Gandindu-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în “Tablouri biblice

(Versuri de abecedar)” o viziune a lui, personala, a modului cum Dumnezeu i-a făcut pe
primii oameni: Adam şi Eva. Păstrând versurile textului biblic, autorul construieşte un
univers diferit.
Tudor Arghezi îşi propune să prezinte aspecte din Biblie pe înţelesul copiilor de clasa
intai, prin urmare vă transforma universul de la începutul Vechiului Testament în ceva
familiar copiilor. Dumnezeu devine un tată atent şi sever, iar Adam şi Eva nişte copii jucăuşi
şi, uneori, neascultători.
Astfel, Biblia spune, în legătură cu crearea omului: Atunci, luând Domnul Dumnezeu
ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă
vie. Arghezi ia ideea şi o face într-o activitate a celor mici și anume jocul în nisip. În poezia
biblica, “Adam şi Eva”, Dumnezeu îl modelează pe primul om cu praf şi niţeluş scuipat.
Folosirea adjectivului niţeluş, precum şi invenţia cu folosirea scuipatului aduc scena la
nivelul de înţelegere al copiilor.
În a doua poezie din “Porunca” , Tudor Arghezi descrie viață fericita pe care Adam
și Eva îl duce în rai. Raiul lui Adam şi Eva este că o plecare la bunici pentru copii. Acolo,
primii oameni aleargă prin livezi, jucându-se cu gâzele şi iezii, se culcă şi se scoală după pofta
inimii, Adam n-are teme de făcut, Eva poate să stea, nepieptănată, în pat,, nu există taţi,
mame, dădace, profesoare, dascăli, care să-i sâcâie:

“Totul era de glumă şi de joacă

Şi aşteptai doar pomii să se coacă.
Predomină stilul glumeţ şi adresarea familiară :
Nici: “Culcă-te devreme!” Nici: “Te scoală!”
Nu era cine ţine socoteală
Că întârzii, Adame, de la şcoală,
Că lecţia s-o spui fără greşeală,
Că, Evă, încă nu te-ai pieptănat
Şi te găseşte prânzul tot în pat.”
A treia poezie din “Pedeapsa” prezintă secvenţa biblică a alungării lui Adam şi a Evei
din rai. Şi aici, povestea este transformata într-o variantă pentru copii. Primii oameni se
comportă că nişte mici copilași – nici măcar prea deştepţi: Eva, cam neroadă, Adam, cam
netot. Mănâncă din pomul interzis , prinşi asupra faptului, nu-şi recunosc vinovăţia, ci se
pârăsc unul pe altul pentru a scăpa de pedeapsa pe care urmau să o aibă.
“Adam pe Eva lui o a pârât,
Eva pe şarpe, care s-a târât.
 Nici-unul n-a voit s-aleagă,
Să-şi ia asupră-şi vina lui întreagă.
Supărat, că un tată pe copiii cei răi, Dumnezeu îi pedepseşte:
Din Raiul dulce şi din tihna bună
Domnul i-a dat afară, în furtună.”
În concluzie, Arghezi se joacă, prezentând Biblia .