PLUMB

George Bacovia

Poezia “Plumb” de George Bacovia a fost publicata in volumul de debut al poetului, in 1916.

La nivelul intregului volum, sentimentul inadaptarii si imposibilitatea comunicarii produc instrainarea,

dar si dorinta de evadare, pe fondul unei atmosfere apasatoare.

MOTIVE SIMBOLISTE

Motivele simboliste, precum uratul, tristetea, plictisul, amorul, monotonia, nevroza, melancolia si
depresia au correspondent in gama de culori : galben, gri, negru, violet, precum si in simbolistica
instrumentelor muzicale. Aceste motive literare sunt reflectate si in poezia “Plumb” de George BAcovia.

Alte caracteristici ale liricii simboliste, regasite in text, sunt procedeele simbolului, sinesteziei, sugestiei
si instrumentalismului, corespondenta intre exterior si interior, cromatica si muzicalitatea, realizata prin
tehnica repetitilor.

Poezia este o confesiune pe tema neputintei de a infrunta destinul, reprezentand o arta poetica, in care
poetul isi exprima conceptia, rolul si menirea sa si a artei sale in lume si societate.

TITLU

Titlul este unul sintetic, alcatuit dintr-un substantiv comun, nearticulat, “Plumb”, un metal greu, toxic si
ieftin, un simbol recurrent ce confera muzicalitate, exprimand corespondenta dintre elemental natural si
starea sufleteasca. Sensul sau conotativ sugereaza, in plan cromatic, apasarea, oboseala, monotonia,
angoasa, dar si lipsa de valoare a fiintei umane. Repetat de 6 ori in cele 8 versuri ale textului, el devine
leitmotivul poeziei iar, prin sonoritate, subliniaza inchiderea spatiului existential.

TEMA

Tematica este tipic simbolista prezentand tema mortii sugerata prin campul lexical funerar, tema iubirii
neimplinite, simbolizata de amorul intors tema singuratatii reiesita din repetitia structurii “stam singur”,
dar si conditia de damnat intr-o societate superficiala, care nu-l intelege, a creatorului.

Poezia este un monolog liric interior, alcatuit din doua catrene, bazate pe simetrie, structurata pe doua
planuri: cel interior si cel exterior.

PRIMA STROFA

Prima strofa corespunde planului exterior, descriind imaginea unui univers straniu, apasator, funebru.
Spatiul este reprezentat de o succesiune de spatii inchise : cimitir, cavou, sicriu, culminand cu inchiderea
sufletului in trup. Elementele peisajului funebru sunt : “sicriele de plumb” , “vesmant funebru”, “flori de
plumb”, “coroane de plumb”, acestea fiind o serie de elemente metaforice.
Incipitul debuteaza cu verbul la imperfect “dormeau” si epitetul “adanc”, verbul reliefand construirea
starii de apasare si nemiscare. Epitetul metaforic “de plumb” subliniaza greutatea acestei stari. Lumea,
in manifestaruile ei de gingasie si de frumusetea, redusa prin prezenta florilor, este impitrita – florile
sunt “de plumb”.,

Imaginile sunt vizuale, statice. In cavoul sumbru isi face aparitia vantul care va declansa scartaitul
coroanelor, sugerand o perceptive tactile si auditiva, iar imperfectul verbului “scartaiau” este o sugestie
pentru persistenta starii de angoasa si teama, printr-un zgomot strident sacadat.

Punctele de suspensie marcheaza o pauza in discursul liric, provocata de o miscare in gandire, conferind
monotonia discursului impreuna cu repetitia conjunctiei coordonatoare “si”.

STROFA A DOUA

Strofa a doua cuprinde spatial interior al eului poetic, inchiderea maxima a sinelui. Acesta este ca un
ecou al primei strofe; este bazata pe simetrie, imaginea sicrielor cufundate in somn fiind inlocuita cu cea
a amorului, iar a cavoului substituia de cea a mortului. Vantul este inlocuit de frig, iar aripile vin in locul
coroanelor.

Sentimentul singuratatii este, in aceasta strofa, coplesitor, idea mortii fiind evidentiata prin repetitia
verbului la imperfect “dormea” precum si prin epitetul “intors”. Motivului somnului este o sugestie a
mortii, iar “somnul intors” bacovian se transforma in cosmar.

Lirismul este mult mai pregnant, marcile fiind adjectival posesiv “meu”, verbul “am inceput” si structura
“stam singur”. Eul liric isi contempla sentimentele detasat, privind in interiorul sinelui, asa cum
sugereaza si epitetul “intors”.

In acest spatiu interior este surprins si sentimental de iubire, “amorul