Pneumonia

Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând

micile cavități cu aer cunoscute sub denumirea de alveole.
Tipuri de pneumonie
 Pneumonia pneumococică, cauzată de Streptococcus pneumoniae; deşi este
vindecabilă de cele mai multe ori, poate fi fatală, în special la persoanele foarte tinere,
la cele foarte în vârstă sau la persoanele care prezintă şi alte boli grave;
 Pneumonia cauzată de Haemophilus influenzae; poate fi prevenită prin vaccinare şi
este tratatabilă cu antibiotice foarte eficiente;
 „Boala Legionarilor”; este cauzată de bacteria Legionella pneumophilla şi de alte
specii de Legionella – această bacterie este responsabilă pentru 8% din cazurile de
pneumonie şi pentru 4% din pneumoniile fatale dobândite în spital. Aproximativ 20%
dintre persoanel care fac această boală decedează, iar mortalitatea este mai ridicată la
cei care contractează boala în spital sau care au boli ale sistemului imunitar;
 Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae; cauzează cele mai multe cazuri de
pneumonii la persoanele cu vârsta între 15 şi 35 de ani. Acest tip de pneumonie est de
obicei uşoară şi majoritatea persoanelor se refac fără tratament, însă pot fi întâlnite şi
cazuri grave, care necesită antibiotice specifice şi terapie individualizată;
 Pneumonia cauzată de Chlamydia pneumonia apare de regulă la cei cu vârste între 5 şi
35 de ani şi se transmite prin intermediul picăturilor mici de lichid eliminate la
momentul tusei; afecţiunea este tratabilă cu antibiotice (eritromicină, doxicilină,
claritromicină etc.), însă dacă tratamentul este întrerupt prea devreme,
simptomatologia poate reveni (oboseală, dureri în gât, tuse seacă, anemie, dureri
articulare);
 Pneumonia virală se tratează cu medicamente antivirale şi poate fi prevenită în
majoritatea cazurilor prin vaccinare antigripală anuală;
 Psitacoza (febra crescătorilor de păsări) este un tip rar de pneumonie cauzat
de Chlamydia psitacci, o bacterie prezentă pe obicei la păsări. Aceasta se tratează cu
tetraciclină pe cale orală timp de minimum 10 zile, însă mortalitatea poate atinge 30%
în cazurile grave netratate;
 Pneumonia stafilococică este cauzată de Staphylococcus aureus. Deşi nu este
frecventă, acest tip de pneumonie este gravă – mortalitatea este cuprinsă între 15-
40%;
 Pneumonia cu bacterii gram-negative (Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter,
Proteus, Serratia şi Acinetobacter) este o boală severă şi se agravează rapid, motiv
pentru care tratamentul este intensiv iar deseori pacientul necesită ventilare mecanică.
În pofita opţiunilor eficiente de tratament, între 25-50% dintre pacienţi decedează;
 Pneumonia fungică (Histoplasma capsulatum, Coccidiodides immitis, Blastomices
dermatitidis) – majoritatea pacienţilor infectaţi prezintă numai simptome minore, care
pot fi tratate cu medicaţie antifungică, însă în unele cazuri boala poate avea o evoluţie
severă;
 Pneumonia cu Pneumocystis carinii – chiar şi cu tratament, mortalitatea generală în
acest tip de pneumonie este de 15-20%;
 Pneumonia de aspiraţie;
Semne și simptome
Persoanele cu pneumonie infecțioasă au, deseori, tuse productivă, febră însoțită
de frisoane, dispnee, durere în piept, ascuțită sau sub formă de junghiuri, în timpul inspirației
profunde, și o rată a respirației crescută. La persoanele în vârstă, confuzia poate fi cel mai
important semn. Semnele și simptomele tipice la copiii sub cinci ani sunt febra, tusea și
respirația grea și rapidă. Semnele și simptomele mai grave pot include: colorație albăstruie a
pielii, sete diminuată, convulsii, vomă persistentă, valori extreme ale temperaturii sau
un nivel diminuat al stării de conștiență.
Cauze
Pneumonia este provocată, în primul rând, de infecții cauzate de bacterii sau
de virusuri și, mai rar, de ciuperci și paraziți.
Afecțiunile și factorii de risc care predispun la pneumonie includ: fumatul, deficiența
imunitară, alcoolismul, boala pulmonară obstructivă cronică, boala renală cronică și boala
hepatică. Folosirea medicamentelor pentru atenuarea acidității – cum sunt inhibitorii pompei
de protoni sau antagoniștii receptorilor H2 – este asociată cu un risc crescut de pneumonie.
Vârsta înaintată predispune, de asemenea, la pneumonie.
De asemena, pneumonia poate fi cauzată de bacterii, virusuri, baraziți sau ciuperci.
 Pneumonia bacteriană- o forma frecvent întalnită, este cea produsă de Streptococcus
pneumoniae – pneumonia pneumococica. Germen gram pozitiv, pneumococul a fost
identificat sub mai multe tipuri, dintre acestea tipul 3 fiind deosebit de agresiv,
producând pneumonii severe și bacteriemie, în special la batrani sau bolnavi cu
afecțiuni organice (diabet, alcoolism, boli pulmonare cronice).
 Pneumonie virala- unele virusuri care provoacă racelile și gripa pot, totodată, să
cauzeze pneumonia. Este frecventa la copiii sub 5 ani.
 Pneumonie cauzată de fungi (ciuperci): mai des întâlnita în randul persoanelor cu
probleme cronice de sănătate sau cu sistem imunitar slabit, cât și în cazul persoanelor
care au inhalat mari doze din aceste microorganisme.
Căi de transmitere
Pneumonia este o afecțiune contagioasă. Căile prin care această afecțiune se transmite sunt:

 aspirația în bronhii a microorganismelor care colonizează orofaringele – favorizată de

tulburări de deglutiție (înghițire), intubație orotraheală, anestezie generală, accidente
vasculare cerebrale, crize epileptice, intoxicație alcoolică acută;
 pe cale aeriană – prin strănut sau tuse se răspândesc secreții fine cu microbi de la
persoanele bolnave, care pot fi inhalate de persoanele din jur;
 pe cale hematogenă – infecții de cateter intravascular, administrare intravenoasă de
droguri sau infecții severe cu alte sedii (ex. endocardita – infecția în interiorul inimii),
care se răspândesc prin sânge la alte organe, inclusiv la nivelul plămânilor;
 prin inoculare directă (foarte rar) – prin traumatism local de tip înjunghiere sau prin
propagarea infecției de la focare adiacente.
Măsuri de prevenţie
 Pentru a preîntâmpina infecţiile respiratorii, în general, şi pneumoniile, în special,
medicii recomandă respectarea câtorva reguli simple:
- spălatul mâinilor cu apă caldă şi cu săpun cât mai des;
- evitarea contactului cu persoane răcite şi a locurilor aglomerate;
- alăptarea exclusivă în cursul primelor şase luni de viaţă, care întăreşte apărarea
naturală a organismului copilului; experţii OMS susţin că acest lucru ar reduce cu 23%
numărul cazurilor de pneumonie;
- alimentaţia echilibrată;
- reducerea expunerii la poluare;
- activitatea fizică regulată;
Tratament
Exerciţiile de respiraţie profundă şi tratamentul specific cu scopul de eliminare a
secreţiilor din căile respiratorii contribuie la prevenirea pneumoniei la pacienţii cu risc
crescut, cum sunt cei care au suferit o intervenţie chirurgicală toracică sau abdominală şi cei a
căror imunitate este scăzută.
Dacă pacienţii cu pneumonie sunt dispneici sau dacă nivelul sanguin al oxigenului
este scăzut, atunci se administrează oxigen suplimentar.
Administrarea de antibiotice începe de obicei atunci când se ridică suspiciunea de
pneumonie bacteriană (inclusiv de pneumonie obstructivă), chiar înainte de identificarea
agentului cauzal. Utilizarea promptă a antibioticelor reduce severitatea pneumoniei şi riscul
de apariţie a complicaţiilor, dintzre care unele pot duce chiar la deces.
Pneumonia este o boală destul de complicată care îți poate pune viața în pericol și poate lăsa
semne dacă este tratată cu superficialitate.