Sunteți pe pagina 1din 19

Factori de respingere a probelor

biologice

A efectuat: Pântea Diana


Cauze frecvente de aparitie a erorilor de laborator

• Nerespectarea standardelor de pregatire a pacientilor, de recoltare, transport


al probelor sau de depozitare va avea ca efect aparitia posibilelor erori:
- inscriptionarea gresita a recipientelor;
- identificarea gresita a pacientilor;
- aplicarea necorespunzatoare a garoului;
- omogenizarea prea viguroasa a probelor recoltate in recipiente
cu aditivi;
- recoltarea in recipiente gresite;
- nerespectarea ordinii de recoltare;
- recoltarea din vena situata deasupra locului de administrare a
tratamentului perfuzabil in curs;
- folosirea pentru recoltare a dispozitivelor de acces venos fara
pregatirea lor prealabila.

In ciuda respectarii procedurilor din faza preanalitica ramane totusi ca si


cauza de aparitie a erorilor de laborator interferenta diferitilor compusi din
plasma sau ser cu metoda de testare. Cel mai des incriminate sunt probele
hemolizate, lipemice si icterice.
Laboratorul admite că există situații când unele specimene sunt mai puțin
obișnuite, provin din proceduri invazive sau nu au putut fi ușor recoltate și în
aceste cazuri se pot aplica excepții de la regulile stricte ale respingerii
probelor. Excepțiile sunt aplicate în concordanță cu procedurile de lucru în
uz.

În general, probele biologice impropriu recoltate nu sunt aruncate până în


momentul în care unitatea sau persoana care a recoltat proba nu sunt
anunțate.
Probe biologice neetichetate/fără set,-nume:
-în cazul probelor biologice obişnuite (sânge, urină, materii fecale, spută etc.)
care nu pot fi identificate se recomandă repetarea recoltării; Recipientul cu
prelevat clinic nu este însoțit de buletin cu cererea de analiză.

-în cazul unor probe biologice mai puţin obişnuite (lichide biologice, LCR,
fragmente de ţesut etc.) se solicită persoanei care le-a recoltat să se deplaseze
la laborator, să identifice specimenul şi să semneze o notă prin care îşi asumă
responsabilitatea identificării specimenului;

-dacă persoana responsabilă de recoltarea specimenului nu este disponibilă să


identifice proba, o persoană desemnată de medicul specialist o va înlocui în
această procedură.
Probe biologice incorect etichetate:
-pentru probele care sunt etichetate cu numele/iniţialele greşite ale
pacientului, comparativ cu ceea ce este scris pe formularul care însoţeşte
proba se aplică aceeaşi regulă ca anterior;
-pentru probele care au numele scris greşit, dar numărul/codul pacientului
este corect, trimiţătorul va efectua o notă de clarificare a greşelii apărute.

Probe recoltate în recipiente improprii sau având conservanţi


neadecvaţi:
În cazul acestor probe, se va solicita repetarea recoltării, ele pot invalida
rezultatele. Secţia sau locul de unde s-au recoltat va fi anunţată cât se poate
de repede de catre dispeceratul laboratorului, pacientul va fi contactat şi
chemat pentru o nouă recoltare a specimenului.
Cantitate insuficientă a probei
Dacă va fi primită o cantitate insuficientă de probă biologică (urină, materii
fecale, sânge etc.), se va solicita repetarea recoltării, avându-se grijă să fie respectate
regulile de recoltare cu volumul necesar de probă. Dacă specimenul nu este uşor de
recoltat (LCR, fluide etc,) medicul care a recoltat proba va fi contactat şi se va
stabili împreună cu acesta un mod corect de solicitare a parametrilor ce urmează a fi
testaţi.

Specimen neadecvat recoltat


Probele primite care nu sunt adecvate testării de rigoare si Nu este corespondență
între prelevatul clinic trimis și prelevatul menționat în foaia de cerere de analiză, vor
fi respinse.
Secţia sau locul de unde s-a recoltat proba va fi anunţată şi se cere să fie recoltată o
probă adecvată. La fel, cele care prezintă recipiente sparte sau fisurate, sau din care
s-a scurs prelevatul clinic.
Specimen transportat/stocat inadecvat:
-în cazul în care durata transportului probei la laborator a depăşit intervalul de timp admis
pentru a obţine rezultate valide, aceasta va fi respinsă (EX: Timpul scurs de la recoltarea
sputei până la predarea la laborator este mai mare de 4 zile. Timpul scurs de la recoltarea
urinei până la predarea la laborator este mai mare de 1 zi.)
-vor fi respinse de asemenea probele care necesită refrigerare şi au fost transportate la
temperatura camerei, precum şi probele care trebuie congelate şi au ajuns la laborator
decongelate.
Probe hemolizate:
-Anumite teste sunt invalidate în prezenţa hemolizei in vitro.
-Dacă serul este intens hemolizat, se va lua legătura cu medicul trimiţător/pacientul şi se va
solicita repetarea recoltării.
-Informarea medicului trimiţător, mai ales în cazul pacienţilor spitalizaţi, este obligatorie
pentru a exclude cazurile rare de hemoliză in vivo, la care respingerea probei poate
constitui o dovadă de malpraxis.
!!!
In cazul in care probele din diferite motive (starea pacientului, imposibilitatea unei noi
recoltari,etc) probele se lucreaza mentionandu-se in rubrica de comentarii starea probei.
• Hemoliza- eliberarea componentelor intracelulare eritrocitare sau a altor celule sanguine in spatiul extracelular
sanguine (ser, plasma). Se poate produce in vivo sau in vitro.
Mecanisme: imunologic – hemoliza dependenta de complement, in cazul transfuziilor;
fizic – distructia hematiilor in mediu hipoton, presiune crescuta sau scazuta;
mecanic – recoltare defectuoasa, valve cardiace, centrifugare necorespunzatoare;
chimic – detergenti.
Hemoliza poate fi vizualizata dupa centrifugarea sangelui, ca fiind o coloratie roz pana la rosu intens a plasmei sau serului.
Hemoliza in vivo sau in vitro produce modificare ale rezultatelor unor analiti (cresteri sau scaderi).
La baza acestor efecte stau o serie de mecanisme:
1. Cresterea concentratiei constituentilor intracelulari in spatiul extracelular.
Constituentii intracelulari cu concentratie de 10 ori mai mare decat in spatiul extracelular vor creste in plasma in cazul
existentei hemolizei (ASAT, LDH, potasiu).
2. Interferenta cu metoda analitica
Adenilatkinaza eliberata din eritrocite poate duce la cresterea activitatii CK si CKMB, mai ales atunci cand in reactie se
utilizeaza o cantitate necorespunzatoare de inhibitori de adenilatkinaza. In schimb, adenilatkinaza nu va influenta
determinarea imunologica a CKMB. Activitatea pseudoperoxidazica a hemoglobinei libere interfera in metoda Jendrassik-
Grof de determinare a bilirubinei, prin inhibarea formarii compusului diazonic colorat. Proteazele eliberate din celulele
sanguine reduc activitatea factorilor de coagulare, in timp ce formarea produsilor de degradare ai fibrinei este crescuta.
c) Interferenta optica
Cel mai des, culoarea rosie a hemoglobinei determina cresterea absorbtiei de radiatie la anumite lungimi de unda sau
modificarea blank-ului
Proba lipemica
Lipemia- prezenta unui anumit grad de turbiditate a plasmei sau serului. Este determinata de prezenta unei
concentratii crescute a lipoproteinelor si este vizibila cu ochiul liber.
Pentru a detecta prezenta lipemiei este necesar sa se utilizeze containere de recoltare care sa nu distorsioneze
continutul. Cel mai frecvent, lipemia este determinata de cresterea concentratiei trigliceridelor in ser sau
plasma. Cresterea concentratiei trigliceridelor poate fi consecinta ingestiei de alimente, prezentei unor
tulburari ale metabolismului lipidic sau infuziei de lipide (alimentatie parenterala).
1. Interferenta in analizele spectrofotometrice
Lipemia interfera in determinarile spectrofotometrice prin absorbtia de radiatie si fenomene de dispersie a
luminii (light scattering). Rezultatele obtinute pot fi atat crescute cat si scazute in functie de blanking-ul
procedurii. O turbiditate mare poate chiar impiedica obtinerea rezultatului, atunci cand linearitatea metodei
este depasita.
2. Efectul depletiei de volum
Lipoproteinele determina o scadere aparenta a concentratiei analitilor prin reducerea volumului apei, astfel
incat volumul ocupat de lipoproteine in ser sau plasma va fi inclus in calculul concentratiei analitului. In acest
mod se explica concentratia scazuta a sodiului si potasiului in serul lipemic, atunci cand masuratorile se fac
flamfotometric sau este utilizata metoda indirecta cu electrozi ion-selectivi, comparative cu metoda directa cu
electrozi ionselectivi.
3. Interferenta prin mecanisme fizico-chimice
Lipoproteinele din ser pot lega o serie de analiti, cum ar fi anticorpii, astfel incat acestia nu mai intra in reactia
specifica. Si determinarile electroforetice si cromatografice sunt influentate de prezenta lipoproteinelor.
Proba icterica
• Proba icterica nu se lucreaza
• Bilirubina este prezenta in plasma sau ser sub forma libera sau legata de proteine
(albumina). Bilirubina conjugata este prezenta sub forma de mono- si diglucuronat si
este solubila in apa. Drept urmare, atunci cand este prezenta in cantitate crescuta in
sange, va apare si in urina.
Mecanisme de interferenta ale bilirubinei:
1. Interferenta spectrala
Bilirubina prezinta o absorbtie crescuta la lungimi de unda de 340 nm si 500 nm.
Metodele spectrofotometrice ce utilizeaza aceste lungimi de unda pot fi influentate de
concentratiile crescute de bilirubina. Reducerea absorbtiei ca rezultat al oxidarii bilirubinei
in solutie alcalina este principala cauza a interferentei bilirubinei in metoda Jaffe fara
deproteinizare prin care se determina creatinina.
2. Interferenta chimica
Bilirubina interfera in metodele bazate pe sistemul oxidaza/peroxidaza. Proportional cu
concentratia sa, bilirubina reactioneaza cu H2O2 formata in sistemul de testare,
determinand obtinerea unor rezultate fals scazute atunci cand sunt utilizate metode
enzimatice de determinare a glucozei, colesterolului, trigliceridelor, acidului uric si
creatininei.
• Hemoleucograma completa, grupa sang- sangele e hemolizat/coagulat, recoltare pe alt vacutainer
• Recoltare esantioane Hemostaza-sangele este hemolizat/ coagulat, sau vacutainerul nu este plin.
Surse de eroare :
-Punctie venoasa dificila, urmata de contaminarea cu factor tisular (tromboplastina) ;
-Staza venoasa ;
-Recoltare postprandiala ;
-Nerespectarea raportului dintre volumul de sange si volumul de anticoagulant ;
-Incorecta omogenizare ;
-Prezenta urmelor de heparina ;
-Depasirea timpului de 3 ore de la recoltare pana la efectuarea testului ;
-Incorecta reconstituire a reactivilor ;
-Reactivi perimati sau incorect conservati ;
-Interferenta unor medicamente ; - anticoagulante (derivati salicilati, antiinflamatoare, antibiotice, hormoni
tiroidieni, steroizi si anabolizante, antihistaminice, hipolipemiante si hipoglicemiante ; - care diminueaza
efectul anticoagulant (meprobamat, barbiturice, contraceptive orale, antitiroidienele)
• Recoltare esantioane Imunologie:
-ASLO, factor reumatoid, PCR- sangele este intens hemolizat sau prezinta
semne de contaminare bacteriana (tulbure, val la suprafata)
-RPR :- specimen lipemic (apar rezultate care nu pot fi interpretate)

• Recoltare esantioane Biochimie:


-FA, a-amilaza, ALAT/ ALT / GPT/ TGP ,ASAT/ AST/ GOT/ TGO, uree,
GGT, creatinina:
1) sangele este intens hemolizat,
2) prezinta semne de contaminare bacteriana (tulbure, val la suprafata)
3) proba supusa temperaturilor ridicate
-Bilirub totala, directa: - specimen hemolizat, specimen neprotejat de lumina
• Urinograma- specimen care nu a fost tinut la +2°C-+8°C, daca a
depasit 2 ore de la recoltare.
• Urocultura, coprocultura- nu este recoltata corespunzator exm.
recipient steril.
• Cultura secretie uretrala- nu este recoltata corespunzator exm.
contaminare, nerespectarea conditiilor necesare prelevarii.
• Cultura sputa -Vor fi respinse acele prelevate al caror examen
microscopic va evidentia contaminare salivara ( prezenta celulelor
epiteliale de origine bucala, absenta macrofagelor alveolare si / sau de
celule bronsice)
• Examen coproparazitologic- specimen obtinut cu uleiuri minerale,
bismut, compusi de magneziu - specimen care nu a fost adus la
laborator in maxim 1 ora - recipient murdar pe exterior -specimen
contaminat cu urina
MULTUMESC PENTRU ATENTIE !