Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator:
Prof.pr.Păvăleanu Vasil
Candidat:
Lupu Mihai Irinel
Sesiunea
1
Cuprins
Introducere………………………………………………………………….. 3
Încheiere……………………………………………………………………...
Biografie……………………………………………………………………...
2
Introducere
Într-un timp în Care omenirea se vede tot mai neajutorată față în față cu realitățile negative
Rugători pentru oameni înaintea lui Dumnezeu, sfinți , nu au părăsit cu totul lumea aceasta, fiind
și astăzi, unii dintre ei, prezenți în mod fizic prin sfintele lor moaște.
Cinstirea sfintelor moaște își găsește un temei adânc în învățătura de credință a Bisericii Ortodoxe.
Actul de cinstire a rămășițelor pământești ale sfinților apare în deceniile veacului apostoșic și
continuă în veacul următor. Mântuitorul Însușii vorbea despre calitatea deosebită pe care o
dobândesc cei care se împărtășesc cu Trupul și Sângele Său, primind în felul acesta arvuna nemuririi.
Sfântul Apostol Pavel ne încredințează că, „dacă ucideți, cu duhul, faptele trupului, veți fi vii”
(Romani 8, 13). Faptul că Biserica a cinstit de la început sfintele moaște ne-o atestă, înainte de toate,
Sfânta Scriptură.
Motivul pentru care Biserica cinstește moaște nu este numai unul de ordin comemorativ, în
amintirea martirilor sau a celorlalți sfinți ai Bisericii, ci pentru ca moaștele sunt cu adevărat sfințite,
adică poartă pecetea dumnezeiescului, sunt purtătoare de har, întrucât s-au împărtășit de slava și
puterea dumnezeiască.
Nu sfinții au trebuință de cinstirea noastră, ci noi dobândim mii de bunătăți ca urmare a cinstiri
sfintelor lor moaște: „Pentru folosul nostru primesc ei cinstea din partea noastră, chiar neavând
nevoie de ea, pentru ca noi să putem primi rodul binecuvântării lor” 1
Cine nu crede în sfintele moaște nu crede nici în icoane, nici în lucrările sfințitoare ale Bisericii. Un
lucru este greu de contestat și chiar apodictic, și anume că, în întreaga istorie a Bisericii, sfintele
moaște sunt o prezență permanentă, ele constituind, alături de sfintele icoane, de slujbele Bisericii,
de imnografia liturgică, repere fundamentale ale credinței noastre.
1
Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Librăriei Teologice, București, 1939, p. 278.
3
Așadar, putem spune că sfintele moaște sunt mărturia în lume a prezenței lui Hristos Care Și-a
înscris cu mărire numele în osemintele aleșilor Săi. Cinstirea sfintelor moaște e o sursa inepuizabilă
din care izvorăște certitudinea Învierii Domnului și convingerea învieri noastre viitoare, pentru a fi
astfel întăriți în lupta împotriva păcatului și a morții.
Am ales această temă pentru lucrarea de atestat, intitulată „Cinstirea Sfintelor Moaște și istoricul
biserici din sat. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” Pipirig” deoarece venind la Seminarul Teologic de la
Mânăstirea Neamț și cunoscând încetul cu încetul tainele Bisericii, am început o evlavie deosebită
față de sfinții care fie au mărturisit credința ortodoxă și au fost martirizați pentru aceasta, fie pentru
viața lor curată au dobândit sfințenia sau pentru alte binecuvântate pricini, dorind ca prin această
lucrare să-mi aprofundez mie insumi cunoștițele despre temeiurile cinstiri sfintelor moaște, cât a
arăta și celorlalți importanța cinstiri lor. Nu în ultimul rând, am ales această temă pentru faptul că în
timpul celor patru ani de viață petrecuți la această vatră duhovnicească de la Seminarul de Neamț,
am cunoscut tainele biserici si am ales să mă informez despre istoricul biserici din satul natal.
Capitolul al II-lea
4
Istoricul biserici din satul natal. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” Pipirig
„Catedrala Munților”
Încă din cele vechi timpuri omil și-a ales anumite locuri unde, în
singură tate ori în tovă ră șia semenilor să i, să -și exprime credința în
Creatorul lui, prin rugă și câ ntec, cu umilință și evlavie. Prin urmare,
Biserica este un templu de închinare și preamă rire a lui Dumnezeu, locul
unde Însușii Mâ ntuitorul Hristos s-a rugat , astfel încâ t a considerat-o:
„Casa Mea este casă de rugăciune„ (Matei XXI, 13).
1010
Cf. N. Iorga, Ce este vechea noastră artă, În „Buletinul Comisiuni Monumentelor Istorice”, București, 1942,
p.113.
5
Construită din stră daniile comunită ții și a sprijinului celui ce s-a ridicat de
pe aceste meleaguri – Nicodim Munteanu - , ca loc de închinare și
reculegere, biserica nu poate fi ruptă de viața spirituală a obștii. Avâ nd în
vedere faptul că omul are nevoie de slujitorul și casa Domnului la
principalele momente alevieți (naștere, că să torie, moarte), locașul de cult a
fost construit într-un moment în care peste comunitate si peste țară au
trecut vremuri foarte grele.
Biserica, având forma unei nave – navă care plutește pe valurile vieți -, are
menirea de a-i aduna pe credincioși spre a-i purta pe limanul mântuirii. Așa a
gândit poate și starețul de pe temelie a unui astfel de locaș chiar acolo unde
Domnul i-a dăruit lumina zilei, în locurile sale natale, locuri de înaltă „puritate
sufletească”.
6
Era în anul Domnului 1923. Dorința patriarhului Nicodim de a dura o
măreață biserică în satul său natal a fost dusă la îndeplinire de către un nepot
al său, părintele Vasile Munteanu, care, îmreunnă cu familia, cu enoriașii săi, s-
au dedicat cu trup și suflet, cu multă osteneală și pasiune, la ridicarea Sfântului
lăcaș.
7
Nicodim Patriarhul Româ niei
Diploma De Ctitor1111
†Nicodim,
Patriarhul României
1111
Justinian Marina, Apostol social, vol. II, București, 1948, p. 135.
8
Biserica a fost sfințită de Patriarhul Justinian Marina, înconjurat de
un impresionant sobor de arhierei și preți1212 .
Catedrala Munților
1212
Cf. C. C. Cojocaru, Satul și parohia, Lunca,p. 165.
9
Opera n-a fost încheiată însă odată cu sfințirea. Peste cei 27 de ani s-au
mai adăugat alți 4 ani (1950-1954), în care s-a realizat pictura. Ambianța și
înalta spiritualitate dintr-o biserică este dată de pictură, o pictură cu totul
deosebită, care nu înseamnă doar o simplă copie sau fotografie a realității – ea
nefiind, deci, realistă, ci spirituală. Catedrala a fost pictată de către pictorii
Dimitrie Nicolaidi din Iași și arhimandritul Sofian Boghiu din București, ajutat de
un grup de elevi monahi de la seminarul monahal de la Mânăstirea Neamț,
unde cel din urmă era profesor1313.
A pietrelor de pe cununi,
1313
Ioanichie Balan, Convorbiri duhovnicești, vol. II, 1998, p. 613, C. C. Cojocaru, Părintele Cleopa, Mânăstirea
Sihăstria și „Rugul aprins”, Iași, 2005, p. 187.
10
al acesteia a fost preotul Vasile Munteanu, iar după trecerea Sa la cele veșnice,
la Domnul, din anul 1998, i-a urmat preotul Vasile Sandu.
11
celelalte slujbe și servicii religioase, se administrează Sfintele Taine, asigurând
mărturisirea și împărtășirea credincioșilor.
12