truth?

Who
was...?

MAO ZEDONG-
UNUL DINTRE CEI MAI
Have
you s
een th
e SANGEROSI DICTATORI
truth?
DIN SECOLUL XX
BODOC ANDRA MARIA
 Omul vinovat pentru moartea
a 70 de milioane de oameni
1. La 9 septembrie 1976 a încetat din viaţă Mao Zedong, preşedinte al Republicii
Populare Chinze în perioada 1954-1959 , al Partidului Comunist Chinez (1943 - 1976)
și al Comisiei Militare Centrale (1954 - 1976). În 1966 a iniţiat aşa zisa "revoluţie
culturală", o direcţie politică dură (maoism), caracterizată prin voluntarism şi cultul
personalităţii (s-a născut la 26 decembrie 1893)
2. Mao Zedong a fost revolutionarul, ideologul si liderul Partidului Comunist Chinez,
care a pus bazele Republicii Populare Chineze. In urma razboiului civil din 1949,
Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea in China.
 Mao a instaurat o dictatura
sangeroasa, zeci de milioane de
chinezi fiind ucisi in timpul
conducerii sale. Contributiile
aduse teoriei marxist-leniniste,
strategiile militare si politicile
comuniste dezvoltate de liderul
chinez sunt cunoscute sub
numele de „maoism”.
 Dezastrele ecologice au reprezentat, de-a lungul timpului,
un lucru comun pentru omenire, dar niciunul nu se
poate compara cu cel care a început în China în anul
1958. Mao Zedong, liderul Republicii Populare
Chineze a decretat ca toate vrăbiile să fie omorâte pe
motiv că mănâncă foarte multe cereale.

Time
18:15
Mao ramane o figura controversata, fiind aspru
criticat, pe plan international, datorita genocidului
din timpul Revolutiei Culturale, dar inca apreciat,
inclusiv astazi, in China, pentru rolul pe care l-a
avut in formarea Chinei moderne.
Mao a fost unul dintre primii care s-au alăturat Partidului
Comunist din China, fondat la 1 iulie 1921. Ulterior a condus
Răsăritul Recoltei de Toamnă în 1927. Aceste evenimente au
fost unul dintre motivele care au declanșat ulterior războiul
civil chinez.
Principalul rival al comuniștilor a fost Partidul Naționalist
Chinez, cunoscut sub numele de Kuomintang, deși au fost
nevoiți să creeze armistiții cu ocazii speciale, cum ar fi în
timpul conflictului împotriva Japoniei cunoscut sub numele
de al doilea război chino-japonez, care a avut loc între 1937
și 1945.
Republica Populară Chineză a fost înființată în 1949 de Mao
Zedong, naționaliștii s-au retras în Taiwan, iar regimul
comunist a devenit stabilit ca singurul partid care putea
exercita în mod legal activități în țară.
Propaganda naționalistă și îndoctrinarea au jucat un rol
fundamental în politicile regimului Mao Zedong. Pământurile
private au fost confiscate și oricine a reprezentat un pericol
pentru Revoluția Chineză a fost constant persecutat.
La sfârșitul anilor 1950, a avut loc ceea ce era cunoscut sub numele de „Marele salt
înainte”, care a urmărit o transformare în economia chineză care ar trebui să nu mai fie
agrară și să devină industrială.
Pe măsură ce populația a încetat să mai lucreze pe câmp, alimentele au devenit rare și apoi
s-a produs una dintre cele mai mari foamete din istorie, în care au murit între 20 și 40 de
milioane de oameni.
Mai târziu, în 1966, Mao Zedong a început Revoluția Culturală, în care tot ceea ce era
împotriva comunismului în China a fost distrus și populația îndoctrinată. Figura liderului
partidului a devenit principalul lucru din țară.
Se estimează că numărul victimelor de către regimul comunist al lui Mao Zedong este
între 30 și 70 de milioane de oameni care au murit ca urmare a execuțiilor ordonate de
guvern, din cauza faptului că se aflau în lagăre de muncă sau pur și simplu din cauza
foametei.
Mai mult de un milion de oameni se adună, pe 18 septembrie 1976, la Marea Sală a Poporului din
Beijing pentru înmormântarea lui Mao Zedong, liderul Partidului Comunist Chinez și președinte al
Republicii Populare Chineze din 1949.
Mao, care a murit la 9 septembrie 1976, la vârsta de 82 de ani, s-a născut la 26 decembrie 1893, într-o
familie de țărani din provincia Hunan din centrul Chinei.
Pregătit pentru a fi profesor, a ajutat la înființarea Partidului Comunist Chinez în 1921.
După ce a obținut victoria în război civil cu partidul naționalist după cel de-Al Doilea Război Mondial,
Mao a fondat Republica Populară Chineză și a devenit liderul său.
Într-o perioadă de doliu de opt zile după moartea sa, mai mult de un milion de oameni și-au adus
omagiul, în fața corpului lui Mao, aflat într-un sicriu acoperit acoperit de steag.
La începutul înmormântării publice de 30 de minute din Piața Tiananmen, a fost păstrat un moment de
reculegere de trei minute în cinstea liderului, cu precizarea că aproape toți cei 800 de milioane de
locuitori ai Chinei au păstrat tăcerea.
Ceremonia, care a inclus muzică militară, imnul național al Chinei și „Internationala” comunistă, a fost
transmisă în direct. Niciun lider străin nu a avut voie să participe la slujbă sau la perioada de doliu.
Hua Guofeng, premierul Chinei și primul vicepreședinte al partidului comunist, care a fost succesorul
imediat al lui Mao, a pronunțat elogiul.
„Sub conducerea președintelui Mao, națiunea chineză afectată de dezastre s-a ridicat în picioare”, a
spus el. „Poporul chinez îl iubește, are încredere și îl apreciază din suflet pe președintele Mao”, a mai
zis Guofeng, potrivit history.com.
 e
you see th
Have
truth?

Who
w
Wher as...?
e…?
 1. Nu cu mult înainte să devină conducătorul României comuniste în 1965, Nicolae Ceauşescu a făcut parte
dintr-o delegaţie a Comitetului Central al Partidului Comunist Român care a vizitat China.

Potrivit mărturiei diplomatului Romulus Ioan Budura, făcută în 1999 pentru Arhiva de istorie orală a
radioului public, în timpul vizitei Ceauşescu a fost cam obraznic cu liderul istoric al Chinei comuniste,
Mao Zedong, care l-a pus la punct.
Iată povestea spusă de Romulus Ioan Budura: “Într-o bună zi am fost chemat la Comitetul Central
şi sunt dus în cabinetul lui Nicolae Ceauşescu – Nicolae Ceauşescu era secretarul cu probleme
organizatorice – era şi ambasadorul chinez acolo şi atunci se discuta comunicatul cu privire la
vizita delegaţiei Comitetului Central al Partidului Comunist Român în China care urma să aibă
loc în curând.
În ziua de 1 martie ne-am dus la aeroportul Băneasa căci de acolo s-a plecat cu un avion … cred că era
un IL-14. Singura dintre soţiile conducătorilor care a fost prezentă, a fost Elena şi îl adusese şi pe
Nicu care avea atunci vreo 10-12 ani şi ţineau să fie prezenţi la acest eveniment. Era şi
ambasadorul chinez, o bunã parte a conducãtorilor români, în frunte evident cu Gheorghe Gheorghiu
Dej care, în mod cert a patronat toatã aceastã vizită.
1. Am cãlãtorit peste Uniunea Sovieticã, am făcut o escală…. astfel cã pe 2 martie am
ajuns la Beijing şi am început convorbirile. Din partea chinezilor erau prezenţi Liu
Shaoqi, Deng Xiaoping, şi mulţi alţii. Din parta noastrã era Ion Gheorghe
Maurer, Emil Bodnãraş, Stoica Chivu, Nicolae Ceauşescu şi ambasadorul
Dumitru Gheorghiu. S-au exprimat saluturile de rigoare şi apoi Gheorghe Maurer
i-a dat o scrisoare lui Liu Shaoqi din partea lui Gheorghiu Dej cãtre Mao Zedong. Liu
Shaoqi a desfãcut plicul. Mi-aduc aminte cã Emil Bodnãraş a zis: „Pãi, e pentru Mao
Zedong!” Liu Shaoqi, imperturbabil a scos textul şi a început sã citeascã … Eu
tradusem textul. Dupã ce citeşte textul, zice: “E o scrisoare bunã!”
2. Atunci lumea s-a luminat la faţã şi au început convorbirile. Ion Gheorghe Maurer a
prezentat motivele pentu care delegaţia românã se aflã acolo şi care în esenţã
ţineau de situaţia dramaticã ce se dezvolta în sânul mişcãrii comuniste şi
muncitoreşti în comunitatea ţãrilor socialiste şi pleda pentru încetarea polemicii
publice, pentru gãsirea unor modalitãţi de agreere a normelor şi principiilor care
sã sea la baza relaţiilor dintre partide şi respectiv, dintre state.
1. Apoi a vorbit Nicolae Ceauşescu care a vorbit despre mişcarea comunistã şi muncitoreascã. Pe urmã a
vorbit Chivu Stoica care a relatat necazurile noastre în CAER, intenţia Uniunii Sovietice,
menţionînd şi planul Valev şi cã România se pronunţã pentru dezvoltarea multilateralã a ţãrii,
pentru independenţa economicã a ţãrii şi, implicit, pentru asigurarea independenţei politice şi
militare a ţãrii. A vorbit pe urmã Bodnãraş pledând pentru normalizarea relaţiilor dintre China şi
Iugoslavia. Cu asta s-a încheiat prima zi. Dupã aceea a fost masa de prînz, dupã –amiaza am vizitat
construcţiile fãcute în ’59 cu prilejul împlinirii a zece ani de existenţã ai Republicii Populare
Chineze. Seara s-a mers la un spectacol.
2. A doua zi au vorbit chinezii; a vorbit numai Liu Shaoqi, şi-a expus punctul de vedere cunoscut,
începând cu acuzele la adresa Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Mai tîrziu, ne-am întâlnit cu
Mao Zedong. Discuţia a fost informativã deşi el fusese informat despre convorbiri, i s-a mai spus odatã ce
s-a discutat. Mi-aduc aminte cã s-a oprit asupra CAER-ului, afirmînd cã Republica Popularã Chinezã nu
este interesatã sã intre în CAER şi a spus o chestiune care a fãcut vâlvã atunci: „Ori se reformeazã, ori se
duce la dracu!” Nicolae Ceauşescu a cãutat sã se afirme prin diverse declaraţii şi atunci Mao Zedong
l-a întrebat: „Ce vârstã ai matale, eşti cam tânãr!” Nicolae Ceauşescu i-a rãspuns: „Tânãr, da’ am
fãcut închisoare, aşa cã am experienţã!” Atunci Mao Zedong a spus: „Eu n-am fost în închisoare
dar am fost în munţi, în baze revoluţionare…”
3. Discuţia între cele două părţi a fost destul de substanţialã şi plãcutã şi ceea ce era foarte important pentru
chinezi, Mao era asociat ideii solidaritãţii între cele douã partide şi a unor demersuri comune a celor douã
partide în contextul mişcãrii comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Deci, vizita în China a fost un