ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

„FERDINAND I”

Viitorul transportului feroviar.

Tendințe globale, europene și locale

Întocmit:
Lt.ing. Iliescu Mihai
Grupa B 283
 Introducere
O ramură atât de importantă a economiei, dar în același timp și o direcție de viitor care
poate susține dezvoltarea țării și alinierea în rândul țărilor europene, sectorul transporturilor se
vede nevoit să prezinte noi perspective în ceea ce privește atât transportul de mărfuri cât și cel de
pasageri. Creșterea gradului de mobilitate a pasagerilor și a mărfurilor reprezintă un punct cheie
în dezvoltarea economică și comercială a fiecărei țări. Pe lângă acest impact la nivel
macroeconomic, nu trebuie neglijată nici bunăstarea rezidenților unei țări, care depinde într-o
proporție importantă de condițiile infrastructurii de transport de care beneficiază pentru
dezvoltarea activităților. În momentul de față statisticile arată că transportul rutier este cel care
domină piața transportului românesc, atât în ceea ce privește transportul de pasageri, cât și cel de
marfă. Cât privește transportul de pasageri, aproximativ 75% din volumul total de persone folosesc
ca principală metodă de deplasare transportul rutier, în timp ce doar 20% folosesc transportul
feroviar. Nici în ceea ce privește transportul de mărfuri, situația nu este diferită. Un raport
asemănător cu cel al transportului de pasageri poate fi observat și în sectorul transportului de
mărfuri, cu o sensibilă evoluție față de anii precedenți. Făcând un simplu exercițiu de imaginație,
este aproape imposibil să percepem o lume în care transportul feroviar ar lipsi în totalitate. Datorită
acestui lucru, o importanță aparte ar trebui să îi fie oferită, și, mai mult decât atât, găsirea și
implementarea unor tehnologii moderne care să ducă la dezvolarea acestei industrii vitale în
economia oricărei țări. Marea provocare privind dezvoltarea transportului feroviar în viitor este
fondată în jurul creării unor soluții cât mai puțin poluante, având ca principal scop reducerea
emisiilor de reziduuri, cu impact negativ pentru mediul înconjurător.

Evoluţia transportului feroviar

La nivel mondial, odată cu secolul XXI și progresul tehnologic avansat, oamenii de știință
încearcă să găsească soluții pentru transformarea infrastructurilor de transport feroviar deja
existente într-o industrie modernă și performantă. Pentru aceasta, numeroase metode revoluționare
de transport feroviar cunosc lumina zilei, de jur împrejurul mapamondului. Este binecunoscut
faptul că industria feroviară, în general, a înregistrat progrese răsunătoare în ultima perioadă.
Astăzi, exemple de trenuri care se deplasează cu viteze la care nu visam în urmă cu 20 de ani sunt
tot mai numeroare. Pragul de 300 de km/h a fost de multă vreme depășit în țări precum Japonia,
Germania, Franța, Spania, țări în care dezvoltarea acestei ramuri a fost de multă vreme prioritară
pentru prosperitatea economică. Facem referire aici la marii jucători la nivel mondial care au
înțeles de la bun început că o economie sănătoasă are nevoie de o infrastructură solidă, pe care să
se dezvolte economia țării. Schimbările de infrastructură și masivele investiții în materialul rulant,
au propulsat aceste țări la un nivel al mobililății care să le asigure o mai bună colaborare, transport
de mărfuri într-un timp record și totodată facilitarea accesului pasagerilor în diverse colțuri ale
țării. Revoluționarea transportului pe cale ferată contemporan a atins apogeul odată cu apariția
trenului cu levitație magnetică. Dacă în România anilor 2018 este nevoie de o zi pentru a parcurge
drumul între București și Satu Mare, marile puteri ale lumii folosesc încă înainte de anul 2000
trenuri Maglev cu viteze record: Mare Britanie, Germania, Japonia. Diferit de tehnologia
sistemului Maglev(tren cu levitație magnetică), în Franța s-a preferat îmbunătățirea tehnicilor
convenționale de transport feroviar, astfel încât TGV-urile franceze ating în mod obișnuit viteze
de circa 300 km/h, având infrastructuri care leagă orașe la sute de kilometri. Nu ne așteptăm ca
trenurile cu levitație magnetică să fie implementate în zilele următoare și în țara noastră, nu pentru
că nu ne-am dori acest lucru, ci pentru că ne place să fim totuși realiști. Un astfel de proiect
presupune un proiect de la zero, infrastructura existentă neputând fi folosită. Însă, asta nu ne
împiedică să găsim soluții „pe bune”, apropiate de nivelul nostru de dezvoltare. În acest scop, un
model demn de urmat ar fi cel oferit de Franța care continuă să își îmbunătăţească pe zi ce trece
infrastructura feroviară, prin investiții masive în inovații.

Imaginea sistemului feroviar în Europa și în lume

La nivel global, trenurile (fie că vorbim despre cele care transportă pasageri, sau cele
destinate transportului de marfă) devin din ce în ce mai folosite. Recentele investiții în
infrastructură și soluțiile de ultimă generație descoperite fac din acest mijloc de transport unul
indispensabil, atât în ceea ce privește transportul populației dar și al bunurilor, la nivel național cât
și internațional. Mijloc de transport folosit, așadar, la nivel mondial, trenul s-a dezvoltat
considerabil de-a lungul timpului : evoluții privind viteza de deplasare, creșterea volumului de
încărcătură pe care o poate transporta și rentabilitatea acestei soluții ca timp de exploatare a
resursei. În Europa, transportul feroviar cunoaște de mai bine de douăzeci de ani o transformare
profundă care vizează îmbunătățirea serviciilor oferite dar și expansiunea rețelei de transport. Unul
dintre marile avantaje ale dezvoltării sistemului feroviar este impactul scăzut pe care îl are asupra
mediului înconjurător (emisiile de gaze cu efect de seră, poluare, zgomot, etc). Spre deosebire de
celelalte metode de transport, cel feroviar rămâne cel preferat din punct de vedere al efectelor
adverse asupra naturii : atât transportul rutier cât și cel aerian s-au dovedit a fi cele care antrenează
cele mai mari schimbări de mediu, odată cu apariția lor. Dacă în secolul XX, transportul feroviar
era văzut ca o piață organizată sub formă de monopol public, sub impulsul Uniunii Europene,
începând cu 2007 am asistat la o schimbare de paradigmă: sistemul feroviar a devenit progresiv
unul deschis concurenței. Rezultatele acestei mișcări sunt clar în favoarea utilizatorilor acestui
mijloc de transport: creșterea concurenței a atras o creștere a productivității și a calității serviciilor
oferite, iar pe de altă parte o scădere a prețurilor plătite pentru a beneficia de acest mijloc de
transport. S-a ajuns rapid la concluzia că monopolul public este o sursă de ineficiență. Tări precum
Germania și Suedia au dovedit că odată cu creșterea concurenței, calitatea transportului feroviar a
înregistrat o creștere însemnată.

Situaţia sistemului feroviar în România

Și în România liberalizarea pieței naționale de transport feroviar și-a făcut simțită prezența,
țara noastră încercând să țină pasul cu trendul european. Din păcate, ponderea este una redusă,
doar 20% din volumul pieței de transport feroviar este deținut de către companii cu capital privat,
iar impactul acestora este resimțit doar pe anumite rute caracterizate de un flux important de
persoane. Pentru restul, compania de stat CFR deține în continuare monopolul. În momentul de
față, în România, nu se poate afirma că o viziune concretă asupra transportului feroviar ar exista,
schimbările mult prea dese care au avut loc la nivelul managementului nu au făcut decât să ducă
la pierderea unei direcții clare de evoluție. Iar când vorbim despre o industrie vitală pentru
economia țării, este de așteptat ca viziunea incoerentă privind strategia de dezvoltare a sistemului
feroviar românesc să aibă un impact puternic în dezvoltarea țării, din toate punctele de vedere.
Prioritățile stabilite pe termen scurt de către fiecare grup de decizie ajuns la putere, lipsa unei
viziuni pe termen lung, refuzul de a investi în infrastructură, ineficiența persoanelor menite să aibă
un cuvânt de spus privind rolul sistemului feroviar românesc sunt doar câțiva factori care pot
explica foarte ușor statutul actual al transportului feroviar românesc : infrastructură dezafectată,
lipsa proiectelor de reabilitare, dezinteres major privind rolul strategic al acestui segment
economic, lipsa unei viziuni coerente de lungă durată, nemulțumirea pasagerilor privind condițiile
oferite de „o călătorie cu trenul”. Din păcate pentru noi toți, oamenii din conducerea statului român
din ultimii 28 de ani nu au avut ca scop investițiile în infrastructura căilor ferate. Lispa investițiilor
în acest sector, lipsa de inițiativă privind trecerea către căi ferate electrificate, care ar coincide cu
o reducere a consumului de energie, dar și a poluării, au avut ca rezultat stagnarea acestei industrii.
Comparativ cu țările europene, România a avut cel mai mult de suferit din cauza indolenței
persoanelor din conducere. Într-un interviu pentru o publicație românească, Marius Doru, director
de marketing al IMSAT, parte a grupului francez SNEF, afirma despre acest lucru : „Este important
să se investească în electrificare. La noi, după 90 s-au făcut puține lucrări de electrificare.
Transportul pe calea ferată nu a fost clar o prioritate. În tările din vest se pune accent pe construcția
și modernizarea căilor ferate din mai multe motive: se degrevează mare parte din traficul auto, se
reduc emisiile poluante, dar și costurile de transport sunt mai mici“ Poziționarea României în
cadrul Uniunii Europene nu este deloc una satisfăcătoare. Deși ne putem mândri că deținem totuși
o rețea feroviară care face parte din primele 10 în Uniunea Europeană, problema cea mai mare a
țării noastre este interesul privind mentenanța și modernizarea acesteia. Mircea Coșea, memebru
al Parlamentului European în 2007 și profesor universitar de economie la ASE București afirma
într-un interviu pentru Ziarul Financiar în 2014 că lipsa proiectelor de modernizare, măcar a
tronsoanelor importante, aduce un mare deficit țării noastre. De asemenea, tot domnia să afirma
că : „Situaţia în care se află calea ferată a fost generată de cei care au condus-o, clienți politici, ce
au permis ca transportul feroviar să piardă și de concurență neloială, de firmele privatizate care au
preluat neloial contracte și materialul rulant de la CFR“.

Ce ne-ar putea rezerva viitorul?

Transportul feroviar reprezintă una dintre mizele viitorului, este cartea câștigatoare pe care
multe țări au jucat-o și efectele pozitive nu au întârziat să apară. Nu putem vorbi despre țări
dezvoltate, care cunosc o economie înfloritoare, fără a afirma că sistemul lor de transport feroviar
nu a avut parte de investiții. La o analiză amănunțită, este evident că una dintre rotițele dezvoltării
economice este și transportul feroviar, atât la propriu, cât și la figurat. Orice speranță de
îmbunătățire a serviciilor oferite de transportul feroviar trebuie fondată pe baza unei baze deja
solide. Cum în România, încă nu este cazul unui asemenea lucru, o reabilitare a căilor ferate deja
existente ar fi o primă importantă măsură. Este o problemă mare a transportului feroviar, dar cu
siguranță, nu este singura. Infrastructura, calea de rulare trebuie încadrate într-un proces de
reabilitare cât mai devreme posibil. Pe lângă acest prim punct, nu ar trebui omise niște investițiile
în materialul rulant: garnituri performante, moderne care să răspundă cerințelor impuse pe piață și
care să se apropie cât mai mult posibil de ceea ce observăm în țările Uniunii Europene.
Modernizarea infrastructurii ar trebui să includă, de asemenea, și modernizarea gărilor, spații care
să faciliteze accesul personelor în tranzit. O bună dotare a acestor locuri, în funcție de fluxul de
persoane care le tranzitează, se impune fără restricție. Concurența neloială ar trebui să fie uitată,
dându-se posibilitatea tuturor companiilor să fie prezente pe piață și vizibile în gările importante
ale țării (includerea mersului trenurilor într-un mod nediscriminatoriu pe același afișaj pentru toate
companiile feroviare, sisteme de ticketing moderne disponibile în gările cu flux important de
persoane, dar și posibilitatea de achiziție de bilete în format electronic). În acord cu standardele
europene în aplicare în acest moment, astfel de măsuri recomandate nu reprezintă decât un prim
pas către creșterea fluxului de pasageri, utilizatori ai sistemului feroviar. Odată asigurată o bază
sănătoasă și solidă, putem spera, mai târziu, la implementarea unor tehnologii și folosirea unor
trenuri cum marile țări folosesc la ora actuală. Însă ceea ce lipsește cu desăvârșire astăzi este un
proiect pe termen lung care să cuprindă investiții majore în sistemul feroviar, un plan bine elaborat
de reabilitare a infrastructurii existente și adevărata percepție a transportului feroviar : o alternativă
perfectă a transportului rutier, cel puțin atâta vreme cât lipsa autostrăzilor va rămâne un subiect ce
ne va măcina în continuare.