Perioada interbelica 

este cea mai bogata pentru romanul romanesc, acesta

atingând modernitatea ca evoluție si apogeul ca valoare artistica.
            Opera “Baltagul” de Mihail Sadoveanu, cel mai mare povestitor al
românilor, este publicat in anul 1930, fiind un roman interbelic, obiectiv,
realist-mitic, tradițional. Acesta, conform lui Perpesicius, este cel mai frumos
roman al vietii pastoreşti.
Opera aparține perioadei de maturitate literara a autorului, in consecință,
include marile teme ale creației sale: viața pastorală, natura, călătoria, mitul,
iubirea, familia, înțelepciunea. Prin tematica sa, in viziunea lui G. Calinescu,
volumul devine ”o Mioriţa in dimensiuni mari”.
            Titlul unei opere este un element paratextual care ghideaza lectura
cititorului. Cel al creatiei lui Sadoveanu este semnificativ, reda esenta si
circumscrie temele operei. Baltagul reprezinta un topor cu doua taisuri,
semnificatia in contextul operei a acestui fapt fiind ca el este atat arma crimei,
cat si arma pedepsei.
            Romanul “Baltagul” este structurat in saisprezece capitole cu actiune
ce se desfasoara in ordine logica, cronologica, urmarind momentele
subiectului. Naratorul este omniprezent, omniscient, reconstituind lumea
satului moldovenesc de munte si actiunile Vitoriei, in mod obiectiv, prin
observatie si tehnica detaliului semnificativ. Desi naratorul omniscient este
unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul acestuia.
   Actiunea se petrece intr-un spatiu mioritic, cuprinzand asezarile oierilor din
toamna pana in primavara, de la sfarsitul secolului al XIX – lea, inceputul
secolului XX.
Personajul principal al operei lui Sadoveanu este Vitoria Lipan, o femeie
voluntara, munteanca, șotie de cioban si mama autoritara. Vitoria este o
femeie puternica, hotărâta sa-si găsească soţul „N-am sa mai am hodina”, sa
facă dreptate si sa-l înmormânteze creștinește. Ea este o femeie
conservatoare, respecta datinile stramosesti, tradițiile statului patriarhal si
cunoaște a citi simbolurile din lume.
Vitoria Lipan reprezintă tipul femeii voluntare, fiind „un exponent al speţei”
in raport cu lumea arhaica, dar si o individualitate, prin însușirile sale: spiritul
de răzbunare si metodele unui detectiv. Criticul G Călinescu afirma „Vitoria e
un Hamlet feminin”, pentru ca pune la cale demascarea ucigașilor la parastas,
cand reconstituie scena mortii sotului ei.
            Munteanca este o femeie hotărâta, curajoasa şi lucida. Pe drum isi
ia o pusca pe care nu ezita sa o foloseasca, iar lui Gheorghita ii da un baltag.
Aceasta are curajul de a depasi hotarul satului, in cautarea lui Nechifor, motiv
pentru care criticul Nicolae Manolescu o numeste „o femeie in tara barbatilor”.
Datorita inteligentei native si a stapanirii de sine, Vitoria reuseste sa
reconstituie drumul parcurs de Nechifor, sa afle adevărul si sa demaște
ucigasii.
            Vitoria găsește in sine puterea de a cerceta si de a gasi urmele
sotului ei, folosindu-se de inteligenta si disimulare. Spune strainilor ca il cauta
pe Nechifor care ii este dator, ca sa nu fie banuita ca are bani asupra ei
pentru a-si asigura cele necesare.
            Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor
respectul traditiilor si este refractara la noutatile civilizației „In tren esti
olog...”. Ca mama, ea ii interzice sa se indeparteze de traditie si contribuie
prin calatorie la maturizarea lui Gheorghita. In raport cu Gheorghita, tanarul
neinitiat de la inceputul calatoriei, Vitoria este initiatoarea. Deși fiul este copilul
preferat si poarta numele secret al tatălui, el constata pe drum ca mamei „i-au
crescut tepi de aricioaica”, adica a devenit aspra cu el. Initierea se face in
mod continuu si relevanta este proba coborarii in rapa „Coboară-te in râpă iți
spun!”. Initierea e incheiata la parastas, cand tanarul tine piept
criminalului si-l loveste cu baltagul, acelasi baltag care a reprezentat
arma crimei.
            Vitoria respecta obiceiurile si tradițiile. Acest fapt se remarca la
intalnirea botezului si la întâlnirea cumetriei la care ia parte. De asemenea, ea
tine seama de rânduielile si ritualul inmormantarii. Personajul complex, Vitoriei
Lipan, este realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin
caracterizare directa si indirecta, prin fapte vorbe, atitudini, gesturi, relatii cu
alte personaje, nume. Portretul fizic releva frumusețea personajului, prin
tehnica detaliului semnificativ: „Nu mai era tanara, dar avea o frumusețe
neobisnuita in privire”.
 In concluzie, munteanca Vitoria Lipan este un model de conturare a
personajului feminin in literatura noastra. Intr-o lume rurala, aceasta îşi
îndeplinește misiunea ce si-o atribuie singura. Ea da dovada de tarie de
caracter, de inteligenta si tact, manipuland fiecare situatie in favoarea ei,
pentru a-si indeplini datoria crestineasca.