Hocheiul pe Gheata

Hocheiul pe gheață este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se

joacă cu crose și un puc.
Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi
și englezi. În Bretonia, hoquet însemnau bucățile de lemn răsucite la capăt
purtate de către ciobani. Similar, în Anglia, termenul de hook ar putea să fie
strămoșul hocheiului de azi.
O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul XVII în Olanda,
unde un grup de oameni pe patine se jucau cu un mic disc pe canalele înghețate.
O altă teorie sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul
american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse. În sfârșit, cea mai
acceptată teorie este aceea care arată dezvoltarea hocheiului pe gheață ca o
variație a hocheiului pe iarbă.
Stanley Cup Origins
În 1888, guvernatorul general al Canadei, Lordul Stanley de Preston (fiii și fiica sa bucurau
de hochei), a participat pentru prima dată la turneul de la Carnival de iarnă de la Montreal și a
fost impresionat de joc.
În 1892, a văzut că nu a fost recunoscută cea mai bună echipă din Canada, așa că a cumpărat
un castron de argint pentru a fi folosit ca trofeu. Cupa Dominion Hockey Challenge (care mai
târziu a devenit cunoscută sub numele de Cupa Stanley) a fost acordată pentru prima dată în
1893 Clubului de Hochei din Montreal, campioni ai AHAC; acesta continuă să fie acordat
anual echipei de campionat al Ligii Naționale de Hochei.
Fiul lui Stanley Arthur a ajutat la organizarea Asociației de Hochei din Ontario, iar fiica lui
Stanley, Isobel, a fost una dintre primele femei care au jucat hochei pe gheață.

Primele intenții hocheistice în România sunt consemnate la București, în

anul 1910, conform volumului Sportul românesc de-a lungul veacului, îngrijit
de autorii Emil Ghibu și Ion Todan. Atunci sunt organizate mai multe echipe de
școlari, dar ideea nu prinde cheag din pricina lipsei de organizare. Același motiv
avea să fie regăsit și în coloanele „Revistei Automobile”, în numărul său din
decembrie 1910, unde se susține că „lipsa de organizare a echipelor de școlari a
făcut ca un campionat de hochei să nu se dispute”. Totuși, notăm ca element de
pionierat această încercare nedusă până la capăt de a implementa hocheiul în
România în acest prim deceniu al secolului XX.
În privința tacticii de joc, prin anii 1950 erau mai buni jucătorii din Europa de
Est și mai ales jucătorii sovietici, ei aveau un sistem tehnic superior, care consta
din pase repezi care era încununată frecvent cu succes împotriva tacticii canado-
americane, care folosea mai mult superioritatea forței corporale.[necesită citare] Azi
nu se mai pot observa așa de evident aceste diferențe, combinațiile tehnice
îmbinându-se cu utilizarea forței corporale, astfel o echipă bine organizată din
punct de vedere tactic poate câștiga meciul contra unei echipe care are o serie de
jucători mai talentați. Tactica deschiderii jocului cu pase lungi de lângă poartă o
practică de obicei nord-americanii. În tehnica de apărare sunt folosite mai multe
variante ca:
 Forechecking
 Backchecking
 Man-to-man marking
 Zonal marking
 Zonenpressing
Aceste metode nu sunt luate ca formule rigide ci ele se combină între ele.
Biografie:wikipedia
Efferit.com
Historia.ro