ROMÂNIA NECLASIFICAT

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplar unic

ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ ,,FERDINAND I"

Transportul de mărfuri
Infrastructura de transport în funcție de posibilități

Întocmit:
Lt.dr.ing. Daniela PULPEA

BUCUREŞTI
2022
 Moduri de transport
Ţinând cont de forma legală de transport, transportul poate fi:
• Public, înţelegând prin acesta transportul oferit de către transportatori tuturor celor
interesaţi, cu tarife prestabilite pentru diferite rute. Acest mod de transport este oferit fără
discriminare tuturor firmelor interesate;
• Contractual, acest tip de transport nu se adresează întregului public, ci diferiţilor clienţi
cu care se încheie contracte specifice de prestare a acestui serviciu;
• Special, acest tip de transport fiind specific din punctul de vedere al mărfii transportate
– pentru diferite mărfuri nu există taxe de plătit către stat;
• Privat, acest transport fiind realizat pentru şi de către compania care deţine parcul auto –
se transportă propriile bunuri, crescând astfel flexibilitatea transportului, controlul asupra acestuia,
cu posibilitatea diminuării uneori a costurilor de transport.
În funcţie de locul realizării transportului, putem vorbi de transport local, metropolitan,
naţional sau internaţional. La aceste nivele există mai multe căi de transport – infrastructură de
transport la care se poate apela:
 Infrastructura de transport utilizată în funcţie de locul realizării
transportului
De cele mai multe ori însă, transporturile sunt clasificate în funcţie de mijlocul de transport
folosit. O firmă poate alege în realizarea deplasării bunurilor dintre mai multe alternative de
transport, cât şi o combinaţie dintre acestea (transport intermodal). În principiu caracterizarea
sistemelor de transport are ca scop evidenţierea avantajelor şi dezavantajelor fiecărui mijloc de
transport în scopul alegerii celei mai bune combinaţii dintre acestea (de cele mai multe ori se
recurge la transportul intermodal), astfel încât echilibrul dintre nivelul serviciului către clienţi şi
costurile de transport să fie realizat. Caracteristicile cele mai importante ale mijloacelor de
transport ce afectează nivelul serviciului către clienţi sunt: dependenţa de caracteristicile traseului;
durata (timpul) de transport; acoperirea pieţei, manifestată în abilitatea de a realiza transportul
direct din „poartă în poartă”; flexibilitatea; volumul pierderilor, deteriorărilor şi furturilor;
abilitatea transportatorului (transportatorului) de a realiza mai mult decât un simplu serviciu de
transport, devenind un participant activ al realizării programului de marketing al firmei expeditoare
de mărfuri. Totuşi, cel mai important criteriu de alegere a modalităţii de transport este costul
activităţii de transport. În anumite cazuri alegerea mijlocului de transport este influenţat şi de
varietatea de servicii pe care transportatorii le pot oferii pentru clienţii lor, ce cuprind rezolvarea
multor probleme legate de transportul, depozitarea, întocmirea documentelor de transport, vamă şi
asigurare, servicii informatizate legate de transport.
Principalele tipuri de transport în funcţie de mijlocul de transport sunt: transportul auto
(rutier), transportul feroviar, transportul aerian, transportul pe apă şi transportul prin conducte.
Principalele aspecte urmărite în această caracterizare tipurilor de transport sunt: realizarea unui
profil al modalităţii de transport (ce mărfuri sunt transportate, pe ce distanţe, ce caracteristici au
bunurile transportate), avantajele pe care le are modul de transport în comparaţie cu celelalte,
dezavantajele, cu ce tip de transport concurează, respectiv cum poate fi îmbunătăţit (creşte
performanţa) modul de realizare al transportului.

Transportul auto (rutier)

Transportatorii rutieri asigură deplasarea a peste 75% din volumul total de transport, în
SUA acest mod de transport reprezintă 80% din totalul transporturilor.
Transportatorii rutieri sunt specializaţi în mai multe categorii:
• Transportatorii de încărcături complete (TL), înţelegând prin această denumire
transportatori pe distanţe mari;
• Transportatorii de încărcături parţiale (LTL), respectiv transportatori pe distanţe reduse;
• Transportatorii de încărcături mici – firmele de curierat de genul DHL, UPS, Fast
Courrier, Cargus. Aceşti transportatori pot fi confundaţi cu transportatorii de încărcături parţiale,
dar au anumite caracteristici specifice, inclusiv servirea directă a consumatorilor, operarea unor
linii de transport pe cale rutieră şi uneori chiar aeriană. Sunt mult mai mari decât transportatorii ce
activează pe distanţe reduse;
 • Transportatorii de containere, specializaţi în transportul containerelor de la şi la porturi
sau terminale feroviare.
În SUA transportul containerelor pe uscat este o adevărată piaţă separată de celelalte
transporturi, datorită caracteristicilor acesteia: tarife extrem de stabile, rată de câştig redusă pentru
transportatori.
O altă clasificare care se mai poate face pentru transportatorii rutieri este în funcţie de
bunurile pe care le pot transporta: ei pot fi transportatori generali (pentru orice tip de încărcătură),
transportatori specializaţi (pentru diferite categorii de mărfuri, cu dimensiuni specifice,
caracteristici specifice).
Profil: transporturi din poartă în poartă (door-to-door) pentru orice tip de încărcătură pe
distanţe mai mici de 1000 de km, folosit în distribuţia produselor la scară largă.
Avantaje:
• Flexibilitate ridicată;
• Accesibilitate datorită reţelei de drumuri dezvoltată la nivel internaţional;
• Cheltuieli reduse la punctele iniţiale şi finale ale procesului de transport, pentru operaţii
de garare, încărcare – descărcare şi livrare;
• Viteză mare de servire, siguranţă, pierderi şi pagube reduse în timpul deplasării;
• Posibilitatea transportării unor bunuri variate de la bunuri refrigerate până la utilaje,
maşini;
• Pierderi şi degradări reduse;
• Costuri reduse legate de realizarea infrastructurii – de cele mai multe ori statul este cel
care realizează infrastructura – taxele de drum putând fi considerate costuri cu infrastructura pe
care le suportă transportatorii; Dezavantaje:
• Poluarea, consumul de carburanţi ridicat raportat la cantităţile transportate;
• Influenţa vremii poate duce la dereglări serioase;
• Costuri variabile pe kilometru mai mari decât în cazul transportului feroviar datorită
existenţei unei singure unităţi de tracţiune, respectiv a unui sigur şofer; În concurenţă cu:
• Transportul pe calea ferată pentru încărcături vagonabile care sunt transportate pe distanţe
mici şi medii;
• Transportul aerian pentru încărcăturile mici de valoare pe distanţe medii. Posibilităţi de
îmbunătăţire:
• Utilizarea unor mijloace de transport mai puţin poluante, cu consum mai redus de
carburanţi;
• Transportul intermodal.
 Transportul feroviar
Acest mijloc de transport este tot mai puţin utilizat atât în România, cât şi în SUA (doar
6% din bunuri sunt transportate prin această metodă în SUA). Cu toate aceste scăderi a procentului
de mărfuri transportat, se pare că la nivel internaţional congestia din traficul de pe autostrăzi duce
la creşterea tarifelor de transport auto, reducând în acelaşi timp productivitatea orară a mijloacelor
auto. Viitorul sună bine pentru transportul feroviar. Există deja alternative de transport feroviar a
mijloacelor de transport rutier în unele ţări, România aflându-se şi ea în faţa acestui pas pentru ruta
Bucureşti-Nădlac. Marea scădere a procentajului de mărfuri transportate feroviar este prezentă la
nivel mondial, şi de cele mai multe ori este cauzată de competiţia cu mijloacele de transport rutier
şi cele aeriene. Mijloacele de transport rutier şi cele aeriene şi-au îmbunătăţit de-a lungul timpului
servirea clienţilor, în timp ce transportul feroviar a avut dintotdeauna o orientare spre reducerea
costurilor, creşterea eficienţei, chiar dacă tehnologia nu s-a modificat major în ultimii ani.
Profil: transporturi pe distanţe medii şi lungi pentru cantităţi mari, voluminoase,
vagonabile.
Avantaje:
• Costuri mai mici decât transportul rutier sau aerian;
• Costuri de operare reduse; Dezavantaje:
• Flexibilitate redusă;
• Ponderi relativ mari ale pierderilor şi degradărilor de mărfuri faţă de celelalte modalităţi
de transport;
• Timp de tranzit mai mare decât la transportul pe calea rutieră;
• Frecvenţa redusă a realizării transportului;
• Utilizarea mai redusă a mijloacelor de transport decât în transportul rutier;
• Neoferirea serviciului din poartă în poartă pentru majoritatea clienţilor;
• Costuri fixe ridicate datorită costurilor de achiziţie a echipamentelor, amenajare a
terminalelor – există la nivel internaţional acuzaţii din partea firmelor private de transport feroviar
înspre firmele de transport rutier referitoare la subvenţiile indirecte pe care statul le face în
transportul rutier prin subvenţionarea construcţiei de autostrăzi. În schimb, transportatorii
feroviari, pe lângă faptul că îşi întreţin singuri infrastructura, sunt obligaţi şi la plata de taxe pentru
utilizarea infrastructurii;
• Infrastructura învechită;
• Control redus asupra desfăşurării activităţii de transport de către expeditor sau destinatar;
• Se observă la nivel internaţional o diminuare accelerată a accesibilităţii oferite de către
sistemul de transport feroviar. Urmărind eficientizarea rutelor, transportatorii feroviari aleg să
realizeze transport de mărfuri doar pe acele rute pe care mijloacele de transport îşi au acoperită
capacitatea de transport. În acest sens, mulţi transportatori renunţă la rutele mai puţin profitabile.
În concurenţă cu:
• Transportul pe calea rutieră pentru încărcături vagonabile care sunt transportate pe
distanţe mici şi medii;
 • Transportul maritim pentru distanţe mici şi medii, încărcături mari. Posibilităţi de
îmbunătăţire:
• Combinarea cu transportul rutier pentru a oferi servicii din poartă în poartă (de exemplul
UPS (United Parcel Service) – cel mai mare utilizator al căii ferate din SUA – acest lucru este
condiţionat de dotarea terminalelor cu echipamente speciale pentru manipulare, achiziţionarea de
vagoane speciale specifice transportului containerizat;
• Utilizarea sistemelor informatice şi noilor tehnologii informaţionale pentru creşterea
controlului asupra încărcăturii;
• Utilizarea trenurilor de marfă de mare viteză (o performanţă relevantă ar fi transportul pe
ruta Paris – Londra a mărfurilor în doar 2 ore şi jumătate cu ajutorul acestor mijloace – exemplul
Eurostar;
• Subvenţionarea de către start a rutelor mai puţin rentabile, în sensul menţinerii nivelului
de accesibilitate al mijloacelor de transport feroviar.

Transportul aerian
Transportul aerian de mărfuri a fost iniţiat la începutul secolului 20 în SUA. El se manifestă
actualmente sub trei forme: transportul de corespondenţă (mail), transportul expres de coletărie
gen FedEx (nivel sporit de urgenţă, ajunge peste noapte), respectiv transportul de mărfuri generale
(actualmente în mare parte containerizat).
Transportatorii aerieni de mărfuri se pot împărţi în trei categorii:
• transportatori integraţi (numiţi şi expres, asigură transportul de mărfuri din poartă
în poartă, exemple: FedEx, DHL, UPS, TNT),
• transportatorii ce combină transportul de mărfuri cu transportul de pasageri
(contractează intermediarilor capacităţile de transport, care le vând mai departe
firmelor sau chiar persoanelor fizice),
• respectiv transportatorii aerieni de mărfuri generale (specializaţi pe transportul de
mărfuri, pot să lucreze fie prin intermediari, fie să contracteze direct capacitatea de
transport).
Profil: cantităţi mici, valoroase, transportate pe distanţe medii şi mari.
Avantaje:
• Cel mai rapid mijloc de transport;
• Siguranţă sporită;
• Costuri fixe mici de infrastructură în comparaţie cu transportul auto sau cel feroviar;
Dezavantaje:
• Costuri variabile ridicate în comparaţie cu celelalte mijloace de transport;
• Frecvenţa redusă a realizării transportului în comparaţie cu calea rutieră dacă transportul
se realizează odată cu transporturile de pasageri;
• Influenţa vremii poate duce la dereglări serioase ale traficului;
• Dependenţa de celelalte mijloace de transport pentru a se putea realiza un transport din
poartă în poartă; În concurenţă cu:
 • Transportul pe calea rutieră pentru încărcături mici care sunt transportate pe distanţe
medii şi mari;
Posibilităţi de îmbunătăţire:
• Creşterea capacităţii de transport a mărfurilor prin utilizarea aeronavelor doar pentru
transportul mărfurilor.

Transportul pe apă
Transportul este cel mai vechi mod de transport, împărţindu-se în două categorii distincte:
• transport fluvial (râuri, canale, lacuri);
• transport maritim (mări şi oceane).
Profil: pe apă se transportă semifabricate, materii prime în cantităţi mari transportabile pe
distanţe mari, încărcabile, descărcabile eficient. Acest tip de transport nu se poate realiza decât cu
suportul transportului feroviar sau al celui rutier, accesibilitatea acestuia fiind redusă.
Avantaje:
• Cel mai mic cost de transport;
• Siguranţă sporită;
• Capacitate de transport foarte mare;
• Poluare redusă.
Dezavantaje:
• Viteză de transport redusă;
• Realizarea acestui tip de transport depinde într-o măsură mai mare de factorii geografici
decât mijloacele de transport rutiere şi ferate;
• Costuri ridicate fixe;
• Frecvenţa redusă a realizării transportului în comparaţie cu calea rutieră;
În concurenţă cu:
• Transportul feroviar şi cel prin conducte;
• Transportul aerian pentru distanţe mari pentru produse finite;
Posibilităţi de îmbunătăţire:
• Dezvoltarea sistemului de canale pentru realizarea acestei modalităţi de transport din
punctul de vedere al accesibilităţii.
 Transportul prin conducte
Profil: transportă un număr limitat de produse: gaze naturale, ţiţei brut, produse petroliere,
apă, chimicale etc.
În multe ţări prin conducte se transportă şi cărbunii, care sunt transportaţi într-o pudră
amestecată cu apă, iar la destinaţie sunt readuşi la forma iniţială pentru folosire. Având în vedere
dependenţele crescânde ale ţărilor lumii de produsele energetice, conductele vor rămâne şi în
continuare o modalitate importantă de transport.

Avantaje:
• Transportul prin conducte se realizează 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, neexistând
întreruperi;
• Costuri reduse de transport (costuri iniţiale conducte, costuri utilizare);
• Siguranţă sporită;
• Pierderi şi degradări rare a materialelor transportate;
• Nu există restricţii climatice în ceea ce priveşte transportul produselor;
• Nu necesită forţă de muncă intensivă;
Dezavantaje:
• Realizarea transportului prin acest mijloc implică cele mai mari costuri fixe legate de
punerea în funcţiune (inclusiv achiziţia echipamentelor;
• Costuri ridicate pentru investiţiile iniţiale în dezvoltarea sistemului de conducte;
În concurenţă cu:
• Transportul feroviar şi cel maritim;
Posibilităţi de îmbunătăţire:
• Dezvoltarea sistemului de conducte pentru realizarea acestei modalităţi de transport.