CAPITOLUL II.

SISTEME DE ORGANIZARE A ECONOMIEI 

Citind acest capitol, veţi găsi răspuns la următoarele întrebări: 
● De  ce  proprietatea  privată,  sistemul  de  preţuri,  concurenţa  şi  antreprenoriatul 
sunt consideraţi ca fiind ​pilonii sistemului liberei iniţiative? 
● Ce rol joacă ​profitul ​în sistemul economic al liberei iniţiative? 
● Ce fel de sisteme de organizare a economiei există în lume? 
● Ce rol are ​antreprenoriatul p ​ entru creşterea economică? 
● De ce oamenii preferă schimbul prin intermediul banilor celui în natură? 
● Care sunt funcţiile principale ale banilor? 

§1. CE REPREZINTĂ UN SISTEM ECONOMIC?

Sistemul economic ​reprezintă o modalitate specifică de utilizare a resurselor economice rare, de
organizare a procesului de producție și de trecere a bunurilor create de la producător la consumator.

Sistemele economice se deosebesc după mai multe criterii:

Forma proprietății asupra resurselor și rezultatelor actului de producere;
Scopul urmărit de cei care organizează o activitate economică oarecare;
Modul de stabilire a relațiilor dintre participanții la activitatea economică;
Caracterul motivării atingerii unor rezultate mai înalte.

Astfel, economiștii disting următoarele modele de sisteme

economice:
● Tradițional – bazat pe economia naturală;
● Descentralizat – bazat pe economia de piață;
● Centralizat, de comandă – bazat pe economia
planificată.

Fiecare din modelele menţionate reprezintă o construcţie teoretică cu un set de principii

specifice. Sistemele economice reale sunt o combinare complexă a formelor, relaţiilor economice şi, de
regulă, au la bază una dintre acestea. Indiferent, însă, de denumirea sistemului economic, problemele
economice fundamentale rămân a fi aceleasi: ​ce, cum, cine​?

§2. SISTEMUL ECONOMIC TRADI​Ț​IONAL

După cum sugerează şi denumirea, în ​economia tradiţională ​răspunsurile la întrebările ​ce, cum​şi
cine l​e oferă tradiţiile şi obiceiurile de veacuri, determinând ocupaţiile, modul de deţinere a proprietăţii
şi ce bunuri şi servicii să fie produse.
 Economia tradițională ​reprezintă o forma de organizare a activității economice, în care bunurile
produse sunt destinate autoconsumului, nevoile fiind satisfacute fără a se apela la schimb.

Trăsăturile caracteristice ale sistemului tradiţional:

● forma de proprietate comună, colectivă;
● scopul principal al activităţii comune – supravieţuirea comunităţii;
● pământul constituia principala resursă economică;
● economie naturală, ”autoconsum” - producţia bunurilor de primă necesitate în cadrul
comunităţii;
● predominarea muncii manuale, bazate pe unelte rudimentare;
● rolul predominant în societate îl au tradiţiile şi obiceiurile;
● organizaţia principală a sistemului este gospodăria domestică;
● sistem economic închis.
În lumea contemporană, elemente ale ​sistemului economic tradiţional​, într-o măsură mai mare
sau mai mică, sunt prezente în ţările în curs de dezvoltare. Totodată, tendinţele naţionale şi cultura în
administrarea economiei sunt reproduse chiar şi în ţările dezvoltate.

Cum credeţi, sistemul economic al Republicii Moldova poate fi considerat

tradițional? Argumentați răspunsul!

§3. SISTEMUL ECONOMIC DESCENTRALIZAT  

Acest sistem presupune un înalt grad al diviziunii sociale a muncii, o economie de schimb
dezvoltată (orientată spre piață) și protejarea drepturilor de proprietate.

Să examinăm aceste condiții mai detaliat.

I. Aprofundarea diviziunii sociale a muncii ​se referă la separarea diferitelor genuri de
activitate şi fixarea lor ca domenii de sine stătătoare. Ea reprezintă totalitatea activităţilor
specializate existente concomitent în societate şi se concretizează în ramurile şi subramurile
economiei naţionale.

II. Schimbul ​care este concluzia logică a specializării. El presupune activităţi între agenţii
economici, într-un anumit raport de schimb. În economia de piaţă bunurile şi produsele iau
forma de marfă.

Marfa ​reprezintă un bun economic, un produs al muncii, care,

prin însuşirile sale, satisface anumite cerinţe şi e destinat
schimbului prin intermediul actelor de vânzare- cumpărare.
 Imaginaţi-vă că acceptaţi un loc de muncă la un restaurant​. ​Veţi oferi restaurantului munca, iar
acesta vă va remunera cu bani. Imaginaţi-vă, însă, cât de diferită ar putea fi povestea dacă nu ar fi
existat banii. Cu ce trebuia să vă plătească managerul? Să presupunem că vi se propun plăcinte.
Probabil, nu aţi fi acceptat serviciul. La urma urmei, puteţi mânca doar o cantitate limitată de plăcinte,
iar restul se vor răci şi se vor altera rapid.
III. Moneda (banii) ​este mijlocul de intermediere a schimbului economic, datorită faptului
că ea are cea mai mare lichiditate şi cel mai mic cost de utilizare.

IV. Proprietatea privată ​constă în exercitarea liberă a atributelor proprietăţii. Proprietatea

privată este asociată cu libertatea economică. ​Libera inițiativă presupune libertatea
oamenilor de a acționa pentru realizarea propriilor interese, așa cum consideră fiecare că
este mai bine. Orice acțiune întreprinsă de un individ în intenția de a-și realiza interesele
trebuie să aibă loc astfel încât, prin ceea ce face el, să nu afecteze cu nimic libertatea de
acțiune a celorlalți și nici aceștia să nu-l jeneze cumva în ceea ce el întreprinde.

Cele patru condiţii trebuie îndeplinite simultan. În funcţie de gradul de îndeplinire a fiecărei
condiţii, se relevă nivelul de performanţă a sistemului economic. Condiţiile expuse mai sus reprezintă
condiţiile apariţiei, extinderii şi menţinerii ​economiei de piaţă.​

Trăsăturile caracteristice sistemului ​descentralizat, bazat pe economia de piaţă​:

● predomină proprietatea privată;
● rolul de reglementare a pieţei îl îndeplineşte mecanismul preţurilor;
● mediul concurenţial asigură eficienţă înaltă;
● libera iniţiativă a agenţilor economici, dezvoltarea antreprenoriatului.

Proprietatea privată 
Cuvântul ​proprietate ​provine de la latinescul ”proprietas” care înseamnă a stăpâni. În economia
de piaţă prin ​
proprietate ​se înţelege stăpânirea deplină a unui bun material/spiritual sau de altă natură.
Dreptul de a decide cum să fie folosită proprietatea constituie o parte importantă a liberei iniţiative.
Dacă deţineţi o bicicletă, nişte haine, un automobil, un CD-player pentru uz personal, în acelaşi timp
puteţi ​
singur d​ecide cum să vă folosiţi şi să vă îngrijiţi lucrurile. Le puteţi împrumuta prietenilor, vinde
sau dona. Dreptul la proprietatea privată presupune posibilitatea de gestionare, dar şi responsabilitate.
Dacă nu aveţi grijă, de exemplu, de haine sau de automobil, tot voi suportaţi costurile. În consecinţă,
dreptul de a poseda şi de a avea control asupra proprietăţii, precum şi posibilitatea „de a culege
roadele”, stimulează proprietarul să-şi folosească resursele în cel mai eficient mod.

La fel este şi cu proprietatea folosită în afaceri pentru obţinerea unui câștig. De exemplu, în
Republica Moldova companiile private produc anual circa 90% din bunuri şi servicii. Ca şi fiecare
persoană, întreprinderile sunt interesate în a întreţine tehnic maşinile şi utilajul, clădirile şi atelierele
care le aparţin, a le folosi raţional, reducând costurile şi mărindu-şi veniturile prin crearea bunurilor de
care au nevoie oamenii.

​Mecanismul preţurilor
Mecanismul prețurilor e​ste strâns legat de proprietatea privata. Întrucât oamenii fac schimburi
reciproce, ei stabilesc preţurile la bunuri, servicii şi resurse. De aceea, economiştii deseori asociază
economia de piaţă cu un mecanism de formare a preţurilor.

Când oamenii fac schimburi (cumpărături), ei sunt ghidaţi de preţuri. În primul rând, preţurile
sunt mesagerii ​informaţiei ​despre produs şi pieţele de resurse. Preţurile comunică întreprinderilor
valoarea pe care o atribuie cumpărătorii unor anumite produse, precum şi costurile de oportunitate la
folosirea diverselor resurse. Preţurile comunică şi valoarea pe care întreprinderile o atribuie resurselor,
precum şi costurile pentru producerea unor anumite produse.

Preţul ​este valoarea bunului exprimată în bani.

De asemenea, preţurile ​stimulează ​puternic afacerile şi consumatorii. Creşterea preţurilor la

produsele care se bucură de succes, cum ar fi căștile audio sau rolele, încurajează întreprinderile să
mărească cantitatea produsă. Pe de altă parte, majorarea preţurilor motivează cumpărătorii să caute
produse mai ieftine sau să reducă numărul de obiecte cumpărate. Micşorarea preţurilor are un efect
opus. Preţurile au un puternic efect stimulator şi asupra pieţelor de resurse, cum este forţa de muncă şi
utilajele. Creşterea salariilor - preţul muncii - pe de o parte stimulează afacerile să folosească mai
puţini muncitori, pe de altă parte, creşterea salariilor încurajează mai mulţi oameni să se angajeze sau
să-şi schimbe locul de muncă. Micşorarea salariilor, la fel, are un efect opus.

Desigur, dorinţa de a câștiga mai mult nu poate explica în întregime comportamentul uman.
Muncitorii ar putea rata şansa de a câştiga mai mult doar din simplul motiv că nu doresc să se mute cu
traiul în alt oraş. Firmele deseori fac donaţii de caritate, ceea ce le reduce veniturile, în schimb
contribuie la ridicarea nivelului de trai în comunitate. Mulţi părinţi renunţă la o carieră pentru a sta
acasă şi a-şi educa copiii. La fel alte motive decât cele ce ţin de preţuri - comoditate, deservire,
loialitate, responsabilitate, varietate - ar putea determina consumatorii să facă cumpărăturile în anumite
magazine.

Concuren​ț​a
​
 Al treilea pilon al sistemului liberei iniţiative este ​concurenţa. ​Dată fiind penuria de produse şi
resurse, indivizii din toate societăţile concurează pentru resursele disponibile. Concurenţa poate lua
mai multe forme: într-o economie de piaţă, însă, ea are loc prin intermediul liberului schimb.

Concurenţa reprezintă relaţiile de rivalitate între producători, vânzători, cumpărători cu scopul

obţinerii unor câştiguri cât mai mari.

Atât cumpărătorii, cît şi vînzătorii concurează pe pieța resurselor. Cumpărătorii oferă bani contra
resurselor de care au nevoie: muncitori calificaţi, zăcăminte de petrol, utilaje performante etc.
Vânzătorii încearcă să facă propriile resurse cât mai atractive. De exemplu, prin studii profunde şi
dezvoltare de aptitudini, liceenii de astăzi vor propune mâine resurse de muncă mai productive,
concurând mai eficient cu alţi potenţiali angajaţi (vânzători ai forţei de muncă). Firmele (cumpărători
ai forţei de muncă) vor concura mai aprig pentru a obţine specialişti calificaţi. Ca rezultat, persoanele
cu pregătire mai temeinică au mai multe şanse de a obţine un serviciu mai bun şi un salariu mai mare.

Concurenta pe pieţele de bunuri este la fel de intensă. Cumpărătorii cu capacitate de plată

înaltă vor cumpăra pește roșu, iar ceilalţi, cu capacitate de plată mai mică, fie cumpăra mai
puţin, fie căută un substituent mai ieftin, cum ar fi peștele roșu congelat sau conserve din
pește. Cu alte cuvinte, în pieţele de produse cumpărătorii cu capacitate de plată redusă sunt
cei cărora le revine mai puţin.

Vânzătorii concurează oferind bunuri şi servicii de care au nevoie cumpărătorii la preţuri

accesibile. Vânzătorii care nu pot reduce preţurile, pentru a atrage cumpărători, dau faliment. Cei care
reuşesc, obţin ​
profit.

Profitul ​este ​partea de ​venit care rămâne după achitarea tuturor

cheltuielilor, calculat ca diferența dintre veniturile și cheltuielile totale ale
activității desfășurate.

Obţinerea profitului însă nu este simplă. Producătorii oferă permanent produse noi şi iniţiază noi
afaceri fără a avea garanţia că produsele vor fi cumpărate de consumatori. În plus, producătorii trebuie
să depună eforturi susţinute pentru a reduce cât mai mult costurile şi preţurile, oferind oamenilor
bunurile şi serviciile de care au nevoie la momentul şi în locul oportun. De exemplu, de mai mulţi ani
pizzeriile din lumea întreagă obişnuiesc livrarea la domiciliu a pizzei, însă s-ar putea întîmpla ca o
diversificare a bucatelor şi deservirea rapidă la domiciliu să-i asigure o superioritate unei alte reţele de
restaurante. Producătorii ştiu că dacă o firmă nu satisface cererea consumatorului, o vor face
concurenţii.

Producătorii concurează între ei pentru a produce mai eficient folosind resurse limitate, mărind
volumul producţiei şi reducând costurile şi preţurile. Astfel, economia liberei iniţiative foloseşte
concurenţa pentru a transforma rivalitatea între oameni în activităţi care contribuie la creşterea
producţiei, a locurilor de muncă şi la sporirea veniturilor.

Antreprenoriatul sau spiritul întreprinzător

​
O altă componentă a economiei de piaţă este ​antreprenoriatul c​are asigură identificarea
posibilităţilor pe piaţă şi dezvoltarea lor în produse noi sau îmbunătăţite. Antreprenorii îşi riscă timpul
şi banii pentru a obţine profit. Ei încearcă noi metode de management şi organizare în speranţa că vor
reuşi să folosească resursele limitate într-un mod mai eficient decît concurenţii lor. În acest scop ei
încurajează ideile noi şi tehnologiile avansate.

Libera iniţiativă creează condiţii pentru manifestarea spiritului întreprinzător, furnizînd

informaţii valoroase prin intermediul pieţei. Dacă cumpărătorilor nu le place un produs, antreprenorii
caută să-1 înlocuiască. Dacă costul de producţie, respectiv preţul, este înalt, antreprenorii încearcă să-1
reducă. Dacă anumite resurse devin mai deficitare şi mai scumpe, antreprenorii caută să le înlocuiască.
Cu alte cuvinte, antreprenorii asigură energia şi imaginaţia care contribuie la creşterea economică.

Astăzi, în ţările industrializate, oamenii pot cumpăra mult mai multe produse decât cele strict
necesare traiului (alimente, îmbrăcăminte, locuinţă). Încălţămintea sport de calitate superioară,
maşinile de spălat la preţuri rezonabile, transporturile aeriene rapide în orice parte a lumii sunt
exemple ale unei uimitoare diversităţi de bunuri şi servicii care au devenit componente ale vieţii
noastre zilnice. O creştere rapidă a nivelului de trai au înregistrat, în ultimii ani, şi ţările în curs de
dezvoltare.

Această prosperitate generală a adus, oare, o viaţă fericită şi îndestulată pentru toţi locuitorii
ţărilor bogate? Nicidecum. Majoritatea oamenilor se luptă încă să-şi îmbunătăţească starea materială.
Firmele se luptă între ele pentru a-şi face clienţi, creând produse noi şi mai ieftine. Muncitorii
concurează pentru locurile de muncă, pentru obţinerea unor titluri universitare şi pentru perfecţionarea
pregătirii profesionale, în speranţa că vor beneficia astfel de un avantaj pe piaţa muncii. Chiar şi
naţiunile concurează, aplicând politici macroeconomice şi comerciale care să le ofere un avantaj
economic concurenţial.

De fapt, concurenţa s-a intensificat. Trăim în era pieţelor globale, în care banii şi mărfurile
circulă mai uşor peste graniţele naţionale. În trecut, concurenţii se găseau în josul străzii şi în oraşul
vecin, acum ei se pot găsi în cealaltă parte a lumii, în Malaezia, China sau Brazilia. Pentru prima oară
în istorie, toată lumea respectă aceleaşi reguli: regulile economiei de piaţă.

În lumea contemporană, majoritatea economiilor naţionale se bazează pe economia de piaţă. Dar,

totodată, ​
sistemul economiei de piaţă nu este ideal​. El nu poate proteja societatea de crize
economice, şomaj, procese inflaţioniste. Acest sistem nu este în stare să asigure echitatea socială şi nici
securitatea societăţii. Dezavantajele sistemului economiei de piaţă dictează necesitatea modificării lui
şi determină statul să se implice, din punct de vedere obiectiv, în economie.

BANII: DE LA SARE LA CIFRE 

Pe parcursul istoriei banii ​au evoluat sub diferite forme. Iniţial oamenii foloseau anumite produse
sau mărfuri în loc de bani. De exemplu, pentru a-şi plăti soldaţii, Statul Roman folosea sarea. De aici a
provenit cuvântul ​salariu, c​are înseamnă plata pe care o primim în schimb pentru munca oferită. In
acelaşi scop, oamenii au folosit vite, scoici, pietre, dinţi de balenă, fildeş, porumb, tutun etc.

Şi metalele au servit oamenilor ca obiect de schimb. De fapt, cu peste 2000 de ani în urmă
oamenii din Asia Mică şi Egipt foloseau aurul, argintul şi cuprul ca mijloc de schimb pentru bunuri şi
servicii.

În timp banii au evoluat, oamenii căutând mereu mijloace mai eficiente de schimb, de tezaurizare
şi măsură a valorii. Treptat au apărut banii de hârtie, care, de regulă, aveau echivalentul exprimat în
mărfuri de valoare, cum ar fi aurul sau argintul, în prezent echivalentul în aur şi argint a dispărut, astfel
că banii de hârtie se menţin doar pe siguranţa oamenilor că aceştia sunt acceptaţi pentru schimb de
către alţi oameni.

Banii au devenit, însă, mai complecşi şi mai sofisticaţi decât simple bucăţi de hîrtie. In prezent,
cea mai mare parte a banilor o constituie datele electronice în computerele bancare – moneda
scripturală sau banii de cont. Dacă aveţi deschis un card bancar, nu vă folosiți de bani ca atare, ci
efectuați operațiunea de a transfera banii de pe un cont pe altul.

Insă chiar şi ”banii electronici” de pe conturile bancare se schimbă pe măsură ce oamenii

folosesc computerele în efectuarea schimburilor reciproce. Băncile şi companiile de tehnologii
informaţionale îşi unesc eforturile pentru a elabora noi sisteme de plată computerizată. Acestea ar
permite oamenilor folosirea conturilor bancare sau a sumelor în numerar pentru a „încărca"
computerele lor cu bani electronici şi a efectua tranzacţii prin Internet. În plus, oamenii își ”în-cărca” şi
”portofelul electronice” pentru cumpărăturile zilnice.

Aceste noi posibilităţi confirmă că banii continuă să evolueze. Indiferent de forma pe care o iau
banii, ei continuă să-şi îndeplinească principalele funcţii de mijloc de schimb, de tezaurizare şi de
măsură a valorii.
 Scutul împletit din Guadalcanal, placa de ceai chinezesc, colierul din Burma, ”pomul de bani” din
China şi un inel din Camerun - toate acestea au fost folosite ca bani. Ce funcţii au îndeplinit aceste
obiecte? De ce nu mai sunt în circulaţie astăzi?

Banii îndeplinesc trei funcţii importante: mijloc de schimb, mijloc de tezaurizare şi măsură a
valorii.

●Mijloc de schimb - ​în loc să vă schimbaţi forţa de muncă pe porumb, o puteţi schimba pe bani.
În-trucît firmele şi alte persoane acceptă banii ca schimb pentru majoritatea bunurilor şi serviciilor, îi
puteţi folosi pentru a cumpăra ceea ce doriţi. Folosind banii ca ​mijloc de schimb p​uteţi schimba mult
mai uşor forţa de muncă pe bunuri şi servicii.
●Mijloc de tezaurizare a valorii. ​
Primind plata în bani în loc de porumb, puteţi pune aceşti bani
în buzunar sau îi puteţi depune în bancă pentru a păstra valoarea lor şi puterea de cumpărare pentru
viitor.
●Măsură a valorii - ​Banii ajută la formarea preţurilor şi indică valoarea relativă a produselor şi
resurselor. Într-un sistem economic bazat pe barter produsul ar avea atîtea preţuri diferite, cîte alte
bunuri există pentru a putea fi schimbate pe acesta.
Atunci cînd banii funcţionează ca mijloc de schimb, fiecare produs sau resursă are un singur preţ
exprimat în bani. Oamenii pot compara preţurile pentru a afla preţul optim pentru lucrul pe care
îl vînd sau îl cumpără. Şi în acest caz, banii simplifică schimbul.

§4. SISTEMUL ECONOMIC CENTRALIZAT  

Acest model s-a realizat în diferite ţări, dar, într-o măsură mai mare, s-a manifestat în economia
sovietică. In ​
economia planificată ​statul deţine dreptul de proprietate asupra majorităţii resurselor şi
bunurilor şi este cel care decide sau comandă opţiunile referitoare la ce, ​cum ​şi ​cine.

Până spre sfârşitul anilor `80 ai secolului al XX-lea în majoritatea ţărilor est-europene, inclusiv
Republica Moldova, a funcţionat economia de comandă. In esenţă, planificatorii guvernamentali
determinau ce bunuri şi servicii să fie produse. Dacă, de exemplu, se adopta o hotărâre să se mărească
producţia de cereale, concomitent se ordona creşterea producţiei de tractoare sau mărirea importului de
îngrăşăminte. In acelaşi mod, planificatorii puteau încuraja muncitorii să rămînă în gospodăriile
agricole fie prin mărirea salariilor, fie prin emiterea de ordine. Instituţiile de planificare de stat
decideau şi cum trebuie să fie produse bunurile şi serviciile. De exemplu, planificatorii hotărau unde să
amplaseze noua uzină de asamblare a automobilelor, ce tipuri de utilaj să folosească şi ce fel de forţă
de muncă să angajeze. Finalmente, planificatorii economiei decideau cine urma să primească bunurile
şi serviciile produse. O făceau prin intermediul diferitor strategii, cum ar fi stabilirea ratelor fixe de
salarizare şi distribuirea centralizată a unor bunuri, ca locuinţe şi automobile.

Trăsăturile caracteristice sistemului ​centralizat, bazat pe economia planificată:

 ● predomină proprietatea de stat;
● insuficienţa, depersonalizarea drepturilor de proprietate;
● dictatura statului, politicul predomină economicul;
● activitatea e organizată centralizat (de stat) şi coordonată prin planurile de directivă cu caracter
obligatoriu;
● lipsa libertăţii alegerii economice şi a responsabilităţii personale;
● dependenţa administrativă a producţiei şi consumului;
● relaţiile marfă-bani poartă un caracter redus şi deformat;

Instituţia principală de coordonare a activităţii economice este ​planul –​ document ce include

indicatorii de dezvoltare într-o perioadă de timp anumită. Institutul care ia deciziile respective în
sistemul centralizat este ​nomenclatura​​– persoane cu funcţii înalte de răspundere, numite în post.

Cum credeţi, sistemul economic de comandă mai este actual? Dacă da, care
sunt țările care păstrează acest sistem?

§5. SISTEME CONTEMPORANE DE ORGANIZARE A ECONOMIEI 

Modelele sistemelor economice studiate mai sus, în ”stare pură”, în realitate nu există. ​Economia
reală, ce reprezintă combinarea elementelor din diferite modele, formează economia mixtă.

Economia mixta ​
– constituie o imbinare organica, în proportii diferite, a
elementelor sistemului economiei de piață cu implicarea statului în
economie, o imbinare a sectorului privat cu sectorul de stat, a
mecanismelor pietei cu reglementare publică, o imbinare a mecanismelor
de diferențiere de avere cu asigurarea anumitor garantii sociale.

Specificul sistemului economic al fiecărei ţări, în mare măsură, este determinat de factorii
etno-culturali. Remarcăm că unele sisteme sunt predispuse spre colectivism şi reglementare socială,
altele tind spre tradiţionalism, cea de-a treia categorie – spre inovaţii. Unii acceptă diferenţierea socială
pronunţată, alţii – resping.

Se cunosc mai multe modele a economiei mixte contemporane, dar cele mai cunoscute sunt:
● Modelul noe-american;
● Modelul renan;
● Modelul nordic al economiei de piață.
● Modelul japonez;
 Modelul neo-american ​(numit și anglo-saxon) este întâlnit în SUA, Anglia, Belgia, Canada.
Modelul se caracterizează printr-un nivel înalt al diferențierii sociale, ponderea redusă a sectorului de
stat în economie. Piața joacă rolul determinant în reglementarea vieții economice. Ea stabilește
mărimea prețurilor, inclusiv a salariilor. Implicarea directă a statului în activitatea economică este
neglijabilă. Statul elaborează cadrul legal și veghează respectarea cu strictețe a acestuia. El încurajează
concurența și dezvoltarea antreprenoriatului. După regulile pieții funcționează și sistemul educațional.
O trăsătură caracteristica modelului neoamerican este o diferențiere enorma a averilor, inclusiv a
salariilor. Tipul anglo-saxon de piață este foarte eficient din punct de vedere economic, dar generează
o diferențiere socială fără precedent.

Modelul renan ​(​numit și model de tip european) la rândul său se divizează în ​modelul german
și ​
modelul francez.
Modelul german ​se întâlnește în Germania, Austria și Olanda. Acest model mai este întitulat
economia socială de piaţă”​. Politica economică fiind plasată în spațiu între un liberalism tradițional și
“​
un dirijism statal forțat. Modelul se caracterizează printr-o îmbinarea organica a exigențelor pieței cu
protecția socială a populației.
Statul are misiunea să asigure egalitatea de șanse și să protejeze cetățenii împotriva abuzurilor și
nedreptăților. Statul care influențează procesul de formare a prețurilor, susține pe toate căile
dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii, a gospodăriilor de fermieri, creând astfel o bază socială
puternică. Clasa mijlocie este numeroasă, constituind peste 75% din numarul total al populației.
Totodată, în modelul german, spre deosebire de cel neo-american, asistența medicală și educația sunt
gratuite.
Modelul francez s​au i se mai spune etatist ​se întâlnește în Franța și Italia și se distinge printr-o
pronunțată tentă dirijistă, fiind intermediar între modelul american și cel german.
Sectorul privat se îmbină cu un puternic sector public. O altă trăsătură a acestui model este
îmbinarea mecanismelor pieţei cu un sistem special de planificare indicativă.

Modelul nordic al economiei de piață ​(numit și modelul suedez)​​este întâlnit în Suedia,

Norvegia, Finlandai, Danemarca. Accentul este pus pe asigurarea echității sociale și pe reducerea
inegalității de avere. Statul acumulează până la 60-65% din toată producția creată, mai bine de
jumatate, din care, este utilizaăt apoi în scopuri sociale. Sectorul de stat joaca un rol important. Cea
mai mare parte a serviciilor este gratuită. In asigurarea unei anumite echități sociale un rol deosebit îl
joacă confederațiile patronale și confederațiile muncitorești, care sunt organisme permanente de
negociere cu instituțiile statale.

Modelul japonez (​numit și model paternist) s-a format după cel de-al doilea război mondial, în
condiţiile când statul nipon, având nişte cheltuieli militare neînsemnate, în căutarea căilor de
valorificare a avantajelor sale corporative, a purces la procurarea masivă a patentelor şi licenţelor
noilor descoperiri şi tehnologii americane şi europene. Acest model se caracterizează printr-un rol
important jucat în viaţa economică de marile corporații susţinute de către stat şi aflate într-o competiţie
puternică între ele şi un rol activ jucat de stat în programarea economică.

O trăsătură deosebită a modelului japonez constă în faptul că nivelul salariului rămâne mereu în
urma creşterii productivităţii muncii. Acest fapt permite reducerea permanentă a costurilor şi ca urmare
o competitivitate sporită a mărfurilor japoneze pe pieţele internaţionale.

În doar câteva decenii, China a acumulat destulă forță economică pentru

a-și proteja interesele regionale și proiecta puterea la nivel mondial. O
realizare remarcabilă, ce generează multe temeri, dar și admirație. Oare ce
sistem economic este caracteristic Chinei? Pentru ajutor accesează link-ul
http://s9.ro/n0f