Studiul 2

             Textul de memorizat – Ioan 3:8

· Nicodim era expert în “Legea lui Moise”, deci ştia foarte bine conţinutul ei.
· Să citim textele din “legea lui Moise” care vorbesc despre Duhul lui Dumnezeu şi pe care Nicodim
le avea în minte la ora aceea:
· “Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.” Geneza 1:2
· “Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne
păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Geneza 6:3
· “Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el
Duhul lui Dumnezeu?” Geneza 41:38
· “L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru
tot felul de lucrări” Exod 31:3
· “L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de
lucrări.” Exod 35:31
· “Eu Mă voi pogorâ, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste
ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur.” Numeri 11:17
· “Domnul S-a pogorât în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a pus
peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să
proorocească; dar după aceea n-au mai proorocit.” Numeri 11:25
· “Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste
ei; căci erau dintre cei scrişi, cu toate că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei
în tabără.” Numeri 11:26
· “Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie
alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” Numeri 11:29
· “Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui
Dumnezeu a venit peste el.” Numeri 24:2
· “Domnul i-a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui
mâna peste el.” Numeri 27:18
 
· Întrebare: Din toate aceste texte puteţi ajunge la concluzia că Duhul lui Dumnezeu este o
persoană coegală şi coeternă cu Tatăl?
· Chiar dacă noi am crede aşa ceva, atât evreii din vremea Domnului Isus (deci şi Nicodim) cât şi cei
din zilele noastre, n-au făcut-o! Ei cred că este manifestarea personală a singurului Dumnezeu
adevărat.
· În plus, citiţi atent toată discuţia dintre Nicodim şi Domnul Isus. Veţi observa că Isus face referire
doar la două Fiinţe: Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu!
· De altfel, acestea sunt singurele Fiinţe menţionate în salutul apostolic şi sunt singurele
Fiinţe vrednice de închinare. Biblia nu aminteşte nici o ocazie în care cineva să-i fi adus închinare
Duhului Sfânt ca unui Dumnezeu, aşa cum ne-o cere doctrina Trinităţii.
 
 porumbelul
· Porumbelul nu este un simbol al Duhului Sfânt, ci este un simbol al lui Isus:
· “Niciodată nu auziseră îngerii o rugăciune ca aceasta. Ei erau nerăbdători să aducă iubitului lor
Conducător un cuvânt de asigurare şi de mângâiere. Dar nu; Tatăl Însuşi va răspunde la cererea
Fiului Său. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au deschis şi asupra frunţii
Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai curată lumină - simbol potrivit pentru El,
Cel umil şi blând”. (H.L.L - Botezul).
· Aşadar, EGW spune cât se poate de explicit faptul că Duhul Sfânt este manifestarea Tatălui. Citiţi
în întregime capitolul “Botezul” şi veţi fi convinşi. Dacă ea ar fi crezut în Trinitate, era ocazia cea mai
potrivită să ne-o spună şi nouă deschis, fiindcă ocazia botezului lui Isus este considerat argumentul
cel mai puternic al trinitarienilor. Dar dânsa nu aminteşte nimic despre Trinitate fiindcă nici nu
credea în ea.
· De altfel, iată ce spune tot EGW despre “limbile de foc”, pe care autorii studiului biblic îl consideră
“un simbol” al Duhului Sfânt:
· “Duhul Sfânt a venit cu o aşa plinătate asupra ucenicilor care aşteptau şi se rugau, încât a cuprins
fiecare inimă. Cel Infinit S-a manifestat cu putere în biserica Sa”. - Faptele Apostolilor, capitolul
“Ziua Cincizecimii”.
· “Duhul Sfânt, luând forma limbilor de foc, a venit asupra celor adunaţi. Acesta era un simbol al
darului revărsat atunci asupra ucenicilor, care i-a făcut în stare să vorbească cu uşurinţă în limbi
care mai înainte le fuseseră necunoscute. Înfăţişarea de foc preînchipuia ardoarea zelului cu care
aveau să lucreze apostolii, cum şi puterea ce avea să însoţească lucrarea lor.” F.A. - 40.
· Aşadar, nici limbile de foc nu sunt un simbol al Duhului Sfânt, ci al darului primit de ucenici! Cu
adevărat, ei au primit în ziua aceea nişte “limbi iscusite”, aşa încât până şi teologii din vremea lor au
priceput că fuseseră cu Isus! (F.A. 4:13).
· Efeseni 5:9.10; 2 Tesaloniceni 2:13; 1Petru 1:22 - aceste texte subliniază importanţa adevărului
pentru neprihănire şi sfinţire. Nu există sfinţire în afara adevărului. “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău:
Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:3). Iată aşadar de ce este importat să ştim: există sau nu
Trinitate? În funcţie de răspunsul pe care-l dăm, suntem fie în adevăr fie în minciună!
 Luni - apa
· Studiul nostru ne cere să credem că Isus aseamănă Duhul Sfânt - a treia Persoană a Trinităţii - cu
apa... E adevărată această învăţătură?
· EGW comentează aceste texte biblice şi spune: “Cuvintele lui Hristos erau apa vieţii” - H.L.L -“La
sărbătoarea corturilor”.
· Mai mult chiar, în paragraful următor ea spune “Duhul Sfânt a prezentat simbolul înaintea lor,
până când au văzut în El oferta darului nepreţuit al mântuirii”.
· Deci Isus vorbea despre cuvintele Sale ca despre apa vieţii veşnice, iar Duhul Sfânt (manifestarea
lui Dumnezeu) le-a luminat mintea să înţeleagă acest adevăr.
· Într-adevăr, în ziua Cincizecimii, din inima ucenicilor curgeau râuri de apă vie - învăţături şi
adevăruri care i-a adus la viaţă pe cei ce au ascultat şi au crezut solia lor!
· Dar dacă apa este un simbol al Duhului Sfânt, a treia fiinţă a Trinităţii, ne întrebăm cum explică
teologii noştri “rîurile de apă vie” care vor curge din inima celui ce crede în Isus? Devine cel
credicios un “generator” de Duh Sfânt?...
· “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu,
sunt duh şi viaţă” (Ioan 6:63), spunea Isus, şi astfel totul se leagă şi devine limpede şi frumos, aşa
cum este de fapt tot ce face Dumnezeu.
 
untdelemnul
· Parabola fecioarelor este deosebit de relevantă pentru înţelegerea situaţiei în care ne aflăm noi,
ultima generaţie de “aşteptători”.
· Citatul menţionat în studiu - Tragedia veacurilor, pag. 344, ne conduce la capitolul “Profeţii
împlinite” unde se spune: “Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de
asemenea, experienţa poporului advent”.
· Despre care experienţă a poporului advent este vorba? Cea din anul 1844.
· Aşadar, atunci au fost două categorii de aşteptători, iar cei înţelepţi au continuat să studieze şi să
se roage pentru lumină. Şi au primit-o!
· Ei bine, oricât ar părea de surprinzător, tocmai aceştia care sunt prezentaţi aici ca fiind “fecioarele
înţelepte”, nu credeau în Trinitate! Ei au înfiinţat apoi biserica Adventistă de ziua a şaptea. Dar
generaţiile următoare de adventişti i-au declarat “eretici” şi au schimbat doctrinele stabilite de
pionieri, chiar dacă EGW a insistat pentru păstrarea lor, şi au aşezat la loc de cinste doctrina pe care
ei o respinseseră! Nu e ciudat?
· Atenţie: istoria se repetă...
 pecete şi arvună
             2 Cor. 1:22 “El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului”.
· Prin acest text, ni se cere să credem că “arvuna” este un alt simbol al Persoanei Duhului Sfânt. Să
considerăm că este aşa: aţi auzit dvs. vreodată ca cineva să fi oferit o persoană drept arvună
(garanţie) pentru o plată viitoare?
· Citiţi însă puţin mai departe, în 2 Cor. 5:5. Aici Pavel spune: “Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta,
este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului”.
· Aşadar, Dumnezeu ne-a dat ceva, nu pe cineva! Ce ne-a dat? Ne-a dat din Duhul Lui cel Sfânt,
prin care lucrează asupra inimilor noastre.
· Cum lucrează El? Prin Cuvântul Lui susţinut de influenţa pe care o exercită asupra noastră prin
Duhul lui cel Sfânt. Iar celor ce cred în Isus ca Mântuitor, le-a dat un duh care ne face să strigăm
“Ava”, adică “Tată”.
· “Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne
face să strigăm: „Ava! adică: Tată!” Rom. 8:15 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în
inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” adică: „Tată!” Galatians 4:6.
· Aceasta este arvuna Duhului pe care am primit-o! Apartenenţa la familia lui Dumnezeu, ca fii şi
fiice înfiate prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
· Şi chiar dacă astăzi suntem străini, peregrini, adesea batjocoriţi şi neînţeleşi de semenii noştri,
arvuna din inima noastră ne dă putere să trecem peste toate greutăţile, pentru că ştim că în final
vom primi tot ce ne-a făgăduit Dumnezeu! În tot acest timp, cât suntem departe de Ţara făgăduită,
arvuna primită reprezintă garanţia că o vom locui!
· De aceea, în relaţiile noastre unii cu alţii, trebuie să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea
pe care am primit-o, şi să nu întristăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin comportamentul,
vorbele (bârfele) noastre.
· Despre aceasta vorbeşte Apostolul Pavel când spune: “Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru
Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o... “
· “De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” pentru că
suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră,
şi să nu daţi prilej diavolului. Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la
ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun,
pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime,
orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi
în Hristos” Efeseni 4.
· Aşadar, apostolul Pavel spune că Duhul lui Dumnezeu poate fi întristat prin felul în care trăim viaţa
de credinţă şi prin modul în care relaţionăm cu semenii noştri, nicidecum prin respingerea doctrinei
Trinităţii - aşa cum le place să susţină în mod tendenţios apărătorii catolicismului.
· Lăsată să vorbească liber, Biblia este cât se poate de clară!
 lumină şi foc
· Este important să înţelegem botezul cu Duh şi cu foc.
· Ioan Botezătorul prooroceşte: “El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” Mat. 3:11.
· În timpul lucrării Sale publice, Isus le-a dat ucenicilor puteri supranaturale: “Cei şaptezeci s-au
întors plini de bucurie, şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” Luca 10:17.
· Dar puterea aceasta este denumită de Isus “Degetul” lui Dumnezeu. Luca 11:20.
· Deşi aveau această putere, ucenicii încă nu fuseseră botezaţi “cu Duh şi cu foc”.
· După înviere, Isus “a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”. Ioan 20:22.
· Iar ei au primit Duh Sfânt. Întrebare: ce au primit? O altă persoană? Nicidecum.
· Au primit puterea susţinătoare a lui Dumnezeu pentru acele zile atât de dificile.
· Câteva zile mai târziu, “le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo
făgăduinţa Tatălui „pe care” le-a zis El „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi,
nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
· Aşadar, ajungem până în ziua înălţării Sale la cer, deci după 3 ani şi jumătate de la anunţul lui
Ioan, iar ei încă nu fuseseră botezaţi cu Duh Sfânt!
· Dar “în ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca
vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost
văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh
Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”.
· Ei bine, în această zi ucenicii au fost botezaţi cu Duh Sfânt!
· Aşa cum am arătat mai sus, limbile “ca de foc” nu simbolizează Duhul Sfânt, ci darul pe care l-au
primit ucenicii din partea lui Dumnezeu: capacitatea de a vorbi clar şi fără teamă despre Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu!
· Au primit exact ce nu aveau! Până în ziua aceea le-a fost teamă, erau fricoşi şi neîndemânatici în
prezentarea Scripturilor. Adesea Domnul Isus a trebuit să-i corecteze şi chiar să-i mustre pentru
felul în care înţelegeau Scripturile.
· Dar acum le-au înţeles şi au fost dotaţi cu curajul şi elocvenţa necesară pentru a-L prezenta lumii
pe Isus Hristos cel înviat!
· Aceeaşi experienţă se va repeta în zilele noastre. Cei care vor primi Duhul lui Dumnezeu în ploaia
târzie, vor fi în stare să-L prezinte cu curaj şi claritate pe Fiul lui Dumnezeu, aşa cum nu s-a mai
auzit din timpurile apostolilor!

Atenţie: studiul spune că “Duhul, în Sine, este însă o taină. Dintre cele trei Persoane ale
Dumnezeirii, El este cel mai puţin cunoscut oamenilor. Isus a venit să ni-L descopere, sau să ni-L
facă cunocut, pe Tatăl, iar pe Isus omenirea L-a văzut în formă omenească. Dar nimeni nu L-a văzut
vreodată pe Duhul Sfânt şi nici nu ni L-a descoperit nimeni”
· Cu alte cuvinte, sunt două Persoane ale Dumnezeirii pe care nu le-a văzut nimeni niciodată: Tatăl
şi Duhul Sfânt.
· Căutaţi vă rog în Biblie şi verificaţi dacă ce vi se spune este adevărat sau nu!
· Biblia spune: “Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui
Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzeşti porunca,
fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi făcută la vremea
ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are
nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii pe care nici un om nu L-a
văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică!” 1 Tim. 6:15-16.
· Deci Biblia vorbeşte despre Unul singur pe care nici un om nu L-a văzut!
· Cine este acesta? “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul
Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Ioan 1:18.
· Aşadar, Tatăl este singurul Dumnezeu pe care nu L-a văzut nimeni niciodată!
· Isus spune că nimeni în afară de Tatăl nu-L cunoşte pe El. Nimeni înseamnă că nu există o altă
Fiinţă în afara Lui!
· “Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în
afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea
Fiul să i-L descopere” Matei 11:27
· Tatăl L-a trimis în lume, şi la Tatăl s-a întors Isus când s-a înălţat la ceruri: “Acum Mă duc la Cel ce
M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?” Ioan 16:5.
· “Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele
Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi”.
· Isus mereu s-a referit la Tatăl ca la “singurul Dumnezeu”, în timp ce despre Sine a confirmat chiar
şi sub jurământ că este “Fiul lui Dumnezeu”.
· “Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care
vine de la singurul Dumnezeu?” “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Ioan 5:44; 17:3.
· Cum poate cineva care a studiat Biblia să afirme că ar mai exista o altă persoană, asemenea
Tatălui, pe care să n-o vadă nimeni?
· Ar fi mai bine pentru el să accepte adevărul Scripturii “Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei”
fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru
noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi
noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi”. 1 Corint. 8:6
 · Citatul din EGW se continuă astfel:
· “Când spun că Duhul lui Dumnezeu va trece pe lângă cei care şi-au avut ziua lor de testare şi
oportunitate, dar care n-au desluşit glasul lui Dumnezeu sau n-au apreciat mişcările Duhului Său, nu
vorbesc de la mine. Atunci, în ceasul al unsprezecelea, mii vor vedea şi recunoaşte adevărul.
· „Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător, şi cel ce calcă strugurii pe cel ce
împrăştie sămânţa...”. Amos 9:13.
· Aceste convertiri la adevăr vor fi făcute cu o mare rapiditate care va surprinde biserica şi doar
numele lui Dumnezeu va fi slăvit! Letter 43, 1890.
 · Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. 1 Ioan
4:13