Universitatea din Oradea

Facultatea de Geografie, Turism și Sport

Specializarea: Gestiune și amenajare turistică

Turism rural în comuna Săpânţa

- Județul Maramureş –

Student: Crişan Marius

Anul I Master

Oradea

2013
 Comuna Săpânţa

In nordul extrem al Romaniei,in Tara Maramuresului, comuna Săpânţa este asezata pe

malul drept al Tisei in dreptul Vaii Tarasaului, aproape de confluenta raurilor Sapanta si Tisa.
Se afla pe D.N. 19, situata la aproximativ 18 km distanta de municipiul Sighetul Marmatiei.

Sapanta este una din comunele mari ale Maramuresului. Comuna are hotar cu
municipiul Baia Mare si localitatile Certeze (judetul Satu Mare),Remeti,Campulung la Tisa,
Sarasau, Sighetu Marmatiei, Giulesti, si Ocna Sugatag. La nord Sapanta este marginita de
raul Tisa, care desparte aici Romania de Ucraina.

Suprafata comunei este de aproximativ 150 de kilometri patrati si cuprinde lunci,

terase, dealuri si munti. In prezent are aproximativ 3300 locuitori. Terenurile cultivate ocupa
o suprafata de aprox. 600 hectare. Peste 417 hectare sunt ocupate cu livezi, 5561 hectare cu
fanete si 7530 hectare cu paduri de foioase si conifere.

Fig.1 Așezarea geografică a comunei Săpânţa

 Comuna Săpânţa are in componenţă doar un singur sat, cel cu acelaşi nume ca si
comuna , adica Săpânţa.

Asezarea este dominata de Piatra Sapantei, o formatiune vulcanica impresionanta ,de

raul Sapanta, care izvorase de sub varful Rotundu (1500m altitudine), printre stancile nordice
ale Muntilor Ignisului si se varsa in Tisa la 228m altitudine. Cursul raului este de circa 20
km, destul de abrupt si traverseaza o zona impadurita. Albia raului este plina de bolovani
mari.Cascada, frumusetea peisajului, accesibilitatea traseului (drum forestier modernizat), cat
si posibilitatea de a practica pescuitul sportiv (pastrav, lipan, etc.) permit practicarea multor
forme de turism. Cele mai importante repere turistice aflate in aceasta zona sunt: Piatra
Sapantei (941 m),Vf. Rotunzilor (1240m), cascada, izvoarele cu ape minerale, pastravaria,
parcul dendrologic (ce inconjoara Manastirea Sapanta-Peri).

Fig.2 Formatiunea vulcanica Piatra Săpânţei

Casele sapantenilor sunt construite de-a lungul drumului si al strazilor si vailor

laterale (Valea Sapantei). Gospodariile au gradini mari cu pomi fructiferi.Imense gramezi de
mere rosii stivuite toamna pe verdele crud al ierbii din gradini, ofera privitorului un adevarat
spectacol de culoare..

Localitatea Săpânţa este atestata documentar din 1373. Pe teritoriul sau exista izvoare
minerale bicarbonatate, sodice, calcice, clorurate cu o concentratie ridicata de ioni
bicarbonici. Localnici utilizeaza aceste ape in tratarea gastritelor, a bolilor gastro-duodenale
si a colecistitelor (pentru acesta bioxidul de carbon este eliminat prin agitare).

Fig.3 Localitatea Săpânţa văzută de la înălţime

Săpânţa este celebră prin cimitirul din localitate - Cimitirul Vesel din Săpânţa.
Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si
epitafele care sint inscriptate pe cruci.

Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion
Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta
monumentala si renumita opera de arta.

Fig. 4 Cimitirul vesel din localitatea Săpânţa

 Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau
caracteristic. Crucile gravate şi colorate de meşter şi de ucenicii săi reprezintă ironic, dar fără
răutate, viaţa celui răposat, atât prin realizările sale, cât şi prin obiceiurile rele ale acestuia,
aceasta conferindu-i o notă de originalitate deosebită şi unicitate în întreaga lume.

Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop
Tincu.

Cu desenele si poemele lor Stan Ioan Pătraş si Dumitru Pop Tincu au reusit sa
recreeze un intreg sat si au dat oamenilor o a doua viata dupa moarte. Cele mai mult de 800
de cruci pictate constituie o arhiva vasta care prezerva istoria locuitorilor din Săpânţa.

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual dupa ce a
fost taiat si uscat. Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru
asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu,
alb si verde. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui
decedat. Scenele sint simple si am putea spune chiar naive in stil dar aduc din trecut viata
locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei
torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul,
pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.

Fig. 5 Cruci in cimitirul vesel din localitatea Săpânţa

 Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care
credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau
moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.

Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17.
Epitafurile sint sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata
celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele
celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.

Un celebru epitaf este:

Sub aceasta cruce grea / Zace biata soacra-mea / Trei zile de mai traia / Zaceam eu
si cetea ea / Voi care treceti pa aici / Incercati sa n-o treziti / Ca acasa daca vine /Iarai cu
gura pa mine / Da asa eu m-oi purta /Ca-napoi n-a inturna /Stai aicea draga soacra-mea.

Săpânţa a devenit cu adevarat cunoscuta in Romania si in strainatate datorita

Cimitirului Vesel.

Un alt obiectiv turistic din aceasta zona rurală este mănăstirea Săpânţa-Peri, este o
manastire cu traditie infiintata pe vremea voievozilor Dragosesti pe locul unei vechi sihastrii
ce purta hramul Sfantul Arghanghel Mihail. Voievodul Balcu si apoi si Drag (nepoti ai lui
Dragoş Voda) au daruit acestei manastiri terenuri si bunuri astfel incat in 1391 este ridicata o
biserica din piatra.

Aceasta este ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu jurisdictie peste

bisericile din opt tinuturi si timp de 312 ani aici si-a avut sediul Episcopia Ortodoxa Romana
a Maramuresului. In aceasta perioada Săpânţa-Peri a servit ca reşedinta multor episcopi
printre care si Iosif Stoica, canonizat ulterior de catre Sfântul Sinod in 1992 cu numele de
Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş praznuit la 24 aprilie.

Fig.6 Mănăstirea Săpânţa Peri

Distrusa in 1703, Mănăstirea Săpânţa-Peri a fost reconstruita la finalul secolului 20,

inceputul secolului 21 in Parcul Dendrologic Livada, nu departe de locatia originala - care
astazi se afla in Ucraina. Aici a fost construita cea mai inalta biserica de lemn din lume,
biserica ce poarta hramul Sfântul Arhanghel Mihail, inalta de 78 de metri (mai inalta decat
Statuia Libertatii din New York). Constructia a fost realizata dupa planurile arhitectului Dorel
Cordoş de catre mesterul Ioan Ştiopei zis Buga din Bârsana.

Fig.7 Biserica Săpânţa Peri (cea mai inalta biserica din lume)

La Săpânţa-Peri a existat de asemenea una din scolile de caligrafie insemnate din

Romania, aici au fost traduse si copiate in romana pentru prima data Psaltirea, Evanghelia,
Legenda duminicii, Codicele Voroneţean si Faptele Apostolilor.

Localnici din Săpânţa sunt cunoscuti in zona pentru obiectele artizanale ce sunt
produse aici, pentru costumele populare si cergile realizate.

Fig. 8 Atelier meşteşugăresc în localitatea Săpânţa

Bibliografie :

www.ropedia.ro

www.sapanta.ro

www.sapantaturism.ro

www.romanianmonasteries.org