Revendicare Imobiliara Titlu Preferabil

08-06-2004        

Apelantii-parati D si M ,pe langa critica privind buna lor credinta , sustin ca atunci cand s-a
facut compararea titlurilor trebuia sa se dea preferinta paratilor, ei fiind aceia care posedau; in
pari causa melior causa posidentis. Pe langa faptul ca aceasta teorie este aplicabila actiunii in
revendicare in situatia in care partile litigante au titluri provenind de la autori diferiti, Tribunalul
apreciaza ca instanta de fond a stabilit solutia corecta, cu singurul amendament ca nu se
compara titlurile partilor insisi, ci se compara titlurile autorilor partilor, urmand a se da castig
de cauza aceluia care a dobandit de la autorul cu un drept preferabil.
Autoarea reclamantei este D.M care a dobandit terenul prin donatie de la parinti,
construind conform autorizatiei depuse la dosar imobilul in discutie , devenind deci proprietar
prin accesiuene asupra edificiului.
Paratii au dobandit de la stat, statul deci e autorul paratilor si deci titlul statului e titlu de
comparatie. Or, cum corect s-a stabilit ca statul nu are titlu, rezulta in mod evident ca dreptul
preferabil era acela al autoarei reclamantei. (sectia a-III-a civila, decizia nr. 364 A/09.02.2006)
Asupra apelurilor civile de fata formulate de apelantii-parati si de D., S.G.M parata M.M , ca
parati D.M si D.A impotriva sentintei civile nr. 2380/10.02.1999 a Judecatoriei Sector 2,

Tribunalul a retinut urmatoarele: Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei

Sector 2 cu nr. 1856/28.01.1998, reclamanta G.A. M.M a chemat in judecata pe paratul
Consiliul General al Municipiului Bucuresti solicitand instantei prin sentinta ce o va pronunta
sa dispuna obligarea acestuia sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul situat in
Bucuresti, strada R.A, sector 2 compus din 204 m.p teren si casa (la parter o garsoniera dubla si
dependinte si 2 apartamente cu cate 2 camera si dependinte la etaj). In motivarea actinii,
reclamanta a invederat ca terenul a fost primit de autoarea sa D.A fosta I., de la parinti prin
actul de donatie , transcris sub nr. 10037/1930 la grefa Tribunalului Ilfov. Cu autorizatia de
constructie nr. 67-73/1934, autoarea sa a construit casa ,pentru ridicarea acesteia apeland la un
imprumut de la Societatea Functionarilor, ipotecand imobilul prin actul de ipoteca din anul
1950. La 20 aprilie 1950, arata reclamanta, cu incalcarea dispozitiilor art. II din Decretul
92/1950(autoarea fiind functionara) in mod ilegal imobilul a fost trecut pe lista anexa a acestui
act normativ insa pe numele altei persoane, nu al proprietarei; nationalizarea dispusa prin
Decretu 92/1950 a actionat “in personam”, autoarea sa nefiind nominalizata in lista anexa la
decret si deci statul nu are titlu pentru acest imobil. In drept au fost invocate dispoz. Art. 480
C.civ si 11/1997 Reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a soliciat introducerea
in cauza in calitate de parati pe D.M.F., D.A . S.G.M si M.M solicitand instantei ca prin sentinta
ce o va pronunta sa constate si nulitatea contractelor de vanzare incheiate intre SC D. SA (ce
urmeaza a fi citata ca parata in cauza) si paratii de mai sus sub numerele 3677/29.05.1997,
0345/24.10.1996, 692/01.11.1996; s-a solicitat nulitatea acestor contracte pentru motivul ca
statul nu a fost niciodata proprietar si urmeaza a fi avuta in vedere reaua credinta a paratilor
persoane fizice care, desi stiau ca imobilul e revendicat, nu au asteptat solutionarea si avizul
Comisiei pentru Legea 112/1995. Reclamanta si-a modificat actiunea, aratand ca actiunea in
revendicare este introdusa atat impotriva CGMB cat si impotriva paratilor care au cumparat de
la acesta. Prin sentinta civila nr. 2980/10.02.1999 Judecatoria Sector 2 a respins exceptia lipsei
calitatii procesuale active a reclamantei, a admis actiunea si a dispus obligarea paratilor sa-i lase
acesteia in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in Bucuresti, str. R.A, sector 1,
compus din teren in suprafata de 204 m.p si constructie formata din:parter-una garsoniera dubla
si-etaj-2 apartamente de doua camere ; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca imobilul nu a iesit niciodata din
patrimoniul autoarei reclamantilor,aceasta, in calitate de functionara, fiind exceptata de la
nationalizare conform art. II al Decretului nr. 92/1950, ca nationalizarea s-a facut pe numele
Stan M, acesta numindu-se la 20.14.1950 Stoica M.
Pentru revendicarea impotriva paratilor persoane fizice, care au dobandit dreptul de
proprietate asupra apartamentelor din imobil prin contracte de vanzare , instanta a procedat la
compararea titlurilor partilor: al reclamantei si al paratilor; s-a dat preferinta titlului
reclamantei , obligandu-i pe parati sa lase reclamantei imobilul in intregul sau in deplina
proprietate si posesie. Impotriva acestei sentinte au formulat apel paratii S.D si S.G.A(la
18.03.1999) , M/M (l a08.03.1999) si D.M si D.A (la 08.03.1999) toate apelurile fiind declarate
si motivate in termen. Apelantii parati S.D si S.G., in motivele lor de apel critica sentinta
instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie, in sensul ca nu s-a constatat incidenta
incauza a art.1898 C.civ care ocrotese buna credinta, iar CGMB avea toate insusirile cerute de
lege pentru a le transmite proprietatea in mod valabil; chiar daca statul a fost de rea credinta la
intocmirea listelor anexa, a operat in favoarea statului prescriptia achizitiva de 30 de ani;
reclamanta nu a aratat ce tip de nulitate invoca; reclamanta nu a reusit sa faca dovada relei lor
credinte la incheierea contractului de vanzare-cumparare, deoarece nu exista promovata o
actiune in revendicare la momentul la care ei au cumparat; conform art. 2 din legea nr.
112/1995 , lege speciala in aceasta materie, se deroga de la dreptul comun-art. 480 C.civ,
reclamanta fiind indreptatita numai la despagubiri. In motivele lor de apel apelantii parati D.M
si D.A critica sentinta instantei de fond din urmatoarele puncte de vedere: instanta nu a tinut
cont de faptul ca ei sunt cumparatori de buna credinta, deoarece la data incheierii contractelor
lor de vanzare cumparare reclamanta nu promovase actiune in revendicare; pe de alta parte ,
avand in vedere ca in speta titlurile de proprietate de comparatie provin de la autori diferiti
trebuia a se da preferinta paratului deoarece deoarece se afla in posesia lucrului chiar instanta de
fond mentinand posibilitatea titlurilor lor de proprietate;instanta de fond in mod gresit a respins
exceptia calitatii procesuale active, deoarece aceasta nu a facut dovada ca este mostenitoarea
proprietarei S.M , ca aceasta nu este fiica naturala a lui D.M si prin urmare nu poate s-o
mosteneasca. Motivele de apel ale apelantei-parate M.M sunt aceleasi cu ale apelantilor-parati
D. astfel incat nu se mai impune a fi reluate. Sursa: Culegere de practica judiciara in materie
civila a Tribunalului Bucuresti 2000-2003, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004.

Rezolvare:

Apelurile formuate sunt nefondate. Analizand materialul probator administrat in cauza, sentinta
apelata prin prisma celor trei randuri de motive de apel formulate, Tribunalul a constat
urmatoarele: Un motiv comun celor trei apeluri este buna-credinta a apelantilor la dobandirea
apartamentelor prin contracte de vanzare-cumparare potrivit Legii 112/1995, intarita de faptul
ca la data executarii actelor nu exista actiune in revendicare pe rol a reclamantei pentru
redobandirera proprietatii. Aceasta critica nu este fondata si de altfel este fara relevanta in cauza
, fata de modificarea actiunii reclamantei in ce-i priveste pe paratii –apelanti si anume din
actiune in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare(fila 23) in actiune
in revendicare(fila 49 dosar). De altfel nu se poate sustine ca buna lor credinta nu a fost
dovedita de vreme ce contractele lor valabil incheiate au fost avute in vedere de instanta fodului
la compararea partilor. Reclamantii parati S sustin ca daca statul a fost de rea-credinta, a
dobandit totusi dreptul de proprietate prin prescriptia achizitiva timp de 30 de ani. Ori de esenta
prescriptiei achizitive este tocmai buna credinta in exercitarea posesiei; in nici un caz institutia
de drept invocata nu este aplicata spetei, statul invocand un titlu, iar nu o posesie ca stare de
fapt, cum e reglementata in dreptul nostru. Problema nulitati contractelor nu a mai fost invocata
de reclamanta si deci nu a facutr obiectul analizei pentru pronuntarea solutiei de catre instanta
de fond pentru cauzele aratate mai sus, adica datorita convertirii actiunii in nulitatea
contractelor intr-o actiune in revendicare. Aprecierea apelantilor S. ca in speta ar fi aplicaat
legea speciala , legea 112/1995 si ca reclamanta nu ar avea decat un drept la despagubiri pentru
un imobil este complet eronata, tocmai pentru ca domeniul de aplicare al Legii 112/1995 este
acela al imobilelor preluate de stat cu titlu, fiind deci exclusa aplicarea acestui act normativ in
ceea ce o priveste pe reclamanata, instanta fondului in mod corrct stabilind ca imobilul a fost
preluat fara titlu. Apelantii-parati D. si M pe langa critica privind buna lor credinta analizata
mai sus, sustin ca atunci cand s-a facut compararea titlurilor trebuia sa se dea preferinta
paratilor, ei fiind aceia care posedau; in pari causa melior causa posidentis. Pe langa faptul ca
aceasta teorie este aplicabila actiunii in revendicare in situatia in care partile litigante au titluri
provenind de la autori diferiti , Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a stabilit solutia corecta,
cu singurul amendament ca nu se compara titlurile partilor insisi , ci se compara titlurile
autorilor partilor, urmand a se da castig de cauza aceluia care a dobandit de la autorul cu drept
preferabil. Autoarea reclamantei este D.M care a dobandit terenul prin donatie de la parinti,
construind conform autorizatiei depuse la dosar imobilul in discutie, deveninid deci proprietar
prin accesiune asupra edificiului. Paratii au dobandit de la stat,statul e deci autorul paratilor si
deci titlul statului era titlu de comparatie. Or, cum corect s-a stabilit ca statul nu are titlu, rezulta
in mod evident ca dreptul preferabil era al autoarei reclamantei. Deci se compara “o lipsa titlu”
cu un titlu raportat la calitatea procesuala activa a reclamantei, aceasta fiind pe deplin dovedita
in cauza cu certificatul de mostenitor, iar considerartiile apelantilor parati sunt inlaturate prin
aceea ca reclamanta si-a mostenit tatal, iar acesta anterior mostenise pe sotia sa D.M. asadar,
vocatia succesorala a reclamantei se apreciaza in functie de D.c , tatal sau firesc, iar acesta
mostenindu-si sotia este evident ca a transmis prin mostenire fiicei sale ceea ce el insusi
dobandise anterior. Avand in vedere toate cele de mai sus, Tribunalul a apreciat nefondate toate
cele 3 apeluri si in conformitate cu art. 296 c. pr. Civ a hotarat respingerea lor. S-a luat act ca nu
s-au solicitat cheltuieli de judecata. Sursa: Culegere de practica judiciara in materie civila a
Tribunalului Bucuresti 2000-2003, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004.

REVENDICARE IMOBILIARA. COMPARAREA TITLURILOR

13-03-2001         Tipareste        Trimite prin email

In speta de fata , reclamantii au dovedit ca autorul lor a avut un drept preferabil, facand dovada
ca a dobandit prin actul de vanzare-cumparare nr. 4919/1937 de la S.L.P. in timp ce titlul de
proprietate al paratei D.M provine de PMB care nu avut un titlu valabil de proprietate, potrivit
sentintei civile nr. 1907/1999 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti. Toate ctiticile
facute de apelantii-reclamanti referitor la retinerea bunei-credinte de catre prima instanta in
favoarea intimatei-parate nu vor fi luate in seama deoarece acest principiu apara pe cumparator
intr-un proces prin care s-a solicitat nulitatea contractului de vanzare- cumparare, si dupa cum
se observa, prin cererea de apel, apelantii-reclamanti au solicitat admiterea actiuniii si obligarea
paratilor sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul in litigiu , prin compararea titlurilor.
(sectia a-IV-a civila, decizia nr. 674 A/13.03.2001)

Rezolvare:

Prin cererea inregistrata sub nr. 19532/1999 Judecatoria Sector 1 Bucuresti , reclamantii D.V si
D.C.G.I au chemat in judecata pe parata D.M solicitand instantei ca prin hotararea ce va
pronunta sa dispuna obligarea paratei sa-i lase indeplina proprietate si linistita posesie
apartamentul nr. 4 situat in str. M., nr. 22, et. 1, sector 1, cu cheltuieli de judecata. La data de
04.02.2000 reclamantii si-au precizat cererea in sensul ca solicita judecarea cauzei in
contradictoriu si cu S.C. H.N.S.A si CGMB, precum si constatarea nulitatii absolute a
contractului de vanzare-cumparare 1820/25970/17.01.1997 incheiat intre S.C. H.N si parata
D.M. Prin sentinta civila nr. 1662/29.09.2000 Judecatoria Sector 1 Bucuresti a respins actiunea
formulata de reclamanti impotriva paratilor. Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a
retinut ca actiunea este neitemeiata intrucat imobilul in litigiu a fost restituit reclamantilor prin
sentinta civila nr. 1907/1999 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti. Contractul de
vanzare-cumparare incheiat intre PMB-S.C.H.N S.A in calitate de vanzator si parata D.M in
calitate de cumparator a fost incheiat la data de 17.01.1997, iar la acea data bunul nu era
litigios, deci cumparatorul era de buna –credinta. Impotriva acelei sentinte civile , reclamantii
au formulat apel, solicitand schimbarea in tot a acesteia, admiterea actiunii si obligarea
paratilor-intimati sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in str. M., nr.
22, ap. 4. et. 1, sector 1, motivand ca: -prima instanta a retinut in mod gresit buna -credinta a
chiriasei cumparatoare de la stat deoarece contractul de vanzare cumparare s-a incheiat in timp
ce pe rolul Judecatoriei Sector 1 Bucuresti se afla dosarul nr. 478/1995. Ulterior s-a format
dosarul nr. 20582/1998 in care s-a dat sentinta civila nr. 1907/1999 prin care s-a stabilit cu
putere de lucru judecat ca trecerea imobilului in proprietatea statului s-a facut fara titlu. Mai
mult, prima instanta nu a luat in considerare notificarea nr. 7276/1996 la S.C. H.N. S.A.
Apelantii au mai aratat ca, din moment ce contractul de vanzare-cumparare nu a avut niciodata
un titlu valabil de proprietate, el nu putea instraina valabil imobilul catre parata D.M. S-a mai
sustinut ca a foct incalcata interdictia prevazuta prevazuta de art. 3 din H. 117/1996 a C.M.B de
aplicare a legii nr. 112/1995 care prevedea ca in dosarele aflate in curs de solutionare, fostele
ICRAL-uri nu vor intocmi acte de vanzare-cumparare pana la clarificarea situatiei juridice a
acestora. Mai mult, Codul Civil se refera la buna credinta numai in ceea ce priveste prescriptia
achizitiva, astfel incat parata-intimata nu poate invoca in apararea sa buna credinta, astfel cum
gresit a retinut instanta de fond. -prima instanta nu s-a pronuntat in motivarea hotararii pe
aspectul lipsei mandatului special la incheierea dintre parata S.C. H.N. S.A si parata D.M a
mandatarului din partea mandantei PMB. -sentinta civila pronuntata este nula si pentru ca la
data pronuntarii ei presedinta completului era suspendata. Tribunalul analizand apelul constata
ca acesta este fondat avand in vedere urmatoarele: Apelantii reclamanti au cumparat imobilul
situat in str. M., nr.22, sector 1 de S.L.P prin actul autentic de vanzare-cumparare autentificat
sub nr. 4919/1937. Prin sentinta civila nr. 1907/04.02.1999 Judecatoria Sector 1 Bucuresti a
admis cererea reclamantilor in contradictoriu cu CGMB si a dispus obligarea acesteia sa-i lase
in deplina proprietate si posesie imobilul situat in str. M, nr. 22, sector 1 compus din teren de
362 m.p si o casa formata din 2 corpuri –corp A compus din subsol, parte si etaj si corp B-
parter. Pentru apartamentul nr.4 situat la etajul 1 al imobilului mentionat s-a incheiat al
17.01.1997 un contract de vanzare-cumparare intre S.C. H.N. S.A reprezentand PMB si parata
D.M. Literatura de specialitate si practica judiciara au concretizat cateva principii care se aplica
in solutionarea cazurilor de speta privind revendicarea imobiliara. Astfel, s-a apreciat ca in
situatia in care ambele parti au titluri de proprietate care provin de la autori deosebiti, trebuie sa
se recurga la comparea drepturilor autorilor de la care provin cele 2 titluri,urmand sa castige
acea parte care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil, sarcina probei ca autorul
sau a avut un drept preferabil revine reclamantilor. In speta de fata, reclamantii au dovedit ca
autorul lor a avut un drept preferabil , facand dovada ca a dobandit prin actul de vanzare-
cumparare nr. 1919/1937 de la S.L.P., in timp ce titlul de proprietate al paratei D.M provine de
PMB care nu a avut un titlu valabil de proprietate conform sentintei civle nr. 1907/1999
pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti. Toate criticile facute de apelantii-reclamanti
referitor la retinerea bunei- credinte de catre prima instanta in favoarea intimatei-parate nu vor
fi luate in seama deoarece acest principiu apara pe cumparator intr-un proces prin care s-a
solicitat nulitatea contractului de vanzare-cumparare, si dupa cum se observa ,prin cererea de
apel apelantii reclmanti au solicitat admiterea actiunii si obligarea paratilor sa-i lase in deplina
proprietate si posesie imobilul in litigiu,prin compararea titlului. Potrivit art. 1536 C. civil
mandatul conceput in termeni generali cuprinde numai actele de dispozitie iar cand e vorba de
instrainare, mandatul trebuie sa fie special. Apelantii reclamanti nu au facut dovada ca acest
mandat este general. Ei nu se pot apara in sensul ca nu sunt in posesia acestui contract de
mandat deoarece ar fi putut cere infatisarea lui, potrivit art. 172 sau art. 175 c. pr. Civ. Pentru
aceste considerente ,al doilea motiv de apel este nefondat. Nefondat este si al treilea motiv de
apel avand in vedere ca presedinta completului a fost delegata la alta instanta incepand cu
01.10.2000, deci ulterior pronuntarii hotararii, neputandu-se spune ca a afectat prezenta cauza.
In consecinta, in temeiul art. 296 c. pr. Civ cu referire la art. 480 c. civ.,tribunalul va admite
apelul, va schimba in tot sentinta civila apelata in sensul admiterii actiunii, si obligarea paratei
la lasarea in deplina proprietate si posesie a imobilului apartament nr. 4 situat in Bucuresti, str.
M, nr. 22, et. 1, sector 1. Sursa: Culegere de practica judiciara in materie civila a Tribunalului
Bucuresti 2000-2003, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004.

FOND FUNCIAR. NULITATE TITLU DE PROPRIETATE

16-08-2000         Tipareste        Trimite prin email

Nu exista nici o dovada a incalcariii normelor legale prin reconstituirea titlului de proprietate in
favoarea intimatului , Comisia locala putand face repunerea in posesie si pe alte amplasamente
decat cele initiale, cu atat mai mult cu cat autorul intimatului a avut teren pe care in prezent se
afla o constructie de utilitate publica, neputand fi restituit in materialitatea sa. Comisia pentru
aplicarea fondului funciar are competenta de a reconstitui dreptul de proprietate asupra
terenuluii si in caz de imposibilitate de restituire poate acorda in compensare teren pe un alt
amplasament,precum cazul in speta, din terenul pe care aceasta il are la dispozitie. Nu constituie
motiv de nulitate nici folosinta de catre apelanta a terenului timp indelungat , nici investitiile
efectuate de aceasta pe teren. (Sectia a III a civila, decizia nr. 1648 A/16.08.2000)

Rezolvare:

Prin cererea inregistrata la 14.05.1996, reclamanta N.D a solicitat , in contradictoriu cu Primaria

Otopeni sa se constate ca este proprietar exclusiv a terenului din str. F. nr. 15 Comuna Otopeni,
prin efectul uzucapiunii de 10 ani. Prin sentinta civila nr. 2579/01.06.1996 a fost respinsa ca
neintemeiata cererea, sentinta fiind atacata cu apel iar prin dec. civ.86A/20.01.1997 Tribunalul
Bucuresti –Sectia a IV a civila, in dosarul 832/1996 a fost admis apelul, desfiintata sentinta
civila si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante. In fond, dupa casare, cauza a fost
stramutata la Judecatoria Sectorului 4, iar la 06.05.1998 a formulat cerere de interventie in
interes propriu G.S prin care se solicitase a se constata ca el este proprietarul terenului.
Judecatoria Sectorului 4, in dosarul nr. 8869/1997, a pronuntat sentinta civila nr.
10670/11.11.1999 prin care s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei
Comunei Otopeni, s-a respins cererea principala formulata de reclamanta , a fost admisa cererea
de interventie in interes propriu, s-a constatat calitatea de proprietar exclusiv a intervenientului
asupra terenului, a fost respinsa cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 13253/1994 s-a
respins cererea de chemare in judecata a altei persoane, formulata de reclamanta precum si
cererea de chemare in garantie a Comisiei Judetului Ilfov, cu obligarea reclamantei la cheltuieli
de judecata. Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a avut in vedere neindeplinirea
conditiilor uzucapiunii scurte, nefiind facuta dovada existentei justului titlu, iar acesta nu
indeplineste conditiile art. 1847 C.civ., reclamanta fiind un simplu detentor precar. De
asemenea nu sunt indeplinite conditiile privind constatarea nulitatii titlului de proprietate
solicitata de reclamanta, nici situarea terenului in intra sau extravilan, nici investitiile efecuate
de reclamanta pe teren neputand fi cauza a nulitatii. Impotriva acestei sentinte a declarat apel
reclamanta, care critica hotararea instantei de fond pentru aprecierea gresita a probelor din care
rezulta incalcarea dispozitiilor Legii 18/1991, fiind reconstituit dreptul de proprietate in
favoarea intimatului pe terenul pentru care ea, apelanta, avea un drept de folosinta. In
consecinta, apelanta solicita admiterea apelului, sa se constate nulitatea titlului de proprietate
emis pe numele intimatului. Analizand probele administrate si sentinta civila atacata prin
prisma motivelor invocate, tribunalul constata ca apelul este nefondat. Nu exista nici o dovada a
incalcarii normelor legale prin reconstituirea titlului de proprietate in favoarea intimatului,
Comisia locala putand face repunerea in posesie si pe alte amplasamente decat cele initiale, cu
atat mai mult cu cat autorul intimatului a avut teren pe care in prezent se afla o constructie de
utilitate publica, neputand fi restituit in materialitatea sa. Comisia pentru aplicarea fondului
funciar are competenta de a reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului si in caz de
imposiblitate de restituire poate acorda in compensare teren pe un alt amplasament, precum
cazul in speta, din terenul pe care aceasta il are la dispozitie. Nu constituie motiv de nulitate nici
folosinta de catre apelanta a terenului timp indelungat, nici investitiile efecuate de aceasta pe
teren. Respingand actiunea reclamantei, instanta de fond a pronuntat o hotarare temeinica si
legala pe care tribunalul, in conformitate cu dispozitia art. 296 C.pr.civ. o mentine, prin
respingerea apelului. Sursa: Culegere de practica judiciara in materie civila a Tribunalului
Bucuresti 2000-2003, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004.

Legea 18 din 1991 revendicare si granituire

19-04-2004         Tipareste        Trimite prin email

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCURESTI Sentinta civila nr. 5655 Sedinta publica din
03.06.2005 Instanta compusa din: Presedinte: Alina Ionela Cotorogea Grefier: Elena Horhat Pe
rol solutionarea cauzei civile de fata privind pe reclamantul PM in contradictoriu cu paratul CG,
avand ca obiect “revendicare+granituire”. Dezbaterile in fond si concluziile partilor au avut loc
in sedinta publica din data de 23.05.2005, fiind consemate in incheierea de sedinta de la acea
data, parte integranta a prezentei hotarari, cand instanta , pentru a da posibilitatea reclamantului
sa depuna concluzii scrise si avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la
30.05.2005 si apoi la 03.06.2005, hotarand urmatoarele: INSTANTA Deliberand asupra cauzei
civile de fata, constata urmatoarele: Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de
19.04.2004 sub nr. 6389/2004, reclamantul PM, a chemat in judecata pe paratul CG, solicitand
ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat paratul sa ii elibereze si sa ii lase in deplina si
linistita proprietate si posesie terenul in suprafata de 1114,72 mp, situat in Bucuresti, STR , nr.
35, sector 1. In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin Titlul de proprietate
nr.20624/04.12.2000, s-a restituit in proprietatea sa ,precum si a numitilor PS, PB , PT, SM ,
IC , terenul in suprafata de 3,3045 ha, repectiv 33.045 mp, situat in Bucuresti, srt. .... nr. 18,
sector 1, acest teren fiind revendicat de reclamant si de susnumitii in baza actului de partaj si
ascendent nr. 16090/07.06.1947, prin care bunicii prof. CT si AP le-au lasat in deplina
proprietate si posesie acest teren. A mai arata reclamantul ca la data de 02.02.2001 au fost pusi
in posesie asupra acestui teren, de catre Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991, facandu-se
totodata si parcelarea terenului, in trei parcele, din care parcela III a revenit reclamantului , cu o
suprafata de 12.217,86 mp. De asemenea, a precizat reclamantul ca prin certificatul nr.
6660/6662/6664/26.04.2003, eliberat de Primaria Municipiului Bucuresti, Directia Patrimoniu,
Evidenta Proprietatii, Cadastru, parcelei lui i s-a atribuit adresa postala provizorie STR...nr. 35,
sector 1, insa, incercand sa se efectueze masuratorile cadastrale asupra terenului proprietatea sa
in vederea intabularii proprietatii in Cartea Funciara a Sectorului 1, a descoperit ca nu le poate
efectua pentru intreaga suprafata a acestui teren, deoarece pe latura de vest a acestuia, ce are
iesire catre strada ...., o suprafata de 1114,72 mp este ocupata abuziv de paratul CG S-a
mentionat de catre reclamant ca desi a incercat prin demersuri directe sa afle cu ce titlu ii ocupa
paratul terenul, a intampinat din partea acestuia o permanenta lipsa de comunicare. Prin urmare,
a solicitat reclamantul eliberarea terenului in suprafata de 1114,72 mp situat in STR..., nr. 35,
sector 1, cu iesire pe latura de vest la str. ... nr. 2, sector 1,prin evacuarea paratului de pe terenul
proprietatea reclamantului,pentru lipsa de titlu a acestuia ,precum si obligarea paratului sa ii
lase in deplina si linistita proprietate si posesie acest teren. In drept, actiunea a fost intemeiata
pe dispozitiile art. 480 C.civ. In dovedire, s-a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul si
proba testimoniala, fiind depuse la dosar, in copii semnate pentru conformitate cu originalul,
urmatoarele inscrisuri: procesul verbal al Subcomisiei de Aplicare a Legii 18/1991 nr.
1525/20624/02/02.2001, titlul de proprietate nr. 20624/1 din 04.12.2000 eliberat de Prefectura
Municipiului Bucuresti, certifcatul nr. 6660/6664/26.04.2002 emis de P.M.B-Directia
Patrimoniu, Evidenta Proprietatii , Cadastru(f.5-9). Prin intampinare formulata in cauza si
depusa la dosar la data de 05.05.2004(f.12)paratul a solicitat respingerea actiunii reclamantului
ca nefondata, intrucat imobilul este vandut de 50 de ani, respectiv din 1954, paratul stapanindu-l
din 1969 cand l-a cumparat cu chitanta, atat el cat si proprietarul anterior nefiind deranjat de
nimeni in acest interval de 50 de ani. De asemenea, s-a aratat de catre parat ca prin sentinta
civila nr. 642 din 20.01.1998 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a constatat ca terenul situat
in Bucuresti, in supafata de 4100 mp pe care se afla un grajd pentru cresterea animalelor si se
cultiva pomi fructiferi, are urmatoarele vecinatati: Nord ....; Est ......; Sud .....; Est ....... Au fost
depuse la dosar de catre parat, in copie, sentinta civila nr. 642/20.01.1998 pronuntata de
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 17820/1996, schita teren, certficatul nr.
88428/31.05.2002 emis de Directia Impozite si Taxe Locale Sector 1, chitanta de plata a
impozitului nr. 6784428 din 28.04.2004(f.13-18). La termenul de judecata de la 31.05.2004,
reclamantul a depus o precizare a cererii de chemare in judecata(f.21) prin care a aratat ca
solicita revendicarea terenului in suprafata de 1114,72 mp, situat in Bucuresti, STR...nr. 35,
sector 1, aflat in posesia abuziva a paratului CG, granituirea acestuia in functie de titlurile de
proprietate detinute de catre parti, precum si evacuarea paratului de pe teren. S-a invederat de
catre reclamant ca prin actul de partaj si ascendent nr. 16090/07.06.1947, ulterior, in timpul
regimului comunist, terenul fiind nationalizat, trecand astfel in proprietatea statului. Totodata s-
a precizat ca paratul prezinta o actiune in uzucapiune, in care incearca sa arate ca detine in
proprietate 4.100 mp situati la adresa str. ....2B, sector 1 prin justa si dreapta cumparare, insa
sentinta civila nr. 642/20.01.1998 pronuntata de Judectoria Sectorului 1 Bucuresti , care a
analizat superficial probatoriul din respectivul dosar, nu precizeaza vecinatatile cu lungimea
laturilor detinute de parat, astfel ca se contesta de catre reclamant atat dreptul de proprietate al
paratului care nu este concretizat prin acte translative de proprietate, cat si modalitatea de
delimitare a proprietatii, paratul extinzandu-si proprietatea si asupra terenului reclamantului,
profitand de lipsa adevaratului proprietar. A aratat reclamantul si faptul ca pana in prezent nu
exista o limita legala intre proprietatea sa si cea a paratului. S-a evaluat provizoriu valoarea
terenului revendicat la suma de 50.000.000 lei. In dovedirea actiunii, legal timbrate, a solicitat
reclamantul proba cu inscrisuri, proba testimoniala, interogatoriul si expertiza tehnica in
constructii. La termenul de judecata de la 28.03.2005 a fost depusa de catre reclamant o noua
precizare(f. 78) , in sensul ca revendicarea terenului o solicita prin comparatie de titluri,
apreciind ca titlul sau dateaza inca din 1947, cand bunicii i-au lasat terenul in cauza, prin act de
partaj ascendent, fiind astfel mai bine caracterizat in comparatie cu cel al paratului, obtinut
printr-o uzucapiune contestata. Prin urmare, fata de titlul de proprietate al reclamntului , ce
dateaza inca din 1947, nu poate fi opusa mai puternic o posesie prelungita. A solicitat prin
urmare reclamantul obligarea paratului sa ii lase in deplina proprietate si posesie terenul in
suprafata de 1114,72 mp, situat la adresa STR...nr. 35, sector 1,precum si granituirea terenului
detinut de reclamant de terenul paratului. Sub aspectul probatoriului, au fost incuviintate si
administrate pentru ambele parti proba cu inscrisuri, iar pentru reclamanta si proba cu expertiza
tehnica specialitatea topografie, fiind depuse la dosar de catre reclamant inscrisuri (f. 60-75, 80-
92),precum si raportul de expertiza topografica nr. 1473/28.02.2005 intocmit de expert tehnic
OV(f. 48-55), completat (f.97-101). Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine
urmatoarele: Potrivit titlului de proprietate eliberat de Prefectura Municipiului Bucuresti la data
de 04.12.2000 cu nr. 20624/1(f.7) prin Ordinul Prefectului nr. 1525 din 04.12.2000, in
conformitate cu prevederile art. 41 al. 2 din Legea 18/1991 republicata si art. 34 din Legea nr.
1/2000, s-a trecut , in indiviziune, in proprietatea reclamantului PM, terenul situat in Bucuresti,
str. ..... nr. 18, sector 1, in suprafata de 3,3045 ha. Ulterior, prin procesul verbal nr.
1525/20624/02.02.2001 incheiat de Subcomisia de Aplicare a Legii nr. 18 /1991 republicata
–Primaria Sectorului 1 (f. 5-6), reclamantul a fost pus in posesie pentru parcela III in suprafata
de 12.217,8619 mp. Insa, potrivit certificatulii nr. 6660/6662/6664/26.04.2002 emis de P.M.B-
Directia Patrimoniu, Evidenta Proprietatii, Cadastru-Serviciul Nomenclatura Urbana(f.9) prin
care s-a atribuit provizoriu adresa postala parcelei III de teren detinuta de catre reclamant,
respectiv nr. 35 pe STR..., sector 1 Bucuresti, o portiune a acestei parcele se suprapune cu
imobilul cu nr. 1-33 pe STR..... De asemenea, aceasta suprapunere a fost constatata si la
momentul intocmirii documnetatiei topografice pentru obtinerea numarului cadastral provizoriu
pentru terenul din Bucuresti, sector 1, str. .... nr. 35(f. 67-75),prin Incheierea nr. 15491, dosar
nr. 15491/5.12.2002 al Biroului de Carte Funciara-Judecatoria Sectorului 1(f.66) fiind intabulat
in CFI 31580 in favoarea reclamantului dreptul de prorietate asupra imobilului situat in str. .....,
nr. 35, cu nr. cadastral 13959/1, doar cu privire la suprafata de 8.361, 78 mp. Potrivit sentintei
civile nr. 642/20.01.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.
17820/1996, definitiva prin decizia civila nr. 1805/A/24.02.1998 a T.M.B-Sectia a IV a Civila,
investita cu formula executorie si inscrisa in registrul de transcriptiuni sub. Nr. 10863/5.08.1998
(f.15-15) s-a admis actiunea formulata de reclamantul CG-paratul in prezenta cauza-in
contradictoriu cu paratul SC si s-a constatat ca reclamantul este proprietarul terenului situat in
Bucuresti, str. .... nr. 2 B, Cartier Diaconeasa, sector 1, in suprafata de 4.100 m.p., pe care se
afla un grajd pentru cresterea animalelor si se cultiva pomi fructiferi, cu urmatoarele vecinatati:
Nord ....; Est ....; Sud .....; Est str. ..., prin uzucapiunea de 30 de ani, implinita prin jonctiunea
posesiilor. Conform raportului de expertiza topografica nr. 1437/28.02.2005, completat,
intocmit de expert tehnic OV(f. 48-55, 97-101) in urma identificarii terenurilor detinute de parti
conform inscrisurilor depuse la dosar si a masutarorilor efectuate , s-a constatat ca proprietatea
reclamantului se suprapune cu cea a paratului pe o suprafata de 1.114, 72 mp, corespunzator
punctelor 2-5-4-3-2 din planul de situatie anexa la raport. Prin actiunea ce face obiectul cauzei
de fata, astfel cum a fost modificata si precizata, s-a solicitat de catre reclamant obligarea
paratului sa ii lase in deplina proprietate si posesie terenul in suprafat de 1.114,72 mp, situat la
adresa: ....nr. 35, sector 1,precum si granituirea terenului detinut de reclaamant de terenul
paratului. Actiunea in revendicare este acea actiune reala pornita de proprietarul neposesor
impotriva posesorului neproprietar , constituind cel mai energic mijloc de aparare a dreptului de
proprietate deoarece titlularul sau, pe langa recunosterea dreptului, pretinde si restituirea
bunului. In cazul in care paratul invoca, la randul sau, un titlu de porprietate, revine instantei
sarcina de a compara titlurile opuse de parti, astfel cum s-a solicitat si de catre reclamant,
dansu-se preferinta aceleia ce are un titlu mai caracterizat. In cauza, fata de titlurile de
proprietate ale partilor instanta este tinuta a proceda la compararea acestora si a le analiza fata
de situatia in care, atat reclamantul cat si paratul detin titluri de proprietate ce provin de la autori
diferiti, fiind de principiu ca va avea castig de cauza cel al carui titlu este mai preferabil.
Preferabilitatea uneia sau alteia dintre titlurile partilor litigante in actiunea in revendicare se va
stabili ca urmare a compararii titlurilor prin prisma drepturilor avute de autor. Cercetand titlul
de proprietate al reclamantului, se constata a acesta este reprezentat de titlul de proprietate
eliberat de Prefectuta Municipiului Bucuresti la data de 04.12.2000 cu nr. 20624/1 in
conformitate cu prevederile art. 41 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata si art. 34 din Legea
nr. 1/2000, imprejurare fata de care in cauza nu prezinta relevanta modalitatea de preluare
anterioara de catre statul roman a terenului in litigiu. Cat priveste titlul de proprietate invocat de
catre parat in aparare in cauza, se retine in raport de sentinta civila nr. 642/20.01.1998 ca
dreptul de proprietate al acetuia este dovedit in md absolut si deplin prin faptul posesiei
neintrerupte, timp de peste 30 de ani, incepand cu anul 1969 , si devenind astfel, retroactive,
opozabil erga omnes, deci si reclamantului , conditiile uzucapiunii fiind indeplinite si fata de
acesta. Este adevarat ca sentinta civila mentionata nu a fost pronuntata in contradictoriu cu
reclamantul , insa este unanim admis in doctrina si practica judiciara faptul ca opozablitatea fata
de terti a unui act sau fapt juridic ce constituie titlu de proprietate ori a unei hotarari
judecatoresti nu este contrazisa de relativitatea efectelor acestora ,in sensul producerii efectelor
numai fata de partile la care se refera. Astfel, principiul relativitatii efectelor nu este incalcat
prin invocarea titlului fata de o terta persoana, in speta fata de reclamant, proprietar neposesor ,
caruia i se opune hotararea juecatoreasca prin care s-a constatat dobandirea de catre paratul
posesor a dreptului de proprietate asupra terenului, prin uzucapiune. Argumentul in acest sens
este dat de faptul ca cel ce opune titlul de proprietate nu tinde la recunosterea unei obligatii in
sarcina tertului, obligatie avand ca temei hotararea judecatoreasca infatisata, ci, dimpotriva,
drepturile si obligatiile nascute din aceasta profita, respectiv incumba tertilor. Insa, actul sau
faptul juridic ca titlu de proprietate este opozabil oricarui tert in sensul ca acesta nu poate ignora
prezumtia relativa de proprietate degajata in favoarea persoanei care il invoca, dar poate
rasturna aceasta prezumtie, inclusiv prin invocarea unui titlu propriu de natura sa genereze o
prezumtie de proprietate , relativa la randul sau, cum in cauza se retine ca a si procedat
reclamantul. Instanta nu poate retine insa sustinerile reclamantului in sensul ca titlul sau de
proprietate il constituie actul de partaj si ascendent autentificat sub nr. 25100/07.06.1947 de
Tribunalul Ilfov-Sectia Notariat si transcris sub nr. 16090/07.06.1947(f. 60-62), prin care
bunicii sai, prof CT si AP, i-au lasat in deplina proprietate si posesie terenul incauza. Este
adevarat ca astfel cum s-a constatat prin expertiza efecuata in cauza, completata, limitele
suprafetei de teren trecute in proprietatea reclamantului conform titlului de proprietate nr.
20624/1/04.12.2000 si procesului cerbal de punere in poseie sunt aceleasi cu cele mentionate in
actul de partaj si ascendent, in mod logic insa fata de dispozitiile Legii nr. 18/1991 republicata
si ale Legii nr. 1/2000. Dar , reconstituirea dreptului de proprietate in conditiile art.41 al. 2 din
Legea nr. 18/1991 republicata si art. 34 din Legea nr. 1/2000, vizeaza exclusiv situatia
terenurilor intrate in proprietatea staului, preluate cu titlu valabil de catre stat ori unitatile
administrativ-teritoriale, altfel nu ar putea fi “considerate proprietate publica sau privata a
statului ori a unitatilor administrative-teritoriale” in raport de prevederile art. 6 din Legea nr.
213/1998. Fata de aceste considerente de fapt si de drept, instanta constata titlul paratului ca
fiind mai bine caracterizat, dobandit intr-un mod originar, motiv pentru care ca va preferinta
acestuia si va respinge capatul de cerere privind revendicarea suprafetei de teren de 1.114,72
mp., ca neintemeiat. In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect granituirea terenurilor
partilor, se retine potrivit prevederilor art. 584 C.civ ca orice proprietar poate obliga pe vecinul
sau la granituirea proprietatii lipite de a sa, granituirea reprezentand prin urmare acea operatiune
de delimitare prin semen exterioare a proprietatilor vecine ce apartin unor titulari diferiri, iar
actiunea in granituire mijlocul procedural pus la dispozitia unuia dintre titularii terenului vecin
cu al altora, prin intermediul caruia se obtine pe baza unei hotarari judecatoresti determinate sa
il umeze titularul. In raport de situatia anterior de fapt si de drept retinuta instanta urmeaza a
stabili linia de hotar intre terenul proprietatea reclamantului situat in Bucuresti, str....nr. 35(fosta
str. .... nr. 18) sector 1 si terenul proprietatea paratului situat in Bucuresti, str. .... nr. 2B,sector 1,
conform aliniamentului identificat in raportul de expertiza topografica nr. 1437/28.02.2005,
completat, intocmit de expert tehnic OV, corespunzator punctelor 2-5-4 din planul de situatie
anexa la raport , admitand in acest sens in parte prezenta actiune. In temeiul art. 274 C.pr.civ.,
instanta va obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 1.337.000 lei, cheltuieli de
judecata, reprezentand partial taxele judiciare de timbru , timbrul judiciar, onorariul expertului
si cel avocatial, achitate in cauza exclusiv de catre reclamant, proportional cu admitere actiunii
de fata, tinandu-se cont de cheltuielile corespunzatoare capatului de cerere avand ca obiect
granituirea si faptul ca pentru o astfel de cerere, ce profita ambelor parti, cheltuielile de judecata
se suporta in mod egal.

Rezolvare:

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE: Admite in parte

actiunea modificata si precizata formulata de reclamantul PM, domiciliat in Bucuresti, str.
...., nr. 1, bl. 45, sc. .,ap. .., sector ., in contradictoriu cu paratul CG, domiciliat in
Bucuresti, str. ..., nr. 2, sector 1. Stabileste linia de hotar intre terenul proprietatea
reclamantului situat in Bucuresti, str. ..., nr. 35(fosta str. ... nr. 18) sector 1 si terenul
proprietatea paratului situat in Bucuresti, str. ... nr. 2B, sector 1, conform aliniamentului
identificat in raportul de expertiza topografica nr. 1437/28.02.2005, completat , intocmit de
expert tehnic OV, corespunzator punctelor 2-5-4 din planul de situatie anexa la raport.
Respinge capatul de cerere privind revendicarea suprafetei de teren de 1.114,72 mp , ca
neintemeiat. Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 1.337.000 lei, cheltuieli de
judecata. Cu apel in 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica , azi, 03. 06.
2005. PRESEDINTE GREFIER

Proprietate restituita conform Legii fondului funProprietate restituita conform Legii

fondului funciar nr. 18/1991. Titlu de proprietate Actiune pentru anularea titlului in care
s-au trecut ca beneficiari si succesorii care au renuntat expres la succesiunea autorului din
patrimoniul caruia se preluase terenul.

20-10-2004         Tipareste        Trimite prin email

Legea 18/1991: art. 13 alin. 2 C.civ:art. 696 si urmat. Repunerea in termenul de acceptare a
succesiunii autorului lor, din patrimoniul caruia s-au preluat terenurile , in sensul reglementat
prin art. 13 alin. 2 al Legii nr. 18/1991, opereaza in cazurile in care erezii nu s-au pronuntat cu
privire la succesiune, iar nu si cand acestia au dat declartii exprese de renuntare la succesiune
deoarece, conform art. 617 si urm. din Codul Civil, se considera ca ei nu au fost niciodata erezi.

Rezolvare:

I.C.C.j., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 5717 din 20 octombrie 2004 La 27
octombrie 2000 P.S a cerut anularea partiala a titlului de proprietate nr. 112785/1998 emis de
parata Comisia Judeteana Vrancea-constituita pentru aplicarea legii Fondului Funciar nr.
18/1991-in sensul inlaturarii calitatii de benficiari a paratilor T.T., T.V., T.A.,intrucat acestia au
renuntat la succesiunea autorului comun T.I.(decedat la 26 mai 1966), astfel ca numai ea,
reclamanta, beneficiaza de terenurile mentinute in titlu. Judecatoria Focsani, prin sentinta civila
nr. 93 din 17 ianuarie 2001, a respins actiunea, iar Tribunalul Vrancea, prin decizia nr. 353 din
30 aprilie 2001,a respins apelul reclamantei, retinandu-se , in esenta, ca potrivit art. 13 alin 2
din Legea nr. 19/1991, paratii , care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate , au fost
repusi in dreptul de acceptare a succesiunii autorului lor, si ca renuntarea expresa la succesiune
s-a referit numai la bunurile existente atunci in masa succesorala(casa de locuit si terenul
aferent de 800 m.p ) Curtea de Apel Galati, sectia civila, prin decizia nr. 1113 din 10 octombrie
2001,a admis recursul reclamantei si a schimbat hotararea primei instante-confirmata de
instanta de apel-in sensul ca a admis actiunea si a dispus modificarea titlului de proprietate prin
inlaturarea calitatii de benficiari a paratilor, deoarece acestia au renuntat la succesiunea
autorului lor, din patrimoniul caruia s-au preluat terenurile agricole in discutie. Recursul in
anulare, declarat in baza art 330 C.pr. civ-in viogoare la acea data –nu este fondat,
neacceptandu-se teza potrivit careia dispozitiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, profita atat
erezilor acceptanti cat si renuntatorilor, intrucat legiuitorul nu distinge, iar cererea adresata
Comisiei pentru aplicarea legii are valoare de retractare a renuntarii la succesiune. Potrivit
dispozitiilor art. 696, art. 697 si urmatoarele din Codul Civil, cel ce renunta la mostenire este
considerat ca nu a fost niciodata erede,partea sa profitand coerezilor acceptanti, in afara de
cazul in care, daca succesiunea nu a fost deja acceptata de alti erezi si dreptul de a accepta nu s-
a prescris, acesta revine asupra renuntarii in conditiile legii. Datorita indivizibilitatii
succesiunii,renuntarea se intinde asupra intregului patrimoniu succesoral indiferent daca
bunurile existau in succesiune la data deschiderii sau urmau sa intre in masa succesorala
ulterior. In esenta, potrivit legii, renuntarea la succesiune este echivalenta cu renuntarea la
calitatea de mostenitor. Asa fiind dispozitiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata,
care sunt explicit si exclusiv aplicabile mostenitorilor indiferent in ce modalitate si cat au
acceptat din succesiune, nu se pot extinde, pe cale de interpretare , adugandu-se astfel la lege, si
cu privire la fostiii erezi care si-au repudiat de buna voie aceasta calitate prin renuntarea expresa
la mostenirea cuprinzand bunuri prezente si viitoare, independent de motivele pentru care a
facut-o. Ca urmare, recursul in anulare s-a respins ca nefondat. Sursa: jurisprudenta ICCJ