In cazul hepatitelor virale B și C forma principală de manifestare a procesului

epidemiologic este de tipul endemic,

preponderent pentru infecția cu VHB și de la sporadic, endemo-endemic pină

la pandemic în cazul HVC.

In state membre UE hepatita C este mai frecvent raportată decât hepatita B.

Cazurile cronice domină în ambele infecții. Continuă trendul descendent
pentru incidența raportată a hepatitei virale tip B, grație existenței vaccinului
și programelor naţionale de vaccinare. (date prezentate de Sistemul European de
Supraveghere (TESSy) 2017).

Endemia este manifestarea predominantă a procesului epidemiologic al

infecției cu VHB, având rate diferite de prevalență in dependență de zona
geografică.
Endemicitatea hepatitei B poate fi descrisă în termeni de prevalență a antigenului
de suprafață al hepatitei B (HBsAg) la o populație, în general clasificată în
*prevalență ridicată (> 8% HBsAg), *intermediară (2% –7%)* prevalență
joasă (<2%) (Previsani și Lavanchy 2002).
HVB evoluează endemic, România situându-se la nivelul ţărilor cu endemie medie
(portaj general de VHB de 5-7%).
Dar infectia cu VHB se poate manifesta și epidemic (în unități de hemodializă,
intre grupuir de utilizatori de groguri).

Infectia cu virusul hepatitei C, manifestarea procesului epidemiologic de la

sporadic spre endemo-epidemica, poate fi catalogată si ca o adevarata
pandemie, deoarece afecteaza peste 180 de milioane pe toate continentele, ceea
ce reprezinta aproximativ 3 % din populatia generala a globului.
HVC are răspândire universală, cu evoluţie manifestă clinic rară, cele mai multe
infecţii fiind inaparente (95%) şi cu tendinţă crescută de evoluţie spre cronicizare
(infecţia cronică reprezintă 60-75 % din infecţii) sau cancer hepatic.
In un studiu din anul 2013 s-a observat o prevalenta de 5,6% care mentine
Romania in grupa tarilor cu prevalenta ridicata pentru infectia cu virus
hepatitic C.
Morbiditatea in cazul infecției cu VHC este greu de precizat, datorită
numeroaselor surse de infecţii subclinice, purtatorii avînd un rol determinant, cât și
a metodelor tip screening limitate și de lipsa unui vaccin.

Dimensiunea alarmanta a infectiei cu virusul hepatitei C (HCV), este

rezultatul introducerii pe scara larga a unor acte medicale invazive in scop
diagnostic sau curativ, accidentelor medicale cu instrumentar medical nesterilizat ,
manevrelor stomatologice, dializei, transfuziilor de singe, cât și numarului crescut
de transplant de organe.
 Administrarea drogurilor intravenoase, tatuajele si comportamentul sexual,
sunt responsabile de 10 - 20 % din cazurile de infectie cu virusul hepatitei C
(HCV) cu manifestarea procesului epidemiologic ca epidemie.
Dar deoarece consumul de droguri injectabile care este aparent în toate
regiunile lumii, aproape 67% din consumatori de droguri injectabile de pe glob
sunt infectaţi cu virusul hepatitei C, se poate de spus că evolutia procesului
epidemiologic cu VHC are tendință spre pandemie TERNANTA.

Infectia cu virusul hepatitei C, poate fi catalogată ca o adevarata

pandemie, deoarece afecteaza peste 180 de milioane pe toate continentele, ceea ce
reprezinta aproximativ 3 % din populatia generala a globului.
OMS estimează că aproximativ 130 de milioane sunt supuse riscului de a
evolua catre ciroza hepatica intr-un procent de 70 % (Journal of viral Hepatitis,
2008, vol. 15, 293 - 299). Incidenta carcinomului hepatocelular si mortalitatea
prin HCC, este intr-o crestere alarmanta, 50 - 76 % dintre cazuri fiind puse in
relatie directa cu infectia cu virusul hepatitei C.
Dimensiunea alarmanta a infectiei cu virusul hepatitei C (HCV), este
rezultatul introducerii pe scara larga a unor acte medicale invazive in scop
diagnostic sau curativ, nu sunt de neglijat "micile acte medicale banale" cu
instrumentar medical nesterilizat, manevrele stomatologice, dializa cât și numarul
crescut de transplant de organe.
Administrarea drogurilor intravenoase, tatuajele si comportamentul
sexual, sunt responsabile de 10 - 20 % din cazurile de infectie cu virusul hepatitei
C (HCV). Infecţiile cu HVC legate de consumul de droguri injectabile apar în toate
regiunile lumii, cu aproape 67% din consumatori infectaţi cu virusul hepatitei C.

De ce unii indivizi care se infecteaza nu fac boala, sau dezvolta forme

clinice usoare sau medii care se vindeca repede, in timp ce altii fac boala
infectioasa acuta, fulminanta, severa sau cronica?
Structurile genetice responsabile de raspunsul imun al organismului
implicate in toate etapele procesului infectios (citoaderenta, patrunderea in celula,
replicarea, declansarea procesului patogenic, severitatea bolii si posibilitatea
transmiterii la alti indivizi) sunt cele care fac diferenta.
 Cele mai frecvente căi de transmitere pentru virusurile hepatitelor B sau C
sunt următoarele:
 Transfuziile de sânge și produse din sânge, fără testarea prealabila a
sângelui utilizat
 Intervențiile medicale sau dentare, fără sterilizarea adecvată a
echipamentului
 De la mamă la copil în timpul nașterii (frecvente în hepatita B, mai puțin
frecvente în hepatita C)  Tratament injectabil necorespunzător în unitățile de
asistență medicală  Schimbul de echipamente pentru injectarea/prizarea drogurilor
 Schimbul de aparate de ras, periuțe de dinți sau alte articole de uz casnic  Tatuaj
și piercing, dacă se face cu echipamente nesterilizate În cazul hepatitei B, infecția
se poate produce și prin sex neprotejat cu o persoană infectată.
FACTORII EPIDEMIOLOGICI PRINCIPALI
A-determinanți
1. Sursa de infecţie
bolnavii cu formă clinic manifestă de hepatită acută (forma tipică)
sau infectaţii inapparenți (forma atipică - o importanta epidemiologică
mare), contagiozitatea începând cu 1-2 săptămâni de la infecţie, până la
aproximativ 12 săptămâni (HVC)
pricipalele surse – purtatorii preinfecțioși, convalescenți sau cronici (pe
perioadă nelimitată- de la luni, ani sau toată viața)
   purtătorii de VHC mai frecvenţi în categoria consumatorilor de droguri
intravenoase, a politransfuzaţilor, hemofilicilor, hemodializaţilor, homosexualilor,
infectaţilor cu HIV.
2.   Mod de transmitere
   prin manevre sângerânde medicale sau nemedicale, în special transfuzii
    calea sexuală
   prin coabitare, intrafamilială sau în colectivităţi închise (prin inoculări
oculte), mai redusă decât în cazul hepatitei B
3.   Receptivitate
   generală, mai mare pentru forme inaparente
4.   Imunitate
   în funcţie de evoluţie, fie spre vindecare, fie spre cronicizare, anticorpii
antiVHC, dispar sau persistă în sânge.

B- dinamizatori ( favorizanți)
 Unele studii estimeaza ca saracia, comportamentele sexuale cu risc
crescut, nivelul scazut de educatie (< 12 anistatutul marital/divortul sunt asociate
cu risc crescut de infectie)
Momentan, nu se dispune de un vaccin eficient pentru această infecție.