EXPERTIZA CONTABILA

1. Cum procedeaza expertul contabil verificator privind indeplinirea atributiilor

sale?

În activitatea lor de verificare a rapoartelor de expertiză contabilă judiciară ,

experţii contabili verificatori trebuie să urmărească dacă:
- În elaborarea lucrării , experţii contabili autori au respectat în totalitate
prevederile Normei profesionale nr.35/2000;
- Obiectivele stabilite au fost tratate corespunzător , iar răspunsurile date au fost
susţinute prin acte şi documente care au legătură cu cauza;
- Autorii lucrării nu s-au îndepărtat de ştiinţa contabilităţii, procedând la încadrări
juridice ale faptelor sau la efectuarea de operaţiuni şi lucrări care presupun alte
cunoştinţe decât cele contabile;
- Autorii lucrării au respectat prevederile Codului etic naţional al profesioniştilor
contabili.
De asemenea, trebuie să analizeze opiniile separate sau rapoartele experţilor
contabili – consilieri ai părţilor, urmărind aceleaşi obiective ca în cazul raportului de
expertiză contabilă prpriu-zisă.
Folosind exclusiv legea, ştiinţa contabilităţii şi normele profesionale, expertul
contabil verificator solicită autorilor lucrărilor de expertiză contabilă să şi le revadă , în
funcţie de observaţiile făcute şi va proceda astfel:
a) Dacă nu sunt observaţii sau dacă lucrările sunt refăcute, expertul contabil
verificator va aplica pe prima pagină a lucrărilor analizate ştampila
dreptunghiulară de verificare , va semna şi va aplica ştampila filialei.
b) Dacă sunt observaţii iar rapoartele de expertiză contabilă judiciară nu sunt refăcute
în spiritul observaţiilor expertului contabil verificator, acesta trebuie să
întocmească un referat cu constatările şi observaţiile sale, pe care să-l ataşeze, în
original , raportului de expertiză contabilă judiciară ce urmează a fi depus
organului judiciar care a solicitat expertiza, spre informarea şi decizia acestuia.

2. Explicati independenta absoluta si independenta relativa a expertului contabil.

Expertul contabil solicitat în efectuarea unei expertize contabile este obligat să fie
independent faţă de părţile interesate în expertiză, evitând orice situaţie care ar
presupune o lipsă de independenţă sau o constrângere care ar putea să-i impieteze
integritatea şi obiectivitatea. Independenţa expertului contabil trebuie să fie absolută în
cazul experţilor contabili numiţi din oficiu de către organele în drept şi relativă în cazul
experţilor contabili recomandaţi de părţi sau în efectuarea de expertize contabile
extrajudiciare. Independenţa absolută derivă din obligaţia acestuia de a ţine seama de
toate cazurile de incompatibilitate, abţinere şi recuzare prevăzute de Codul de procedură
civilă şi alte reglementări procedurale speciale, care sunt aceleaşi cu cele privind
judecătorii. Independenţa relativă derivă doar din reglementările profesiei contabile mai
restrictive decât cele din reglementarea generală. La primirea fiecărei lucrări de expertiză
contabilă expertul contabil parcurge un examen de independenţă şi completează
declaraţia de independenţă care însoţeşte lucrarea depusă la Corp în vederea efectuării
auditului de calitate. Independenţa expertului contabil implică două componente
fundamentale:
 a) Independenţa de spirit ( de drept ) , adică acea stare de spirit care permite
emiterea unei opinii fără a fi afectat de influenţe care compromit judecata
profesională şi care permite individului să acţioneze cu integritate, să-şi exercite
obiectivitatea şi scepticismul profesional.

b) Independenţa în aparenţă (fapt) care constă în evitarea faptelor şi a situaţiilor

care sunt atât de importante încât o terţă parte informată şi rezonabilă, care cunoaşte
toate informaţiile relevante, inclusiv măsurile de protecţie aplicate, ar concluziona în
mod rezonabil că integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei
sau al unui membru al echipei de certificare au fost compromise.

În activitatea practică se pot manifesta un ansamblu de circumstanţe sau asocieri

de circumstanţe generatoare de ameninţări la adresa conformităţii cu principiul
independenţei. Natura acestora şi măsurile de protecţie cele mai adecvate sunt specifice
fiecărei misiuni şi combinaţiilor pe care le generează asemănător unor modele
matematice.

În funcţie de natură, distingem următoarele tipuri de ameninţări:

a1) Ameninţarea generată de interesul propriu apare atunci când profesionistul

contabil sau un membru al familiei acestuia are un interes financiar sau de alt gen;

a2) Ameninţarea generată de autoexaminare ( autocontrol ) poate apărea atunci când

un raţionament anterior trebuie să fie reevaluat de către profesionistul contabil
responsabil de acel raţionament;

a3) Ameninţarea generată de favorizare poate apărea atunci când un profesionist

contabil promovează o poziţie sau o opinie până la un punct în care obiectivitatea să
poată fi compromisă;

a4) Ameninţarea generată de familiaritate poate apărea atunci când, în virtutea unei
relaţii strânse, un profesionist contabil simpatizează prea mult cu interesele altor
părţi;

a5) Ameninţarea generată de intimidare poate apărea atunci când un profesionist

contabil poate fi împiedicat să acţioneze obiectiv prin intermediul unei ameninţări,
reale sau presupuse.

Un functionar public nu poate fi niciodata independent. Activitatea de expert

contabil este incompatibilä cu orice alta activitate curentä. Cerintele de independenta se
aplica tuturor profesionisti1or contabili cu practica liberalä, cu deosebire auditorilor
statutari si tuturor persoanelor care sunt in masurä de a influenta lucrãrile
profesionistului contabil.
3. Explicati cazurile de imposibilitate a intocmirii unui raport de expertiza si ce
contine Raportul de imposibilitate a efectuarii expertizei contabile.

În cazuri cu totul deosebite, expertul contabil se poate afla în imposibilitatea

întocmirii unui raport de expertiză contabilă, datorită inexistenţei documentelor
justificative şi/sau evidenţelor contabile care să ateste evenimentele şi tranzacţiile supuse
expertizării. În astfel de cazuri se va întocmi un “ RAPORT DE IMPOSIBILITATE A
EFECTĂRII EXPERTIZEI CONTABILE” , care va avea aceiaşi structură ca un raport
de expertiză contabilă obişnuit (necalificat) dar care, în Capitolul II.- DESFĂŞURAREA
EXPERTIZEI CONTABILE şi Capitolul III.-COCLUZII , va prezenta justificat şi
fundamentat cauzele care conduc la imposibilitatea efectuării expertizei contabile
„comandate” de beneficiarul acestuia.