Caracterizare ‘’Ion’’ de Liviu Rebreanu

Romanul este o specie a genului epic, in proza, de intindere mare, cu o actiune

complete, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu o intindere ampla si
complexa. Personajele sunt numeroase, de diverse tipologii, dar bine
individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice.

‘’Ion’’ de Liviu Rebreanu a aparut in 1920, marcand un moment decisiv in evolutia

literaturii romane, prin formula realismului obiectiv, care prezinta satul si taranul
roman intr-o maniera diferita fata de ceilalti autori. Opera se incadreaza in realism,
current literar aparut in context European in secolul al XIX-lea a carui estetica se
baza pe reflectarea veridical a realitatii in arta.

Personajul principal al romanului esti Ion Pop al Glanetasului, un taran sarac din
cauza faptului ca parintii sai risipisera averea, vanzand tot pamantul. Alexandru
Glanetasu, tatal lui Ion, fusese tot taran sarac, care s-a insurat cu Zenobia, mama,
care avusese ca zester mult pamant. Tatal, lenes si betiv, risipeste averea, iar Ion,
ajuns flacau, le va reprosa parintilor acest lucru. In satul traditional, omul era
apreciat in functie de avere, nu dupa calitati, de aceea Ion echivaleaza saracia cu
umilinta. El doreste sa aiba pamant, insa intelege ca nu va avea niciodata banii sa il
cumpere, chiar daca munceste mult. Harnicia personajului este reflectata atat
indirect, prin actiunile si gesturile sale, insa si direct, prin descrierea facuta de
narator ‘’harnic si iute ca ma-sa’’, sau de catre doamna Herdelea ‘’ e muncitor, e
harnic, e saritor, e istet’’.

O trasatura reprezentativa a personajului este viclenia. Umilit la hora de catre

Vasile Baciu ca este sarac si umbla sa ii fure fata promisa lui George Bulbuc, Ion
isi dezvolta planul de a o seduce pe Ana, fiica lui Vasile. O lasa insarcinata, si il
obliga pe tatal ei sa accepte casatoria, astfel Ana devenind doar un pion in planurile
sale.

O alta secventa semnificativa pentru trasatura vicleniei a personajul este faptul ca o

data ce se vede stapan pe pamanturile lui Vasile Baciu, acesta o vede pe Ana ca
fiind doar garantia proprietatii pamantului. Iubirea lui Ion, nu este indreptata catre
Ana, ci catre Florica, cea mai frumoasa fata din sat, care este, insa, saraca. De
aceea, dupa casatorie, cand obtine cu acte pamanturile lui Vasile Baciu, Ion simte
ca nu este fericit. Apeland din nou la viclenie, incearca sa se apropie de Florica,
intre timp maritata cu George Bulbuc. Chiar la nunta lui cu Ana, Ion va dansa
dansul miresei cu Florica. Ana, isi va da seama ca nu pe o iubeste, din cauza
privirii si gesturilor lui. Nici macar sinuciderea Anei nu il face pe Ion sa isi regrete
faptele. Ion priveste acest act ca pe o ‘’usurare’’, ca pe un prilej de intoarcere la
Florica.

Relatia cea mai profunda pe care o stabileste Ion este cu pamantul, personaj
simbolic, care il domina: ‘’iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil’’.

Titlul romanului il plaseaza in centrul actiunii pe Ion, personaj eponim, care

devine si element de legatura planurile romanului. Titlul este semnificativ pentru
intentia autorului de a face din Ion tipul generic al taranului ardelean, dar si de a
sugera evolutia lui spre atipic, ca personaj puternic individualizat.

Perspectiva narativa esti obiectiva, viziune ‘’dindarat’’ cu focalizare zero,

autor omniscient si omniprezent.

Perspectiva temporala este reala si cronologica, bazata pe povestirea faptelor

in ordinea desfasurarii acestora, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, deschis, al
satului Pripas, si unul imaginar, inchis, al trairilor interioare din sufletul si
constiinta personajelor.

Din punct de vedere compozitional, romanul este structura in doua parti,

fiecare parte continand sase, respective sapte capitole, totalul de 13 sugerand, prin
numarul nefast, destinul tragic al eroului. Prima parte a romanului ‘’Glasul
pamantului’’, prezinta patima lui Ion pentru pamant si dorinta lui de a se impune in
sat. Protagonistul isi vede visurile realizate prin apropierea de Ana, fiica lui Vasile
Baciu, unul dintre cei mai instariti tarani din Pripas. Ion se indragosteste de
Florica, o fata frumoaa, dar saraca, si pune in aplicare un plan viclean spre a ajunge
in posesia pamantului lui Vasile Baciu. Partea a doua a romanului, ‘’Glasul
Iubirii’’, il gaseste pe Ion in ipostaza de stapan al pamantului. Ion resimte
puternic ‘’glasul iubirii’’ pentru Florica, maritata intre timp cu George Bulbuc.
Sinuciderea Anei si moartea lui Petrisor, precipita evenimentele spre final. Ion
moare, ucis cu sapa de catre George, pamanturile sale trecand in posesia bisericii.
 Din punctul meu de vedere, tema romanului, si anume drama taranului
ardelean, care traieste intr-o societate bazata pe avere, se reflecta in constructia
personajului Ion, acesta fiind lipsit de scrupule in incercarea de a se imbogati.
Avaritia si lacomia sa, precum si societatea vremii in care un criteriu important era
bogatia, si nu valorile omenesti, morale, il aduc pe Ion in punctul in care va
renunta la orice principiu, la etica, folosindu-se de Ana, moartea acesteia
netrezindu-i niciun sentiment de vinovatie. Personajul Ion este conturat astfel incat
devine tipologia generica a tanaralui taran sarac, prezentat in ipostaza unui destin
tragic, strivit de o forta mai presus decat vointa sa, si anume, pamantul.

In concluzie, protagonistul Ion din romanul cu acelasi nume scris de Liviu

Rebreanu, este dominat de dorinta de inavutire, apeland la viclesuguri pentru a-si
atinge scopurile. Este materialist, facand-o pe Ana sa se indragosteasca de el doar
pentru a intra in posesia pamanturilor ei, si lipsit de principii morale, singura lui
dorinta fiind aceea de a se imbogati.