Sunteți pe pagina 1din 5

Arhitectura religioasa

Arta crestina este puternic impregnate de elemental religios si face legatura intre
lumea materiala sic ea spirituala. Bisericile variază in funcţie de perioada in care au fost
construite, adică după stilul arhitectonic; stilurile din trecut au fost reluate si adesea
reinterpretate. In arhitectura religioasa cele mai reprezentative stiluri arhitecturale sunt :
1. stilul bizantin
2. stilul romanic
3. stilul gotic

1.Stilul Bizantin

Începuturile acestui stil se găsesc în perioada dintre secolele IV-V, în cadrul antichităţii
târzii. Se dezvoltă în trei etape: secolele IV-VI, VI-XII, XII-XV.
In prima perioadă edificiile, în mare majoritate biserici, erau ridicate pe un plan
bazilical cu 3, 4 sau 5 nave, preluat de la vechea bazilică romană. Ca o excepţie,
Biserica San Vitale din Ravenna, Italia, are un plan octogonal. Cea mai reprezentativă
caracteristică a stilului este utilizarea mozaicurilor pentru decorarea interioară,
fiind faimoase cele de la catedrala Sf. Sofia din Constantinopol, azi Istambul (imaginea
din dreapta) şi San Vitale din Ravenna.
Prin dimensiunile sale şi impresia de spaţialitate din interior, catedrala Sf. Sofia este o
încercare a omului de a reprezenta imensitatea şi infinitatea cosmosului.
În acelaşi secol VI încep să fie construite biserici cu plan de cruce greacă (biserica Sf.
Ioan din Efes) cu 5 cupole, sau de octogon înscris într-un pătrat (San Vitale din
Ravenna, imaginea din stânga).

În secolul IX se impune planul de cruce greacă, se aduc modificări sistemului de


susţinere a cupolei (acum se sprijină direct pe ziduri, fiind eliminaţi contraforţii).
Concomitent, apar decoraţiile exterioare care ating apogeul dezvoltării in secolele X
(arcade oarbe, cărămidă colorată şi ceramica smălţuită acoperă zidurile) şi XV (sculpturi
şi fresce)
Cea de-a treia perioadă a bizantinului (secolul XV) începe cu dinastia Comnenilor.
Cele mai importante edificii sunt biserica Pantokratonului, panteon pentru zece generaţii
de împăraţi, Comneni şi Paleologi, şi Chora (azi Kahrie Djami), cea mai elegantă biserică
bizantină după Sf. Sofia.
Bisericile de stil bizantin se caracterizează prin:

• planul cruciform care reiese din apariţia absidelor în pereţii laterali,


• împărţirea în trei încăperi: pronaos, naos si altar, ultimele doua despărţire între
ele prin catapeteasmă,
• acoperişul în formă de bolta arcuită,
• prezenţa unei cupole centrale ridicată deasupra naosului în care este pictat
Hristos Pantocratorul,
• contrastul evident dintre aspectul exterior simplu şi sobru şi interiorul bogat
ornamentat prin picturi sau mozaicuri.
• Sculptura este foarte săracă, prezentă numai la ornamentarea ferestrelor,
uşilor şi coloanelor.

2. Stilul Romantic

Elementele fundamentale ale stilului basilical persistă sub diverse forme şi în


sinteze noi, în stilurile ulterioare de artă din Apus, până azi. Stilul romanic, inexact numit
romano-bizantin şi latin, este cel dintâi stil de artă propriu al Apusului din Evul Mediu,
avându-şi începuturile în Franţa şi nordul Italiei (Lombardia).
El s-a format în perioada sec. VIII-XII, fiind rezultat din contopirea vechii arte
galo-romane cu influenţe orientale. Arta galo-romană era provenită din arta galilor
romanizaţi şi cultura naţională a popoarelor germanice, stabilite în Apus (goţi, alemani,
germani, franci, anglo-saxoni). Influenţele orientale au fost aduse în Apus atât de maurii
din Spania, cât şi de pelerini, călugări, comercianţi, iar din sec. XI de cruciaţi, care pun în
contact cultura apuseană cu cea bizantină şi arabă.
Stilul romanic este specific religios, majoritatea construcţiilor aparţinând
mănăstirilor, pe lângă marile ordine călugăreşti apusene medievale, ce exercitau în epocă
o puternică influenţă asupra tuturor domeniilor de viaţă (filozofie, artă, cultură).
Construite pentru a cuprinde mari mulţimi de oameni, bisericile în stil romanic se
caracterizează prin dimensiunile lor mari, masivitatea construcţiei, aspect sobru, greoi în
exterior, obscur în interior, cu lumină puţină, cu decoraţii fantastice. Unele, ca nişte
cetăţi, au ziduri groase, cu creneluri, uşi şi ferestre strâmte (ex. bisericile cetăţi ale saşilor
din Ardeal, bisericile din Royat, în Franţa, sec. XH).
Privind caracterele generale ale acestui stil se observă:
Interiorul e împărţit în mai multe nave, delimitate prin coloane cu capiteluri
sculptate şi legate între ele prin arcuri semicirculare în jurul altarului, numite
deambulatorii. Deambulatoriile sunt flancate din loc în loc de absidiole sau capele
razante, unde se păstrează relicve sfinte (moaşte). Pe aceste deambulatorii (coridoare)
circulă credincioşii care vin să vadă şi să se închine în absidiole la sfintele moaşte sau
oseminte de sfinţi. Cu timpul, navele laterale au tavanul boltit; caracteristic bisericilor
apusene, de orice stil, este chorul (o solee mult avansată în naos, v. Solee). Chorul este
ca şi altarul mai înalt decât restul bisericii, pentru că sub el, ca şi sub altar, sunt construite
cripte.
Un loc important în ornamentaţia interiorului bisericilor apusene îl ocupă
sculptura figurativă (animale fantastice, oameni), inspirate din manuscrisele figurate
(manuscrise cu miniaturi) bizantine şi apusene.
Stilul romanic se numeşte şi stilul arcului rotund, deoarece foloseşte, în
construcţie, la legătura dintre coloane, cât şi ca element decorativ (la faţade, galerii),
arcul roman (un semicerc perfect).
Şi ferestrele, la început mici şi puţine, mai târziu multe şi mari, sunt terminate tot
în formă de arc rotund, cu bogate ornamente şi vitralii (din sec. XII).
Dintre monumentele reprezentative ale stilului romanic se mai păstrează
restaurate, în Franţa: Capela Palatină din Aachen (biserica palatului lui Carol cel Mare,
anul 805), biserica mănăstirii benedictine din Cluny, cea mai mare biserică creştină a
epocii (sec. XIII), cu cinci nave, două transepte, altar cu deambulatoriu şi cinci capele
razante (distrusă în 1789, în Revoluţia franceză), biserica Saint Germain (Toulouse),
Saint Pierre din Moissac etc. In Anglia: Capela Sf. Ioan, a turnului din Londra, biserica
din Canterbury, Winchester etc. Asemenea biserici s-au ridicat şi în Belgia, Olanda,
Suedia, Danemarca, Austria, Spania şi Portugalia (biserica Sf. Iacob, din Santiago, unde
se pretinde că se află moaştele Sf. Iacob Apostolul); în Italia (unde stilul romanic s-a
dezvoltat mai puţin), avem catedrala din Pisa (sec. XI), biserica Sf. Paul, cu faimosul
turn înclinat; Modena, Parma, Florenţa (biserica San Miniato al Monte, sec. XI-XII).
Stilul romanic a fost adus de cruciaţi în Răsărit (Cipru, Rodos); ex. Biserica Sf. Mormânt
din Ierusalim, reclădită de cruciaţi în sec. XII.
Şi la noi în Ardeal s-au construit biserici în acest stil, de către saşii catolici (ex.
Catedrala catolică din Alba-Iulia, biserica Sf. Mihail din Cisnădioara, din Cisnădie,
Noul-Săsesc, Sebeş etc).

3. Stilul gotic

Numit si ogival (stilul arcului ascutit). Se naste din arta romanica, in a doua jumatate a
secolului XII sub influenta Cruciadelor, a scolasticii si a misticismului religios. Arta
gotica datoreaza mult contributiei masive a societatii laice, fiind creata si reprezentata de
mesteri si artisti laici, cu concursul material si moral al multimilor de credinciosi, dar
inspirata si patronata tot de clerul Bisericii. Pe cand in perioada romanica bisericile cele
mai importante care s-au cladit erau abatiile (bisericile marilor manastiri ale ordinelor
calugaresti), gloria stilului gotic sunt catedralele. Arhitectii, mesterii constructori si
lucratorii (zidarii, pietrarii, decoratorii, sculptorii, pictorii etc.) au inceput in sec. XIII sa
se organizeze in adevarate corporatiuni ambulante, raspandite mai ales in Germania si
Anglia ; acestea stau la originea asociatiilor de francmasoni (zidari-liberi) de mai tarziu.

In comparatie cu stilul romanic, stilul gotic se distinge prin urmatoarele caractere


generale :
a) Planul predominant e cel de cruce latina (romana), iar edificiile sunt de dimensiuni
mari.

b) Zidurile masive din stilul romanic sunt inlocuite cu ziduri mai subtiri si inalte,
sprijinite la exterior de contraforti in forma de arcuri butante (proptitori ingusti si inalti,
meniti sa preia o parte din greutatea boltilor).

c) Interiorul e impartit (ca si la basilici) in mai multe nave longitudinale, (trei sau cinci),
delimitate prin siruri de coloane subtiri.
d) Elementul nou si specific stilului gotic e arcul frant sau ascutit (unghiul format de
intretaierea a doua segmente de cerc), dar mai ales ogiva si bolta ogivala (bolta sprijinita
pe doua arcuri diagonale de sustinere, care se incruciseaza in punctul de cheie a boltii).
Elementele acestea aparusera sporadic, inca din sec. XII, la unele catedrale romanice din
nordul Frantei.

e) Dintre incaperile bisericilor de tip romanic dispar nartica de la fatada si criptele de sub
chor, dar se mentin deambulatoriile, formate din siruri de coloane, iar absidele altarului
sunt mai mult poligonale decat semicirculare, fiind flancate spre exterior de mici capele.

f) Ferestrele sunt foarte numeroase, largi si inalte, terminate in forma de rozeta sau de
flacara si impartite longitudinal prin colonete, avind geamuri multicolore (vitralii
translucide), care dau interiorului lumina multa (goticul a cultivat cel mai mult arta
vitraliilor, dintre care unele cuprind o minunata iconografie a sticlei colorate, fiind
adevarate opere de arta).

g) In ornamentatia interioara pictura este intrebuintata mai putin ;


predomina (mai ales la exterior) sculptura monumentala (statuara).
Stilul gotic decade in sec. XVI, cand este concurat din ce in ce mai mult de arta noua a
Renasterii.

Monumente reprezentative
Ca monumente celebre ale stilului gotic in arhitectura bisericeasca, amintim:

a) In Franta (patria stilului, care, impreuna cu Germania, are cele mai multe biserici
gotice) :

- Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1163- 1245 si remaniata in sec. XIV,
cu cinci nave, galerii si un transept;

- La Sainte Chapelle din Paris, construita de Ludovic cel Sfant in sec. XIII ;

- Catedrala din Reims (catedrala incoronarii regilor Frantei), construita in secolele XIII-
XIV, lunga de 138,70 m, vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai impunatoare fatada
principala din toata arta gotica;

- Biserica manastirii Saint-Ouen tot din Rouen (secolele XIV-XVII), remarcabila prin
dimensiunile ei si prin splendoarea decoratiei sculpturale;

- catedrala din Riga (sec. XIII), socotita in general ca o capodopera a stilului gotic si una
din bisericile cele mai mari din lume (suprafata 8000 m2, lungime 143 m., latimea 65 m.
si inaltimea 43 m);

- Catedrala din Laon (sec. XII), cu cele mai frumoase turnuri de tip oriental, socotite
printre cele mai reusite produse ale geniului constructiv francez din Evul-Mediu ;
b) In Germania, unde s-a dezvoltat scoala renana, cea mai desavarsita realizare a
stilului gotic este catedrala din Colonia (Cologne, Koln), din sec. XIII;

c) In Anglia (unde romanicul persista mai mult), amintim catedralele din orasele :
Canterbury (inceputa in sec. XII), York (sec. XIV), Salisbury (cu abside patrate),
Durham, Exeter (sec. XIV) s.a.

d) In Belgia si Olanda mentionam : catedrala Sf. Gudula din Bruxelles, catedrala Sf.
Martin din Ypres (sec. XIII), catedralele din orasele Bruges, Anvers s.a.

e) In Elvetia : catedrala din Lausanne (sec. XIII).

f) In Cehoslovacia: catedralele Sf. Agnes (sec. XIII) si Sf. Vitus din Praga (sec. XIV),
Sf. Barbara (Varvara) din Kuttenberg (sec. XIV) s.a.

g) In Suedia si Norvegia: catedralele din orasele Uppsala (secolele XIII-XV),


Trondheim (Trondjem, secolele XII-XIII) s.a.

h) In Tarile Baltice : catedrala din Riga (Letonia, sec. XIII) s.a.

i) In Italia mentionam de exemplu catedrala din Milano (secolele XIV-XVI, cu fatada


din sec. XIX), una din cele mai mari biserici din lume (lungimea 158 m, inaltimea navei
centrale 48 m, ferestrele chorului 27 m inaltime).
Caracteristic catedralelor gotice din Italia este folosirea picturii in fresca pentru decorarea
interiorului, prin pictori celebri, precursori ai Renasterii italiene din sec. XIV, ca
florentinii Giotto si Cimabue, sau Duccio si Simone di Martino din Sienna s.a.

j) In Spania si Portugalia catedralele din orasele : Burgos, Toledo (sec. XIII), Leon,
Sevilla (sec. XV), Salamanca (sec. XIII), Barcelona, biserica manastirii din Belem (sec.
XV) s.a.

Biserici de stil gotic tarziu (decadent), de proportii mai mici si de o valoare artistica mai
redusa, s-au construit si la noi, in Transilvania, de catre germani (sasi) si unguri (secui),
ca de exemplu biserica manastirii cisterciene din Cirta (1202), biserica din Prejmer,
biserica Sf. Bartolomeu din Brasov, biserica evanghelica din Cristian, biserica Sf. Mihail
din Cluj, biserica Neagra din Brasov s.a.

S-ar putea să vă placă și