ÎNDRUMĂTOR 

ELEV

ING. OPREA ADRIAN EFTIMIE SEBASTIAN

CLASA : a XII a F
CAP. 1.GENERALITĂŢI (AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENTA) .. 4
CAP. 1.1.    NOŢIUNI GENERALE .......... ..... ...... ........................... 4
CAP. 1.2.    CLASIFICAREA AMPLIFICATOARELOR .......... ..... ...... .. 4
CAP. 1.3.    AMPLIFICATOARE DE PUTERE .......... ..... ...... ............. 6
CAP. 1.4.    AMPLIFICATOR REALIZAT CU TRANZISTOR BIPOLAR ..........
CAP. 1.5.    AMPLIFICATOARE DE PUTERE DE AUDIOFRECVENTA IN
CONTRATIMP .......... ..... ...... .......... ..... ...... ....... 13
CAP. 2.            PĂRŢI COMPONENTE ( PIESE ELECTRONICE ) : ................. 18
CAP. 2.1.    TRANZISTORUL (BC 171; 2N3055).......... ..... ...... ......
CAP. 2.2.    DIODA STABILIZATOARE (1N4001).......... ..... ...... .....
CAP. 3.DATE DE CATALOG (BC 171; 2N3005)
CAP. 4.FUNCTIONAREA SCHEMEI .......... ..... ...... .................
CAP. 5.ANEXE : .......... ..... ...... .......... ..... ...... ............. 29
FORMAT ELECTRONIC
              ELECTRONICS WORKBENCH V5.12
              EAGLE ( CABLAJ );

CAP. 6. BIBLIOGRAFIE .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..... 30

CAP. 1. GENERALITĂŢI (AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENTA)

CAP. 1.1. NOŢIUNI GENERALE

    Prin amplificare se întelege procesul de marire a valorilor instantanee ale

unei puteri sau ale altei marimi, fara a modifica modul de variatie a marimii
in timp si folosind energia unor surse de alimentare.
    Dupa natura dispozitivelor utilizate in procesul de amplificare se poate
vorbi de amplificare electrica, amplificare magnetica, amplificare
electromagnetica si amplificare electronica. Circuitele de amplificare ce fac
obiectul acestui capitol sunt circuite care amplifica electric prin
semiconductibilitate daca sunt realizate cu tranzistoare bipolare sau amplifica
electronic daca sunt realizate cu tuburi electronice.

    Amplificarea electrica se bazeaza pe proprietati electrice de material, iar

cea electronica se bazeaza pe modificarea intensitatii unui curent de electroni
prin variatia tensiunilor aplicate unor electrozi de comanda (grile).

    In amplificatoarele reale semnalele sunt distorsionate, adica forma

semnalului de iesire difera de forma de unda a semnalului de intrare.
Performantele unui amplificator sunt apreciate prin caracteristici si parametri
care se refera la:

distorsiunea formei de unda a semnalelor;

marimea amplificarii in putere, tensiune sau curent;

stabilitatea functionarii amplificatorului;

sensibilitatea la zgomotele exterioare;

zgomotele interne;

natura dispozitivelor si regimul de functionare al acestora,

structura interna, numarul de etaje etc.

CAP. 1.2. CLASIFICAREA AMPLIFICATOARELOR

    Clasificarea amplificatoarelor se poate face dupa mai multe criterii:

    a) Dupa frecventa semnalelor, amplificatoarele pot fi impartite in:
amplificatoare de curent continuu (c.c.) si amplificatoare de curent alternativ
(c.a.)

    Amplificatoarele de curent continuu amplifica semnale având o

variatie arbitrara si oricât de lenta, dar pot sa lucreze si cu
semnale de curent alternativ de joasa frecventa.

    Amplificatoarele de curent alternativ au in structura cuplaje care nu

permit trecerea componentelor c.c. Se clasifica dupa domeniul
frecventelor semnalelor in:

amplificatoare de audiofrecventa cu banda cuprinsa intre zeci de

Hz si zeci de KHz; sunt considerate ca amplificatoare de joasa
frecventa;

amplificatoare de videofrecventa cu banda de la aproximativ 20

Hz la 30 MHz;

amplificatoare de radiofrecventa care sunt destinate amplificarii

semnalelor cu frecvente mai mari de 100 KHz.

    Daca se tine cont de latimea benzii de frecventa, amplificatoarele de c.a.

se impart in:

amplificatoare de banda ingusta;

amplificatoare de banda larga.

       Primele au banda mica in raport cu frecventa centrala din

banda, iar cele de banda larga au banda comparabila cu frecventa
centrala.

    b) Dupa natura sarcinii cuplata la iesirea amplificatorului,

amplificatoarele sunt: aperiodice care au sarcini neselective (amplificatoare
de audiofrecventa si videofrecventa) si selective (acordate) la care banda
ingusta se obtine pe seama raspunsului circuitului rezonant.

    c) Dupa natura marimii amplificate, amplificatoarele se impart

in: amplificatoare de tensiune, de curent si de putere.
    d) Dupa nivelul semnalului, amplificatoarele se impart in:
    - amplificatoare de semnal mic caracterizate printr-o dependenta liniara a
semnalului de iesire de semnalul de intrare, incât pentru analiza lor pot fi
utilizate modele liniare pentru dispozitivele electronice, modele ce considera
parametrii constanti cu valori determinate in punctul static de functionare;
    - amplificatoare de semnal mare caracterizate printr-o dependenta
neliniara a semnalului de iesire de semnalul de intrare, iar la analiza si
proiectarea lor se folosesc familii de caracteristici de terminal si metode grafo
- analitice.

    e) Dupa clasa de functionare, amplificatoarele se impart in:

amplificatoare in clasa A, B, AB, C. Clasele de functionare sunt de fapt,
regimuri de lucru ale amplificatoarelor ce depind de pozitia punctului static
de functionare si de amplitudinea semnalului.

    Observatie. Exista si alte clase de functionare. De exemplu,

amplificatoarele (etajele) selective de putere lucreaza in clasele C,
S si D.

CAP. 1.3. AMPLIFICATOARE DE PUTERE

Amplificatoarele de putere se caracterizeaza prin faptul ca lucreaza cu

semnale mari, astfel încât sa se obtina o putere utila cât mai
mare într-o sarcina data.

De regula sarcina este constituita dintr-un releu, servomotor sau difuzor,

ceea ce face ca rezistenta pe care se debiteaza putere sa fie
cuprinsa între 1 Q si 100 H. Domeniul caruia îi apartine
puterea utila se întinde de la sute de miliwati pâna la sute de
wati.

Este evident ca pentru a obtine aceste puteri, punctul de functionare va

avea excursii relativ mari, lucru care are trei consecinte :

calculul nu mai poate fi facut cu parametrii de semnal mic,

deoarece
acestia sufera variatii importante ;
întrucât punctul de functionare intra în regiunile neliniare, sau
în domeniile lor adiacente, trebuie impus un grad de distorsiuni
admisibil;

exista riscul de a scoate tranzistorul din regiunea în care lucreaza

stabil, ceea ce poate duce la distrugerea acestuia.

La aplicatiile care necesita comanda unui releu sau servomotor, dis-

torsiunile nu constituie un criteriu limitativ (ca de exemplu la
amplificatoarele de audiofrecventa, unde se urmareste o redare
cât mai fidela a programelor, înregistrarilor etc).

Amplificatoarele de putere se împart în trei categorii:

amplificatoare liniare (clasa A),  caracterizate prin faptul ca

toate
tranzistoarele lucreaza tot timpul în regiunea activa normala a
caracteristicilor (aici prin ,,liniar" trebuie înteles ca se
urmareste obtinerea unei
relatii cât mai liniare între intrarea si iesirea amplificatorului)
;

amplificatoare cvasiliniare (clasa B si clasa AB) la care unele

tranzistoare pot fi blocate sau saturate în anumite intervale de
timp, dar
iesirea circuitului depinde totusi printr-o relatie liniara de
intrare;

amplificatoare neliniare (clasa C si clasa D), unde cel putin în

anumite momente din timp relatia iesire-intrare este
neliniara.

Un alt criteriu de clasificare este dupa conexiunea în care

lucreaza tranzistoarele de putere. Astfel, conexiunea EC  are
posibilitatea de a da amplificarea în putere cea mai mare .
 TIP

IF/Tamb

IO/Tamb

VRRM

VR

[V]

IFRM

[A]

IFSM

[10 ms]

[A]

VF/IF

IR/Tamb

VRRM

[A]

[oC]

[A]

[oC]

[V]

[A]

[mA]
 [oC]

1A

1N4001

1N4002

1N4003

1N4004

1N4005

1N4006

1N4007
CAPSULA
CAP. 4. FUNCTIONAREA SCHEMEI

S-a aratat ca un tranzistor polarizat în regiunea activa

normala a caracteristicilor se comporta în circuitul emitor-
colector ca un generator de curent constant. Daca însa peste
tensiunea continua aplicata jonctiunii emitor-baza se aplica un
semnal alternativ, a carui amplitudine este mult mai mica
decât U BE  (ceea ce uneori se numeste /conditia de semnal
mic), este evident ca si curentul de emitor va varia în
ritmul semnalului, în jurul valorii stabilite de punctul static de
functionare.
 Fig. 1. Circuit de amplificare în conexiune EC - montaj clasic de
amplificator, utilizând un tranzistor în conexiune EC.

În continuare, curentul de colector va pastra aceasta variatie în

jurul valorii sale de dinaintea aplicarii semnalului si daca în
circuitul de colector se conecteaza o rezistenta, caderea
de tensiune la bornele acesteia va prezenta, pe lânga
componenta continua, si o componenta alternativa.

Daca rezistenta din colector este suficient de mare, tensiunea

alternativa care se culege la bornele ei poate fi de circa 100 ori
mai mare decât semnalul aplicat, ceea ce înseamna ca se obtine
o amplificare importanta.

In figura 1 este desenat un montaj clasic de amplificator,

utilizând un tranzistor in conexiune EC.

Dupa cum se vede, baza este polarizata prin divizorul R R2, iar în emitor
exista rezistenta R4 pentru a stabiliza punctul static în raport
cu variatiile temperaturii. Rezistenta R3  are rol si în polarizare,
dar ea este rezistenta de sarcina, la bornele careia apare
semnalul amplificat. Condensatorul C4 are rolul de a pune
emitorul la masa din punct de vedere alternativ, adica la
frecventa de lucru reactanta lui este mult mai mica
dccît valoarea rezistentei R±.  Din acest motiv el se numeste
condensator de decuplare.

Condensatoarele C x  si C 3  au rolul de a bloca componentele

continue de ia intrare, respectiv iesire, izolând etajul de
generator si respectiv de etajul urmator din punct de vedere
continuu. Ele se comporta în curent alternativ ca niste
scurtcircuite, servind la aducerea semnalului pe baza si
respectiv extragerea semnalului amplificat din colector. Din
acest considerent ele se numesc si condensatoare de cuplaj.

Grupul Ug, Rg  reprezinta tensiunea electromotoare si respectiv

rezistenta interna a generatorului de semnal.

Tensiunea alternativa U 1   care apare la intrarea etajului se

aplica de fapt jonctiunii emitor-baza (prin Ct  si C4, care se
comporta ca niste scurtcircuite). Ea moduleaza în ritmul ei
curentul de emitor si cel de colector, asa cum se observa
din figura 2, unde semnalul s-a presupus sinusoidal.
 Fig.2.Variatia in timp a tensiunii baza -emitor

Tensiunea de iesire U 2   poate fi privita fie drept caderea de

tensiune cu semn schimbat (a curentului de colector si a
tensiunii colector emitor de sarcina ( întrucât în curent
alternativ borna + Ec  este la masa, bateria comportându-se ca
un scurtcircuit), fie drept caderea de tensiune între colector si
emitor. Fie ca se rationeaza pe o varianta sau pe cealalta,
este clar ca la cresterea curentului de colector corespunde
scaderea tensiunii U2  si viceversa.
 Fig. 3. Deplasarea punctului de functionare în planul ic- uCE.

Rezulta ca tensiunea de iesire este în antifaza cu tensiunea de

intrare, si totodata în antifaza cu curentul de colector.

Întrucât regimul sinusoidal se suprapune peste cel continuu,

se pot scrie ecuatiile :

UBE  = UBE  + Ube  sin wt

UCE  = UCE  + Uce sin (wi  + TT) = UCE - Uce  sin w t

Cu ajutorul carora se determina limitele M  si N  între care

variaza punctul de functionare pe dreapta de sarcina, în jurul
pozitiei Q  de repaus, stiind ca sin cot  este cuprins între - 1 si
+1. Desenul corespunzator este prezentat în figura 3.

Prin definitie, locul geometric descris de punctul de functionare

atunci cînd pe baza se aplica un semnal oarecare se numeste
caracteristica dinamica.

în cazul de fata, acest loc geometric este segmentul MN,  ale

carui capete sînt simetrice fata de Q  (întrucît si semnalul
aplicat este simetric fata de axa timpului).
CAP. 5. ANEXE :

AMPLIFICATOR AUDIO DE 10W FORMAT ELECTRONIC

              ELECTRONICS WORKBENCH V5.12

              EAGLE ( CABLAJ );
CAP. 6. BIBLIOGRAFIE
          Circuite integrate liniare vol. 3, Ed. Tehnium Bucuresti

          Miron C., Introducere în circuite electronice, Editura Dacia,

Cluj-Napoca,

          Dascalu D., s.a., Dispozitive si circuite electronice, Editura

Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1982;

          Oltean, G., Miron, C., Gordan, Mihaela, Hotoleanu, M.,

Dispozitive si circuite electronice. Îndrumator de laborator, II.
Multiplicare UTCN, 1999;

          Miron,C., Oltean, G., Gordan, Mihaela, Dispozitive si circuite

electronice, --- Culegere de probleme, Editura Casa Cartii de
Stiinta, Cluj-Napoca, 1999;

          Lungu,S., s.a. - Electronica. Culegere de probleme Editura

Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 1993;

          Dascalu,D., s.a. - Dispozitive si Circuite Electronice.

Probleme, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982;
          Croitoru,V., s.a. - Electronica. Culegere de probleme,
Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982;

          Ciugudean, M., s.a. - Electronica aplicata cu circuite integrate

analogice. - Dimensionare., Editura de Vest, Timisoara,1991;

          Ciugudean, M., s.a. - Stabilizatoare de tensiune cu circuite

integrate liniare. Dimensionare, Editura de Vest,Timisoara, 2001;