Politică și organizare

Articole principale: Politica Ucrainei, Alegeri în Ucraina și Alegeri prezidențiale în Ucraina, 2004.

Șeful de stat, Volodîmîr Zelenski; și șeful guvernului, Denis Șmihal

Ucraina este o republică guvernată după un sistem semiprezidențial. Președintele este ales prin vot
popular direct pentru un mandat de cinci ani.[61]
Puterea legislativă este reprezentată de un parlament unicameral cu 450 de membri,
numit Verhovna Rada.[62] Parlamentul este responsabil de formarea Cabinetului de Miniștri, condus
de Primul Ministru.[63]
Legile, actele parlamentului și cabinetului, decretele prezidențiale și actele Parlamentului Crimeei
pot fi abrogate de Curtea Constituțională, dacă încalcă Constituția Ucrainei. Alte acte normative sunt
și ele supuse verificărilor juridice. Curtea Supremă este instanța judecătorească supremă. Oficial,
este garantată autonomia locală. Consiliile locale și primarii sunt aleși prin vot și exercită control
asupra bugetelor locale. Liderii administrațiilor regionale sunt numiți de președinte.
În Ucraina activează un număr mare de partide politice, dintre care multe au foarte puțini membri și
nu sunt de notorietate. Partidele mici se reunesc adesea în coaliții largi pentru a participa la alegerile
parlamentare.

Armata

Soldați ai armatei ucrainene într-un BTR-80, în Irak

După prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit o forță militară de 780.000 de oameni pe
teritoriul său, echipată cu al treilea arsenal nuclear ca dimensiune din lume. [64][65] În mai 1992,
Ucraina a semnat Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice (START) prin care a acceptat să
cedeze Rusiei toate armele nucleare pentru a fi distruse și să se alăture Tratatului de Neproliferare a
Armelor Nucleare ca stat fără arme nucleare. Ucraina a ratificat tratatul în 1994 și, până în 1996, a
renunțat complet la armamentul nuclear.[64] Armata Ucrainei este a doua ca efectiv din Europa, după
cea rusă.[66]
Ucraina a făcut progrese și în sensul reducerii armelor convenționale. A semnat Tratatul Forțelor
Armate Convenționale din Europa, care cere reducerea efectivului de tancuri, artilerie și blindate.
Țara plănuiește să renunțe la stagiul militar obligatoriu, pentru a trece la o armată profesionistă până
în 2011.[67]
Ucraina joacă un rol și în operațiunile de menținere a păcii. Trupe ucrainene sunt desfășurate
în Kosovo ca parte a unui batalion polono-ucrainean.[68] O unitate ucraineană a fost desfășurată
în Liban, sub egida ONU, pentru aplicarea acordurilor de încetare a focului. De asemenea, un
batalion ucrainean a fost prezent în Sierra Leone. În 2003–05, o unitate ucraineană a luptat în Irak,
în cadrul Forței Multinaționale din Irak, sub comandă poloneză. Numărul total al soldaților ucraineni
activi în teatrele de operațiuni din lume este de 562. [69]
În urma obținerii independenței, Ucraina s-a declarat stat neutru. [70] Țara a avut un parteneriat militar
limitat cu Rusia și alte țări CSI și un parteneriat cu NATO, din 1994. În anii 2000, guvernul a înclinat
din ce în ce mai mult către NATO, și cooperarea cu Alianța Nord-Atlantică a fost reglementată prin
Planul de Acțiune NATO-Ucraina semnat în 2002. Ulterior, s-a convenit ca chestiunea aderării la
NATO să fie stabilită în urma unui referendum național. [67]

Împărțire administrativă
Articol principal: împărțirea administrativă a Ucrainei.

Împărțirea administrativă a Ucrainei

Liov - mai mare și cel mai important oraș din vestul Ucrainei

Cernăuți
Ucraina este subdivizată în 24 de regiuni (oblasti, singular - oblast adică raioane ), 1 republică
autonomă (avtomna respublica) în Crimeea, două municipii (mista, singular - misto) cu statut de
regiune și 494 de raioane.
 Cercasî  Luhansk
 Cernăuți  Mîkolaiv
 Cernihiv  Odesa
 Dniepropetrovsk  Poltava
 Donețk  Republica Autonomă Crimeea
 Harkiv  Rivne
 Herson  Sevastopol
 Hmelnițki  Sumî
 Ivano-Frankivsk  Tarnopol
 Jitomir  Vinița
 Kirovograd  Volîn
 Kiev (municipiu)  Transcarpatia
 Kiev (regiune)  Zaporoje
 Livov
Ucraina are 176 de orașe de subordonare regională (обласного значення) și 279 de orașe de
subordonare raională (районного значення). În plus, mai există 886 de așezări de tip urban (селищ
міського типу) și 28.552 de localități rurale, din care 27197 comune (сільські ради) și 1365 sate
fără administrație proprie (селищні ради).

Economia
Articol principal: Economia Ucrainei.

Kiev - cel mai important centru industrial și comercial al țării.

În perioada sovietică, economia ucraineană era a doua ca mărime din URSS, reprezentând o

importantă componentă industrială și agricolă a economiei planificate a uniunii.[5] În urma prăbușirii
sistemului sovietic, țara a trecut de la economia planificată la o economie de piață. Tranziția a fost
dificilă pentru majoritatea populației, care a căzut în sărăcie. Economia Ucrainei a scăzut puternic în
anii de după prăbușirea URSS. Viața de zi cu zi a ucraineanului de rând era grea. Un număr
semnificativ de cetățeni din regiunile rurale ale țării au supraviețuit doar hrănindu-se cu ceea ce
cultivau pe pământurile lor, lucrând în câte două locuri de muncă și obținând bunurile de strictă
necesitate prin schimburi în natură. [71]
În 1991 guvernul a liberalizat majoritatea prețurilor pentru a combate penuria, dar nu a reușit să
rezolve problema. În același timp, guvernul a continuat să subvenționeze sectoarele de stat din
industrie și agricultură prin emisii monetare fără acoperire. Politica monetară lejeră de la începutul
anilor 1990 a dus inflația la nivele foarte mari. Ucraina deține recordul mondial de inflație pe un an
calendaristic, pentru inflația din 1993.[72] Cei care trăiau pe baza unui venit fix au suferit cel mai mult.
[18]
 Prețurile s-au stabilizat doar după introducerea noii monede, grivna, în 1996.
Un avion Antonov An-148 de fabricație ucraineană

Țara a implementat foarte lent reformele structurale. După obținerea independenței, guvernul a
elaborat un cadru legal pentru privatizare. Totuși, rezistența la reformă din cadrul guvernului, ca și
cea venită din partea unei părți semnificative a populației, a blocat eforturile de reformă. Un număr
mare de întreprinderi de stat au fost scutite de privatizare. Între timp, până în 1999, producția a
scăzut la mai puțin de 40% din nivelul anului 1991, [73] dar și-a revenit, atingând din nou nivelul
respectiv până în anul 2006. [50]
PIB-ul (PPP) Ucrainei din 2007, calculat de FMI, este pe locul 29 în lume, cu o valoare estimată de
399,866 miliarde de dolari.[50] PIB-ul nominal (în dolari americani, calculat la rata de schimb a pieței)
a fost de 140,5 miliarde de dolari, al 41-lea din lume. [5] Până în decembrie 2007 salariul mediu
nominal în Ucraina a atins 1.774 grivne pe lună.[74] În ciuda faptului că a rămas în urma țărilor vecine
central-europene, creșterea anuală a salariului mediu în termeni reali este de 20% pentru perioada
2001–2006.[75]
La începutul anilor 2000 economia a arătat o puternică creștere bazată pe export, de 5 până la 10%,
producția industrială crescând cu mai mult de 10% pe an. [76] Ucraina produce aproape toate tipurile
de vehicule de transport și nave spațiale. Avioanele Antonov și camioanele KrAZ sunt exportate în
multe țări. Majoritatea exporturilor Ucrainei sunt îndreptate spre țările Uniunii Europene și
ale Comunității Statelor Independente.[77] De la independență, Ucraina și-a păstrat propria agenție
spațială, Agenția Spațială Națională a Ucrainei. Primul astronaut care a ieșit în spațiu din partea
Ucrainei a fost Leonid Kadeniuk la 13 mai 1997. Ucraina a devenit participant activ în explorarea
științifică a spațiului. Între 1991 și 2007, au fost lansați șase sateliți și 101 vehicule spațiale
ucrainene, această țară continuând să proiecteze nave spațiale. [78]

Autobuz electric Electron E19101

Ucraina își importă majoritatea resurselor de energie, în special petrolul și gazele naturale, și

depinde în mare măsură de Rusia ca furnizor de energie. În timp ce 23% din gazele naturale din
Ucraina provin din surse interne, aproximativ 36% provin din Rusia iar restul de 42% din Asia
Centrală, prin rute de tranzit controlate de Rusia. În același timp, 84% din gazul rusesc este livrat în
Europa de Vest prin Ucraina. [79]
Banca Mondială a clasificat Ucraina ca un stat cu venit mediu. [80] Printre problemele semnificative se
numără infrastructura și transportul subdezvoltate, corupția și birocrația. În 2007, bursa ucraineană
de acțiuni a înregistrat a doua creștere din lume cu 130 de procente. [81] Conform CIA, în 2006
capitalizarea bursei de acțiuni a Ucrainei a fost de 42,87 miliarde de dolari.[5] Printre sectoarele în
creștere ale economiei ucrainene se numără piața IT, care le-a depășit pe toate cele din celelalte țări
central- și est-europene în 2007, crescând cu aproximativ 40 de procente. [82]

Industria auto
Numărul total de mașini înmatriculate în Ucraina depășește 6 milioane de unități [83][84]. În anul 2008,
vânzările de mașini noi au fost de 623.000 de unități, în creștere cu aproape 15% față de anul
2007[83]. În Ucraina activează patru producători auto[83]. Cel mai important este Zaporozhye (ZAZ),
care produce autovehicule low-cost[83]. Uzina a încheiat un parteneriat cu General Motors și produce
mașini sub brandurile Opel, Chevrolet și Daewoo[83]. Electrontrans este producător ucrainean de
tramvaie, troleibuze, autobuze electrice, unități și piese de schimb.

Cultura
Articol principal: Cultura Ucrainei.

Ouă încondeiate (pîsankî) din Volînia

Obiceiurile ucrainene sunt puternic influențate de creștinism, religia cu cei mai mulți practicanți în
țară.[85] Rolurile sexelor tind să fie și ele repartizate în manieră tradițională, bunicii jucând un rol mai
mare în educația copiilor decât în țările occidentale. [86] Cultura ucraineană a fost influențată și de
vecinii de la vest și de la est ai țării, fapt ce se reflectă în artele plastice, arhitectură și muzică.
Epoca comunistă a avut un efect puternic asupra artelor. [87] În 1932, Stalin a impus realismul
socialist ca politică de stat în Uniunea Sovietică, promulgând decretul "pentru reconstrucția
organizațiilor artistice și literare". Această manieră controlată de stat a inhibat în mare măsură
creațiile originale. În timpul anii 1980, a fost introdusă politica glasnost (deschiderea) și artiștii
sovietici au fost mai liberi să se exprime. [88]
Tradiția vopsirii ouălor de Paști, cunoscute sub numele de pîsankî, datează de multă vreme în
Ucraina. Pe ouă se desenează cu ceară pentru a se realiza formele; apoi, se aplică vopseaua
pentru a le colora, aceasta neacoperind părțile trasate cu ceară. După ce se vopsește oul, se
înlătură ceara, lăsând doar formele colorate. Această tradiție este mai veche de o mie de ani,
dinaintea apariției creștinismului în Ucraina.[89]
Bucătăria tradițională ucraineană se bazează pe carne de pui, porc, vită, pește și ciuperci. De
asemenea, ucrainenii mănâncă mulți cartofi, cereale și legume proaspete și murate. Printre
mâncărurile tradiționale ucrainene se numără varenîkî (găluște fierte cu ciuperci, cartofi, varză,
brânză sau cireșe), borș și holubțî (un fel de sarmale umplute cu orez, morcovi și carne). Printre
specialitățile ucrainene se numără și puiul Kiev și prăjitura Kiev. Băuturile preferate ale ucrainenilor
sunt compotul, sucurile, laptele, iaurtul, apa minerală, ceaiul și cafeaua, precum și berea, vinul
și horilka.[90]

Patrimoniu
Între 1990-2013 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 7 obiective culturale sau
naturale din Ucraina.

Limbile vorbite

Procentajul vorbitorilor nativi ai limbii ucrainene, pe regiuni

Conform Constituției, limba oficială a Ucrainei este limba ucraineană. Rusa, limba oficială de facto a

Uniunii Sovietice, este vorbită de mulți ucraineni, mai ales în regiunile estice și sudice. Conform
recensământului din 2001, 67.5% din populație a declarat ucraineana ca limbă maternă și 29.6% au
declarat rusa.[91] Majoritatea vorbitorilor nativi de ucraineană cunosc rusa ca a doua limbă.
Multe sondaje în ce privește limbile vorbite au rezultate diferite, deoarece orice reformulare a unei
întrebări poate conduce la o schimbare a răspunsului unui număr semnificativ de persoane.
Ucraineana este vorbită mai ales în vestul și centrul Ucrainei. În vest, ucraineana este limba
pricipală în orașe (cum ar fi Livov). În centru, ucraineana și rusa sunt folosite aproximativ la fel de
mult în mediul urban, rusa fiind mai mult vorbită în Kiev, ucraineana fiind limba dominantă în mediul
rural. În sud și est, rusa este folosită mai mult în orașe, în zonele rurale predominând un dialect care
amestecă rusa cu ucraineana.

Procentajul de vorbitori nativi de rusă (pe regiuni)

Mare parte din perioada sovietică, numărul de vorbitori nativi de ucraineană a scăzut de la generație
la generație și, în anii 1980, utilizarea limbii ucrainene în viața publică a scăzut semnificativ. [92] În
urma independenței, guvernul Ucrainei a urmat o politică de ucrainizare,[93] pentru a crește gradul de
utilizare a limbii ucrainene, descurajând limba rusă, care a fost interzisă sau restrânsă în mass-
media și filme.[94][95] Astfel, programele TV în limba rusă sunt subtitrate în ucraineană, cu excepția
filmelor în rusă realizate în perioada sovietică.
Conform Constituției Republicii Autonome Crimeea, ucraineana este singura limbă oficială a
republicii. Totuși, constituția republicii recunoaște limba rusă ca limbă a majorității populației și îi
garantează utilizarea "în toate sferele vieții publice". Similar, tătarei crimeene (limba unei minorități
de 12% din populația republicii[96]) îi este garantată protecția specială a statului, ca și "limbile
celorlalte naționalități". Vorbitorii de rusă constituie o majoritate importantă a populației Crimeei
(77%), vorbitorii de ucraineană constituind doar 10,1%, iar cei ai tătarei crimeene 11,4%. [97] Dar, în
viața de zi cu zi, majoritatea ucrainenilor și tătarilor din Crimeea folosesc și ei rusa. [98]

Literatura

Taras Șevcenko (1814–1861), autoportret din 1840

Istoria literaturii ucrainene datează din secolul al XI-lea, după creștinarea Rusiei Kievene. [99] Scrierile
vremii erau mai ales bisericești și erau scrise în slavonă. Relatările istorice ale vremii sunt
denumite cronici, iar cea mai semnificativă cronică a perioadei este cronica lui Nistor. [100] Activitatea
literară a suferit un declin puternic în timpul invaziei mongole. [99]
Literatura ucraineană a reînceput să se dezvolte în secolul al XIV-lea, și a înregistrat progrese
deosebite în secolul al XVI-lea odată cu introducerea tiparului și cu începutul perioadei de glorie a
cazacilor, sub dominație rusească și polonă.[99] Cazacii au stabilit o societate independentă și au
popularizat un gen nou de poem epic, care a marcat un vârf al literaturii orale ucrainene. [100] Aceste
progrese au fost apoi anulate în secolul al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, când
publicarea în limba ucraineană a fost descurajată. Dar până la sfârșitul secolului al XVIII-lea limba
ucraineană literară modernă s-a perfecționat.[99]
Secolul al XIX-lea a debutat în Ucraina cu o perioadă de promovare a limbii locale, inițiată de Ivan
Kotliarevski cu lucrarea sa Eneida, prima lucrare publicată scrisă în ucraineana modernă. Până în
anii 1830, a început dezvoltarea romantismului ucrainean, fiind perioada de glorie a celei mai
importante figuri a culturii naționale ucrainene, pictorul și poetul romantic Taras Șevcenko. Ivan
Kotliarevski este considerat părintele literaturii în limba ucraineană, iar Șevcenko este simbolul
renașterii naționale.[101] Apoi, în 1863, utilizarea limbii ucrainene în tipărituri a fost interzisă de
Imperiul Rus.[15] Aceasta a afectat grav activitatea literară din regiune, iar scriitorii ucraineni au fost
obligați fie să publice în limba rusă, fie să-și publice lucrările în Galiția austriacă. Interdicția nu a fost
ridicată oficial, dar, în urma revoluției din 1917 și a venirii la putere a bolșevicilor, a fost ignorată. [100]
Literatura ucraineană a continuat să înflorească în primii ani ai perioadei sovietice, când erau
acceptate aproape toate curentele literare. Lucrurile s-au schimbat drastic în anii 1930, când Stalin
și-a implementat politica de realism socialist. Doctrina nu era îndreptată direct împotriva literaturii în
limba ucraineană, dar a impus ca autorii să folosească un anumit stil în lucrările lor. Activitățile
literare au continuat să fie limitate în perioada comunistă și doar după obținerea independenței
Ucrainei, în 1991, scriitorii au fost liberi să se exprime după cum doreau. [99]

Sport
Andrei Șevcenko

Ucraina a profitat de pe urma accentului pus de conducerea sovietică pe educația fizică. Astfel de
politici au lăsat Ucrainei sute de stadioane, bazine, săli de sport și alte elemente de infrastructură
sportivă.[102] Cel mai popular sport în Ucraina este fotbalul. Competiția națională de cel mai înalt nivel
este Vîșcea Liha, primul eșalon fotbalistic ucrainean. Cele mai de succes cluburi din Vîșcea Liha
sunt marile rivale Dinamo Kiev și Șahtior Donețk. Deși Șahtior este campioană a Ucrainei, Dinamo
Kiev are cel mai bogat palmares din istoria fotbalului ucrainean, fiind de două ori câștigătoare
a Cupei Cupelor, a unei supercupă a Europei, de 13 ori campioană a URSS și de 12 ori campioană
a Ucrainei, în timp ce Șahtior a câștigat doar patru campionate ale URSS și patru ale Ucrainei.
[103]
 Mulți fotbaliști ucraineni au jucat în echipa națională a Uniunii Sovietice, cei mai importanți
fiind Igor Belanov și Oleg Blohin, câștigători ai Balonului de Aur pentru cel mai bun fotbalist al anului.
După căderea Uniunii Sovietice, un singur ucrainean a mai câștigat acest trofeu, și anume Andrei
Șevcenko, căpitanul echipei naționale ucrainene. Echipa națională a debutat în turneele finale de
campionat mondial sau european în Campionatul Mondial de Fotbal din 2006, atingând faza
sferturilor de finală, fiind învinși de Italia.
Alți sportivi ucraineni cu rezultate notabile sunt boxerii Vitali și Vladimir Kliciko, cei doi frații obținând
titlul mondial la categorie grea, precum și atletul Serhii Bubka, multiplu campion mondial si olimpic
la săritura cu prăjina si deținătorul recordului mondial în aer liber cu o performanță de 6.14 m.
Ucraina a debutat la olimpiade la ediția din 1994 a Jocurilor Olimpice de iarnă. Deocamdată, Ucraina
a avut mult mai mult succes la Olimpiadele de vară — 69 de medalii la trei ediții — la cele de iarnă
obținând doar cinci medalii la patru ediții. Ucraina este plasată pe locul 36 după numărul de medalii
câștigate în istoria Jocurilor Olimpice, toate țările plasate pe un loc mai bun, cu excepția Rusiei, fiind
prezente la mai multe ediții.

Demografie
Articol principal: Demografia Ucrainei.

Structura etnică a Ucrainei[104]

      Ucraineni (77,82%)

      Ruși (17,82%)

      Români/Moldoveni (0,85%)

      Belaruși (0,57%)

      Tătari crimeeni (0,51%)

      Bulgari (0,42%)

      Unguri (0,32%)

      Polonezi (0,3%)

      Alții (1,72%)

Conform recensământului din 2001, ucrainenii compun 77,8% din populația țării. Alte grupuri etnice
semnificative sunt rușii (17,3%), românii (0,85%), belarușii (0,6%), tătarii
crimeeni (0,5%), bulgarii (0,4%), maghiarii (0,3%), polonezii (0,3%), evreii (0,2%), armenii (0,2%), gr
ecii (0,2%).[105]
Ucraina se consideră a fi într-o criză demografică, datorită mortalității ridicate și a natalității scăzute.
Natalitatea în Ucraina este de 9,55 nașteri la mia de locuitori anual, iar mortalitatea este de 15,93
decese la mia de locuitori anual. Un factor care contribuie la mortalitatea ridicată sunt cauze
ca fumatul și intoxicația cu alcool în rândul populației masculine la vârste anterioare pensionării.
[106]
 În 2007, populația țării a scăzut cu o viteză care o plasează pe locul patru în lume. [107]
Regiunile industrializate din est și sud-est sunt cele mai populate, și aproximativ 67,2% din populație
trăiește în mediul urban.[108]
Numărul de locuitori - în milioane (1990–2007)

Pentru a ameliora aceste statistici, guvernul a crescut alocația pentru copii de 17 ori în 2005, oferind
o plată de 8175 de grivne, și alocații lunare de 154 grivne pentru fiecare copil. [109][110] Tendința
demografică arată semne de îmbunătățire, natalitatea fiind în creștere din 2001. [111] În primele nouă
luni din 2007, în unele provincii s-a înregistrat o creștere demografică în cinci regiuni ale țării (din
24), iar scăderea demografică arăta semne de stabilizare la nivel național. Cele mai mari rate ale
natalității s-au înregistrat în regiunile din vest.[112]
În primii cinci ani de independență ai Ucrainei, au avut loc migrații semnificative ale populației. Peste
un milion de oameni s-au mutat în Ucraina în anii 1991-1992, mai ales din celelalte foste republici
sovietice. În total, între 1991 și 2004, 2,2 milioane de persoane au imigrat în Ucraina (printre aceștia,
2 milioane au venit din alte foste state sovietice), și 2,5 milioane au emigrat din Ucraina (printre
acestea, 1,9 milioane s-au mutat în alte foste republici sovietice).[113] În prezent, imigranții constituie
aproximativ 14,7% din totalul populației, sau 6,9 milioane de oameni.[114]

Religia

Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, monument înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO[115]

Confesiunea majoritară în Ucraina este creștinismul ortodox, ai cărui credincioși sunt împărțiți în trei
ramuri: Biserica Ortodoxă Ucraineană, aflată sub administrarea Patriarhiei de la Moscova, Biserica
Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Kievului), și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală.[85]

O biserică Catolică din Liov

Pe locul doi ca număr de credincioși este Biserica Greco-Catolică Ucraineană, care practică

aceleași tradiții spirituale și liturgice ca și ortodoxia, și recunoaște primatul papei ca lider al
creștinătății. Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene este arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuc.
[116]

În Ucraina există de asemenea 863 de comunități romano-catolice, 474 clerici și un milion de

credincioși romano-catolici.[85] Grupul formează aproximativ 2,19% din populație și constă
preponderent din etnici polonezi, care trăiesc mai ales în zona de vest a țării.

Palatul Hanului Crimeei din Bahcisarai este centrul Islamului în Ucraina și un monument din Patrimoniul

Mondial UNESCO.[117]
Creștinii protestanți formează și ei 2,19% din populație. Numărul protestanților a crescut mult după
independența Ucrainei. Uniunea Evanghelică Baptistă din Ucraina este cel mai mare grup, cu peste
150.000 de membri și aproximativ 3000 de clerici. A doua biserică protestantă ca mărime este
cea penticostală cu 110.000 de membri, peste 1500 de biserici locale și peste 2000 de clerici, dar
există și alte grupuri și uniuni penticostale care împreună numără peste 300.000 de credincioși, cu
peste 3000 de biserici locale. Sunt și multe școli penticostale cum ar fi Seminarul Teologic
Penticostal din Liov și Institutul Biblic Kiev. Printre alte grupuri se
numără calviniștii, luteranii, metodiștii și adventiștii de ziua a șaptea. Există și comunități
de mormoni.[85]
Sunt aproximativ 500.000 de musulmani în Ucraina, aproximativ 300.000 din aceștia fiind tătari
crimeeni. Există 487 de comunități musulmane înregistrate, 368 dintre ele fiind în peninsula
Crimeea. În plus, aproximativ 50.000 de musulmani trăiesc în Kiev, majoritatea născuți în
străinătate.[118]
Comunitatea evreiască este doar o mică parte din ceea ce reprezenta ea înainte de Al Doilea
Război Mondial. Cultul mozaic reprezintă 0,63% din populație. Recensământul din 2001 a relevat
existența a 103.600 de evrei mozaici, deși liderii comunităților susțin că populația ar fi de 300.000.
Nu există statistici privind ce parte din evreii ucraineni aparțin cultului mozaic, dar iudaismul ortodox
are cea mai puternică prezență în Ucraina. Sunt prezente și mici comunități reformate și
conservatoare.[85]
La 1 ianuarie 2006 existau 35 de comunități hinudse și 53 budiste în țară. [118]

Educația

Ucraina este pe locul patru la număr de absolvenți de studii universitare și postliceale din Europa, fiind pe locul
șapte ca populație

Conform Constituției Ucrainei, accesul gratuit la educație este garantat pentru toți cetățenii. Studiile
gimnaziale sunt obligatorii în școlile de stat, școli ce reprezintă marea majoritate a instituțiilor de
învățământ. Educația la nivel liceal este furnizată pe baze concurențiale. [119] Există și un mic număr
de licee și universități particulare acreditate.
Datorită accentului pus de URSS pe accesul total la educație pentru toți cetățenii, rata alfabetizării
este de aproximativ 99,4%.[5] Din 2005, programul de studii de unsprezece clase a fost înlocuit cu
unul de douăsprezece clase: școala primară durează patru ani (începând la șase ani), educația
gimnazială durează cinci ani, iar liceul durează trei ani. [120] În clasa a douăsprezecea, elevii dau
Testele Guvernamentale, numite și examene de terminarea școlii. Aceste teste sunt folosite pentru
admiterea în învățământul superior.
Sistemul ucrainean de învățământ superior este compus din instituții și organisme științifice și
metodologice la nivel federal, municipal și din organizații autonome de educație. [121] Organizarea
învățământului superior în Ucraina este efectuată conform structurii educaționale a statelor
dezvoltate, așa cum este ea definită de UNESCO și de ONU.[122]