul strazii §i nu vazu pe nimeni. O traversa
§i porni spre colt. Aproape ca dadu peste omul care tinea
cutitul.
Insul paru la fel de surprins aceasta nea§teptata Tntainire.
Era evident ca pandise Tn Tntuneric a§teptandu-§i prada §i
nu-l auzise pe Lucas venind. Dar reactiona imediat,
aruncandu-se spre el, tinand cutitul Tn mana lasata Tn jos.
Lucas sari Tntr-o parte, Tnjuran’d cand simti piciorul bolnav
cedand. Cazu greu pe genunchiul bolnav §i se stradui sa
ignore durerea Tn timp ce ridica m£na pentru a prinde cutitul
atacatorului.
Omul racni furios§i surprins Tn momentul Tn care Lucas
se rostogoli pe spate §i trase puternic. Atacatorul se izbi cu
spatele de zidul casei din colt iar cutitul zdrangani pe pietrele
de pavaj.
Lucas contirvua sa se rostogoleasca, apoi se ridica Tn
genunchi §i Tn cele din urm§ Tn picioare sprijinindu-se cu o
mana de zid. Durerea Ti sfa§ia piciorul stdng.
T§lharul se mistui Tn Tntuneric lasand Tn urma lui doar
zgomotul de pa§i grei. Nu-§i lua nici macar cutitul,
-H e i, striga vizitiul alergand spre el d u p i ce-§i dadu
seama ca pasagerul lui era Tn pericol. Ce se-ntampla? Ati
pStit ceva, milord? Sunteti ranit?
-N u .
 CAPITULARE 153

Lucas T§i privi vestonul lui scump §i Injure din nou. Tocmai
platise o avere pentru el iar acum trebuia sa-§i cumpere-
altul.
- Un nenorocit care a§tepta pa vrunu’ sa-l u§ureze da
bani, declare vizitiul aplecandu-se pentru a lua cutitul. A
dracu’ scuia. Talharu era pus pa treaba, este?
- Da, spuse Lucas, dar nu ere prea clar ce fel de treaba
voia sa faca.
- Strazile nu mai e sigure nici pentru om nici pentru
animale, observa vizitiul. V-ati descurcat bine, milord. Am
vazut cum ati dat cu el de zid. Asta se-nvata la Academia
aia Jackson, da?
- Nu. Am Tnvatat asta singur.
Lucas porni spre trasura §i fu cat pe-aci sa cada din cauza
picioruiui care ceda din nou. Tncerca sa se gSndeasca la
sticla de porto care TI a§tepta Tn biblioteca.
- Hai, da-i drumul. N-am intentia sa ma amuz stand pe
strazi la ora asta, spuse el.
- Da, domnule. Da’ trebuie sa va spun ca n-am mai vazut
vr'un ins dan lumea buna sa se descurce a§a bine Tntr-o
lupta da strada ca dumneavoastra. Majoritatea nababilor
pa care i-am Tntainit au Tncasat-o rau,
*
* *

Victoria intra Tn camera §i Tnchise Tncet u§a Tn urma ei.

Apoi Tnchise ochii §i se rezema de lambriul din lemn. Inima
Ti batea repede iar picioarele pareau sa i se topeasca Tn
podea.
Reu§ise.
Fusese nevoie de mult mai mult curaj decat crezuse ea,
mai mult decdt T§i imaginase ca poseda, dar o facuse. Va
avea o legatura amoroasa cu Lucas Mallory Colebrook,
contele de Stonevale.
MSinile Ti tremurau cand se Tndeparta de u§a §i porni
putin nesigura spre fereastra pentru a privi afara Tn Tntuneric.
 154 AMANDA QUICK

Acum ca ?§i atinsese scopul dupa zile Tntregi de agonie,

se simtea foarte slabita. Existau foarte multe pericole atai
pentru ea cdt §i pentru Lucas.
Dar §ansa de a descoperi adevarata pasiune Tn bratele
lui Lucas merita orice rise.
Un om admirabil. Nu era un domni§or prostut, sclifosit,
sau un aventurier fcira inima. fi pasa de reputatia ei §i totu§i
acceptase dorinta ei de a evita casatoria. Nu urmarea averea
ei. O vroia doar pe ea.
„Doamne, ce gSnduri Tmi tree prin minte", T§i spuse ea.
„Se pare ca m-am Tndragostit de el. Da, sunt Tndragostita
de ei“. G3ndul acesta o facu sa i se taie respiratia.
Se Tnvalui toata Tn minunea acestei ultime aventuri. Sa
•iube§ti §i totu§i sa fii libera. Ce-§i putea dori mai mult o
femeie?
Ramase l§nga fereastra multa vreme privind Tn Tntuneric,
Tncercand sa vada Tn viitor;. Dar totul parea TnvaluitTn ceata,
lipsit de contur. Dupa multa vreme se duse la culcare.
fn zori se trezi §i se ridica Tn §ezut.
„Demon afurisit, am sa te trimit Tnapoi Tn iad. “
Cutitul.
Doamne Sfinte, cutitul.
Nu-§i aminti prea mult din co§marul care o trezise din
somn, dar amanuntele nu mai contau.Avusese npnumarate
vise asemanatoare Tn ultimele luni §i toate se terminau la
fel, las§nd-o tulburata §i speriata, umpldnd-o de un senti­
ment Tntunecat de pericol latent ce nu putea fi expliqat logic.
Cel putin de data gsta nu tipase, g§ndi ea, u§urata. Uneori
tipa Tn mijlocul acestor vise Tngrozitoare §i sarmana Nan
venea alergand sa vada ce este. ^
Se scula din pat. §tia din experienta ca lumina zilei va
Trideparta senzatia aceasta neplacuta. §i nici nu mai avea
rost sa Tncerce sa mai doarma, a§a ca T§i lua halatul.
Era o zi senina §i cur3nd lumina diminetii va navali Tn
sera. O zi perfecta pentru pictat. C§nd nu reu§ea cu altceva,
T§i gasea adesea lini^tea pierzdndu-se Tn arta ei.
 CAPITULARE 155

Se Tmbraca repede §i coborT la parter. Casa Tncepuse sa

se trezeasca la viata. Oauzea pe bucatareasa zdranganind
vasele Tn bucatarie.
§evaletul, cutia cu vopsele §i blocul de schite erau exact
unde le lasase. Ramase o clipa uitandu-se prin sera plina
de plante §i privirea Ti cSzu asupra unei splendide flori de
Strelitzia reginae.
Tn soarele diminetii floarea era o minunata combinatie
de auriu §i galben, o nuanta extraordinara de chihlimbar
iradiat cu albastru ad§nc.
I§Lmuta repede instrumentele Tntr-o pozitie din care sa
poata avea o perspective c3t mai buna asupra florii. ?§i
amintea cum o admirase Lucas atunci cSnd venise Tn prima
lui vizita.
Are s-o picteze pentru el, gdndi ea, strabStuta de un
impuls brusc. P3ruse sincer TncSntat de acuarelele §i
desenele ei pe teme botanice §i nu exista nici un dubiu Tn
privinta interesului s§u pentru horticulture. Poate c3 i-ar face
placere aceasta Strelitzia reginae ca memento al primei lor
nopti TmpreunS. Va fi darul ei pentru acea noapte
memorabilS.
Aproape ca un dar de nunta, g3ndi-ea involuntar. Dar
alunga repede aceasta idee §i se apuca de lucru.
Tabachera cu tutun de prizat o zari imediat ce deschise
cutia cu vopsele.
CSteva clipe ramase cu ochii la ea, uimita, §i se Tntreba
de ce ar pune cineva o tabachera Tn perfecta stare, Tn cutia
ei cu vopsele. Era la fel de ciudata prezenta acestui obiect
aici ca §i descoperirea acelei e§arfe monogramate pe clanta
u§ii serei cu cSteva nopti Tn urma.
Cu o u§oara, nelini§titoare senzatie de teama, Victoria
lua mica tabachera §i o examina atenta. Era o cutiuta frumos
lucrata dar nu ceva deosebit, cu exceptia literei W gravata
pe partea interioara a capacului.
O clipa simti c3 se sufoca. Facu un efort pentru a-§i aminti
ca nu crede Tn fantome, dar gandul ca cineva se deda la
acest joc macabru cu ea era mea mai neplacut decat
156 AMANDA QUICK

prezenta unei fantome. „§i chiar putin probabil", T§i spuse

ea, respir§nd adanc de cateva ori pentru a-§i calma nervii.
Trebuie sa fie rationala. Asta nu putea fi tabachera tatdlui ei
vitreg §i nici e§arfa nu putea sa-i apartina lui.
La mijioc trebuie sa fie o coincidenta bizara. Unul din
numero§ii cunoscuti ai matu§ii ei trebuie sa fi vizitat serg §i
a uitat e§arfa §i tabachera. E§arfa fusese gasita imediat dar
tabachera fusese pusa jos §i descoperita de ea abia acum.
Era singura explicate posibila pentru ca nimeni, dar
nimeni in afara de ea hu §tia ceea ce se Tntamplase cu
adevarat Tn noaptea aceea Tngrozitoare cand tatal ei vitreg
murise la piciorul scarilor.
*
* *

Patru zile mai't§rziu, Victoria se afla Tn sala de bal a

lordului Middleship privind marea de invitati, Tmbracati dupa
ultima moda. t§i dadea seama ca era nervoasa §i emotionata
ca o mireasa la petrecerea ei de nunta. Aceasta era noaptea.
§i, pentru ca nu avea intentia sa participe vreodata la
propria ei nunta, se hotari sa se’ distreze cat putea de bine.
Cu trei zile Tn urmS, Lucas Ti spusese calm ca facuse
toate pregatirile pentru prima lor noapte Tmpreuna. Planul
depindea de acceptarea de cStre matu§a Cleo, a unei invitatii
la o casa de week-end de la tara, o avertizase el. Dar asta
nu fusese o problema. Tn dimineata asta Cleo plecase vesela
la casa .de vacanta a uneia dintre cele mai bune prietene
ale ei.
—E§ti sigura ca nu te deranjeaza ca ramai singura o
noapte? o Tntrebase matu§a Cleo pentru a treia oara Tn timp
ce-§i lega boneta §i se pregatea sa se urce Tmpreuna cu
cateva bagaje Tn trasura ei de calatorie. .
- N-am sa fiu deloc singura, matu§a Cleo. Vor fi aici toti
servitorii inclusiv Nan. Am sa ma simt foarte bine. §tii ca
sunt invitata la balul lui Middleship diseara §i seratele lor nu
se termina niciodata Tnainte de zorii zilei. Voi ajunge acasa
dupa rasaritul soarelui iar tu ai sd te Tntorci dup§ amiaza.
 CAPITULARE 157

- Da, Tn fond ai aproape douazeci §i cinci de ani. Nimeni

n-are ce sa obiecteze ca stai singura Tn propria ta casa, o
noapte fara mine. Tn plus vei fi Tnsotita de Lady Lyndwood §i
de fiica ei la Tntoarcere, a§a ca totul e Tn regula.
Cleo o sarutase pe obraz §i se urease Tn trasura.
Victoria T§i fluturase m§na din capul treptelor apoi T§i Iasa
stomacul sa faca o serie de convuisii ciudate drept razbunare
fata de sentimentul ei de placere anticipate.
' Aceasta era noaptea. Nu mai putea da Tnapoi acum. Asta
era ceea ce dorise. Lucas era barbatul pe care TI dorea. Era
pe punctul de a Tncepe o legatura romantica cu barbatul pe
care TI iubea. Perspectiva ametitoare a acestui gen de
Cercetare intelectuala era de ajuns pentru a-i taia respiratia.
Venise momentul. Victoria porni s§-§i fac§ loc prin
multime Tndrept§ndu-se fara §ovaiala spre u§a. Probabil ca
Lucas o a§tepta.
- Pleci a§a,repede, Victoria? spuse Isabel Rycott
aparSnd langa ea din senin.
- Mai am §i alte aranjamente Tn seara asta, spuse Victo­
ria politicoasa. I-am promis unei prietene ca tree o clipa pe
la Bridgewater iar apoi mai am de mers undeva.
Isabel o batu dojenitor cu evantaiul pe Tncheietura
Tnmanu§ata a mainii ei, §i zambi misterios.
- Tnteleg foarte bine, dragS. Ai sa te duci de la o petrecere
la alta pana dai de contele tau, nu?
Victoria se Tmbujora.
- Nu §tiu ce vreti sa spuneti, Lady Rycott.
Isabel r§se u§’or, dar §i’ cu o ciudata nuanta de
amaraciune.
- Nu fi ru§inata, draga mea. Nu-i un lucru a tlt de rar sa
te simti atrasa spre un anumit barbat. Face parte din natura
femeii! Dar o femeie are grija sa-§i pastreze controlul asupra
emotiilor §i situatiei, tot timpul. T§i alege barbatii care nu
sunt prea puternici, care pot fi u§or manevrati.
- Realmente, acum trebuie sa plec, Lady Rycott.
- Da, desigur. Dar g§nde§te-te la ce ti-am spus. Ca
prietena a lui Samuel §\ Caroline, nu-^i vreau dec§t binele,
158 AMANDA QUICK

spuse Isabel §i ochii ei avura un Near ciudat de duritate. §i

nu trebuie sa ma prive§ti a§a de sus, lua-te-ar naiba.
Victoria fu §ocata.
- Va asigur ca n-am avut intentia sa va ofensez Tn nici
un fel.
Gura Isabelei se rasuci Tntr-un z§mbet care nu fu deloc
fermecator sau macar misterios.
- Da. E§ti renumita pentru amabilitatea ta, nu? Dar §tiu
ce parere ai despre prietenul meu Edgeworth. Am citit-o Tn
ochii tai Tn ziua Tn care ne-am Tntalnit Tn pare, tl gase§ti
insipid, c§nd TI compari cu pretiosul tau conte, nu?
- N-am spus niciodata... Tncepu Victoria.
- N-ai nevoie sa spui. Am citit asta Tn ochii tai. Ce
aroganta! Consideri ca eu am aterizat pe un ponei de§elat
Tn timp ce tu calare§ti un armasar pur sange. Dar o sa-ti
para rau de alegerea facuta, §uiera Isabel.
- Va rog, Lady Rycott, nu va faceti inima rea.
- Nu-mi fac deloc. Sa-ti spun ceva, draga. Prefer oricand
un Edgeworth Tn locul unuia ca Stonevale. §i daca ai fi
isteata, ai face la fel. Altfel ai sa te prabu§e§ti.
Victoria era tulburata de aceasta conversatie bizara. Se
Tntreba c§te pahare de vin consumase Lady Rycott. Licarul
dur ca oteluj din ochii ei frumo§i era aproape Tnfrico§ator.
- Va roci, scuzati-ma, Lady Rycott.
Tncerca sa se Tndeparteze dar msina Isabelei o prinse
de brat.
- Crezi ca l-ai ales pe cel mai atragator, mai interesant
barbat, dar e§ti o proasta. Adevarul este ca barbatii sunt de
prea putin folos unei femei daca nu pot fi manipulati. Nu
Tntelegi? Suntem fortate de societate sa depindem de bdrbati
Tn prea multe privinte. Singura noastra arma e sa fim mai
puternice dec§t ei Tn toate lucrurile importante. C§nd o
femeie puternica se aliaza cu un barbat slab, manevrabil,
poate avea tot ce dore§te. Totul.
- Lady Rycott, ma doare bratul.
 CAPITULARE 159

Isabel T§i privi degetele cu surpriza. T§i lua imediat mana

de pe bratul Victoriei, recap3tandu-§i repede controlul de
sine.
- Scuza-ma. Oricum, pentru tine e prea tarziu, se pare.
Dar ar fi trebuit sa §tii pana la vSrsta asta ca un barbat
puternic e foarte periculos. Da.ca ai avea minte, Vicky, ai
cauta un Edgeworth, nu un Stonevale.
Isabel Ti Tntoarse spatele §i se pierdu Tn multime, nu Tnsa
Tnainte ca Victoria sa fi observat stralucirea lacri’milor Tn ochii
ei exotici.
Ramase cu ochii dupa ea cateva clipe, total derutata.
Fericirea anticipate fu un moment Tntunecata de aceasta
Tntainire surprinzatoare. C§nd TnsaT§i lua pelerina §i T§i trase
gluga pe cap fu din nou cuprinsa de emotie. Ie§i din casa §i
cobori grabita treptele.
Trasura Tnchisa o astepta exact a§a cum Ti promisese
Lucas. Vjzitiul statea pe capra, strans Tnfa§urat Tn pelerina
lui §i Cu pllaria bine trasa pe cap. Victoria Ti arunca o privire
scurta, vesela, apoi se Iasa ajutata de unul din oamenii lui
Middleship sa se urce Tn trSsura.
Cateva minute mai tarziu vehiculul strabatea strazile
aglomerate ale Londrei §i dupa scurt timp ajunsera Tntr-o
zona mai lini§tita. Zgomotul traficului se estompa iarcladirile
devenira mai rare, Tnlocuite de campii, paji§ti §i ferme.
Brusc trasura se opri Tn curtea unui han. Victoria T§i simti
gura uscata. Venise momentul-§i ea se simtiea deodata
scaidata Tntr-o mare de emotii contradictorii. Anticiparea,
nerabdarea §i dorinta se razboiau cu anxietatea, nesiguranta
§i Tndoiala. Toate a’cestea o obligara sa se Tntrebe Tnca o
data daca era bine ceea ce facea,
Dar avea douazeci §i cinci de ani, T§i spuse ea, nu mai
era o prostu^a de §aptesprezece ani abia ie§ita de pe bancile
§colii. §tia ce vrea §i hotardrea fusese deja luata.-N-avea
sa dea Tnapoi acum.
Se uita afara, prin curtea hanului, ascultand cum „vizitiul“
porunci baiatului care ie§ise din han sa tina caii. Indiferent
160 AMANDA QUICK

ce fel de instructiuni dadea, Lucas avea mereu un ton de

comanda.
O clipa mai tarziu u§a trasurii se deschise §i Tn cadrul ei
aparu Lucas. T§i scosese palaria §i pelerina de vizitiu. Fara
un cuvant Tntinse mana spre ea.
- E§ti sigura ca asta este ceea ce dore§ti, Victoria?
Tntreba el Tncet.
- - Da, Lucas. Vreau aceasta noapte cu tine mai mult decat
orice mi-arp dorit Tn viata.
ZSmbetuI lui era enigmatic dar bl§nd.
- Atunci o yei avea. Vino.
Putin dupa aceea Victoria se afla a§ezata Tn fata unui
foe piacut, Tntr-o camera de la etaj, band din ceaiul a’dus de
sotia hangiului pe o tava. Langa ceainic se afla o sticla cu
sherry. Femeia i se adresase cu „milady“ §i Victoria Tntelese
ca asta se datora lui Lucas care le spusese ca era sotia lui.
Nimeni nu se gandea sa puna la Tndoiaia vorbele ’a doi
oaspeti din lumea buna care afirmau ca sunt sot §i sotie.
- l-am spus hangiului ca e§ti obosita §i ca vreau sa ne
odihnim cateva ore, dar ca suntem grabiti §i ca trebuie sa
pornim la drum Tnainte de ivirea zorilor, spuse Lucas intrand
Tn camera §i Tnchizand u§a Tn urma lui. Asta o sa-mi dea
timpul necesar sa te due la ultima serata de pe lista ta de
invitatii, Tnainte de plecarea oaspetilor. Vei putea astfel sa
te duci acasa cu Annabella Lyndwood §i mama ei, exact
cum ai pianuit. Nimeni nu va §ti nimic.
- Tn afara de mine, spuse Victoria zambind tremurat pe
deasupra ce§tii de ceai.
Ochii lui Lucas se Tmbianzira cand privi spre ea.
- Cred ca amandoi vom Tnvata multe Tn seara asta.
Porni spre scaunul plasat’ vizavi de al ei Tn fata
§emineului. Ochii lui straluceau cand se a§eza §i turna doua
pahare de sherry.
- Pentru cercetarea intelectuala, Vicky..
Victoria puse jos cea§ca de ceai §i lua unul diQtre
paharele de sherry din m§na lui, con§tienta ca degetele Ti
tremurau u§or.
 CAPITULARE 161

- Pentru cercetarea intelectuala, murmura ea, ridicand

paharul.
Lucas T§i ridica paharul Tn chip de raspuns, fdr3 a-§i lua
ochii din ochii ei. Baura Tntr-o tacere Tncordata apoi Lucas
lua paharul din mana Victoriei §i TI puse jos langa al sau.
Victoria T§i aduse aminte de darul ei §i se ridica brusc,
Tndrept§ndu-*se grabita spre locul unde T§i lasase pelerina
§i saculetul.
- Vicky, ce s-a Tntamplat? Tntreba Lucas.
- Nimic. Am ceva pentru tine. Un mic dar.
Se Tntoarse spre el tindnd micul pachet cu ambele mdini.
I se paru deodata ca darul era Igmentabil.
- Nu-i cine §tie ce. M-am g§ndit, amsperatoo sa-ti placa,
spuse ea zdmbind, timid. Mi s-a parut ca e genul de noapte
de care ai dori sa-ti aminte§ti printr-un dar.
Lucas se ridica Tncet.
- Este exact genul acela de noapte. Tmi pare rau ca n-am
§i eu un cadou pentru tine. Din cauza mentalitatii mele de
militar, cred. Am fost atdt de preocupat de aspectele prac­
tice ale acestei seri Tnc3t nu m:pm mai gdndit §i la alte lucruri
mai importante.
Se apropie de ea §i Ti lua pachetul din mana. Apoi o
conduse Trrapoi la scaunul ei de ISnga foe §i se a§eza pentru
a desface pachetul.
Victoria a§tepta Tncordata ca Lucas sa desfaca pachetul
§i sa vada floarea de Strelitzia reginae pe care o pictase.
Tensiunea din ea deveni o adevarata agonie. Nu e cine §tie
ce cadou, gSndi ea. Doar o floare pictata.
C§nd Tnsa Lucas ridica privirea, dezvaluind emotia
neobi§nuit de intensa din ochii lui, respira addnc §i se relaxa
u§or. Era Tnc§ntat.
- Muitumesc, Vicky. E frumoasa §i am s-o atarn acolo
unde am’s-o pot privi toata ziua. §i de c§te ori am sa ma uit
la ea, o sa-mi amintesc de noaptea asta.
- Ma buCur ca-ti place. Nu oricare barbat ar fi Tncantat
de o floare.
162 AMANDA QUICK

- Chiar daca ar fi, n-a§ vrea sa mai dai §i altor barbati

picturi Tn Tmprejurari similare, spuse el, apuc3nd-o de m§na.
- Lucas?
- Ai degetele red, observa el, strangandu-i-le Tn palma
§i apoi TntorcSndu-i mana §i aplecandu-se pentru a-i sSruta
Tncheietura dezgolita.
Degetele ei se stransera.
- E§ti foarte Tncordata.
- Sunt nervoasa, daca vrei sa §tii adevarul, recu-
noscu ea.
-T e -a i simti mai bine daca ti-a§ spune ca §i eu sunt
emotionat Tn legatura cu Ceea ce urmeaza?
-A s ta nu mai cred, milord.
- Tnseamna ca din nefericire Tmi supraestimezi puterile.
Te vreau foarte mult Vicky, dar nu vreau sa te ranesc sau sa
te sperii, sau sa stric Tn vreun fel vraja datorita stangaciei
sau lipsei de control, spuse Lucas Tncet.
Victoria ridica ochii spre el §i fu brusc cople§ita de nevoia
de a-l lini§ti.
- A r fi trebuit sa-mi dau seama ca va fi §i pentru tine (a
fel de stanjenitor. Ne asemanam foarte mult Tn unele
privinte, nu?
Lucas dadu din cap.
- Tmi place sa cred asta.
- Faci asta pentru ca ti-am cerut eu. Te-am obligat sa
Tncalci propriul tau cod de’onoare.
Lucas zSmbi u§or §i m§na lui se str§nse peste dege­
tele ei.
- Nu-mi atribui prea multe scrupule §i responsabilitati.
Nu §tii ce mult am dorit sa te tin goala Tn brate, sa te simt
tremurand cand patrund Tn tine, cat de mult am dorit sa te
simt lipindu-te de mine §i trag§ndu-ma adanc Tn tine. Am
venit aici Tn seara asta pentru ca ai spus raspicat ca e singura
modalitate prin care am sa aflu vreodata cat de tare vei
arde §i nu mai pot trai fara sa aflu raspurisul dorit.
Victoria TI privea fix incapabila sa-§i fereasca ochii de
privirea lui intensa. Simtea caldura flacarilor din vatra pe
 CAPITULARE 163

piele, dar asta nu era nimic Tn comparatje cu caldura ce se

aduna Tn trupul ei. Era con§tienta ca degetele Ti tremurau Tn
mana lui.
- Lucas, trebuie sa-ti spun ceva.
- Ce anume, iubito?
Vocea lui era blanda Tn timp ce m£na urea pe partea
interioara a bratului ei.
- Cred... cred ca m-am Tndragostit de tine, b§lbai ea.
- Crezi doar? spuse el ridicand ochii stralucitori.
- O, Lucas... ,
Lucas o ridica bland de-pe scaun a§ezand-o pe genunchii
lui §i tindnd-o strans la piept. T§i trecu degetele prin buclele
ei, le strSnse Tn dosul capului §i o saruta.
Victoria crezu ca se va Tneca sub apasarea gurii lui. La
atingerea limbii lui, toate temerile ei se risipira ca §i cum i
le-ar fi Tndepartat cu un gest magic. Desigur ca o voia. Nu
exista nici o Tndoiala. §i ea TI dorea. Doamne, ce mult TI
dorea!
Urmatoarele minute fura un vartej de mi§cari marunte §i
tandre, atingeri mangaietoare care se completau una pe
alta pentru a-§i Tndeparta hainele de pe ea Tmpreuna cu
ultimele inhibitii. Victoria se gandi ca ar trebui sa se simta
oarecum jenata. Dar tot ceea ce simtea de fapt era propria
ei pasiune clocotitoare §i o mirare ca acest barbat o dorea
atat de mult Tncat sa-§i ri§te reputatia pentru a-i face pe
plac.
- E§ti foarte bun cu mine, spuse ea atingdndu-i obrazul
cu degetele. Tmi dai atat de mult... Toate noptile acelea de
aventuri, iar acum aceasta noapte cu totul deosebita.
- Sa nu uiti ca de acum Tncolo toate aventurile tale vor fi
cu mine.
M3na lui o mSngaie bland de la sani la coapse pdna
cdnd ea Tncepu sa geama la pieptul lui. Focul din ochii lui
st§rnea vapai prirf tot corpul ei.
O a§eza pe propriile ei picioare §i apoi o conduse spre
pat. C§nd ajunsera acolo, Victoria se baga sub cuverturi
privind fascinata cum Lucas stinge lampile. Cand camera
%64 AMANDA QUICK

ramase luminata doar de flacarile focului, Lucas se a§eza

pe marginea patului, facandu-l sa se adanceasca serios. Tn
momentul urmator, o cizma lucioasa cu cardmb Tnalt cazu
pe podea. A doua o urma imediat.
Fara sa-§i dea seama Victoria stranse puternic cear§aful
Tn timp ce se uita la Lucas cum se dezbraca. Lumina focului
facea ca pielea lui sa para de bronz §i netezea contururile
musculoase ale umerilor lui lati. Abdomenul era plat §i tare.
Ceva lucea Tn parul negru, carliontat de pe pieptul lui §i
Victoria privi mai atenta.
- Ce este pandantivul acela, Lucas? E din aur?
Lucas TI atinse absent.
- Chihlimbar. Are o mica sculpture pe el. E o piesa de
familie.
- §i TI porti permanent?
Lucas scuturi din umeri.
-T l port de cdnd mi l-a dat unchiul meu, spuse el,
zambind. Tmi place sa cred ca-mi aduce noroc §i probabil
ca a§a este, altfel n-a§ fi aici cu tine. - Degetele lui se
stransera brusc Tn jurul lui - Dar cred ca tie ti se potrive§te
mai bine decat mie.
T§i scoase lanti^orul de la gdt §i se apropie de ea.
- Nu, Lucas, nu pot sa prim esc pandantivul. E o
mo§tenire de familie. Nu poti renunta la el.
- Pot sa fac ce vreau cu el.
Tl puse cu grija Tn jurul gdtul ei §i dadu din cap satisfacut.
Chihlimbarul arata ca un foe de culoarea mierii pe pielea ei.
Micile siluete, ale cavalerului §i a doamnei sale, se vedeau
Tn cele mai mici detalii.
- Arata bine la gatul tau. Vreau sa-l pastrezi, Vicky. E un
simbol a ceea ce vom simti Tmpreuna Tn noaptea asta. Cat
timp Tl vei purta, voi §ti ca tii la mine §i ca Tnca mai crezi ca
ma iube§ti.
Victoria raspunse zambetului sau senzual, provocator,
cu un z3mbet al ei.
 CAPITULARE 165

- Tn cazul acesta, Tnseamna ca-l voi purta ve§nic. Pentru

ca nu ma vad simtind vreodata altceva pentru tine dec3t
simt acum.
- Ai sa-ti aminte§ti asta, da?
T§i freca u§or dosul mainii de obrazul ei Tnainte de a-§i
descheia pantalonii.
Se debarasa de restul hainelor, dezvaluind un organ
barbatesc dur§i agresiv. Nu mai observa nimic altceva la el
Tn momentul acela, cu exceptia cicatricei mari §i urate de
pe coapsa.
- Doamne Sfinte, §opti ea.
—Te deranjeaza?
Ramase Tn a§teptare cu pantalonii Tnca Tn mana, cu ochii
de nepatruns.
Victoria Tntinse mana pentru a atinge rana cu degete
blcinde, mang§ietoare.
- Sa ma deranjeze? BineTnteles ca nu ma deranjeaza.
Adica nu a§a cum crezi tu, spuse ea ridicand spre el o privire
§ocata. Dar cred ca te-a durut'groaznic. Nu pbt suporta
gandul ca ai trecut prin agonia asta, ca ai fost atdt de aproape
de moarte.
- Taci, Vicky. tJu te mai g§ndi la asta. A trecut mult timp
de atunci §i te asigur ca Tn clipa asta nu ma deranjeaza
catu^i de putin. Ma preocupa lucruri mult mai importarrte §i
nici unul dintre ele n-are vreo legatura cu moartea. Toate
sunt chestiuni de viata.
Ti prinse degetele Tn m§na sa §i i le saruta.
- Sa §tii ca am fost sigur ca n-o sa te deranjeze prea
mult, continua el. Exista femei care ar fi fost §ocate §i pline
de repulsie. Nu §tiu de ce Tnsa am fost convins ca pe tine
n-are sa te §ocheze. E§ti o femeie cu totul deosebita,
Victoria.
- Nu chiar, dar...
Se Tntrerupse brusc devenind con§tienta de restul
corpului lui.
- O, Doamne.
166 AMANDA QUICK

Tl privi. hipnotizata. Barbartia lui era umflata §i tare, Tn

deplinS erectie §i parea enorma Tn ochii ei neexpe-
rimentati.
- Bine ca ti-ai luat ochii de la cicatricea aia, spuse Lucas
cu un umor sumbru, aruncandu-§i pantalonii pe un scaun.'
- E foarte...
Limba parea sa i se Tmpieticeasca Tn gura. t§i umezi
buzele §i Tncerca din nou.
- E§ti magnific. Cam mare, totu§i. Mai mare dec§t mi-am
imaginat, spuse ea simtind ca se Tnro§ise. Nu vreau sa spun
ca §tiam sigur cum va arata... dar sunt... adica... adevarul
este ca nu ma a§teptam sa fie atat de impresionant.
Lucas scoase o exclamatie care era pe jumatate ras, pe
jumatate geamat, se culca’ langa ea §i se strecura sub
cuvertura.
- Vicky, draga, ai obiceiul sa spui cele mai TncSntator de
sincere lucruri Tn momentele cele mai neprevazute. Dar e§ti
dulce. Ma Tntreb de ce am a§teptat atat pentru a te avea
langa mine a§a.
O trase spre el pun3ndu-§i mainile pe fesele ei pentri/ a
o lipi de pulpele lui. Folosi un picior pentru a-i desface
picioarele §i ea T§i dadu seama abia atunci ca statea cu ele
strans lipite. Dori sa se relaxeze dar nu reu§i decat sa
stranga §i mai tare genunchii.
Lucas Ti adresa un zdmbet foarte senzual.
- Trebuie sa-ti spun, iubito, ca acest aspect particular al
cercetarii noastre intelectuale nu poate continua daca tii
genunchii str§ns lipiti. .
Remarca lui strabatu prin starea ei de nervozitate §i o
facu sa scoata un mic hohot de r§s. T§i puse bratele Tn jurul
gStului sau §i Ti zSmbi:
-A § a e bine, milord? Nu mi-am dat seama. Te las pe
tine sa-mi spui micile detalii ale acestui experiment.
- Foarte bine, lata un mic detaliu care nu trebuie Tn nici
un caz trecut cu vederea. *
T§i Tndoi gatul §i prinse delicat un sf§rc Tntre dintii lui albi,
puternici.
 CAPITULARE 167

-L u c a s ! .
Victoria gdfSi scurt §i Tnchise ochii strabatuta brusc de
un fior. Instinctiv se arcui astfel Tncat sSnul sa devina mai
accesibil gurii lui.'
Lucas profita din plin §i cand o simti naucita de senzatiile
care o strabateau, T§i strecura fara efort piciorul Tntre pulpele
ei. De data asta Victoria nu opuse nici o rezistenta
deschizandu-se complet atingerii lui. *
- E§ti atat de moale, de dulce §i de primitoare.
Vocea lui Lucas erajagu§ita de senzualitate. Degetele
lui elegante, lungi, se mi§cau pe trupul ei explored, cautdnd,
facand-o sa arda, exact cum Ti promisese.
Pe masura ce se adapta placerii care o Tnvaluia, Victoria
deveni mai Tndrazneata. Ti mdngdie umerii apoi T§i luneca
degetele pe spatele lui Tn jos pana la §ale. Lucas o Tncuraja
rostirid cuvinte Tncarcate de patima. -
-T m i placi atat de mult, Vicky... M§ngdierea ta nu
seamanS cu nimic din ce am cunoscut eu pdna acum.
Se freca u§or de coapsa ei facand-o sa simta Tntreaga
amploare a barbatiei lui, dar n-o forta sa-l accepte.
Fara sa se gSndeasca, Victoria T§i luneca o mana Tn jos
§i atinse cu varful degetelor capul voluminos al organului
lui congestionat. Gafai u§or§i se retrase c3nd simti o picatura
de umezeala.
- Te rog, mai fa o data, rosti Lucas la pieptul ei, caut3ndu-i
palma, implorand-o sa-l mai mangaie.
De data asta Victoria Tl mSngaie cu mai mult curaj, cu
degetele tremuratoare §i fu Tncantata cand auzi geamatul
lui profund de piacere. Descoperea acum ca Ti piScea sa
§tie ca are acest efect asupra lui.
Tncet, Lucas se posta deasupra facandu-§i loc Tntre
picioarele ei.
Victoria Ti simti mainile sub genunchii ei, ridic3ndu-i pana
c§nd ajunse complet desfacuta.
Apoi Lucas T§i apropie gyra de gura ei §i o saruta.
- Ridica-te, fopti el.*
168 AMANDA QUICK

Victoria inspira ad3nc §i se supuse prudenta Tn timp ce

Lucas a§tepta pregatit. Se retrase Tns3 imediat cdnd simti
c§ Tncepe s-o patrunda. Organul lui era foarte mare §i solid
gandi ea. Nu se putea face nimic. Deschise ochii §i Ti privi
fata.
- Gred ca n-o sa mearga, spuse ea Tncordata.
- O sa mearga. Nu fi a§a grabita, scumpo. Avem c§teva
ore la dispozitie, spuse el s3rut§nd-o pe g t t §i prinzand-o
u§or de lobul urechii. De§i sunt sigur ca n-am sa pot a§tepta
ore Tntregi ca sa-ti arat ca ne potrivim foarte bine. Daca
m-a§ abtine atat, a§ fi tocmai bun de dus la ospiciu maine
dimineata.
Victoria Tncepu sa rSda nervoasa la aceasta remarca dar
exact atunci, Lucas T§i luneca palma sub pSntecul ei §i cauta
cu delicatete petalele desfacute dintre picioarele ei, cu unul
din degetele lui lungi. Micul chicotit al Victoriei se transforma
Tntr-un mic suspin.
Apoi Tncepu sa-i faca exact ceea ce-i facuse Tn noaptea
aceea Tn trasura, s-o m§ngaie de o maniera care avea
curSnd s-o faca sa tremure §i sa tipe la pieptul lui. Fabuloasa
spirala a emotiilor se rasucea §i se condensa Tn trupul ei
transform3nd-o Tntr-o creatura salbatica, vibranta de lumina
§i energie.
Tn momentul Tn care furtuna din ea ameninta sa se
dezlantuie, Victoria se agata strans de el, Tnfigandu-§i
unghiile Tn umerii lui §i ridicandu-§i §oldurile instinctiv spre
m§na care o atingea. Ruga ei Tncepu ca ni§te mici strigate
de placere, .frenetice, imploratoare pentru ca apoi sa
se transform e Tn u§oare tipete fem inine ce reclamau
eliberarea.
- Acum ma vrei, iubito?
Degetele lui o desfacura iar§i Victoria simti din nou capul
voluminos al barbatiei lui. De data aceasta nu se mai retrase
din calea lui.
- Da, O, Doamne, da, iubitul meu...
 CAPITULARE 169

Lucas gemu, Tncordat tot datorita efortului pe care Tl facea

pentru a-§i pastra controlul. Tncet, Tncepu sa se cufunde
Tn ea.
Victoria se feri, Tnca nepregatita pentru o patrundere
deplina. Cea mai mare parte a emotiilor naucitoare pe care
le simtea disparura pe masura ce presiunea.cre§tea. Dar
nu voia sa-i ceara sa se opreasca acum. Ajunsese p3na
aici §i era clar cS Lucas era la llmita rabdarii. Nu-i putea
refuza aceea§i eliberare pe care el i-o daruise. Mari
str§nsoarea mainilor pe bratul lui §i se Tncorda.
- Relaxeaza-te, iubito. Asta nu trebuie sa fie un martiriu,
§opti Lucas.
- larta-ma, te rog. Continue, am sa suport.
- Vreau de la tine mai mult dec§t'sa suporti.
O saruta apasat §i se retrase din ea. T§i luneca o mana
Tn jos, Tntre corpurile lor §i o atinse cu degetele, introducand
Tntai un deget, apoi un altul Tn interiorul ei, Tntinzand-o u§or,
fac3nd sa*apara mierea dulce, fierbinte. Cur3nd Victoria fu
din nou prinsa Tn valma§agul de emotii senzuale.
De data asta Lucas astepta pana c3nd ea se arcui §i se
Tncorda sub el, pana c£nd capul ei cazu pe spate, pe bratul
lui, gura ei slobozi un tipat iar corpul ei fu cuprins de convulsii
Tn timp ce mainile ei fl strangeau atat de tare Tncat Ti lasara
urme pe piele.
Atunci §i numai atunci Lucas o patrunse definitiv cu o
mi§care lunga, continua care o umplu complet.
Tn betia ultimelor ei strigate de eliberare §i surpriza erotica
Lucas se Iasa §i el prada unui orgasm cutremurator.
 Capitolul 9

Victoria T§i reveni in ce t cand T§i dadu seama ca

netntreruptele bubuituri pe care le auzea erau ale cuivacare
batea cu puteretn u§a. Dar asta-era ceva inexplicabil. Nan
nu s-ar Tncumeta sa bata atat de nepoliticos §i nimeni din
casa cu exceptia matu§ei ei nu.§i-ar lua libertatea de a da
buzna peste ea atat de devreme.
Dar aceasta nu era o dimineata obi§nuita. Era dimineata
dedupa...
Ochii Victoriei se deschisera complet cand Tntelese ce
se TntSmpla §i unde era. Fu u§uratci cand observa ca afara
era Tnca Tntuneric. Ea §i cu Lucas erau Tn siguranta. Aveau
timp sa se Tntoarca la bal Tnainte de ivirea zorilor. Apoi T§i
dadu seama ca era singura Tn pat.
Se ridica brusc strangand cear§aful la piept §i vazu ca
Lucas T§i tragea grabit pantalonii la piciorul patului. Tnjurand
Tn surdina barbatul T§i lua repede cama§a §i porni descult
spre u§a.
- Lucas, stai, a§teapta. Am sentimentul Tngrozitor ca nu
trebuie sa deschizi u§a.
Era Tnsa prea tarziu. Lucas deschisese deja u§a §i
Tncepu sa maraie feroce .la persoana care statea de partea
cealalta.
- Ce dracu’ e cu toMambalaul asta? Sotia mea §i cu
mine Tncercam sa ne odihnim.
Urma o pauza §ocata apoi Lucas continua cu o gravitate
Tngrozitoare:'
 CAPITULARE 171

- Va rog s§ m3 scuzati, Lady Nettleship, n-am §tiut ca

sunteti dumneavoastra. le’rtati-ma. Ca sa fiu absolut sincer
sunteti ultima persoana pe care m-a§teptam s-o vad.
- Da, spuse Cleo Nettleship pe un ton Tnghetat. Tnteleg.
Victoria Tnchise ochii §i T§i Iasa fruntea pe’ genunchii
ridicati cand Tntelese enormitatea dezastrului.
- Daca-mi dati cinci minute sa ma Tmbrac, am sa vin jos.
Av§nd Tn vedere Tmprejurarile, presupun ca doriti unele
explicatii.
- E c3t se poate de adevarat, domnule. Dar Tnainte de a
ma duce jos, raspundeti-mi la o Tntrebare: Cum se simte
nepoata mea?
- E bine. Va dau cuvSntuI meu.
- Grabiti-va. Tnca nu s-a luminat de ziua, dar nu-i timp
de pierdut.’ Trebuie luata o hotarSre §i pusa Tn practice
imediat, dupa cum sunt sigura ca va dati seama.
- Tnteleg. Cobor Tn cinci minute. O sa discutam Tn timp
ce se Tmbraca Victoria.
Lucas Tnchise u§a fara zgomot §i se Tntoarse Tncet spre
pat. Fata lui era o masca indescifrabila Tn lumina scazuta a
focului mocnit.
- Tmi pare rau, Vicky. Dupa cum vezi s-a ivit o problem^.
- Doamne Sfinte, ce ne facem?
Parea ca nu-§i poate aduna gSndurile, era ca §i cum arfi
Tnotat Tntr-o mare de haos.
- O sa facem ceea ce trebuie f§cut, desigur, spuse el.
Se a§eza pe scaun §i T§i trase repede cizmele. Apoi
termina deTmbracat cu mi§carile iuti, eficiente ale unui militar.
Victoria Tl privi cu ochi goi.
- NuJnteleg, spuse ea. De unde a aparut matu§a? Cum
a putut sa §tie ca suntem la han? Nici eu nu am §tiut unde o
sa ma duci pana am ajuns aici Lucas, nimic din toate astea
nu se leaga.
Lucas se apropie de ea §i o privi cu o expresie sumbra.
- Habar n-am cum a ajuns matu§a ta aici, sau cum a
aflat de toata povestea asta. Te asigur Tnsa ca voi afla. Dar
acum nu mai conteaza, Vicky. Tti dai seama, nu? Am §tiut
172 AMANDA QUICK

amandoi de la Tnceput ca exista anumite riscuri Tn acest

gen de legatura. Am fost prin§i §i nu ne mai putem Tntoarce
din drum. Trebuie sa privim lucrurile a§a cum sunt.
Victoria T§i stranse genunchii Tn braje §i privi Tn sus la el
cu ochi mari plini de Tndoiala § f teama.’
- Ai un ton a tit de militaros... §i arati ca un soldat care
se pregate§te de lupta. Ma sperii, Lucas.
Ochii ei se Tndulcira o clipa e§nd el se apleca §i Ti prinse
fata Tn m§ini.
- Nu a§a a§ fi vrut eu sa se desfa§oare lucrurile Tntre
noi. Acum Tnsa, dupa ce zarurile au fost aruncate, tot ceea
ce pot face e sa-ti cer sa ai Tncredere Tn mine. Voi avea grija
de tine, Victoria. Jur pe onoarea mea.
Tnainte ca ea sa poata raspunde, Lucas ie§ise pe u§a f i
cobora scarile pentru a se Tntaini cu matu§a ei. Victoria
ramase nemi§cata cateva minute apoi foarte Tncet Tmpinse
cuvertura la o parte §i se dadu jos din pat.
C in d se ridica Tn picioare descoperi cu neplacere ca o
durea Tn unele locuri unde n-o duruse niciodata Tnainte. A rfi
dat mult sa se poata relaxa Tntr-o baie fierbinte, dar asta era
imposibil.
Simti greutatea pandantivului, cu care nu era obi§nuita,
Tn jurul g§tuiui §i ridica mana pentru a atinge siluetele de
chihlimbar ca §i cand ar fi fost un talisman.
Amintirea unor clipe din timpul noptii ratacira prin mintea
ei ca o ploaie de argint Tn timp ce se Tndrepta spre scaunul
pe care erau hainele ei. T§i puse jupoanele §i apoi rochta,
cu mult mai putina abilitate decat o facuse Lucas cu propriile
lui haine. Nu Tricercase niciodata pana atunci sa Tm,brace o
rochie de bal fara ajutorul cameristei. Nu era u§or.
Putin mai tarziu, Tnvaluita Tn mantia ei, Victoria trase
ad§nc aer Tn piept apoi ie§i pe u§a §i coborT scarile. Un
hangiu cu o figura Tngrijorata, care parea abia trezit din somn
o introduse Tntr-un salon retras.
Cand intra pe u§a T§i dadu seama imediat de tensiunea
din camera. Lucas statea langa §emineu, cu un brat sprijinit
 CAPITULARE 173

pe el §i cu un picior pe un bu§tean. Lady Nettleship statea

pe un scaun la o masa. Amdndoi se uitara la ea.
- Se pare ca am gre§it camera, spuse ea crispata- Am
impresia ca am picat peste o TnmormSntare.
- Sper c-ai sa-ti schimbi parerea dupa ce vom pune
lucrurile la punct, spuse Cleo. la loc, Victoria.
Era mult timp de c§nd matu§a ei nu mai folosise acest
ton. Se a§eza. Privirea ei se Tndrepta spre Lucas dar nu
putu citi nimic Tn privirea lui. Avea un aer de hotSrSre
implacabila pe care Tl vedea rar dar care Tntotdeauna o facea
sai se simta stdnjenita.
- Ei bine, Tncepu Cleo ca §i cum ar fi chemat la ordine
pe membrii Societatii pentru Cercetarea §tiintelor naturale
§i a horticulturii, Lucas §i cu mine, am discutat deja ceea ce
trebuie facut. El e gata sa actioneze §i cred ca §i tu e§ti
dispusa sa plate§ti pretul nesabuintel-tale. Va cdsatoriti Tn
dimineata asta, la prima ora, prin autorizatie speciala.’ Eu
voi participa ca martora astfel Tncdt toata lumea sa §tie ca
aveti consimtam§ntul meu.
Casatorie. Victoria T§i Tmpreuna m^inile Tn poala. Tot
timpul c§t se chinuise sa Se Tmbrace refuzase sa se
gandeasca la ceea ce va urma. Acum Tncerca disperata sa
se calmeze §i sa se gandeasca rational.
- De ce sa ne pripim? spuse ea prudenta. Tmi pare rau
ca a trebuit sa afli de povestea asta, matu§a Cleo, dar daca
e§ti singura care §tie ce s-a Tnt3mplat Tn noaptea asta, totul
poate fi mu§amalizat, nu?
- Eu nu te-am crescut ca sa fii o proasta, Vicky. Tnsu§i
faptul ca eu am aflat ca tu §i cu Lucas suntetraici Tnseamna
ca mai exista cineva care §tie. De unde crezi ca am aflat?
Victoria Tnchise o .clipa ochii.
- Da, bineTnteles. Ce proasta sunt, larta-ma, matu§a
Cleo, dar cum ai aflat?
- A venit un mesager la locuinta de tara a prietenilor mei,
exact dupa ce terminasem cina, spuse Cleo rece. Biletul
era nesemnat §i spunea doar ca poatQ m-ar interesa sa aflu
174 AMANDA QUICK

ca nepoata mea se afla la acest han cu un barbat pe care Tl

consider prieten. BineTnteles ca am venit imediat.
- BineTnteles.
Victoria privi spre Lucas. Casatorie, repeta ea Tn gand.
Casatorie cu omul pe care Tl iubea. Nu era ceea pe §i-ar fi
dorit ea initial, dar acum, daca se g§ndea mai bine, nu era
un lucru chiar atdt de rau.
Existau §i anumite avantaje, desigur. Nu mai trebuiau sa
ascunda legatura lor de societate. Puteau umbla Tmpreuna
liberi. Puteau dormi Tmpreuna Tn fiecare noapte. Nu,
casatoria nu mai pSrea atat de Tngrozitoare.
- Va fi nevoie de timp pentru a obtine o autorizatie de
casatorie speciala, spuse ea.
Lucas Ti Tntalni privirea.
- Am una Tn buzunar, O port la mine de cateva zile.
Ochii ei se dilatgra de uimire.
- Da? Dar de ce naiba ai scos-o?
- Pentru un caz de urgenta ca acesta, desigur. Tu de ce
crezi? Riscul de a fi descoperiti a existat din clipa Tn care
ne-am Tntalnit. §i mai existau §i’alte riscuri. In cazul Tn care
se producea inevitabilul am vrut sa fiu pregatit pentru a limita
dezastrul la maximum, spuse el cu un zambet fugar. Am
Tnvatat cu mult timp Tn urma ca este Tntelept sa ai o pozitie
dupa care sa te poti retrage §i regrupa.’
- Mintea militarului Tn actiune, spuse Victoria clatin§nd
capul cu admiratie involuntara pentru strategia lui. Toata
lumea pare sa fi luatTn considerate potentialul de dezastru
Tn afara de mine. ’ , .
Cleo Ti arunca o privire ciudat de compatimitoare.
- Trebuie sa marturisesc, Victoria, ca sunt uimita sa vad
cum te-ai varat Tn aceasta situatie. E adevarat ca ai cochetat
de multe ori cu lucrurile scandaloase dar ai fost Tntotdeauna
foarte prudenta Tn relatiile tale cu barbatii. Cum naiba te-ai
lasat...
Se Tntrerupse brusc, apoi adauga:
- Nu conteaza. Cred ca §tiu raspunsul. Tn orice caz n-are
rost sa priyim Tnapoi. Trebuie sa mergem Tnainte.
 CAPITULARE 175

- Nu putem merge Tn nici o directie, interveni Lucas calm,

p3na cSnd Victoria nu ia o hotarare. Nu mai e un copil. Nu
poate fi obligate sa se marite. Eu i-am propus deja casatoria
§t voi fi foarte onorat daca Tmi acorda mana, dar n-am s-o
fortez.
- Ei bine, Victoria? spuse Cleo privind-o solemn. Lucas
e dornic sa faca ceea ce trebuie. Tu ce spui?
Victoria se uita la Lucas. Dragostea, dorinta §i vinovatia
se Tmpleteau strans Tn stomacui ei. Totul era’din vina ei’§i
ea §tia asta. Lucas era Tn aceasta situatie numai pentru ca
Tncercase sa-i faca pe plac Tn ciuda ratiunii lui.
Nu pusese Tn pericol doar onoarea’ ei §i pozitia matu§ii
Cleo Tn societate, ci §i onoarea §i pozitia lui. ’
- Numai eu sunt de vina pentru tot ceea ce s-a Tntamplat,
spuse Victoria, privindu-§i mainile Tmpreunate. Daca Lordul
Stonevale Tmi face marea onoare de a accepta m3na mea,
atunci i-o dau*.
Se Iasa o tScere Tncordata. Cdnd Victoria ridica din nou
privirea T§i dadu seama ca matu§a ei se relaxase oarecum,
dar ea nu avea ochi deceit pentru Lucas care o urmarea cu
o intensitate sustinuta.
Fara un cuvSnt se desprinse de langa §emineu, veni spre
ea §i o ridica u§or Tn picioare.
- Ma onorezi, Vicky. Muitumesc. Tti dau cuv§ntul meu ca
voi Tncerca sa te fac fericita’.
Victoria zambi u§or, simtind cum o mare parte din
tensiunea din trupul ei se dizolva la atingertea mdinilor lui. Tl
iubea §i era evident ca §i el tinea la ea.
- A m considerat Tntotdeauna casatoria ca pe o soarta
mai rea dec3t moartea, dar cred c£ acum am s-o privesc
Tntr-o lumina total diferitg.
Lucas zambi cu ochii stralucind de satisfactie. Depuse
un sarut scurt, posesiv pe vSrful nasului ei §i se Tntoarse cu
fata spre Cleo.
-F o a rte bine, doamnli, ceea ce era mai rau a trecut.
Victoria s-a resemnat Tn fata soartei. Acum trebuie sa
actionam repede §i cu grija.
176 AMANDA QUICK

Cleo T§i arcui sprSnceneie.

- Nu §tiu cum, dar am deja im presia ca vei avea
dumneata grija ca sa facem exact acest lucru, Stonevale.
Las totul Tn seama dumitale.
*

* *

C§teva ore mai tarziu Victoria recunoscu amuzata ca

prezicerea matu§ii ei fusese absolut corecta. Lucrurile se
mi§casera cu o viteza uimitoare din momentul Tn care ea §i
Lucas fusesera casatoriti Tn acea dimineata. Servitorii
matu§li ei umblau Tnnebuniti de colo-colo Tmpachetand
lucrurile Victoriei care sp pregatea sa piece degraba la
Stonevale. Lucas decretase §i matu§a Cleo aprobase
imediat ca plecatul la tara era cel mai bun lucru Tn acest
moment.
- Vom spune tuturor ca datorita varstei tale Tnaintate,
nici unul din voi n-a dorit o nunta fastuoasa, Ti explicase
Cleo Victoriei Tn timp ce Ti expunea planul lui Lucas.
Lucas Tnsu§i nu era de gasit nicaieri. Imediat dupa scurta
ceremonie se scuzase pentru a se duce acasa §i a se pregati
de plecare.
Victoria strambase din nas la expresia nvdrsta avansata"
dar nu putea respinge rationamentul. Era o scuza subtire
pentru o casatorie atat de grabita, dar era singura de care
dispuneau. Desigur, se vor isca multe discutii din cauza asta.
- Trebuie de asemeni sa lansam zvonul ca Lucas a primit
o Tn§tiintare cum ca e mare nevoie de prezenta lui la
Stonevale imediat. Voi o sa plecati dupa-amiaza §i veti
petrece luna de miere la mo§ia lui Tn timp ce el seocupa de
treburile administrative. Cu putin noroc o sa fiti plecati deja
Tn clipa Tn care lumea va Tncepe sa puna Tntrebari. Cand o
sa va Tntoarceti dupa cateva saptamani, va fi fapt Tmplinit §i
n-o sa mai intereseze pe nimeni, explica Cleo.
Victoria Tnclinase din cap Tn chip de consimtarriant. Cu
cat se obi§nuia mai mult cu ideea de a fi casatorita cu Lucas
Mallory Colebrook, cu atat totul deveriea mai putin stresant
 CAPITULARE 177

§i mai atragator. Privind propriile ei bagaje adunate Tn hoi

Tncepu sa vada toata povestea ca pe o mareata aventura,
una care se va dovedi chiar mai in te re s a n t! decat
escapadele ei nocturne.
Anuntul lui Rathbone, o ora mai t§rziu, ca Jessica
Atherton se afla pe treptele de la intrare, veni ca un §oc.
- Rareori ne viziteaza. Trebuie sa fi aflat de casatorie.
Dar cum de a putut afla a§a de repede? o TntrebS Victoria
pe m§tu§a ei nemultumite.
Cleo ofta cu dezgust.
- Cred ca nu-i nevoie sa ti se spuna ca vorbele strabat
Londra ca Tamisa. N-a fost decat o chestiune de timp ca
Jessica sa afle §i ea. Dar a§ fi preferat sa mai Tntarzie putin.
Hai, Victoria, n-o sa fie chiar at§t de rau. Tn fond, daca voia
sa ne taie capul pentru asta, n-ar veni Tn vizita acum, nu?
spuse Cleo Tntorcdnd capul spre u§a salonului.
Jessica Atherton aparu repede Tn camera, o aparitie de
un verzui-pal, cu zSmbetuI ei gratios, condescendent pe
buze. Se dusese direct la Cleo §i Ti apucd amandoua mainile
Tntr-un gest de adeknca simpatie §i Tnteleg ere.
- Cleo, draga, am fost foarte dezo’lata cand am auzit de
aceasta poveste oarecum pripita. §tiam ce trebuie sa simti,
a§a cd am venit imediat ce am aflat.
- E foarte dragut din partea ta, Jessica. Te rog ia loc,
spuse Cleo indicdndu-i un scaun din apropiere §i aruncdnd
o privire mustratoare spre Victoria, care T§i roti ochii spre
tavan. Cum s-a TntSmplat de ai auzit despre casatoria
Victoriei?
- Pai §tie tot ora§ul, bineTnteles, spuse Jessica zambind
cu mila spre Victoria. Ai fost Tntotdeauna foarte impetuoasa,
Vicky. Ar fi fost mult mai Tntelept sa faci lucrurile de o maniera
mai conventionala, dar nu se poate nega ca este o casatorie
excelenta atat pentru tine cat §i pentru Lucas §i vreau sa-ti
transmit felicitarile mele sincere.
Victoria schita un zambet ranchiunos de recuno§tinta.
Problema Tn relatiile cu Jessica era aceea ca Iasa mereu
178 AMANDA QUICK

impresia ca trebuie Sci-i fii recunoscator. Era extrem de

obositor. . . . ,
- Muitumesc, Jessica.
Jessica se a§eza mai bine pe perna scaunului.
- Pentru putin. Nu-ti face prea multe probleme cu barfele.
Vor fi cateva, desigur, darvordisparea cu timpul. Dupa cum
vezi, am facut deja primul pas Tn Tncercarea de a le diminua,
venind TrTvizita. Putin vor fi cei care vor dezaproba deschis
casatoria cand vor afla ca am fost aici §i mi-am exprimat
satisfactia.
Cleo ridica din sprancene.
- Ai dreptate, Jessica. Ce dragut din partea ta sa
actionezi atat de repede Tn sprijinul Victoriei.
- Dupa cum §tii, Lucas e un vechi prieten de al meu §i
vreau ca sotia lui sa se simta binevenita.
Jessica Tntinse mana §i batu u§or cu ea peste mana
Victoriei.
- Matu§a mea are dreptate, Tngana Victoria. E§ti cat se
poate de Sciritoare, Jessica.
Zambetul Jessicai Tmprumuta ceva din aura sfintilor.
- § titi, Lady Nettleship, am auzit adesea despre
impresio’nanta dumneavoastra sera. Ma Tntreb daca Victo­
ria n-ar fi dispusa sa mi-o arate §i mie cateva clipe de vreme
ce tot sunt aici.
- Desigur. Arata-i sera, Vicky, spuse Cleo repede, evi­
dent u§urata la gandul ca va scapa de obligatia de a face
pe gazda. Sunt sigura ca Jessica va fi Tncdntata de noii
trandafiri din China.
Victoria se ridica Tn picioare, Tncercand sa-§i <ascunda
neplacerea, darTn timp ce o conducea pe Jessica de-a lungul
coridorului spre sera, se mustra pentru atitudinea ei ostila.
Jessica se dadea peste cap sa-i faca un serviciu lui Lucas
§i ei. Trebuia sa-i arate §i ea macar un pic de recuno§tinta.
- Ce colectie Tncantatoare de plante, spuse Jessica cand
fu introdusa Tn camera cu pereti de sticla. E o delectare.
Porni pe o carare oprindu-s’e pentru a examina cateva
mici exemplare. Victoria o urma dandu-i explicatii pertinente
 CAPITULARE 179

despre diferitele specii de trandafiri §i iri§i ce se perindau

pe sub privirea gratios - aprobatoare a Jessicai.
Dar pe masura ce se apropia de capatui camerei, Victo­
ria T§i dadu seama ca Jessica dadea din ce Tn ce mai putina
atentie plantelor pe care le admira. Pe fapt cand ajunse la
peretele opus, expresia Jessicai se schimbase considerabil.
Victoria, T§i Tnabu§i un geamat de spaima cand Tntelese
ca Jessica ceruse sa vada sera pentru a sta de vorba cu ea
cateva minute Tntre patru ochi.
Jessica se opri brusc Idnga o lalea ro§ie ca sSngele.
Parea sa-§i faca curaj. Cand vorbi o facu pe un ton blind,
povatuitor.
- Ai sa fii o sotie buna, nu-i a§a, Vicky? Tntreba ea fdra
s-o priveasca, cu ochii fixati Tnca asupra lalelei. Lucas merita
o nevasta buna.
Prima reactie a Victoriei fata de o Tntrebare atat de
personaia, fu iritarea. Se stapSni Tnsa. Jessica era bine
intentionata §i era clar ca-i pasa de fericirea lui Lucas.
- te asigur ca voi face tot ce-mi sta Tn putinta, Jessica.
- Pa, sunt sigura ca vei Tncerca. Numai ca nu prea e§ti
genul lui, nu? Am §tiut de la Tnceput, dar el a tot insistat ca
o sa fie bine.
- Ce gen crezi ca prefera?
Ochii Jessicai se Tnchisera strdns o clipa.
- O femeie care sa fie o gazda admirabila §i care sa se
ocupe de treburile casei cum trebuie. O femeie care sa-i
dea un mo§tenitor §i sa aiba grija ca fiii §i fiicele lui sa fie
educati cum se cuvine pentru a-§i ocupa locul Tn societate.
O femeie cu o comportare decenta care sa-§i cunoasca
obligatiile §i sa le Tndeplineasca fara a cracni. O femeie care
sa-i faca viata placuta Tn toate privintele. Una care sa nu-l
asalteze cu pretentii stupide ori sa-i dea bataie de cap sau
motive de a fi sta’njenit. Lucas e un om foarte mandru,
sa §tii.
Victoria facu un nou efort de a fi rabdatoare.
- Te asigur din nou ca voi face tot ce pot. Tn drice caz,
pare foarte satisfacut de casatorie.
 180 AMANDA QUICK

- Da, pdna la urma s-a hotarat. Lucas e un om care §tie

ce vrea §i procedeaza Tn consecinta. E con§tient de
raspunderile pe care le are fata de titlul sau. Mi-a spus ca
aceasta cSsatorie Ti convine §i’ sper sa aiba dreptate.
- Lucas ti-a vorbit deja de casatoria noastra?
Victoria deveni deodata foarte atenta la ceea ce spunea
' enervanta ei vizitatoare.
- Desigur. Lucas a simtit ca poate avea Tncredere Tn mine
de la Tnceput. Ne cunoa§tem - , dupa cum ti-am spus, de
mai multi ani. Ne Tntelegem unul pe altul, spuse Jessica
plimb£ndu-§i degetele gratios pe o frunza lunga. Dragul de
Lucas, §tiu ca l-am ranit Tngrozitor cand am fost obligata sa
resping cererea lui Tn casatorie acum patru ani. Dar c3nd
s-a aflat §i el Tn aceea§i situatie acum cdteva luni, a Tnteles
Tn cele din urma de ce procedasem eu a§a. §i-a dat seama
ca se poate bizui pe mine sa-l ajut.
Victoria Tnghiti Tn gol, repede.
- Nu mi-am dat seama...
- Lucas Tntelege notiunea de datorie mai bine decdt
majoritatea barbatilor §i §tie acum ca n-am facut decSt ceea
ce era necesar cdnd am acceptat propunerea lordului
Atherton §i nu pe a lui. Casatoria e o chestiune de obligatie
§i interese practice, nu? Faci ceea ce trebuie facut.
Victoria deveni rece.
- N-am §tiut ca tu §i Lucas va cunoa§teti atat de bine,
reu§i ea sa spuna.
- Foarte bine, Tntr-adevar.
Un Near umed aparu la marginea genelor ei negre §i o
picatura cazu pe o petala de trandafir unde straluci ca o
boaba de roua.
- Nu-ti poti imagina, continua ea, ce greu mi-a fost cand
m-a cau’tat dupa tot acest timp pentru a-mi spune ca
mo§tenise titlul unchiului sau §i ca are nevoie de o nevasta
potrivita.
Victoria privea profilul dragut-al Jessicai, urmarind o noua
lacrima cazand pe acelea§i pe’tale.
 CAPITULARE 181

- O solutie potrivita, se auzi ea repetand ca un ecou, §i

parandu-i-se stupid chiar Tn propriile ei urechi.
- Mi-a cerut sa-l introducTn acele cercuri Tn care ar putea
Tntaini genul de femeie de care avea nevoie.
- §i cum trebuia sa arate aceasta femeie? Tntreba Victo­
ria cu gura uscata.
- Pai, prima cerinta, bineTnteles, era aceea ca femeia
trebuia sa fie o mo§tenitoare.
- O mo§tenitoare!
Victoria simti ca amete§te.
- DupS cum’cred ca-ti dai seama deja, povestea cum ca
unchiul lui a murit cu o comoara ascunsa sub pat e o prostie.
Eu am nascocit aceasta poveste pentru ca oamenii sa nu
banuiasca adevarata lui situatie financiara.
Victoria spuse Tntepat.
- De§tept din partea ta.
- Am facut §i eu ce am putut, spuse Jessica cu m£ndrie
tragica. Nu puteam sa nu-l ajut, dupa tot ceea ce
Tnsemnasem unul pentru altul. Au fost Tnsa momente cand
am suportat cu greu sa-l vad facandu-ti curte.
- Tmi imaginez.
Victoriei Ti venea sa ia un ghiveci §i sa-l arunce prin
peretele de sticla al serei.
- Cand am aflat Tn dimineata asta ca tu §i cu Lucas v-ati
casatorit atat de precipitat, mi-am spus ca e mai bine a§a.
§tiu ca Lucas are nevoie de casatoria asta daca vrea sa-§i
salveze mo§ia §i a rfi mai u§or pentru el, ca §i pentru mine,
ca treaba sa fie facuta cat mai repede.
- §i cu mine cum rim ane? Te-ai gSndit la mine atunci
c§nd m-ai prezentat lui Lucas?
Jessica se Tntoarse catre ea reflectand o clipa asupra
cuvintelor ei.
- La tine? De ce ai fi tu nemultumita? Erai Tn pericol de
a-ti petrece toata viata singura. Acum e§ti contesa. E§ti
mSritata cu Lucas. Ce ai putea sa-ti dore§ti mai mult?
- Sa-mi petrec restul vietii nemar’itata, de exemplu, spuse
Victoria strang£nd pumnii. N-ai decat sa crezi ce vrei,
182 AMANDA QUICK

spunand ca n-ai vrut decSt sa-i faci un serviciu lui Lucas,

dar nu te minti Tn legatura cu raul pe care mi l-ai facut mie.
Te asigur ca nu-ti sunt deloc recurioscatoare pentru
amestecul tau. Cum ai putut sa-mi faci un lucru at3t de crud,
de inuman?
Fara sa mai a§tepte vreun raspunsf Victoria se rasuci pe
calcaie §i porni spre u§a. #
- Vicky, a§teapta, te rog. Nu fi suparata. Am crezut c-ai
Tnteles. E§ti o femeie inteligenta. Lumea te §tie de fata
isteata. Mi-am Tnchipuit ca la vdrsta ta e§ti con§tienta ca
averea este farmecul tau principal. Adica, de ce ar dori un
barbat sa ia Tn casatorie o femeie cu o comportare atat de
scandaloasa, o fem eie atat de nesabuita care n-are
nicio...
Jessica se Tntrerupse pardnd speriata.
- Cu alte cuvinte, continua ea, am presupus ca §i tu e§ti
la fel de multumita ca si Lucas. Te-ai ales cu un conte, Tn
fond...
Victoria se opri §i se rasuci spre ea.
- Iar Lucas s-a ales cu banii mei. Ai dreptate Jessica.
Am facut amdndoi o afacere iar acum trebuie sa acceptam
situatia. Dar rolul tau s-a terminat. Nu-i nevoie sa te mai
ocupi’ de viata noastra pe viitor.
Ochii Jessicai se marira §i alte lacrimi stralucira §i se
adunara sub pleoapele ei.
- Regret ca nu e§ti multumita. Numai o feti§cana spera
sa se marite din dragoste. Facem cu totii ceea ce suntem
obligati. Daca nu poti avea nici un pic de afectiune pentru
Lucas, g§nde§te-te ce greu ti este lui. Va fi la fel de dificil
pentru el ca §i pentru tine. Tn fond, trebuie sa aibe un urma§
cu tine.
- Muitumesc ca-mi reaminte§ti de obligatiile mele de
sotie.
- Doamne Sfinte, e§ti Tntr-adevar furioasa. Nu Tntelegi
chiar deloc. Tmi pare rau, Victoria. NeTnchipuit de rau.’
Jessica izbucni Tn lacrimi, cautand cu desperare o batista.
 CAPITULARE 183

V ictoria ezita, pendulSnd Tntre furie §i o simpatie

involuntara pe care nu dorea s-o simta pentru Jessica, de§i
lucrurile i se pareau reale.
Apoi, suparatd pe ea Tnsa§i dar incapabila sa ignore
femeia care pldngea, se duse spre ea §i Ti atinse bratul
ezitand.
- Nu fi necajita, Jessica. Ai sa te Tmbolnave§ti. Vino-ti Tn
fire. Ce s-a facut e bun facut. Nu-ti repro§ez nimic. Eu am
fost cea care a hotarat tot timpul. Numai eu sunt de vina de
ce s-a TntSmplat.
Jessica Tnceta sa mai suspine §i se agata disperata de
Victoria, care se pomeni mangaind-o stangaci.
- Te rog, Vicky, nu fi suparata pe Lucas. N-a facut-o decat
de dragul titlului.
Victoria Tncerca s§ se gandeasca la un raspuns care sa
n-o stSrneasca iar pe femeia pl3ngareata. Dar nu gasi nimic.
Adevarul era ca avea chef sa-i faca un rau imens contelui
de Stonevale. Chiar Tn momentul cand imaginile se formau
Tn capul.ei, auzi vocea lui Lucas Tn hoi.
-V ic k y ? Unde e§ti? Aud ca Tnca nu te-ai Tmbracat de
drum. Cizmele lui bocanira pe lespezile din sera Tn momentul
Tn care intra. Se uita repede Tn jur, Tncruntandu-se
impacientat apoi ochii lui Ti Tntdmpinara pe ai ei, peste umerii
scuturati de pldns ai Jessicai.
Victoria privi deta§ata reactia lui Lucas cand recunoscu
persoana care plangea Tn bratele sotiei lui.
- Lady Atherton a vrut sa ne felicite, milord. Nu-i dragut
din partea ei, avand Tn vedere Tmprejurarile? Am Tnteles oa’
sunteti prieteni foarte apropiati de mult timp §i ca ti-a fost de
mare ajutor Tn gasirea unei fete cu zestre. Se pare ca
zvonurile privitoare la averea unchiului tau sunt total
nefondate. Acum daca ma scuzati, am sa va las sa va luati
ramas bun. N-a§ vrea sa v§ inoportunez.
Lucas Tntelese rapid tonul, dar nu facu nici o mi§care.
- La dracu’, Vicky, spuse el foarte Tncet.
Victoria z§mbi sumbru.
- Exact asta sunt §i eu.
184 AMANDA QUICK

Se elibera din mSinile Jessicai, trecu pe lin g a ea §i se

Tndrepta spre u§a. Cdnd ajunse Tn locul Tn care Lucas Ti
bloca trecerea, ridica ochii spre el, dar nu zise nimic.
-O iscutam mai tarziu, spuserel printre dinti.
- Se pare ca nu prea mai sunt multe de spus. Tmi dai
voie?
Lucas se dadu la o parte fara chef bu ochii sclipind de
furie.
- Nu pierde prea mult timp cu Tmbracatul, Vicky. Vreau
sa pornim imediat. Avem un drum lung de facut.
Victoria nu se osteni sa raspunda. Avu nevoie de toata
taria ei pentru a ie§i pe u§a fara sa-i arunce c£tiva cactu§i
Tn cap. Tremura de furie §i durere acuta Tn momentul c§nd
intra Tn camera ei. O gasi pe Nan emotionata, Tmpachetand
ultimele c£teva lucruri.
- Ah, iata-va, doamnS. Sunt aproape gata. Albert spune
ca ultima valiza a fost pusa Tn trasura §i caii sunt gata.
Trebuie sa va schimbati repede. L-am auzit pe domnul conte
ca a sosit §i este nerabdator s-o porneasca la drum.
- Nu-i nici o graba, Nan. Astazi nu plec nicaieri. Te rog
lasa-ma singura pSna te chem.
Nan ramasQ cu gura cascata de mirare.
- Ce-ati spus, doamna? Domnul conte a dat deja
instructiuni stricte sa ne grabim. O sa fie furios auzind ca ne
mo§mondim aici.
- Te rog, Nan, du-te.
* Nan T§i mu§ca buza. Rareori o vazuse pe stapana ei Tn
starea asta de spirit §i era limpede ca nu §tia ce sa faca.
Opta pentru o retragere momentana.
- N-ati dori o cea§c§ de ceai? DacS nu va simtiti bine,
sunt sigura ca domnul conte va accepta o mica Tntarziere
pentru ceai.
- Nu vreau ceai. Vreau un pic de lini§te.
- Vai de mine, ce taraboi o sa ias§ pentru prostia asta,
bombani Nan Tndreptdndu-se spre u§a. Barbatilor nu le plac
 CAPITULARE 185

TntSrzierile cand a§teapta sa piece Tntr-o calatorie, mai ales

cei care sunt obi§nuiti sa comande soldatii Tn lupta. Sunl
obi§nuiti ca toata lumea sa sara cdnd el spun : „sari!“.
Asta-i genul.
Victoria privi u§a Tnchizandu-se Tn urma slujnicei
nemultgmite apoi se duse Tncet la fereastra. Tr§sura
eleganta a Jessicai Atherton a§tepta jos Tn strada. In acel
moment Tl vazu pe Lucas conducand-o pe fosta lui iubita Tn
jos pe trepte §i urc£nd-o Tn vehicul.
Lucas ordona vizitiului sa porneasca §i urea treptele
Tnapoi mohor§t.
O clipa mai tdrziu nu fu deloc surprinsa cand auzi pa§i
grabiti Tn holul din fata camerei ei, §i inevitabila bataie
Tn u§a.
- Domnul conte dore§te sa vorbeasca cu dumnea­
voastra, milady, se auzi vocea Tnfundata a lui Nan prin u§a
Tnchisa. Zice ca e foarte urgent.
Victoria traversa camera §i deschise u§a.
- Spune-i contelui ca sunt indispusa.
- O, va rog, doamna, nu ma obligati sa-i spun asta. Nu e
Tn toane bune acum, zau ca nu.
- La naiba cu toanele lui.
Victoria Tnchise u§a Tn nasul lui Nan, apoi se Tntoarse la
fereastra pentru a privi deta§ata cum ultimul dintre bagaje
era urcat Tn trasura de calatorie pe care Cleo insistase sa
le-o Tmprumute.
Urmatoarea bataie Tn u§a fu, cum era previzibil, a matu§ii
Cleo.
-V ic k y , draga, deschide imediat. Ce-i aiureala asta?
Sotul tau dore§te sa plecati imediat. Fo§tii militari nu sunt
obi§nuiti cu TntSrzieri inutile.
Victoria suspina §i traversa din nou camera pentru a
deschide u§a.
- Spune-i sotului meu ca e liber sa piece oric§nd dore§te.
Spune-i sa nu ma a§tepte pentru ca nu merg cu el.
186 AMANdA QUICK

Cleo o privi cu ochi severi.

- Deci a§a stau lucrurile? spuse ea intrSnd Tn camerd §i
Tnchizand u§a Tn urma ei. Mi-am zis eu ca e ceva ciudat Tn
vizita Lady-ei Atherton Tn dimineata asta. Ce naiba ti-a spus
de te-a speriat?
- §tiai ca Lucas a cerut-o candva de nevasta?
- Nu, dar nu v£d ce importanta are. Lucas are treizeci §i
patru de ani. E normal sa nu fii prima femeie pe care o cere
de nevasta. Asta te-a suparat? Hai, Vicky, e§ti mult prea
inteligenta sa faci atdta caz de un lucru minor ca 3sta. Ceea
ce s-a TntamplafTntre ei, a fost acum estiva ani.
- N-a putut sa-i accepte cererea pentru ca el nu avea
nici titlu, nici resursele financiare suficiente pentru pretentiile
ei §i ale familiei.
- Ma rog, asta-i problema ei. Lucas are un titlu acum.
Nu vad ce te deranjeaza, Vicky.
- Lucas a mo§tenit titlul, spuse Victoria rece, dar nu §i
banij odata cu el. Jessica mi-a explicat ca Stonevale a ajuns
la concluzia ca e obligat sa se Tnsoare cu o femeie cu zestre
de dragul afurisitului aia de titlu §i a rugat-o pe draga lui
prietena, Lady Atherton sa-i prezinte o partida potrivita. Ai
putea ghici care dintre femeile pe care le cuno§ti a fost
aleasa?
Sprancenele lui Cleo se ridicarS Tn felul lor caracteristic.
- Mai curand a§ ghici care din femeile pe care le cunosc
?i-a a§temut un pat §i acum se plange ca trebuie sa doarmS
in el. Daca are minte macar pe jumatate din cat ar trebui, se
/a Tngriji ca acel pat sa fie unul confortabil atat pentru ea
;at §i pentru sotul ei.
Victoria clipi Tn fata acestei nea§teptate Iipse de sprijin.
§i Tncruci§a bratele sub sani §i privi la matu§a ei.
- Nu pari deloc §ocata de toate astea.
- Scuza-ma. Abia am avut timp sa ma adaptez §ocului
je a te gasi Tn hanul acela azi-noapte. Un §oc pe zi e deajuns
a varsta mea.
 CAPITULARE 187

• Victoria simti ca se Tnro§e§te de furie. T§i lua privirea de

laea.
- Da, desigur. tmi pare rau. Tmi pare mult mai rau acum
decdt atunci c3nd m-ai gasit cu Lucas, te asigur.
Fata lui Cleo se Tndulci.
- Draga Vicky, ma tem ca te la§i prada supararii Tn mod
inutil. Nu sunt surprinsa ca Lucas nu e atat de bogat pe cat
ai presupus tu. Mi-a spus adevarul azi dimineata Tn timp ce
a§teptam ca tu sa te Tmbraci, la han.
- Ti-a spus ca se Tnsoara cu mine pentru bani?
- Mi-a spus ca a cerut sa-ti fie prezentat pentru ca sincer,
era Tn cautarea unei mo§tenitoare. Dar a zis ca se Tnsoara
pentru ca a Tnceput sa tin a mult la tine §i aajuns la concluzia
ca vei fi o sotie buna pentru el Tn toate privintele.
- Tine la mine. CSta marinimie, spuse Victoria.
- Victoria, am sa fiu absolut sincera. Am §tiut de la Tnceput
ca probabil vei intra Tntr-o Tncurcatura cu Stonevale. Exista
ceva Tntre voi care trozne§te Tn aer c§nd sunteti amandoi Tn
aceea§i camera. Dar mi-a placut de el §i mi-am zis ca daca
vrei sa ri§ti totul pentru un barbat, ar putea foarte bine sa
fie el.
- Ma bucur ca aprobi, matu§a Cleo.
- N-ai nici un motiv sa folose§ti tonul asta cu mine. Tu
singur§ te-ai v3r3t Tn povestea asta.
Victoria pleca ochii privind desenul covorului apoi Ti ridica
§\ Tntalni privirea Tntelegatoare dar neTnduplecata a matu§ii
Cleto.
- Ai dreptate ca de obicei. Acum trebuie sa ma decid
cum sa continui.
Matu§a Cleo T§i Tndulci tonul.
- Primul lucrupe care trebuie sa-l faci este sa-ti pui rochia
de calatorie. Lucas e hotarat sa piece Tn dupa amiaza asta
§i trebuie sa spun ca are perfecta dreptate. Cu cat pleci din
ora§ mai repede cu at§t mai bine.
- N-am de gand sa ma due nicaieri cu Stonevale.
- Vicky, e§ti irationala. N-ai Tncotro, trebuie sa plecrcu el.
188 AMANDA QUICK

Tnainte ca matu§a Cleo sa mai spuna ceva se auzi t>

bataie disperata Tn u§a. Vocea lui Nan se auzi clar de afara.
- Scuzati-ma, doamna, dar domnul va transmite ca daca
nu cobor§ti’ imediat, va fi obligat sa vina sus §i sa va ia
de aici.
Lucas ar face §i asta. Victoria nu se Tndoia. N-avea nici
un rost sa mai TntSrzie confruntarea inevitabila. Trecu pe
Icinga matu§a ei, apoi cu o mana pe clanta se Tntoarse §i
privi spre Cleo.
- M-am pricopsit cu cel mai fermecator §i galant sot, nu?
Ce mireasa §i-ar dori mai mult?
 Capitolul 10

Lucas o a§tepta Tn biblioteca, stand la fereastra care

dadea spre gradina unde o a§teptase de atdtea ori noaptea.
Victoria intra Tn camera §i auzi u§aTnchiz§ndu-se foarte Tncet
Tn urma ei. O tacere plina de respect parea sa fi cuprins
Tntreaga casa ca §i cum toata lumea T§i tinea respiratia.
Tntregul personal inclusiv slujnica ei §i Rathbone, se
mi§ca acum cu multa discretie, observa ea. Lucas era sotul
ei doar de c£teva ore §i practic era numai un musafir sub
acoperi§ul casei, dar T§i stabilise deja autoritatea. Nimeni
nu Tndraznea sa-l contrazica. Acest lucru era lasatTn seama
Victoriei.
- M-ai chemat, milord? Tntreba ea refugiindu-se Tntr-o
politete rece, corecta. - '
Lucas a§tepta paaa cdnd ea ajunse Tn mijlocul camerei
§ ise o pri.
- Nu ti-ai pus rochia de calatorie.
Ti trebui mai mult curaj decat crezuse pentru a-l Tnfrunta
§i a-i spune hotararea ei.
- Pentru simplul motiv ca n-am sa plec cu dumneata. Tti
urez calatorie placuta, milord.
Se rasuci pe calcaie §i porni spre u§a.
- Daca pleci acum, Vicky, ai sa regreti mai mult decat
poti sa-ti imaginezi.
Tonul Tngrozitor de moale o opri mai mult decat orice
altceva. Se Tntoarse cu fata la el.
r- Scuza-ma. Mai aveai §i altceva sa-mi spui?
- Multe. Dar se face t§rziu §i a§ prefera sa discutam Tn
trasura nu aici Tn biblioteca. Pe moment, a§ vrea doar sa
190 AMANDA QUICK

spun ca-ti cer scuze pentru ie§irea emotionala a Lady-ei

Atherton.Te asigur ca nu mi-a trecut prin minte nici o clipa
ca va reactiona Tntr-un mod at§t de nefericit
- Da, momentul ales a fost cam nepotrivit, nu? CSnd
aveai de g§nd sa-mi spui adevarul?
- Ce adevar ai vrea sa-ti spun? Ca i-am cerut c§ndva
m§na? Asta-i o poveste veche, Vicky §i n-are nici o legatura
cu noi.
- Sa te ia naiba, §uiera ea. §tii foarte bine care adevar
ma intereseaza pe mine. Ai pornit Tn mod deliberat sa ma
cuno§ti pentru ca sunt o mo§tenitoare. Ai curajul sa negi
asta?
Lucas Ti sustinu privirea ei rece.
- Nu. §i tu ti-ai dat seama de asta, dac3 vrei sa-ti
aminte§ti. Cred’ ca-mi aduc foarte clar anrrinte ca m-a’i
avertizat. Dar ai dorit totu§i ceea ce-ti ofeream eu, nu? Ai
jucat un joe riscant §i ai pierdut, dar nu te-a obligat nimeni
sa joci. Nu ai spus tu odata ca nu exista rise adevarat fara
un pericol real?
- §i ce, trebuie sa-mi arunci Tn fata povestea asta?
- De ce nu? Cam a§a ceva a§tepti de la mine, nu? Eu
nu sunt altceva decat un vanator de z'estre fara inima care
a pus mana pe o mo§tenitoare.
Victoria se simti de parea primise un pumn Tn stomac.
- §i acum vrei sa accept umilinta fara sd protestez?
Lucas traversa camera Tn cdtiva pa§i mari §i o apuca de
brate. Ochii lui ardeau.
- Vreau sa-mi arati ca ai putina Tncredere Tn mine, lua-te-ar
naiba. Tn ultimele sSptam§ni’ ai avut destula Tncredere Tn
mine sa-mi Tncredintezi viata §i onoarea ta^ Acum ca e§ti
sotia mea, a§tept de la tine acela§i lucru.
- Sa am Tncredere Tn tine? Dupa cele ce mi-ai facut?
- Ce lucru at§t de r§u am facut? Nu eu am aranjat sa fim
surprin§i azi noapte. Ti-am spus ca Tntregul plan e periculos,
dar tu aveai nevoie d’e noaptea ta de cercetare intelectuala
cu orice pret, Tti aminte§ti?
- Nu Tndraz’ni sa ma ironizezi, Lucas.
 CAPITULARE 191

- Nu te ironizez. Tti amintesc de modul cum Tncercai sa-ti

justifici dorinta de a ma Iasa s§ fac dragoste cu tine. Doreai
ceea ce s-a fnt£mplat azi-noapte la fel de mult ca §i mine.
Pe toti dracii, mi-ai spus chiar ca ma iube§ti.
Victoria scutura din cap cu ochii umezi.
- Ti-am spus ca a§a cred. Evident ca m-am Tn§elat.
- K/li-ai dat tabloul cu Strelitzia reginae §i apoi mi te-ai
daruit toata, fara restrictii. Am crezut ca Tntr-adevar ma
iube§ti, doamna. Cdnd matu§a Cleo a batut la u§a, primul
meu instinct a fost sa te apar. Ce voiai sa fac? Sa refuz o
casatorie?
- Te rog nu-mi rastalmaci cuvintele. Ai vazut bre§a pe
care o a§teptai §i ai profitat de situatia. Nu te osteni sa negi.
- Nu neg ca am vrut sa ma casatoresc cu tine. N-a§ fi
riscat- onoarea ta sau a mea azi-noapte daca n-a§ fi fost
sigur ca mai curand sau mai tarziu ne vom casatori. A fost
un ghinion ca ne-a descoperit matu§a ta §i a precipitat
lucrurile, dar rezultatul final era inevitabil.
- Nu era deloc inevitabil, replica ea.
- Vicky, fii rezonabila. Trebuie sa Tntelegi ca n-am fi putut
continua a§a mult timp. Lucrurile devenisera deja
perrculoase Tnainte de a fi. plecat Tmpreuna azi-noapte.
Oamenii Tncepusera sa vorbeasca iar tu nu faceai nimic
pentru a atenua barfele. Ne-am asumat un rise periculos
pentru a satisface capriciile tale nocturne. Mai curand sau
mai tarziu am fi fost descoperiti. §i Tn acel moment nu mai
aveam nici o §ansa, nici unul din noi. Mai exista §i
posibilitatea ca tu sa ramSi Tnsarcinata, te-ai gSndit la asta?
- De ce nu mi-ai spus tot adevarul Tnainte de a Tncepe
toata povestea?
Victoria T§i auzea vocea ridicandu-se pana la nivelul
tipatului isteric al unei vanzatoare de pe§te. Se lupta
disperata sa se controleze.
- Ca sa fiu perfect sihcer, nu ti-am spus nimic pentru ca
voiam sa te ca§tig §i mi-a fost teama ca daca intru Tn detalii
despre situatia mea financiara, nu mi-ai acorda nici o §ansa.
Erai atat de pornita Tmpotriva casatoriei, a vanatorilor de
zestre, Tncat n-am avut Tncotro §i a trebuit sa te curtez Tn
192 AMANbA QUICK

singurul fel pe care TI acceptai. N-ai sa §tii niciodata cat de

grele au fost pentru mine ultimele saptamani. Un minim pe
care l-ai putea face ar fi sa-mi arati oarecare considerate §i
amabilitate.
Victoriei nu-i veni sa creada.
- A m abilitate? Cum Tndrazne§ti sa-mi ceri sa te
compatimesc? . r
- De ce nu? E§ti amabila cu toata lumea, chiar §i cu
Lady Atherton. Am vazut felul cum Tncercai s-o consolezi
cand plangea la pieptul tau Tn sera.
Lucas Ti dcidu drumul brusc §i T§i trecu degetele prin par.
- De ce n-a§ Tncerca sa obtin §i eu putin din amabilitatea
ta? Tn fond sunt sotul t&u §i DuiTlhezeu e martor ca rolul
asta n-o sa fie deloc u§or.
- Tu ce-mi oferi Tn schimb?
Lucas respira addnc.
- Voi face pe dracu’n patru sa fiu un sot bun pentru tine.
Ai cuvSntuI meu.
- §i ce Tnseamna pentru tine a fi sot bun? Tntreba ea
frec$ndu-§i bratele acolo unde degetele’ lui o strSnsesera
at3t de tare TncSt lasasera urme ro§ii. E limpede ca nu vei fi
obligat s§ m§ Tntretii. Eu surit aceea care aduce banii Tn
aceasta casatorie, conform fostei tale iubite. Tmi aduci un
titlu, recunosc, dar pe mine nu m-au interesat niciodata
titlurile Tn mod deosebit.
Gura lui Lucas se stranse.
- Ti-am adus §i aventura dupa care umblai.
- Mai bine zis, m-ai pacalit cu aventura.
-V icky, asculta-ma...
- A§ vrea sa §tiu un lucru, Lucas: Ai de g3nd sa Tncepi o
legaturS romantica cu Lady Atherton acum ca ai rezolvat
problema casStoriei?
- Doamne fere§te, nu! E clar ca n-ai o parere prea buna
despre integritatea mea Tn acest moment, dar daca ai
cunoa§te-o pe Jessica at§t de bine cum crezi, ti-ai da seama
ca Tntreaga idee a unei legaturi romantice cu ea e total
absurda.
 CAPITULARE 193

Victoria dadu Tnapoi.

- Scuza-ma. Sigur ca e absurda. Lady Atherton este un
etalon a jp t ceea ce Tnseamna corectitudine. Nici n-ar visa
sa Tnceapa o dragoste ilicita cu tine.
- Perfect adevarat.
- E o creatura atat de nobila... S-a supus dictatului ratiunii
§i nu al inimii fara nici o remu§care acum patru ani cand a
acceptat cererea lordului Atherton, §i nu pe a ta.
- A facut ceea ce era obligata sa fac3, spuse Lucas
impacientat.
- E§ti al dracului de Tntelegator cu ea, spuse Vicky.
-P a tru ani e un timp lung, spuse Lucas ridicand din
umeri. §i ca sa-ti spun adevarul, sunt foarte u§urat acum ca
nu m-am Tnsurat cu Jessica. Mi-am dat seama Tn ultimul
timp ca ar fi fost o casatorie nereu§ita.
Victoria Ti arunca o privire nedumerita.
- De ce spui asta? Pare perfecta pentru tine. E categoric
genul de femeie care poate fi o sotie ideala fiind, dupa cum
am stabilit amandoi, un etalon de comportare feminina.
- Retrage-ti ghiarele, Vicky, spuse Lucas cu o mica
grimasa. Adevarul este ca o gasesc cam searbada. Am
descoperit recent ca prefer un gen de fem eie mai
aventuroasa. §i dupa noaptea trecuta, a§ adauga, §i una
mai patima§a.
- Serios? spuse Victoria ridic§ndu-§i barbia. Vorbe§ti din
experienta, banuiesc. Ai avut ocazia sa compari per-
formantele mele la pat cu ale ei?
Zambetul lui Lucas se largi, devenind rautacios.
- Nu fi o g§sca, Vicky. Nici macar Tn cele mai absurde
vise nu ti-o poti imagina pe Jessica Atherton plecSnd pe
furi§ la un han cu mine sau cu un alt barbat. Te asigur ca
era la fel de purS §i decenta acum patru ani ca §i astazi. Nu
§i-ar fi riscat nici odata reputatia pentru un barbat sau o
noapte de cercetare intelectuaia de genul celei pe care am
petrecut-o noi.
Victoria suspina.
- Spre deosebire de mine.
194 AMANDA QUICK

- Da, spre deosebire de tine, Gomplet spre deosebire

de tine. De fapt n-am Tntdlnit niciodata o femeie ca tine. E§ti
cu totul unica, Vicky. Din cauza asta nu §tiu Tntotdeauna
cum sa ma port cu tine, presupun. §i acum, am pierdut prea
mult timp cu aceasta discutie fara rost. Du-te sus §i
schimba-te, spuse el, apoi uit3ndu-se la ceas adauga: ai
cinci minute.
-P e n tr u ujtima oara, m ilord,, nu plec nicaieri cu
dumneata.
Sari u§or Tnapoi cand Lucas facu brusc o mi§care
acoperind mica distanta dintre ei cu mersul lui tipic, de un
echilibru ciudat. Ti puse m£na sub barbie §i o forta sa-l
priveasca. Cand o facu, Ingheta. Tn ochi Ti stralucea Tntreaga
forta dezlantuita a vointei lui.
Victoria Tntelese brusc de ce TI urmasera oamenii Tn lupta
§i de ce toata lumea din casa umbla cu atata grija.
- Victoria, spuse el, am impresia ca nu Tntelegi pe deplin
c3t stint de serios cand spun ca plecam peste cinci minute.
E vina mea, fara Tndoiala. P3na acum am fost atSt de indul­
gent cu Tncapat§narea ta, atat de dispus sa ignor propria
mea judecata pentru a-ti face pe plac TncSt ai r§mas clar cu
impresia ca poti nesocoti un ordin de al meu- Te asigur ca
te Tn§eli.
- Nu primesc ordine de la tine sau de la oricare alt barbat.
- Ai s-o faci acum, Vicky. Vrei, nu vrei, ai un sot iar el
vrea sa piece din Londra - se Tntrerupse pentru a se uita la
ceas - peste treizeci de minute. Daca nu e§ti Tmbracata
cand el va fi gata de plecare, te va pune el Tnsu§i Tn trasura
exact cu ceea ce vei avea pe tine Tn acel moment. E clar,
doamna?
Victoria scoase un suspin convinsa ca Lucas va face
exact cum spusese.
- Se pare ca biciul e Tn m3na ta, milord, spuse ea rar, pe
un ton mu§cator. §i ca mai toti barbatii nu eziti sa-l folose§ti.
- Te asigur ca nu voi folosi niciodata biciul pe tine, Vicky,
§i tu §tii bine asta. Acum nu-mi mai pune rabdarea la
 CAPITULARE 19E

Tncercare. Ti-au mai ramas mai putin de douasprezece

minute.
Victoria Ti Tntoarse spatele §i ie§i.
*

* *

. Calatoria spre Tndepartatul §i salbaticul tinut din York­

shire fu cea mai lunga din cateTndurase Victoria Tn viata ei,
Tn tot acel timpT§i vazuse foarte putin sotul. Lucas T§i petreci
cea mai mare parte a timpului Tn afara trasurii preferand sa
calareasca pe armasarul lui, George, dec§t sa suporte
temperamentul Victoriei. Noaptea, Victoria Tmpartea ca­
mera cu Nan Tn hanurile unde se opreau iar Lucas lua c
camera separata pentru el §i valetul lui. Se vedeau doar cu
ocazia meselor Tntr-o atmosfera de politete rece.
C3nd ajunsera la Stonevale, starea de spirit a Victoriei
nu se Tmbunatatise deloc §i ea banuia ca nici a lui Lucas,
de§i acesta parea multumit s-o ignore atata timp cat ea nu-
crea probleme.
Prima imagine a pamanturilor Tn mijlocul carora se afla
noul ei camin nu fu deloc atragatoare. Nu fu nevoie sa faca
apel la cuno§tintele ei excesive de botanica §i horticultura
pentru a-§i da seama ca recolta acelei veri avea sa fie Tn
cel mai bun caz, mediocra. Totul era Tnconjurat de o
atmosfera deprimanta, TncepSnd cu casele paraginite ale
fermierilor §i terminand cu vitele slabanoage ce stateau
lipsite de vlaga pe camp.
Lipsa de marfuri din vitrina magazinului s^tesc scotea Tn
evidenta dezastrul economic care plutea asupra tinutului
ca un nor negru. Victoria se Tntunec! §i mai mult la vederea
cStorva copii care se jucau Tn tardna. Hainele lor erau la fel
de murdare ca ale oricarui vagabond de pe strazile Londrei.
- Este de nescuzat, bombani ea spre Nan. Pam§nturile
astea au fost lasate sa se ofileasca §i sa moara.
- Da. Tl a§teapta o munca grea pe domnul conte, spuse
Nan, dSndu-§i perfect de bine seama de sentimentele
196 AMANDA QUICK

stapanei ei fata de Lucas. O sa-§i merite titlul daca va reu§i

sa dea din nou viat§ acestor locuri.
- Da, cu siguranta o aproba Victoria. §i va avea nevoie
de banii mei ca s-o faca, adauga ea Tncet.
Pentru prima oara Tncepea sa Tnteleaga amploarea
responsabilitatii lui din clipa Tn care mo§tenise Stonevale.
Toti cei care traiau pe mo§ie sau Tn jurul ei depindeau de
prosperitatea generala §i de TndrumSrile venite de la Marea
Casa caredomina economia locala. T§i dadea bine seama
ca prosperitatea §i viitorul localnicilor erau strans legate de
Stonevale.
Daca i s-ar fi dat sarcina de a salva aceste pamanturi ar
fi fost ea Tmpotriva casatoriei pentru bani? se Tntreba ea.
Probabil ca nu. A§a cum spusese Lady Atherton, fir-ar ea a
naibii, omul face ceea ce este obligat sa faca.
Recunoa§terea asta n-o facu deloc sa aiba sentimente
mai bune fata de Lucas. Putea Tntelege nevoia lui de a se
Tnsura cu o mo§tenitoare, dar n-ar putea sa-i ierte niciodata
ca o alesese pe ea §i o ademenise Tn aceasta casatorie. Ar
fi gasit precis una care sa se sacrifice de bunavoie daca ar
fi fost dispus sa caute printre femeile din lumea buna. Existau
unele care ar fi dat o avere pentru un titlu.
- E draguta casa, nu, doamna? spuse Nan, aplecandu-se
afara din trasura pentru a arunca o prima privire asupra
marelui conac Stonevale. Pacat ca gradinile sunt at§t de
prost Tntretinute. Nu seamana deloc cu domeniul Lady-ei
Nettleship.’
Victoria se aplecase §i ea invoiuntar sa priveasca, de§i
T§i jurase sa adopte un aer de dispret suveran fata de tot
ceea ce privea locuinta lui Lucas.
Slujnica ei avea dreptate. Conacul Stonevale era
magnific. Fatada de piatra era impozanta §i bine
proportionata. Treptele largi de la intrare coborau spre o
curte p'ietruita §i o alta mare circulara. Tn mijlocul curbei se
afla o fantana §i un bazin. Dar acesta era plin de gunoaie Tn
loc de apa, iar fantana era moarta.
 CAPITULARE 197

Acela§i aer deprimant §i aceea§i Iipsa de viata Tnvaluia

casa ca §i satul §i campurile Tnconjuratoare. Victoria T§i privi
noua locuinta cu un sentiment de tristete c§nd se opri
trasura. Era departe de lumea luxoasa, confortabila, Tngrijita
cu care se obi§nuise la matu§a ei.
Lucas T§i dadu calul Tn primire unui argat §i se apropie
pentru a o conduce pe Victoria Tn sus pe trepte §i apoi Tn
casa.
- Dupa cum vezi spuse el Tncet, sunt multe de facut.
- E cat se poate de adevarat, milord, spuse ea
simtindu-se putin ametita.
- A§ dori sa Tmpart cu tine aceasta sarcina, Vicky.
Amandoi avem un interes Tn Stonevale. E §i caminul tau
acum. §i va fi §i al copiilor no§tri.
Victoria tresari, amintindu-§i cuvintele Jessicai Atherton:
„Daca nu poti avea nici un pic de afectiune adevarata
pentru Lucas, g§nde§te-te cat o sa-i fie lui de greu. Trebuie
sa aiba un urma§ de la tine".
I§i recompuse imediat trasaturile, dar §tia ca Lucas
observ'ase scurta ei expresie de manie pentru ca propria lui
fata se Tnaspri.
- Am sa te prezint personalului, de§i deocamdata nu e
prea numeros. Numele majordomului e Griggs. Face parte
din personalul meu din Londra. Menajera e doamna Sneath,
o femeie din sat.
Obosita de lunga calatorie, deprimata de ceea ce vazuse
la Stonevale, §i prea m§ndra pentru a ceda vreun pic Tn fata
micilor deschideri ale lui Lucas, Victoria T§i apuca poalele
rochiei §i urea scarile spre noul ei dormitor.
*

* *

Cina din seara aceea nu fu deloc un eveniment. Griggs

se scuza pentru slaba calitate a vinului §i lipsa servitorilor
care sa serveasca la masa. Mancarea fu limitata atat calitativ
cat §i cantitativ. Interiorul era Tnca §i mai putin atragator decat
mancarea. Covorul era uzat, mobila zgar’iata §i nelustruita
198 AMANDA QUICK

iar argintaria oxidata. Candelabrul de deasupra nu mai

fusese curatat de ani de zile.
Lucrul cel mai rau Tnsa fu tacerea mohorata din timpul
mesei. Victoria nu era o fiinta care sa stea mult timp tacuta
§i ajunse aproape la limita ei’de suportare a tacerii. O enerva
faptul ca Lucas parea sa nu ia Tn seama eforturile ei de a
face conversatie.
- Ei biner milord, Tncepu ea dupa ce T§i lua curaj cu o
buna Tnghititura de vin, Tn ce yrei sa investe§ti banii mei,
pentru Tnceput? Tn refacerea gradinilor, cumva? Tn casele
fermierilor? Sau poate vrei sa remobilezi conacul? Sa §tii
ca ar cam fi cazul...
Lucas TnvSrti vinul din paharul sau §i o privi o clipa.
- Tu cu ce ai vrea sa Tncepem?
- Ce im portant. are pentru tine ce cred eu? Salvarea
domeniului Stonevale e proiectul tau, nu al meu - Ti adresa
un z§mbet rece, Tntepat -A cu m ca ai banii mei, sunt sigura
ca vei gasi o mie de moduri de a-i cheltui. Tatal meu vitreg
n-a avut nici o problema cu cheltuirea banilor mamei mele,
pe cai §i pe femei.
- Tmi face impresia, doamna, ca te afli Tn aceasta situatie
neplacuta Tn primul r§nd datorita lipsei unui tel Tn viata.
Victoria TI privi fix.
- Ce vrea sa spuna asta? ‘
- E§ti o femeie inteligenta §i energica care are din
Tnt§mplare acces la o suma mare de bani. Ai folosit ace§ti
bani pentru a-ti cumpara independent §i a-ti finanta viata
sociala, dar n-ai facut nimic deosebit de util cu ei.
Victoria simti Tntepatura.
- Am dat Tntotdeauna sume mari Tn scopufi caritabile.
-C a re ti-au solicitatprea putin din timpul §i priceperea
ta. Tn plus, n-ai avut nici sot, nici familie care sa-ti absoarba
considerabila ta energie. Tn afara de tablourile tale §i unele
prelegeri §tiintifice n-ai gasit nimic serios cu care sa-ti ocupi
timpul. Nevoia de actiune ti-ai Tmplinit-o prin viata social^.
A§a ca te-ai plictisit §’i ai Tnceput sa cauti aventuri. §i asta,
draga mea, a fost ceea ce ti-a venit de hac.
 CAPITULARE 199

Victoria se Tnfurie.
- Te asigur ca nu eram deloc plictisita de viata Tn ora§,
domnule.
- Nu? Eu a§ zice ca plictiseala a fost aceea cane te-a
facut sa visezi la escapadele tale nocturne.
Victoria pali.
- Nu-i adevarat. Habar nu ai de ce am cautat aventuri
nocturne §i ti-a§ ramane Tndatorata daca te-ai abtine de la
observatii stupide.
Lucas clatina din cap g§nditor.
- Nu, cred ca nu gre§escTn logica mea.Ai fost la Tnceput
atrasa spre mine numai pentru ca eram dispusa sa-ti ofer
aventurile pe care le doreai. Daca Tti displace ideea de a te
fi maritat pentru banii tai, cum crezi ca m-am simtit eu §tiind
ca principala mea atractie pentru tine era aceea ca puteam
sa-ti ofer o distractie trecatoare? Ai fost foarte dornica sa
ma’folose§ti pentru scopurile tale, nu?
- Nu-i adevarat, replica ea fara sa se mai gandeasca.
- Nu? Vrei sa spui ca sentimentele tale au fost mai
profunde decat dorinta de a te folosi de mine pentru a realiza
aventurile pe care le’ doreai?
Victoria se Tncrunta la el.
-D a . Adica nu. La dracu’ Lucas, Tmi rastalmace§ti
cuvintele.
- Tn orice caz, acum e§ti aici §i nu mai poti da Tnapoi. Ai
fost con§tienta de riscuri §i ti le-ai asumat. Prima regula a
jocului de noroc este sa Tnveti cum sa piate§ti fara sa
cracne§ti cand pierzi. Daca joci,’ plate§ti, spuse Lucas.
- Nu cracnesc. Sunt furioasa. E o mare diferenta.
Lucas se iasa pe spate §i Tncruci§a bratele.
- E§ti desumflata, Vicky. Asta-i tot. §i cum n-am avut
niciodata de a face cu tine Tn starea asta, sunt curios sa vad
cat o sa dureze, Speram sa-ti treaca Tn buna parte pana
ajungem aici, dar m-am Tn§elat.
- Da, a§a se pare ca te-ai m§elat, spuse ea vibrand de
furie. - Injustetea acuzatiilor lui era intolerabila -Te-ai Tn§elat
complet.
200 AMANDA QUICK

- Ar trebui sa-mi fii recunoscatoare, Vicky. Tti ofer o cale

de a evita dezastre viitoare de genul celora care te-au adus
Tn situatia asta. Ma bucur ca pot sa-ti ofer un proiect care la
rSndul lui Tti va da ceva important de facut atat cu timpul cat
§i cu banii tai.
Lucas facu o pauza §i se uita la ea.
- Ajuta-ma sa refac mo§ia §i conacul.
- Ce dragut ca ai spus „banii tai“.
- Vicky, vreau sa devii §i tu parte din Stonevale. Vreau
sa-l Tmpartim Tmpreuna. §tiu ca n-a§ putea face nimic fara
averea ta,’ n-am de g§nd sa-ti cheltuiesc banii fara sa te
consult. Voi fi mai mult decat fericit sa-mi fii parta§a la fiecare
detaliu. E§ti inteligenta §i ai o multime de cuno§tinte datorita
modului Tn care ai fost crescuta. Ai putea avea o’ influenta
enorma asupra a tot ceea ce se Tnt3mpla la Stonevale. Tot
ceea ce Tti cer este sa colaborezi cu mine Tn loc sa te amuzi
cu un acces de tafna.
- Ceea ce oferi tu e foarte interesant, ca sa nu spun mai
mult, spuse ea pe un ton catifelat. Daca e§ti atat de domic
sa ma implici Tn fiecare mica decizie, atunci poate ai dispus
sa-mi faci un contract de casatorie scris. Unul Tn care sa
garantezi ca n-ai sa te atingi de nici un banut fara
consimtamantul meu.
Gura lui lua o expresie ganditoare.
- Nu sunt total idiot, doamna. Ar fi culmea prostiei din
partea mea sa fac un asemenea contract cat timp e§ti Tn
dispozitia asta. Poate discutam din nou dupa ce te hotara§ti
sa devii o sotie buna §i iubitoare.
- Ha! N-ai sa faci niciodata un astfel de contract §i
amandoi §tim asta.
- Chiar daca l-a§ face, ar avea prea putinS greutate Tn
fata legii. Suntem sot §i sotie. Aceasta re'latie Tmi va da
Tntotdeauna anumite drepturi.
- Ar fi o baza de plecare.
Lucas zSmbi scurt.
- Pe dracu. Daca ti-a§ face un astfel de contract acum,
l-ai folosi ca sa te razbuni pentru aceasta casatorie.
 CAPITULARE 201

Recunoa§te-o, Vicky. Nu e§ti obi§nuita ca altul sa fie mai

abil dec§t tine §i singurul lucru la care te poti g§ndi acum e
razbunarea.,
- Cel putin ideea de razbunare are avantajul de
netagaduit de a-mi oferi ceva folositor cu care sa-mi ocup
timpul §i s!-m i consum energia, nu?
Z£mbi rece §i se ridica Tn picioare.
- Acum, te rog sa ma scuzi, milord, dar ma tem c§ Tnca
n-am depa§it momentul de autocompatimire. Am sa ma
retrag Tn camera mea §i am sa mai stau bosumflata un timp.
Griggs se precipita sa-i deschida u§a cand ie§i din,
sufragerie.
Lucas privi ie§irea magnifica a sotiei lui cti ochi mijiti apoi
facu semn majordomului sa-i aduca sticla de Porto pe care
o luase de la Londra. Il durea piciorul datorita lungilor zile
de calarie pe care le Tndurase.
I§i sorbi Tncet vinul, gandindu-se ce ar fi preferabil sa
faca: s-o stranguleze pe Jessica sau sa-i dea cateva la fund
Victoriei.
In mare, datul cStorva la fund Victoriei parea de departe
o optiune mult mai interesanta. A r fi dat mult Tn clipa
aceea sa poata arunca o privire la curba provocatoare a
spatelui ei.
tncet §i deliberat, Lucas T§i consuma bautura Tntr-o
splendida solitudine. Vinul era folositor §i pentru altceva
decat durerea din copsa lui. Mai scadea putin §i din
ascutimea dorintei lui frustrate. Din noaptea aceea de
pasiune ilicita, dulce §i fierbinte de la han, era asaltat de
amintiri care amenintau sa-i Tmpinga puternica lui stap^nire
de sine p3na dincolo de limita.
Nu putea crede ca Victoria nu era asaltata de acelea§i
amintiri. Reactionase at§t de puternic, fusese atat de
m agnifica Tn pasiunea ei, atat de binevoitoare §i
Tncrezatoare... La dracu’, Ti spusese chiar ca e Tndragostita
de- el §i era absolut sigur ca Victoria nu mai spusese asta
nimanui.
202 AMANDA QUICK

§i mai §tia sigur ca nu fusese a altui barbat. Bucuria de

a vedea trezirea ei la senzualitate fusese cea mai erotica
experienta pe care o avusese vreodata.
Tabloul cu Strelitzia reginae at§ma deja pe perete langa
masa de toaleta ca s-o poata vedea Tn fiecare dimineata.
Lucas poruncise ca acesta sa fie printre primele lucruri
personale despachetate. Se Tntreba daca Victoria §tie cat
de mult vaioreaza acel dar pentru el.
Probabil ca nu. Tn acest moment nu se g§ndea la nimic
altceva decat la mdndria ei §tirbit§.
Fusese surprins cand T§i daduse seama cat de mult Ti
placea Strelitzia. Poate pentru ca era primul dar pe care TI
primise vreodata de la o femeie de cand murise mama lui.
Nu puse la socoteala micul medalion cu o §uvita de par
negru dat de Jessica Tn urma cu patru ani. Tl pusese Tn palma
lui exact cand respingea printre lacrimi, oferta lui de casatorie
explicandu-i ce Ti poruncea datoria sa faca. Lucas aruncase
medalionul Tntr-un §ant Tntr-o noapte, Tn ajunul unei batalii.
Termina ultima picatura de vin §i contempla sticla goala.
Apoi se gandi la patul gol care TI a§tepta.
Daca nu s-ar fi Tntamplat toate astea ar fi fost acum acasa
Tn Londra, pregafindu-se sa escaladeze zidul unei anumite
gradini Tn noaptea asta, iar nesabuita, patima§a lui tovara§a
nocturna l-ar fi a§teptat cu nerabdare pentru o noua
aventura.
Lucrurile se schimbasera Tnsa. Era casatorit cu mica
aventuriera acum §i trebuia sa gaseasca o modalitate de a
aplana lucrurile. Nu putea sa-§i petreaca restul zilelor cu o
nevasta Tmbufnata §i era mai mult ca sigur ca nu dorea sa-§i
petreaca noptile singurTn dormitorul lui.
Ti era atat de u§or Victoriei sa fie draguta cu oricine, gandi
Lucas suparat ridicdndu-se Tn picioare, de ce nu putea sa
fie la fel §i cu sotul ei? Nu se poate sa nu-§i dea seama c§
nu prea avusese de ales Tn ultimul timp.
Un om Tn situatia lui nu avea alta solutie dec3t sa-§i
gSseascS o mo§tenitoare prin orice mijloace. Victoria era
 CAPITULARE 203

suficient de matura pentru a Tntelege realitatile unei casatorii.

Oricum, faptul era Tmplinit §i nu mai era nimic de facut. Vic­
toria trebuia sa accepte situatia cu gratie. Bosumflarea asta
trebuia sa Tnceteze. N-avea sa mai tolereze mult timp
proasta ei dispozitie.
Nu va mai tolera nici culcatul de unul singur. Acum era
om Tnsurat §i asta Ti dadea anumite drepturi §i privilegii.
Cu un sentiment din ce Tn ce mai puternic de hotarare,
Lucas ie§i din sufragerie §i porni Tn sus pe scari. Va face
Tnca un efort sa vorbeasca cu Victoria Tn seara asta §i daca
ea refuza totu§i sa-l asculte, T§i jura ca va gasi un alt mijloc
sa-i Tnfranga Tncapatanarea.
Valetul lui, Ormsby, era Tnca ocupat Tn dormitorul princi­
pal cu despachetatul. Ridica privirea surprins cand- Lucas
intra Tn camera.
* - Buna seara, domnule. Doriti sa va retrageti devreme
Tn seara asta?
- Da, a§ dori. Spune-i lui Griggs ca poate trim ite
personalul la culcare. A fost o calatorie lunga pentru toti.
Ormsby dadu din cap.
- Aveti nevoie de ceva pentru piciorul dumneavoastra,
domnule? Tn general va doare dupa multe ore de calatorie.
- Tocmai am terminat o sticla de Porto. Cred ca-i deajuns.
- Foarte bine, domnule. - Ormsby se mi§ca, cu o eficienta
lini§titoare. - Nan mi-a spus ca Lady Stonevale s-a retras §i
ea.- Daca asta Tnseamna ceva, atunci se pare ca vom avea
cu totii alt program deceit la Londra.
- Cu atat mai bine. Prefer viata de la tara Tn locul vietii
tumultoase de la ora§.
Lucas T§i masa absent piciorul bolnav. N-o sa-i lipseasca
deloc cataratul pe blestematul acela de zid. §i nici povestea-
aia enervanta cu grija constanta de a proteja identitatea §i
viata tovara§ei lui Tn timp ce ea zbura vesela de la tripouri la
bordele §i de acolo pe strazile rau famate din Londra.
Ormsby se retrase cateva minute mai t§rziu. Lucas
a§tepta pana cdnd zgomotul pa§ilor lui disparu, Tnainte de
2Q4 AMANDA QUICK

a lua o hotarare §i a se duce la u§a de comunicatie. Din

camera Victoriei nu venea nici un sunet. Era probabil deja
Tn pat, adormita.
Deschise u§a Tncet, Tncuraj§ndu-se cu gandul ca avea
tot dreptul sa intre Tn dormitorul sotiei lui. Clanta se roti u§or
Tn mana lui. Se Tntreba daca Victoria nu Tncercase sa Tncuie
u§a. Numai ca avusese el grija sa ia cheia mai devreme,
pentru orice eventualitate.
Dormitorul era Tnvaluit Tn Tntuneric, cu exceptia slabei
lumini care intra pe fereastra. Victoriei parea sa-i placa sa
doarma cu draperiile trase la o parte, observa el. O preferinta
cam neobi§nuita.
Cu ajutorul lumanarii §i a razelor de luna, Lucas deslu§i
forma zvelta a sotiei lui Tntinsa sub cuvertura. PSntecul lui
se Tncorda.
Din pacate lumanarea dezvSluia §i perdelele decolorate,
covorul murdar§i mobila uzata care exista Tn camera. Lucas
simti o u§oara durere care putea fi §i stinghereala. Noul
camin pe care i-l oferea Victoriei nu era deloc la nivelul
standardelor ei obi§nuite.
Se Tndrepta spre pat Tntrebandu-se cum sa-§i faca auzita
prezenta §i sa-i spuna ca venise sa-§i reclame dreptul lui
de sot.
Tn timp ce urease scarile T§i compusese un discurs destul
de lung despre Tndatoririle sotiei §i drepturile sotului, dar
acum i se parea neconvingator. Ce avea sa faca daca ea
nu-l mai voia? se Tntreba el mohorat.
Dar chiar c§nd g§ndul acesta rece se forma Tn mintea
lui, lumina cazu pe mica piesa de chihlimbar auriu care se
odihnea Tntre sSnii ei.
fnca mai purta pandantivul.
Lucas se simti cuprins de u§urare. Nu era totul pierdut,
deci, T§i spuse el jubiland.
Exact cand era strabatut de gandul acesta ca de un foe,
Victoria se zvarcoli Tntre perne. Pleoapele ei se zbatura de
 CAPITULARE 205

cSteva ori apoi brusc, ochii i se deschisera §i privi drept la

el. Victoria scoase un tipat.
- Doamne Sfinte, nu, nu, lasa-ma Tn pace!
Lucas privi §ocat cum Victoria se scoala Tn §ezut, cu o
mana Tntinsa ca §i cum ar fi vrut Sci-I Tndeparteze. Se
Tn§elase. Nu putea suporta gandul de a se culca cu el.
Maruntaiele i se strdnsese provocandu-i o stare de rau.
- Vicky, pentru Dumnezeu...
- Cutitul. Cerule milostiv, cutitul, spusesea privind
lumanarea cu groaza. Nu, te rog, nu...
Lucas Tntelese Tn fine ca Victoria era Tnca pe jumatate
adormita. Era clar ca o de§teptase dintr-un co§mar §i era
Tnca sub influenta visului.
Se mi§ca repede, punSnd lumanarea pe masuta
apropiata §i apuciind-o de umeri. Victoria deschise gura
pentru a tipa din nou, cu ochii atintiti la ceva ce numai ea
putea vedea,
Lucas o scutura.
- Victoria, treze§te-te.
Cum nu observa nici o reactie Tn ochii ei, facu ceva ce
fusese uneori obligat sa faca c3nd avusese de a face cu
c3te un soldat cuprins de isterie Tn linia frontului. T§i trase
Tnapoi o mana §i cu un calcul rece, o palmui puternic.
Asta o trezi. Victoria gaf§i, clipi ratacita §i Tn cele din
urma Ti privi fata.
- Lucas, §uiera ea. Doamne, tu erai.
Scoase un mic strigat de extrema u§urare §i se arunca
Tn bratele lui. Tl stranse de parea ar fi fost un Tnger trimis ca
s-o salveze din infern.
Se auzira pa§i grabiti Tn hoi, apoi bStai nerabdatoare
Tn u§a.
- Doamna? Milady? Eu sunt, Nan. Ati patit ceva?
Lucas se desprinse fara chef din Tmbrati§area Victoriei,
care protesta cu un scancet. Lucas o lini§ti cu o mSngaiere.
- Taci, draga. Trebuie sa ma due s-o lini§tesc pe slujnica
ta. Ma Tntorc imediat.
206 AMANDA QUICK

Se duse la u§a §i o deschise. Nan se foia nervoasa

pe hoi.
- Eram pe scari, ducandu-ma la culcare c§nd am auzit
tipatul. Nan ridica privirea spre el cu ochii plini de suspiciune
Tn lumina kimanarii pe care o tinea.
- Totul e Tn regula?
- Da, Nan. A fost gre§esrta mea. Am trezit-o Tn mijlocul
unui vis urat.
- O, mi-am Tnchipuit eu ca asta trebuie sa fie ..- Ochii ei
pierdura orice urma de banuiala - Saraca... Se chinuie cu
visele astea urate de cateva luni. Cred ca asta e motivul
pentru care se tot duce la serate §i pierde noptile prin Londra.
O tinea treazci pana Tn zori. Dar se pare ca iar va suferi de
acele vise nenorocite acum ca ne culcam toti devreme.
Poate ar trebui sa dorm mai aproape de ea.
- Nu-ti face griji Tn privinta ei, Nan. Acum are un sot, nu?
O sa am eu grija de ea. Sunt mult mai aproape decat tine.
Nan se Tmbujora §i dadu din cap repede.
- Da, domnule. Atunci am plecat.
Facu o scurta reverenta §i porni grabita pe coridor.
Lucas Tnchise u§a §i se Tntoarse la pat. Victoria TI privea
din Tntuneric, cu bratele stranse Tn jurul genunchilor. Ochii
ei pareau imen§i Tn lumina scazuta. %
- Scuza-ma Vicky. N-am vrut sa te sperii trezindu-te at§t
de brusc.
- Ce cautai Tn camera mea intr§nd a§a pe furi§, Tn fond?
Lucas suspina Tntelegand ca cele cateva momente de
vulnerabilitate trecusera deja.
- §tiu ca asta te va §oca putin, Vicky, dar acum ai un sot
iar sotii au dreptul £a se furi§eze Tn dormitorul sotiilor lor.
Traversa camera §i se a^eza pe marginea patului,
ignorand privirea ei ostila.
- Slujnica ta mi-a spus ca suferi frecvent de vise ur§te
Tn ultimul timp. Exista vreun motiv anume?
-N u .
 CAPITULARE 207

- Te Tntreb pentru ca §i eu am avut uneori co§maruri,

spuse el bland.
- Cred ca oricine poiate avea din timp Tn timp.
- Da, dar visul meu e unul foarte specific §i e mereu
acela§i. A§a e §i la tine?
Victoria ezita.
- Da.
Apoi, amabila, Tntr-un efort de a schimba subiectul Tntreba
repede:
- Ce visezi, milord?
- Ca sunt prins sub un cal mort Tn mijlocul unui c§mp cu
morti §i muribunzi.
Lucas respira adanc §i privi lumanarea care palpaia.
- Unii din ei s-au chinuit mult pana au murit. De fiecare
data cand visez asta trebuiq sa le ascult agonia. §i trebuie
sa traiesc cu Tndoiala daca voi muri §i eu sau nu, daca
vreunul din viermii care vin sa-i prade pe morti dupa batalie
nu-mi va taia §i mie gatul §i astfel sa se termine odata cu
toate.
Micul ei suspin de tortura §i atingerea fugara a degetelor
ei pe maneca halatului lui, TI facura sa o priveasca din nou
Tn fata.
- Ce groaznic, §opti Victoria. Doamne, Lucas, ce sinistru.
Visul tau e mai rau ca al meu.
- Tu ce visezi?
Degetele ei se stransera pe cear§af §i ochii i se plecara.
- Tn vis, stau mereu Tn capul unei scari... Un... un barbat
vine spre mine. Are Tntr-o m§na o lum^nare §i un pumnal Tn
cealalta.
Lucas a§tepta, simtind ca mai era ceva. Ceva Tn legatura
cu modul cum ezita asupra cuvintelor „un barbat" Ti Iasa
impresia ca omul din visul ei era un cunoscut. Era Tnsa clar
ca ea nu voia sa mai spuna nimic iar el nu dorea sa distruga
noua lor intimitate cerandu-i detalii.
De fapt, T§i spuse el, se apropiase deja de ea Tn seara
asta, mai mult dec3t oricand dupa noaptea decisiva Tn care
208 AMANDA QUICK

facuse dragoste cu ea. Daca era Tntelept, nu trebuia sa

Tmpinga lucrurile prea departe §i prea repede.
Strategie, T§i aminti el. In final, ajungi Tntotdeauna mai
departe cu strategia decat cu forta.
I§i suprima un geamat §i se ridica Tn picioare.
- Acum te simti bine?
Victoria dadu din cap repede, evit§ndu-i privirea.
- Da, muitumesc. M-am lini§tit.
- Atunci, noapte buna. Striga-ma daca ai nevoie de mine.
Stradania de a se duce Tnapoi Tn camera lui fu unul din
cele mai dificile lucruri pe care le facuse Tn ultimul timp.
 Capitolul 11

Tn dupa-amiaza urmatoare cauta un refugiu din bdtalia

tacuta, atat de civilizata, care avea loc Tntre ea §i Lucas,
ie§ind Tn padurea din apropiere cu blocul ei de schite.
Parcurse Tntai o distanta buna Tnainte de a se opri Tn
cele din urma Tntr-un loc confortabil de pe un deal sub ni§te
porni unde putea sta sS priveasca peisajul deprimant al
fermelor paraginite. De aici vedea casele, care aveau toate
nevoie de reparatii, drumurile desfundate §i campurile
aproape pustii. §tia ca Lucas trebuie sa fie §i el pe acolo,
pe undeva; T§i programase sa faca o inspectie cu valetul lui
Tn aceasta dupa-amiaza.
Erau desigur multe de facut, fu ea obligata sa
recunoasca. Orice s-ar fi spus, Lucas avea de gdnd sa dea
o buna Tntrebuintare banilor ei. Nu exista Tnca nici un indiciu
ca ar intentiona sa-i toace pe vin, femei §i lautari.
Dar, Tn fond, Lucas nu era un frivol, Tn ciuda reputatiei lui
de jucator abil.
Tncruntandu-se la gandurile ei std'njenitoare, haotice, T§i
concentra atentia asupra micilor plante §i ierburi din jurul ei.
Cu un ochi exersat alese specii cunoscute. Apoi Tnsa observa
un grup de ciuperci cam neobi§nuite care Ti starnira imediat
interesul Tn ciuda dispozitiei ei proaste.
Asta era ceea ce Ti trebuia, gdndi ea. Lini§tea sufleteasca
temporara pe care i le aduceau desenul §i pictUra.
Victoria petrecu m ult tim p desen§nd ciupercile,
cufund§ndu-se Tn lucrul ei. Timpul trecu repede §i presiunea
datorata casatoriei se estompa, cel putin pentru moment.
210 AMANDA QUICK

Cand termina cu ciupercile, se apuca sa deseneze cateva

frunze moarte care cazusera Tn apropiere Tntr-o gramajoara
gratioasa. Dupa frunze, descoperi o papadie de-a dreptul
fascinanta. Planta asta era ve§nic o provocare. Era greu de
prins exact imaginea eitJiafana fara a sacrifica micile detalii.
Desenul botanic era o combinatie emotionanta de arta §i
§tiinta. Victoria era Tndragostita de asta.’
Doua ore mai tarziu Tnchise Tn cele din urma blocul de
desen §i se rezema cu spatele de trunchiul copacului. Se
simtea mult mai bine. Era mai calma §i mai lini§tita. Soarele
cald de dupa-amiaza Ti facea placere §i campurile, ca §i
fermele din vale nu i se mai pareau atat de sordide. Existau
sperante pentru Stonevale, Ti trecu brusc prin minte. Lucas
va fi Tn’ stare sa salveze aceste pamanturi. Daca o putea
face cineva, acela era Lucas.
Cu banii ei, desigur. Dar nici chiar gandul acesta nu mai
era chiar atat de iritant. Un alt gand insidios Ti trecu prin
minte. Poate ca Lucas avusese un pic de dreptate noaptea
trecuta. Ce lucru atat de folositor facuse ea cu banii ei pana
atunci?
Da, dar erau banii ei totu§i. Victoria se Tncrunta la acest
gSnd §ise ridica Tn picioare, scuturand frunzele de pe rochie.
Nu trebuia sa uite ca era o victima Tn aceasta situatie.
*

* *

Trei zile mai tarziu, Victoria facu primul drum-Tn sat. Voise
sa mearga calare pentru a cunoa§te mai bine noul ei camin,
dar Lucas se Tmpotrivise imediat.
- N-am sa admit ca noua contesa de Stonevale sa-§i
faca prima ei aparitie Tn public calare. Tn Tmprejurari ca
acestea, trebuie un anumit grad de formalism. Ai sa mergi
Tntr-o trasura cu o slujnica §i un vizitiu sau n-ai sa te mai
duci deloc.
Tntruc§t relatiile ei cu Lucas nu puteau fi descrise decat
cel mult ca precare, Victoria se hotarT sa nu mai insiste.
 CAPITULARE 211

Alegdnd aceasta pozitie T§i dadu seama ca Tncepuse sa

devina la fel de prudenta ca §i restul casei. Tnvata acum ca
era categoric mult mai u§or pentru amandoi §i pentru
personalul de la Stonevale daca se abtinea §i nu-§i provoca
sotul cu fiecare ocazie.
O deranja gandul ca astfel capitula putin cate putin. Dar
adevarul era ca nu-§i putea mentine pozitia ei fragila
douazeci §i patru de ore pe zi. Era obi§nuita sa se simta
fericita cu Lucas, nu sa se lupte cu el.
§i existau §i unele avantaje clare Tn mentinerea unui
echilibru Tn casS, T§i spuse ea posaca. Era de netagaduit ca
drept raspuns fata de noua ei comportare supusa, Lucas
se abtinu la r§ndul lui de a-§i manifesta asupra tuturor,
temperamentul lui §ocant de rece. Exista la el un aer de
absoluta autoritate care, atunci cand §i-o exercita, era
imediat respectatd.
Capacitatea lui de a conduce §i a comanda se datora Tn
parte, g3ndi Victoria, faptului ca fusese un militarde cariera.
Dar banuia ca Tn buna parte se datora caracterului lui. Era
un conducator Tnnascut.
Iar aroganta unui conducator Tnnascut se transmite fara
Tndoiala prin sSnge. Fara aceasta aroganta §i fara abilitatea
sa de conducator, Lucas n-ar fi avut nici o §ansa de a salva
Stonevale §i pamanturile pe care se afla.
Victoria reflecta asupra acestor idei nesuferite Tn timp ce
trasura hurducaia pe drumul prost care ducea Tn sat.
Trebuia sa admita ca avusese indicii despre caracterul
dur ca otelul al lui Lucas Tnainte de casatorie. Asta fusese
probabil ceea ce o atrasese la el. Dar nici nu se ivise prea
des ocazia sa se confrunte cu el direct. Lucas Ti facuse la
urma urmei curte Tn mod deliberat. Normal ca T§i ascunsese
trasaturile cele mai neplacute ale firii lui.
- Cred ca nu va ganditi serios sa faceti cumparaturi Tn
satul asta mizerabil, doamna, spuse Nan Tn momentul Tn
care intra pe ulita principala a satului. Nu prea seamana a
Bond Street sau Oxford Street.
212 AMANDA QUICK

- Nu, categoric. Dar n-am venit sa cautam o rochie de

bai. Scopui meu e doar sa arunc o privire §i poate, sa cunosc
pe unii din oamenii cu care Stonevale are relatii zilnice. Aici
e noui nostru camin, Nan.Trebuie sa-i cunoa§tem pe vecini...
- Daca spuneti dumneavoastra, doamna...
Nan nu parea convinsa de Tntelepciunea acestei idei.
Victoria zambi u§or §i se gandi sa dea o explicate mai
practica.
- Ai vazut conditiile de la Stonevale. Casa e Tntr-o stare
Tngrozitoare. Absolut depiorabila. Domnul conte e prea
ocupat cu taranii lui pentru a-§i bate capul cu treburile
gospodare§ti §i ca fost militar, ma Tndoiesc cS ar §ti ce trebuie
facut, chiar daca ar Tncerca.
- Asta a§a e, nu zic ba. Conducerea unei gospodSrii ca
Stonevale e treaba unei doamne, sa-mi fie cu iertare.
- Din pacate, ma' tem ca ai dreptate, Nan. §i se pare ca
eu sunt doamna care trebuie sa-§i asume aceasta sarcina.
De vreme ce trebuie sa traim aici, trebuie sa facem casa
locuibila. §i daca-i vorba sa cheltuim bani pentru a o face
mai confortabiia, atunci ar fi bine sa-i cheltuim aici Tn sat.
Oamenii ace§tia se bazeaza pe Stonevale ca sursa de
venituri.
Nan se mai lumina putin la aceste argumente.
- tnteleg la ce va refer’iti, doamna.
Oamenii ie§ira din micile magazine §i din tavernele
sordide pentru a privi trasura Contelui de Stonevale care se
deplasa pe strada denivelata. Victoria zambea §i T§i flutura
mana.
Unui sau doi dintre privitori Ti raspunsera, dar lipsa
generala de entuziasm fata de noua contesa de Stonevale
era oarecum descurajantd. Victoria se Tntreba daca lipsa
de interes se adresa persoanei ei sau daca nu cumva
atitudinea lor era pur §i simplu o extensie a sentimentelor
locale fata de Stonevale Tn general. Nu-i putea condamna
pe sateni pentru faptul ca nu prea erau optimi§ti Tn legatura
cu viitorul lor, avand Tn vedere lipsa de interes fata de ei a
fostului stap§n de la Casa cea mare.
 CAPITULARE 213

„Ace§ti sarmani, gandi ea, mu§c§ndu-§i buza inferioara,

suferisera enorm. lata un loc unde banii puteau face multe".
Tn mijlocul satului, Victoria vazu un mic magazin cu
produse preambalate.
- Cred ca asta e locul perfect unde ne putem Tncepe
cumparaturile.
Nan reu§i sa-§i tina gura, de§i parerea ei despre acel
magazin era clara.
Victoria zambea, amuzata de atitudinea de superioritate
a slujnicei ei cand coborT din trasura cu ajutorul vizitiului.
Caldura soarelui stralucitor de primavara se revarsa pe
deplin asupra ei, scot§nd Tn relief galbenul ca de chihlimbar
bl rochiei §i luciul parului ei de'culoarea mierii. Pana Tn
aceea§i nuanta, de la mica ei palarie galbena flutura Tn briza
u§oara iar pandantivul de chihlimbar pe care TI purta la gat
sclipea Tn lumina soarelui ca §i cum ar fi fost viu. Toata lumea
de pe strada privea fascinata.
Apoi o fetita, care privise de la adapostul fustelor mamei
sale, scanci brusc de placere §i alerga Tn strada drept spre
Victoria.
- Doamna de Chihlimbar, Doamna de chihlimbar! strigS
fetita vesela, alergand desculta. Frumoasa Doamna de
chihlimbar. Te-ai Tntors. Bunica mi-a spus Tntotdeauna c-ai
s-o faci! Spunea ca ai parul ca aurul §i mierea amestecate
§i vei purta o rochie aurie.
- Ftigi de aici, se rasti Nan Tncercand s-o intercepteze
pe fetita. Doar n-ai vrea s-o umpli de noroi pe doamna
contest. U§§§, copilo, du-te Tnapoi la mama ta.
Fetita o ignora, ocolind-o repede pentru a pune mana pe
poalele rochiei Victoriei cu degete lacome.
- Buna ziua, spuse Victoria cu un z£mbet binevoitor. Cum
te cheama?
- Lucy ’awkins, spuse fetita mandra, ridicSnd spre ea
doi ochi vrajiti. §i ea e mama mea. §i acolo e sor’mea mai
mare.
Femeia pe care o indicase Lucy drept mama venea deja
grabita cu o expresie Tngrozita pe fata ei obosita. Nu putea
214 AMANDA QUICK

avea mai mult de cinci ani peste varsta Victoriei, dar parea
sa fie cu douazeci de ani mai batrana.
- Tmi pare rau, doamna, e doar un copil. Nu §tie ce spune.
Nu §tie cum sa se poarte cu doamnele. N-a vazut prea multe,
adica.
- E Tn ordine. N-a facut nimic rau.
- Nu? spuse femeia cu o uimire sincere pe fata. V-a
murdarit rochia, doamna - arata cu degetul, Tn caz ca Vic­
toria nu observase, urme de degete murdare pe muselina
fina, aurie.
Victoria nu se osteni sa priveasca petele.
- Apreciez primirea ei calduroasa. Lucy e prima persoana
din sat pe care am avut ocazia s-o cunosc, cu exceptia
menajerei noastre, doamna Sneath. Dar, pentru ca vern
vorba, nu cumva fiica dumitaie mai mare sau vreuna din
prietenele ei ar dori o slujba la bucatarie?Avem mare nevoie
de personal. Nu §tiu cum a putut rezista Stonevale cu per­
sonal at§t de redus.
- O slujba?
Fata femeii ramase Tmpietrita de uimire.
- O .s lu jb a adevarata Tn Casa cea mare, doamna
contesa? relua ea. Pai am fi foarte recunoscatori. Sotul meu
n-a mai lucrat de mult; ca §i o gramada dintre barbatii
de aici.
- Lordul Stonevale §i cu mine suntem cei care v-am fi
recunoscatori, te asigur.
Victoria privi Tnjur la cercul de fete curioase care Tncepura
sa se apropie de trasura.
- De fapt o sa avem nevoie de multi oameni. Daca vrea
cineva sa lucreze Tn gradina, la grajduri sau la bucatarie, va
rog sa veniti maine dimineata. Veti fi angajati imediat. Acum,
va rog sa ma scuzati, vreau sa’fac unele cumparaturi Tn
frlimosul dumneavoastra sat.
C£nd Victoria porni, cu Nan pe urmele ei, multimea se
dadu la o parte vrajita. Se mai auzeau Tnca tipetele lui Lucy
despre Doamna de chihlimbar c3nd pa§i pragul micutului
magazin.
 CAPITULARE 215

Doua ore mai tarziu Victoria intra Tn holul principal de la

Stonevale.
- §tii cumva pe unde se afla domnul conte, Griggs?
Trebuie sa-l v3d imediat.
- Cred Cci eTn biblioteca cu domnul Satherwaite, doamna.
Domnul conte mi-a cerut expres sa nu fie deranjatTn timpul
discutiei cu noul lui intendent.
- Sunt sigura ca va face o exceptie pentru mine §i sunt
foarte Tncantata ca l-am gasit cu intehdentul. E foarte bine.
Victoria z£mbi §i porni grabita spre u§a Tnchisa a
bibliotecii, scotandu-§i una din manu§ile ei de piele fina Tn
timp ce mergea.
Griggs sari la u§a.
- lertati-ma doamna, darTnaltimea sa mi-a dat dispozitii
foarte stricte.
- Nu-ti fie teama, Griggs. Lasa pe mine.
- Cu tot respectul, doamna, dar am onoarea de a fi Tn
serviciul lui de cdteva luni §i ma mandresc cu faptul ca Ti
cunosc preferintele. Va asigur ca tine foarte mult sa fie
ascultat.
Victoria z£mbi mohorat.
- Crede-m£, Tnteleg mai bine ca oricine ca Stonevale
are c§teva trasaturi dificile. Fii bun §i deschide u§a, Griggs.
Stai lini§tit ca-mi asum Tntreaga responsabilitate pentru orice
neplacere s-ar ivi.
Parand ca se Tndoie§te, dar nevoind s-o contrazica pe
stapdna lui, Griggs deschise u§a cu o expresie de adanca
Tngrijorare.
- Muitumesc, Griggs.
Victoria !§i scoase cea de a doua manuka §i intra Tn
camera. Tl vazu pe Lucas ridicdnd privirea §i Tncruntdndu-se.
DarTncruntarea se schimba Tntr-o expresie de surpriza cand
vazu cine TI Tntrerupea.
- Buna ziua, doamna, spuse Lucas ridicdndu-se politi­
cos Tn picioare. Te credeam plecata Tn sat.
- A m fost. Acum m-am Tntors, dupa cum vezi. Ce bine
Tmi pare ca te g£sesc cu domnul intendent!
216 AMANDA QUICK

ti zdmbi lui Satherwaite, un t§nar cu Tnfati§are decenta

a§ezatde cealalta parte a biroukii lui Stonevale. Intendentul
Iasa registrul pe care TI tinea Tn mana, sari Tn picioare §i se
Tnclina ad§nc.
- Servitorul dumneavoastra, doamna contesa.
Lucas o privi pe Victoria oarecum prevenitor.
- Cu ce-ti pot fi de folos, draga mea?
- Vroiam doar sa-ti aduc la cuno§tinta cateva lucruri
marunte. Am anuntat Tn sat ca angajam personal. Cei
interesati, care cred ca vor fi numero§i, vor veni maine
dimineata. Domnul Satherwaite se poate ocupa de ei, sunt
sigura. Am sa ma consult cu Griggs §i cu doamna Sneath
Tn ceea ce prive§te numarul exact de Oameni de care avem
nevoie Tn casa. De vreme ce §tiu sigur ca e§ti destul de
ocupat cu ferm ierii, am sa ma ocup §i de angajarea
gradinarilor.
-fn te le g , spuse Lucas.
- tn plus, trebuie sa adaug ca am facut unele cumparaturi
Tn sat. Negustorii vor aduce lucrurile maine dimineata. Te
rog ai grija sa primeasca banii imediat. E clar ca nu-§i pot
permite sa a§tepte a§a cum se obi§nuie§te.
- Altceva, doamna? Tntreba el rece.
- Da. Am cunoscut-o pe sotia vicarului, doamna Worth,
Tn sat. Am invitat-o sa vina maine la ceai Tmpreuna cu sotul
ei. Vom discuta despre problemele de binefacere ale satului.
.Te rog aranjeaza-ti programul Tncat sa fii prezent.
Lucas Tnclina din cap cu gravitate Tn semn ca
receptionase comanda.
Asta-i tot?
- Nu chiar. Trebuie sa facem neaparat ceva cu drumul
aia Tngrozitor pana Tn sat. E total neconfortabil. Lucas dadu
din cap.
- A m sa-l tree pe lista mea cu lucruri care trebuie
reparate.
- Te rog, milord. Cred ca asta-i tot deocamdata.
Victoria zambi din nou calduros domnului Satherwaite
care parea uimit, se rasuci pe calc3ie §i se Tndrepta spre
u§a. Se opri Tn prag §i se uita Tnapoi peste umar la Lucas.
 CAPITULARE 217

- Mai era ceva, milord.

- Nu prea ma surprinde, spuse Lucas. Te rog, continua.
Sunt numai urechi, doamna.
- Ce-i cu toata povestea asta despre Doamna de
Chihlimbar?
Ochii lui Lucas zburara o clipa spre pandantivul de la
g§tul ei.
- Unde ai auzit expresia asta?
- Unul dintre copiii din sat m-a numit astfel. Ma Tntrebam
daca §tii ceva. Inteleg c-ar fi un fel de legenda locala.
Lucas arunca a privire spre Satherwaite.
- Am sa-ti spun putinul pe care TI §tiu mai tarziu.
Victoria dadu din umeri.
- Cum doriti, milord.
Ie§i din biblioteca §i Griggs Tnchise repede u§a Tn urma
ei, privind-o cu un aer de mare Tngrijorare.
- Fii lini§tit, Griggs,'spuse Victoria z§mbind cu un triumf
nedisimulat la adresa micului ei asalt reu§it asupra sanctitatii
bibliotecii.
- Milord are dinti, dar e nevoie de mult mai mult decat o
mica Tntrerupere din partea sotiei lui pentru a mu§ca.
- Am sa tin minte, doamna.
In biblioteca, Lucas se a§eza din nou §i apuca un alt
registru vechi. I§i dadu seama ca Satherwaite Ti privea cu
multa curiozitate.
- Sotia mea, dupa cum vezi, se preocupa activ de mo§ie,
spuse Lucas.
- Da, milord. Pare sa fie foarte interesata de problemele
locale.
Lucas z§mbi complezent.
- Lady Stonevale e o fem eie cu multa energie §i
entuziasm. Avea nevoie de ceva interesant care sa-i ocupe
viata.
- Faptul ca s-a dus sa faca cumparaturi Tn saracaciosul
nostru sat e un frumos gest caritabil din partea ei. Nu-mi pot
imagina cum o doamna cu gustul ei desav§r§it poate gasi
ceva cu adevarat interesant Tn magazinele locale.
218 AMANDA QUICK

- Cred ca ideea a fost aceea de a face ceva pentru

economia locala, spuse Lucas. §i Ti sunt recunoscator. E
nevoie s£ conlucram amandoi pentru a salva Stonevale.
A§a cum am mai spus, suntem pu§i Tn fata unei probleme
care trebuie rezolvata.
Satherwaite se uita la teancul de condici §i registre care
erau pe birou.
- Nu mi-o luati Tn nume de rau domnule, dar salvarea
acestor pam§nturi e o problema suficient de mare pentru a
da de lucru unui regiment Tntreg.
Apoi reveni cu privirea asupra patronului sau cu acel gen
de admiratie pe care un barbat tanar o simte fata de altul
mai Tn varsta care a facut razboiul.
- Desigur, dumneavoastra aveti experientam chestiunile
militare, domnule.
- Dar sa ramana Tntre noi, Satherwaite: nu ma sfiesc
sa-ti spun ca problema de a face pam§nturile astea din nou
fertile e infinit mai atragatoare dgcat cea a razboiului.
Satherwaite, care Tn mod clar nu putea Tntelege cum sa
existe ceva mai interesant pe lume decat razboiul T§i tinu
istet gura §i deschise registrul din fata lui.
*

* *

Mai tSrziu Tn aceea§i seara Lucas se Iasa pe spate Tn

scaunul lui, T§i Tntinse picioarele spre foe §i se Iasa prada
placerii pur masculine de a privi cum sotia lui toarna ceaiul.
Era un lucru marunt, dar parea sa aiba o semnificatie
extrem de mare. Nu era atat de prost sa-§i Tnchipuie ca
Victoria capitulase Tn fata inevitabilului, dar vedea Tn acest
gest pur domestic un pas sigur Tn aceasta directie.
T§i dadu seama brusc ca la fel ca majoritatea barbatilor,
nu era Tnclinat spre meditatie asupra micilor lucruri de rutina
care transformasera o casa Tntr-un camin. Cel putin nu
fusese prea con§tient de ele pana de-curand cand,
TnsurSndu-se, descoperise ca nu se bucura Tn mod auto­
mat de toate micile atentii care vin odata cu casatoria.
 CAPITULARE 219

In cursul ultimelortrei zile traise Tntr-o stare de armistitiu,

care era doar la un milimetru de razboi. Nimic din casa’nu
se schimbase Tn afara de gatitul meselor §i de§ertarea
oalelor de noapte. Griggs era disperat. Doamna Sneath
ameninta sa piece din cauza prea multor sarcini.
Dar din momentul Tntoarcerii Victoriei din sat, lucrurile
Tncepusera sa se schimbe. Lucas descoperea ca era Tnsurat
dupa fiecare mica picatura din mierea armoniei domestice.
Turnatul ceaiului pentru el de catre Victoria era o astfel de
picatura. Era prima pe care o gusta de cand se casatorise.
- Marturisesc ca nu §tiu toata povestea, spuse Lucas
amestecandu-§i ceaiul, Tncercand sa gaseasca un mod de
a prelungi cOnversatia. Victoria luase obiceiul de a se duce
la culcare devreme Tn ultimul timp.
- Unchiul meu a pomenit ceva de ea cu putin timp Tnainte
de rtioarte. Era Tn legatura cu pandantivul pe care mi
l-a dat.
Se Tncrunta parandu-i rau ca adusese discutia despre
chihlimbarul de la gdtul ei. Victoria pdrea sa fi uitat total
faptul ca purta pandantivul Tn permanenta.
- l-am cerutdetaiii, dar trebuie saTntel’egi ca unchiul meu
era un om Tnrait, cu un tem perament nesuferit. § i pe
deasupra, cand l-am vazut eu, era pe patul de moarte §i
n-avea nici un chef sa- ma Tnveseleasca pe mine sau pe
altcineva.
- Ce ti-a spus?
- Doar atat, ca pandantivul exista Tn familie de cateva
generatii. Se pare ca a apartinut primului conte de Stonevale.
Unchiul spunea ca a§ putea afla mai multe de la straini. Am
Tntrebat-o pe doamna Sneath. Dupa cum §tii, ea e singUra
din tot personalul, care a ramas pana la moartea nefericitului
aia. li concediase pe toti ceilalti.
- §i ce-a spus doamna Sneath?
Lucas o privi §i vazu curiozitatea sclipind Tn ochii ei
frumo§i.
- Cunoscand-o pe doamna Sneath cred ca ti-ai dat
seama ca nu e genul de om vorbaret. Mi-a spus totu§i ca
220 AMANDA QUICK

satenii au o veche poveste pentru copii despre primul lord

Stonevale §i doamna lui. A fost poreclit Cavalerul de
chihlimbar datorita culorilor pe care le purta Tn batalii.
- Era §i razboinic, murmura Victoria cu ochii la foe.
- A§a au fost majoritatea barbatilor care au dobandit
mo§ii de marimea pe care o are Stonevale, spuse Lucas
sec.
- §i au poreclit-o §i pe sotia lui Doamna de chihlimbar?
Lucas dadu din cap.
- Potrivit legendei, lordul §i doamna lui se iubeau foarte
mult §i erau devotati pamantului §i oamenilorcaretl locuiau.
Stonevale a devenit prosper Tn timpul lor. Au urmat apoi
cateva generatii de casatorii fericite §i tot tinutul a Tnflorit.
Oamenii Tncepusera sa spuna ca prosperitatea domeniului
§i a tinutului Tnconjurator avea legatura cu fericirea lordului
§i a doamnei lui din casa cea mare.
Victoria se Tncrunta.
- Un lucru cam precar, ca s§ atarni de el prosperitatea
unui Tntreg tinut.
- E doar o superstitie, Vicky.
- § tiu , dar...
Lucas o Tntrerupse repede.
- Dupa doamna Sneath, Tn sat se spune ca lorzii de
Stonevale trebuie s§ se Tnsoare din dragoste, altminteri
tinutul va avea de suferit. Avand Tn vedere prosperitatea
mo§iei, le-a fost u§or contilor sa se Tnsoare din dragoste §i
nu din interes.
- Da, foarte convenabil. N-a fost nevoie sa se Tnsoare
din interes pdna la generatia actuala, nu ?
Lucas se precipita, grabit sa ocoleasca capcana pe care
o simtea Tn directia asta.
- Th orice caz, acum trei generatii, contele de Stonevale
s-a Tndragostit de o femeie tSnara care, dupa cum se pare,
T§i daduse deja inima altuia - Lucas facu o pauza. - §i nu
numai inima, ci §i restul. Familia a obligat-o sa se marite
repede §tiind ca era Tnsarcinata cu altul, cu cel de al doilea
 „ CAPITULARE 221

fiu, sarac, care a plecat Tn America c§nd s-a maritat cu

contele de Stonevale.
- Biata fata! Ce trist s3 fie obligata sa se marite cu un
om pe care nu-l iubea. Dar familia n-a vrut sa piarda ocazia
ca fiica lorsa devina o contesa, banuiesc, bombani Victoria
cu o nuanta de amaraciune.
- Probabil, aproba Lucas. Dar de vreme ce debordezi
de simpatie fata de tSnara femeie ai putea sa rever§i putin
din ea §i asupra stramo§ului meu care s-a pomenit legat de
o femeie care nu era chiar virgina Tn noaptea nuntii.
Privirea Victoriei deveni Tnca §i mai rece.
- §i? Nici eu n-am venit Tn aceasta casatorie virgina,
daca nu te superi.
- Nu e deloc acela$i lucru, av§nd tn vedere ca eu am
fost acela, §i singurul, cu care te-ai culcat Tnainte de noaptea
nuntii. Tn orice caz, adauga Lucas, simtindu-se acum putin
periculos el Tnsu§i, noi nici macar n-am avut o „noapte’ a
nuntii", a§a ca argumentul tau nu e valabil, ca sa nu spun
mai mult.
- §tii, Lucas, nu Tnteleg de ce str£mo§ul tau, sau tu, sau
oricare alt barbat ar avea vreun drept sa ceara ca sotia lui
sa fie virgina. Voi barbatii nu va osteniti sa ramaneti virgini
pana Tn noaptea nuntii.
- Aici e vorba de mica problema de a fi sigur ca urma§ul
e propriul tau copil.
Victoria dadu din umeri.
- Matu§a Cleo mi-a spus ca femeile au gasit diverse
modalitati de a mima virginitatea cat timp barbatii vor fi at3t
de aroganti ca sa insiste asupra ei. Chiar daca cineva e
sigur ca sotia lui e virgina la casatorie copilul poate foarte
bine sa fie al vizitiului, nu?
-V ictoria...
- Nu, mie mi se pare, milord, ca singurul fel Tn care un
om poate fi relativ sigur de copiii lui este sa aiba Tncredere
Tn sotie §i sa o creada cdnd Ti spune ca sunt ai lui.
- Eu am Tncredere Tn tine, Victoria, spuse Lucas, Tncet.
222 AMANDA QUICK

- Ma rog, dar a§a cum ai spus, e total irelevant Tn cazul

nostru, nu?
- Nu chiar, mormai el. Victoria, nu vrei sa ramanem Tn
cadru! legendei?
Victoria clipi §i T§i facu de lucru cu ceainicul.
- Da, desigur. Te rog continua cu povestea, milord.
Lucas lua o gura de ceai, Tntreb§ndu-se cum dracu lasase
conversatia sa devieze atat de mult.
- Contele avea anumite banuieli, dar nu dovezi §i, de
vreme ce era foarte Tndragostit de sotia lui, s-a hotarat sa
creada ceea ce-i convenea.' Asta a mers pana s-a nascut
copilul mort. Doamna lui a fost at§t de Tndurerata, Tnc&t §i-a
pierdut mintile, a aruncat vina pentru nefericirea ei asupra
sotului pentru ca nu se putuse marita cu cel pe care il iubea,
§i a zis ca era atat de nefericita Tnc3t vroia sa moara. §i
exact asta a facut.
Ochii de chihlimbar ai Victoriei Ti cautara pe ai lui, cu o
adanca suspiciune Tn priviri.
- Cum?
- Te rog nu ma privi a§a. Nu s-a sinucis. Pur§i simplu nu
§i-a mai revenit din lehuzie. Doamna Sneath zice ca, potrivit
legendei, ea a vrut sa moara §i facand febra, a reu§it.
- Ce poveste tragic^! Ce a facut contele?
- S-a Tnrait §i a devenit cinic cu toate femeile. Existau
presiuni din partea familiei sa aibe un urma§ a§a ca Tn cele
din urma s-a Tnsurat. Dar de data asta nu din dragoste. A
fost strict o decizie de interes din partea lui §i n-au fost ceea
cei se poate numi un cuplu fericit. De fapt, dupa na§terea
urma§ului de rigoare, contele §i sotia lui au petrecut foarte
putin timp Tmpreund, §i nu la Stonevale.
- Atunci a Tnceput declinul mo§iei?
Lucas dadu din cap.
- Da. Potrivit legendei §i registrelor vechi. M-am uitat
prin ele astazi din curiozitate §i pot sa-ti spun ca declinul
mo§iei a Tnceput dupa acea casatorie dezastruoasa de acum
trei generatii.
- Adevarat?
 CAPITULARE 223

- Da. Urmatorul conte, tatal unchiului meu, nu era doar

un om rece §i uracios, era de asemenea un nesabuit §i un
jucator inabil. De la el incoace au Tnceput contii de Stonevale
s£ stea mai mult pe la mesele de joc §i mai putin pe la
mo§ia lor. S-a Tnsurat §i el pQna la urma, dar nu din dragoste.
Dupa na§terea unchiului meu, tatal §i mama lui au dus vieti
separate.
- Iar mo§ia a continuat sa decada. Nu-i deloc
surprinzator, avand Tn vedere lipsa de interes a stapanului.
§i unchiul tau?
- Maitland Colebrook, nu s-a ostenit nici macar sa se
casatoreasca pentru titlu sau altceva, ca sa nu mai vorbim
de dragoste. S-a concentrat Tn schimb sa cheltuiasca ce
mai rSmasese din avere. A tocat tot, apoi s-a retras la tara
pentru a se pl§nge Tmpotriva soartei lui nemiloase.
- Deci a§a explica sdtenii saracia lor prezenta spuse
Victoria privind g£nditoare Tn foe. Interesant.
Lucas Ti privi profilul, TntrebSndu-se ce-ar face daca ar
atrage-o pe genunchi §i ar saruta-o. S-ar lipi de el, a§a cum
o facuse mereu Tn trecut sau TI va zgardia pe fata §i l-ar taia
fa§ii cu limba ei ascutita? Un lucru era sigur: C£nd va ajunge
Tn final, s-o stranga Tn brate, va fi un adevarat eveniment
pentru am§ndoi.
- Cea mai interesanta parte e povestea cu fetita care
te-a numit Doamna de chihlimbar, spuse Lucas Tncet.
- De ce? E clar ca §tia povestea §i, c§nd m-a^ vazut
Tmbracata Tn acea nuanta de galben, a tras imediat o
concluzie copilcireasca.
Lucas privi cum luminile focului scotTn evidenta reflexele
de chihlimbar §i aur din parut §aten at Victoriei.
- Nu sunt atat de sigur ca a tras o concluzie eronata.
Exista ceva care aduce a chihlimbar la tine. Ochii, parul,
culorile pe care le porti...
Victoria Ti arunca o privire.
- Pentru Dumnezeu Lucas, nu mai spune prostii.
224 AMANDA QUICK

Lucas Ti Tntinse cea§ca sa-i mai toarne putin ceai.

- Nu-i de mirare ca fetita vrea sa creada ca e§ti Doamna
de chihlimbar. Tnca nu ti-am spus sf§r§itul legendei.
Victoria TI privi provocator Tn timp ce-i turna ceaiul Tn
cea§ca.
- §i cum se termina povestea?
- Se spune ca Tntr-o zi Cavalerul de Chihlim bar §i
doamna lui se vor Tntoarce la casa cea mare iar p3m§nturile
de la Stonevale vor Tnflori din nou Tmpreuna cu dra­
gostea lor.
- Ce sf§r§it banal, spuse Victoria dispretuitoare. Dar daca
viitorul tinutului depinde de casatoria din dragoste a lordului,
atunci e clar ca toata lumea de pe aici va trebui sa a§tepte
o alta ocazie de a-§i Tmbunatati soarta. Noul Conte de
Stonevale s-a cSsatorit din interes nu din dragoste.
- La dracu, Vicky...
Victoria era deja Tn picioare.
- Daca nu te superi, milord, am sa-ti spun noapte buna.
Sunt obosita.
Lucas Tnjura din nou §i se ridica Tn picioare. A§tepta pana
pe u§a se Tnchise Tn urma ei Tnainte de a pune jos cea§ca
de ceai §), cu un calm deliberat, traversa camera pentru
a-§i lua sticla de bautura.
Tncet T§i masa piciorul dureros. Avea sa fie o noapte
lunga.
*

* *

Trei ore mai tarziu, Tn timp ce Lucas Tntins Tn pat asculta

sunetele din camera alaturata,- se Tntreba daca nu cumva
era luat de prost pentru ca continua sa se abtina. Poate ca
jocul asta de-a a§teptarea nu era o strategie nimerita.
Auzi o alta mi§care slaba din camera alaturata. Parea
ca Victoria se sculase din pat. Era clar ca Tnca nu adormise.
 CAPITULARE 225

Probabil ca-i era frica sa adoarma prea devreme de teama

unui nou co§mar.
Nu exista nimic mai bun decat genul de pasiune care
putea exista Tntre ei, Tmpotriva viselor rele, T§i spuse
Lucas. Ca sot grijuliu, era datorsa-i ofere lini§tea §i alinarea
de care era capabil, chiar daca trebuia sa uzeze de
forta.
HotarSt, dadu cuvertura la o parte §i Tntinse mana pentru
a-§i lua halatul. PSna aici. Tntr-un fel sau altul, trebuiau sa
form eze un cuplu normal §i devenea deja clar ca
auto-impusa lui abstinenta nu avea absolut nici un efect
asupra Tncapat3narii ei.
Cu alte cuvinte, gandi el sumbru, nu-l implorase deloc
sa faca dragoste cu el.
Auzi u§a exterioara a dormitorului ei deschiz3ndu-se §i
Tnchizandu-se exact Tn clipa Tn care ridicase mana sa bata
Tn u§a de comunicatie. Tncet, rasuci manerul §i intra Tn ca­
mera pustie a sotiei lui.
Fu cuprins de furie §i panica. Tn mod sigur nu era atat de
proasta sa fuga Tn mijlocul noptii. Apoi, T§i aminti ca Victoria
era foarte obi§nuita sa umble Tn toiul noptii. Chiar el o
Tnvatase cum se fac asemenea lucruri.
Puse jos lumanarea §iT§i trase repede pantalonii, cizmele
§i cama§a. Cateva minute mai tarziu mergea repede pe
coridor. Instinctul Ti spunea ca Victoria va ie§i pe u§a
bucatariei. A§a ar fi facut el daca hr fi Tncercat sa iasa din
casa pe fur[§. Se lua repede dupa ea.
Cateva clipe mai tarziu se afla afara din casa. O vazu pe
Victoria aproape imediat. Statea tacuta Tn gradina
deprimanta, plina de buruieni, din dosul bucatariei. Purta
pelerina ei lunga cu gluga de culoarea chihlimbarului pentru
a se apara de raceala noptii, §i era scaidata Tn razele lunii.
Amintirea acelor nopti cand se Tntainea cu ea Tn gradina
matu§ii lui, se abatu asupra lui umpiandu-l de o dorinta atat
de acuta Tncat devenise dureroasa.
Era sotia lui §i o dorea.
226 AMANDA QUICK

' Lucas pa§i Tncet Tn Tntuneric fara sa faca nici un zgomot.

Ea Tns§ Ti simti prezenta §i se Tntoarse spre el. Lucas inspire
scurt §i repede.
- Mi-era dor de Tnt§lnirile noastre nocturne din gradina,
spuse el Tncet.
- Ai dovedit multa abilitate de cuceritor cand mi-ai promis
aventuri nocturne, nu? M-am lasat ademenita de asta cum
nu m-a§ fi l£sat ademenita de nimic altceva.
Lucas simti un nod Tn stomac auzind amaraciunea din
vocea ei.
- Ai vrut sa pleci Tn cautare de ,aventuri singura, Vicky?
Ma Tndoiesc de existenta vreunui tripou, sau bordel,
sau han plin cu lorzi tineri §i dansatoare de opera Tn
acest sat.
Se apropie de ea pdna la cdtiva pa§i.
- Am vrut doar sa ma plimb, spuse ea lini§tita.
- Tmi dai voie sa te Tnsotesc?
- Am de ales?
- Nu.
„Doar n-o fi crezand c-am sa-i dau voie sa se plimbe pe
aici singura Tn toiul noptii", gandi Lucas.
- Unde voiai sa te plimbi?
- Nu §tiu. Nu m-am gandit.
Lucas se gandi repede Tncercand sa-§i aminteasca ce
vazuse Tn decursul celor cateva zile Tn care strabatuse
regiunea calare.
- Exista o casa parasita nu'departe de aici. Cred ca a
apartinut paznicului pe vremea cand Stonevale avea a§a
ceva. Nu vrei sa facem o plimbare pana acolo §i Tnapoi?
- Ba da, spuse ea, §i tacu.
- E o noapte minunata, nu?
- E cam racoroasa, raspunse ea distant.
- Da, aproba Lucas g§ndind cu Tnfrigurare.
Existau ni§te lemne de foe stivuite langa casa, T§i aminti
el. Pacat ca nu daduse ordin sa se faca curat cu o zi Tnainte
 CAPITULARE 227

cand o vizitase. Se TmpiedicS u§or de o piatra inexistenta §i

T§i Tnabu§i un geamat.
- Ce ai? Tntreba Victoria mcruntandu-se suparata.
- Nimic. Ma cam sQcSie piciorul Tn noaptea asta r^spunse
el Tncercand sa para stoic §i brav.
- Zau, Lucas, ar fi trebuit sa §tii deja ca nu trebuie sa
ie§i Tn aerul rece al noptii c§nd te doare.
- Aveti dreptate doamna. Dar se pare ca va place sa va
plimbati noaptea, a§a ca n-am de ales §i trebuie sa va
Tnsotesc.
- Trebuie sa-ti alegi o mo§tenitoare careia sa nu-i placa
acest gen de sport, replica ea. Perfecta domni§oara
Pilkington ti s-ar fi potrivit de minune.
- Crezi?. Era Tntr-adevar pe lista Jessicai Atherton dar
nu prea mi-a dat inima ghes spre ea. Perspectiva de a ma
casatori cu domni§oara Pilkington avea Tn ea ceva cam
plictisitor. A§a cum ati spus tu §i cu Anabella, semana un
pic cam prea mult cu Jessica Atherton.
Victoria se retrase mai adanc Tn gluga mantiei astfel ca
vocea i se auzi voalata.
- Ai dreptate Tn privinta asta. Daca tu crezi ca Lady
Atherton a devenit putin anosta cu trecerea anilor, ar trebui
s-o vezi pe domni§oara Pilkington. Sa nu ma Tntelegi gre§it.
E foarte draguta, dar are numai nouasprezece ani §i mi-a
spus ea personal ca din cSte T§i da seama s-ar putea sa
aiba o chemare spre religie.
- fnteleg. Nu ne-am fi potrivit deloc. Nu ma pot imagina
duc&ndu-ma cu ea la un tripou. §i nici n-o vad folosind un
baston asupra unui paznic de bordel.
- Dar nici nu ti-ar fi creat probleme. Sunt convinsa c£
§i-ar fi facut datoria de sotie. Ca veni vorba de datorie...
Lucas suspina.
- Da?
- Lady Atherton m-a prevenit ca trebuie sa-mi fac datoria
§i sa-ti ofer un urma§.
228 AMANDA QUICK

- Nu-i nevoie sa-mi aminte§ti.

- Lucas? spuse Victoria timid.
-D a ?
- Lady Atherton a spus ca, daca Tndeplinirea obligatiei
mele de sotie mi se pare dificila, sa ma g§ndesc ce greu va
ft pentru tine sa mimezi un oarecare grad de afectiune Tn
patul conjugal.
- S-o ia dracu’! '
Lucas se opri §i o Tntoarse cu fata la ea. O privi cu ochii
plini de neTncredere.
- Doar n-ai vrea sa spui cS ai crezut-o? Dupa noaptea
pe care am petrecut-o la han?
Victoria TI privi lini§tita, cu ochii stralucind Tn adSncul glugii.
- Am Tnvatat atat de la mama, cat §i de la matu§a mea
ca barbatii nu par sa aiba prea mari dificultati etal§nd acest
gen de afinitate fizica atunci cand le convine.
- Barbatii nu sunt singurii care reu§esc asta, mormai
Lucas, adaug§nd brutal: Unii ar zice ca a§ avea motive bine
Tntemeiate sa pun la Tndoiala adancimea sentimentelor tale
din noaptea aceea.
Un fulger de m§nie trecu prin ochii ei.
- Cum Tndrazne§ti sa pui la Tndoiala sentimentele mele
din noaptea aceea?! Am fost dureros de sincera cu tine Tn
privinta sentimentelor mele, dupa cum Tmi amintesc.
Lucas dadu din umeri.
- Daca sentimentele tale ar fi fost atat de adanci cum
spui, ma Tndoiesc ca le-ai fi pututTngropa atat de repede.
- Le-am Tngropat repede pentru ca m-am simtit victima
unui scop. Sa te ia naiba, n-am avut Tncotro §i a trebuit sa le
suprim. Nu simt decat umilinta ori de cate ori tmi aduc aminte
de actiunile mele din noaptea aia blestemata.
- Trebuie sa-ti spun ca*ai reu§it perfect sa le suprimi.
Nimeni n-ar ghici ca ai avut pentru mine altceva decat un
total dezgust.
- Ei, nu, asta n-ar fi...
 CAPITULARE 229

Se Tntrerupse pentru ca el se clatina §i se dadu Tnapoi.

- Acum ce mai ai? Tntreba ea impacientata.
- Ti-am spus deja. Ma cam s§caie piciorul Tn noaptea
asta.
- Exista momente, Lucas, cand dovede§ti prea putina
minte, spuse ea apuc§ndu-l de brat pentru a-l sustine. Cred
ca ar trebui sa te Tntorci Tn casa Tnainte sa cazi.
- Nu cred ca pot ajunge p3na acolo. Cabana e mai
aproape. Daca m-a§ putea odihni acolo putin, sunt sigur ca
o sa-mi revin.
- Foarte bine, bombani ea nervoasa. Hai, da-mi voie sa
te ajut.
- Muitumesc, Vicky. E§ti foarte amabila.
Sprijinindu-se cam tare de ea, Lucas se Iasa ajutat sa
intre Tn cabana paznicului de vSnatoare.
 Capitolul 12

Strategie.
Lucas se a§eza pe podeaua cabanei cu un bfat proptit
pe unul din genunchi §i cu piciorul bolnav tntins Tnainte. Se
uita la Victoria care se ocupa cu aprinderea focului. Nu-i
daduse lui voie sa aduca lemne insistand ca el sa se
odihneasci.
- E placut aici, nu? spuse ea uitindu-se Tn jur, Tn timp ce
focyl pe care tocmai TI aprinsese izbucnea Tn flcicari,
dezvaluind interiorul casutei.
- Arata de parea ar fi lo'cuit cineva aici de cur&nd. Hornui
e curatat iar podeaua nu e atat de murdara cum te-ai fi putut
a§tepta.
- Nu m-ar mira ca vreun arenda§ evacuat sa-§i fi gasit
refugiul aici pana la sosirea noastra. Unchiul meu avea
mania evacuarilor.
Era un om f§ra inima.
- Tine cont ca eu descind dintr-o ramura putin diferita a
familiei, sublinie el.
Tn loc sa zambeasca, Victoria lua totul Tn serios.
- Nu suntem noi raspunzatori de actiunile ceiorlalti
membri ai familiei. Hai, iasa-ma sa-ti mase’z eu piciorul.
Lucas nu protesta. Mintea lui era asaltata de ceea ce se
Tntamplase prima oara cdndTi masase piciorul.
- Muitumesc. E§ti foarte draguta.
Victoria T§i a§ternu pelerina pe podea §i Tngenunche pe
ea. Cu ochii atintiti asupra piciorului, se apuca de treaba,
masand u§or. Lucas gemu la prima atingere a m iin ilo r ei.
- Te doare?
 CAPITULARE 231

- Nu. Ma simt minunat, spuse el Tnchiz§nd ochii §i lasand

capul pe spate, rezemat de perete. Nici nu-ti dai seama.
- Trebuie sa fi fost groaznic.
Lucas deschise ochii §i T§i privi sotia.
- Ce trebuie sa fi fost groaznic?
- Momentul Tn care ai fost r§nit.
-Tntr-adevar, n-a fost cea mai fericita zi din viata mea.
Putin mai sus, te rog. Acolo. Muitumesc.
Mdinile ei erau acum doar la c3tiva centim etri de
Tncheietura piciorului. Lucas se Tntreba cum de putea ea sa
nu observe rapida umflatura de sub pantalonii lui strdmti.
- Focul Tmi face bine.
- Lucas?
Urma o mica pauza. Lucas vazu expresia Tncordata de
pe fata ei.
- Da?
- Ai iubit-o foarte mult?
Lucas TncHise din nou ochii Tncercand sa-i urmareasca
§irul gandurilor.
- Pe cine?
- Pe Lady Atherton, desigur.
- A , pe ea... P3i, probabil ca a§a credeam atunci, ^Itfel
de ce a§ fi cerut-o de nevasta?
- Chiar a§a, de ce?
- Dar acum, daca ma g§ndesc, Tmi vine greu sa cred ca
am fost at§t de tSmpit.
- Ea te mai iube§te Tnca.
- Nu. Iube§te gandul de a suferi de o dragoste nefericita
§i sentimentul ca este o martira pe altarul datoriei, mai mult
decat poate ea sa iubeasca un barbat. Nu-l invidiez deloc
pe lordul Atherton.
„Patul lui conjugal trebuie sa fie ca gheata“, g§ndi Lucas.
- Asta-i o observatie cat se poate de subtila pentru un
barbat, daca-mi dai voie sa-ti spun.
Lucas deschise un ochi.
,232 AMANDA QUICK

- Credeai ca femejle sunt singurele fiinte care pot face

observatii extrem de subtile?
- N u .’ dar...
Lucas Tnchise ochiul.
- Unii dintre noi, suntem capabili de a tnvata din gre-
§elile noastre §i de a dobandi un anum it grad de
Tntelepciune...
- A§a e bine?
Lucas inhala aer brusc.
- Ah, Vicky, te rog, umbla mai atenta pe portiunea aia a
piciorului. §i mai sus putin...
-A § a ? spuse ea mi§c§ndu-§i m§na putin mai sus pe
coapsa lui.
Lucas n-avu curajul sa raspunda. Atingerea ei era acum
at§t de intima, ?nc§t Ti era frica sa nu-§i piarda complet
controlul, dintr-o clipa Tn alta.
- Lucas, ti-e bine? Tntreba Victoria Tncepand sa fie serios
Tngrijorata..
- Dupa noaptea aceea pe care am petrecut-o Tmpreuna
la han, ar trebui sa §tii ce reactie Tmi produce atingerea ta,
iubito.
Mdinile ei se oprira brusc pe coapsa lui.
- Vrei sa ma opresc? Tntreba ea ezitand.
- Deloc. Pentru nimic Tn lume. Un om poate muri fericit
sub tortura asta.
- Lucas, Tncerci cumva sa ma faci sa... sa te seduc?
Lucas deschise ochii §i o privi drept Tn fata.
- Mi-a§ vinde §i sufletul sa pot face asta:
Victoria clipi Tn fata acestei sinceritati. Apoi ochii ei se
umplura de dorinta.'
- Nu cred ca e nevoie de un pret at§t de mare, milord.
Lucas Ti atinse fata apoi Iasa degetele sa alunece pe
lantul pandantivului.
- Mutumesc lui Dumnezeu pentru sinceritatea ta Tn
materie de cercetare intelectuala.
 CAPITULARE 233

- O, Lucas!
Cu un mic strigat, Victoria se arunca la pieptul lui
cuibarindu-se acolo, cu bratele Tncolacite Tn jurul lui.
- M-am g§ndit la noaptea aceea atat de des... Am fost
foarte fericita cu tine Tn acele cateva ore.
- Numai mandria te opre§te sa fii fericita din nou, spuse
el mangaindu-i bratul, bucurandu-se de dulcea greutate a
trupului ei. Merita sa.sacrifici armonia dintre noi pentru
aceasta mandrie? Acum suntem legati pe viata, Vicky. Vrei
sa ne chinuim Tn fiecare noapte?
Victoria T§i tinea capul culcat pe umarul lui ca sa nu-l
poata privi.
- Cand pui problema astfel, nu prea are sens, nu? Matu§a
Cleo a zis ca mi-am a§ternut singura patul, a§a ca acum
trebuie sa ma culc Tn el, §i ca depinde de mine ca acest pat
sa fie confortabil.
- Oricat a§ aprecia sentimentele matu§ii tale, n-a§ vrea
o martira Tn patul meu. Era cat pe-aci sa se Tntample asta
odata, dupa cum §tii.
Umerii ei se scuturara de un mic ras nervos.
- Da, §tiu. Foarte bine, Lucas, am sa privesc decizia mea
de a-mi Tndeplini datoria de sotie ca pe o chestiune de logica
§i bun simt, nu ca pe una de obligatie. N-are nici un rost,
a§a cum ai zis, sa ne chinuim amandoi.
- Prefer de o mie de ori mai multsavanta ra tio n a l decat
martira pioasa, spuse Lucas ridicandu-i barbia §i sarutand-o.
Cel putin, o savanta cand se Iasa cople§ita de pasiune, nu
se mai preface ca nu-i place.
Victoria paru sa ezite o clipa, ca §i cum §i-ar revizui
repede logica Tnca o data, pentru a fi sigura ca aceasta era
solutia corecta a problemei pe care §i-o crease. Apoi, cu un
mic suspin, Ti raspunse cu fierbintea ei fervoare pe care
Lucas o gasea atat de fermecatoare. Mainile ei se stransera
Tn jurul lui Tn timp ce buzele se desfacura Tn a§teptare.
Lucas T§i iasa limba sa patrunda Tntre ele ca un pre-
234 AMANDA QUICK

ludiu al unei alte patrunderi ce avea sa urmeze curand.

Victoria se lipi mai s trin s de el. Lucas Ti simti s3nii prin
corsajul rochiei §i tot corpul lui Tncepu sa freamate de
nerabdare.
- Am a§teptat atata timp noaptea nuntii noastre, iubito...
T§i dezlipi gura de gura ei §i apuca cu m§na pelerina de
culoarea chihlimbarului pe care ea statuse Tngenuncheata.
O Tntinse cu Tndemanare astfel Tnc§t sa se formeze un fel
de paturS pe care sa se poata Tntinde.
- O sa se murddreasca, spuse a, protestand automat,
dar far§ convingere.
- Ai altele.
Tncepu sa-i desfaca rochia, uimit el Tnsu§i de graba lui §i
de stangacia care o Tnsotea. Gata cu Strategia. Tn acela§i
timp o parte a fiintei lui se descatu§a eliberata acum c&nd
chinurile a§teptarii se apropiau de sf§r§it.
Prima oara se pregatise pentru a se retine p3na cand
fusese sigur ca ea T! dorea la fel de mult. Fusese foarte
hotarat sa nu-i provoace dureri sau s-o sperie, foarte hotar§t
s-o faca sa simta placere. De data asta nu se gdndea decat
s-o aiba iar. Trebuia sa se asigure ca era a lui din nou.
De data asta nu se mai putea stapani.
Victoria parea uimita de graba lui, dar se Tntinse singura
pe spate c§nd el o a§eza pe patura improvizata.
Lucas renunta sa-i mai scoata rochia §i se multumi sa-i
ridice poalele p4na la br§u. Apoi ridicd repede privirea sa
vada daca ea era ofensata de lipsa lui de galanterie. Cand
Ti vazu zim betul luminos §i ochii licarind de placerile focului
reflectate Tn ei, se apuca sa-§i scoata propriile lui haine.
- La dracu!
- Ce s-a Tntamplat? Tntreba ea moale.
- Nimic. Sunt cam stangaci.
Tn cele din urma reu§i sa-§i desfaca pantalonii. Nu mai
avu Tnsa rabdare sa-i scoata §i nici sa-§i traga afara cizmele.
Avea nevoie de ea.
 CAPITULARE 235

Se arunca asupra ei arz3nd ca o torfa. fi puse m§inile pe

pulpe §i i le desfacu fara sa int&mpine vreo rezistenta. Apoi,
se posta Tntre ele §i apasa. Era moale, fierbinte §i umeda.
Lua un sf§rc Tntre buze §i TI str&nse u§or, cu o anumita
delicatete Tn timp ce Tncerca sa patrunda Tn interiorul ei
strSmt.
Victoria scoase un mic strigat §i se agata de el.
Lucas simti u§oara rezistenta a carnii §i continua sa
apese mai tare. Trebuia s£ tina cont ca pentru ea acest
lucru era cu totul nou.
- Ridica-te, iubito. Desfa-te.
T§i luneca o m§na sUb fesele ei §i o ridicd spre el pentru
a se putea afunda mai ad§nc Tn caldura care Ti Tnvaluia.
- Lucas!
- Te doare?
Vocea lui suna ragu§it chiar §i pentru el.
- Nu, nu chiar. Dar senzatia este de nedescris. Oh,
Lucas.
- §tiu, §tiu, iubito.
O patrunse tin pana la capat. ti simti pulpele tremurand
Tn clipa Tn care se str3nsera Tn jurul lui §i gandul ca i se
daduse de buna voie, aproape ca fl facu sa-§i piarda
cumpatul.
- lncolace§te-ti picioarele Tn jurul meu. A§a. E bine...
Cu o mica exclamatie, Victoria se Iasa Tn voia lui exact
cum facuse §i Tn prima noapte. Se agat§ strans de el
§optindu-i numele, implorandu-l sa-i aduca eliberarea pe
care i-o promisese.
Fulgere orbitoare de senzatii alergau prin simturile lui.
Lucas simtea caldura focului, mirosul ademenitoral trupului
ei excitat, puterea matasoasa a pulpelor ei moi Tn momentul
Tn care se str3nsera Tn jurul lui.
Deschise ochii §i v§zu ca ochii ei erau strSns Tnchi§i.
Victoria respira repede cu gatul arcuit pe spate peste bratul
lui. Imaginea femeii cuprinsa de patima era devastatoare
236 AMANDA QUICK

pentru simturile lui. Lucase se simti total fascinat. Se mi§ca

meet, calculat, lasSnd-o sa-l traga Tnapoi de fiecare data
cand se retragea aproape complet.
- LuGas!
-D a .
O patrunse iar scaldandu-se fericit Tn caldura Tnrobitoare
a trupului ei. Fu cuprins de transpiratie, Tntregul lui corp
cerand eliberarea. Atunci simti brusc tensiunea din trupul
Victoriei §i T§i dadu seama ca se apropia de propriul lui or­
gasm.
I§i mi§ca mana pe fesele ei lasand un deget sa lunece
intim Tn despartitura Tntunecata pana Tn punctul Tn care
trupurile lor se uneau.
Ochii V ictoriei se deschisera brusc §i buzele i se
desf§cura Tntr-un tipat u§or de surpriza...
- Lucas... doamne... Lucas!
In clipa urmatoare, cuprinsa de convulsii TI trase §i mai
adancTn ea. Lucas T§i auzi strigatul detriumf umpland camera
Tn momentul Tn care se produse propria lui eliberare.
Trecura cateva minute Tnainte ca el 'sa simta nevoia de a
se mi§ca. Se rostogoli pe o parte §i o stranse la pieptul lui.
Focul ardea Tnca vesel Tn camin aruncand umbre mi§catoare
pe pereti. Lucas simti piciorul sotiei lui lunecand lene§ peste
picioarele lui Tn timp ce i se cuibarea la piept.
- Trebuie sa recuno§ti ca are §i casatoria unele avantaje,
doamna. Cel putin de data asta nu trebuie sa ne temem ca
vom fi descoperiti punand Tn pericol pozitia noastra sociala,
spuse el cascand zdravan, con§tient de propia lui satisfactie.
Dar nu crezi ca data viitoare ar trebui sa apelam la confortul
patului tau sau al meu? Salteaua aia de la han era cam
nodurpasa, iar podeaua asta e al naibii de tare.
- Suntem porniti Tntr-o aventura. Nu crezi ca ar fi cam
banal sa facem asta Tntr-un pat?
- A§a Tmi trebuie daca m-am Tnsurat cu o femeie care
are gustul aventurii. Vrea sa faca dragoste Tn locuri
 CAPITULARE 237

neobi§nuite §i in Tmprejurari inedite, spuse Lucas ciufulindu-i

buclele scurte. N-ai teama, doamna, sotul tau va face tot
posibilul sa te amuze §i sa te desfete tn propriul tau pat.
- Asta suna de parea ar fi un supliciu pentru tine,
spuse ea.
- Crede-mS ca va fi infinit mai u§or sa nascocesc lucruri
interesante de facut cu tine Tn pat decat sa alerg dupa tine
Tn toiul noptii Tntreb3ndu-ma ce nazdravanie ai pus la cale.
Victoria nu spuse nimic. Se multumi doar sa se
zvarcoleasca u§or, Tnc3ntato'r, la pieptul lui. Nu facu nici o
Tncercare de a se d&sprinde din bratele lui. Ramase pe loc,
tacuta. Lucas Tncepu sa fie Tngrijorat.
- Lucas?
- Da, iubito.
- Juri ca nu tu ai aranjat ca matu§a mea sa ne surprindS
acolo la han?
tn el se trezi furia, care alunga aproape com plet
sentimentul-de satisfactie pe care TI avea. Se ridica Tntr-un
cot §i se Tncrunta la ea.
- La dracu, Vicky, eu vroiam sa te seduc, nu sa te
umilesc. Cum poti crede ca a§ putea face a§a ceva Tn mod
deliberat?
- Ai spus-o singur: voiai sa te Tnsori cu o mo§tenitoare.
- Vroiam sa ma Tnsor cu tine, o corecta el aspru, nu cu
oricare mo§tenitoare. tn plus, ca sa fiu complet sincer,
n-aveam nici un motiv sa recurg la masuri extreme ca aceea
de a aranja sa fim desdoperiti de matu§a ta Tntr-o situatie
compromitatoare.
Sprancenele ei se Tncruntara cu o mi§care rapida.
- Ce vrei sS spui cu asta?
- Doar atat, ca efortul meu de a te seduce §i a te face sa
te mariti cu mine intrase pe un faga§ bun §i nu aveam nevoie
de ajutorul nimanui. A§a cum mergeau lucrurile, era doar o
chestiune de timp ca tu sa vrei singura sa te mariti cu mine.
- Ce aroganta!
238 AMANDA QUICK

tncerca sa se desprinda de el §i sa se ridice Tn §ezut.

Lucas zambi §i T§i arunca un picior peste pulpele ei
dezgolite. Apoi reveni deasupra ei, tinand-o de Tncheieturile
mainilor ridicate de o parte §i de alta a capului.
- Asta-i adevarul, iubito. §i tu §tii asta. Recunoa§te.
Recunoa§te ca n-ai fi putut Tntretine o relatie amoroasa atat
de patima§a ca aceea pe care o doreai tu decat daca eram
casatoriti. Altfel ar fi fost imposibil.
Victoria se uita la el, zbatandu-se zadarnic.
- Ba ar fi fost posibil. Era nevoie doar de un plan.
- T e asigur ca atunci cand este vorba de planuri §i de
strategie sunt foarte, foarte bun. Dar nici macar eu n-a§ fi
reu§it sa ma descurc mult timp. De fapt, n-am reu§it nici
macar o data, atunci cand ne-am dus la han. Iar tie ti-ar fi
fost imposibil sa pleci pe furi§ de la vreo serata §i sa te duci
la un han cu o trasura Tnchiriata de fiecare data cand voiai
sa faci dragoste. Mai curand sau mai tarziu cineva a rfi prins
de veste.
- A§ fi fost foarte discreta, insista Victoria.
- Da? §i ce ai fi facut dupa Tncheierea sezonului §i cand
marile serate de unde puteai pleca neobservata, arfi devenit
rare?
Victoria T§i mu§ca buza Tncurcata.
- Gaseam eu ceva.
- Nu, scumpo. Treaba era pornita prost de la Tnceput.
- Iar tu erai con§tient de asta.
- BineTnteles. §i cum tu e§ti departe de a fi proasta,
curand ti-ai fi dat seama de asta §i tu. In acel moment, sunt
convins ca ai fi Tnceput sa te gande§ti serios la casatorie,
spuse el zambind deliberat. Ca sa fiu perfect sincer, avand
Tn vedere apetitul tau pentru cercetariintelectuale, nu cred
ca a§ fi avut mult de a§teptat.
Victoria ramase nemi§cata, privindu-l pe sub pleoape.
- Ai fost atat de sigur de mine Tncat purtai Tn buzunar o
dispensa speciala.
 CAPITULARE 239

- Am vrut sa fiu pregatit. Ne jucam cu focul, iubito.

Victoria Tnchise ochii sa nu-i mai vada z§mbetul de
satisfactie.
- Iar eu m-am ars.
- E chiar atat de rau? Tntreba el bland atingandu-§i buzele
d e a lee i.
Corpul lui reactiona imediat fac3ndu-l sa scoata un
geamat.
- M-am gandit mult la situatia noastra Tn ultimele cateva
zile, spuse ea, devenind foarte serioasa. Daca lumea ar fi
fost altfel, nu m-a§ fi maritat niciodata.
Insistenta ei asupra acestei chestiuni Tncepu sa-l
agaseze. Spuse, Tncruntandu-se:
- Daca lumea ar fi fost altfel, n-a§ fi fost obligat sa umblu
dupa o mo§tenitoare.
- E adevarat. A§a cum am spus, m-am gandit mult. Am
facut amandoi ceea ce ne cerea simtul onoarei §i am fost
obligati sa facem un t§rg. E ca §i cum am fi Tncheiat o
afacere. A§a privesc eu lucrurile. Suntem ca doi parteneri
de afaceri care am investit Tn aceea§i intreprindere.
Lucas se Tncrunta. .
- Nu-mi place deloc toata vorbaria asta despre afaceri.
Victoria scutura din cap Tncapatanata.
- Consider-o cum vrei, faptul este ca amandoi investim
pentru viitor §i atata timp cat putem gasi o modalitate de a
conlucra fSra probleme, cred ca ne-am putea considera
amandoi oarecum satisfacuti.
- Oarecum satisfacuti, repeta el, g§ndindu-se Tn mod
serios sa-i traga vreo cateva la fund.
- A§a te-ai simtit tu acum cateva minute cand tremurai
Tn bratele mele? Oarecum satisfacuta?
Ro§eata din obrajii ei depa§ea cu mult efectul focului din
apropiere.
- Vai, Lucas, cum vorbe§ti! Un gentleman n-ar pune
niciodata o astfel de Tntrebare intima.
240 AMANDA QUICK

- De unde §tii? N-ai mai fost cu nici un gentleman Tntr-o

situatie asemanatoare.
- Dar pot sa-mi Tnchipui, replica ea. Tn plus, nu asta era
problema.
- §i ma rog, care era problema? Vrei sa consideri
casatoria noastra ca pe un parteneriat? O investitie? Un
angajament de afaceri Tn care partenerii se culca unul cu
altul? spuse el privind-o cu ochii aprin§i.
- Dar nu-i a§a? Nu asta ai vrut?
- Sigur ca nu. N-am vrut deloc asta.
-Tnteleg. Probabil ca nu-ti place ideea ca eu sa fiu un
partener egal. Poate ca tu n-ai vrut decat banii mei iar pe
mine sa ma dai complet deoparte, neavSnd nevoie de mine
decat pentru a-ti da un urma§.
- Vicky, Vicky, calmeaza-te. Tmi rastalmace§ti cuvintele
§i Tntelegi totul gre§it.
- Tncerc sa fac ceea ce toata lumea spune ca trebuie.
Tncerc sa gasesc o cale rationala, inteligenta de a ma Tmpaca
cu situatia. Am crezut ca e§ti Tncantat ca am devenit atat de
Tntelegatoare Tn cele din urma.
’ Lucas se stradui sa-§i inabu§e furia.
- Eu nu vreau un partener de afaceri, vreau o nevasta.
- Ce diferenta exista Tn afara de faptul ca fiind sotie Tmpart
cu tine patul din cand Tn cand?
- Are sa fie mai mult decat din cand Tn cand §i diferenta
este aceea ca ma iube§ti. Ai spus-o tu singura.
Victoria deschise ochii, mari.
- N-am spus-o.
- Ba da. In noaptea aceea la han. Te-am auzit.
- Am zis doar ca a§a cred. Tn orice caz, lucrurile s-au
schimbat datorita celor ce s-au Tntamplat.
- Pe dracu s-au schimbat, spuse el strangandu-§i mai
tare Tncheieturile. Vicky, Tnceteaza cu prostia asta de a
considera totul ca pe-o afacere. Suntem sot §i sotie.
- Vrei sa spui ca relatia noastra e mai mult decat o
chestiune de afaceri?
 CAPITULARE 241

- BineTnteles.
Ochii ei se mgustara.
- Pretinzi ca e§ti Tndragostit de mine, milord?
- Daca ti-a§ spune ca da, nu m-ai crede.
O elibera, se ridica §i Tncepu sa-§i aranjeze hainele.
- De unde §tii? In cea rea §i ai sa vezi.
Lucas o privi dar nu fu sigur cum sa interpreteze expresia
din ochii ei. Un lucru era Tnsa sigur: TI provoca.
- Ce vrei de la mine, Vicky?
- Ceea ce cred ca orice proaspata sotie dOre§te sa auda,
spuse ea rece. O dedaratie de dragoste nemuritoare §i
promisiunea unui devotament etem. Dar se pare ca n-am
§anse, nu?
Lucas scoase o mica Tnjuratura §i se ridica Tn picioare
simtind terenul nesigur de sub el. Femeile sunt dracul gol Tn
materie de vorbe §i o femeie ca asta ar §ti sa profite la maxi­
mum de orice i-ar spune. Avusese deja dovada deplina a
abilitatii ei de a-l determina sa faca lucruri contrare ratiunii
lui. Amintirea acelor nopti Tngrozitoare Tn care escaladase
zidul gradinii matu§ii ei era suficienta ca sa-l apuce din nou
durerea de picior.
- Te joci cu focul, doamna.
- Sa Tnteleg prin asta ca nu-mi poti satisface dorinta?
- Nu am Tncredere Tn temperamentul tau, Vicky. §i nici
Tn ceea ce se afla Tn dosul cererii tale. Cred ca e§ti Tn
cautarea unui mijloc de a ma manevra. Daca ti-a§ face o
dedaratie de dragoste nemuritoare §i devotament etem mi-ai
arunca-o Tn fata de fiecare daca cand a§ refuza sa-ti satisfac
vreun capriciu. Vei spune ca am mintit cSnd am spus ca te
iubesc.
- Asta Tnseamna ca nu ma iube§ti?
- Inseamna ca a fost o mare gre§eala sa-ti fac pe plac
atat de mult la Londra. Ai ajuns ca crezi ca ma poti tine Tn
lesa cu un foarte mic efort, spuse el printre dinti.
- Tnteleg.
242 AMANDA QUICK

Victoria se ridica Tncet Tn picioare §i Tncepu sa-§i aranjeze

hainele.
Lucas privi la spatele ei zvelt, tinut rigid cu un sentiment
de frustrare. Cu c§teva minute Tn urma fusesera cuprin§i
amandoi de o pasiune pe care n-o mai Tmparta§ise cu nici o
femeie. Acum relatia fragila dintre ei parea zdruncinata de
simple cuvinte. Nu-§i putu imagina Tn ruptul capului ce se
Tntamplase.
- Vicky, nu-ti face raul asta.
O rasuci spre el §i o cuprinse Tn brate. I se parea ca
aude un mic suspin de plans §i se simti imediat st§ngaci.
Era un sentiment foarte neplacut.
- Nu mai e§ti o fetita, fir-ar al naibii.
Victoria ezita apoi dadu din cap fara voie cu fata ascunsa
la pieptul lui.
- Ai dreptate. Ma port ca o fetita proasta ie§ita de pe
bancile §colii care nu poate privi lumea a§a cum este, spuse
ea tragandu-se Tnapoi pentru a-l privi cu hotarare reTnnoita.
A§a cum am spus Lucas, sunt convinsa ca aceasta casatorie
poate functiona daca am§ndoi actionam logic §i rezonabil.
Jur sa-mi Tndeplinesc obligatiile ce-mi revin.
Lucas privi Tn ochii ei Tnca umezi de lacrimi §i nu §tiu ce
sa spuna. I§i dadea seama ca dorea sa auda cuvintele dulci
§ovaitoare de dragoste pe care le auzise de la ea Tn acea
prima noapte dar simti ca nu era momentul potrivit pentru
a-i cere asta.
- Vicky?
- Da, milord?
- Muitumesc pentru hotararea de a face tot ce poti Tn
a ceasta’ casatorie, se auzi el rostind Tncet. Tti sunt
recunoscator.
-C u p la ce re .
Lucas se stramba putin auzind formalismul din tonul ei
dar reu§i sa zambeasca lini§titor. A§a cum statea, privind Tn
jos spre ea, pandantivul de chihlimbar lucea Tn lumina focului
§i el se simti u§or relaxat.
 CAPITULARE 243

„0 sa fie bine“ gSndi el. „Va g§si ea acele cuvinte din

nou la momentul potrivit."
- Nu te omori cu firea TncercQnd sa-ti diseci sentimentele,
Vicky. §i nici pe ale mele, spuse el ating§nd lanti§orul de
aur al pandantivului §i zSmbind. Toate lucrurile la timpul lor.
Hai sa mergem acasa.
Victoria dadu repede din cap §i se dadu Tnapoi lasandu-l
sa-i scuture pelerina. Ve§mantul era plin de praf dar
altminteri, nevatamat. Lucas TI puse Tn jurul ei gandind ca
de§i era Tnalta pentru o femeie, Victoria era totu§i destul de
marunta fata de el. Simti din nou nevoia apriga de a o proteja
§i de a o pazi.
- Lucas, spuse ea g§nditoare Tn timp ce el stingea focul,
daca nu tu ai aranjat sa fim surprin§i acolo la han, atunci
cine a facut-o?
Lucas ridica din umeri.
- §tiu §i eu?
- Poate Lady Atherton? Tn zelul ei ve§nic de a te ajuta Tn
v§natoarea dupa o mo§tenitoare?
Lucas z§mbi, u§urat sa auda din nou tonul TndrSznet din
vocea ei.
- E posibil, cred. Mai conteaza? Ce s-a facut ram§ne
facut.
O lua de brat §i o conduse spre u§a.
- Ai dreptate, spuse ea Tncet. Ce s-a facut, ramane facut.
Dar exists vreo doua lucruri ciudate care mi s-au Tntamplat
Tn ora§ §i combinate cu misterul spionajului asupra noastra,
mi-au dat de g§ndit.
- §i?
- Nimic. Imaginatia mea.
Lucas deveni rece. O opri brusc exact Tn fata csisutii.
- Victoria, ce dracu vrei sa spui? Ce lucruri ciudate s-au
Tnt3mplat?
- A, nu, nimic, Lucas, fleacuri, te asigur.
- Vreau un raspuns doamna.
244 AMANDA QUICK

- §tii ceva, Lucas? C3nd vorbe§ti pe tonul acesta, toti

cei din jur au un chef al dracului sa se faca nevazuti. Unde
ai Tnvatat asta, Tn armata?
Lucas se ruga Tn gand sa nu-§i piarda rabdarea.
- Destul, Victoria. Spune-mi ce te-a facut sa ma Tntrebi
cine putea sa ne spioneze? Spune acum, nevasta, altfel
stam aici toata noaptea.
- Tmi face impresia ca Tn cele doua ocazii Tn care am
procedat la cercetarea noastra intelectuala, n-ai fost prea
afectuos dupa aceea. Prima oara admit ca a fost probabil
vorba de prezenta stSnjenitoare a matu§ii mele. Dar de data
asta nu exista nici o scuza. A§a sunt toti barbatii?
- Nu rezi§ti sa nu m3 tachinezi, nu? Tntr-o zi o sa-mi
pierd rabdarea. Raspunde-mi, sau vei descoperi ca a sosit
ziua aceea.
Victoria scutura din umeri.
- Foarte bine, dar crede-ma ca nu-i cine §tie ce. S-a
Tntamplat ca de doua ori sa gasesc lucruri care nu-mi apartin.
Amandoua erau marcate cu un „W“. E vorba de un §al lasat
pe clanta u§ii de la ser§ §i gasit de mine Tn noaptea cdnd
am fost la tripou...
- Tn noaptea Tn care a fost cat pe-aci sa te calce trasura,
spuse Lucas Tncruntat. Iar al doilea obiect?
- O cutiuta de prizat tutun, Tnchipuie-ti. Am gasit-o Tn cutia
mea de vopsele.
- §i nimeni n-a Tntrebat de ele?
- Nu, spuse ea §i porni din nou spre casa.
Lucas T§i potrivi pasul cu al ei, Tncercand sa gandeasca.
- Cand ai gasit cutiuta?
Victoria bombani ceva pe care Lucas nu-l Tntelese §i
arunca o privire impacientata spre fata lui Tntoarsa.
Ce-ai spus?
- Am spus ca am gasit-o Tn dimineata de dupa ultima
noastra Tntrevedere nefericita din gradina matu§ei. Cred ca-ti
aminte§ti seara aceea, milord. A fost noaptea Tn care ti-am
cerut sa aranjezi o...
 CAPITULARE 245

- Da, noaptea aceea. Tntr-adevar nefericita, spuse el

analizand cuvintele ei care i se pareau fara noima. E ciudat.
- De ce spui asta?
- Am fost atacat de un talhar Tn noaptea aceea cand ma
Tntorceam la trasura. M-am Tntrebat atunci daca nu cumva
omul nu ma a§tepta pe mine. Dar nu mi s-a parut verosimil.
Victoria se rasuci spre el, cu ochii larg deschi§i, §ocati.
- Ai fost atacat? De un talhar? De ce nu mi-ai spus?
Pentru Dumnezeu, Lucas, a rfi trebuit sa-mi spui!
- Ce sa-ti spun?
Noul ei interes pentru persoana lui Ti facu placere §i TI
mai lini§ti.
- Nu fi urScios. Asta-i o chestiune foarte serioasa. Putea
sa te raneasca. Ti-a luat banii sau ceasul?
- Nu.
- BineTnteles ca nu, aproba ea repede. Ai fost mult mai
rapid ca el.
- Ma flatezi. Ma tem ca adevarul este altul. Am fost
norocos, spuse el apucand-o iar de brat §i reluandu-§i drumul
spre casa. Atacul n-a avut nici o consecinta, daca nu tin
cont de stricaciunea produsa hainei mele. Dar e ’ o
coincidenta destul de interesanta.
- Ce? §i cum poti spune ca atacul asupra ta n-a avut
nici o consecinta? Mie mi se pare ca a rfi putut avea urmari
foarte grave.
- Da, dar partea interesanta este coincidenta ca fiecare
dintre noi era cat pe-aci s-o pateasca exact Tnainte ca tu sa
descoperi acele obiecte cu „W“ Tnscris pe ele.
Victoria ramase tacuta pentru prima oara. Lucas putea
aproape sa-i perceapa gandurile.
- Tu ce crezi despre coincidenta asta?
- Ca sa fiu sincer, nu §tiu ce sa cred. Poate ca nu-i nimic
de Tnteles. Mi-a trecut §i mie prin minte ca talharul putea sa
fi fost angajat de Edgeworth.
- Edgeworth. A, da, el. Din cauza ca a pierdut la carti?
Crezi pa arfi coborat atat de jos cu razbunarea numai pentru
ca a pierdut ni§te bani?
246 AMANDA QUICK

Lucas se gdndi la ultima lui conversatie cu Edgeworth.

- Nu-i vorba doar de scena de la masa de jos. Dar chiar
daca ar fi recurs la asta, e greu de explicat totu§i prezenta
acelui obiect Tn sera.
Victoria Tncrunta sprancenele.
- Da. §i nici nu se leaga de incidentul cu trasura, de§i
banuiesc ca daca acela ar fi fost un atac deliberat, atunci
poate am gre§it crez§nd ca eu eram victima vizata.
- Crezi ca eu eram cel vizat?
Lucas fu surprins de intuitia ei §i ramase cdteva clipe
ganditor.
- Nu sunt sigur. E probabil. Nu era o distanta prea mare
Tn acel moment.
- Tot Edgeworth?
Lucas reflecta. Tn noaptea incidentului cu trasura, el §i
Edgeworth Tnca nu avusesera acea confruntare Tn legatura
cu onoarea Victoriei. Ram§nea totu§i problema pierderii la
carti §i Edgeworth a rfi putut sa-§i dea seama ca reputatia
lui din cluburi Tncepe sa scada. §i, desigur, mai exista §i
acea mica poveste din trecut care avea sa stea ve§nic
Tntre ei.
- Probabil, spuse Lucas Tn cele din urma.
- Dar ce legatura ar putea fi Tntre cele doua atacuri §i
obiectele gasite de mine?
- Cuno§ti pe cineva cu „W“?
- Nu. Adica, da, desigur. Mai multe persoane. Dar a§a
cum ti-am spus, nici unul dintre ei nu le-a pierdut.
Victoria Ti Tn§ira apoi toate persoanele al caror nume
Tncepea cu „W“, spun§ndu-i ca matu§a ei vorbise cu fiecare
dintre ele despre acele obiecte, dar Lucas n-o mai asculta.
Atentia lui fusese captata §i retinuta de tonul ciudat din
vocea ei cand Ti raspunse direct la Tntrebare. Mai auzise
ezitarea asta o data, recent; mai simtise acea u§oara
distantare, ca §i cum n-ar ft vrut sa se apropie prea mult de
acel subiect. Mai reflecta o clipa apoi T§i aminti. O mai auzise
Tn noaptea Tn care ea Ti povestise co§marul.
 CAPITULARE 247

- ...§i de asemenea a vorbit cu Lady Wibberly care

prizeaza mult tabac, §i cu lordul Wilkins, cred. El poarta
e§arfe. Apoi l-am Tntrebat pe Waterson, dar Tn zadar.
-V icky...
-T o tu § i nu se poate pune baza pe memoria lordului
Waterson. E foarte posibil ca el sa fi pierdut ambele obiecte
§i sa nu-§i am intea sea. E ve§nic preocupat de lucruri mai
importante, cum ar fi meteorologia §i altele. A construit cel
mai impresionant instrument pentru a masura cantitatea de
ploaie.
-V ictoria...
- Daravand Tn vedere lunga lista de cunoscuti ai matu§ei
mele, e posibil sa fi omis pe careva.
- Vicky, te rog, taci o clipa. Vreau sa-ti pun o Tntrebare
foarte personala §i ti-a§ fi recunoscator daca mi-ai da un
raspuns direct.
Lucas se opri obligand-o sa se opreasca §i ea. Apoi o
Tntoarse cu fata la el §i o apuca de umeri.
- Da, Luca’s?
- Vicky, exista cineva al carui nume Tncepe cu „W“ §i pe
care TI dete§ti? Cineva care te sperie sau Tn care sa n-ai
Tncredere? Cineva care te face extrem de nervoasa?
- Nu, raspunse ea imediat.
Lucas zSmbi u§or la aceasta minciuna evidenta.
- Mai g§nde§te-te, iubito. §i nu te teme sa-mi spui
adevarul. Sunt camaradul t!u de aventuri nocturne, nu uita.
Mie poti sa-mi spui lucruri pe care nu le poti spune nimanui.
- Lucas, te rog, nu mai insista atat.
Lucas o atrase spre el, lipindu-i fata de pieptul lui. Mantia
de culoarea cbihlim barului se Tnfa§ura pe picioa-
rele lui.
- Spune-mi, Vicky.
Umerii ei erau rigizi, trupul ramase Tncordat.
- T u nu potiTntelege.
- Tncearca.
- Lucas, e mort.
248 AMANDA QUICK

Lucas se Tncrunta auzind disperarea din vocea ei. Trecu

Tn revista informatiile obtinute de la JessicaAtherton Tnainte
de a Tncepe sa-i faca curte Victoriei. T§i aduse imediat aminte
de un nume: Samuel Whitlock.
- Nu cumva, spuse el precaut, e vorba de tatal tau vitreg?
Victoria T§i dadu capul pe spate brusc, fac§nd un efort
vizibil de a se stap3ni.
- Ti-am spus ca e imposibil. E mort §i Tngropat.
- Dar nu prea l-ai placut, nu-i a§a?
Ochii ei straluceau Tn lumina lunii.
-T l uram pentru ceea ce i-a facut mamei mele §i pentru
ceea ce mi-ar fi facut §i mie, daca ar fi avut ocazia. Mama
m-a salvat de nemernicul aia trimit§ndu-ma sa stau cu
matu§a mea de cand eram mica. Dar pe sine nu s-a putut
salva. Tn final a fost ucisa.
 Capiiolul 13

- Crezi ca el a ucis-o pe mama ta?

„Vocea lui Lucas pare extrem de calma", g in d i Victoria.
Era vocea cu care ar fi Tntrebat-o daca nu vrea un pahar de
sherry Tnainte de cina. Tn timp ce vorbea, Lucas o cuprinse
cu bratul pe dupa umeri §i pornira din nou spre casa.
- Da, da, a§a cred, de§i n-am spus asta nimanui, cu
exceptia matu§ii mele.
Victoria percepu greutatea bratului de pe umerii ei §i se
simti ciudat de lini§tita. Lucas era at§t de puternic, gandi ea
Tn treacat, atat de lini§titor. Nu-§i dadea seama de ce bratul
lui avea un astfel de efect, dar nu era momentul sa-§i puna
aceasta Tntrebare. Era prea atenta la ceea ce urma sa spuna.
Vorbise deja mult mai mult decat avusese intentia.
- Matu§a ta ce crede?
Victoria stranse Tn m iin i marginile pelerinei.
- Ca e foarte posibil. §tia ce fel de om este. Un betiv
crud care n-avea nici o urma de decenta. A spus ca daca el
a ucis-o Tntr-adevar, ar fi interesant de §tiut de ce a a§teptat
atatia ani ca s-o faca. De ce nu a terminat cu ea imediat
dupa ce s-a Tnsurat cu mama mea §i a avut acces la
averea ei.
- Poate c§ n-a avut nici un motiv real s-o ucida Tn primii
ani, spuse Lucas g3nditor, ca §i cum arfi Tncercat sa dezlege
Tn minte un joc ciudat. Tn fond, avea acces la banii ei. De ce
sa ri§te spanzuratoarea, ucigand-o?
Victoria suspina.
- Asta a fost §i Tntrebarea matu§ii Cleo. Mama, nu numai
ca m-a trimis sa stau cu matu§a mea, dar venea §i ea sa
250 AMANDA QUICK

stea cu noi saptam§ni Tn §ir, uneori chiar luni. Dupd ce §i-a

dat seama cu ce fel de om se maritase, a stat cu el c§t mai
putin posibil. C§nd se Tmbata, devenea violent.
- Cu alte cuvinte, nu numai ca i-a pus la dispozitie banii,
dar s-a §i straduit sa fie Tndatoritoare, sa nu-l deranjeze. §i
atunci de ce s-o omoare?
- Probabil ca pur §i simplu se plictisise de ea, spuse
Victoria sumbru. Poate ca s-a Tnfuriat Tntr-o zi mai tare §i
n-a mai §tiut ce face. Avea un temperament Tngrozitor. C§nd
T§i ie§ea din fire, T§i pierdea orice control. Era ca un apucat.
„Nu ca Lucas“ gin d i ea o clipa, „care T§i pastreaza mereu
controlul, chiar §i c§nd e furios".
- Mama ta a murit Tntr-un accident de calarie, nu?
- Da. L§nga casa lui de la tara. Plecase acolo pentru a
petrece weekend-ul cu el §i cu prietenii lui. P3na atunci
statuse cu noi de c§teva saptamani, ca de obicei, dar
Whitlock i-a poruncit sa se Tntoarca pentru c§teva zile,
chipurile sa-§i faca datoria de sotie. Mama era foarte
frumoasa, plina de farmec, o gazda excelenta, iar Whitlock
o folosea adesea pentru a-§i impresiona prietenii, explica
Victoria.
- I n accident de calarie suna foarte mult a crima cu
premeditare, nu facuta Tntr-un acces de furie.
Victoria d§du din umeri.
- Poate ai dreptate. Tot ce §tiu e ca a facut-o.
- De unde §tii asta?
„Pentru ca el mi-a spus-o“ g§ndi ea, furioasa. „Mi-a spus-o
exact cand s-a aruncat asupra mea din capul scarilor Tnainte
de a muri“.
Dar nu-i putea spune lui Lucas de ce era atat de sigura
de vinovatia tatalui ei vitreg. Lucas era prea de§tept. Avand
acest crampei de informatie va cauta §i altele iar ea §tia
deja ca Tn bratele lui, luase obiceiul de a fi prea Tncrezatoare
§i prea vulnerabila.
In plus, T§i spuse ea Tncruntata-, Lucas, de§i era un om
foarte deosebit Tn multe privinte, n-ar fi fost atat de tolerant
 CAPITULARE 251

§i Tntelegator ca sa primeasca cu placere vestfea ca era

Tnsurat cu o uciga§a.
- N-am nici o dovada, desigur, spuse Victoria prudenta.
Dar Tn sufletul meu sunt convinsa de asta.
Lucas o crezu.
- Accidentele de calarie sunt foarte frecvente, Vicky.
- Mama era o calareata excelenta, spuse ea sperand
ca aceasta va pune capat discutiei, dar Lucas, Tn maniera
lui inimitabila, insista.
- Ai discutat cu Whitlock?
Tntrebarea se apropia prea mult de zona periculoasa.
- §tia ca n-am nici o dovada. Mi-a ras Tn fata.
Mana lui Lucas se str§nse pe umarul ei.
- §i ce-ai facut?
- Ce puteam sa fac? A murit la mai putin de dou2
saptamani dupa accidentul mamei, iar matu§a Cleo §i cu
mine am considerat asta ca justitie divina.
- A fost gasit la piciorul unei scari, nu?
Victoria ridica repede ochii spre el.
- De la cine ai auzit asta?
Lucas facu o grimasS.
- De la Jessica Atherton.
- Dar multe lucruri ti-a mai spus Lady Atherton!
- Hai sa nu ne certam din nou. A§a a murit?
- Da, spuse Victoria alegandu-§i apoi cuvintele cu mare
grija. Bduse foarte mult Tn noaptea aceea, ceea ce nu era
un lucru neobi§nuit pentru el. S-a Tmpiedicat §i a cazut pe
treptele unei scari foarte Tnalte. Asta a pus capat problemei.
- Nu chiar.
Victoria tresari.
- Ce vrei sa spui?
- Doar atat, ca te mai deranjeaza Tnca vederea initialei
lui brodata pe e§arfa cuiva sau gravata pe o cutiuta de prizat
tabac. De ce, Vicky? tncepi sa-ti pui Tntrebarea daca nu
cumva exists stafii? Ai crezut ca Whitlock s-a Tntors din
groapa ca sa te urmareasca.
252 AMANDA QUICK

- Nu *zic asta, spuse ea, dar se controla imediat.

BineTnteles ca nu cred Tn stafii. Ceea ce ma deranjeaza
Tn legatura cu cele doua obiecte este faptul ca am§ndoua
au fost lasate acolo unde le puteam gasi Tn primul
rand eu.
- Mai ales locul unde era e§arfa e deosebitde interesant,
nu? Implica faptul ca cineva §tia ca te vei Tntoarce tarziu
acasa prin sera.
- Exact. Privind Tn urma, te Tntrebi daca nu cumva cineva
ne-a spionat tot timpul, daca nu cumva aceea§i persoana
ne-a urmarit atat de atent Tncat m-a vazut plecand de la
serata aceea §i urcandu-ma Tn trasura Tnchiriata de tine,
conchise Victoria.
- §i ne-a urmarit pana la han? E posibil.
- Putea sa fie Jessica Atherton.
Tonul lui Lucas deveni mai vesel.
- Nu mi-o pot Tnchipui pe Lady Atherton escaladand zidul
noaptea.
- Ai dreptate. Asta Tnseamna ca e§arfa §i cutiuta de prizat
au fost puse de altcineva. Daca nu cumva...
- Daca nu, ce?
Victoria avu brusc un gand.
- Crezi ca putea sa fi angajat un detectiv din Box Street
sa ne urmareasca?
- Tu, scumpo, ar trebui sa §tii mai bine ca altii cat de
u§oara e treaba asta.
Urma o tacere Tncordata dupa aceasta remarca, o tacere
Tn care Victoriei Ti trecu prin minte ca daca arfi gandit clarTn
loc sa-§i urmeze imboldul inimii, i-arfi venit ideea de a angaja
§i ea un detectiv pentru a obtjne informatii despre misteriosul
Conte de Stonevale.
- M-am Tntrebat §i eu cat timp o sa mai treaca pana vei
face §i tu acela§i lucru, spuse Lucas.
Victoria se Tncrunta, speriata ca Lucas i-a citit gandul.
- Sa fac ce?
Dintii lui stralucira Tntr-un zambet.
 CAPITULARE 253

- Sa angajezi un detectiv care sa obtina informatii despre

mine. Asta a fost unul din motivele pentru care am vrut sa
ajung cat mai repede la cSsatorie.
- E§ti total josnic, Stonevale.
- Sunt §i total multumit de afacerea pe care am facut-o,
doamna.
Se opri Tn fata u§ii de la bucatarie pentru a-§i atinge u§or
buzele de buzele ei. Ochii Ti straluceau.
- §i cu toate ca n-a§ fi vrut sa ajungi Tn postura aceea
jenanta Tn care ai fost Tn noaptea aceea la han, nu pot spune
ca-mi pare r8u ca lucrurile au luat Tntorsatura asta.
Considerand riscurile implicate, am scapat u§or.
- Nu vad ce ni se putea Tntampla mai rau.
-A tu n c i n-ai imaginatie, doamna mea. Stateam treaz
nopti Tntregi gSndindu-ma la ce se putea Tntampla Tn cursul
aventurilor noastre nocturne. - Ti ridica barbia. - E§ti chiar
atat de nefericita cu mine, Vicky?
Victoria ar fi dorit sa-i repro§eze ca n-o iube§te atat
cat TI iubea ea. Ar fi vrut sa-l acuze ca o manevrase
Tmpingand-o Tn aceasta casatorie Tn care emotiile amenintau
s-o distruga Tn timp ce el parea perfect l'ini§tit. Dor’ea
sa-l faca mai con§tient de vina lui, sa-l faca sa-i implore
iertarea §i sa-i declare iiibire nemuritoare §i devotament
ve§nic.
Pe scurt, Victoria T§i dadea seama ca voia un fel de
razbunare pentru situatia Tn care se afla. Era totu§i destul
de realista pentru a-§i da seama ca probabil n-o va obtine
niciodata.
DarTnvatase binelectia, T§i spuse earn gahd. I§i va pastra
secretele inimii a§a cum pastra §i alte secrete, mai
intunecate. Daca Stonevale era satisfacut de casatoria lui,
se va stradui sa fie §i ea satisfacuta. Dar nu-i va da nimic Tn
plus decat voise el s3 obtina, adica o mo§tenitoare obligata
sa accepte faptul ca facuse o casatorie din interes.
- Cred, spuse Victoria prudenta, ca av§nd Tn vedere cum
sunt sotii Tn general, nu e§ti unul chiar atat de rau.
254 AMANDA QUICK

- Asta nu-i d lauda prea grozava, se pl§nse el slab. Nu

poti gasi ceva mai bun?
Victoria T§i umezi buza inferioara ridicdnd ochii spre el.
Tn lumina lunii, Lucas aparea ca o silueta amenintatoare.
Mare §i puternic, o domina cu statura lui. Trasaturile
viguroase ale fetei aveau nuante de argintiu palid §i umbre
addnci. Tn ochii lui lucea o amenintare senzuala care Ti
rede§tepta simturile abia potolite. Ar trebui sa-i fie frica de
el, T§i spuse ea. Dar nu, ea se simtea ridicol de lini§tita Tn
prezenta lui. Sa-l ia naibal
Instinctul o Tndemna sa-§i arunce bratele pe dupa gatul
lui §i sa-§i marturiseasca dragostea. Dar simtul ei de
autoaparare §i mandria interveneau rapid pentru a curma o
astfel de actiune pripita §i inutila. Nu voia sa devina total
vulnerabila Try fata lui asa cum fusese Tn noaptea aceea
la han.
- Cred, milord, ca ti-am explicat deja ca voi face tot ce
pot pentru a respecta partea mea din Tntelegerea noastra.
Lucas scutura din cap gdnditor §i o saruta pe Vclrful
nasului.
- - Atat de mandra. §i atat de hotarata sa nu dea nimic
mai mult decat e obligata. Cum poti fi atat de cruda, Vicky?
- Nu cred ca asta Tnseamna cruzime cand spun ca sunt
dispusa sa accept situatia Tn care ma aflu. Ce poti cere mai
mult de la mine?
-T o tul.
- Asta supa de parca ar fi vorba de capitularea mea
completa, milord.
- Poate.
- Pentru asta te asigur ca va trebui Sci a§tepti pana cand
femeile vor purta pantaloni Tn public, Ti replica ea Tnteleapta.
Cu alte cuvinte, la infinit.
- Poate nu chiar at§t. Dar despre asta o sa mai discutam^
noi. Pentru moment ma multumesc cu progresul pe care
l-am realizat Tn noaptea asta.
 CAPITULARE 255

O lua de mana §i o conduse Tn casa adormita, cufundata

Tn Tntuneric.
*

* *

Vicariil §i sotia lui erau nervo§i. Era dureros de clar ca

nu erau obi§nuiti sa ia ceaiul ca invitati Tn casa cea mare de
la Stonevale. Victoria T§i spuse ca dupa toate probabilitatile
nu mai fusesera invitati acolo niciodata §i pentru nici un
motiv, cu atat mai putin pentru o conversatie pe tema
problemelorde binefacere din regiune.Asta o irita. EraTnca
o dovada ca fostului conte nu-i pasa de oamenii care locuiau
pe pamSntuI lui sau Tn vecinatate.
- Nu pot sa va spun ce fericiti suntem ca dumneavoastra
§i TncantStoarea doamna Stonevale vr-ati instalat aici,
domnule conte, spuse cu sinceritate revere’ndul Worth, un
om solid cu fata ro§ie, trecut de cincizeci de ani.
- Tntr-adevSr, suntem Tncantati sa va uram bun venit,
spuse cu glas tremurator doamna Worth, o femeie mica,
draguta, care statea batoasa langa sotul ei.
Cea§ca din mana ei mice tremura cand lua o mica
sorbitura. Din cand Tn c§nd arunca o privire rapida, furi§a
prin camera de zi, ca §i cum nu i-ar fi venit sa creada ca era
Tn interiorul conacului.
- Multumesc, spuse Victoria gentila, zambind femeii
stanjenite. E foarte dragut din partea dumneavoastra, ca
v-ati facut timp sa veniti. ’ '
- A , nu, deloc, ciripi’ femeia gata sa verse ceaiul pe ea.
Va suntem foarte recunoscatori pentru interesul
dumneavoastra fata de problemele locale.
Vicarul facu un efort Tndraznet de a Tntalni ochii gazdei
lui, Tntr-o privire ca de la barbat la barbat.
- Sper sa nu va suparati daca am sa spun, domnule, ca
pamanturile familiei dumneavoastra au fost neglijate de prea
multa vreme. Sunt bucuros sa spun ca am auzit deja
vorbindu-se Tn sat despre Tmbunatatirile pe care le-ati
Tnceput. E o mare speranta. ’
256 AMANDA QUICK

- Ma bucur ca sunteti Tncantat, domnule reverend. Sunt

cu totul de acord cu dumneavoastra Tn legatura cu situatia
mo§iei §i a pam§nturilor Tnconjuratoare.
Lucas puse cea§ca jos cu un zgomot sec care o facu pe
Victoria s9-§i camufleze iute un zambet. Sotul ei T§i ascundea
bine nervozitatea dar §tia sigur ca ar fi preferat enorm sa
scape de aceasta obligatie sociala.
El era, dupa cum spu’sese clar Tn dimineata aceea, un
om ocupat §i nu avea timp de pierdut luand ceaiul cu vicarul.
Victoria TI informase ca n-avea sa scape a§a u§or §i Tn cele
din urma TI convinsese, spre marea surpriza a catorva dintre
noii servitori care auzisera din Tnt§mplare discutia lorTn hoi.
Nu mai era un.secret ca noul conte de Stonevale avea o
tendinta clara de a face pe piacul nevestei.
- S u n t multe de facut, spuse Worth. Situatia de aici
devenise disperata.
- Inaltimea voastra, doamna Contesa, ati facut o impresie
extraordi’nara asupra satenilor, spuse doamna Worth timida.
Cand m-am dus la Betsy Hawkins azi dimineata, sa-i due
un jupon pentru fiica ei, mi-a spus cu destula mfindrie ca nu
va mai avea nevoie de pomeni. Fiica ei fusese angajata aici
la bucatarie, spunea ea, iar sotul ei urma sS lucreze la
grajduri. Era atat de fericita, doamna! Nu va puteti imagina.
Sarmana femeie a dus-o greu pana acum, ca §i multi altii.
- Suntem bucuro§i ca exista atatia care vor sa lucreze.
Vom avea nevoie de multi oameni pentru a reface conacul,
spuse Victoria, vorbind foarte serios.
Fusese o treaba destul de dificila sa poata aduce salonul
Tntr-o stare c§t de cat decenta pentru vizita vicarului. Pusese
personalui la lucru Tnca din zorii zilei.
- Ei bine, trebuie s§ va spun ca multumita pove§tii cu
stafii a unui braconier, ati Tnceput-o foarte bine, din punctul
de vedere al localnicilor.
Vicarul chicoti, apoi se controla cand sotia Ti arunca o
privire Tngrozita. 1§i lua repede cea§ca de ceai §i T§i drese
glasul.
- Va cer scuze.
 CAPITULARE 257

Lucas Tnsa nu era omul de care te puteai feri.

- Ce poveste cu stafii §i cu braconieri, domnule
reverend?
St§njeneala initiala a vicarului deveni vizibil mai
accentuate. Era clarca gandea ca spusese deja prea mult.
Tu§i u§or.
- tem, domnule, ca unii dintre localnici cam fac
braconaj mai ales Tn timpuri grele ca acelea prin care au
trecut. Dumnezeu e martor ca uneori e foarte primejdios,
ca sa nu mai vorbim §i de capcanele contra braconierilor
puse de fostul conte.
- Nu va temeti, domnule reverend. Fiind militarTn armata
§i astfel obligat sa traiesc uneori din ceea ce puteam vana,
va asigur ca sunt Tnclinat sa ignor un pic de braconaj. Am
luat deja masuri pentru a distruge capcanele pe care
vanatorii nu le-au distrus deja.
Zambetul vicarului aparu ca soarele Tntr-o zi noroasa.
- Sunt extrem de bucuros sa aud asta. Unchiul
dumneavoastra, dupa cum cred ca §titi, avea o atitudine
complet diferita.
- Dar cum e cu povestea aia cu stafii? tatona Lucas
prudent.
Vicarul schimba o privire rapida cu sotia lui apoi suspina
adanc.
- Da, sa vedeti, a fost doaro poveste amuzanta pe care
am auzit-o azi dimineata din Tntamplare. §titi cum vorbesc
pamenii de la tara. Se pare ca un anumit Venator pornise
spre casa pe o scurtatura azi noapte cdnd deodata l-a vazut
pe Cavalerul de chihlimbar §i pe Doamna sa. Ati auzit
despre legenda, nu?
-D a .
Victoria se apleca Tnainte stamita.
- Cavalerul de Chihlimbar §i Doamna lui au fost vazuti
in zone?
Sotia vicarului rase nervoasa.
- Chiar aici pe mo§ie, daca nu va suparati. Cel putin,
a§a cum spunea vanatorul. Dupa cum se pare Cavaleru’l §i
258 AMANDA QUICK

Doamna lui au fost vazuti Tntorcandu-se acasa printre gradini

dup§ miezul noptii. Nu-i’ a§a ca-i Tncantator?
- Fascinant, spuse Victoria, intuind adevarul.
T§i imagina cum trebuie sa fi aparut ea §i Lucas Tn ochii
unui braconier speriat Tn toiul noptii, cu pelerina ei de
culoarea chihlimbarului Tnfa§urata Tn jurul lor.
- Tntorcandu-se acasa prin dosul gradinilor, ati spus?
Lucas Tncerca s-o opreasca cu o privire, dar ea fl ignora.
Era mult prea amuzant.
- Ce sa faca ei la ora aceea?
Lucas T§i drese glasul.
- Nu vrei sa-mi mai torni o cea§ca de ceai, iubito? VSd
ca-mi este cam sete.
- Desigur.
Victoria TI privi cu ochi surazatori Tn timp ce Ti turna
Tndatoritoare o noua cea§ca de ceai. Lucas Ti raspunse cu
o privire severa care nu facu decat s-o stimuleze §i mai
mult.
- Ce spuneti, doamna Worth? *
- Ce.spuneam? A, da, de ce se plimba Tn toiul noptii? O,
doamne, spuse femeia cu un zambet nesigur, pai sunt stafii,
Tntelegeti? Cred ca asta e singurul moment Tn care au voie
sa’ umble pe pam§nt. §i potrivit legendei, cei doi aveau o
mare predilectie spre Tntalniri nocturne. Se pare ca aveau
.obiceiul sa iasa calare noaptea §i sa se Tntoarca acasa
Tnainte de revarsatul zorilor.
Vicarul T§i drese glasul.
-C re d ca am vorbit destul despre stafii, draga mea.
Lordul Stonevale §i sotia lui vor crede ca ne ocupam numai
de pove§tile satenilor.
- Deloc, spuse Victoria. Totul mi se pare extrem de
interesant. Nu-i a§a,.Stonevale?
- Mie mi se pare totul o nerozie, spuse el agresiv.
- V a rog sa ma credeti, spuse sotia vicarului repede,
satenii au fost foarte Tncantati cand au auzit povestea. Sunt
dispu§i s-o creada pentru ca’ doresc realmente ca lucrurile
sa se schimbe Tn bine Tn viata lor. Potrivit legendei, Stonevale
 CAPITULARE 259

va prospera din nou numai cand Cavalerul de Chihlimbar §i

Doamna lui se vor Tntoarce. Sigur ca nu le veti lua Tn nume
de rau mica lor poveste plina de speranta, milord.
- Da, te rog nu le strica bucuria, Stonevale, interveni §i
Victoria.
Vicarul §i sotia' lui se uitara uimiti la Victoria. Lucas Ti
arunca sotiei lui doar o noua privire TncercSnd s-o faca sa
taca §i continue sa-§i bea ceaiul.
Vicarul, parand sa-§i fi dat seama ca el §i sotia lui
dadusera accidental peste un punct spinos al rel’a tiilor
conjugale, se facu un pic mai ro§u §i se avanta vesel Tntr-un
nou subiect.
- Mai bine o pereche de strigoi inofensivi dec§t acel talhar
care bantuie prin tinutul nostru de cateva luni.
- Talhar? ’
Atentia Victoriei fu imediat atrasa spre aceasta noua
directie.’
- Ce-i cu povestea asta cu talharul? Ati fost jefuit,
domnule reverend?
- Nu eu. §i nici vreunul din sateni din cSte §tiu. Pentru
ca n-ar merita efortul. Dar au fost oprite cateva trasaturi.
Banditul e putin cam fricos, a§ zice. O data, vizitiul unei
trasuri a scos’un pistol §i el a disparut repede Tn padure.
Alta data, pasagerii l-au Tndepartat cu cateva monede §i un
inel fara nici o valoare.
- Talharii au de obicei vizuina Tn locul unde T§i desfa§oara
activitatea, spuse Lucas ganditor. Credeti ca omul ar putea
fi de pe aici?
Vicarul scutura din cap putin cam prea repede, aratand
mai stanjenit ca oricand.
- A§ zice ca nu. Probabil ca e doar Tn trecere. Nu m-ar
surprinde daca a §i plecat din tinut deja. Tn meseria asta e
bine sa-ti schimbi mereu adres’a.
Satisfacut ca salvase situatia, vicarul trecu la un subiect
mai sigur.
- Domnule conte, n-a§ vrea sa par impertinent, dar v-ati
gdndit la culturile pe care vreti sa le faceti? Traiesc Tn zona
260 AMANDA QUICK

asta de mai multi ani §i am oarecare idee ce create mai

bine pe pam§ntufile astea.
Doamna Worth fu imediat alarmata.
- tnceteaza, draga. Sunt sigura c§ domnul conte va cere
parerea cuiva daca va fi cazul.
- Da, desigur, spuse vicarul facandu-se ro§u la fata. Va
rog sa ma scuzati. Horticultura e pasiunea mea. Ma con­
sider un fel de student Tn acest domeniu.
Lucas ridica privirea interesat.
-A devarat?
Vicarul tu§i u§or din nou, dar de data asta paru putin mai
sigur de el tnsu§i.
- Dati-mi voie sa va spun ca am publicat vreo doua
articole Tn ..Progresul Botanicii”. Acum lucrez la o carte
despre gradinile de flori.
- Ce §titi despre hri§ca? Tntreba Lucas direct, orice urma
de nervozit’ate.dispar§nd instantaneu.
- E un furaj grozav. Merge pe pamanturile mai aride,
desigur, dar eu a§ recomanda mai curand' orz, grau §i
porumb unde se poate.
- Am auzit ca hri§ca poate fi consumata §i de oameni
cand lipse§te graul.
- Numai de cei care traiesc pe continent. Nu cred c5
vreun englez ar m§nca-o, dec§t poate daca ar fi mort de
foame.
-In te le g . Ce parere aveti despre Tnlocuirea balegarului
cu marha, ca Tngra§am§nt? Tntreba Lucas.
- Din Tntamplare am facut unele mici cercetari pe aceasta
tema, spuse vicarul, radiind de entuziasm. Am Tncercat
mama pe tufele de trandafiri ale sotiei mele. Am mai folosit
§i turba, praf de oase §i de pe§te. Mi-am notat totul Tntr-un
registru. Vreti sa §titi rezultatele?
- BineTnteles, spuse Lucas ridicandu-se Tn picioare. Nu
vreti sa mergem Tn biblioteca unde am o harta a domeniului,
ca sa ne uitam pe ea? -A p o i catre Victoria - O sa ne scuzi,
nu-i a§a, draga?
- Desigur.
 CAPITULARE 261

- Poftiti domnule Feverend. A§ vrea sa va pun cateva

Tntrebari. Tn privinta balegarului, sunt de acord ca are
avantajul de a fi u§or de gasit.
- Adevarat. §i daca e nevoie, poate fi adus de la Londra,
unde exista cateva mii de cai. Trebuie facut ceva cu tot
balegarul ala. Ati citit cumva cartea lui Humphrey Davy
„Elemente de chimie agricola“?
- Nu, spuse Lucas. Dar am facut rost de un exemplar
din „Economia rurala Tn Yorkshire" a lui Marshall. Autorul e
foarte Tncantat de mama.
- A r e meritele ei, sunt de acord. Am sa va Tmprumut
exem plarul meu al cartii lui Davy, daca doriti. Omul
abordeaza foarte §tiintific problema Trigra§amintel'or. Cred
c-o veti gasi foarte interesanta.
- V-a§ fi foarte recunoscator, spuse Lucas.
Cei doi barbati ie§ira din camera vorbind aprins.
Victoria o privi pe sotia vicarului.
- Mai doriti ceai, doamna Worth? '
- Multumesc, milady, spuse ea, aruncandu-i o privire
stanjenita. Va rog sa-l scuzati pe sotul meu. Ma tem ca e
prea pasionat de studiile lui de horticultura §i agriculture.
Victoria zambi.
- Credeti-ma, §i-a gasit omul. §i sotul meu a devenit la
fel de pasionfct Tn ultimul timp. Poate ati observat. ’
Doamna Worth se relaxa. Micul ei chicot fu Tncantator.
- Da. E nostim sa discuti despre balegar Tntr-un salon.
Dar, Tn fond, asta-i viata de la tara.
- Nu-i chiar at§t de diferita de aceea din Londra. Matu§a
mea e foarte interesata de cercetari intelectuale §i ma tem
ca eu Ti urmez exemplul. Tmi plac asemenea discutii.
Sotia vicarului radia de entuziasm.
- Poate ca v-ar interesa sa participati la unele §edinte
ale „Societatii pentru cercetarea unor probleme ciudate"
Tmpreuna cu sotul dumneavoastra. Ne Tntalnim desttil de
multi, sa §titi.
Femeia se Tnro§i brusc §i Tncepu sa se b§lb§ie.
262 AMANDA QUICK

- Desigur, §edintele noastre ar putea sa nu fie de prea

mare interes pentru dumneavoastra. Sunt convinsa ca aveti
cuno§tinte mult mai avansate ca ale noastre de vreme ce
ati avut avantajul de a locui la ora§.
’ - Ba deloc. Perspectiva de a participa la urmatoarea
dumneavoastra §edinta eTnc§ntatoare.A§teptcu nerabdare.
Zambetul doamnei Worth reaparu fara nici o retinere.
- Ce dragut din partea dumneavoastra. Abia a§tept sa
le spun prietenelor mele.
- Spuneti ca aveti trandafiri, doamna Worth?
Doamna Worth se lumifia toata §i spase timid:
- Sunt pasiunea mea, doamna.
- Mi-ar place foarte mult sa discutam despre unele plante
de gradina pentru Stonevale. Nu pot trai fara o gradina
frumoasa iar Lucas e mult prea ocupat cu problemele lui
agricole pentru a ma putea ajuta. N-ati vrea sa ne uitam
putin Tmpreuna?
- A§ fi foarte Tncantata.
- Excelent. §i Tn timpul asta putem continua discutia
despre actiunile de binefacere cele mai presante din tinut.
Ca sa spun drept, sunt mult mai nerabdatoare sa Tncep cu
asta decdt cu gradina.
Sotia vicarului z§mbi sincer aprobatoare.
- E: u§or de Tnteles de ce satenii sunt a ti^ d e doritori sa
creada ca Doamna de chihlimbar s-a Tntors.
Victoria rase.
- Va referiti la preferinta mea pentru o anumita cuioare
a vestimentati’ei, banuiesc. Simpla coincidenta, va asigur,
spuse ea pr'i’vindu-§i rochia de dupa-amiaza de cuioare
galben cu alb, cu o mica grimasa.
Doamna Worth fu uimita, apoi st^njenitci ca gazda ei ar
putea crede ca facuse o remarca atat de personala.
- A , nu, doamna. Nu ma refeream la Tncantatoarea
dumneavoastra rochie, de§i sunt de acord ca aceasta
cuioare va sta uimitor §i Tntr-adevar pare sa semen? cu
chihlimbarul. Nu, ma refeream la legenda. Se spune ca
Doamna Cavalerului era foarte buna §i blanda.
 CAPITULARE 263

Victoria T§i Tncreti nasul §i zambi.

- Atunci nu seamana cu mine. Eu sunt departe de a fi
perfecta. Tntrebati-I §i pe sotul meu.
0 saptamana mai tarziu Victoria statea Tn fata oglinzii de
la masuta ei de toaleta, Tn timp ce Nan o pregatea de culcare.
Slujnica tocmai Ti Tnm3na un capot cand u§a de comunicatie
dintre camera ei §i a lui Lucas se deschise dupa o mica
bataie. Lucas intra cu un aer de stapdn cu care Victoria se
obi§nuise deja. II privi prin oglinda §i fScu semn din cap
slujnicei care bombani un mic salut.
- Poti sa pleci, Nan. Muitumesc.
- Da, doamna. Sa trimit sus o tava cu ceai?
Victoria Tnt^lni Tn oglinda privirea pacatos-amuzata a lui
Lucas §i scutura din cap.
- Nu, muitumesc. Tn seara asta n-am sa mai beau ceai.
- Foarte bine, doamna. Noapte buna, dumneavoastra §i
Tnaltimii sale, spuse ea §i ie§i repede pe u§a.
Lucas a§tepta pana ce u§a se Tnchise Tn urma ei, apoi
se apropie cu mi§cari lene§e, amenintatoare pana cand
ajunse exact Tn spatele ei. Se apiece Tnainte §i T§i puse
ambele maini pe masuta de toaleta, prinzand-o ca Tntr-o
colivie.
Ochii lui continuau s-o priveasca prin oglinda.
Victoria nu-§i putu retine un mic fior de anticipare.
Barbatul avea un efect devastator asupra simturilor ei. Iar
ea era con§tienta de puterea pe care o avea asupra reactiilor
lui fizice prezenta ei. Se Tntreba daca a§a va fi Tntotdeauna
cu ei.
- Am vazut ca ai primit o scrisoare de la matu§a ta astazi,
spuse Lucas aplecsindu-se pentru a-i saruta ceafa.
- Ce spune Lady Nettleship?
- Ca dupa cum se pare vom scapa cu totii din acest scan­
dal relativ ne§ifonati, spuse Victoria §i z§mbi ganditoare,
am intindu-§i continutul scrisorii. M ultum ita Jessicai
Atherton care a lansat versiunea ca mariaju’l nostru fulminant
e cea mai mare poveste de dragoste a sezonului.
264 AMANDA QUICK

- Scumpa de ea, spuse Lucas, trecandu-§i limba pe

marginea sensibila a urechii ei.
Victoria se Tnfiora.
- Pe cuvantul meu, Lucas, sa §tii ca nu-mi place sa fiu
Tndatorata acelei femei.
- Nici eu. Dar ca soldat am Tnvatat de mult sa accept
ajutor, indiferent de unde ar veni.
- Evident. Altminteri n-am fi acum Tn aceasta*situatie.
- Rea de gura. Nu te poti abtine d6 la comentarii, nu?
- E foarte greu, recunoscu ea.
S§ngele ei se Tnfierbeintase deja numai datorita expresiei
din ochii lui §i a apropierii. Ti trecu prin minte ca §i Tn situatia
Tn care cineva ar agita bagheta magica §i ar dizolva casatoria
m§ine, tot nu se va putea elibera cu adevarat de acest
barbat.
- §i altceva ce mai spune?
Victoria vazu licarul de interes din ochii lui §i T§i dadu
seama ca n-avea nici o legatura cu atacul senzual pe care
TI lansa asupra ei.
- Adica, daca a mai descoperit §i alte obiecte marcate
cu W? Raspunsul e negativ. Mai spune de'.asemenea ca
n-a gasit Tnca pe nimeni care s§ reclame pierderea e§arfei
sau a tabacherei.
- Spune ceva de Edgeworth?
-N u .
- Foarte bine. Spune-mi, Vicky, ce i-ai scris matu§ii tale
Tn raspunsul tau?
- l-am scris despre planurije mele referitoare la gradina
§i am invitat-o sa ne viziteze imediat ce poate. l-am mai
spus cum tu §i cu vicarul v-ati descoperit un interes comun
Tn tehnici agricole, horticultu’ra §i Tngra§aminte. Cam atat.
A, §i i-am mai cerut sa-mi trimita ni§te buta§i §i seminte.
- Cum a§a? Nici un cuvant despre felul Tn care ai acceptat
cu noblete soarta ta nefericita §i ai jurat sa fii o sotie buna?
O s£iruta’ pe gat. - Nici un cuvant despre felul Tn care ai
ajuns sa recuno§ti ca onoarea ta de femeie Tti cere sa te
suDui sotului tau, desi casatoria e desigur, cu totul
 CAPITULARE 265

respingatoare Tn aceste Tmprejurari? - O mu§ca u§or de

lobul urechii. - Nici o vorba despre curajul cu care Tnduri
Tndeplinirea obligatiilor tale de sotie Tn patul conjugal? - Ti
saruta curbura umaVului. - Nici un comentariu patetic despre
cum ai fost obligata sa plate§ti pretul nebuniilor tale §i ce
lectie a fost asta pentru tine?
Victoria sari Tn picioare §i se rasuci spre el, lovindu-l
nemiloasa cu pumnii Tn coaste.
- Stonevale, e§ti un mizerabil, o bestie de barbat, meriti
sa putreze§ti.
- Piciorul meu, piciorul meu! Tnceteaza, potole§te-te
imediat, doamna, altfel ma nenoroce§ti.
Lucas se retrase catre pat, razahd Tn gura mare.
- La naiba cu piciorul tau!
Victoria T§i continua atacul apropiindu-se de el,
obligandu-l sa se dea Tnapoi pana cand Lucas cazu pe spate
Tn pat. Atunci sari peste el, Tncolacindu-I trimfatoare. Lucas
ridica mainile Tn semn de capitulare.
- Ai mila de mine, milady. Ai sa continui sa love§ti un om
neajutorat, deja cazut?
- Oi fi tu cazut, dar e§ti departe de a fi neajutorat,
Stonevale. Mai poti Tnca sa te serve§ti de gura §i mi se pare
ca asta este ceea ce ti-a atras necazul din seara asta. N-ai
putut rezista sa ma Tn’tepi Tn modul cel mai ticalos, nu?
Zambetul lui fu lene§, plin de senzualitate.
- Permite-mi sa-mi folosesc gura Tn scopuri mai bune,
doamna.
Ridica o mana §i o prinse, cu degetele desfacute, de
spatele capului. Apoi Ti trase capul Tn jos §i Ti pecetlui gura
cu gura lui. '■
Ca un mic suspin Victoria ceda farmecului Tmbrati§arii
sotului ei.
 Capitolul 14

Lucas §tia ca numai el e de vina c§nd blestemata de

plasa a armoniei domestice pe care Tncepu s-o teasa fu
sfei§iata Tn bucati Tn dimineata de luni.
Ar fi trebuit sa prevada asta, T§i spuse el. Ar fi trebuit sa
fie pregatit. El, care s'e mandrea Tntotdeauna cu simtul lui
strategic §i cu pianificarea, fusese prins pe picior gre§it §i
nu avea nici o scuza.
Dar momentul ales de sotia lui era demn de un mare§al
care §i-a studiat bine adversarul.
Victoria intra Tn biblioteca, fluturand ultima scrisoare de
la matu§a ei, exact Tn momentul Tn care Lucas facea un
rezumat detaliat al investitiilor ei Tn ultimii trei ani.
- A, aici erai? Te cautam, Lucas. Nu, nu te deranja sa te
ridici. Voiam doar sa-ti spun ca voi completa un cec pentru
o suma destul de mare din contul meu de banca pentru a
acoperi o investitie pe care am de gand s-o fac Tn curand.
M-am g&ndit ca poate dore§ti s-o ai Tn vedere c§nd Tti vei
planifica luna aceasta cheltuielile.
Lucas se a§eza din nou §i ridica privirea. Capul i se
Tnvartea Tnca Tn urma §ocului produs de ceea ce aflase re­
cent Tn legatura cu modul de a investi al Victoriei.
Ea Ti z§mbi luminos din partea opusa a biroului, aratand
eleganta §i radioasa ca Tntotdeauna Tntr-o rochie de
dimineata de un galben aprins.
- De ce suma vei avea nevoie §i ce fel de investitie vrei
sa faci? Tntreba el prudent.
- A, cred ca vreo cateva mii de lire vor fi suficiente pentru
a intra Tn aceasta afacere.
 CAPITULARE 267

- C§teva mii?
- Da, vreo zece-cinsprezece, spuse ea privind la
scrisoarea pe care o tinea Tn mSna. Matu§a Cleo spune ca
grupul va investi Tn'ni§te mine noi de carbune Tn Lanca­
shire.
- Zece-cinsprezece mii de lire? Pentru o Tntreprindere
carbonifera Tn Lancashire? spuse Lucas uimit. Nu-mi vine
sa cred ca poti face un lucru at§t de nesabuit. Nu sunt de
acord.
Abia cand vazu focul bataliei izbucnrnd Tn ochii ei frumo§i
T§i dadu Lucas seama ca facuse o grava eroare de tactica.
- Consilierul nostru Tn afaceri, domnul Beckford ne-a
recomandat foarte calduros acest proiect, spuse Victoria.
Matu§a Cleo intentioneaza sa investeasca §i ea.
- Matu§a ta e libera sa faca orice vrea, dar eu nu te pot
Iasa sa bagi atata banet Tntr-o mina de carbune Tn Lanca­
shire. Poti s3-ti cheltuie§ti foarte repede averea investind Tn
carbunarii.
- Eu am avere, Lucas, T§i aminte§ti? Tntreba ea mult
prea dulce. Pentru asta te-ai Tnsurat cu mine.
Lucas Tncerca sa gaseasca o ie§ire din mla§tina Tn care
se afla. '
- Mo§tenirea ta e respectabila, draga mea, dar nu
inepuizabila. Departe de asta. lartu e§ti destul de inteligenta
pentru a-ti da seama. Nu ai destui bani pentru a-ti asuma
riscuri de zece-cincisprezece mii de lire. Sume atat de mari
ar trebui investite Tn cumpararea de terenuri §i nu Tn sapaturi
costisitoare.
- Dar eu am deja cateva proprietati Tn Londra, de la care
primesc un venit frumu§el. §i, adauga ea, cu un zSmbet
proyocator, acum sunt co-proprietara cu tine a unei bune
parti din Yorkshire. Nu doresc sa mai cumpar §i alte terenuri.
Lucas se Tntoarse la registrul lui de socoteli §i spuse pe
un ton foarte normal:
- Atunci ai putea baga banii Tn amenajarile de care avem
nevoie aici la Stonevale.
268 AMANDA QUICK

- Lasa ca te ocupi tu de asta, cheltuind o buna parte din

banii mei pe aceste amenajari. Aceasta afacere cu carbunii
e o investitie a mea personala pe care vreau s-o fac Tn
numele meu.
- Vicky, ai Tncredere Tn mine Tn chestiunea asta. Minele
de carbuni sunt o investitie riscanta, mai ales cand sunt
administrate de altii. Daca te intereseaza Tn mod serios
mineritul, am putea face o prospectare aici la Stonevale.
Exista carbune la Yorkshire, ca §i alte minereuri §i s-ar putea
ca unele sa merite efortul. Dar nu te pot Iasa sa-ti risipe§ti
banii investind Tntr-o Tntreprindere asupra careia n-ai nici
un control managerial.
Victoria se apropie de birou §i puse scrisoarea pe el.
-V re i sa-mi interzici sa-mi cheltuiesc banii dupa cum
doresc?
Lucas se ruga cerului sa-l Tndrume, dar nu primi nici un
raspuns. Va trebui sa rezolve afurisita asta de treaba singur
§i era deja convins ca oricUm, va pierde.
Tncerca sa-§i aleaga cuvintele cu prudenta:
- Ai venit la mine cu un venit frumu§el care trebuie
protejat de dragul copiilor, al nepotilor §i. al stranepotilor
no§tri. Ca sot e de datoria mea sa te Tndrum Tn investitiile
tale.
- A m §tiut eu, spuse Victoria sumbru. A§a Tncepe
Tntotdeauna, probabil. Sotul Tncepe prin a-i spune sotiei ca
e incapabila sa-§i conduca singura afacerile §i ca trebuie
sa-l lase pe el s-o faca. Apoi el preia controlul complet, iar
ea nu mai are nici un cuv§nt de spus Tn privinta modului Tn
care sunt cheltuiti banii ei.
Asta II scoa’se pe Lucas din sarite. Facu. semn
impacientat spre registrul deschis Tn fata lui.
- Ca sa fiu total sincer, draga mea,’ nu sunt sigur ea e
bine sa iei singura hotar§ri. Se pare ca ai o tendinta de a-ti
asuma riscuri mari Tn afaceri. Ai fost la un pas de catastrofS
de cateva ori. -
-t Da, dar m-am descurcat pana la urma, replica ea. A§a
cum poti vedea clar din registrui meu de venituri.
 CAPITULARE 269

- Da, multumita proprietatilor tale din ora§. Tu nu vezi

Vicky? Cele mai sigure sunt investitiile Tn terenuri. Pe ele
se sprijina o mo§tenire ca a ta. N-ai de ce sa ri§ti investind
Tn vapoare sau Tn mine Tndepartate.
- N-am de ce sa rise? E ridicol sa aud asta de la tine.
Tnainte de a te casatori cu mine, Tntregul tau venit provenea
din riscuri. Ce poate fi mai riscant decat un cdmp de lupta
sau o masa de joc?
Faptul ca avea dreptate nu facu deceit sa-l enerveze §i
mai tare. -
- La dracu, Vicky, eu nu aveam de ales Tn privinta felului
Tn care ca§tigam bani. Am facut ceea ce trebuia Sa fac. Dar
lucrurile s-au>schimbat. Avem am§ndoi obligatia de a re­
face Stonevale §i a administra venitul pe care l-ai adus Tn
aceasta casatorie, cat se poate de Tntelept. Au trecut
vremurile Tn care sa-ti asumi riscuri mari cu capitalul tau.
Victoria facu un pas Tnainte §i T§i puse amandoua palmele
pe birou. Ochii ei sclipeau de furie.
- Spune-o raspicat, Stonevale. Vreau sa auzim bine
am§ndoi.
- Nu §tiu c§t de raspicat a§ putea s-o mai spun.
- Spune-mi foarte clar ca-mi interzici s£-mi cheltuiesc
banii dup§ cum doresc. Spune-o, ca sa nu mai existe dubii.
De data asta T§i pierdu §i el calmul.
-Tncerci Tn mod deliberat sa-mi Tntinzi o cursS, Vicky.
Vrei sa m3 faci sa aleg acele cuvinte care sa-ti dea libertate
totala, acelea care sa faca din mine un fel de sot tiranic ca
barbatul care s-a Tnsurat cu mama ta. Crezi ca ma poti
manevra atat de u§or, doamna?
- Nu Tncerc deloc sa te manevrez. Este exact invers. Tu
Tncerci sa ma manevrezi pe mine, spuse Victoria fara sa se
intimideze de privirea lui.
- Tncerc sa te apar Tmpotriva firii tale nesabuite.
- Nesabuita? Ma faci nesabuita? Tu, care ti-ai ca§tigat
existenta mai Tntai ca soldat §i apoi juc§nd carti? Ha! Nu-i
decat o scuza. §i tu §tii bine asta. Vrei sa ai co’ntrolul total
asupra banilor mei §i de aceea zici ca nu-mi dai voie sa-i
270 AMANDA QUICK

cheltuiesc a§a cum vreau. §i acum ce facem? Ma vei forta

sa accept o mdemnizatie trimestriala? Va trebui sa-mi
cumpar Tmbracamintea, vopselele, cartile §i vreun cal din
ceea ce ai tu chef sa-mi dai qa bani de cheltuiala?
Asta puse capac. Lucas T$i pierdu §i ultimul dram de
stapanire de sine.
- §i de ce nu? Daca vref sa joci rolul de femeie frivola,
risipitoare, care nu se gande§te deloc la economie, nu voi
avea Tncotro §i va trebui sa te tratez ca atare. Dar §tim
amandoi ca e§ti prea de§teapta Sa te porti astfel doar ca
sa-mi faci Tn necaz.
- fmi interzici libera utilizare a baniiormei?
- Tti interzic sa ri§ti o suma mare de bani Tntr-o
Tntreprindere despre care nu §tii nimic Tn afara de faptul ca
e recomandata de intermediarul de afaceri al matu§ii tale.
- Am c§§tigat multi bani datorita recomand§rilor domnului
Beckford.
- Dar ai §i pierdut la unele din ele. Am vazut Tn registre.
Domnul Beckford e departe de a fi infailibil, spuse Lucas,
rasfoind nervos registrul contabil al Victoriei.
- O mica pierdere e acceptabila c§nd e vorba de o miza
mare.
- Exista oameni mult mai bogati ca tine care §i-au ruinat
familia cu atitudinea asta.
- La dracu, Lucas, spune-o odata. Spune-o clar.
Spune-mi-o Tn fata ca nu mai am nici un control asupra
mo§tenirii mele.
Lucas renunta la Tncercarea de a salva situatia.
-A scu lta , Vicky, sa fie clar un lucru. Faptul ca ti-am
satisfacut unele capricii nebune§ti nu Tnseamna ca am sa-ti
permit sa ma manevrezi cum pofte§ti. Tntr-un fel sau altul
vei constata asta.
- Spune-o, Lucas.
Ochii ei continuau sa-l provoace cu Tndrazneala iar
zambetul ei era Tn mod deliberat sfidator.
Lucas Tnjura Tn surdina.
 CAPITULARE 271

- Foarte bine,'doamna. De vreme ce e§ti hotarata sa

transformi totul Tntr-o batalie, am sa-ti dau ceea ce se pare
ca dore§ti: un oponent. Din acest moment Tti interzic sa
investe§ti Tn Tntreprinderea carbonifera. Am sa dau dispozitii
bancherilor tai sa-ti dea o mica Tndemnizatie trimestriala §i
nimic mai mult, decat cu aprobarea mea speciala.
Victoria ramase cu ochii la el, muta de uimire, §ocata de
amploarea loviturii.
- Nu-mi#vine sa cred. Nu se poate sa vorbe§ti serios.
A-mi interzice sa investesc Tn mina de carbuni e un lucru,
dar sa-mi interzici sa m§ folosesc de banii mei este... de
necrezut.
Lucas se Iasa pe spate Tn scaunul sau §i o privi deta§at.
Arata Tntr-adevar surprinsa. Era evidertt ca ea nu se
a§teptase la asta cand Tncepuse disputa.
-T ti Tnteleg surpriza, spuse el, bland. Sunt absolut sigur-
ca*atunci cand ai intrat pe u§a acum cateva minute, erai
sigura ca vei ie§i victorioasa. E§ti prea isteata pentru a fi
lansat asaltul fara a fi fost mai Tntai convinsa ca ai o §ansa
buna de a reu§i. Dar m-ai subestimat, draga mea, §i ma
tem ca vei continua sa pierzi aceste dispute daca mai
gande§ti astfel. Un general bun nu face niciodata gre§eala
de a-§i subestima adversarul.
- Vorbe§ti de parca am fi pe un camp de batalie.
Lucas dadu din cap sumbru.
- Ma tem ca asta-i exact situatia pe care ai creat-o.
- §i cand te gande§ti ca eram convinsa ca ai sa fi un sot
tolerabil pana la urma.
Se rasuci pe calcaie §i se mdrepta spre u§a. Fara sa-i
mai dea posibilitatea de a ajunge agolo Tnaintea ei; o
deschise cu o zmucitura.
- Unde ai plecat, Vicky?
-A fa ra .
Zambetul ei taios l-ar fi putut jupui de piele.
- Vicky, daca-ti Tnchipui ca poti pleca Tntr-un acces de
furie ca asta §i sa faci cine §tie ce prostie, te Tn§eli amarnic.
272 AMANDA QUICK

- N-ai teama, milord, voi fi Tntr-o companie cat se poate

de banala. Particip la o §edinta acasa la vicar. Sunt convinsa
ca nici macar tu, cu noile tale a ere de onorabilitate,
conservatorism §i infatuare n-ai gasi nimic de zis ca-mi
petrec dupa-amiaza Tntr-o astfel de societate.
- Ce societate tine aceasta §edinta?
- U n a care s e ’ocupa de studier’ea lucrurilor ciudate,
replica ea semet.
- Poate Tmi gasesc timp sa te Tnsotesc, Tncepu el pru­
dent. .
- Doamne fere§te, Lucas, e de-a dreptul imposibil. Sunt
convinsa ca e§ti mult prea ocupat pentru a veni cu mine. Ai
atatea decizii importante, Tntelepte de luat...
Ie§i pe u§a trantind-o intentionat.
Lucas tresari cand lampa ’tremura datorita impactului.
,Ramase tacut un moment apoi se ridica Tn picioare pentru
a traversa camera §i a-§i turna un pahar de rachiu.
Se duse cu el la fereastra spun3ndu-§i posac ca avea
sa fie o batalie lunga. Se arpagise singur c§nd crezuse ca
partea cea mai dificila va fi depa§ita dupa ce o va convinge
sa se marite cu el. Era clar acum ca adevaratele dificultati
abia Tncepeau...
Doamne Sfinte, devenise oare trufa§, datorita noilor lui
responsabilitati? se Tntreba el.
it

it it

Victoria mai spumega Tnca Tn momentul cand ajunse la

locuinta confortabiia a vicarului. Reu§i totu§i sa-§i compuna
un za’m bet'ferm ecator cand fu introdusa Tntr-o camera
piacuta, Tnsorita, plina de oameni reprezentand notabilitatile
locale. Primirea fu deosebit de^aiduroasa §i dispozitia ei
proasta disparu imediat.
- Bine ati venit la mica noastraTntrunire, lady Stonevale.
Suntem cu totii preocupati Tn ultimul timp de Tncercarea de
a gasi un rem’ediu pentru guta §i dureri reumatice, explica
domnul Worth dupa ce se f^cura prezentarile.
 CAPITULARE 273

Victoria arata spre o masuta plina cu paharele. Fiecare

continea un lichid.
- Plantele medicinale, continua el, sunt de mare interes
pentru noi. Sir Alfred, de exemplu, spera sa obtina premiul
Societatii pentru Arte datorita descoperirii unui’mijloc de a
mari productia de opium Tn Anglia. A obtinut Tntr-adevar un
produs de Tnalta calitate.
- Foarte interesant, spuse Victoria. Cred ca sunteti foarte
m3ndrn, Sir Alfred.
Sir Alfred ro§i modest.
- Iar doctorul Thornby, de acolo, a facut pxperiente cu
diferite tincturi §i decocturi pe baza de alcool §i’ alte
ingrediente precum mu§etelul, lemnul dulce §i rubarba.
Fu randul doctorului Thornby sa ro§easca m§ndru.
- Fascinant, murmura Victoria e x a m in e d diferitele
pahare. Matu§a mea §i cu mine am asistat la multe prelegeri
pe astfel de teme. Ati avut succese?
- Dupa cum §titi, Tncepu doctorThornby cu un entuziasm
abia retinut, combinatia de alcoo! §i opium Tn laudanum e
foarte eficace contra di»erilor, dar tind sa-l faca pe suferind
extrem de somnolent. E buna* pentru anumjte boli dar nu
pentru cele cronice precum guta sau durerile reumatice sau,
scuzati, probleme femeie§ti. E nevoie de ceva pentru
aceste’a care sa aline dar sa nu induca somn.
- Vreti o doctorie contra durerii care sa-i permita
bolnavului sa-§i vada de treburile lui zilnice, spuse Victoria
dand din cap cu Tntelegere. E un studiu foarte important.
Foarte important, Tntr-adevar.
- Fermierii §i muncitorii din tinutul meu au reu§it sa aiba
anumite succese prin teste, remarca un domn rotofei dintr-un
colt. Au gasit unele remedii excelente.
- Problema este, spuse un altul, lipsa standardelor §i a
analizei. Fiecare familie T§i are remediile ei, dar fiecare reteta
e transmisa din generatie Tn generatie §i e rezultatul traditiei
§i folclorului §i nu ai unor principii §tiintifice §i al studiil’or.
Fiecare gospodind are reteta ei pentru’ sirop de tuse, de
exemplu, care difera de toate celelalte.
274 AMANDA QUICK

- Problema trebuie studiata Tn toate aspectele ei, spuse

Victoria.
- Adevarat, interveni Thornby apropiindu-se de masa.
Dar nu exista decat o singura abordare §tiintifica a problemei.
Trebuie sa facem un experiment §i sa notam totul atent.
Fiecare din aceste pahare contine un anumit remediu.
Scopul nostru prezent este sa ve’dem care din acestea au
un efect imediat fara sa produca somn.
- §i cum faceti cu alinarea durerii? Tntreba Victoria plina
de interes. Cum veti masura asta? Eu nu sufar nici macar
de o durere de cap Tn acest moment?
- Va trebui sa facem asta Tntr-o a doua faza a
experimentului, spuse vicarul. Ma tem ca sunt greu de gasit
cinci sau zece oameni care sa aiba un atac de guta sau o
durere de cap Tn acela§i timp.
- Din Tntamplare, spuse doamna. Worth saritoare, eu am
o criza de reumatism chiar acum.
- §i pe mine ma sacaie guta, spuse un alt membru al
grupului.
- Pe mine ma doare capul Tnc§ de azi dimineata, declara
un domn mai Tn varsta. 4
- §i eu cred ca ma doare capul, se oferi Lady Alice.
Vicarul se lumina, ca §i doctorul Thornby §i Sir Alfred.
- Excelent, excelent. Poate reu§im sa realizam ambele
faze ale experimentului astazi.
Privirea lui Sir Alfred era atat timida, cat §i plina de
speranta cand se uita la Victoria.
-In te le g ca va intereseaza astfel de lucruri, Lady
Stonevale. Vreti sa participati la acest test sau preferati sa
priviti, doar? ^
- Cum sa nu. Tntotdeauna e mult mai interesant sa
participi decat sa prive§ti. Voi fi foarte Tncantata sa va ajut
sa testati licorile. Va fi foarte instructrv.
Sir Alfred se simti extrem de flatat, ca de altfel §i toti
ceilalti din camera. Thornby facu un pas Tnainte pentru a
prelua din nou conducerea.
 CAPITULARE 275

- §i acum, am sa pun caietul aici pe masa §i fiecare din

noi trebuie sa dea o descriere clcira §i concisa a senzatiilor
sale, trecSnd de la un pahar la altul. Propun, sa Tricepem
fiecare cu rachiu curat §i sa Tnregistram reactille noastre la
el Tnainte de a trece la diferite amestecuri tonice.
- Foarte bine, aproba vicarul. Trebuie sa fim Tn stare sa
judecam diferenta dintre alcoolul pur §i spirtul infuzat cu
alte ingrediente. Foarte istet din partea dumitale, Thornby.
Victoria se Tncrunta ganditoare Tn clipa Tn care Ti veni o
idee.
- N-ar fi mai bine daca macar unul dintre noi s-ar limita
doar la alcool pe tot parcursul experimentului? In felul acesta
reactia celor care folosesc diferite licori poate fi apreciata Tn
comparatie cu efectul alcoolului Tn fiecare moment.
Mai multi membri dadurS imediat din cap aprobator.
- O idee stralucita, lady Stonevale, spuse Sir Alfred. E
clar ca sunteti destul de familiarizata cu tehnicile cercetarii
§tiintifice.
- Am oarecare experienta, recunoscu Victoria, modesta.
Ifitrucat a fost ideea mea, §i cum nu am nici o problema
fizica Tn acest moment, ma ofer sa ma limitez eu doar la
alcool.
- Sunteti foarte amabila, lady Stonevale. Ne sunteti de
foarte mare ajutor, spuse doctorulThornby. SaTncepem deci.
Apoi, plin de gratie, Ti oferi Victoriei un pahar de rachiu.
*

* *

Lucas fu Tngrozit de priveli§tea care TI Tntampina Tn acea

dupa-amiaza cand se Tntoarse de la un arenda§ de pe mo§ia
lui. O Victorie foarte nesigura pe picioare era ajutata sa urce
treptele de la in'trare, de catre slujnica ei §i de doi argati
foarte Tngrijorati. Lucas arunca fraul calului sau unui grajda’r
§i se apropie repede.
- Dumnezeule, ce se Tntampla aici? E§ti bolnava, Vicky?
Tntreba el Drivind-o cu adanca Tnariiorare.
276 AMANDA QUICK

- A, buna, Lucas.
Se Tntoarse spre el cu un zambet de extaz §i aproape
ca-§i pierdu echilibrul.
- A fost amuzant sa faci pe infatuatul prudent §i conser­
vator pe ziua de azi? Eu mi-am petrecut dupa-amiaza Tntr-un
fel mult mai folositor. Am facut un mic...
Se opri pentru a sughita discret.
- ... un mic experiment.
Un damf Tntepator de alcool trecu pe langa nasul lui
Lucas. Se uita’ mirat la slujnica anxioasa Tn momentul Tn
care Tntelese adevarul.
- Am eu grija de ea, spuse el cu o voce metalica.
_ - Da, milord. Dau fuga sa-i spun bucatarului sa prepare
un ceai pentru milady. _
- Nu-i nevoie, mhrSi Lucas prinz§nd-o pe Victoria de
mijloc.
O trecu pe l§nga privirile speriate ale majordomului,
valetilor §i a catorva slujnice §i Tn cele din urma urea scarile
§i o depuse pe pat. Cand se Tntoarse gratioasa pe spate,
Victoria z§mbi din nou §i TI privi cu ochi visatori.
- Draga Lucas, trebuie neaparat sa Tnveti sa nu mai
prive§ti at§t de crunt §i amenintator. Ai prostul obicei sa te
uiti urat, §tii asta?
’ - Ce dracu ai baut?
Victoria Tncrunta spr§ncenele.
- Sa vedem. In cea mai mare parte rachiu, cred. Ti-am
spus de experiment?
- Nu foarte clar. O sa discutam despre detalii mai tarziu.
- O, draga, asta vrea sa fie o dojana?
- Ma tem ca da, Vicky, spuse Lucas mohorat. Tolerez
multe din partea ta, draga mea, dar n-am sa admit sa vii
beata acasa Tn mijlocul dupa-amiezii. Sa fim Tntele§i.
- Cred ca va trebui sa-mi tii predica mai t§rziu, Lucas.
Nu prea sunt Tn forma Tn clipa asta.
Victoria se Tntoarse pe o parte §i cauta disperata oala de
noapte de sub pat.
 CAPITULARE 277

Lucas suspina §i Ti tinu capul. Avea, dreptate. Predica

trebuia sa mai a§tepte. ’
*

* *

Datorita Tmprejurarilor discutia fu amanata pana a doua

zi dimineata. Victoria Tncerca s-’o evite complet trezindu-se
tarziu §i a’nuntand ca va lua ceaiul Tn camera ei. Dar o
slujnica veni curand dupa ora noua transmitandu-i ca domnul
conte dore§te ca sotia lui sa coboare Tn’ biblioteca la ora
zece.
Victoria se gandi o clipa la §ansele de a scapa de toata
povestea asta neplacuta pretinzand ca era Tnca indispusa
datorita efectelor experimentului §tiintific, dar n-o Iasa latura
pragmatica a firii ei.
Mai' bine sa lamureasca lucrurile acum, T§i spuse ea
ridicSndu-se Tncet'din pat. Se Tncrunta simtind o u§oara
durere de cap deasupra ochilor. Cel putin stomacul n-o mai
deranja. Cand slujnica Ti aduse ceaiul, Victoria bau tot
ceainicul §i se simti ceva mai bine.
Alese rochia de dimineata care avea cel mai aprins
galben din toata garderoba ei §i se Tmbraca cu atata grija
de parca s-ar fi dus Tntr-o vizita protocolara. Apoi cobori
fara nici un chef. ^
Lucas se ridica din dosul vastului sau birou, cercetandu-i
fata atent Tn clipa Tn care intra Tn camera. ^
- Te rog, ia loc, Vicky. Trebuie sa-ti spun ca nu arati rau
deloc. Te felhcit pentru constitutia ta robusta. Cunosc destui
barbati care ar fi Tntr-o stare mult mai putin viabila dupa
genul de ..experiment" Tn care te-ai angajat ie’ri dupa-amiaza.
- Progresul §tiintific cere anumite sacrificii, spuse Victo­
ria cu demnitate, c§’nd se a§eza. Sunt m§ndra ca am putut
contribui cat de cat la binele omenirii.
- O contribute la binele omenirii?
Lucas facu o grimasa.
- A§a nume§ti tu asta? Vii a casi beata turta Tn miezul
zilei §i-mi spui ca e spre binele omenirii?
278 AMANDA QUICK

- Am facut lucruri mult mai riscante Tn numele cercetarii

intelectuale, replica Victoria cu subTnteles. Gande§te-te doar
la faptul ca m-am casatorit cu un barbat care nu-mi da voie
nici macar sa-mi cheltuiesc banii dupa cum cred eu de
cuviinta. §i totul se datore§te faptului ca am cazut victima
unui alt gen de experiment.
Gura lui Lucas se stranse Tntr-o linie aspra.
- Nu Tncerca sa deviezi discutia aruncandu-mi acuzatii
vechi. Acum e vorba de comportarea ta de ieri. Mai exact
ce-ai facut acolo la vicar?
- A m gustat doctorii pentru a le nota efectul, TI informa
Victoria, cu barbia ridicata semet. „Sa vedem daca are
curajul sa zica ceva Tmpotriva acestei cercetari pur §tiintifice“,
gandi ea manioasa.
- §i toate erau facute pe baza de alcool?
- Nu, bineTnteles. Unele ierburi au fost macerate Tn bere
§i nu putine, au fost infuzate cu sherry §i Claret. Nu se §tia
precis care gen de alcool se amesteca cel mai bine cu
ierburile respective.
- Dumnezeulel §i cate pahare de doctorii ai baut?
Victoria T§i masa t§mplele. Durerea de cap se agravase.
- Nu-mi amintesc exact, dar sunt sigura ca totul a fost
notat cu grija Tn registrul de experiente al doctorului. Thornby.
- Au participat §i vicarul cu sotia?
Da, dar cred ca doamna Worth a adormit destul de
repede, spusS Victoria conciliant. Iar vicarul a baut o doza
cam mare dintr-unul din acele potiuni §i s-a dus Tntr-un colt,
stand cu fata la perete tot restul timpului.
- Mi-e g’roaza sa te Tntreb ce potiuni ai baut.
Victoria se lumina.
- O, eu am baut doar alcool tot timpul. Eu am fost etalonul
de masura pentru efectul celorlalte amestecuri. O parte
foarte importanta a experimentului.
Lucas Tnjura Tncet §i ramase tacut. Tic-tacul pendulei
deveni foarte puternic Tn camera. Victoria Tncepu sa se
foiasca.
 CAPITULARE 279

- Ma tem ca va trebui sa adaug Tnca o regula la cele de

pana acum, spuse Lucas Tn cele din urma.
- Am §tiut eu.
Ar fi vrut sa protesteze, dar o durea capul prea tare. Nu
avea nici un chef de discutii Tn contradictoriu. Nu dorea decat
sa se retraga Tn camera ei §i sa stea Tntinsa Tn pat.
Lucas ignora expresia ei posac§, dar vocea* lui fu
suprinzator de bl§ndS cand explica noua regula.
- De azi Tncolo, n-ai sa mai participi la nici un experi­
ment §tiintific fara aprobarea mea. E clar?
- Ca de obicei, te-ai exprimat necrutator de clar, milord,
spuse Victoria ridicandu-se,ametita. Casatoria e o situatie
destul de 'anosta pentru o femeie, nu? Fara aventuri, fara
cercetari intelectuale, fara libertateade a-§i cheltui banii dupa
cum dore§te. Ma Tntreb cum de supravietuiesc femeile fara
sa moara de plictiseala.
Spunand asta ie§i pe u§a.
■
*

* *

Lucas statea Tntins Tn pat privind luna prjn fereastra. Nu

se mai auzise nici un zgomot din camera Victoria de cSnd
un obiect mare §i greu fusese t§r§t Tn dreptul u§ii de
comunicatie cu o ora Tn urma.
Ascultase cum se baricadeaza Tn camera ei, cu oarecare
enervare. Nu-i pl§cea faptul ca se apucase sa Tmpinga
obiecte grele fara ajutorul cuiva. Ar fi putut m£car sa ceara
altcuiva sa faca asta. DarTi fusese probabil jena ca un valet
sau o slujnica sa participe la acest mic gest de sfidare.
Pe de alta parte, reactia ei era un semn bun. Era dovada
ca se simtea mai bine dec§t dimineata. Lucrurile reveneau
la normal.
Normal, Tn masura Tn care viata cu Vicky putea fi
denumita astfel.
Lucas dadu la o parte cuvertura §i se ridica Tn
picioare.
280 AMANDA QUICK

Strategul din el §tia ca nu existase nici un mijloc de a

evita confruntarile recente. Unele batalii sunt inevitable, §i
cand se isca, barbatul n-are Tncotro §i trebuie sa lupte.
Victoria Tnca nu acceptase pe deplin casatoria.
Era o creatura independents §i Tncapatinata care
zburdase libera prea mult timp. Inteligenta, instinctele ei
blande §i dorinta de a nu dauna pozitiei Tn societate a matu§ii
ei actionasera pentru a o tine Tn frau pana la aparitia lui.
Dar acum, Lucas §tia ca ea TI considera ca pe o piedica
Tn calea ei, ca pe unul care Ti ameninta independent. Era
sfa§iata Tntre sentimentele ei fata de el §i furia de a fi fost
atrasa Tn aceasta casatorie. ,
Lucas T§i aminti de toti barbatii care se Tnvartisera Tn jurul
ei Tn Londra §i gemu. Era obi§nuita sa-i tina pe barbati Tn
banca lor, sa fie ea cea care comanda.
Dar simtise, chiar daca ea Tnca nu-§i dadea seama, ca
unul din lucrurile care o fascinasera initial Tn privinta lui, era
Tnsu§i faptul ca nu avea certitudinea abilitatii ei de a-l
contrpla. Era o femeie puternica careia Ti trebuia un barbat
Tnca §i mai puternic.
Dupa ce-l gasise, nu rezistase tentatiei de a-l Tncerca.
Lucas regreta ca izbucnise acest conflict Tntre ei, dar §tia
ca acum dupa ce campul de lupta fusese delimitat, nu mai
putea ceda lasand-o pe Victoria de capul ei. Viitorul ar fi
devenit un infern.
Viata se schimbase drastic pentru amandoi. Trebuia s-o
faca sa Tnteleaga asta. Acum trebuiau sa se gandeasca la
generatiile viitoare nu numai la vietile lor. O mo§ie ca
Stonevale trebuia pastrata bine pentru descendenti. Era o
investitie pentru viitor, nu doar pentru prezent.
Acei descendenti vor purta sangele Victoriei, ca §i pe al
lui, T§i spuse Lucas. Avea §i ea acela§i interes Tn mo^ia lui
ca §i el. Nici unul din ei nu putea continua Tn maniera
u§uratica Tn care se purtasera Tnainte de casatorie.
Doamne Sfinte, chiarca Tncepea sa g§ndeasca ca un
Tncuiat.
 CAPITULARE 281

Dupa cum presupuneau amandoi, prima generatie de

urma§i era deja pe drum. Imaginea Victoriei rotu/ijindu-se
cu pruncul lui Tn pantec Ti produse un fior puternic de
satisfactie.
Lucas se Tncrunta din nou, gandindu-se la faptul ca Vic­
toria Tmpinsese acel obiect greu Tn dreptul u§ii. Nu-i putea
permite sa mai faca asta, acum ca era Tnsarcinata. Era a lui
§i va avea grija de ea, chit ca ei Ti place sau nu.
Mai Tntai Tnsa trebuia sa gaseasca un mijloc de a Tnfrange
Tncapat§narea ei. Lucas se gandi la cactu§ii din gradina
Lady-ei Nettleship §i zambi. Apoi se duse la garderob §i
scoase o cama§a §i o pereche de pantaloni.
*

* *

i
Victoria TI vazu Tn clipa Tn care aparu Tn dreptul ferestrei
ei, ca pe o silueta masculina Tntunecata, periculoasa, pe
fundalul cerului luminat de luna. Asta nu era un co§mar.
Era Lucas. T§f dadea acum seama ca TI a§teptase. Era de
neconceput ca un obiect marunt, cum era masa de toaleta
pusa Tn dreptul u§ii de comunicatie, sa-l opreasca. Se ridica
Tn §ezut §i T§i cuprinse genunchii cu bratele Tn timp ce silueta
Tntunecata de afara deschise fereastra §i intra Tn camera.
Lucas era complet Tmbracat.
- A§a, deci, era masa de toaleta, remarca Lucas calm,
privind spre u§a de comunicatie. N-ar trebui sa muti din loc
obiecte grele ca acesta, draga mea. Data viitoare sa ceri
ajutorul cuiva.
- Crezi c-o sa mai fie o data viitoare? Tntreba ea moale
con§tienta de tensiunea dintre ei.
- Probabil, spuse el apropiindu-se pana la marginea
patului. Ma tem ca suntem sortiti sa ne certam uneori. Avand
Tn vedere firea ta nesabuita §i felul meu de a fi, lamentabil
de anost §i Tncuiat, e inevitabil.
- Eu n-a§ zice ca e§ti anost §i Tncuiat, Lucas. Cred ca
termenii de „arogant“ §i „dominator“ §i „Tncapatanat“ ti se
potrivesc mai bine.
282 AMANDA QUICK

- §i infatuat?
- Regret ca trebuie s-o spun, dar §i asta Tncepe sa ti se
potriveasca de minune.
Lucas se prinse cu o mana de stalpul patului §i zambi
trist.
- E totu§i bine ca n-ai parere at§t de proasta despre mine.
Victoria se Tncorda.
- Lucas, daca-ti Tnchipui macar o clipa ca poti intra aici
Tn mijlocul noptii sa’-ti revendici dreptul de sot, te Tn§eli. Daca
Tncerci sa te u’rci Tn’ pat, am sa tip de o sa rasune Tn toata
casa.
- Ma Tndoiesc. N-ai merge atat de departe Tncat sa ma
umile§ti sau sa te umile§ti pe tine Tnsati Tn fata servitorilor.
In orice caz din pacate ma judeci gre§it,’ daca Tti Tnchipui ca
sunt at§t de prost pentru a ma lupta cu temperamentul tau
Tn maniera asta. Dar, Tn fond, ti-am mai spus §i Tnainte ca ai
obiceiul de a ma subestima.
Victoria TI privi Tncruntata.
- Ce vrei sa faci?
Lucas T§i luS ochii de la ea privind Tnapoi peste umar
spre perdelele care f§lf§iau Tn aerul noptii.
- Noaptea te cheama, doamna. §i tu ai raspuns
Tntotdeauna chemarilor ei. Ai calarit vreodata Tn miezul
noptii?
Victoria TI privi cu ochii mari.
- Vorbe§ti serios?
- Mai serios ca oricand.
- Mergem sa calarim la ora asta?
-D a .
- Asta-i un true, nu? Incerci sa ma dezarmezi, Tncerci sa
ma faci sa uit de furia mea Tmpotriva tiraniei tale.
-D a .
- Nici macar nu negi? .
Lucas dadu din umeri elocvent.
- De ce-a§ face-o? Asta-i adevarul.
- Atunci ar trebui sa refuz invitatia.
Zambetul lui rautacios luci Tn Tntiineric.
 CAPITULARE 283

- Problema nu e daca ar trebui, ci daca poti.

O cuno§tea el prea bine, T§i spuse ea. I§i mu§ca buza,
ganditoare. Acceptarea nu Tnsemna capitularea. Ar fi fost
doar o ocazie grozava de noi aventuri. Calarind tn lumina
lunii. Suna minunat. Tn plus, de§i durerea de cap Ti disparuse
de cateva ore, nu putuse sa adoarma.
- Ai sa tragi o concluzie gre§ita daca te Tnsotesc,
spuse ea.
-C re z i?
Victoria dadu din cap sumbru.
- Ai sa-ti Tnchipui ca te-am iertat pentru modul cum m-ai
tratat.
- Nu sunt atat de prost sa cred ca ma poti ierta a§au§or.
- Foarte bine. Pentru ca n-am s-o fac.
- Tnteleg, spuse el grav.
- Sa nu-ti imaginezi ca asta e un gen de capitulare.
- Am Tnteles. E clar, draga mea.
Victoria mai ezita cateva clipe apoi sari din pat §i se repezi
spre dulapul ei pentru a cauta pantalonii pe care Ti purtase
la Londra Tn aventurile lor nocturne.
- Tntoarce-te, porunci ea, Tncep§nd sa-§i scoata
Trribracamintea de culcare.
- De ce? Te-am vazut goala de multe ori. Se rezema de
stalpul patului cu bratele Tncruci§ate pe piept. §i am fost
curios sa vad cgm te Tmbraci cand Tti pui pantaloni barbate§ti.
Victoria se uitd la el §i T§i duse hainele spre coltul camerei
unde se afla paravanul.
- Nu e§ti deloc gentleman, Lucas, ameninta ea cand intra
dupa paravan §i Tncepu sa se lupte cu pantalonii.
- Te-ai plictisi cu un gentleman, recunoa§te, Vicky.
- Nu recunosc nimic.
Zece minute mai t£rziu, purtand o e§arfa de culoarea
chihlimbarului Tn jurul gatului §i o pelerina cu gluga pe
deasupra pantalonilor §i a cama§ii, Victoria a§tepta langa
grajd cu o vipu§ca Tn mana privind spre Lucas care punea
repede §aua pe iapa ei §i pe un George somnoros.
284 AMANDA QUICK

- Sper ca nu voi avea prilejul sa repet asta, spuse Lucas,

ajutand-o sa urce pe cal.
- E prea tarziu sa te razgande§ti, spuse ea luand haturile,
Tncantata de rara libertate de a calari barbate§te. §i Tmi
placi mai mult c§nd te porti contrar ratiunii tale. Hai sa
pornim.
- U§urel, striga el Tn urma ei Tn timp ce sarea Tn §a. E
miezul noptii, Vicky. Ai grija pe unde mergi. Tine drumul.
- Dar eu a§ vrea s-o luam prin padure, protesta ea.
- Nu sunt sigur ca au fost luate toate capcanele pentru
braconieri, spuse el. A§a ca vom tine drumul.
Victoria se simtea prea vesela pentru a mai argumenta.
Simplul fapt ca se afla calare Tn lumina lunii era deja o
aventuri. T§i mana calul spre drumul principal iar George
veni cu bunavointd langa iapa ei.
Cateva minute, domni tacerea, Tn timp ce T§i conduceau
caii printre pomii care margineau drumul spre Stonevale. Tn
cele din urma Lucas spuse:
- Am vorbit cu vicarul sa mai plantain ni§te pomi. Stejari
sau ulmi. Lemnul este.o investitie excelenta pentru copiii
sau nepotii no§tri.
- Luca’s, nu vreau sa vorbim despre investitii de nici un
fel Tn noaptea asta, spuse Victoria cam fortat.
- Dar despre viitor? Vrei sa vorbim despre el?
Mainile ei stransera mai tare haturile.
- Nu neaparat.
Vocea lui deveni mai blanda.
- Te-ai gandit ca poate chiar Tn clipa asta e§ti Tnsarcinata?
- Nu vreau sa ma gandesc la asta.
- Ti-e chiar atat de nesuferit gandul asta? Sunt surprins
Vicky.’ Nu e§ti deloc la§a, de asta sunt sigur.
- M-ai adus aici ca sa discutam despre urma§ul tau,
milord? Pentru ca daca-i a§a, putem foarte bine sa ne §i
Tntoarcem.
Lucas ramase o clipa tacut.
- Ma ura^ti atat de mult Tncdt nu vrei sa ai un copil de
la mine?
 CAPITULARE 285

- Nu te urasc, izbucni ea, simtindu-se presata. Nu asta-i

problema.
- Ma simt extrem de u§urat ca spui asta.
Victoria suspina. '
- Pur §i simplu nu vreau sa vorbim despre urma§ul tau
Tn noaptea asta sau Tn oricare alta pana nu lamurim
divergentele dintre noi.
- Singurele divergence dintre noi sunt m§ndria §i teama
ta de a nu-ti pierde independent. Te-ai simti mai bine daca
ti-a§ spune canu numai tu ti-ai pierdut libertatea?
Victoria Ti arunca o privire piezi§a.
- Mie mi se pare ca e§ti destul de liber.
- Prive§te Tn jurul tau, Vicky. Mi-am pierdut cata libertate
aveam Tn ziua Tn care am mo§tenit Stonevale. Sunt legat
de acest pam§nt §i de responsabilitatea m ea fata de
descendenti p3na la sfar§itul zilelor.
- Iar tu e§ti un om care T§i Tndepline§te Tntotdeauna
obligatiile, indiferent de ce se Tntampla.
Victoria privi drumul dintre urechile calului ei, g3ndindu-se
la propriile ei cuvinte.
- Am sa fac tot ce pot, Vicky, chiar daca unele din dcele
responsabilitati Tti displac. Dar vreau sa-ti aminte^ti, chiar
Tn toiul bataliei noastre, ca ceea ce fac, fac pentru ca sunt
convins ca e bine pentru noi §i viitorul nostru. Nu-mi vine
u§or sa ma cert cu tine, spuse el §i zambi. Crede-ma, lupta
cu tine necesita un efort mult prea mare din partea mea
pentru a-mi risipi timpul §i energiaTn hartuieli marunte. Pre­
fer sa-ti fac pe plac ori de cate ori e posibil.
Victoria era indignata.
- Tmi faci pe'plac? Crezi ca-mi faci pe plac? Ai o parere
mult prea buna despre actiunile tale, domnul meu.
Lucas faqu semn spre peisajul nocturn din jurul lor.
- Prive§te Tn jurul tau, draga mea. Care alt barbat dintre
cei pe care Ti cuno§ti s-ar da jos din patul lui cald la ora asta
numai ca sa-ti fa c i o placere?
Victoria simti zambetul care Ti statea pe buze. Exista ceva
Tn ie§irile astea’nocturne cu Lucas care avea un efect euforic
286 AMANDA QUICK
• <te»
asupra simturilor ei. Tn clipa asta nu mai putea tine supararea
care o macinase toata ziua.
- Tn privinta asta, milord, nu sunt prea sigura care dintre
barbatii pe ca’re-i cunosc m-ar face sa m3 simt at§t de bine.
N-am avut ocazia sa fac o cercetare serioasa. Poate daca
a§ cauta, a§ gasi unul sau doi barbati nobili care sa-mi
satisfaca aceste mici placeri.
- Daca te prind facand o asemenea cercetare, o sa am
grija sa nu mai poti sta calare o saptamana.
Veselia ei se evapora imediat.
- Muitumesc pentru amabilitate, milord.
- Am §i eu limitele mele, doamna. §i ma tem ca va trebui
sa Tnveti sa le tolerezi.
- lar’ eu am o masuta de toaleta pe care pot s-o Tmping
Tn fata u§« Tn fiecare noapte, TI preveni Victoria.
Lucas zambi Tncrezator.
- Bordura care duce de la fereastra mea la a ta e destul
de lata pentru a oferi o cale sigura, chiar §i Tn noptile fara
luna. Dar te avertizez, doamna, daca ma obligi s-o folosesc
pe vreme rea nu-ti garantez ca voi fi Tntr-o dispozitie placuta
cand ajung jn camera ta.
- Dar totu§i, vei veni la fereastra mea?
- Poti conta pe asta, iubito. E la fel de sigur ca §i rasaritul
soarelui’.
Victoria risca o noua privire cu coada ochiului §i vazu ca
Lucas o studia cu ochi Tn care se reflecta luna. Tntreg corpul
ei raspunse puterii irezistibile pe care el o avea asupra ei.
Barbatul o dorea §i nu facea nici un efort s-o ascundS. Asta
Ti dadea sentimentul propriei ei puteri §i o facea sa i se
Tnvarteasca mintea de emotie.
Tn acea clipa calul ei necheza u§or.
-L u c a s , eu...
7 S§§t!
I§i opri calul §i Tntinse mana pentru a-l opri §i pe al ei.
Pornirea lui senzuala se transforma Tn alerta acuta.
Instinctiv Victoria vorbi cu voce scazuta.
- Ce este?
 CAPITULARE 287

- Se pare ca nu suntem singuri aici, spuse el. Repede.

Vino Tntre porni.
Victoria nu mai puse TntrebarL Ascultatoare, TI urma Tn
padurea de la marginea drumului. Statura privind drumul
luminat de luna, de la adapostul copacilor.
- De cine ne ascundem? Tntreba foarte Tncet.
, - Nu sunt s[gur, dar nu poate exista decat o singura
persoana care sa bata drumurile Tn miez de noapte.
-T a lha rul, spuse Victoria simtind brusc ca se sufoca.
N-a parasitdeci tinutul nostru. Luca’s, sunt foarte emotionata.
N-am vazut niciodata un talhar de drumul mare.
- Lucru de care ar trebui sa fii foarte fericita. §i numai eu
sunt de vina daca ai sa vezi unul acum.
Victoria auzi tropotul copitelor la oarecare distanta. Un
minut mai tarziu, o silueta intunecata, calare pe ceea ce
parea un cal masiv de munca, aparu la cotul drumului.
Talharul purta o pelerina neagra ce parea cam zdrentuita.
O e§arfa Ti ascundea partea de jos a fetei.
In timp ce omul se apropia, Victoria TI vazu dand pinteni
nerabdatorTn flancurile rotunjite ale calului. Vocea precipitata
a calaretolui se auzi limpede prin aerul noptii.
- Diii, martoaga afurisita, ca n-avem timp de pierdut.
Acu§ apare po§talionul ala. Mi§ca, dar-ar dracii Tn burta ta
aia grasa!
Calul continua sa pa^easca solid pe drum cand calaretul
TI trase Tntr-o parte §i intra cu el Tn padure pe partea cealalta
a drumului.
Victoria T§i dadu seama ca ea §i cu Lucas nu puteau ie§i
din padure pana cand talharul sau cine o Ji el, nu pleca de
acolo. Langa ea i se pSru ca aude murmurul slab al Tnjuraturii
lui Lucas. Dar Tnainte ca ea sa-l poata Tntreba cum
intentioneaza sa iasa djn aceasta situatie, zdranganitul rotilor
trasu’rii sparse lini§tea noptii.
Se parea ca vor asista la un nou atac al talharului.
Cateva clipe mai tarziu, po§talionul, un vehicul vechi,
solid, tras de un echipaj la fel de batran dadu curba §i se
avanta spre ei majestuos.
288 AMANDA Q15+CK

Talharul ie§i din padure §i se posta Tn mijlocul drumului.

Tinea Tn mana un pistol enorm.
Stai! striga el puternic. Banii sau viata.
Vizitiul scoase un strigat de surpriza §i imediat trase de
haturi pentru a opri caii care mergeau Tn galop marunt.
- Poftim, striga vizitiul Tncurcat. Ce-i toata povestea asta?
- M-ai auzit, barbate. Spune-le pasagerilor sa-mi dea
tot ce au ca de nu, o sa fie vai de voi.
Lucas suspina.
- Ei bine, nu putem permite ca asemenea lucruri sa se
petreaca pe mo§ia noastra. Ramai pe loc, Vicky. Nu ie§i
dintre copaci pana nu te strig eu. Ai Tnteles?
Victoria Tntelese ca Lucas voia sa opreasca jaful.
- Pot sa te ajut. -
- N-ai sa m-ajuti deloc. Nu te mi§ca de aici. E un ordin,
Vicky.
Fara sa-i mai a§tepte raspunsul, scoase un pistol din
buzunar §i ie§i Tn drum Tn,spatele t§lharului.
 Capitolul 15

- Gata. Ajunge cu joaca asta. Da-mi pistolul baiete,

Tnainte de a rani pe cineva.
Vocea lui Lucas avea tonul acela surprinzator de calm §i
extrem de poruncitor pe care TI folosea rareori, dar
Tntotdeauna cu mare efect. Era un ton care cerea supunere
imediata. Victoria fu impresionata, cu toate ca nu-i convenea.
Talharul se rasuci Tn §a.
- Ce dracu... Cinenaiba e§ti tu?Asta-i trasura mea. Du-te
de-ti cauta alta. N-am nici un chef s-o Tmpart cu d’alde tine.
- Nu m-ai Tnteles, baiete. Pe mine nu ma intereseaza
trasura. Meseria mea e alta. Ei, §i-acum daTncoace pistolul.
- Da’ cine e§ti neamule? - Vocea talharului tremura putin
acum - Cine e§ti, dom’le? Ca doar n-oi fi stafia aia da zice
a§tia ca s-a’ntors. Nu s’poate.
- Pistolul, te rog.
Lucas ridicd doar putin tonul §i pistolul Ti fu aruncat Tn
palma Tntinsa.
- A§a, bSiete. Acum sa vedem ce-i cu pasagerii.
In acel moment, vizitiul care fara Tndoiala avea impresia
ca are de-a face cu doi tSIhari nu cu unul, profita de ocazie,
sari de pe capra §i fugi Tn padure.
Din trasura se auzi un tipat ascutit c§nd unul din
pasageri se uita afara §i TI vazu pe vizitiu abandon3nd
trasura.
Caii tresarira violent la aiizul tipatului disperat §i t§§nira
Tnainte cu haturile atarnand pe ei.
- La dracu!
290 AMANDA QUICK

Lucas Tncerca zadarnic sa prinda unul dintre cai cand

trasura trecu pe langa el.
Tn acea clipa, talharul profita de ocazie §i T§i Tnfipse
puternic calcaiele Tn burta calului sau voinic. Animalul se
ridica speriat Tn sus apoi porni Tn galop marunt Tn directia
opusa celei Tn care plecase trasura.
Un nou tipat se auzi prin fereastra deschisa a trasurii.
Victoria TI vazu pe Lucas Tntorcandu-§i calul pentru a urmari
trasura §i nu mai pierdu nici o clipa. Vehiculul era mult mai
aproape de ea acum decat de Lucas iar talharul era clar
porn it pe fuga.
T§i Tmboldi repede iapa sa iasa Tn drum.
- O prind eu, Lucas. Nu-I Iasa pe talhar sa scape.
Galopa cu iapa pe I3nga unul din caii trasurii §i se apleca
sa apuce haturile. Animalul Tncetini imediat ca §i cum s-ar fi
simtit extrem’de u§urat ca este din nou sub controlul omului.
- Pentru Dumnezeu, ai grija, zbiera Lucas, dar era clar
deja ca trasura se va opri.
Lucas T§i Tntoarse calul Tn cealalta directie §i porni dupa
greoiul cal de tractiune.
Victoria manga’ie gatul asudat al calului de la trasura §i
pfivi Tnapoi la timp pentru a vedea ca nu va fi nici o Tntrecere
Tntre armasarul lui Lucas §i calul talharului. Omul n-avea
nici o scapare.
Lua haturile trasurii §i T§i trase bine gluga pe cap astfel
Tncat fata Ti era ascunsa Tn Tntuneric.
- Totul este Tn regula, striga ea pentru vizitiul disparut.
Poti sa te Tntorci acum. Nu mai e nici un pericol, om bun.
O femeie mica, varstnica, cu turban scoase capul pe
fereastra trasurii.
- Doamne Sfinte, e§ti femeie, nu? Ce naiba se Tntampla
Tn lumea asta de umbla femeile Tmbracate Tn pantaloni Tn
toiul noptii? Ar trebui sa-ti fie ru§ine, fetito.
Victoria z§mbi.
- Da, doamna, spuse ea, cu tonul ei cel mai sobru. Sotul
meu are exact aceea§i parere.
 CAPITULARE 291

- §i, ma rog, unde e sotul tau?

Victoria arata din cap spre drumul pe care venea Lucas
aducand cu el talharul vrednic de mila.
- Acela este, doamna. V-a prins t§lharul.
- Doamne fere§te, ce sa fac eu cu el?
Femeia se retrase Tn trasura §i vorbi cu Tnsotitoarea ei
care parea sa aiba o criza de isterie.
- Martha Tnceteaza odata cu zgomotul ala infernal §i
cheama vizitiul. Cred c-a fugit Tn padure. Nu mai poti avea
Tncredere Tn slujitorii tai Tn zilele noastre.
- Sunt aici, doamna, striga vizitiul, ie§ind repede din
tufi§uri. A§teptam doar un prilej sa-mi folosesc cutitul. Se
uita banuitor spre Victoria care Ti arunca haturile.
- Precis nu vrei s3 ne jefuie§ti?
- Nu.
- PentrQ Dumnezeu, omule, pare ea un talhar?
Femeia scoase din nou capul pe fereastra §i se uita la
vizitiu care prelua haturile.
- E femeie Tmbracata Tn pantaloni §i ar trebui sa-i fie
foarte ru§ine de ^a Tnsa§i. Nu pot sa-mi imaginez o femeie
bine crescuta umbland a§a, calare, Tn toiul noptii. Daca sotul
ei ar avea minte, i-ar trage o bataie.
Lucas se apropie tragand prizonierul dupa el exact la
timp pentru a auzi remarca femeii.
- Va promit doamna, ca voi lua Tn considerare sfatul
dumneavoastra. '
Femeia T§i concentra imediat atentia asupra lui.
- Sunteti sotul ei, din cate Tnteleg? Cum Dumnezeu o
lasati sa umble Tn halul asta?
Lucas zambi.
- Tncerc sa fac §i eu ce pot §i va asigur ca nu e u§or.
Dumneavoastra n-ati patit nimic amandoua, sper?
- Nu, multumesc’foarte mult. Am Tntarziat Tntr-o vizita la
ni§te prieteni. Gre§eala asta n-am Sro mai fac. Ce aveti de
gand sa faceti cu el? Tntreba ea cu capul spre taHiarul care
statea spa§it, purtand Tnca e§arfa pe fata ca p§ o masca.
292 AMANDA QUICK

- Tn ce-l prive§te pe el, Tncepu Lucas ganditor, cred c-ar

trebui sa-l predau autoritatilor.
' Se auzi un scincet de protest din partea talharului, dar
asta a fost tot.
- D a , da, trebuie predat autoritatilor, spuse femeia
repede. §i dupa ce faceti asta,& bine sa va ocupati putin de
sotia dumneavoastra. 0 femeie careia i se permite sa-umble
noaptea Tn pantaloni barbate§ti sfar§e§te rau. Ascultati-ma
pe mine. Acum, destul cu prostiile astea. La drum, John!
- Da, Tnaltimea voastra.
Vizitiul se salta pe capra §i smuci haturile. Trasura porni
§i cur§nd disparu din vedere la cotul drumului.
Victoria TI privi pe talhar. Nu era nevoie de cine §tie ce
putere de deductie pentru a observa ca, cel putin calul era
de la vreo ferma din apropiere.
- Un tcilhar de meserie §i-ar cumpara un cal mai iute.
Cine e§ti, baiete? E§ti de pe aici?
Se auzi un nou scancet din partea talharului care arunca
o privire speriata spre Lucas ca §i cum ar fi a§teptat ajutor
din directia aceea.
- Raspunde-i doamnei, spuse Lucas calm.
Talharul ridica mana fara nici un chef §i T§i trase Tn jos
e§arfa. Victoria vazu cu o tresarire ca omul nu putea avea
mai mult de cincisprezece ani, cel m ult Se uita Tntai la Lucas
apoi la Victoria cu o expresie de groaza.
- Ma cheama Billy.
- §i mai cum? insista Lucas rabdator.
- Simms. Billy Simms.
- Ei bine, Billy, ma tem c-ai dat de dracu, spuse Lucas
bagand pistolul la loc Tn buzunar. Contele de Stonevale nu
accepta ca talharii sa opereze Tn tinutul lui.
- Crezi ca-mi pasa vreun pic de ce-i place Tnaltimii sale?
izbucni Billy. Nu m-a§ fi facut talhar daca ultimul conte nu
ne-ar fi dat afara din casa pe mama, pe mine §i pe sora
mea. Ce er^ sa fac dupa ce tata s-a Tmbolnavit de fierbinteala
 CAPITULARE 293

§i a murit? Locuiam cu matu§a §i cu familia ei §i n-aveam

nici destul loc, nici destula m§ncare. Sa stau sam a uit cum
mor femeile de foame? Nu, domnule. Am facut ceea ce
trebuia sa fac. Am pus mdna pe pistolul pe care mi l-a lasat
al batran. Asta-i tot.
Lucas TI privi Tntr-o tacere calculate o buna bucata
de timp.
- Te Tnteleg, Billy. Tn locul tau a§ fi facut probabil la fel.
Billy TI privi putin derutat.
- Mie Tmi faceti impresia unui domn cu stare. Sunteti sigur
c-ati fi ie§it la drumul mare, ca mine?
- A§a cum ai spus, Billy, barbatul face ceea ce trebuie
sa faca. Admit asta, dar din c3te am auzit lucrurile s-au
schimbat Tn ultimul timp pe aici. A venit un nou conte la
Stonevale.
- N-o sa fie cu nimic mai breaz ca ultimu’, luati aminte.
E-acela§ sange. O sa suga §i ultima picatura da sSnge da
la d’alde noi. Maica-mea zice ca a§tia da venira acu Ts altfel,
§-am auzit §i ce zic ai dan sat daspre strigoii aia da dau
tarcoale p-aici, da’io nu cred o iota.
- Da?
Calul lui Lucas scutura din cap §i el TI batu u§or pe gat.
- La Tnceput ai orezut ca sunt o stafie, nu?
Billy Ti arunca o privire posaca.
- M-ati luat pan surprindere. Nu ezixta stafii, spuse el.
Se uita Tnsa la e§arfa de culoarea chihlimbarului de la
gatul Victoriei. Culoarea fusese clar vizibila mai devreme Tn
lumina feliriarelor trasurii.
-A § a e, Billy. Dar nu despre asta discutam acum. Tn
momentul asta avem o alta problema.
Billy T§i §terse nasul cu dosul palrnei.
-,C e problema?
- Problema ta, bineTnteles. Tntrebarea e ce facem cu tine.
- De ce nu ma Tmpu§cati cu afurisitul ala de pistol
§i gata?
294 AMANDA QUICK

- Exista §i posibilitatea asta. §i nu-i deloc un sfar§it

neobi§nuit pentru un talhar. Ce crezi, doamna?
Lucas se uita la Victoria.
- Eu cred, spuse Victoria Tncet, ca Billy ar trebui sa se
prezinte la grajdul contelui de Stonevale m&ine dimineata
§i sa-l informeze pe §eful grajdarilor ca a venit sa se
angajeze. Tntre timp cred ca ar trebui sa se duca acasa §i
s-o lini§teasca pe mama lui. Trebuie sa fie foarte Tngrijorata
de soarta lui.
Billy ridica privirea brusc.
- Da ce credeti c-o sa-mi dea mie o slujba la casa aia
mare?
- Te asigur eu, Billy, spuse Lucas calm. M&ine te a§teapta
acolo o slujba. §i Tnca una mai buna ca asta. Nu va fi atcit
de palpitanta ca aceea de talhar, dar ai fost de acord ca un
barbat face ceea ce are de facut. O Tntreaga familie depinde
de tine §i nu te poti apuca de o profesie care sa te duca la
spSnzuratoare mai cur&nd sau mai t§rziu.
Baiatuil TI privi pe Lucas banuitor.
- Te joci cu mine?
Victoria z§mbi la adapostul glugii.
- Nu-i nici un joc, Billy. Du-te acasa §i m§ine dimineata
prezinta-te la grajduri. Ca§tigul n-o sa fie atat de mare cat
acela pe care TI poti obtine la drumul m%re, dar va fi regulat.
§i asta-i trebuie familiei tale. Ce ai de pierdut? Daca n-o
sa-ti convina poti sa te Tntorci la ocupatia asta.
Billy se uita Va ea Tndelung, Tncercand sa vada dincolo
de gluga. fn cele din urma dadu din cap cu convingere.
- Voi sunteti alea doua stafii, nu? Cavalerul de chihlimBar
§i Doamna lui’. Vad dupa e§arfa. E-adevarat ce zic ai din
sat. V-atiTntors dupa atata timp sa bantuiti pa la Stonevale
Tn miez da noapte.
- Du-te acasa acum, Billy. Am avut o noapte palpitanta
cu totii, spuse Lucas.
- Da, domnule. Nu trebuie sa-mi spuneti de doua ori.
Nu-s obi§nuit sa stau de vorba cu stafiile.
 CAPITULARE 295

Billy trase de hSturile calului sau greoi §i TI facu sa

porneasca Tntr-un trap care trebuie sa-l fi zdruncinat din toate
oasele.
Victoria privi dupa el pana disparu la cotul drumului.
Apoi dadu gluga pe spate §i rase Tn hohote.
- Trebuie sa recunosc, milord, ca ma distrez grozav ori
de cate ori plecam Tn aventuri nocturne.
Lucas mormai o Tnjuratura.
- Nici-o clipa de plictiseala, nu?
- Niciodata. Acum ce facem?
- Am putea urma sugestia doamnei din trasura. A§ putea
sa te due acasa §i sa te bat pentru nesabuinta ta de a umbla
noaptea Tn pantaloni barbate§ti. Dar probabil ca n-ar servi
la nimic:
- Categoric nu, aproba Victoria vesel. In orice caz,
aventura din noaptea asta a fost ideea ta, a§a ca n-ar fi
deloc corect sa ma bati pe mine.
- Da, dar tu nu m3 crezi un om corect, nu? Ma crezi
arogant §i tiranic, §i total lipsit de inima, ca sa nu mai zic §i
marginit. Victoria T§i pleca genele.
-L u c a s , eu...
- Lasa, Victoria. E timpul sa ne Tntoarcem acasa. Tn-
noaptea asta ti-ai luat portia de aventura.
t§i Tntoarse calul Tn directia din care venisera mai devreme
iar Victoria nu avu de ales §i TI urma.
O jumatate de ora mai tarziu se afla din nou Tn patul ei.
Dar era departe de a dormi.
Se Tntoarse pe o parte §i Tnalta o perna, Tncercand sa-§i
scoata din minte cuvintele lui Lucas: „Ma crezi arogant,
tiranic §i complet lipsit de inima“‘. -
§i chiar a§a era, T§i spuse ea pentru a suta oara. Nu mai
avea nevoie de nici o dovada dupa confruntarea pe care o
avusesera Tn cursul zilei. §tiuse ca mai curand sau mai
tarziu, T§i va da arama pe fata §i se va purta ca oricare din
a§a-zi§ii gentlemani, dupa ce s-au Tnsurat §i au pus mana
pe banii nevestei lor.
296 AMANDA QUICK

§tia Tnsa tot atat de bine ca oricare din a§a-zi§ii

gentlemani pe care Ti cuno§tea, l-ar fi predat pe Billy
autoritatilor §i ar fi avut grija sa fie spanzurat, fara nici o
remu§care. Daca nu cumva l-ar fi Tmpu§cat acolo pe drum,
§i s-ar fi considerat un erou.
Totu§i din momentul Tn care T§i daduse seama ca au de-a
face cu un tanar localnic, Victoria nu avusese nici o Tndoiala
de modul Tn care va proceda Lucas. §tiuse ca nici nu-l va
Tmpu§ca, nici nu-l va trimite la §treang.
Asta nu Tnsemna Tnsa ca Lucas nu era excesiv de
arogant, tiranic §i samavolnic, uneori.
Se Tntoarse pe partea cealalta §i privi u§a de comunicatie.
Masuta de toaleta se afla Tnca Tn fata ei. Lucas se dusese
imediat Tn camera lui dupa ce o condusese pana la u§a.
Victoria T§i Tnchipuise ca va veni sa se culce cu ea dupa
aventura lor nocturna. Faptul ca n-o facuse o tulbura.
Se Tntreba daca nu mersese prea departe baricadand
u§a. Probabil ca daduse o lovitura puternica mandriei lui cu
mica ei sfidare. Era sotul ei, Tn fond. Avea anumite drepturi.
Nu putea nega nici faptul ca Tn calitate de sotie avea §i
ea anumite obligatii.
Trebuiau sa fie ca doi parteneri egali Tn aceasta casatorie,
exact cum fusesera parta§i Tn aventurile lor nocturne. §i Tn
plus, Tn acest moment dorea sa fie cu el.
Victoria abandona Tncercarea inutila de a adormi §i se
dadu jos din pat. Cu cama§a de noapte fluturSnd Tn jurul
gleznelor se duse la masuta de toaleta care bloca u§a.
Asculta atenta sa prinda unele sunete din camera alaturata
care sa indice ca nici Lucas nu putea sa doarma, dar nu
auzi nimic.
Impulsul de a deschide u§a foarte Tncet §i de a vedea
daca doarme era irezistibil. Dar nu putea din cauza baricadei.
Putea s-o Tmpingci la loc Tn pozitia ei initiala, dar facand
asta l-ar fi trezit. .
Se uita la fereastra §i zdmbi. Daca lordul Stonevale putea
trece de la o camera la alta merg§nd pe comi§§, putea
§i ea.
 CAPITULARE 297

Se duse la fereastra, o deschise §i privi Tn jos. De acolo

pam3ntul parea foarte departe iar corni§a care ducea la
camera lui Lucas nu parea at§t de lata cum crezuse ea. §i
totu§i Lucas fusese tn stare sa mearga pe ea, chiar §i cu
piciorul lui bolnav.
Victoria inspira adanc §i ie§i pe corni§a. Aerul rece trecu
prin cama§a ei subtire de muselina §i o facu sa
tremure.
Tinandu-se de piatra rece, se apropie Tncet de fereastra
lui. N-avea sa fie atat de u§or pe cat crezuse ea. Descoperea
acum cu groaza ca nu-i priau Tnaltimile. De fiecare data cand
privea Tn jos, ametea. La jumatatea drumului Tntre cele doua
ferestre Victoria se opri complet. T§i dadea seama ca nu
putea continua. Lucas Ti lasase impresia ca mersul lui pe
corn i§a fusese ca o plimbare prin pare. Nu §tia cum reu§ise
el s-o faca, dar ea se v iz u nevoita sa-§i recunoasca
Tnfr§ngerea.
Abia cand Tncerca sa se retraga T§i dadu seama ca avea
probleme serioase cu mainile. Retragerea nu era deloc mai
u§oara decat Tnaintarea.
Era ridicol. Era surprinsa de inabiiltatea ei de a se mi§ca.
Tremur§nd de frig, lipita rigid de peretele de piatra, Victoria
Tnchise ochii §i Tncerca sa se g§ndeasca. Nu putea ramane
aici toata noaptea. Deschise ochii §i observa ca fereastra
lui Lucas era deschisa.
- Lucas, Lucas, ma auzi?
Nu se auzi nici un raspuns §i inima i se strSnse. Gandul
ca va trebui sa strige Tn mod nedemn, dupa ajutor, pana
cand vreunul din servitori o va auzi era prea groaznic pentru
a fi luat Tn considerate.
- Lucas, striga ea un pic mai tare de data asta. Lucas,
e§ti acolo? Sa te ia naiba, Stonevale, tu e§ti de vina.
Scoala-te §i fa ceva!
- Pe toti dracii, spuse Lucas, apar3nd brusc la fereastra,
ar fi trebuit sa-mi Tnchipui c-ai sa faci ceva de genul asta.
Ce dracu cauti acolo?
Victoria se’simti u§urata.
298 AMANDA QUICK

- Am ie§it doar sa ma plimb, bombani ea. Dar se pare

ca am oarecari probleme cu Tnaltimile.
- Ram^i pe loc. Vin sa te iau.
- Nu plec de aici, spuse ea privindu-l cum pune un picior
got peste pervaz §i iese pe corni§a. Doamne Sfinte, milord,
e§ti complet gol.
- Scuza-ma ca ofensez sensibilitatea ta delicata. Ai
prefera sa ma Tntorc Tn camera §i sa ma Tmbrac?
- Nu, nu, sa nu faci asta. la-ma de pe corni§a asta
Tngrozitoare Tnainte de orice.
- Da, milady, la dispozitia dumneavoastra, milady.
Bucuros sa va ajut, jnilady. Nu ridicati vocea milady, altfel
servitorii vor avea Tntr-adevar ce povesti maine dimineata.
Victoria se relax! putin simtind degetele lui puternice
apucand-p de Tncheietura mainii.
- Cum naiba ai reu§it tu sa vii Tn camera mea?
- Fi sigura ca n-am folosit calea asta pentru ca-mi place
sa umblu pe acoperi§uri. Am folosit-o pentru ca ai pus
blestemata.aia de masa Tn dreptul u§ii, Tti aminte§ti? Tntelfeg
ca baricada e Tnca la locul ei §i de aceea te afli aici.
- Ma tem ca exact asta-i situatia, spuse ea, urmandu-l
recunoscatoare sRre fereastra lui.
O clipa mai tarziu era Tn siguranta Tn camera. Scoase un
suspin de u§urare §i T§i scutura palmele.
- Muitumesc foarte mult, Lucas. Nu ma jenez sa-ti spun
ca mi-a fost cam frica.
- Iar eu nu ma jenez sa-ti spun ca am fost un pic Tngrozit
cand te-am vazut acolo, spuse el prinzand-o cu mainile de
umar §i strangand-o puternic. Sunt desigur, extrem de
Tncantat de entuziasmul pe care TI arati pentru patul meu,
dar data viitoare cand vrei sa vii, Tncearca sa bati la u§a.
Victoria se stramba la el.
- Mergi cam departe cu presupunerea, milord.
- Da. Vrei sa spui ca te aflai pe corni§a aia pentru ca
erai piictisita §i n-ai gasit nimic mai tu n de facut decat sa te
piimbi de la o fereastra la alta tot restul noptii?
 CAPITULARE 299

JM-avea nici un rost. Nu putea nega ca Tncercase sa

ajunga Tn camera lui.
- Nu ma tachina, Lucas. E destul de umilitor §i a§a.
Lucas avu un z§mbet lene§, plin de senzualitate.
- Ce-i atat de umilitor sa recuno§ti ca Tti place ceea ce
facem Tmpreuna Tn patul conjugal, iubito?
- Nu-i vorba de asta. Am fost furioasa pe tine toata ziua
iar acum ai sa tragi fiara Tndoiala concluzia ca sunt aici pentru
ca voiam sa fac dragoste.
- §i nu de asta ai venit?
- Ba da. Dar asta na Tnseamna ca mi-am schimbat
parerea Tn celelalte privinte, iar tu desigur vei fi tentat sa
crezi c-am facut-o. Sau §i mai rau, vei crede ca ma poti
Tmbuna Tntotdeauna luandu-ma Tntr-o aventura nocturna’.
Dar sa §tii ca te Tn§eli.
Lucas rase ci§or.
- Nu exista nimic Tn toata povestea asta de care sa-ti fie
ru§ine, Vicky. Dar daca crezi ca ai sa te simti mai putin
umilita, promit sa nu ma consider ca prezenta ta aici
Tnseamna ca m: ai iertat. E bine a§a? Maine ne putem
Tntoarce la linia frontului pe care ai trasat-o azi, daca asta
dore§ti.
- Lucas, e§ti Tncorigibil. §tii foarte bine ca relatiile noastre
vor fi altele maine dimineata. Cum a§ putea sa fiu rece cu
tine mSine dupa ce ai facut dragoste cu mine?
- Nu §tiu, spuse el, ridic§nd-o Tn brate §i a§ezand-o pe
pat. Cum poti?
Victoria TI privi pe sub gene Tn momentul Tn care se a§eza
langa ea.
- Poate ca eu voi fi aceea care va solicita o slujba la
grajd Tn lacul lui Billy Simms. Tn felul asta mi-a§ suplimenta
banii de cheltuiala pe care nu vrei sa mi-i dai tu.
Lucas o saruta pe gat.
- Ti-ai riscat viata pe corni§a aia doar pentru a continua
disputa noastra, sau ai venit aici ca sa facem dragoste?
V ictoria se relaxa §i TI cuprinse cu bratele pe
dupa g3t.
300 AMANDA QUICK

- Am venit aici pentru a-ti da ocazia sa-ti ?ndepline§ti

datoria de sot §i sa faci dragoste cu mine.
- A§a mi-am Tnchipuit §i eu.
Mana lui fi cuprinse un san iar gura Ti cauta gura.
*

* *

Ceva mai tarziu Victoria se mi§ca somnoroasa Tn patul

imens. Deschise ochii §i TI vazu pe Lucas la fereastra. Statea
cu un picior peste pervaz.
- Unde Dumnezeu vrei sa te duci?
- Sa dau masa aia de toaleta la o parte din u§a. Vrei sa
afle slujnica ca ai fost obligata sa te baricadezi Tn camera
azi noapte?
- Nu, binemteles. Dar fi atent, Lucas. ,
- Ma Tntorc imediat.
Disparu Tn noapte §i cateva clipe mai tarziu Victoria auzi
masa de toaleta Tmpinsa la locul ei. U§a de comunicatie se
deschise §i Lucas se Tntoarse Tn camera scuturandu-§i
palmele de praf. Victoria se uita.la el.
- Ei, ce-am facut? spuse el, bagandu-se Tn pat ISnga ea.
- Cum poti trelta cu atata usurinta umblatul tau Tn pielea
goala?
- Cine sa ma vada? Tn afara de tine, desigur, replica el,
cu un zambet, aruncandu-§i un picior peste ale ei. lartu e§ti
la fel de goala ca §i mine.
- Lasa asta, spuse ea. Lucas, am un lucru sa-ti spun.
- §i cam care ar fi acela, iubito?
Victoria TI privi atenta o clipa, alegandu-§i cuvintele.
- Tn legatura cu disputa noastra.
- Care dintre ele?
- Cea despre bani.
- Nu putem a§tepta pana la micul dejun? Sunt epuizat.
Calarie Tn miez de noapte, salvarea doamnelor de pe corni§a
ferestrelor §i mutatul pieselor de mobilier grele T§i spun
cuvantul la un barbat de varsta mea.
 CAPITULARE 301

- E ceva important, Lucas.

- Bine, atunci, spune §i pe urma saTncercam sa dormim
putin.
- Am vrut doar sa spun ca-mi pare rau, sau aproape,
pentru majoritatea lucrurilor rele pe care ti le-am spus Tn
cursul discutiei noastre despre bani, zise Victoria pe un
ton grav.
- Pentru majoritatea lucrurilor? Nu pentru toate?
-Jslu, nu toate. Pentru ca nu cred' ca am gre§it Tn
Tntregime. Totu§i, n-ar fi trebuit sa spun ca e§ti ca oricare alt
sot care a pus mana pe banii nevesti-si. Adevarul e ca e§ti
aitfei dec§t oricare alt barbat din cati am cunoscut.
Lucas atinse pandantivul de chihlimbar dintre sanii ei.
- Iar tu, doamna e§ti total diferita de oricare altd femeie
pe care am cunoscut-o. De vreme ce ti-ai cerut scuze pentru
majoritatea lucrurilor rele pe care le’-ai spus presupun ca
pot cel putin sa revoc amenintarea de a te finanta cu o suma
limitata, trimestriala.
- A§a mai merge. Zau, Lucas nu poti sa-ti imaginezi ce
arogant pareai cand ai facut amenintarea aia oribila.
Lucas r£se §i o lipi de pieptul lui.
- Nu cred ca-ti imaginezi cat de aroganta pari tu cand
ma pui sa sar ziduri pentru a-ti TndepHni capriciile.
- Nu-i adevarat.
- Nu?
Degetul lui mare urmSri linia pometilor ei.
- M a pui permanent la Tncercare,’ Vicky, ma zgandari
ve§nic sa vezi pana unde te las sa ajungi pana trag de haturi.
§i c§nd ajung la limita §i refuz sa-ti fac pe plac Tntr-un fel
sau altul, te razbuni acuzandu-ma c§ sunt un mascui tipic,
tiranic §i nedemn de Tncrederea ta, care nu vrea de la sotie
decat banii..
Victoria T§i dadu seama ca Lucas vorbea foarte serios.
- Lucas, asta nu-i adevarat.
- Eu cred ca da, iubito. §i pentru a fi perfect sincer, nu
e§ti numai tu de vina. Ai motive bune sa fi; prudenta Tn
302 AMANDA QUICK

acordarea Tncrederii tale. Nu-mi place Tnsa atunci c§nd

Tncerci sa ma manevrezi.
- A§a vezi tu comportarea mea? Ca pe o Tncercare de a
te manevra?
- Cred ca e modul tau de a-ti dovedi ca nu e§ti la mila
mea, ca poti sa ma controlezi pe mine §i deci §i situatia Tn
care te afli. E o reactie perfect normala din partea ta, dar
creeaza anumite.momente neplacute.
- Mie mi se pare ca tu ai Tncercat sa ma manevrezi §i sa
ma domini de la Tnceput, spuse Victoria calma. Mi-ai §i spus
ca faci asta Tn prima noapte Tn gradina matu§ii mele cand ai
zis ca nu-ti voi putea rezista pentru ca tu Tmi oferi ce nu
mi-a oferit nici un alt barbat.
- Asta am §i facut.
- §i? N-ai de gand sa-ti ceri scuze?
- N - a r avea rost. Mie nu-mi pare rau, spuse el,
aplecandu-i capul spre ea pentru a o saruta. A§ fi facut orice
ar fi fost nevoie pentru a te cuceri.
Victoria fu scuturata de un mic fior. Lucas intentionase
sa puna m§na pe o mo§tenitoare cu orice pret. Nu fusese
vorba de nici o iubire, cel putin nu din partea lui. Fusese
neTnduratorTnca de la Tnceput. Trebuia sa nu uite asta, mai
ales cand era Tn bratele lui. Era foarte u§or sa se prefaca Tn
momente ca acestea ca totul era bine Tntre ei, ca Lucas nu
urmarea capitularea ei.
- Isabel Rycott mi-a spus odata ca oamenii slabi sunt
mai utili unei femei decat cei puternici pentru ca sunt mai
u§or de controlat, §opti Victoria ating§ndu-i buzele.
- Uita-te la mine, scumpo. Sunt cu totul la mila ta. Un
sclav total al dorintelor tale rele, carnale. Cu cat mai util
poate fi un barbat?
-A ic i ai dreptate. Trebuie sa admit ca nu e§ti deloc
scortos cand e vorba de acest aspect al casatoriei.
Victoria T§i desfacu buzele §i T§i trecu limba pe marginea
gurii lui aspre.
 CAPITULARE 303

Lucas gemu §i se apuca sa dovedeasca c§t de doritor

era sa-§i serveasca stapana Tn acest domeniu al vietii
conjugale.
*

* *

Victoria se trezi din nou cu putin Tnainte de ivirea zorilor,

con§tienta ca Lucas se zvarcolea Tn somn fara Tncetare;
puse mana pe rana urata de pe coapsa lui §i Tncepu sa
maseze mu§chiul Tncordat. Lucas se relaxa aproape imediat
§i recazu Tntr-o stare de somn lini§tit.
Ramase langa el cateva minute, g§ndindu-se ca nu mai
fusese tulburata de co§maruri din prima noapte la Stonevale.
Dar u§oara senzatie de nelini§te nu disparuse complet. Nu
putea scapa total de senzatia ca, ceva Tntunecat §i
amenintator se aproba din ce Tn ce mai mult de ea.
Se stranse mai aproape de trupul cald §i tare al lui Lucas.
iar el o Tnoercui cu bratul. Victoria ridica mana §i atinse u§or
pandantivul de la gatu’l ei, lucru pe care TI facea deseori Tn
ultimul timp. Dupa o clipa adormi relaxata.
 Capitolul 16

- N-o sa credeti, doamna, da’se zice c-au fost vazute iar

stafiiie alea azi-noapte. E de groaza. Da’ nimeni de pe aici
nu pare sa se teama de ele. A§a-s a§tia de la tara. Cam
ciudati.
Nan termina de Tncheiat corsajul rochiei de muselina
galbena a Victoriei'§i lua peria de cap.
Victoria T§i privi slujnica Tn oglindar
- Vorbe§ti de Cavalerul de chihlimbar §i Doamna lui?
Tntreba ea.
- Da, doamna. Cel putin a§a se vorbea la bucatarie.
- Au zis §i unde anume au fost vazuti? Tntreba Victoria
prudenta, exact cand se deschise u§a de comunicatie §i
Lucas intra Tn camera; se simti u§urata vazand ca e complet
Tmbracat §i chiar Tncantata ca nu parea sa-i pese prea mult
de piciorul lui bolnav.
- ’Mneata, Tnaltimea voastra, spuse Nan cu o reverenta
scurta §i T§i vazu de treaba, periind parul scurt al Victoriei
pentru a-l aranja dupa moda zilei.
- Buna dimineata, spuse Lucas bine dispus.
Tntalni ochii Victoriei Tn oglinda §i zeimbi cu o satisfactie
lene§a.
- Termina-ti povestea, Nan. Unde au fost vazute stafiiie?
Ochii slujnicei se luminara.
- CalSrind pe unul din drumuri cat se poate de lini§titi,
daca puteti sa va imaginati. De ce ar umbla o pereche de
stafii care se respecta, calare Tn miez de noapje, va Tntreb?
Pove§ti nascocite de oameni.
 CAPITULARE 305

- Sunt de acord, aproba Lucas cu ochii stralucind,

continued s^o priveasca pe Victoria prin oglinda. N-a§ putea
Tn ruptul capului sa-mi imaginez de ce o pereche de stafii
inteligente se plimba calare la ora aia. Cine le-a vazut?
- Pai Tn privinta asta, nu prea sunt sigura. Eu am auzit
povestea de la una din fetele de la bucatarie care a auzit-o
de la baiatul angajat la grajduri azi-dimineata. Lui nu §tiu
cine i-a spus-o.
- Probabil c-a nascocit-o el, spuse Victoria. Acum gata,
Nan, poti sa pleci.
- Da, m’lady, spuse ea cu o mica plecaciune §i ie§i din
earner^.
Lucas zambi dupa ce u§a se Tnchise Tn urma ei.
- Pun pariu zece contra unu ca Billy Simms a Tnflorft
frumu§el povestea de azi-noapte".
- Sigur, spuse Victoria razand. Tncepe sa devina o gluma
imensa, nu, Lucas?
- Ma tem ca n-o sa fie atat de amuzant c§nd cineva o
sa*§i dea seama ca stafiiie nu sunt decat noul conte de
Stonevale §i aventuroasa lui contesa. Dar o sa ne ocupam
de asta la momentul potrivit. E§ti gata pentru micul
dejun?
- Da. Am un apetit grozav Tn dimineata asta.
- Nu-mi dau seama de ce, murmura Lucas Tn timp ce-i
deschidea u§a. *
Victoria facu un pas Tnainte §i TI lua de brat.
- Nimic nu ajuta mai bine la pofta de mancare dec§t
putin! mi§care, nu? Ce planuri ai azi, milord?
- A m o Tntainire cu vicarul ca sa discutam unele idei de
ale mele Tn legatura cu un nou sistem de irigatie. §i tu?
Victoria z§mbi senin.
- M-am g§ndit sa-mi petrec dimineata studiind dobanzile
oferite de unele banci pe care va trebui sa le consult Tn
cazul Tn care m-a§ afla vreodata Tn situatia de a mi se fixa o
Tndemnizatie trimestriala.
306 AMANDA QUICK

- Economise§te-ti energia, doamna. Ziua Tn care am sa

te las sa te duci la un bancher va-tf aceea Tn care voi
abandona lupta §i voi ridica steagul alb al Tnfrangerii.
- O idee interesanta. Nu prea pot sa mi te imaginez
admitand Tnfrangerea Tn nici un domeniu, Stonevale.
- tncepi sa ma cuno§ti mai bine, Vicky.
Cele trei scrisori sosira exact cand micul dejun era pe
sfar§ite. Victoria recunoscu sigiliul matu§ii ei pe una din ele
§i al Annabellei Lyndwood pe o a doua. O deschise mtai pe
cea de la Annabella.
„Draga Vicky
Ce agitatie grozava ai starnit! Toata lumea se distreaza
minunat discutand dSspre ceea ce a capatat denumirea
de „6ea mai mare poveste de dragoste a anului". Fiica
Lady-ei Hesterty a mers pana acolo Tncat a propus ca
Byron sa scrie un poem pentru a sarbatori evenimentul.
Ideea asta desigur a facut-o pe Caro Lamb sa sara Tn
sus de §apte coti. Se §tie bine ca nu-i place sa fie trecuta
pe planul doi de cineva mult mai scandalos de romantic
decat ea.
Dar lasand asta la o parte, toate celelalte pove§ti
palesc Tn comparatie cu barfele despre casatoria ta.
Intoarce-te repede, Vicky. Te asigur ca vei fi Tntampinata
ca zeita dragostei din mitologie materializata direct dintr-o
poveste clasica de amor. §i trebuie sa spun ca viata a
devenit destul de plicticoasa fara tine. Singurul lucru
interesant este ca am reu§it sa-l convihg pe Bertie sa
refuze definltiv cercetarea viconteldi Barton. In prezent,
sta bosumflat (Lordul Barton, nu Bertie) dar da semne
de revenire §i de concentrare a atentiei asupra altcuiva"
Cu multa afectiune,
Annabella."
- Sarmanul Barton, murmura Lucas. Respins de femei.
- Da, sarmanul, aproba Victoria u§urata.
Deschise scrisoarea de la matu§a ei §i parcurse repede
randurile apoi scoase o mica exclamatie de consternare.
 CAPITULARE 307

- Doamne Sfinte, ce ghinion.

Lucas ridica privirea din ziarul care sosise odata cu
scrisorile.
- Ce s-a Tnt§mplat?
- £ Tngrozitor. Un dezastru.
Lucas Tmpaturi ziarul §i TI puse alaturi de farfuria lui.
- I s-a TntSmplat ceva matu§ii tale? E bolnava?
- Nu, nu, nimic de genul asta. Dezastrul ni s-a TntSmplat
noua. O, Lucas, ce naiba ne facem? Cum ie§im din situatia
asta Tngrozitoare? E intolerabil.
- Poate ti-a§ fi de mai mult folos daca mi-ai da ceva detalii
Tn plus referitor la acest dezastru oribil, intolerabil.
Victoria ridica privirea cu sprancenele putemicmcruntate.
- Nu-i mare lucru amuzant, Lucas. Matu§a Cleo Tmi scrie
ca Jessica Atherton a trecut pe la ea §i a sugerat ca ar fi
Tntelept din partea noastra sa ne facem aparitia la Londra
Tnainte de terminarea sezonului. Lady Atherton a declarat
foarte clar ca va da o receptie Tn onoarea noastra.
Lucas deveni ganditor. Apoi dadu din umeri.
- Poate ca are dreptate. S-ar putea sa nu fie o idee rea.
Va Tntari parerea ca ne-am casatorit din dragoste.
Victoria fu uimita.
- Lucas, ma asculti? Jessica Atherton §i nu altcineva
este cea care vrea sa dea receptia.
- E cea mai nimerita. §tim amandoi ca pozitia ei Tn
societate e de nezdruncinat.
Scandalizata, Victoria continua sa-l priveasca.
- Ti-ai pierdut mintile? Crezi sincer ca i-a§ permite
Jessicai Atherton sa ne ajute de maniera asta? Tn
ruptul capului. Nu vreau sa fiu din nou Tndatorata ace/ei
femei.
Dinspre Lucas nu veni nici un sunet. Tn cele din urma se
auzi ca un ecou:
- Din nou? Vrei cumva sa zici ca te simti deja Tndatorata
pentru faptul ca ne-a prezentat unul altuia §i astfel am ajuns
la casatorie?
308 AMANDA QUICK

- Tnceteaza cu tachinarile, Lucas. N-am deloc dispozitia

de a§a ceva. E groaznic. Ce naiba sa-i spun matu§ii Cleo?
Cum ie§im din Tncurcatura asta?
- Sfatul meu, spuse el ridicandu-se m picioare, este sa
nu Tncercam. Matu§a ta are dreptate. Ar fi o mi§care
Tnteleapta sa aparem Tn sala de bal a unei gazde ca Jessica
Atherton Tnainte de terminarea sezonului. Casatoria noastra
va primi astfel aprobarea societatii.
Victoria nu-§i putea crede urechilor.
- Niciodata. Refuz absolut. Aceasta e o chestiune Tn care
niti tu, nici matu§a mea nu ma poate face sa ma razgandesc.
M-am saturat pana peste cap de Jessica Atherton §i de
amabilul ei ajutor. Nu-mi pasa daca n-o mai vad pe femeia
asta toata viata. Nu merg la Londra daca asta Tnseamna sa
fiu obligata sa merg la un bal dat Tn onoarea noastra de ea.
E de neconceput.
Lucas veni langa ea, se apleca §i Ti saruta buclele din
cre§tet.
- Draga mea, e§ti exagerata. Ideea asta ca Jessica sa
dea o receptie Tn onoarea noastra mi se pare c§t se poate
de rezonabila.
- E cel mai nerfezonabil lucru din c§te am auzit vreodata.
- O sa discutam mai t§rziu dupa ce te calmezi. Acum
trebuie sa plec. E timpul sa soseasca vicarul.
- N-am sa mci las convinsa, Lucas. Te previn.
Victoria privi Tn urma lui Tn timp ce ie§ea din camera.
Dupa ce se mai potoli, lua cea de a treia scrisoare. O privi
curioasa dar nu reu§i sa recunoasca scrisul sau sigiliul.
Impacientata, o deschise. Un pamflet, o taietura din ziar
§\ o mica notita cazura din plic pe masa. Notita era semnata
cu un W §1 extrem de scurta.
„Doamna
Avand Tn vedere interesul dumneavoastra Tn probleme
de cercetare intelectuala, materialul alaturat are sa va
intrige foarte m u lt.-S e pare ca mortii nu raman
Tntotdeauna morti.
 CAPITULARE 309

Cu un sentiment de groaza, Victoria lua pamfletul §i citi

titlul: „Privitor la anumtte cercetari ciudate asupra folosirii
electricitatii pentru a-i Tnvia pe. morti“.
Articolul din ziar era o relatare’ amanuntita despre un
sicriu care a fost deshumat, deschis §i gasit gol. Disparitia
mortului fusese atribuita unei bande de hoti de cadavre care
se ocupau de aprovizionarea de cadavre a §colilor de
medicina. Au existat Tnsa §i unele speculatii cum ca un
anumit grup de cercetatori cumparasera ca’davrul pentru
experientele lor cu electricitate. Autoritatile erau Tngrijorate.
Pentru prima oaraTn viata ei Victoria simti ca le§ina. Facu
un semn scurt din cap valetului, sa-i mai’toarne cafea §i
astepta amortita ca acesta sa-i umple ce§ca. Licoarea
neagra parea sa se scurga cu Tncetineala.
Cu mare grija, pentru ca nu avea Tncredere Tn degetele
ei tremuratoare, apuca delicata cea§ca de portelan §i o bau
aproape toata Tntr-o singura Tnghititura.*Senzatia de
ameteala disparu.
Cand fu convinsa ca nu se va prabu§i, Victoria se
ridica Tn picioare, aduna plicurile §i continutul lor §i urea
Tn camera e4.
*

* *

Lucas se simtea Tntr-o dispoziiie excelenta Tn timp ce

traversa holul Tn’ drum spre biblioteca. Se uita Tn ju r cu
satisfactie.
Stonevale arata acum cu totul altfel decat atunci c§nd TI
mo§tenise el. Lemnaria T§i recapatase luciul sub noile straturi
de lac. Draperiile decolorate.fusesera reparate sau Tnlocuite.
Vechile cOvoare fusesera spalate pentru a pune Tn valoare
desenele lor subtile, frumoase, iar ferestrele sclipeau Tn
soarele-diminetii.
Casa avea acum personalul complet §i fusese de acum
stabilita o anumita rutina domestica. Valetii purtau noile lor
livrele cu mandrie evidenta iar mancarea servita la mese
era proaspata §i bine gatita.
310 AMANDA QUICK

Prin fereastra bibliotecii, se vedea progresul pe care TI

faceau gradinarii sub Tndrumarile Victoriei. Mica sera pe care
o comandase urma sS fie gata Tn cur£nd. Un transport de
plante neobi§nuite era pe.drum.
Lucas §tia ca Tntregul progres facut Tn casa §i Tn jurul ei
era rezultatul direct al activitatii Victoriei. Doar banii ei
n-ar fi fost de-ajuns pentru a regliza m iracolul de a
transforma Stonevale Tntr-un camin. Fusese nevoie de mana
unei femei.
Victoria adusese ceva infinit ftiai valoros dec§t
mo§tenirea ei Tn aceasta casatorie, recunoscu Lucas. Se
adusese pe sine cu tot entuziasm ul, inteligenta §i
generozitatea ei naturala. Personalul casei §i arenda§ii o
adorau. Satenii erau mSndri ca Victoria gasea pravaliile lor
demne de ea. Faptul ca notele de plata erau achitate prompt
nu trecuse nici el neobservat. Calitatea marfurilor din sat
era deja cu totul aJta.
Alesese bine, T§i spuse Lucas Tn timp ce privea gradina
prin fereastra. Avea aproape tot ceea ce-§i dorise la o
sotie: o femeie inteligenta Tn timpul zilei §i o creatura
patima§a, de foe §i spirit, Tn timpul noptii. Ce-§i poate dori
mai mult un barbat?
Dar crudul adevar era ca simtea o ciudata insatisfactie.
Descoperise mai nou ca mai erau cateva lucruri pe care le
dorea de la Victoria. Tanjea dupa cuvintele dulci,
tremuratoare, de iubire, pe care nu i le 'mai adresase din
ziua casatoriei lor. §i mai voia Tncrederea ei deplina.
Probabil ca nu merita nici iubirea, nici Tncrederea ei, dar
Tn ultimul timp ajunsese sa Tnteleaga ca nu va avea odihna*
fara ele. Pe el nu-l interesa modul ei mercantil de a-§i privi
soarta. Casatoria asta nu era o simpia inventie fioanciara
pentru ea, ce Dumnezeu. N-o va mai Iasa mult timp s-o
priveasca astfel.
Se uita la tabloul cu strelitzia reginae pe care TI adusese
jos mai devreme §i TI pusese pe biroul lui. De fiecare data
 CAPITULARE 311

cand se uita la el T§i amintea de figura luminoasa a Victoriei

din seara aceea de la han.
Cred ca m-am Tndragostit de tine, Lucas.
U§a bibliotecii se deschise exact cand Lucas aranja
pozitia tabloului ca sa fie vizibil de pe scaunul din partea
opusa biroului. Reverendul Worth fu introdus Tn camera.
Zdmbi spre gazda lui §i Ti arata o revista.
- E ultimul numar din ,.Revista de Agriculture", anunta
el. M-am gandit ca v-ar interesa.
- Foarte mult. Muitumesc. Va rog luati loc.
- Pfiuuuu! Ce priveli§te grozava o sa fie de la fereastra
asta cand Lady Stonevale va termina cu gradina!
Vicarul privi lucrarile care se desfa§urau Tn timp ce T§i
tragea unul din scaunele de mahon.
- Sotia dumneavoastra este o femeie exfifeptionala,
domnule conte, daca-mi dati voie sa spun. Un barbat nu
§i-ar putea gasi un ajutor mai bun.
- Exact la asta ma gandeam §i eu.
- V a dati seama desigur, ca satenii au Tnceput s-o
numeasca Doamna de Chihlimbar?
Lucas z§mbi.
- Nu-mi fac griji pana ce arenda§ii nu vor Tncepe sa-mi
spuna §i mie Cavalerul de Chihlimbar. N-a§ vrea sa creada
ca sunt o stafie. Le-ar putea veni ideea sa amane platile
pana Tn viata de apoi.
- Fiti fara grija, spuse vicarul cu un mic suras, ca va
considera un oni Tn came §i oase §i Tnca destul de solid.
Categoric nu o stafie. Sunteti un conducator Tnnascut,
Stonevale, dupa cum sunt sigur ca §titi foarte bine. §i tocmai
asta le-a lipsit oamenilor §i mo§iei atata timp. Ceea ce Tmi
aminte§te...
- Ce anume?
Vicarul T§i ridica sprancenele §iret.
- Se spune prin sat ca azi-noapte au fost vazuti din nou
Cavalerul de Chihlimbar §i Doamna lui.
312 AMANDA QUICK

- Da?
- Se p^re ca un tanar din sat a declarat ca i-ar fi vazut.
Personal, ma Tntreb ce facea acest tanar Tn toiul noptii acolo,
de§i cred ca a§ putea ghici. In orice caz, se pare ca Tntalnirea
lui cu cei doi l-au facut pe t§nar sa renunte la o cariera extrem
de periculoasa cum e aceea de talhar. Baiatul a preferat
sa-§i ia o slujba la grajdurile dumneavoastra, p§na la urma.
- O ocupatie mult mai sigurS, de§i mai putin palpitanta.
-fn tr-a d e v’ar, spuse vicarul zambind. Tanarul e Tn fond
un baiat bun §i cum are sarcina de a-§i Tntretine mama §i
sora sunt foarte Tncantat ca n-a fost Tmpu§cat Tn drum, sau
spSnzurat de autoritati.
Lucas dadu din umeri.
- Probabil Cavalerul a vazut deja prea multi tineri murind
fara rosLJired ca pana §i o stafie se satura de astfel de
lucruri. §i acum, domnule reverend, vreau sa va Tntreb ce
progrese ati mai facut cu cartea despre gradinarit?
Vicarul se uita la el patrunzator o clipa, apoi clipi §i zambi
vesel.
- E dragut din partea dumneavoastra ca ma Tntrebati.
Acum sunt la ’capitolul despre trandafiri. - Se uita la tabloul
de pe birou -Trebuie sa spun ca asta e o minunata imagine
a florii Strelitzia feginae. Perfecta Tn toate detaliile. §i pare
vie. Magnified lucrare. De unde o aveti, daca pot sa va
Tntreb?
- E un dar.
-A devarat? Eu Tnca mai sunt Tn cautarea cuiva care
sa-mi deseneze plan§ele color din carte.
- Da, cred ca mi-ati mai spus. Sunteti Tn cautarea unui
acuarelist priceput care sa §tie §i ceva botanica.
Vjcarul continua sa examineze tabloul Victoriei.
- C e l care a facut asta, ar fi perfect pentru mine. Tl
cunoa§teti cumva pe acest pictor?
- Da, spuse Lucas pe un ton egal.
- Excelent. Grozav. Ati putea sa-mi aranjati o Tntalnire
cu el?
 CAPITULARE 313

- Pictorul e o femeie §i cred cava pot aranja o Tntalnire.

- V-a§ fi extrem de recunoscator, spuse vicarul fericit.
- Cu placere. Am sa aranjez s-o cunoa§teti. §i acum a§
vrea sa va cer opinia despre un sistem de irigatii pentru
fermele din marginea padurii.
Lucas Tntinse o harta pe birou §i arata spre o zona de
terenuri.
- Da, desigur. Vreti sa faceti ceva pentru a mari productia
Tn zona, nu? Sa vedem la ce v-ati gandit.
Vicarul se apleca asupra mesei pentru a examina harta,
apoi ridica privirea. -
- N-a§ vrea sa va sacai, dar aveti idee c§t de curand ma
puteti pune Tn legatura cu pictorita?
- Curand, promise Lucas. Foarte curand.
*

* *

Doua ore mai t3rziu, Lucas T§i conduse vizitatorul la u§a

apoi se Tndrepta spre scari ducand cu el pretiosul tablou cu
Strelitzia reginae. Era Tncantat de sine. „MSgulit“ ar fi fost
cuv^ntul potrivit, recunoscu el c§nd ajunse sus §i porni pe
coj^lor spre camera lui.
Gasirea unui dar potrivit pentru o sotie care a adus mult
mai multi bani decSt sotul ei Tntr-o casatorie, nu era sarcina
cea mai u§oara din lume. Nu se putea folosi de mo§tenirea
ei pentru a-i cumpara un colier de diamante.
Lucas atarna tabloul la locul lui cu multa atentie, se dadu
Tnapoi pentru a-§i admira opera apoi se duse la u§a de
comunicatie §i batu. Cum nu veni nici un raspuns, se Tncrunta
§i batu din nou. Era sigur ca Griggs Ti spusese ca Victoria e
Tn camera e|.
- Vicky?
Currr nici de data asta nu primi nici un raspuns, Tnvarti
manerul §i deschise u§a pentru a privi Tn camera. O vazu
imediat a§ezata la fereastra cu cele trei scrisori sosite de
(Jimineata pe mica masuta din lemn de trandafir din fata ei.
314 AMANDA QUICK

Cand TI auzi intrand Tntoarse capul spre el. Z§mbetul ei era

palid.
- Tmi pare rau Lucas, dar nu ma sHnt bine.'Am urcat sa
stau putin lini§tita.
Luca’s fu strabatut de o tensiune ciudata. Semana cumva *
cu sentimentul pe care TI avea pe campul de lupta Tnainte
de a se trage primul foe.
- Te simteai bine la micul dejun...
- Da, Tnainte de a deschide corespondenta.
Lucas se relaxa Tntrucatva.
- E§ti Tnca suparata ca trebuie sa accepti invitatia
Jessicai?
- Jessica Atherton nu mai are nici o importanta.
- Ma bucur sa aud asta.
Traversa camera, se a§eza Tn fata ei §i T§i Tntinse
picioarele Tnainte, masandu-§i absent coapsa.
- Ce te framanta, Vicky? Te-am vazut Tn diferite stari se
spirit, dar niciodata a§a. Pe cuvantul meu, doamna, ca abia
Tmi trag sufletul Tncercand sa tin pasul cu tine.
- - N-am mai fost Tn situatia asta niciodata §i recunosc ca
nu §tiu cum s-o rezolv. Un lucru e sigur, Tnsa: trebuie sa fac
ceva, altfel Tnnebunesc.
- Nu te simti bine? Tntreba el, zambind. Poate ca pana
la urma ai ramas Tnsarcinata. Te-ai gandit la asta?
- Ca sa fiu sincera, Lucas, o sarcina ar fi o problema
simpla Tn comparatie cu asta.
-Tm i pare rau. Cred c-ai face mai bine sa-mi spui ce te
supara, draga mea.
Victoria T§i cobori privirea spre hartiile de pe masuta.
Cand o ridica din nou, ochii ei de chihlimbar aveau o
intensitate surprinzatoare.
- Lucas, crezi ca e posibil sa reanimezi mortii prin
intermediul ma§inilor electrice?
- Sa reanimezi mortii? Aiureli. Ma tem ca ai facut cam
prea mult pe stafia Tn ultimul timp, Vicky. N-am auzit niciodata
despre un caz real Tn care un astfel de experiment sa fi avut
succes.
 CAPITULARE 315

- Dar noi nu cunoa§tem toate experientele care s-aii

facut, nu? Oamenii se joaca acum Cu electricitatea Tn toata
Anglia.
Lucas ramase sceptic.
- Sunt convins ca un experiment reu§it de reanimare ar
fi aparut Tn toate revistele §i ziarele.
- Poate ca nu, daca cineva TI determina pe expe-
rimentator sa pastreze secretul.
Lucas Tncepu sa-§i dea seama cat era de speriata §i fu
cuprins de o furie rece. Fara sa mai puna Tntrebari Tntinse
mana §i lua h§rtiile de pe masuta. Arunca imediat scrisorile
de laAnnabella §i matu§a Cleo. O privire asupra pamfletului
§i a taieturii din ziar fu suficienta pentru a-i arata ca tratau
despre disparitia cadavrelor §i despre Tncercarile de
reanimare.
- Interesant, dar nu vad nici o relatare despre Tncercari
reunite. De unde ai astea? Tntreba el indicand pamfletul §i
articolul din ziar.
- Mi-au fost trimise. Erau Tn cel de-al treilea plic pe care
l-am deschis la micul dejun. Tmpreuna cu asta, spuse ea
Tnmanandu-i notita.
Lucas trecu peste ea rapid §i a trebuit sa faca un efort
pentru a-§i tine furia sub control. „Doamna, av§nd Tn vedere
interesul dumneavoastra pentru cercetari intelectuale
materialul de fata are sa va intereseze imens. Se pare ca
mortii nu raman’ve§nic morti. Semnat, W“.
Arunca notita pe masa cu un mic gest nervos.
- Batu-l-ar Dumnezeu de nemernic.!
- Lucas, e el, e acest W din nou, cel cu e§arfa §i cu
tabachera, spuse Victoria Tncercand sa se stapaneasca.
Lucas recunoscu simptomele §ocului §i ale fricii. Facu
un efort pentru a-§i pastra o voce calma, cam a§a cum ar fi
facut daca ar fi avut de-a face cu un tanar soldat speriat Tn
ajunul bataliei.
- Calmeaza-te, Vicky. Porcaria asta a ajuns prea departe.
Am sa iau masuri sa aflu cine e Tn spatele ei §i am sa-i pun
capat.
316 AMANDA QUICK

Gura ei frumoasa tremura.

- §tiu cine e Tn spatele ei: Samuel Whitlock. Omul care
a ucis-o pe mama. S-a Tntors, Lucas. Nu §tiu cum, dar a
Tnviat din morti §i o sa ma omoare sau ma va Tmpinge spre
moarte Tn vreun fel...
Se Tntrerupse §i T§i acoperi fata cu palmele.
- Oh, Doamne, Doamne.
Lucas se ridica Tn picioare §i o trase Tn bratele lui. Victo­
ria ramase la adapostul pjeptului sau, tremurand. De§i
mainile lui se mi§cau bl§nd, mangaietor, pe spatele ei zvelt,
furia lui era atat de rece acum, Tncat i-ar fi Tnghetat §i maduva
din oase.
Tremurul din corpul ei TncetaTn cele din urma §i Victoria
se desprinse Tncet din bratele lui, ducandu-se sa ia o batista
de pe masuta.
- Probabil ca ma crezi o prostuta fara minte pentru .ca
iau Tn serios astfel de lucruri ca reanimarea mortilor, §opti
ea, stand cu spatele la el §i tamponandu-§i ochii.
- Cred ca e§ti foarte speriata §i ca cineva §i-a propus sa
faca exact acest lucru, spuse Lucas, privind-o prin oglinda
mesei de toaleta. Cine crezi c-ar putea sa fie?
- Ti-am spus: Samuel Whitlock.
- Nu, draga mea, nu e Samuel Whitlock. Asta-i mort.
Te-ai speriat atat de tare de semnatura aia Tncat nu mai
gande§ti logic.
- El trebuie sa fie, replica ea rasucindu-se brusc spre el.
Nu Tntelegi, Lucas? Nu e mort. Fie ca n-a murit Tn noaptea
aia cand a cazut pe scari, fie ca a fost readus la viata de
cineva cu o ma§ina electrica. Tntr-un fel sau altul a Tnviat §i
acum ma urmare§te. Whitlock e singurul om care ar putea
avea un motiv sa-§i duca la Tndeplinire razbunarea.
Lucas o privi atent.
- Asta ridica o Tntrebare interesanta. Care ar fi mai
exact, motivul lui de razbunare?
Ochii Victoriei se umplura de o infinita tristete.
 CAPITULARE 317

=- Lucas, nu pot sa-ti spun. Daca a§ face-o, ai fi at§t de

dezgustat de mine Tncdt n-ai mai suporta nici macar sa
ma vezi.
Tn ciuda lui Tnsu§i, Lucas T§i simti gura crisp§ndu-se
Tntr-un mic r§njet.
- Dupa ce ai netezit drumul spre marea revelatie cu o
astfel de remarca, nu mai ramane acum decat sa-mi spui
tot adevarul. Daca nu, am sa mor de curiozitate.
Se apropie de ea §i Ti cuprinse din nou Tn brate trupul
Tncordat. ^
- Te asigur ca exista prea putine §anse sa-mi spui ceva
despre tine care sa ma faca sa nu mai suport nici macar sa
te vad. Ma Tndoiesc ca mi-ai putea marturisi ceva care sa
se compare cu iadul pe care l-am vazut eu pe campul de
lupta. Spune-mi totul, draga mea.
- Foarte bine,Lucas, spuse ea cu o voce tragica. Dar sa ,
nu zici ca nu te-am prevenit.
- N-am sa zic.
- Eu l-am omor§t.
Ramase total nemi§cata, Tncordandu-se pentru a
Tntampina §ocul §i dezgustul lui.
- L-am ucis pe Samuel Whitlock.
- Hmmm, m urm iira Lucas. M-am cam g§ndit eu
la asta.
Victoria T§i dadu brusc capul pe spate pentru a-l privi.
- Da? Dar de ce? Am pastrat bine secretul tot timpul
asta. Nici macar matu§a mea nu §tie.
- N-a§ putea sa spun. Nu-i vorba de nimic concret. Doar
cateva mici lucruri care m-au facut oarecum curios.
- Ce anume, pentru Dumnezeu?
- Pai, moartea lui Whitlock a§a repede dupa moartea
mamei tale, §i convingerea ta ca el a 'ucis-o §i n-are sa fie
spanzurat. Tn plus, am avut ocazia sa te cunosc destul de
bine. Nu atat cat a§ dori, recunosc, dar destul de bine pentru
a deduce cu o anumita certitudine ca n-ai Iasa uciderea
mamei tale nepedepsite.
318 AMANDA QUICK

Se lasa o scurta tacere dupa care Victoria spuse cu o

voce mica:
- Nu prea pari tulburat de asta, milord.
Lucas reflecta la cuvintele ei.
- Singurul lucru care ma tulbura este gandul riscurilor
pe care trebuie ca ti ie-ai asumat pentru a face treaba asta.
Victoria suspina.
- N-am pornit cu gandul de a-l ucide, sa §tii. Tot ceea ce
voiam de la el era o marturisire. Recunosc Trisa ca nu mi-a
parut rau cand am vazut ca-i mort. De fapt, am simtit cea
mai mare u§urare.
- Nu-mi place sa fiu nedelicat, dar ai vazut cu ochii tai
ca a murit?
Victoria ?§i ascunse obrazul la pieptul lui.
- Da, am vazut. §i am fost cat pe-aci sa mor §i eu cu
ocazia asta.
- Doamne Sfinte, cum a§a?
- E o poveste lunga. E§ti sigur ca vrei s-o auzi?
- Te asigur ca sunt pregatit sa ascult toata ziua §i toata
noaptea daca e nevoie. O puse u§or pe scaunul ei §i se
a§eza §i el vizavi. Vorbe§te, Vicky. Spune-mi tot.
Victoria T§iframanta.batistaTn m§ini;darramase cu ochii
Tn ochii lui.
- Trebuie sa §tii ca tatal meu vitreg era un mare bautor.
Uneori devenea violent. Obiceiurile lui erau cunoscute a§a
ca m-am hotarat sa ma folosesc de slabiciunea lui.
- Strategie, spuse Lucas aprobator.
Victoria se Tncrunta.
- Da, ma rog. Nu ma puteam g§ndi la nimic altceva,
Tntelegi? Cuno§team bine casa pentru ca locuisem acolo
cativa ani Tnainte ca mama sa ma trimita la matu§a Cleo.
Era o casa veche, imensa cu pasaje secrete §i coridoare
lungi cu deschideri nea§teptate Tn anumite camere; M-am
folosit de asta pentru a face pe stafia.
- Ai facut pe stafia cu el?
Victoria T§i sufla nasul.
 CAPITULARE 319

-D a .
- Uimitor?
- T e rog, Lucas, nu e cazul sa pari atat de fascinat de
asta. Tn fond, e un lucru reprobabil, daca stai sa te gande§ti,
- Hai sa spunem ca mi se pare doar interesant. Ce e rau
Tn asta? Oricum e mai putin rau decat Tncercarea de a
reanima cadavre. Te rog, continua, iubito.
- Am aranjat sa locuiesc o saptam§na la ni§te prieteni
care stateau Tntr-o casa vecina. Toata lumea §tia ca nu ma
simt bine Tn prezenta tatalui meu vitreg, iar ace§ti oameni
fusesera prieteni cu mama mea a§a ca ma simpatizau. In
cursul acelei saptamani, m-am furi§at afara din casa de mai
multe ori, Tn mijlocul noptii §i m-am dus prin padure spre
casa tatalui meu vitreg. Purtam rochia de mrreasa a mamei
mele §i am Tnceput sa fac pe stafia.
- Sperai ca Tn betia lui va crede ca yede duhul sotiei lui
moarte?
Victoria dadu din cap.
- La Tnceput a crezut ca avea un co§mar. Apoi a Tnceput
sa-mi vorbeasca. Era sinistru, Lucas. Mi-a poruncit sa plec
§i sia-l las Tn pace. Apoi mi-a spus ca de fapt, nici nu voise
sa se Tnsoare, dar Ti trebuiau bani, §i m-a Tntrebat de ce nu
pot Tntelege asta. M-a rugat sa-l las Tn pace. Tn final, Tntr-o
noapte nervii i-au cedat complet. S-a luat dupa mine cu un
cutit spunand c-o sa ma omoare din nou §i ca de data asta
va ’face treaba cum trebuie.
Lucas Tnchise ochii o clipa, Tncercand sa nu se
gandeasca cat de aproape fusese ea de moarte.
- Atunci s-a prod us accidentul cu scarile?
- Da. Fugeam de el pe coridor §i am luat-o pe scari Tn
jos. El venea exact Tn urma mea, tinand cutitul Tn mana
ridicata §i urland ca ma va ucide.Aca’lcatgre§it’pe o treapta,
mai sus de jumatatea scarii, §i s-'a rostogolit pana jos.
- Servitorii, murmura Lucas, unde erau?
- Erau doar doi Tn toata casa. O pereche de batrani care
locuiau undeva Tn fund, departe. Aveau obiceiul de a se
retrage devreme §i a se feri din calea stapanului pana
320 AMANDA'QUICK

dimineata. Urletele pe care le-or fi auzit Tn noaptea aceea

nu erau probabil ceva neobi§nuit. Tnvatasera sa-§i vada de
treburile lor.
- Tnteleg. Ai verificat sa vezi daca era cu adevarat mort?
- Nu. Am fost atat de speriata Tncat am fugit. Probabil ca
n-a murit Tn cadere. - Se uita la taieturile din ziar - Lucas,
nu §tiu ce sa mai cred. E posibil sa fi TnscenatTnmorm§ntarea
pentru ca apoi sa faca el pe stafia cu mine?
- E posibil.
Victoria T§i mu§ca buza.
- Ce a facut Tn tot acest timp daca n-a murit?
- A stat ascuns, probabil. Sau a a§teptat sa vada daca
te prezinti autoritatilor ca sa anunti.
- Era mort. §tiu ca era mort. Eu l-am ucis, spuse ea.
- Nu l-ai ucis tu, Vicky. Ai Tncercat Tntr-uri mod foarte
inteligent sa obtii de la el o gpnfesiune §i ai obtinut-o. In
cursul acestor actiuni era cat pe-aci sa fii tu ucisa. Asta-i
tot, spuse Lucas ferm. Tn ceea ce prive§te moartea lui,
urmeaza sa vedem daca a murit sau nu. Chestia asta cu
pamfletul §i notita arata clar ca exista unele lucruri care
trebuie lamurite.
- Ca de exemplu, cine mi-a trimis notita, pamfletul §i
taietura din ziar.
- Da. Asta e una dintre Tntrebarile care trebuie sa
primeasca un raspuns cat mai urgent posibil. Mai exista §i
problema cu trasura aia care era cat pe-aci sa te calce §i
banditul care m-a atacat pe mine Tn noaptea aceea cand ai
gasit tabachera.
- Lucas, toate astea fac sa mi se Tncalceasca mintea.
Nu mai pot trai a§a. Trebuie sa aflu adevarul.
- Sunt cu totul de acord. A§a cum am spus, exista vreo
c§teva lucruri care trebuie lamurite rapid. §i cred ca cel mai
bine ar fi sa Tncepem cu Londra pentru ca de acolo a pornit
totul. Acum avem un motiv excelent de a pleca acolo, spuse
el cu un zambet, pe langa invitatia la balul Lady-ei
Atherton, nu?
 CAPITULARE 321

Victoria rase.
- Lucas, e§ti de-a dreptul imposibil. Chiar §i mtr-un mo­
ment ca asta complotezi pentru a ma obliga sa fac exact
ceea ce dore§ti.
- Strategie, draga mea. Sunt renumit Tn privinta asta.
Acum, de§i momentul e nepotrivit, am o mica surprizl pentru
tine. E vorba de tabloul cu strelitzia reginae.
- Ce-i cu el?
Lucas Ti arunca un zambet vesel.
- Vicarul ar dori o jumatate de duzina de tablouri Tn
acuarela cu subiecte similare pentru cartea lui despre
gradinile cu flori,
Expresia de uimire de pe fata Victoriei Ti produse o adanca
satisfactie.
 Capitolul 17

Desigur ca Lucas primise oribila ei dezvaluire cu calmul

cu care ar fi aflat ca bucataru) prepara cina. Ce sperase
ea? se Tntreba Victoria cateva zile mai t§rziu Tn timp ce se
afla cu Annabella §i matu§a Cleo Tn pravalia unei modiste
din Londra.
Crezuse ea macar §i pentru o clipa ca va reactiona a§a
cum ar reactiona orice barbat normal la asemenea dezvaluiri
§ocante? t
Daca Tnvatase un lucru despre Lucas pana acum, era
acela ca sotul’ ei nu era deloc un om obi§nuit. Era el uneori
arogant, trufa§, Tncapatanat §i, da, un pic mcuiatTn anumite
chestiuni, dar niciodata descumpanit.
§i avea Tntotdeauna grija de ai lui. Devotamentul lui fata,
de mo§ie §i de oamenii de pe ea o dovedea din plin.
Totu§i, chiar §tiind toate astea, nu se a§teptase la o
reactie atat de placida §i pragmatica. Era un pic surprinsa
de calma lui acceptare a trecutului ei oarecum sordid.
Desigur, avea de-a face cu un om care o dusese odata la
un tripou §i la un bordel, T§i spuse Victoria; un om care o
ducea noaptea la plimbare.
- Nu ti se pare Tncantatoare matasea asta, draga?§i este
exact cul’oarea ta, spuse matu§a Cleo arStand spre un cupon
de matase galbena cum e chihlimbarul. Ar fi buna pentru o
rochie de seara.
- Da, Vicky, absolut perfecta pentru balul de la Jessica
Atherton, declare Annabella. Trebuie sa arati zdrobitor la
acest eveniment maret §i matu§a ta are dreptate. Este ex­
act culoarea ta preferata.
 CAPITULARE 323

- Foarte draguta, spuse Victoria Tntinzand m§na pentru

a pipai tesatura.
- Ce parere ai de muselina, Vicky? Tntreba matu§a Cleo
privind-o cercetator.
Victoria se stradui sa fie mai atenta la lucrurile din jur.
Muselina era de un galben profund. Ti placu imediat.
- Dar nu pentru balul Lady-eiAtherton, insistaAnnabella.
- Poate pentru o rochie de strada garnisita cu vernil, nu?
sugera Victoria, nevr§nd sa renunte la muselina.
Modista, o femeie mica, cu un putemic accent frantuzesc
dadu din cap emfatic.
- E Tncantatoare, milady.
- Foarte bine. O rochie de bal din m§tase §i o rochie de
strada din muselina galbena, spuse Victoria hotarSta.Acum,
Tn privinta rochiei, vreau sa fie cdt se poate de modema,
Tntelegeti?
-V S fi absolut devastatoare, declare Annabella. Ceva
cam de genul acesteia, adSuga ea ardtand spre o plan§a
pe care o observase mai devreme.
- E o rochie Tnccintatoare, doamna, o asigura modista.
Matu§a Cleo se Tncrunta c3nd vazu plan§a indicata de
Annabella. Tnfati§a o femeie Tntr-o rochie cu un decolteu
foarte mare.
- Crezi c§ lui Lucas o sa-i placa, Vicky? Ai auzit ce a
spus aseara la cina. Adeclarat clarca nu vrea ca tu sa porti
o rochie cu un decolteu foarte ad3nc.
- Lucas spune mereu lucruri de genul asta, explica Vic­
toria, dar nu §tie de fapt prea multe despre moda. Rochia
asta e pentru serata de la Lady Atherton §i Annabella are
dreptate, trebuie sa fie cSt mai impresionanta.
- Bine, am sa te las pe tine sa-i explici lui Lucas, spuse
Cleo. E sotul tau, Tn fond.
Annabella chicoti.
- Sunt sigura ca Vicky l-a facut deja sa devina un sot
agreabil care sa-i nu-i dea probleme.
324 AMANDA QUICK

Victoria z§mbi senin §i hotari cS nu era absolut necesar

sa admita ca Lucas mai avea Tnca unele trasaturi dure care
necesitau multa §lefuiala Tnainte ca el sa devina un sot per­
fect agreabil.
- Are sa fie foarte maltumit de rochia asta.
-r Pe cuvantul meu, Vicky, sa §tii ca e§ti idolul nostru,
spuse Annabella pe un ton admirativ.
Cleo ridica spr^ncenele.
- Sau un exemplu extrem de periculos. Foarte bine, deci,
s i mergem. Mai avem §i alte treburi pe ziua de azi.
Putin mai tarziu Victoria le urma pe matu§a ei §i pe
Annabella pe Bond Street. Zona aceasta numai cu pravalii
era foarte aglomerata, ca de obicei. Trasuri moderne, femei
bine Tmbracate §i tineri de bani gata Tmbracati scandalos
Tmpanzeau strada.
Trasura matu§ii Cleo a§tepta la trotuar, dar c§nd pornira
spre ea, o alta trasura se opri Tn spatele ei §i vizitiul sari jos
pentru a ajutala coborarea pasagerului.
Din trasura coborT Isabel Rycott. Era Trnbracata cu o
rochie de un verde puternic care se potrivea cu ochii ei. O
mica palarie cu pana era a§ezata §trengare§te pe parul ei
negru, lucios.
- Buna dimineata, lady Nettleship. Ma bucur sa va vad.
- Isabel, rosti Cleo Tnclindnd capul politicos.
- §i sotia radioasa, continua Isabela cu z§mbetul ei
misterios Tntorcandu-se spre Victoria. Ce zarva s-a produs
c§nd te-ai maritat cu contele de Stonevale! Foarte roman­
tic, te asigur, de§i unii s-ar Tntreba ce ar fi spus parintii tai
morti despre o casatorie at§t de grabita.
- De vreme ce nu mai sunt Tn viata, nu mai conteaza,
nu? remarca Victoria.
- Poate ca ai dreptate. Auzisem ca v-ati Tntors Tn ora§.
Lady Atherton d§ o receptie Tn pnoarea voastra, nu?
- E adevarat, spuse Victoria. Sper ca sunteti sanatoasa,
Lady Rycott, adauga ea cu un z§mbet.
 CAPITULARE 325

- Da, multumesc.
- §i prietenul dumneavoastra, Edgeworth? E §i el bine?
Zambetul Isabelei se restrdnse treptat. ^
- Nu prea l-am mai vazut pe Edgeworth Tn ultimul timp,
Presupun ca e bine. Spune-mi, Vicky, ne vedem diseara la
Foxton?
Cleo fu aceea care raspunse.
- Ne gandim sa trecem putin pe acolo, de§i nu vom putea
ramSne mult timp. Vicky §i Stonevale au venit doar pentru
c§teva zile §i au primit o multime de invitatii. A r fi fost
imposibil sa le acceptam pe toate.
- I m i imaginez, murmura Isabel. Acum ca Lady Atherton
a decretat ca asta a fost casatoria sezonului, multe
amfitrioane sunt dornice sa fie onorate de celebrul cuplu la
serata lor. La revedere: Sper sa va revad diseara, sau daca
nu, atunci la receptia Lady-ei Atherton.
Victoria se uita dupa ea pana cand disparu Tn pravalia
modistei apoi urea Tn trasura langa Annabella §i matu§a ei.
- Femeia e de groaza, spuse ea. Nu-mi dau seama de
ce, dar nu-mi place deloc.
- Cine? Isabel Rycott? §tiu ce vrei sa spui. Are ceva
care te calca pe nervi, aproba Annabella.
- Dar nu §i pe barbati, observa Cleo sec.
Victoria se str§mb3 §i privi din nou pravalia modistei Tn
timp ce se Tndepartau.
- E interesant ce spunea despre Edgeworth, nu?
- N-a fost primul ei amant §i fara Tndoiala nu va fi nici
ultimul, spuse Cleo. Are Tntotdeauna unul sau doi barbati Tn
rezerva.
Anabella Tncrunta sprancenele ganditoare.
- Ce ziceti ca nu l-am mai v lz u t pe Edgeworth Tn ultimu!
timp, nici cu Isabela, nici cu altcineva?
- Adevarat?
Victoria abia a§tepta sa-i spuna asta lui Lucas.
Tntamplarea facu ca ea sa nu poata vorbi cu sotul ei pana
seara, cand coborT gata de plecare. Era Tmbracati cu multa
326 AMANDA QUICK

atentie pentru prima ei seara Tri Londra ca femeie maritata.

Rochia de culoare galben cu crem cadea Tntr-o linie supla,
gratioasa, pana la glezne. Nu purta nici o bijuterie cu exceptia
pandantivului de la gat §i un pieptene din cochilie de broasca
testoasa, Tn par.
Lucas statea Tn hoi, a§teptand-o. Era Tmbracat cu o
eleganta simpla, Tn negru cu alb- Parul lui negru lucea Tn
lumina candelabrului. Victoria TI privi de la Tnaltimea treptei
a treia §i se Tntreba daca Lucas o va iubi vreodata atat cat TI
iubea ea. Probabil ca maximum ce putea spera de la el era
o anumita afectiune, camaraderie §i protectia pe care o
oferea tuturor celor fata de care se simtea responsabil.
Nu se putea pl§nge, chiar daca asta era tot ce obtinea
de la el vreodata, se g§ndi Victoria. Era considerabil mai
mult dec§t obtineau majoritatea femeilor de la barbatii lor,
mai ales cele maritate din interes.
Lucas se Tnclina galant asupra mainii ei Tn timp ce cobora
ultimele doua trepte.
- Arati superb, doamna. Ma consider unul dintre cei mai
noroco§i barbati Tn seara asta.
Victoria zambi.
- §i eu ma simt norocoasa, milord.
- Mergem sa dam o reprezentatie Tn fata multimii? Tntreba
el sec conduc§nd-o spre u§a.
- Exact a§a apare, nu?A§ fi preferat sa facem o plimbare
calare Tn miez de noapte, Lucas.
- Eu personal prefer o seara relativ lini§tita, strivit,
Tnghesuit §i plictisit Tntr-o serie de sali de bal supramcalzite.
Suna categoric mai lini§titorTn comparatie cu evenimentele
neprevazute pe care se pare ca le Tntalnim ori de'cate ori
ma t§ra§ti afara Tn miez de noapte.
Victoria Ti arunca o privire dojenitoare Tn momentul Tn
care el o ajuta sa urce Tn trasura.
- Zau, Lucas, dupa cum te plangi tu, cineva ar crede ca
nu-ti plac deloc aventurile noastre nocturne. Dar sa lasam
 CAPITULARE 327

asta acum. A§tept de dimineata o ocazie sa vorbesc cutine

despre Edgeworth.
- Ce-i cu el? Tntreba Lucas, g§ezandu-se.
- M-am Tntalnit cu Isabel Rycott pe Bond Street §i mi-a
spus ca nu mai e cu el. De fapt, am impresia, dupa cele
spuse de Annabella §i matu§a mea, ca n-a mai fost vazut Tn
cercurile din lumea buna.
- Probabil ca a suferit pierderi mari la mesele de joc,
spuse Lucas deta§at.
- Lucas, tu ai sugerat o data sau de doua ori ca ar putea
fi implicat Tn%ccidentul de trasura sau in atacul asupra ta.
Te-ai mai gandit daca nu cumva putea sa fie el cel care
mi-a trimis pamfletul §i taietura din ziar?
- M-am gandit, raspunse Lucas privind atent strada prin
fereastra trasurii. Nu ma Tndoiesc nici o clipa ca ar fi vreun
pic afectat dac§ a§ avea un accident nefericit. Dar nu vad
de ce te-ar s3cai pe tine. Doar daca nu pregate§te un §antaj.
- Dar n-a cerut nimeni bani p§na acum, spuse Victoria.
- §tiu. A§a cum am spus, n-are nici o logica. Pana acum
cel putin. Oricum, am sa Tncep cercetarile cu Edgeworth. E
§i asta o premiza.
-A ngajam un detectiv? Tntreba Victoria, Tnccintata de
aceasta perspectiva. Cel pe care l-am folosit eu ca sa
stranga informatii despre Lord Barton a fost foarte bun.
Lucas Ti TntSIni privirea.
- A§ prefera sa nu angajez un detectiv, daca pot sa
evit asta.
- De ce?
- Pentru ca s-ar ivi riscul de a starni Tntrebari neplacute
despre moartea tatalui tau vitreg, care la r§ndul lor ar putea
duce la Tntrebari neplacute despre tine.
- Oh! - Victoria se trase Tnapoi la locul ei - Da, Tnteleg.
E§ti foarte istet, Lucas. Intotdeauna anticipezi.
-in c e rc § ie u .
- Cum ai sa procedezi ca sa-l gase§ti pe Edgeworth?
328 AMANDA QUICK

- A m sa Tncep cu mici Tntrebari la clubul meu. Cineva

trebuie sa §tie ceva despre un om care joaca at£t de mult
ca Edgeworth.
- O idee excelenta.
- Ma bucur ca aprobi. Pentru ca asta Tnseamna ca te vei
duce drept acasa, la culcare, dupa ce terminam cu seratele.
- Cum? - Ochii ei se Tntunecara - Sper ca nu vorbe§ti
serios!
- Ba, ma tern ca da, doamna. Nu te pot strecura Tn
cluburile mele. §tii bine asta. §i cum nu vreau sa umbli toata
noaptea fara mine, nu ne ram§ne alta alegers decat sa te
duci frumu§el acasa §i sa te bagi Tn pat.
- Tn timp ce tu umbli dupa informatii? Tntreba Victoria
furioasa. Nu-i cinstit, Lucas.
- A i d nu-i vorba de cinstit sau necinstit. E o problema
de siguranta. Nu vreau sa mai risctrasuri, banditi, sau stafii
care lasa Tn urma obiecte Tnsemnate cu un „W“ .
- Dar, Lucas, am sa raman cu Annabella sau matu§a
Cleo. N-am sa fiu singura, insista Victoria. ,
- Nu-i de-ajuns, Vicky. Nu se poate pretinde Annabellei
sau matu§ii Cleo sa fie Tn garda contra trasaturilor, sau
talharilor, mai ales ca nu §tiu ca trebuie sa se pazeasca de
aserqenea lucruri. Nu, vreau sa am certitudinea ca e§ti acasa
Tn singuranta Tn timp ce eu umblam pe la cluburi.
Temperamentul Victoriei exploda Tn fata calmului lui.
- Nu ma poti tine departe de aceasta investigatie. N-am
sa accept. Ne-am Tnteles ca principalul motiv al venirii
noastre la Londra este sa ne ocupam de aceasta afacere.
E problema mea Tn fond.
- Dar nu te tin deloc deoparte. Vreau doar sa ma asigur
ca §tiu exact unde e§ti Tn timpul cat eu nu pot fi cu tine.
Pericolul e aici Tn Londra, Vicky. Toate incidentele s-au
produs aici. Deci, c£t timp suntem Tn ora§, vreau sa fi ori
sub observatia mea directa, ori Tncuiata Tn camera, declara
Lucas pe un ton la fel de ferm ca §i cuvintele lui.
Victoria se Tmbujora.
 CAPITULARE 329

- Lucas, trebuie sa-ti spun ca, Tn timp ce Tn anumite

privinte e§ti un sot tolerant, nu-mi place deloc atunci cand
ai atitudinea unui ofiter superior §i Tncepi sa-mi dai ordine.
Nu sunt sub comanda ta. Sunt partenera ta, ai uitat? E
afacerea noastra comuna.
- Tn'primul rand, e§ti sotia mea §i ca sot am anumite
responsabilitati Tn privinta ta. Regret daca te ofensez uneori
cu ordinele mele. Ma tem ca vechile obiceiuri sunt greu de
Tnfrclnt.
Victoria Ti arunca o privire dojenitoare.
- Nu da vina pe vechile tale obiceiuri militare. Nu-i deceit
o scuza, milord, §i tu §tii foarte bine asta.
- Foarte bine, atunci, ca sa fiu perfect sincer, Vicky,
trebuie sa admit ca exista cazuri cand numai un ordin direct
are efect asupra ta. Asta-i unul dintre ele. §i acum nu ma
mai privi ca §i cum ai vrea sa ma strangi de gat §i Tncearca
sa pari o sotie iubitoare. Cred c-am ajuns la Foxtoni.
- Lucas, te previn ca nu voi tolera sa fiu tratata ca un
copil fara minte.
- Nici n-a§ visa sa fac asta. - Privi prin fereastra Tntrucat
trasura se oprise. - Se pare ca am ajutat-o pe Lady Foxton
sa adune o multime de lume Tn seara asta. Ne va fi fara
Tndoiala recunoscatoare. E§ti gata, draga?
- La naiba, Lucas, n-ai sa scapi a§a u§or cu asta.
Se uita la el cum coboara din trasura §i Ti Tntinde m§na
s-o ajute.
-N u m a i pentru ca ma poti seduce oricand pofte§ti nu
Tnseamna ca am devenit o femeie slaba §i toanta pe care
s-o comanzi a§a cum Tti place tie.
Mdna lui o stranse puternic de degete §i privirea i se
Tnveseli.
- Nu-mi vine sa cred c-am auzit bine. N-ai vrea sa repeti,
scumpo?
- Ai auzit ce-am spus. Ah, iata-i pe Annabella §i Bertie.
- Victoria zambi radios. - Abia a§tept sa vorbesc cu ei.
330 AMANDA QUICK

O lua la fuga trag§ndu-l pe Lucas dup§ ea, Tn multimea

de invitati adunati pe treptele de la intrarea casei lordului
Foxton.
*
* *

Tactul sotiei lui era, ca Tntotdeauna, devastator. Lucas

zambi mohorat Tn sinea lui Tn momentul Tn care coborT din
trasura Tn fata unuia din cluburile lui. Recunoa§terea ei ca
Lucas avea puterea de a o seduce cand voia fusese de
ajuns pentru a-l face sa doreasca s-o duca Tnapoi acasa,
direct Tn pat.
Tn schimb, fusese obligat s-o conduca Tn sala de bal unde
trebuise sa-§i piarda timpul Tndepartand pe vechii ei
adm iratori. Fiecare dintre ei se sim tise obligat sa-§i
marturiseasca durerea ca acceptase sa se marite cu altul.
Victoria se amuzase imens §i flirtase atat de scandalos Tncat
Lucas se hotarT sa-i ceara o rasplata cand se va Tntoarce
acasa.
Ce fel de rasplata va fi aceea era o problema asupra
careia intentiona sa se gandeasca serios. Pana atunci Tnsa
existau alte lucruri care aveau nevoie de Tntreaga lui atentie.
Prima persoana pe care o vazu Lucas cand intra Tn club
fu Ferdie Merivale. T&narul TI Tntampina cu un z-ambet.
- Felicitari pentru casatorie, Stonevale. N-a§ putea spune
ca am fost prea surprins. Tti urez fericire §i toate cele bune.
E§ti un om norocos. Tncantatoare femeie, noua contesa.
- Multumesc, Merivale, spuse Lucas turnandu-§i un
pahar de Claret.
- Vii sa' facem o partidci? Tntreba Merivale.
- Din pacate, ma tem ca zilele mele de jucator sunt de
domeniul trecutului- Acum sunt om Tnsurat, nu mai pot
pierde' noptile la carti.
Merivale chicoti.
- Cred ca Lady Stonevale ar avea cate ceva de spus Tn
privinta asta, nu?
 CAPITULARE 331

- Sotiei mele nu-i lipsesc cuvintele, aproba Lucas.

Ceva nou?
- Da, e ceva. Ti-ai petrecut ultimele saptamani la tara,
nu? Ei bine, de vreme ce ai avut acea mica altercatie cu
Edgeworth Tnainte de a pleca din ora§, poate te-ar interesa
sa §tii ca apare rareori prin cluburi de la un timp. A fost
obligat sa se retraga din asta, de fapt.
- Nu mi-l pot Tnchipui pe Edgeworth renuntand la jocul
de carti.
- Pai nu cred c-a renuntat. Se spune ca T§i continua
meteahna Tn locuri ceva mai putin respectabile. Am auzit
c-a fost vazut Tn tripoul ala de unde m-ai scos pe mine -
Porcul Verde. O spelunca ordinara. Dar i se potrive§te, nu
crezi?
- Sunt sigur ca se simte acolo ca acasa, aproba Lucas.
Abia dupa alte doua ore Lucas reu§i sa ajunga la Porcul
Verde. Nu se schimbase nimic din noaptea Tn care fusese,
acolo cu Victoria. Era aceea§i Tncapere zgomotoasa,
Tmb§csita cum fusese atunci cand Tn mod intentionat o
alesese pentru a-i dovedi Victoriei ca n-avea ce cauta Tn
tripouri. Dar lectia nu servise la nimic, T§i spuse el, cu un
z§mbet fugar. Victoria se distrase grozav Tn noaptea
aceea.
Edgeworth statea la o masa de joc cu un grup de tineri
bine Tmbracati care aratau clar ca erau bauti. Aparent pareau
sa-§i fi pus Tn minte sa petreaca o noapte savurand scursorile
societatii. Lucas lua o halba de bere de la o chelnerita §i se
apropie de grupul jucatorilor de carti.
- Domnilor, spuse el calm, va cer permisiunea sa schimb
doua vorbe Tn particular cu Edgeworth.
Unul din tinerii filfizoni ridica privirea Tncruntandu-se.
- Ei, asculta, tocmai Tncepeam o partida serioasa. N-ai
nici un drept sa te bagi peste noi Tn felul asta.
Un alt tSnar Tnsa se ridicase deja Tn picioare cu ochii
dilatati de uimire.
332 AMANDA QUICK

- lertati-ma, Stonevale. Nu-i nici o graba. Cred ca putem

a§tepta cu jocul nostru. Poate Tntre timp ne revine §i noua
norocul.
Lucas TI privi §i zambi u§or.
- Singurul mod Tn ^are poate sa-ti revina norocul e sa
te muti la alta masa. CSt timp vei ju’ca cu Edgeworth vei
continua sa pierzi.
- Ei bine, afl§ ca am ca§tigat cateva sute de lire acum
ceva mai mult de o ora, declare primul tanar.
- Serios? §i cu c§t e§ti acum Tn pierdere?
Omul TI privi surprins.
- Asta nu-i treaba dumitale.
- Sunt de acord. Faci cum dore§ti. Te asigur ca nu ma
intereseaza deloc pierderile tale. §i acum, va rog sa ma
scuzati.
- Haide, Harry, mormai al doilea, trag§ndu-§i prietenul
de la masa. Nu e bine sa te iei la harta cu Stonevale.
>Crede-ma pe cuvSnt. Un prieten al meu a luptat sub
comanda lui Tn Peninsula. Mi-a spus ca §tie sa se apere.
Edgeworth se uita dupa cei doi tineri pana disparura,
apoi se Tntoarse cu fata la Lucas.
- Nu se face sa-mi sperii porumb^ii Tnainte de a-i fi jumulit
bine, Stonevale. Numai pentru ca ai avut norocul sa te Tnsori
cu o fata cu bani, nu Tnseamna ca noi ceilalti nu trebuie sa
continuam a ne cd§tiga existenta.
- Sunt convins ca vei gasi alta sursa de venituri pana la
ziua. Ai fost Tntotdeauna maestru Tn a-i u§ura pe naivi de
ceea ce au prin buzunare. Spune-mi, Edgeworth, e mai
interesant sa-i Tn§eli pe tinerii prostuti care au baut un pahar
Tn plus, decat sa furi de la tinerii morti sau care sunt pe
moarte?
Edgeworth rasfira cartile pe masa.
- Deci m-ai vazut Tn ziua aceea. Am banuit eu la
momentul respectiv. Trebuia sa-ti iau gatul c§t am avut
ocazia §i sa ma asigur ca e§ti mort.
- De ce n-ai facut-o?
Edgeworth dadu din umeri.
 CAPITULARE 333

- Ca sa fiu sincer, n-am crezut ca vei supravietui pana

la asfintit cu gaura aia Tn picior. Cine ar fi ghicit c-o sa scapi?
Se pare ca ai Tntr-adevar un noroc uimitor.
- Cineva aTncercat recent sa-mi schimbe norocul. M-am
hotarat sa vorbesc cu tine pentru a vedea daca ai idee cine
ar dori sa faca asta.
Edgeworth zambi cu ochii licarind Tn spatele pleoapelor
pe jumatate Tnchise.
- Cineva care a pierdut o mare suma de bani din cauza
ta, candva Tn trecut, prdbabil.
- Lista te include §\ pe tine.
- BineTnteles.
Lucas spuse dupa o pauza:
- Ai de gand sa ma obligr sa te ucid p3na la urma,
Edgeworth?
- Fii lini§tit ca n-am nici o intentie de a-ti da ocazia sa
ma provoci la duel. Cum percepi mai exact aceasta
schimbare a norocului? Mie mi se pare ca te-ai descurcat
bine Tn ultimul timp.
- Au existat vreo doua incidente minore. Nu-i nevoie
sa-ti dau detalii. Cu cdt §tii mai putin, cu atat mai bine. Daca
totu§i ai cuno§tint§ despre ele, ar fi bine sa ai grija ca totul
sa Tnceteze.
- De ce mi-ar pasa mie ce ti se Tntampla tie? Mi-ai produs
destule neplaceri, Stonevale.’
- Da-mi voie sa pun problema Tn felul urmator: daca se
mai Tntampla vreun incident, de orice natura, pe care eu, sa
zicem, TI consider deranjant, voi veni sa te caut §i vom
discuta lucrurile mai profund. Probabil la Clery Field, Tn zori.
Mana lui Edgeworth ramase teapana pe carti.
- Nu prea e cinstit daca nu sunt eu autorul acestor
incidente.
- Da, dar foarte putine lucruri Tn viata sunt cinstite, nu?
Am Tnteles asta definitiv Tn ziua Tn care te-am v§zut umbl§nd
printre morti §i raniti §i lu§nd tot ce gaseai prin buzu-
narele lor.
334 AMANDA QUICK

Lucas se scula Tn picioare §i pleca de la masa fara sa

mai arunce nici o privire Tnapoi.
*

* *

Victoria statea la fereastra Tmbracata Tn cama§a de

noapte cand auzi u§a de comunicatie deschiz§ndu-se Tn
spatele ei. Se Tntoarse brusc §i Tl’ vazu pe Lucas. Se
schimbase §i acum purta'un halat.
- Ai venit? Slava Domnului. Am fost foarte Tngrijorata.
A lerga spre el Tn picioarele goale §i i se arunca la piept.
Lucas se clatina putin datorita piciorului sau bolnav care
cedSTn momentul impactului, darT§i reveni imediat. Bratele
lui o cuprinsera strans.
- Voi face astfel meat sa fii c§t mai des Tngrijorata, daca
Tmi faci a§a o primire.
- T e rog nu m3 necaji, spuse ea ridicSnd capul de pe
umarul lui Tncruntandu-se cu severitate. Unde ai fost? Ce-ai
facut? Ai aflat ceva interesant?
Lucas o prinse cu m§na de barbie.
- S-o luam pe rand, iubito. Am avut o noapte lunga.
- §i eu la fel. §i trebuie sa-ti spun Lucas ca n-am sa-ti
permit sa-mi mai porunce§ti sa stau acasa Tn timp ce tu bati
drumurile dupa informatii. Nu suport sa stau acasa §i sa
a§tept. §i acum, spune-m i ce-ai facut? L-ai gasit pe
Edgeworth?
Lucas Ti d§du drumul §i se a§eza pe un scaun.
- L-am gasit, de§i nu §tiu la ce mi-a folosit. Nu sunt sigur
ca §tie ceva despre problema noastra. Dar are totu§i unele
motive «a-mi creeze neplaceri.
Victoria dadu repede din cap §i se a§eza vizavi de el.
- Pentru ca e§ti mai mult sau mai putin vinovat de faptul
ca nu mai este primit Tn cluburi.
Lucas T§i freca piciorul.
- De fapt, povestea e ceva mai veche.
Victoria TI privi intens.
- Cat de veche?
 CAPITULARE 335

- Din ziua Tn care am facut afurisita asta de rana la picior.

Edgeworth era §i el acolo.
- Vrei sa spui ca a luptat §i el Tn ziua aceea?
- Nu chiar, spuse Lucas. A preferat sa priveasca lupta
de la distanta.
Victoria Tntelese Tn cele din urma.
- 1s-a facut frica §i a fugit?
- Se mai Tntampla. Nu-i el nici primul, nici ultimul. Cine
§tie? Daca toti ar sta §i s-ar Tmpu§ca unii pe altii pana la
ultimul, poate am avea mai putine razboaie.
Victoria fu uimita.
- Lucas, nu-l condamni pentru la§itatea lui?
- Nu Tn mod deosebit. La§itatea Tn lupta poate sa nu fie
o calitate demna de admirat dar...
- Cred §i eu ca nu.
- Dareu oTnteleg, continua el aruncandu-i o privire rece.
§i pot s-o iert. Frica nu e u§or de Tnvins iar razboiul e un
mod remarcabil de inteligent de a rezolva unele probleme.
Daca nu altceva, macar atat am Tnvatat §i eu din cariera
mea de militar. Ideea ca un om fuge de pe cim pul de lupta
nu e atat de greu de acceptat. Aproape ca ti se pare logica,
daca stai sa te g§nde§ti.
Victoria T§i reveni din §ocul ei initial §i reflecta mai adanc
asupra acestei idei.
- Poate ca ai dreptate. Dar sa nu dezvalui niciodata
prietenilor tai de la club ideile astea.
Lucas zambi.
- Nu sunt chiar cnetin. Discut lucrurile astea doar cu tine,
Vicky. E§ti singura persoana din cate cunosc fata de care
pot vorbi deschis.
Victoria Ti zambi, simtind o caldura dulce prin tot corpul.
- Asta-i cel mai dragut lucru pe care mi l-ai spus vreodata.
Sunt foarte fericita ca ma consideri astfel, pentru ca am
descoperit ca §i eu simt acela§i lucru fata de tine. Ti-am
dezvaluit lucruri pe care nu le-am spus niciodata m’atu§ii
Cleo.
- M3 bucur, spuse el, simplu.
336 AMANDA QUICK

Victoria zambi cald.

- Dar indiferent ce parere ai despre la§itate, §tiu ca tu
n-ai fi Tn stare sa te porti ca un la§. Edgeworth §tie §i el asta,
fara Tndoiala. De aceea Tti poarta ranchiuna? Pentru ca l-ai
vazut fugind?
- Doar Tn parte. Am vazut Tnsa ce a facut dupa batalie.
S-a plimbat printre morti §i i-a jefuit.
Victoria TI privi uim iti.
- Doamne Sfinte! Nu-mi vine sa cred.
Apoi fu strabatuta de un alt g3nd.
- §tia ca zaci printre raniti? Te-a vazut?
- Da.
- §i n-a facut nimic sa te ajute?
- §i-a Tnchipuit ca n-am sa mai traiesc mult §i era destul
de ocupat cu strdngerea bijuteriilor, ceasurilor §i a altor
suvenire, explica Lucas.
Victoria sari Tn picioare §i Tncepu s i se plimbe prin
camera. Nu fusese niciodata at§t de zguduita de furie.
- Am sa-l Tmpu§c c§nd dau cu ochii de el. Jur. Cum poate
fi atat de josnic? Cum se poate comporta atat de nedemn?
Sa te iase sa zaci acolo! E absolut de neiertat.
- Sunt de acord cu tine ca Tn ziua aceea a atins culmea
josniciei. $i nici de atunci nu s-a comportat mai onorabil,
spuse Lucas Tntunecat.
- Nu, categoric nu. Ma Tntreb daca Isabel Rycott a aflat
de obiceiul lui de a tri§a la carti. Poate ca de aceea a renuntat
la el. ft plac oamenii slabi, dar are §i ea limite privind gradul
de slabiciune.
- Probabil. ■
Victoria se Tntoarse §i o porni Tn directie opusa.
- Deci, tu crezi ca Tn spatele acestor incidente se afla
Edgeworth? Ca are uh dinte Tmpotriva ta pentru ca §tii
adevarul despre el?
- E posibil. Nu pot scapa de senzatia ca §tia mai multe
decat voia sa spuna Tn seara asta. L-am avertizat ca daca
se mai Tnt§mpla ceva, pe el am sa-l trag la raspundere Tn
primul rand.
 CAPITULARE 337

Victoria TI privi cercetator.

- Dar nu e§ti suta la suta convins ca el e autorul acestor
incidente, nu?
- Cred ca povestea e mai complicate.
- Pentru ca Tn unele din ele, tinta am fost eu?
- E foarte posibil ca Edgeworth sa te fi ales pe tine drept
tinta pentru ca §tia ca asta ma va deranja.
Victoria se a§ez§ pe marginea patului.
- Ma simt foarte frustrata. N-am realizat nimic gasindu-l.
- Asta ramane de vazut. Daca nu se mai produc alte
incidente, voi putea crdde ca l-am prevenit pe cine trebuia.
- Adevarat, spuse ea Tncruntand sprancenele ganditoare.
Dar daca incidentele continua, va trebui totu§i sa admitem
ca tatal meu vitreg traie§te.
- Indiferentde rezultatTnsa, eu personal am sentimentul
ca am facut un progres uria§ Tntr-o alta privinta, Tn seara
asta, continua Lucas lini§tit
Victoria TI privi intrigata.
- §i anume?
- Ma refeream la recunoa§terea ta ca am puterea de a
te seduce oricand doresc.
- A , despre asta-i vorba...
T§i simti sangele urcandu-i Tn obraji.
Lucas se ridica Tn picioare §i se apropie de*ea.
- Da, despre asta. Un lucru marunt pentru tine, probabil,
darde importanta majora pentru mine. Imi dai mari sperante.
Nu-i departe ziua c3nd vei face ultimul pas §i vei recunoa§te
ca ma iube§ti.
Victoria se ridica §i se Tndeparta de el.
- Probabil ca n-ar trebui sa amplifici prea mult cele spuse
de mine cand am coborat din trasura. Eram foarte suparata
pe tine Tn momentul acela §i am vorbit fara sa ma gindesc.
Lucas z§mbi.
- A i de gand sa retragi acele cuvinte? Acum nu le mai
poti nega. N-am sa te las.
Victoria gemu §i mai facu un pas Tnapoi.
338 AMANDA QUICK

- Presupui prea multe din cuvintele alea. Ai sa le

interpretezi ca pe o forma de capitulare. Sunt s ig u ri ca a§a
va fi.
- Ar fi chiar at§t de rea capitularea?
- Intolerabila.
Mai facu un pas Tnapoi §i se pomeni lipita de perete.
Ochii ei se dilatarS c§nd TI vazu apropiindu-se.
Lucas p privea cu ochi arzatori Tn timp ce se apropia.
Foarte calculat o imobiliza punandu-§i palmele pe perete
de fiecare parte a capului ei. Gura lui se afla la cativa
centimetri de gura ei.
- Intolerabila, hai? Foarte bine, doamna. De ce n-am
numi-o unpas catre un armistitiu negociat §i nu o capitulare?
Victoria nu mai Tndrazni sa’ respire.
- Pentru a face un pas catre un armistitiu negociat, va
trebui ca amandoi sa cedam Tn mod egal, milord. Va trebui
sa recuno§ti ca §i eu am aceea§i putere asupra ta.
- Da, recunosc, de ce nu?
Victoria T§i atinse coltul gurii cu limba.
Recuno§ti ca §i eu te pot seduce oricand doresc?
- Ma poti seduce chiar §i printr-o simpla traversare a
camerei sau servindu-ma cu o cea§ca de ceai. De fiecare
data cand ma uit la strelitzia reginae, sunt sedus.
- Oh! - Apoi zambi u§or - E §i asta vreun exemplu de
abilitate strategica, Lucas?
Lucas nu raspunse. Gura lui se lipi de gura ei fierbinte,
excitanta, ametitoare. Victoria Ti Tncolaci gatul cu bratele
Tmbatandu-se cu caldura §i forta lui.
Lucas T§i luneca o mana Tn jos pe coapsa ei §i ridica
marginea cama§ii ei de noapte pana la §olduri.
-Lucas...
- Desfa picioarele, iubito.
Victoria gemu u§or §i tremurand de placere, facu ceea
ce i se ceruse. Mana lui luneca Tntre pulpele ei.
-Lucas...
- Da, iubito, a§a. Asta-i ceea ce vreau de la tine - Spune-i
armistitiu, spune-i capitulare, n-are nici o importanta.
 CAPITULARE 339

Victoria se agata de el Tn momentul Tn care limba lui Ti

patrunse Tn gura exact cum degetul Ti patrunse Tntre pulpe.
Lucas Tncepu sa le mi§te pe am indoua Tn acela§i ritm. Vic­
toria simtea ca i se moaie picioarele. Avu exact a tita putere
pentru a-i desface halatul. Ti gasi barbatia tare, grea de
excitare, §i o Tnconjura cu degetele, s trin g in d u§or.
- O, doamne, Vicky.
O trase Tnapoi spre pat §i o trin ti peste el. Apoi se apleca
asupra ei sarut§ndu-i s in ii, p in te c u l moale §i pielea
matasoasa a pulpelor. Brusc saruturile lui devenira mai
intime. Victoria g3f3i Tntai §ocata §i apoi mirata cdnd Ti simti
gura apasata pe cea mai secreta parte a ei.
- Lucas, e scandalos. Doar nu vrei s i...
Degetele ei se stransera Tn parul lui negru §i tot corpul i
se Tncorda la maximum.
- Lucas!
Era Tnca Tn culmea placerii naucitoare cand TI simti
lunecind Tn sus de-a lungul trupului ei §i pitrunzand adanc,
greu, Tn corpul ei. T§i Tnfipse dintii Tn umarul lui §i TI stranse
ca §i cum n-ar fi vrut sa-i mai dea drumul niciodata Tn timp
ce strigatul lui ragu§it, victorios Ti rasuna Tn urechi.
342 AMANDA QUICK

. - Draga Vicky, e foarte interesant ce-mi spui. Se Tmpaca

Stonevale cu ideea asta de parteneriat?
- Tn mare, da. Tntampin Tnsa §i unele dificultati Tn anumite
domenii.
Ochii lui Cleo se deschisera §i mai mult.
- Tmi imaginez. Tn ce domenii?
- Ti place Tnca foarte mult sa creada ca sunt Tndragostita
de el §i nu pierde nici o ocazie sa ma faca sa recunosc.
Cleo puse stropitoarea jos cu un mic zgomot §i T§i privi
fix nepoata.
- Nu e§ti Tndragostita de el? Vicky, eu am presupus de
la mceput ca toate actiunile tale sunt conduse de inima.
Altminteri n-a§ fi insistat niciodSta...
- BineTnteles ca sunt Tndragostita de el. Nu m-a§ fi dus
la hanul acela cu el daca nu eram. Dar nu vreau sa-i dau
satisfactia de a recunoa§te, declara Victoria.
- De’ce?
Victoria ridica ochii de la plan§a ei.
- Pentru ca el nu e Tndragostit de mine, ca s-o spun
deschis.
- Doamne Sfinte, Vicky, e§ti sigura? Pare extrem de
ata§at de tine.
- E ata§at de mine. Asta-i unul din motivele pentru care
casatoria noastra merge bine. Dar simte ca nu-§i poate
permite sa ma iubeasca pentru ca daca o face, voi folosi
aceasta ca sa-l pun sub papuc. M§ crede putin cam
salbatica, Tntelegi? Prea independents §i prea Tncapatanata.
Da-mi un deget §i-ti voi lua toata mana, ceva de genul asta.
- Poate ca e numai nesigur de tine §i nu vrea sa te
iubeasca pana nu §tie ca-l iube§ti tu, sugera Cleo.
- De ce ar fi nesigur de mine? Suntem doar casa-
toriti, nu?
- Ce importanta are asta? Cate din femeile maritate pe
care le cunoa§tem noi sunt Tndragostite p§na peste cap de
sotii lor? Toate au recurs la amanti discreti, dupa cum bine
§tii’. lar femei precum Jessica Atherton care aproape sigur
nu va avea niciodata o legatura extraconjugala, sunt un
 CAPITULARE 343

exemplu de femeie care-§i face datoria §i nu una care

iube§te. Gandul de a se casatori dintr-un simt al datoriei
trebuie sa-i dea fiori de gheata unui barbat.
- De ce? Lucas n-a avut nici o retinere Tn a se casatori
cu mine din obligatie. Scopul lui Tnca de la Tnceput a fost sa
salveze Stonevale, nu sa-§i gaseasca„o dragoste adinca
§i statornica.
Victoria arunca furioasa pensula pe h irtie §i a trebuit
imediat sa §tearga o mare dara verde.
- Doar faptul ca un barbat se casatore§te datorita
responsabiiitatilor lui, nu Tnseamna ca nu este suficient de
uman pentru a dori sa fie iubit. Lucas mi-a spus Tn dimineata
casatoriei voastre ca regreta Tntr-adevar ca lucrurile nu s-a’u
desfa§urat de o maniera diferita. §tie ca din cauza acelui
incident de la han, n-a mai avut ocazia sa termine curtarea
ta a§a cum se cuvenea.
- A terminat-o, n-avea g r p . A tran§at problema cu o
autorizatie speciala, daca-ti aminte§ti.
O noua pata verde aparu pe hartie.
- Ceea ce vreau sa spun este ca n-a avut ocazia sa-ti
oa§tige dragostea. Nu te-ai,maritat cu el absolut din proprie
dorinta §i el §tie asta. Mai tarziu, c&nd ai aflat ca Tncepuse
sa te curteze pentru ca erai o mo§tenitoare, pozitia lui a
devenit §i mai §ubreda. Cum ar putea sa fie sigur’de tine
daca nu-l asiguri de dragostea ta?
Victoria ridica privirea simtindu-se Tncoltita.
- Dumneata de partea cui e§ti, matu§a Cleo?
Cleo suspina.
- Nu suntde partea nimanui. Vreau doar sate §tiu fericita,
Vicky.
- Crezi c-a§ fi fericita daca pur §i simplu capitulez Tn fata
sotului meu?
- Sa capitulezi? Ce cuvant ciudat.
- E cel folosit de el, mormai Victoria. Cu exceptia cazurilor
cand Tncearca sa gaseasca eufemisme precum ..armistitiu
negociat".
344 AMANDA QUICK

- Adevarat? Cred ca asta se datoreaza faptului ca a

petrecut atatia ani Tn armata §i apoi s-a dedicat jocului de
carti. Militarii §i cartoforii au un vocabular oarecum similar.
Gandesc Tntotdeauna Tn termeni de strategie §i de ca§tig
sau pierdere. §i Tntre astea nu mai ramane prea mult teren.
- Da, am descoperit §i eu asta.
- Femeile pe de alta parte, sunt capabile de mai multa
flexibilitate Tn g§ndire, continua Cleo.
- Asta e fjara Tndoiala o slabiciune Tn confruntarea cu
barbatii. Le da libertatea de a-§i manifesta propria lor
inflexibilitate. Nu, sunt maritata cu un barbat care gande§te
ca un militar, iar eu trebuie fie sa-l dezvat de asta, fie sa-l
Tnvat sa fie multumit cu'parteneriatul pe care l-am stabilit.
Singurul lucru pe care nu-l voi face este sa rise totul oferindu-i
capitularea pe care o dore§te.
Cleo reflecta Tndelung.
- Ce anume crezi ca ri§ti?
- Mandria, de exemplu.
- E atat de importanta?
- BineTnteles.
- Ma rog, e sotul tau. Faci cum crezi ca e mai bine.
U§urata ca se Tncheiase acest subiect de conversatie
Victoria trecu repede la altul.
- T e duci dupa cumparaturi astazi? Vreau sa cumpar
ni§te carti despre gradinarit §i horticultura pe care s i le iau
cu mine Tn Yorkshire.
- Voi fi Tncantata. Sunt pentru biblioteca ta de la
^Stonevale?
- Unele din ele vor ram ine Tn biblioteca dar restul sunl
un dar pentru vicar §i sotia lui. Mi-au fost de mare ajutor.
Vicarul scrie o carte despre gradinarit. - Ezita, apoi adauga
Tn graba: Iar eu fac plan§ele.
Cleo se lumina.
- Vicky, e minunat. Ai sa-ti ,vezi frumoasa ta lucrare de
botanica publicata. Sunt foarte fericiti. Cum de ati ajuns Is
acest aranjament?
 CAPITULARE 345

- E aranjamentul lui Lucas, recunoscu Vicky meet.

Privirea lui Cleo se Tnsufleti.
- Cum s-a Tntamplat?
Victoria se Tmbujora.
- A aratat unul din tablourile mele vicarului care imediat
i-a cerut sa i-l prezinte pe artist pentru a vedea daca accepta
sa-i faca plan§ele din cartea lui. Lucas jura ca nu l-a influentat
pe vicar, spunandu-i cine era artistul abia dupa ce el
admirase tabloul. Vicarul pare sincer Tncintat ca am sa-i
fac eu plan§ele. Trebuie sa marturisese ca sunt foarte
emotionata.
Cleo se apleca §i admira tabloul Victoriei spunand
ganditoare:
- Numai Stonevale putea sa-i dea sotiei lui singurul dar
pe care nu §i-l putea cumpara singura.
*
* *

Rochia de matase de un galben-auriu era uimitoare Tn

eleganta ei simplitate. Victoria era Tncantata de ea. Poalele
cadeau Tntr-o coloana Tngusta gratioasa pana la glezne.Talia
Tnalta cu un mic corsaj lucrat artistic dezvaluia o mare
portiune de piele alba §i accentua curbura delicata a sanilor.
Pantofii erau brodati cu fir de aur §i se asortau cu manu§ile
ei lungi, elegante.
Pandantivul de chihlimbar a tirn a Tntr-o splendoare
solitara Tn jurul gitului. Cu o ultima privire Tn oglinda Victo­
ria decise ca era cum nu se putea mai bine pregatita pentru
receptia de la Jessica Atherton. I§i lua evantaiul aurit.
- A m sa iau pelerina neagra, aceea care are gluga
captu§ita cu satin auriu, Nan.
- Aratati minunat Tn seara asta, doamna, §opti Nan
reverentioasa, Tn timp ce ajusta pelerina lunga, larga, pe
umerii stapanei sale. Lordul Stonevale va fi foarte m§ndru.
Ajusta gluga astfel meat satinul auriu sa formeze un guler
bogat Tn jurul gatului Victoriei. - Minunat.
 346 AMANDA QUICK

- Multumesc, Nan. Aeum trebuie sa plec. Domnul conte

ma a§tea’pta probabil Tn hoi. Te rog nu ma a§tepta. Am sa te
.trezesc daca am nevoie de tine cand ma Tntorc.
- Da, doamna.
Lucas se plimba nerabdatorTn fata scarilor, dar cand o
vazu pe Victoria Tmbracata Tn catifea neagrS §i aurie, se
opri brusc. Ochii lui straluceau de admiratie senzuala
privind-o cum coboara treptele.
- Gata de lupta, nu? murmura el luandu-i bratul.
- Sa spunem doar ca nu vreau ca Jessicai Atherton sa-i
para rau pentru mine.
Rase Tn clipa Tn care Griggs deschise u§a.
- Mai curand o sa-i para rau pentru mine.
- Da? §i de ce, ma rog?
Lucas o stranse mai tare de brat.
- f§i va da seama ca n-am nici o §ansa de a rezista
Doamnei mele de Chihlimbar. Va crede Tngrijorata ca ai
preluat deja comanda Tn aceasta casatorie.
Victoria Ti stfecura o privire piezi§a Tn momentul Tn care
o ajuta sa urce Tn trasura.
- §i e adevarat ca nu-mi poti rezista?
- Tu ce crezi? Tntreba el urc’a ndu-se langa ea.
- Cred ca vrei sa ma tachinezi.
Lucas Ti apuca mana §i T§i Tnclina capul galant asupra
degetelor ei Tnmanu§ate.
- Doamna, va asigur ca sunteti total irezistibila.
- Am sa tin minte asta.
Strazile d’e langa locuinta vasta aAtherton-ilorerau pline
de trasuri. Zeci de oameni elegant Tmbracati se Tngramadeau
pe treptele de la intrare. Lucas §i Victoria Tnsa, ca invitati de
onoare, fura repede condu§i Tnauntru prin multime.
C in d Victoria T§i scoase pelerina Tn holul stralucind de
lumina, rochia de culoarea chihlimbarului se dezvalui Tn toata
splendoarea ei. Lucas arunca o, privire la gatul, umerii §i
pieptul gratios dezvaluit de micul corsaj §i stranse din dinti.
- Nu-i de mirare ca ai tinut pelerina Tnfa§urata Tn jurul
tau pana am ajuns aici, m’ormai el. Asta o sa ma Tnvete
 CAPITULARE 347

minte sa-ti privesc rochia cu mai multa atentie Tnainte de a

pleca undeva cu tine, pe viitor.
- Crede-ma, Lucas, rochia asta e ultimul strigatal modei.
- Dezvaluie mai mult dec§t rochia unei chelnerite de
taverna. Practic debordezi din ea. Daca o vedeam Tnainte
de a pleca de acasa te trimiteam Tnapoi sa te schimbi.
-A c u m ,e prea tarziu, spuse ea vesela. §i nu te mai
Tncrunta a§a. Vom fi imediat prezentati §i s'per ca nu vrei ca
Lady Atherton §i oaspetii ei sa creada’ ca ne certam.
- De data asta ai ca§tigat, doamna, dar fi convinsa ca
vom continua discutia asta mai tarziu.
O conduse catre scarile care coborau Tn stralucitoarea
sala de bal, Tntesata de lume.
Tn momentul Tn care Contele de Stonevale §i sotia lui
fura anuntati, o tacere adanca se lis a asupra multimii
elegante. Apoi izbucnira urale vesele §Ppaharele se ridicara
Tn onoarea lor Tn timp ce coborau treptele pentru a saluta
gazdele.
Privirea Lady-ei Atherton avea o umbra de melancolie
cand Ti zambi lui Lucas. Lordul Atherton, un om auster care
activa Tn politica T§i Tnclina capul ple§uv asupra mainii
Victoriei.
- E foarte dragut din partea dumneavoastra ca ati dat
aceasta receptie pentru noi, spuse Victoria straduindu-se
sa aibe un ton c§t mai sincer.
- Arati minunat, draga mea, Ti spuse Jessica. Rochia asta
e de-a dreptul superba. §i are o croiala cu totul neobi§nuita
pentru o tanara sotie. Dar, Tn fond, tu ai fost Tntotdeauna
originala, nu?
- Fac §i eu ce pot, replica Victoria. N-a§ vrea ca sotul
meu sa se plictiseasca de mine.
Lucas Ti arunca o privire prevenitoare. Zambetul lui era
plin de un farmec amenintator.
- Nu prea am suferit de plictiseala de cand te-am
cunoscut, draga mea.
Lordul Atherton avu un zim b e t fugar.
348 AMANDA QUICK

- §i din cate am Tnteles acel moment important a avut

loc chiar aici Tn aceasta sala de bal, nu?
- Lady Atherton a avut amabilitatea s i ne prezinte unul
altuia, spuse Victoria politicoasa.
- A§a §tiam §i eu. - Lordul Atherton Tntinse bratul - Vreti
sa-mi faceti onoarea de a-mi acorda primul dans, doamna?
- Placerea va fi a mea.
Tn timp ce era condusa spre ringul de dans, Victoria privi
Tnapoi peste umar exact Tn momentul Tn care un grup de
invitati se aduna Tn jurul lui Lucas.
Sotul ei Ti Tntalni privirea peste capetele oamenilor §i
z§mbiu§or, un zambet posesiv, de admiratie §i de promisiuni
senzuale, zambetul unui amant.
Tncalzita de acel zambet, Victoria se Tntoarse pentru a-§i
concentra atentia asupra lordului Atherton, care Tncepuse
deja.sa vorbeasca despre politica.
Lucas statu cu ochii pe Doamna de Chihlimbar tot timpul
serii, dar avu prea putine ocazii sa vorbeasca cu ea. Cu
atat mai bine, T§i spuse el. Daca se apropia de ea,' ar fi
probabil incapabil sa evite discutia despre rochie §i de vreme
ce raul era facut ar fi fost lipsita de sens.
Un sot trebuie sa Tnvete Tn care batalii merita luptat §i nu
putea nega ca strategul militar din el simpatiza cu nevoia
Victoriei de a face o impresie stralucitoare Tn seara asta Tn
fata Jessicai Atherton.
’ Totu§i, T§i spuse el vazand-o pe Victoria condusa spre
ringul de dans din nou, va da mult mai multa atentie rochiilor
ei pe viitor.
- Sotia ta a facut ravagii printre invitatii mei Tn seara asta,
m urm uri Jessica Atherton, venind sa stea langa Lucas. Ma
buour ca se distreaza.
* - Merita.
- Da. Cred ca nu i-a fost u§or sa vina aici Tn seara asta.
Lucas ridica o spranceana la aceasta mica dovada de
introspectie.
- A§a este.
 CAPITULARE 349

- §tiu ca trebuie sa se fi simtit putin ranita de tot ceea ce

s-a Tntamplat la vremea casat’oriei.’ Iar eu am turnat gaz
peste foe vizitand-o Tn dimineata aceea Tnainte de plecarea
Tn Yorkshire. Imi pare rau, Lucas. Am vrut sa-mi cer scuze
pentru asta. Singura mea justificare este ca aveam o nevoie
disperata de a §ti daca vei fi fericit cu ea, spuse Jessica cu
voce slaba.
- Sa lasam asta, acum. E de domeniul trecutului.
- Da, ai dreptate. Voiam doar sa spun ca §tiu ca ai fost
suparat pe mine Tn ziua aceea §i Tncercam sa aflu daca
m-ai iertat.
- A§a cum ti-am spus, nu mai ponteaza. Nu-ti mai face
probleme. Victoria §i cu mine am ajuns la o Tntelegere §i
suntem am indoi multumiti de casatorie.
Jessica dadu din cap. ’
- Mi-am Tnchipuit eu ca a§a se va Tntampla. Ea este Tn
fond o femeie inteligenta. Poate fi uneori scandaloasa, dar
ramSne totu§i o femeie onorabila §i integra. Nu ti-a§ fi
prezentat-o daca n-a§ fi gandit astfel. Am fost s ig u ri ca Tn
final T§i va accepta soarta §i T§i va face datoria, exact cum
trebuie sa.faci §i tu.
Lucas se pomeni scra§nind din dinti. Lua un pahar cu
§ampanie §i sorbi zdravan din el.
- Spune-mi, Jessica, ai simtit placere Tn casatoria ta?
- Altherton e un sot tolerabil. E tot ce poate spera o
femeie de la o casatorie. Am satisfactia de a §ti ca-i sunt o
buna sotie. Omul trebuie sa faca Tn viata ceea ce se impune.
„Un sot tolerabil“. Victoria TI numise astfel o data sau de
d o u i ori, reflecta Lucas. Brusc se simti u§or furios. Doar
at§t reprezenta el pentru ea? Un sot tolerabil? se Tntreba el.
- Scuza-ma, Jessica, cred ca l-am vazut pe Patbury Tn
grupul de langa fereastra. Trebuie sa-l Tntreb ceva.
- Desigur.
Lucas scapa de gazda lui, dar §tia ca nu putea scapa de
cuvintele ei. A§a cum se Tntampla frecvent cu Jessica
Atherton, putea fi u§or mu§catoare, dar observatiile ei nu
erau total gre§ite. Avea dreptate ca Victoria era o femeie
350 c AMANDA QUICK

onorabila §i integra. Oar Lucas n-ar fi vrut sa aibe dreptate

cand pretindea ca Victoria acceptase casatoria pentru ca
era un lucru rezonabil. N-ar fi vrut sa fie doar un sot tolerabil.
Nu putea crede ca atunci cand Victoria tremura §i tipa Tn
bratele lui, T§i facea doar datoria de sotie. Tinea la el. Era
aproape sigurca putea sa-l iubeasca din nou daca ar Tnceta
sa tot ridice ziduri pentru a-§i apara mandria. Nenorocitul ei
de orgoliu feminin era tot ceea ce o Tmpiedica sa capituleze.
Lordul Patbury TI TntSmpina cu un zambet sincer c§nd TI
vazu apropiindu-se.
- Ma bucur sa te vad, Stonevale. Trebuie sa spun ca
sotia ta arata de-a dreptul stralucitoare Tn seara asta. Cum
merg treburile Tn Yorkshire?
- Foarte bine multumesc. Dar mi-e dor de Tntrunirile
noastre saptamSnale.’ Voiam sa va Tntreb cum mai merg
experimentele cu eletricitatea. Mai exista ceva lucrari noi Tn
acest domeniu?
Lordul Patbury se lumina.
- Grimshaw a avut un mic accident saptamana trecuta.
A luat o scuturatura zdravana. Am crezut ca s-a zis cu el Tn
momentul acela, dar §i-a revenit.
- M§ bucur. La ce lucra?
- Cred ca are o idee cum sa creeze un sistem mai mic §i
mai compact de a stoca electricitatea. Sper sa nu se sinucida
involuntar Tnainte de a-§i termina inventia.
- Am citit recent ceva despre unele experience de
reanimare a mortilor, spuse Lucas deta§at.
- Da, da, am citit §i eu. Interesant, dar nimeni n-a vazut
cazuri reanimate umbl3nd pe strada pana acum, chicoti
Patbury.
Nu credeti ca experimented astea vor da rezultate?
- Cine poate spune sigur? Personal, ma Tndoiesc
foarte mult.
- Da, spuse Lucas, §i eu. Ceea ce Tnseamna ca
raspunsurile trebuie ciutate printre cei vii.
- Poftim?
 CAPITULARE 351

- Nu, nimic... Faceam o observatie pentru mine Tnsumi.

Daca ma scuzati, am sa Tncerc acum sa-mi croiesc drum
spre locul unde se afla sotia mea.
- Succes. E o adevarata Tmbulzeala aici Tn seara asta,
nu? §i devine §i mai rau. In fiecare minut sosesc altii. O sa
fie probabil balul sezonului. Uite-o pe Lady Nettleship.Arata
foarte bine Tn seara asta, nu? Am sa Tncerc sa ajung p in a
la ea.
Lucas dadu din cap politicos §i porni prin multime. Era
greu pentru ca aproape toti pe langa care trecea’ insistau
sa-l felicite.
Era la jumatatea drumului sau, cand unul din valetii Tn
livrea Ti ie§i Tn cale. Tinea o mica tava de argint pe care se
afla un plic sigilat.
- A sunat un om la u§a §i a zis sa va dau asta, milord
spuse valetul politicos. Tmi pare rau ca am Tntarziat. Mi-a
trebuit ceva timp pentru a va gasi Tn multime.
Lucas se Tncrunta §i lua plicul, d§nd scurt din cap Tn semn
de multumire. Puse c§teva monede Tn tavitav §i valetul
disparu Tn marea de oaspeti.
„Am informatii care v-ar interesa, detalii referitoare la
anumite incidente. E foarte urgent. A§tept afara Tn trasura
neagra de dupa colt“.
Lucas mototoii biletul §i privi spre locul unde se afla Vic­
toria vorbind §i razand Tn mijlocul unui grup. Porni din nou
spre ea, fara sa se mai opreasa politicos cand fu salutat de
binevoitori.
- A§ dori sa v-o rapesc pe sotia mea pentru o clipa sau
doua, spuse el intrand Tn mijlocul micului grup din jurul
Victoriei. Era un ordin, nu o cerere §i toti se dadura Tnapoi
imediat.
Victoria ridica privirea surprinsa, apoi z§mbicu subTnteles
femeilor din grup.
- Barbatii se schimba Tngrozitor dupa casatorie, nu?
murmura ea Tn chip de scuza. De ce or fi oare atat de
Tntelegatori §i galanti Tnainte, §i atat de tiranici dupa aceea?
352 AMANDA QUICK

Lucas o lua de brat §i o trase putin Tntr-o parte, con§tient

de rasui §i chicotelile din spatele lui.
- Iti rapesc doar o clipa, doamna, apoi te poti Tntoarce la
observatiile tale asupra barbatilor.
- Lucas, pentru Dumnezeu, o spuneam doar Tn gluma.
Ce e? S-a Tntamplat ceva?
- Nu §tiu. Tocmai am primit astas spuse el aratandu-i
biletul.
Victoria TI citi cu ochi cplatati.
- Edgeworth?
- El trebuie sa fie. Probabil ca n-are invitatie §i n-a putut
sa intre pentru a vorbi cu mine. Ma due sa vad ce vrea. Am
venit sa te previn ca voi lipsi putin §i n-am vrut sa Tncepi sa
Tntrebi de mine ca sa se afle ca sunt plecat. Nu §tiu c§t va
dura.
Victoria se uita Tn jur cercetator.
- Cred ca e perfect posibil ca disparitia ta sa treaca
neobservata. §tii ceva? Cred ca am putea d’ispare amandoi.
E atata lume aici TncSt nimeni n-o sa bage de seama ca am
plecat. Oricine ne-ar cauta ar presupune ca suntem Tn
cealalta parte a camerei, sau pe terasa, or ia masa de joc,
or chiar afara Tn gradina.
- Victoria...
Fata ei se lumina plina de speranta.
- Da, sunt sigura ca am putea pleca amandoi. Tu ie§i
primul, apoi eu ma Tndrept agale spre gradina, sar zidul §i
dau coltul. Ne Tnt3lnim acolo.
- Ti-’ai pierdut mintile? exclama el.
Lucas era §ocat, de§i presupunea ca trebuia sa se
a§tepte la ceva de genul acesta.
- Sa nu faci asta. fti interzic categoric, continua el. Vei
ram§ne exact aici, Vicky. Asta-i un ordin. Pentru nimic Tn
lume n-ai voie sa parase§ti aceasta sala de bal. Nici macar
Tn gradina ca sa iei aer. M-ai auzit?
- Foarte clar, milord. Te asigur ca am Tnteles. Sincer,
Lucas, uneori ai cea mai suparitoare tendinta de a ma opri
de la neva care m i intereseazi Tn mod deosebit.
 CAPITULARE 353

- larta-ma, draga mea, dariineori ai cea mai suparatoare

tendinta de a veni cu cele mai idioate idei pe care le-am
auzit. Acum Tntoarce-te la prietenele tale. Ma Tntorc imediat
ce pot.
- A m sa-ti cer un raport detaliat imediat ce te Tntorci Tn
sala de bal.
- Da, doamna.
Victoria T§i puse mana pe bratul lui Tn timp ce ochii Ti
devenisera deodata foarte serio§i.’
- Lucas, promite-mi ca vei fi atent.
- Sunt sigur ca nu exista nici un pericol, spuse el, lini§titor.
Doar Tti promit. - Apoi se Tncrunta scurt uit§ndu-se la
decolteul rochiei - Singurul pericol real Tn seara asta este
ca ai putea sa race§ti zdravan la plamani.
Victoria zambi.
- Am sa Tncerc sa m3 Tncalzesc dans§nd. Hai, du-te,
grabe§te-te sa te Tntorci.
Lucas ar fi vrut s-o sarute apasat pe gura ei
ademenitoare, dar §tia ca nu e posibil. Un asemenea gest
de afectiune Tn public era de-a dreptul scandalos. Cu totul
de neconceput. Dar nu se pdtu retine sa nu doreasca asta.
- Vicky?
- Da, Lucas.
- Ma gase§ti Tnca un sot tolerabil?
- Destul de tolerabil, milord, spuse ea vesela.
Lucas se Tntoarse Tn loc §i porni prin muttime spre
fereastra. Avansa Tncet nevrSnd sa atraga atentia asupra
lui. Cand fu convins ca nimeni n-ar considera ciudat daca
ar ie§i sa ia putin aer, se strecura afara. §i continua sa
mearga.
Zidul gradinii nu era mai greu de escaladat decat acela
de la gradina Victoriei. Lucas gasi c^teva crapaturi Tntre
cSramizi, cateva radacini de iedera §i o clipa mai tarziu se
afla pe creasta §i apoi jos pe partea cealalta.
Era acum pe alee Tngusta, aproape cufundata Tn bezna.
Mirosea urat ca majoritatea stradutelor din Londra, dar Tn
354 AMANDA QUICK

rest nu prezenta nici o dificultate. Trecu prin fata casei §i

apoi printr-un grup de vizitii §i valeti care jucau zaruri.
Se opri Tn umbra unui grup de cai §i c e rc e ti §irul de
trasuri. Langa colt, putin retras de celelalte era un vehicul
mic, negru, cu o lin’ie ne’definita. Vizitiul era pe capra, aparent
Tn a§teptare.
Lucas Tnconjura aite doua trasuri care TI desparteau de
cea neagra §i ajunse pe partea cealalta a vehiculului.
- Nu cumva a§teptati pe cineva?
Vizitiul se Tntoarse cu o tresarire §i T§i miji ochii Tn jos
spre Lucas.
- Da, domnule.
- Poate ca eu sunt acela.
- Nici nu v-am vazut cSnd ati ie§it din casa, spuse vizitiul
cu o nota de admiratie. Am un pasagerTnauntru care vrea
sa schimbe o vorba cu dumneavoastra.
Lucas privi cercetator Tn Tntunericul din interiorul trasurii
§i vazu un om a§ezat Tntr-uh colt. Se gandi ca fiirid obligat
sa piece de la serata pe furi§, a§a cum facuse, nu avusese
posibilitatea sa-§i ia mantaua. §i era imposibii de mascat
un pistol Tn hainele lui de seara str3nse pe corp. Pacat!
-B u n a seara Edgeworth. Presupun ca pe mine ma
a§tepti, nu?
- Am ceva care cred ca te va interesa, Stonevale. Urea
o clipa, te rog.
Lucas evalua rapid situatia §i ajunse la concluzfa ca
perspectiva de a obtine unele raspunsuri merita riscurile.
Deschise u§a §i se urea Tn trasura cu oarecare greutate,
exagerand deliberat defectul pe care TI avea la piciorul stang.
Nu fu deloc surprins cand TI vazu pe Edgeworth scotand
un pistol din mantaua lui.
- Banuiesc c i-ti aminte§ti de ziua Tn care ai fost pe
moarte de fiecare data cand ai probleme cu piciorul, nu-i
a§a Stonevale?
- Sper ca cel putin vei avea curtoazia de a-mi explica ce
se Tnt§mpla, Tnainte de a apasa pe tr3gaci, spuse Lucas,
 CAPITULARE 355

masandu-§i coapsa cand se a§eza vizavi de

Edgeworth.
- Stai lini§tit, Stonevale. N-am sa apas pe tragaci,
deocamdata. Asociatul meu are de dus la Tndeplinire unele
planuri Tnainte de avea aceasta placere.
- Numele asociatului tau e cumva Samuel Whitlock?
- Whitlock? Ce idee caraghioasa!
Edgeworth batu de doua ori cu bastonul Tn acoperi§, iar
vehiculul se puse Tn mi§care. Apoi se uita la Lucas §i izbucni
Tn ris .
- Sa-ti imaginezi asocierea cu un mort!... E extrem de
amuzant.
 Capitolul 19

Mesajul ajunse la Victoria pe o tavita de argint exact cand

ie§ea de pe ringul de dans cu lordul Potbury.
- Va rog, scuzati-ma, spuse ea, aruncandu-i un zambet
scurt §i desfacand biletul.
- Desigur. Nimic grav, sper.
Victoria parcurse cele cateva randuri sperand ca Potbury
nu va observa tremurul degetelor ei Tnmanu§ate.
„Vino repede daca pui vreun pret pe viata §i onoarea
sotului tau. Te va a§tepta o trasura ta colt £u Tmbra-
camintea de care ai nevoie. Vizitiul Tti va da instructiuni
c§nd sose§ti. Timpul e pretios".
- Nu, spuse Victoria zambind foarte vesel. Nu s-a
Tnt§mplat nimic. DoarcSteva randuri de la o prietena care-mi
spune ca vrea sa iasa putin la aertn gradina. Ma invita §i pe
mine. Probabil s-a gandit ca e mai u§or sa-mi trimita un
mesaj printr-un valet decat sa strabata toata multimea asta.
Ma scuzati, da?
- Desigur.
Potbury se Tnclina gratios asupra m§inii ei.
- Gr§dinile Lady-ei Atherton sunt minunate. Tnca o data,
felicitarile mele.43entru casatorie. Stonevale e un om de
isprava.
- Da, nu-i a§a?
Victoria,T§i lua nest§njenita pelerina de la unul din valeti
explicandu-i ca voia sa iasa In gradina pentru cateva minute
§i ca afara e cam racoare. Appi se Indrepta discret spre una
din ferestre.
 CAPITULARE 357

O clipa mai tarziu se afla Tn portiunea neluminata a extrem

de Tngrijitei gradini a familiei Atherton. C§teva randuri de
tufe artistic tunse, Tn stilul tipic gradinilor engleze§ti, o faceau
invizibila de la ferestrele salii de bal. Gradinile Jessicai
Atherton erau ca §i Jessica Tnsa§i, g§ndi Victoria. Frumoase,
perfecte, de neatins.
Escaladarea zidului se dovedi mai dificila. Fu obligata
sa-§i ridice poalele pana deasupra genunchilor pentru a se
catara §i o clipa se gandi la ceea ce ar fi spus Lucas daca
arfi vazut-o expunandu-§i picioarele astfel. Aceasta Ti aduse
lacrimi Tn ochi, dar le Tndeparta imediat. Avea sa-i faca ceva
foarte rau, daca nu-i facuse deja.
Victoria T§i Tncreti nasul cand dadu de mirosul din
straduta. T§i puse pelerina, T§i trase gluga peste cap §i porni
repede spre colt.
Vazu imediat trasura de piata a§teptand-o. Un vizitiu pe
jumatate beatl§i atinse palaria cu un gest de respect ironic.
- Tu oi fi cea pe care o a§tept?
Tntelegand ca vizitiul credea probabil ca o duce la o
Tntalnire secreta cu un iubit, Victoria nu spuse nimic. T§i
stranse mai bine pelerina Tn jurul ei §i urea repede Tn trasura.
Vehiculul se urni Tnainte ca ea sa se fi a§ezat macar §i
aproape ca T§i pierdu echilibrul.
Cand Tntinse mana sa se sprijine, atinse un sac. §tiu
imediat ca acela continea Tmbracamintea de care ftisese
vorba Tn bilet. >
Tn timp ce T§i punea pantalonii, cama§a §i cizmele, gasite
Tn sac, simti ca i se face rau de la stomac. Tntelese cu groaza
ca toate aceste haine nu fusesera alese la Tntamplare. Cel
care Ti trimisese biletul §tia ca are obiceiul de a purta haine
barbate§ti Tn timpul noptii, iar daca §tia asta, probabil ca
§tia §i aitele.
Numai o stafie ar putea cunoa§te locurile astea, gandi
ea, sau un om care a urmarit-o ca o fantoma a§a cum facuse
ea cu Samuel Whitlock prin coridoarele casei lui. Victoria
se cutremura.
358 AMANDA QUICK

Dar nu se putea gandi la asta acum, T§i spuse ea. Singurul

lucru care conta era sa-l salveze pe Lucas.
Stomacul ei se revolta din nou c§nd trasura se opri Tn
fata Porcului Verde. §i destinatia parea special aleasa.
Cineva §tia totul.
Cu maini tremuratoare, T§i puse pelerina peste hainele
barbate§ti pe care le purta §i T§i trase gluga pe cap. Apoi
str§nse repede rochia §i restul lucrurilor §i le Tndesa Tn sac.
- A treia camera din capu’scarilor, mormai vizitiul, cSnd
Victoria coborT din trasura. Distractie placuta. Oamenii subtiri
§tie sa se distreze, nu ca noi a§tia care traim din munca.
Nu se mai osteni sa-i arunce nici macar o privire Tn
mom'entul Tn care trigand o noua du§ca, smuci din haturi §i
porni.
Victoria privi Tn urma trasurii T§i scoase pelerina §i T§i
puse palaria Tnalta pe care o gasise Tn sac. Inspirand adanc
§i Tndreptandu-§i umerii, ataca Tndrazneata u§a de la intrare
a tripoului.
Totul era altfel acum, gandi ea nervoasa. §i asta datorita
faptului ca lipsea Lucas care sa dea lucrurilor aparenta unei
aventuri grandioase. Focul din §emineu arunca o lumina
ro§iatica asupra multimii pestrite din Tncapere facclnd-o sa
para o adunatura de demoni scapati din infern. Rasetele
ragu§ite de betivi o calcau pe nervi. Avea senzatia ca Tn
orice clipa se poate na§te o Tncaierare. C§nd porni spre
seara, una din chelnerite veni spre ea.
- Doar n-oti vrea sa urcati acolo singur, domnule! V-ar
trebui o Tnsotitoare §i din Tnt§mplare, eu sunt libera Tn clipa
asta.
Mintea Victoriei lucra cu Tnfrigurare.
- Multumesc, dar ma a§teapta cineva sus.
-A h a ! A§a, deci, spuse chelnerita fac§ndu-i cu ochiul.
L-am v iz u t pa prieten urcand mai devreme §i nu sunt eu
aia care sa s-amestece Tn treburi d’astea. In plus, insu’a
platit camera dinainte. Sa-ti fie de bine. Dar d a c i te
 CAPITULARE 359

razg§nde§ti §i vrei o femeie, fa o strigare batrSnei Betsy, e

bine?
Victoria se uita fix, la ea derutata.
- Da, multumesc foarte mult. A§a o sa fac.
Betsy izbucni Tn r§s.
- Se cunoa§te de la o po§ta un baietel bine crescut. Nu-§i
uita manierele nici Tntr-un loc ca asta. Femeia se Tndeparta
continuand sa chicoteasca. Victoria urea posaca scarile, cu
sacul Tntr-o m§na §i pelerina aruncata pe brat.
Ajunsa sus, se gasi Tntr-un coridorTntunecos. Auzi rasete
obscene §i gemete venind din diferite camere cSnd trecu
pe ISnga ele. Se opri la cea de-a treia u§a.
Ezita o clipa Tn fata ei apoi batu Tncet. U§a se deschise
imediat.
Isabel Rycott ap iru Tn cadrul u§ii, aratand Tnca §i mai
exotica Tn haine barbate§ti, decat Tn rochie de bal.
- Lady Rycott! Ce surpriza, spuse Victoria straduindu-se
sa para calma §i relaxata, §i aproape deta§ata, a§a cum
parea Tntotdeauna Lucas cand se confrunta cu o situatie
suprinzatoare. Cel putin nu avea de-a face cu cadravrul
reanimat al lui Samuel Whitlock, T§i spuse Victoria.
- Unde-i sotul meu? Tntreba ea.
Isabel Rycott zambi cu o mare satisfactie §i ridica pistolul
pe care TI avea Tn m ina.
- Nu vreti sa intrati Lady Stonevale? Va a§teptam.
Acum ca depa§ise §ocul initial, Victoria T§i spuse ca
trebuie sa fie calma. Nu i-ar fi de nici un folos lui Lucas
daca facea o criza de isterie.
- Edgeworth e §i el aici? Tntreba ea intr§nd Tn camera.
Nu cred ca ai pus la cale toate astea singura. E§ti obi§nuita
sa te folose§ti de barbatii din jurul tau, doar.
- E§ti foarte perspicace, spuse Isabel d§ndu-se Tnapoi
cu ochii stralucind ca de febra. Dar ai fost Tntotdeauna o
fata isteata, Tn fond. Prea isteata. Iar acum are sa te coste
asta.
360 AMANDA QUICK

Tinand Tnci sacul in m in i §i pelerina pe brat, Victoria

se Tndrepta spre §emineu §i se sprijini n e p is ito a re de
policioara lui. Focul din v a tri arunca o lu m in i sordida Tn
camera mica, sa racicioasi.
- Vrei sa spui ca toate astea se datoresc ranchiunei pe
care o ai Tmpotriva mea? Ce naiba ti-am facut eu?
- L - a i ucis. Asta ai facut, § u ie ri Isabel. L-ai ucis pe
Samuel Whitlock §i ai stricat totul.
Victoria Tnlemni.
- Poate e§ti buna sa-mi spui ce-am stricat?
- Planurile pe care le facusem, tim pito. Whitlock urma
sa se Tnsoare cu mine dupa ce o va fi ucis pe mama ta.
Mi-au trebuit luni de zile sa-l aduc Tn starea Tn care sa a ib i
destul curaj pentru a comite omorul. Luni de zile.
Victoria aproape ca se prabu§i peste §emineu.
- L-ai montat ca s-o ucida pe mama?
- Crezi c-ar fi ficu t-o de capul lui? N-avea curajul asta
daca nu era Tmpins de la spate. Nu vedea de ce. Continua
s i sustina ca oricum se folosea de banii ei. l-am spus deci
clar lui Samuel ca nu m i poate avea d e c it daca scapa de
ea. Iar el ma dorea foarte mult, Victoria. Foarte mult. Tn cele
din urma a aranjat accidentul de calirie.
- Am §tiut c-a ucis-o, chiar Tnainte de a-rni spune el.
- Da, ai ghicit imediat, nu? La nici doua luni d u p i aceea
a Tnceput sa se poarte foarte bizar. Tot spunea c£ vede duhul
mamei tale. Am crezut ca §i-a pierdut mintile, ca va ajunge
la ospiciu Tnainte de a se Tnsura cu mine. A§a ca m-am
hotarat sa v id eu Tnsimi ce se Tntampla Tn casa aia.
Victoria stranse mai tare sacul Tn mana.
- Erai acolo Tn noaptea Tn care s-a luat dupa mine cu
pumnalul?
- Cine crezi ca i-a pus cutitul Tn m ina? l-am spus ca
trebuie s-o ucida din nou pe Caroline, §i de data asta,
definitiv. £ra at i t de ametit de biutura §i de ideea ca se
Tntorsese Caroline pentru a-l sa cii, Tncit a fic u t ce i-am
spus.
 CAPITULARE' 361

Inima Victoriei batea nebune§te, sub impulsul unei furii

salbatice §i al fricii teribile.
- Unde-i sotul meu? Ce legatura are el cu toate astea?
- Fiecare lucru la timpul lui. O sa apara §i el, n-ai teama.
O sa-l aduc3 Edgeworth.
- Deci e implipat §i Edgeworth?
Isabel stranse mai bine pistolul Tn mana §i rase u§or.
- BineTnteles. Ideea de a tran§a lucrurile Tn maniera asta
Ti apartine. Are §i el de Tncheiat unele socoteli cu Stonevale.
Am fost de acord cu ideea lui daca astfel puteam sa fiu
sigura de moartea ta.
- Ai tinut atat de mult la betivanul ala de tata vitreg ai
meu TncSt sa vrei razbunare? Sunt complet uimita de gustui
t3u Tn materie de barbati. De fapt, cred ca n-ar trebui sa ma
mire atat. In fond te-ai Tnhiitat cu Edgeworth, care nu-i deloc
un model de barbatie, nu? Probabil ca-ti plac barbatii la fel
de josnici ca §i tine.
- Ti-am mai spus odata ca-mi plac barbatii pe care-i pot
manevra. Barbatii slabi §i prin urmare u§or de influentat.
Simplifica mult lucrurile. Whitlock era total sub papucul meu.
Edgeworth e la fel.
- Dar cum l-ai ales pe Edgeworth sa te ajute?
- Am auzit vorbindu-se ca exista o antipatie Tntre el §i
Stonevale. cand Stonevale a Tnceput sa te curteze, mi-am
spus c l un om care TI displace atTt de mult, Tmi poate fi de
ajutor.
- E cam tarziu sa m3 ucizi acum, sublinie Victoria. Sotul
meu are controlul legal asupra banilor mei. Tn cazul mortii
lui, mo§tenirea e preluata de rudele noastre, inclusiv de
m3tu§a mea. N-ai sa capeti nici un ban din ea.
Ochii Isabelei aruncau sc§ntei de furie.
- Crezi c3 nu §tiu? Mi-ai distrus toate §ansele de a pune
mana pe averea ta Tn noaptea Tn care l-ai facut pe bietul
Samuel s3 cad3 pe scari. Mi-ai stricat toate planurile §i acum
vei piati.
362 AMANDA QUICK

- De ce ai a§teptat at§ta timp ca sa te razbuni? De ce

te-ai dus pe continent dupa moartea lui Whitlock?
- Pentru ca mi-a fost teama ca-ti vei da seama de
implicarea mea. E§ti atat de isteata Tncat n-a'm vrut sa rise.
N-aveam cum sa aflu cat de multe §tiai sau ce ti-a spus
Samuel cand a Tncercat sa te omoare. Araplecat Tn noaptea
aceea fiindu-mi teama ca vei Tntelege totul. Dar m-am
Tn§elat.
- Da. DarTn ultimele luni am avut sentimentul ciudat ca
ceva ramasese neterminat.
Co§marurile Tncepusera curand dupa ce-i fusese
prezentata Isabelei Rycott, gandi Victoria cu un fior.
- Nu mi-a placut viata pe continent, continua Isabel rece.
A, la Tnceput mi-a convenit de minune, dar au aparut multe
probleme dupa ce am intrat Tn relatii cu un tSnar conte italian.
Mama lui, Tntelegi? Ti era teama ca pretiosul ei fiu se va
casatori cu mine §i nu suporta ideea ca averea familiei sa
Tncapa pe m§inile mele. A complotat sa ma elimine din
cercurile Tnaltei societati §i astfel mi-a distrus toate §ansele.
Foarte neplacut..
- A§a ca te-ai hotarat sa te Tntorci Tn Anglia.
- Aici am cele mai mari §anse de a pune mSna pe o
noua avere. §i ia aminte la mine, voi gasi un alt Samuel
Whitlock, curand. Am terminat banii sotului meu §i-mi trebuie
altii. Urgent. C§t timp am fost plecata te-am tinut sub
observatie cu ajutorul prietenilor. Dupa cateva luni, mi-am
dat seama ca ma pot Tntoarce la Londra fara riscuri.
- §i sa te razbuni pentru ca ti-am stricat toate pla-
nurile, nu?
- Exact. Dar voiam sa te elimin din calea mea §i pentru
ca era cea mai buna politica de a §terge urmele. Exista
oricand riscul ca tu sa pui lucrurile cap la cap. De vreme ce
trebuia sa fiu libera de a sta Tn Anglia nu puteam sa accept
riscul ca pSna la urma sa-ti dai seama ca am fost implicata
Tn moartea mamei tale.
 CAPITULARE 363

- Tu ai pus e§arfa §i tabachera de prizat tutun acolo unde

§tiai ca le voi gasi, spuse Victoria deta§at.
Isabel T§i privi pantalonii §i cizmele §i z§mbi misterios.
- Nu e§ti singura care a Tnvatat sa se bucure de libertatea
ve§mintelor barbate§ti. Pentru ’asta Tti sunt obligata. Crezi
ca va veni timpul cand femeile vorfi libere sa poarte pantaloni
Tn public?
Victoria ignora Tntrebarea.
- M-ai urmarit noaptea.
- A, da - Te-am urmarit Tndeaproape saptam§ni Tntregi
Tnainte de a-mi face planurile. Ti-am aflat obiceiurile §i firea.
Cand ai Tnceput legatura cu Stonevale, totul a devenit extrem
de u§or. Incepuse§i sa-ti asumi riscuri foarte mari.
- Da. - Riscuri mai mari decat §i-ar fi imaginat vreodata
Lucas, T§i spuse ea - Cine a fost omul care era sa dea cu
trasura peste mine Tn fata tavernei?
- Edgeworth. Eu i-am’spus doar sa te sperie, dar prostul
a Tncercat sa profite de ocazie ca sa scape de Stonevale.
Am fost foarte furioasa pe el din cauza asta.
- §j banditul care l-a atacat pe sotul meu?
- Edgeworth l-a angajat. §i atunci trebuia tot s§ te sperie,
poate sa te Tmpunga putin cu varful cutitului, dar numai at§t.
Ceva n-a mers, totu§i. N-ai proceda’t Tn mod obi§nuit Tn
noaptea aceea. Stonevale a venit sa te ia din gradina ca de
obicei, dar nu te-ai Tntors la trasura cu el. Prostul de borfa?
l-a atacat pe el gandind ca trebuie sa faca ceva pentru banii
primiti, oricum.
Victoria T§i aminti ca aceea fusese noaptea Tn care TI
chemase pe Lucas pentru a-i spune ca voia sa aibe legaturi
de dragoste cu el. Nu avusese de gdnd sa iasa Tn seara
aceea a§a ca nu TI Tnsotise la plecare.
- De ce tactica asta de intimidare, Isabel? Ce-i cu e§arfa,
tabachera de prizat §i cu materialul despre reanimarea
mortilor?
Ochii Isabelei se luminara vizibil,
- Te-am imitat pe tine, desigur. Nu apreciezi ironia? Am
vrut sa te Tnebunesc de groaza §i sa §tii ca n-ai la cine sa
364 AMANDA QUICK

ceri ajutor. Tn fond, cine ar fi crezut ca Whitlock s-a Tntors

din morti ca sa te omoare? Planul meu initial era sa te
inspaimant atat de tare Tnceit s§ crezi ca ti-ai pierdut mintile.
Totul a rfi devenit foarte simplu daca ajungeai la un ospiciu.
Imagineaza-te Tnlantuita de un perete pentru tot restul vietii.
0 femeie sanatoas4 Tnchisa Tntr-un ospiciu. Ar fi fost un
sfeir§it foarte picant. §i sigur, pentru mine.
Victoria dadu din cap.
- Nu ar fi fost nevoie sa-ti ri§ti gatul recurgSnd la crima.
Isabel tacu reflectcind la cuvintele Victoriei.
- Adevarat. Nu-mi place deloc treaba asta cu uciderea
cuiva. Dar odata maritata cu Stonevale §i plecata din ora§
atat de brusc, totul a devenit foarte complicat. Exista ve§nic
pericolul ca tu sa-i marturise§ti totul lui Stonevale iar acesta
sa faca unele cercetari. Atunci am fost de acord cu
Edgeworth ca trebuie sa muriti am§ndoi.
- Inca nu mi-ai raspuns la prima Tntrebare. Unde-i sotul
meu?
- Tl aduce Edgeworth aici ca sa muriti amandoi Tn aceea§i
camera. Va fi extrem de tragic §i romantic Tn acela§i timp.
Nu mai avem mult de a§teptat.
Victoria zSmbi rece.
- Cred ca ai facut o gre§eala trimit§ndu-l pe Edgeworth
sa-l aduca pe sotul meu. Stonevale va fi aici cur3nd, de
asta nu ma Tndoiesc. Dar ma tem ca Edgeworth nu va
supravietui sa-l Tnsoteasca.
Isabel’ se duse la’fereastra §i privi straduta murdara pe
care se afla Porcul Verde.
- Ma tem ca ai o Tncredere exagerata Tn abilitatea sotului
tau, Victoria.
- Am mare Tncredere Tn abilitatea lui strategica.
*

j *' *

Din Tntunericul trasurii lui Edgeworth, parcata Tntr-o

straduta de langa „Porcul Verde", Lucas o vazu pe Victoria
 CAPITULARE 365

cobor§nd dintr-o trasura §i intend in tripou. T§i Tncle§ta

pumnul.
- Ti-ai dat foe la valiza, Edgeworth. N-ar fi trebuit s-o
implici pe sotia mea Tn afacerea asta, spuse el pe un ton
Tnghetat.
- Sotia ta era implicate Tnaintea mea, spuse Edgeworth
cu un mic chicotit de satisfactie. Moartea ei e la fel de
importanta pentru Isabel cum e’ a ta pentru mine.
- Ce vrei sa faci?
- Cred ca nu-i nici o nenorocire daca Tti spun acum. E§ti
renumit pentru abilitatea ta Tn tactica §i str’ategie, a§a ca vei
putea aprecia istetimea planului meu.
Lucas nu-§i lua ochi[ de la u§a de la intrare a Porcului
Verde. Simtea Tncordarea lui Edgeworth umpland trasura.
Omul exhala tensiunea prin toti porii.
- E§ti un la§ §i un prost, Edgeworth. Combinatia asta
Tnseamna ca orice planuri ai avea se vor sf§r§i rau pentru
tine.
Edgeworth ridicS u§or pistolul, zambetul lui de satisfactie
devenind un ranjet.
- Ai sa vezi, Stonevale. De data asta te-a parasit norocul.
Nu-ti vei pierde numai viata Tn seara asta, ci §i pretioasa ta
onoare. Maine dimineata toata Londra va vorbi despre modul
Tn care contesa de Stonevale a plecat de la receptia Lady-ei
Atherton la o Tntalnire secreta cu un amant necunoscut Tn
camerele de la etaj ale unui tripou. Vor povesti cu placere
cum ai urmarit-o §i ai gasit-o Tn pat cu altul.
- Cine e acest altul?
- N-o sa §tie nimeni pentru ca va scapa Tn mod misterios
Tn timp ce tu e§ti ocupat cu uciderea sotiei.
- §i moartea mea? Cum va fi explicate?
- Foarte simplu. Ce altceva ar putea face un om Tn situatia
ta decdt sa-§i puna un pistol la tampla.
- Spune-mi Edgeworth, tu ai fost acela care a informat-o
pe Lady Nettleship de locul unde se afla Victoria Tntr-o
anumita noapte?
366 AMANDA QUICK

Edgeworth zSmbi sec.

- Am urmarit-o din sala de la bal ca de obicei. C§nd am
vazut c-o duci la hanul acela ca s-o seduci, am Tnteles ca
se ivise ocazia de a ma razbuna contra ta Tn modul cel mai
agreabil. Am fost sigur ca odata descoperit, s-a terminat cu
reputatia ta. Societatea te va evita §i vei fi dat afara din
cluburi’. Dar te-ai rai§cat repede §i te-ai casatorit cu ea Tn
cateva ore. §i dupa ce Lady Nettleship §i Jessica Atherton
au declarat clar ca aproba casatoria voastra, nu mai era
nimic de facut.
Edgeworth Ti facu un semn cu pistolul. Mi§carea fu
nesigura tradand o emotie intensa.
- Cred ca asociatul meu a stat destul singur cu sotia ta.
Isabel are instincte de pisica. A vrut sa se joace cu victima
ei c§teva minute Tnainte de a-i da lovitura mortala. x
Lucas Tncerca sa coboare din trasura, dar se Tmpiedica
§i se apuca de marginea u§ii, Tnabu§indu-§i un geamat.
~ Sa te ia dracu, Stonevale.
Edgeworth se dadu repede Tnapoi, Tn timp ce pistolul i
se ridica brusc Tn sus Tn momentul Tn care cautS un reazim
pentru a-§i recapata echilibrul.
- Scuza-ma, piciorul e de vina. Are obiceiul de a se
Tnmuia exact c3nd nu trebuie.
- Taci §i coboara din trasura, spuse Edgeworth nervos.
Lucas se supuse, mi§c§ndu-se prudent. Edgeworth
coborT dupa el.
- Exista o seara dosnica. O s-o folosim pe aia, spuse
Edgeworth. N-Sam chef sa-ti dau ocazia sa-mi scapi Tn
taverna unde ar exista martori daca a§ fi obligat sa te
Tmpu§c.
- Foarte Tntelept din partea ta.
Lucas porni pe straduta Tntunecata din spatele cladirii
care adapostea Porcul Verde. Tntunericul Ti convenea. Toate
ie§irile acelea cu Victoria la ore tdrzii, meritasera osteneala,
gandi fel crispat. Se obi§nuise foarte bine sa se mi§te pe
Tntuneric.
 CAPITULARE 367

Nu actiona pana nu ajunsergi la scari. Acolo, supus

poruncii lui Edgeworth Tncepu sa urce treptele Tnaintea lui.
- Grabe§te-te, mormai Edgeworth cu vocea tremura-
toare §i anxioas£.
- Chestia asta trebuie sa fie foarte dificila pentru tine,
Edgeworth. Nervii tai au fost Tntotdeauna cam slabi, nu?
Tmi imaginez cat de mult te streseaza treaba asta.
- Lua-fe-ar naiba, Stonevale. Tn cur§nd vei plati pentru
asta, jur. Grabe§te-te!
Lucas a§tept§ pana ajunse pe treapta a treia §i acolo
Iasa Tn mod deliberat, sa-i scape piciorul de sub el. Tncepu
sa lunece Tn jos, dand din m£ini disperat.
-C e d ra c u ...
Edgeworth’Tncerca instinctiv sa se dea la o parte dar
scarile erau Tnguste §i fu nevoit sa se agate de balustrada
nesigura Tn momentul Tn care Lucas cazu greu peste el. Se
str§dui sa readuca pistolul In linie de tragere, dar era prea
tarziu.
Lupta fu scurta. Ambii se rostogolira Tn jos pe trepte.
Lucas era atent doar la pistolul din m§na lui Edgeworth.
Degetul lui Tncepu sa apese pe tragaci iar Lucas se folosi
de ambele maini pentru a-i r§suci bratul.
Edgeworth se zbatea Tnnebunit. Tn momentul urmator
pistolul se declan§a. Glontele se Tnfipse Tn pieptul lui
facdndu-l sa scoata un urlet.
Lucas simti §ocul §i apoi, brusca, Tngrozitoarea moliciune
care TI cuprinse pe celalalt. In urechi Ti rasuna vag zgomotul
detunaturii. Apoi avu senzatia de neconfundat a sSngelui
cald curg§ndu-i pe degete.
- Dracu sa te ia, Edgeworth, spuse el, desprinzandu-se
de omul ranit de moarte.
- A facut-o demult. Tn ziua Tn care m-am Tntors §i am
fugit de pe campul de lupta. - Ochii lui Edgeworth se
Tnchideau deja - N-ai spus asta nimanui.
- Fiecare trebuie sa se Tngrijeasca de propria lui onoare.
- T u §f afurisitul tau simt al onoarei, spuse Edgeworth
cu vocea gatuita, mai mult ca o §oapta.
368 AMANDA QUICK

- Tn ce camera e sotia mea, Edgeworth? Nu e bine sa te

Tnfati§ezi Creatorului cu o crima pe con§tiinta pe langa toate
cele’lalte farSdelegi.
Edgeworth tu§i, Tnnecandu-se cu sange.
- Gase§te-o singur, Stonevale.
Apoi tacu.
Lucas se ridica Tn picioare, sigur ca omul era deja fara
cuno§tinta. T§i §terse mSinile pe haina lui Edgeworth §i ridica
pistolul.
Tocmai se Tntoarse pentru a urea seara din nou cand
Edgeworth vorbi pentru ultima oara.
- Ar fi trebuit sa-ti iau gatul Tn ziua Tn care te-am vazut
pe blestematul ala de c§mp de lupta, Stonevale. Trebuia sa
te omor c§nd am avut ocdzia. Te-ai tinut de capul meu de
atunci, ca o fantoma. Iar acum te-ai razbunat.
Lucas nu spuse nimic. Nu mai era nimic de spus. Urea
treptele cat putu de repede.
Ajuns sus se gasi pe un palier Tngust. La un capat se
afla o u§a care dadea Tntr-un hoi murdar. Gaf3iturile,
gemetele §i rasul ce strabateau prin u§ile Tnchise erau o
do vada elocventa a locului Tn care se afla.
Ar fi putut deschide u§ile pe rand, dar asta ar fi st§rnit
zarva, i-ar fi dat Isabelei Rycott prea mult timp §i ar fi
prevenit-o. Lucas se retrase Tn holul exterior, nemultumit, §i
privi bordura Tngusta ce trecea pe sub ferestre. Din fericire
Tnaltimile
t
nu-l faceau sa ameteasca.
>
*
* *

Victoria statea Tnca rezemata de §emineu c§nd prinse

mi§carea din dreptul ferestrei. §tiu imediat cine era acolo
afara. Se simti cuprinsa de u§urare. Lucas era aici §i totul
se va termina ’cu bine. f§i dubla efortul de a o face pe Isabel
sa vorbeasca §i sa observe ce se Tntampla la fereastra.
- Spune-mi Isabel crezi ca vei putea pastra obiceiul de
a umbla Tn haine barbate§ti acum dupa ce ai descoperit
libertatea pe care ti-o dau? Te asigur ca mie Tmi vine foarte
 CAPITULARE 369

greu sa ma abtin. E o senzatie minungta, nu? G§nde§te-te

ce progres ar face omenirea daca toate femeile s-ar simti
libere sa poarte pantaloni cand le convine.
Isabel agita pistolul amenintator.
-T a ci, Victoria. Nu vei mai avea de luptat cu tentatia
asta de acum Tncolo.
Victoria zambi §i folosi varful cizmei pentru a Impinge un
4emn Tnapoi Tn foe.
- Edgeworth o sa te dezamageasca. Oamenii slabi pot
fi utili Tn anumite Tmprejurari, dar nu se poate pune baza pe
ei Tn situatii grave. Recunosc deschis, exista dificultati cand
ai de-a face cu un om puternic, dar macar te poti bizui pe el.
Ai TntSlnit vreodata un barbat pe care sa te poti bizui, Isabel?
Eu am ajuns la concluzia ca sunt un articol’rar §i greu de
gasit.
-T i-a m spus sa taci, afurisito. Edgeworth trebuie sa
soseasca din clipa Tn clipa §i atunci n-ai sa mai fii atat de
vorbareata, §uiera Isabel.
Cu coltul ochiului Victoria vazu un piciorTncaltatTn cizma
pa§ind pe corni§a. Puse jos sacul de haine §i se ju’ca absenta
cu pelerina de pe bratul ei. '
- Vorbitul ajuta sa treaca timpul pana ajunge Stonevale
aici.
- Sotul tau n-o sa te salveze, Victoria. E bine sa-ti scoti
din cap ideea asta.
- Te Tn§eli. Lucas e omul cel mai surprinzator din lume.
Zambi foarte radios §i Tn clipa aceea Lucas intra pe
fereastra Tntr-o tromba de cioburi §i a§chii de lemn.
- Nu!
Isabel Rycot tipa de furie §i T§i Tntoarse pistolul spre
fereastra.
In aceea§i clipa Victoria arunca pelerina, care, descriind
un arc de cere cazu pe capul Isabelei, facand-o sa scoata
un nou tipat, Tn timp ce pistolul Ti scapa din m§na alunecand
fleparte de podeaua de lemn.
Lucas se uita -la Victoria cand se ridica §i T§i scutura
hainele.
370 AMANDA QUICK

- E§ti teafara? Tntreba ei calm.

- Surprinzator. - Victoria alerga Tn bratele lui - §tiam ca
ai sa vii. Unde-i Edgeworth?
- Pe strada, jos. E mort.
Victoria Tnghiti Tn gol.
- tntr-un fel nu ma surprinde. Ce facem cu Lady Rycott?
- E buna Tntrebarea.
Lucas Ti dadu drumul §i ridica pistolul Isabelei, apoi ridic»
pelerina de pe ea. Isabel TI privea cu ochii ei stralucitori ca
ni§te pietre pretioase.
- Nu prea avem timp s§ deliberam. Trebuie sa ne
Tntoarcem la bal Tnainte de a se observa lipsa noastra. Cred
ca cel mai simplu ar fi s-o omor§m acum. Patronul Porcului
Verde e deja sortit sa gaseasca un cadavru maine dimineata.
Ce-o sa fie daca are sa gaseasca doua?...
Victoria fu Tngrozita.
- Lucas, a§teapta. Nu poti s-o Tmpu§ti a§a pur §i simplu.
- Ti-am spus c§ n-avem timp sa ne g§ndim la alterna­
tive. Trebuie sa plecam cat putem de repede.
Isabel Ti privea Tngrozita."
- Nu ma poti Tmpu§ca a§a, cu s§nge rece.
- Nu vad de ce nu. Patronul va avea grija cu siguranta,
ca trupurile voastre sa fie luate §i aruncate TnTamisa. Nu va
exista nici o ancheta. •
- Nu! tipd Isabel cu voce gatuita. Nu poti face asta.
- Lucas, Isabel are dreptate, spuse Victoria.
- Tti pasa de soarta ei? Tntreba Lucas.
- BineTnteles ca nu. Dar nu te pot Iasa s-o Tmpu§ti a§a.
Ar fi contrarsimtului tau de onoare. In plus, nu vreau sa mai
comiti Tnca un act de violenta. Ai ucis destui Tn viata p§na
acum.
- E§ti ca de obicei, mult prea slaba de Tnger, draga mea.
Te asigur ca onoarea mea nu ar fi ofensata de ucide-
rea unei femei care a vrut sa te ucida pe tine. §i o moarte
Tn plus sau Tn minus pe con§tiinta mea nu mai
conteaza.
 CAPITULARE 371

- Conteaza Tn fata mea, spuse Victoria Tncet. Nu te las.

- Atunci ai alta propunere? Tntreba Lucas putin cam prea
deta§at.
Ochii Isabelei se marira de groaza.
- Pai... spuse Victoria gandind repede, nu vad de ce n-am
!asa-o aici. N-a re decat sa se duca singura acasa iar m§ine
dimineata sa Tnceapa pregatiriie pentru a pleca pe conti­
nent.
- Pe continent? - Isabel paru o clipa uirnita. - Dar eu nu
ma pot Tntoarce acolo. Nu voi avea un ban. O sa mor de
foame.
- Ma Tndoiesc, murmura Victoria. Lucas, fa-o sa piece
din tara. Va fi ca §i moarta pentru noi.
- D a , spuse Isabel Tncet, aruncSnd o noua privire la
pistolul pe care Lucas TI tinea Tndreptat negligent spre ea.
Da, am sa ma Tntorc pe continent. Va dau cuvantul meu ca
am sa plec din tara imediat.
Lucas reflecta.
- Ar fi o alternative...
- Da, spuse Victoria Tn acela§i moment cu Isabel.
- Desigur ca vei dori sa parase§ti ora§ul c§t mai devreme
posibil, observa Lucas. §i nu te vei Tntoarce deceit dupa
foarte mult timp.
- Da. Nu ma mai Tntorc deloc, va dau cuv§ntul.
- Pentru ca daca te Tntorci, te vei pomeni acuzata de
omucidere.
Isabel ramase cu gura deschlsa.
- Dar n-am omorat pe nimeni.
- Ma tem ca gre§e§ti, Lady Rycott, - Lucas z§mbi
intelegi? Tntr-o criza de gelozie l-ai urmarit pe Edgeworth
pana la aceasta tavema Tn care banuiai ca se Tntalne§te cu
alta femeie, §i l-ai Tmpu§cat.
- Dar eu n-am facut a§a ceva.
- Din pacate pentru tine, va exista o declaratie semnata
care va suna exact a§a. Declaratia asta va fi scoasa la iveala
in caz sa te Tntorci Tn Anglia.
372 AMANDA QUICK

Victoria se uita la Lucas cu §i mai multa admiratie.

- Ce de§tept din partea ta Lucas! Ce idee excelenta!
Este o rezolvare perfecta. Vom pastra apeasta dedaratie la
Tndem§n§ Tn paz ca Isabel se Tntoarce.
Privirea Isabelei trecu de la fata calma, implacabila a lui
Lucas, la ceaTnc§ntata a Victoriei.
- Dar eu n-am dat nici o dedaratie...
- Ai s-o dai Tnainte de a pleca de aici, spuse Lucas.
 Capitolul 20

- Grabe§te4e §i scoate-ti afurisitii aia de pantaloni.

N-avem nici o clipa de pierd’ut daca vrem sa ne salvam
reputatia.
Lucas desfacu sacul Tn care se afla rulata rpchia de
matase galbena a Victoriei Tn timp ce trasura pe care o oprise
cu cateva minute mai devreme T§i croise drum printre strazile
aglomerate.
- Fac tot ce pot Lucas, nu-i nevoie sa te raste§ti la mine.
Nu-i vina mea ca pgntalonii barbate§ti sunt greu de scos.
- Daca tu crezi ca acum ma rastesc la tine, te asigur ca
e nimic Tn comparatie cu ceea ce am de gand cand vom
ajunge acasa.
Victoria se opri din ceea ce facea, ridicand capul brusc,
consternata. Ti trebui doar o clipa pentru a-§i da seama ca
Lucas era furios.
- Ce s-a Tntamplat?
- Mai ai curajul sa ma Tntrebi, dupa tot ce s-a petrecut Tn
noaptea asta?
Lucas Ti scoase vesta §i cama§a parand sa nu observe
sanii ei goi. Era prea ocupat cu Tncercarea de a trage rochia
pe ea.
- Fii atentsa n-o rupi, spuse Victoria bagandu-§i m§inile
Tn manecile stramte. Nu cred ca e cazul sa tipi la mine acum.
Am avut o seara cat se poate de neplacuta. '
- Seara ta n-a fost mai neplacuta decat a mea §i a§ dori
sa-ti spun ca nu tip la tine acum. Rezerv asta pentru mai
tarziu cand vom fi siriguri acasa. Doamne, am uitat juponul.
- Nu conteaza. N-o sa stie nimeni ca nu mi l-am d u s .
374 AMANDA QUICK

- Am sa §tiu eu. §i n-am sa te las sa intri Tn sala de bal a

Lady-ei Atherton fara jupon.
- Da, draga - Ascultatoare, Tncepu sa se lupte cu
juponul - Lucas, am fost atat de Tngrijorata pentru tine...
- Cum crezi ca m-am sim tit eu c3nd4e-am vazut
cobor§nd din trasura Tn fata Porcului Verde? Ai fi evitat orice
pericol dac£ faceai precum ti-am spus. Am ajuns. Pune-ti
pelerina.
Victoria T§i baga repede picioarele Tn pantofi §i T§i trase
gluga pe cap. In dipa urmatoare, Lucas deschise u§a trasurii
§i o trase grabit jos, apoi porni cu ea pe straduta spre zidu!
gradinii Athertori-ilor.
~ Ma urc eu primul.
Lucas gasi o crapatura cu varful cizmei §i se av§nta Tn
sus pe creasta zidului, apoi se apleca pentru a-i ajuta
Victoriei sa urce ISnga el.
- Cred ca pantalonii sunt mult mai buni pentru a escalada
ziduri, murmura el vazandu-i poalele ridicSndu-se pSna mai
sus de genunchi.
I§i dadura drumul jos pe aleea cu pietri§ de dedesubt.
Lucas T§i masa piciorul §i privi Tnju r prin gradina Tntunecata.
- Partea cea mai rea a trecut, anunta el. Daca suntem
vazuti acum, tot ceea ce ar putea spune cineva este ca
Stonevale se giugiulea cu sotia lui Tn cel mai Tntunecat colt
al gradinii. Un lucru nu prea frumos, dar Tn nici un caz
scandalos. Hai Tn casa.
Victoria T§i trecu o mane prin buclele ei scurte, netezi
c§teva cute ale rochiei §i T§i puse vdrful degetelor ei
Tnmanu§ate pe bratul lui cu un gest gratios. Nu-§i putu
reprima un mib z§mbet Tn timp ce Lucas o conducea spre
luminile §i rgsul din sala de bal.
- Nu-i nimic amuzant Tn toate astea, Vicky.
- Da, milord.
- Ar trebui sa-ti trag c§teva la fund.
- Da, milord.
 CAPITULARE 375

- Ai spus mai demult ca am devenit un sot tiranic dar pe

cuv^ntul meu, doamna, Tnca n-ai v§zut nimic. De acum
Tncolo am de gand sa-ti arat cu adevarat ce Tnseamna
un zbir.
- Da, milord.
Inainte ca Lucas sa mai poata profera §i alte amenintari,
furS vazuti de o persoana cunoscuta de pe terasa.
- A, aici erai, Vicky? spuse vesela Anabetla Lyndwood.
Te-ai plimbat prin gcadina. Vreau sa-l cuno§ti pe Lordul
Shipton. Bertie spune ca exista posibilitatea ca omul sa ma
ceara Tn casatorie zilele astea §i desigur ca a§ dori sa-mi
spui parerea ta despre el.
- Sotia mea nu se mai ocupa cu angajarea detectivilor
pentru a cerceta situatia candidatilor la mana prietenilor ej,
spuse Lucas. Socote§te ca a venit,momentul sa se co m p o rt
de trmaniera mai rafinata, mai conventionala.
- O, Doamne, spuse Anabella, speri sa faci din ea o a
doua Jessica Atherton sau o perfecta Miss Pilkington? Ce
deprimant!
- Da, Lucas, spuse §i Victoria, ridic§nd o privire inocentS
spre ochii lui gravi, vrei sa-mi modelez comportarea dupa
aceea a Jessicai Atherton sau a domni§oarei Pilkington?
- Nu cred ca e nevoie sa mergem chiar atat de departe,
mormai Lucas. Acum, daca ma scuzati, mi se pare ca l-am
zarit peTottingham stand de vorba cu Lady Nettleship. Vreau
sa vad daca a mai citit ceva interesant Tn iegaturS cu
mgra§amifitele naturaie. Nu §tiu de ce, dar ma obsedeaza
Tn seara asta.
Victoria se uita dupa Lucas Tn timp ce dcesta se
Tndeparta, apoi se Tntoarse spre Anabella.
- Frumoasa serata, nu? spuse ea scot3ndu-§i pelerina
§i pornind spre u§a care dadea pe terasa.
Anabella zSmbi.
- Tnc§ntatoare. Seratele Lady-ei Atherton sunt
Tntotdeauna perfecte, nu? §i cred ca daca vom aranja astfel
376 AMANDA QUICK

Tncdt sa stam cat mai aproape una de alta Tn sala de bal,

voi putea face ca fustele mele sa acopere petele de pe
rochia ta.
*
* *

Trei ore mai tarziu statea la masuta ei de toaleta,

privindu-§i sotul care se plimba Tn sus §i Tn jos prin fata ei.
Nu-I vazuse niciodata atat de furios. Vocea Ti era joasa §i
periculoasa iar dispozitia lui era insfabila. Era clar ca se
afla la limita suportabilitatii lui.
- De ce Dumnezeu nu mi-ai ascultat ordinele, Vicky?
Raspunde-mi la asta daca poti. Ti-am spus s£ nu ie§i din
sala de bal sub nici un motiv. Dar nu, tu nu te puteai osteni
tra sculti de cdteva instructiuni menite sa te protejeze.
Trebuia’s-o porne§ti razna Tn noapte la primul prilej.
Victoria se Tncrunta.
- Ce puteam sa fac dupa ce am primit biletul ca e§ti Tn
pericol?
- Puteai sa faci ceea ce ti-am spus, asta puteai sa faci.
- Tu a§a ai fi facut dupd ce primeai un astfel de bilet?
spuse Victoria Tntr-un efort de a-i dezamorsa furia.
- Nu asta-i problema. N-ar fi trebuit Tn nici un caz sa
pleci de la Jessica singura, §tii bine asta.
- Tmi pare rau, Lucas, dar trebuie sa-ti spun cu toata
sinceritatea, ca daca ar fi s-o fac din nou, a§ face-o exact Tn
acela§i fel.
- Cu asta ai atins o alta problema. Pentria o femeie
presupus inteligenta, nu pari sa Tnveti prea mult din propriile
tale gre§eli. Imediat ce se termina o aventura, te §i g§nde§ti
la urmatoarea. Ei bine, vreau s§-ti spun ceva, Vicky. De
acum Tncolo s-a zis cu escaladarea zidurilor de gradini.
- Te rog nu face declaratii pripite acum sub impulsul furiei.
A§teapta putin sa te calmezi. Mdme, sunt sigura ca vei
Tntelege c a ’ am actionat rezonabil, avdnd Tn vedere
Tmprejurarile.
 CAPITULARE 377

- Conceptia ta despre ceea ce e rezonabil, e total opusa

conceptiei mele.
- Nu cred, Lucas. Nu poate fi Tn Tntregime opusa. §tiu
ca ma crezi prea Tndaratnica §i pripita uneori, dar...
- Uneori? - Se Tntoarse spre ea cu o gratie incredibil§ -
Mai mult de nouazeci la suta din timp, doamna.
- Ei, Iasa, Lucas, ca nu sunt o sotie chiat atat de rea.
- N-am zis ca e§ti o sotie rea. E§ti o sotie neascultatoare,
capricioasa, nesabuita care Tn mod sigur ma va Tmbatrani
prematur daca nu te fac sa ai putin respect pentru sarmanul
tau sot martirizat.
- Dar eu te respect, Lucas, spuse ea sincer. Te-am
respectat Tntotdeauna. Eu sunt mereu de acord cu actiunile
tale §i uneori ma superi fara rost, dar fii sigur ca am cel mai
mare respect pentru tine.
- Da, ma gase§ti tolerabil, nu?
- Tn mare parte, da.
- Asta e desigur, foarte lini§titor, spuse Lucas printre dinti,
Tntorc§ndu-se §i pornind Tn sens opus. Am sa tin cont ca ai
cel mai mare respect fata de mine §i ca ma gase§ti tolerabil,
data viitoare cdnd ai sa-mi nesocote§ti ordinele cu buna
§tiinta.
- Dar eu nu fac asta niciodatd, milord.
- Da? - Se Tntoarse §i se opri drept Tn fata ei - §i cum
nume§ti tu ceea ce ai facut Tn noaptea asta? N-a fost o
nesocotinta? O nesupunere?
Victoria se a§eza mai drept pe scaunul ei.
- Ma rog lucrurile ar fi interpretate §i a§a daca cineva
dore§te sa puna eticheta cea mai proasta comportarii mele,
dar eu n-am intentionat niciodata...
„Cel putin ai amabilitatea de a recunoa§te ca ai facut-o
pentru ca ma iube§ti".
Ochii Victoriei Ti Tntdlnira pe ai lui §i Tn camera se a§ternu
o tacere deplina. Ezita un moment, T§i drese glasul delicat,
§i dadu din cap.
- Ai dreptate, milord. Exact asta am fdcut.
- Dumnezeule, nu-mi vine sd cred.
378 AMANDA QUICK

Lucas paru uimit un moment apoi se apleca §i o ridica Tn

picioare. ‘ .
- Mai spune odata, Vicky. Dupa toate\prin cate am trjecut
Tn noaptea asta, merit macar ni§te cuvinte.
Victoria avu un zambet tremurat.
- Te iubesc. Te-am iubit de la Tnceput. Probabil din
noaptea Tn care ne-am cunoscut la Jessica Atherton.
- Asta a fost adevaratul motiv pentru care ai alergat sa
ma salvezi Tn noaptea asta, adevaratul motiv pentru care
nu m-ai lasats-o ucid pe Isabel Rycott, a§a cum merita. Ma
iube§ti. - O stranse mai tare Tn brate, lipind-o de el. - Scumpa
mea sotie. De mult a§tept sa te aud spunand asta. Credeam
ca o sa-mi pierd mintile de atata a§teptare.
- Crezi ca va veni vreodata momentul sa-mi poti spune
§i tu cuvintele astea, Lucas?
Cuvintele ei se auzira Tnabu§ite de halatul lui.
- Doamne Sfinte, dar eu te iubesc, Vicky. Am §tiut-o din
noaptea cSnd te-am'dus la hanul acela §i am facut dragoste
cu tine. Am §tiut sigur atunci ca n-am sa doresc niciodata o
femeie a§a cum te doream pe tine. Dar totul s-a dus dracului
a doua zi cand am intrat Tn sera §i am Tnteles ca Jessica
Atherton Tti spusese adevarul. Mi-am dat seama atunci ca
Jessica ma costase mult mai mult decat putea ea sd-§i
Tnchipuie. Imi venea sa strang de g§t pe toata lumea pentru
ca §tiam ca nu vei mai crede niciodata ca te iubesc.
- Nu prea eram dispusa atunci sa ascult o dedaratie de
dragoste, e adevarat. Dar puteai sa mi-o spui mai tarziu.
- Mai tarziu erai prea ocupata cu declaratii gratioase de
acceptare a unei relatii de parteneriat Tntre noi. Ai insistat
atat de mult pe tema asta Tncat eram disperat. Singurul lucru
care-mi dadea speranta Tn momentele cele mai Tntunecate
era faptul ca nu-ti scoteai niciodata pandantivul de
chihlimbar.
Victoria paru o clipa uimita.
- Pandantivul? Nu-1 scoteam pentru ca erau momentele
cand era singurul lucru care-mi dadea §i mie speranta.
- E vina ta ca e§ti atat de Tndaratnica, spuse Lucas.
 CAPITULARE 379

Victoria atinse pandantivul cu degetele.

- Nu te puteai a§tepta sa-ti spun ca te iubesc dupa ce
aflasem ca te-ai Tnsurat cu mine pentru bani. Tn plus, Tmi tot
spuneai ca n-aveai de gand sa cedezi nici un pic de teama
ca am sa profit de bunatatea ta §i am sa Tncerc sa te
manevrez §i sa te tin sub papuc. Voiai ca eu sa capitulez.
- Te pot iubi la’ nebunie, draga mea, dar te §i Tnteleg
Tntrucatva. Nu te-ai fi putut abtine sa nu folose§ti orice avantaj
obi§nuit Tn micul noastru razboi. §i nu te-a§ fi condamnat
pentru asta. Te bucuri de cel mai mare respect al meu ca
adversar, dar a§ fi mult mai fericit daca mi-ai fi sotie iubitoare.
- Foarte frumos exprimat, milord, spuse ea, s’trang§ndu-l
puternie. O, Lucas, te iubesc atat de mult...
Lucas o saruta patima§.
- §i pentru ca tot discutam despre asta a§ dori sa mai
lamurim o problema. Nu m-am Tnsurat cu tine pentru bani.
E adevarat ca la Tnceput a§a a fost, dar pana la urma m-am
Tnsurat cu tine pentru ca nu-mi mai puteam imagina casatoria
cu nici o alta femeie. Trebuie sa fi fost Tndragostit de tine,
pe Dumnezeul meu, femeie. De ce altceva m-a§ fi legat de
o femeie care aproape sigur avea sa-mi faca viata un §ir
nesfar§it de dezastre?
- Cu asta sunt de acord, dar sa nu uitam totu§i ca aveai
§i alta alternativa. Mai exista §i perfecta domni§oara
Pilkington la nevoie.
Lucas o scutura u§or.
- Tti bati joc de mine, muiere?
- Deloc. Nici n-a§ visa vreaodata sa rad de sotul meu.
Nu am decat cel mai mare respect pentru el.
Ridica fruntea de pe umarul lui §i TI privi cu ochi
sc§nteietori.
- Tnseamna oare ca n-ai sa-mi mai repro§ezi actiunile
mele din seara asta? Tntreb£ ea.
- Nu fi at§t de TncSntata, doamna. Tnca n-am terminat
cu tine.
- Da? Si ce mai urmeaza? Ma tara§ti Tn fata unei Curti
Martiale? Tmi vor fi luate rangul §i privilegiile? ’
380 AMANDA QUICK

- Cred, spuse Lucas, ca am sa te due Tn pat §i am sa te

dezbrac. Apoi am sa fac dragoste cu tine p3n3 vei ajunge
sa Tntelegi deplin comportarea ta gre§ita.
Victoria T§i puse bratele Tn jurul gStului lui iar Lucas o
ridica §i se Tndrepta cu ea spre pat.
- Voi fi Tnc§ntata, spuse ea privindu-l pe sub pleoapele
lasate.
Rasul lui suna ragu§it, plin de patima c3nd o depuse pe
patul desfacut.
- Ca de obicei, ne Tntelegem foarte bine Tn acest domeniu
al casatoriei noastre, spuse el.
T§i scoase halatul §i se TntinSe langa ea, deja pe deplin
stamit. Ti ridica repede cama§a de noapte apoi o trase peste
el. Pandantivul de chihlim bar de la g3tul ei atarna
leganandu-se prin parul aspru de pe pieptul lui.
- Mai spune-mi ca m3 iube§ti, Vicky.
—Te iubesc. tntotdeauna am sa te iubesc, spuse ea
lu§ndu-i capul Tn mSini §i sarut3ndu-l cu toata pasiunea din
inima ei. E§ti singurul barbat din lume cu care ma puteam
marita. Ce alt barbat ar discuta cu mine meritele
Tngra§amintelorTn timpul zilei §i ar escalada ziduri Tn miezul
noptii pentru a ma duce la un tripou? E§ti unic, Lucas. Acum
spune-mi iar ca nu te-ai Tnsurat cu mine numai pentru bani.
Lucas Ti apasa capul Tn jos apropiindu-i gura de gura lui.
- Nu conteaza de ce m-am Tnsurat cu tine, Doamna mea
de Chihlimbar. Sunt at3t de bine prins Tn mrejele tale acum
Tncat nu ma voi putea elibera niciodata. Te iubesc, Vicky.
Am sa ma Tmpac §i cu escaladarea zidurilor, mersul pe
corni§e sau aventurile nocturne daca-mi dai cuvantul ca ma
vei iubi pana la sfar§itul zilelor mele.
- Jur Tn modul cel mai solemn, milord.
Acum nu mai vedea fantome Tn ochii lui, gandi ea,
lasandu-se sarutata, ci numai lumina lunii, dragostea §i
pasiunea care aveau sa dureze ve§nic.
Lucas se trezi o data Tn timpul noptii datorita vechii lui
dureri de la coapsa. Se gandi sa se scoale pentru a bea un
pahar de Porto, dar Tnainte de a fi apucat sa se ridice Victo­
 CAPITULARE 381

ria t§i puse mana pe coapsa lui §i Tncepu s-o maseze bland.
Lucas Tnchise ochii din nou §i o cfipa mai tarziu dormea iar.
*

* *

Tn primavara urmatoare Lucas pleca Tn cautarea sotiei

lui. Ca de obicei o gasi Tn sera unde se ocupa cu pictariea
unui crin micut pe care tocmai TI primise din America.
Se Tntorsese la acuarelele ei imediat ce se terminase
perioada de lehuzie cu o luna Tn urma. Fusese foarte
inspiratci, spunea ea, de §tirea ca prima editie a cartii
reverendului Worth, intitulata Jndicatii §i metode garantate
pentru crearea unei frumoase grSdin’i de flori", se vSnduse
Tn Tntregime §i acum Tncepuse tiparirea editiei a doua.
Vicarul sustinuse sus §i tare ca plan§ele, imprimate §i
colorate cu m§na dupa picturile originate facute de Lady
Victoria Stonevale, erau cheia succesului imens de care se
bucurase cartea. Era foarte nerabdator sa scoata al doilea
volum, de data asta cu plante exotice pentru gradihi
particulare.
Un gungurit vesel de copil TI TntSmpina pe Lucas Tn timp
ce se apropia pe c5rarea dintre plantele exotice luxuriante
Tnflorite. Se opri Idnga leaganul a§ezat aproape de §evalet
§i zambi fiului sau robust. Copilul parea oarecum un simbol
al pamanturilor roditoare care Tnconjurau acum Casa cea
mare.
Gradinile exterioare erau pline de flori iar campurile de
dincolo de ele erau bogate §i verzi, promitand recolte
excelente. Avea sa fie un an bun pentru Stonevale, primul
din multi altii care vor urma, T§i jura Lucas.
Se apleca pentru a-§i saruta sotia care tocmai
amestecase ni§te culori cu pensula, §i observa o pata
portocalie pe nasul ei.
- Ce ai acolo, Lucas? Tntreba ea privind la volumul legat
Tn piele, pe care TI tinea Tn m§na.
- Un mic dar, doamna. Am dat la legat un exemplar al
cartii tale.
382 AMANDA QUICK

Victoria se Tmbujora de placere §i Tntinse mana.

- Nu e chiar cartea mea, spuse ea. E a reverendului
Worth.
- Am sa-ti dezvalui un mic secret, draga mea. Matu§a ta
Cleo spune ca oamenii cumpara cartea nu numai pentru
excelentul text al vicarului, dar §i pentru minunateie tale
plan§e.
Victoria privi cartea, trec§ndu-§i degetele pe coperta de
piele.
- Ma cam Tndoiesc.
- E c§t se poate de adevarat.
- Multumesc, Lucas, spuse ea, privindu-l cu ochi plini
de dragoste. Matu§a Cleo a avut dreptate Tn privinta unui
lucru: ai Tntr-adevar un talent deosebit de a-mi d a rn dar
lucruri pe care n-a§ putea sa le cumpar. .
Lucas Ti adresa zambetul lui lent.
- Iar tu, draga mea, mi-ai dat mult mai mult dec§t am
sperat vreodata c§nd am pornit Tn cSutarea unei
mo§tenitoare.
- §tii ceva? murmura ea, atingand u§or pandantivul de
la gStuI ei, cred ca ar fi momentul ca faimosul Cavaier de
Chihlimbar §i Doamna lui sa-§i faca o noua aparitie pe mo§ia
Stonevale.
Lucas gemu.
- §i n-a trecut decat o luna de la na§tere! Nici nu te g§ndi,
scumpa mea. -T§i privi din nou fiu l—Tn plus, acum ai altceva
de facut Tn timpul noptii...
- Ma rog, poate nu Tn noaptea asta, sunt de acord. §i
poate nici m§ine, nici poimaine. Dar cur§nd. - Rase ridic§nd
ochii stralucitori spre el - §tiu c§t d6 mult Tti place sa-mi
satisfaci dorintele.
- De ce oa’re, spuse el, ating§ndu-i u§or buzele cu ale
sale, ma mai Tntreb Tnca cine este cel care a capitulat, eu
sau tu?
Raspunsul Victoriei se pierdu Tn sarut, un sarut care
promitea o viata plina de nopti Tncantatoare.
- SFAR§IT -
 In fiecare duminica

C tu b ii ffkatem i G oritand

o n rtiH iu / P/ltM rAa *a *//a /t</.

Victoria Huntington sc credea la adapost de mudtorii dc zcstre.

fiu si fata dc JCucas Cotcbrook. Jn fa fa farmccului sau si a
gustului comun pentru escapade nocturne. nechibzuita Victoria
Huntington nu poate rezista.
Se ptire Jnsd ca o astfel de
companie este mult mai
fericu/oasd decat sc
astepta Victoria,
mai ales cand se
amesteca f i
fantomele
trecutu/ui. ..

Lei 3200