Religia

Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, monument înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO[115]

Confesiunea majoritară în Ucraina este creștinismul ortodox, ai cărui credincioși sunt împărțiți în trei
ramuri: Biserica Ortodoxă Ucraineană, aflată sub administrarea Patriarhiei de la Moscova, Biserica
Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Kievului), și Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală.[85]

O biserică Catolică din Liov

Pe locul doi ca număr de credincioși este Biserica Greco-Catolică Ucraineană, care practică

aceleași tradiții spirituale și liturgice ca și ortodoxia, și recunoaște primatul papei ca lider al
creștinătății. Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene este arhiepiscopul Sviatoslav Șevciuc.
[116]

În Ucraina există de asemenea 863 de comunități romano-catolice, 474 clerici și un milion de

credincioși romano-catolici.[85] Grupul formează aproximativ 2,19% din populație și constă
preponderent din etnici polonezi, care trăiesc mai ales în zona de vest a țării.

Palatul Hanului Crimeei din Bahcisarai este centrul Islamului în Ucraina și un monument din Patrimoniul

Mondial UNESCO.[117]

Creștinii protestanți formează și ei 2,19% din populație. Numărul protestanților a crescut mult după
independența Ucrainei. Uniunea Evanghelică Baptistă din Ucraina este cel mai mare grup, cu peste
150.000 de membri și aproximativ 3000 de clerici. A doua biserică protestantă ca mărime este
cea penticostală cu 110.000 de membri, peste 1500 de biserici locale și peste 2000 de clerici, dar
există și alte grupuri și uniuni penticostale care împreună numără peste 300.000 de credincioși, cu
peste 3000 de biserici locale. Sunt și multe școli penticostale cum ar fi Seminarul Teologic
Penticostal din Liov și Institutul Biblic Kiev. Printre alte grupuri se
numără calviniștii, luteranii, metodiștii și adventiștii de ziua a șaptea. Există și comunități
de mormoni.[85]
Sunt aproximativ 500.000 de musulmani în Ucraina, aproximativ 300.000 din aceștia fiind tătari
crimeeni. Există 487 de comunități musulmane înregistrate, 368 dintre ele fiind în peninsula
Crimeea. În plus, aproximativ 50.000 de musulmani trăiesc în Kiev, majoritatea născuți în
străinătate.[118]
Comunitatea evreiască este doar o mică parte din ceea ce reprezenta ea înainte de Al Doilea
Război Mondial. Cultul mozaic reprezintă 0,63% din populație. Recensământul din 2001 a relevat
existența a 103.600 de evrei mozaici, deși liderii comunităților susțin că populația ar fi de 300.000.
Nu există statistici privind ce parte din evreii ucraineni aparțin cultului mozaic, dar iudaismul ortodox
are cea mai puternică prezență în Ucraina. Sunt prezente și mici comunități reformate și
conservatoare.[85]
La 1 ianuarie 2006 existau 35 de comunități hinudse și 53 budiste în țară. [118]

Educația

Ucraina este pe locul patru la număr de absolvenți de studii universitare și postliceale din Europa, fiind pe locul
șapte ca populație

Conform Constituției Ucrainei, accesul gratuit la educație este garantat pentru toți cetățenii. Studiile
gimnaziale sunt obligatorii în școlile de stat, școli ce reprezintă marea majoritate a instituțiilor de
învățământ. Educația la nivel liceal este furnizată pe baze concurențiale. [119] Există și un mic număr
de licee și universități particulare acreditate.
Datorită accentului pus de URSS pe accesul total la educație pentru toți cetățenii, rata alfabetizării
este de aproximativ 99,4%.[5] Din 2005, programul de studii de unsprezece clase a fost înlocuit cu
unul de douăsprezece clase: școala primară durează patru ani (începând la șase ani), educația
gimnazială durează cinci ani, iar liceul durează trei ani. [120] În clasa a douăsprezecea, elevii dau
Testele Guvernamentale, numite și examene de terminarea școlii. Aceste teste sunt folosite pentru
admiterea în învățământul superior.
Sistemul ucrainean de învățământ superior este compus din instituții și organisme științifice și
metodologice la nivel federal, municipal și din organizații autonome de educație. [121] Organizarea
învățământului superior în Ucraina este efectuată conform structurii educaționale a statelor
dezvoltate, așa cum este ea definită de UNESCO și de ONU.[122]