Kinoterapie - sindromul algo-functional lombar

     Tot mai multe persoane se plâng de dureri de spate. Aceste dureri au multe
cauze, dar cea mai frecventă este datorată inactivităţii fizice. În timp,
sedentarismul duce la scăderea masei musculare şi a tonusului muscular. Lipsa
forţei musculare, în zona abdominală, duce la dureri în zona lombară. Cu
timpul apar modificări la nivelul coloanei vertebrale, în special lombare,
ducând la tulburari de statică vertebrală, şi în final la afecţiuni ale coloanei
vertebrale cum ar fi: lombalgii cronice, hernii de disc, spondiloză,
spondilolistezis, discartroză.

Bolile reumatice fac ravagii atât în rândul tinerilor, cât mai ales în rândul
persoanelor vârstnice. Profilaxia (prevenirea) bolilor reumatice este, poate, cea
mai importantă metodă de combatere a acestor afecţiuni.
    Durerile de spate afectează aproape pe toata lumea în cursul vieţii. Se ştie că
cea mai bună metodă de prevenire, dar şi de tratament, este exerciţiul fizic.
Odata cu aparitia problemelor la nivelul coloanei vertebrale (indiferent care ar
fi acestea), se recomanda kinetoterapia (gimnastica medicala sub
supravegherea unui kinetoterapeut). Este important sa se efectueze exercitii
specifice afectiunii si particularitatilor individuale.
     Sindromul algo-funcţional lombar (lombalgia, discopatia, hernia de disc)
reprezintă o boală artrozică. Artrozele sunt afecţiuni neinflamatorii ale
articulaţiilor mobile, caracterizate prin deteriorarea şi abraziunea cartilajului
articular, precum şi prin leziuni hipertrofice ale extremitaţilor osoase. Artrozele
se caracterizează clinic prin: dureri, deformări articulare şi impotenţă
funcţională, iar radiologic prin: pensarea spaţiului articular, osteofitoză,
osteoscleroză subcondrală, şi uneori, zone de osteoporoză. Artrozele sunt boli
ale vârstei mijlocii şi înaintate, frecvenţa lor este mai mare peste vârsta de 40
ani, afectând egal ambele sexe, dar in ultima vreme afectarea este foarte mare
in randul tinerilor. Boala face parte din grupa reumatismelor degenerative.
     Leziunile degenerative ale coloanei vertebrale sunt extrem de frecvente
deoarece coloana vertebrală este un ansamblu unitar, alcătuit din vertebre,
solidarizate între ele printr-un sistem complex de articulaţii şi ligamente.
     Procesele de uzură la nivelul coloanei vertebrale afectează atât discul
intervertebral (discartroză), cât şi articulaţia interapofizară (artroza
posterioară, artroza interspinoasă).
     Discartroza este destul de precoce (chiar de la 10 ani), discul vertebral
începând să prezinte unele semne de uzură la nivelul inelului fibros, care se
fisurează ca urmare a leziunilor degenerative şi sub influenţa traumatismelor şi
solicitărilor zilnice. Nucleul pulpos, pe de altă parte, se deshidratează, se
alterează, se turteşte şi tinde să migreze prin fisurile inelului fibros. Discul
diminuă în înălţime, iar materialul discal se poate deplasa anterior sau
posterior, sau poate străbate şi platoul cartilaginos, făcându-şi loc în structura
osoasă a corpului vertebral (hernia intrasomatică). În cazul discartrozei, la
alterarea discală se asociază şi răsunetul osos: osteoscleroza platourilor
vertebrale şi osteofitoza reacţională.
     La nivelul coloanei lombare discurile cel mai frecvent afectate sunt: L4-L5 şi
L5-S1. La aceste nivele, nucleul pulpos poate pătrunde printre fisurile inelului
fibros şi rupând fibrele ligamentului longitudinal posterior poate comprima
rădăcinile nervoase corespunzătoare. Aceasta este hernia de disc, care prin
conflictul disco-radicular pe care îl determină, produce tabloul clinic de
lombosciatică. Tot la acest nivel al coloanei vertebrale se pot întâlni alunecări
vertebrale (spondilolistesis), consecinţe ale modificării deteriorative a arcului
neural (spondilolisis).
     Boala artrozică nu are o cauză cunoscută. Durerea lombară joasă, este o
suferinţă frecventă ce determină incapacitate temporară de muncă şi are
importante implicaţii sociale. Durerea lombara joasă poate fi acută sau cronică
şi ea cuprinde:
-     durerea localizată în regiunea lombară (lombosacrată) numită lombalgie
(lombosacralgie);
-     durerea iradiată de-a lungul membrului inferior, pe traiectul nervului
sciatic, numită lombosciatică.
    Starea clinică a pacientului orientează kinetoterapia si tratamentul.
Diferenţiem astfel patru perioade (după Sbenghe):
   1. Perioada acută caracterizată prin dureri intense lombo-sacrate (cu sau fără
iradiere). Bolnavul prezintă contractură lombară, cu sau fără blocadă, iar
durerile nu se calmează nici în decubit.
   2. Perioada subacută în care durerile se calmează în decubit, bolnavul se
poate mişca în pat fără dureri, se poate deplasa pe distanţe mici şi poate sta pe
scaun (un timp variabil) cu durere suportabilă, dacă nu-şi mobilizează coloana.
   3. Perioada cronică în care bolnavul acuză dureri în ortostatism şi mers după
o perioadă mai lungă, iar contracturile musculare paravertebrale pot fi
prezente sau nu. Pacientul nu mai adoptă autoblocarea lombară antalgică
deoarece durerile sunt moderate şi el poate să-şi mobilizeze coloana.
   4. Perioada de remisie completă poate apărea între perioadele de boală
evidente clinic. Ştiind că lombalgia are cauză mecanică, se admite că puseul
dureros se poate repeta oricând.