Studiul 9

Ideile din studiul biblic sunt scrise cu roşu

 Sabat - Călăuzirea creştinului
 Textul de memorizat – “Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot
adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare”.
Ioan 16:13
 ·  De ce nu va vorbi de la El? Răspunul ni-l dă tot Isus: “El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este
al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu,
şi vă va descoperi”. Ioan 16:14
· Deci Duhul adevărului va descoperi ucenicilor “tot ce are Tatăl”.
· Acum, observaţi ce spune Scriptura în alt loc: “În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile
omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu
în afară de Duhul lui Dumnezeu”. 1 Corinteni 2:11
· Textul de mai sus, împreună cu altele, ne confirmă faptul că Tatăl are un Duh tot aşa cum are şi
omul.
· Dar dacă Duhul lui Dumnezeu este o altă Fiinţă, atunci şi duhul omului este o altă fiinţă...
· Desigur, nici un om cu judecată nu va susţine o asemenea idee. Dimpotrivă, dacă ar face-o, ar fi
socotit bolnav mintal.
· Ca urmare, ne întrebăm: sunt sănătoşi “spiritual” cei care emit ideea că Duhul lui Dumnezeu este o
altă Fiinţă? Dacă ar fi aşa, n-ar trebui s-o găsim stând şi ea “pe scaunul de domnie”?
· Şi totuşi, Scriptura spune că scaunul de domnie este doar al lui Dumnezeu şi al Mielului: Apocalipsa
22:1 “Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui
Dumnezeu şi al Mielului”.
 Isus şi Duhul lucrează împreună pentru a readuce în prezenţa Tatălui omenirea pierdută în pustia
nelegiuirii.
 · Să căutăm din nou în Scripturi dacă se regăseşte undeva această idee.
· Noi n-am găsit. În schimb, am găsit altceva:
* Ioan 5:17 “Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”
* 1 Corinteni 12:6 “Sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi”.
* Efeseni 3:20 “Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât
cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii
vecilor! Amin”.
* Efeseni 4:6 “Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează
prin toţi şi care este în toţi”.
* Filipeni 2:13 “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi
înfăptuirea”.
* Evrei 13:20 “Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe
Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia
Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin”.
· Deci Scriptura ne spune clar că Cel care lucrează în noi este însuşi Tatăl, singurul Dumnezeu
adevărat. El este Duh şi se manifestă ca un Duh, mai exact, se manifestă ca Duhul Cel Sfânt!
· În contrast cu El se află duhul cel rău, Satana, Şarpele cel Vechi.
· Scriptura ne spune că şi el “lucrează”:
* Efeseni 2:1 “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul
lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării”.
* 2 Tesaloniceni 2:7 “Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte
acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu
suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale...”
· Oricine a studiat atent textul de mai sus ştie că el se referă la papalitate. Ei bine, doctrina de bază a
papalităţii, doctrina considerată “rădăcină” a tuturor celorlalte, este... Trinitatea!
· Iar cei care primesc această învăţătură, de teama oamenilor sau din ignoranţă, vor fi surprinşi într-o
zi să descopere că cel care a “lucrat” în ei n-a fost duhul pe care şi-l imaginau.
· De aceea ni se cere mereu să veghem şi să verificăm dacă ce ni se spune este chiar aşa!
 Duminică - Duhul, o călăuză
 Duhul Sfânt este un Învăţător viu, personal. Ori de câte ori deschidem Biblia, El ne stă la dispoziţie
pentru a ne descoperi adevărata semnificaţie a lucrurilor pe care le citim. Dar condiţia pentru a putea
beneficia de ajutorul Său este să ne predăm Domnului în fiecare zi, rugându-L să ne deschidă inima
faţă de adevăr, oricare ar fi acesta şi oriunde ne-ar conduce el. Atunci cu siguranţă că Duhul Sfânt ne
va călăuzi!
 · Până acum am arătat de mai multe ori că Duhul Sfânt nu este O ALTĂ PERSOANĂ, ci este
manifestarea personală a Tatălui respectiv a Fiului Său.
· Dar cei mai mulţi cred că Duhul Sfânt este o altă persoană, aşa că, pentru a beneficia de ajutorul Său
(indiferent de crez), va trebui ca şi unii şi alţii să ne “deschidem inima faţă de adevăr, oricare ar fi
acesta şi oriunde ne-ar conduce el!”
· Aşadar, în privinţa Trinităţii sunt două posibilităţi:
 1. Doctrina este adevărată, şi ca atare ne închinăm şi noi la acelaşi Dumnezeu ca şi marea familie a
bisericilor “creştine” - care în Scriptură este denumită Babilon fiindcă nu se închină adevăratului
Dumnezeu, ci fiarei (vezi Apoc. 17). Dar vom fi bine primiţi în mijlocul “fraţilor”, ni se va recunoaşte
statutul de “creştini” şi vom beneficia de tot ce înseamnă o reputaţie onorabilă în lume...
2. Doctrina este falsă şi ca atare refuzăm să ne închinăm altcuiva în afara Celui ce a făcut cerurile,
pământul, marea şi izvoarele apelor (vezi Apoc. 14). Dar vom fi declaraţi eretici, extremişti, hulitori,
fanatici, rătăciţi etc., şi va trebui să trăim “prin credinţă”, privind dincolo de lumea aceasta, spre
locurile cereşti, unde vom fi bine primiţi în “ziua aceea”.
 
· Observaţi aşadar diferenţa între cele două “locuri” în care ne poate “conduce” acest adevăr.
· Care din cele două situaţii credeţi că “place” mai mult firii pământeşti? Şi care din cele două situaţii
credeţi că “place” mai mult Duhului Sfânt?
 
Luni - Firea pământească şi Duhul
 Romani 8:3 “Căci lucru cu neputinţă Legii, întrucît firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste
tot unde e „firea pământească”.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pământească,
trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca
porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după
îndemnurile Duhului.
 · Cei care cred în Trinitate, consideră că Duhul - a treia persoană a Dumnezeirii - dă celui credincios
îndemnuri pentru o vieţuire sfântă.
· Prin urmare, chiar şi verificarea “identităţi” acestui Duh cu Scriptura reprezintă un risc deosebit de
mare, deoarece Duhul s-ar putea supăra pe cel “îndrăzneţ”.
· De aceea, credem că este momentul potrivit pentru a cita gândul de la secţiunea “Studiu
suplimentar”, din ziua de vineri:
 “Chiar şi lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii trebuie să fie pusă la probă pe baza Cuvântului lui
Dumnezeu. Duhul care a inspirat Scripturile va conduce întotdeauna la Scripturi. - Ellen White, Selected
messages.
 · Aşadar, suntem îndemnaţi să “punem la probă” cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu până şi lucrarea
Duhului Sfânt! Mai mult, ni se dă asigurarea că Duhul nu are de ce să se supere pe noi dacă procedăm
astfel, fiindcă El însuşi ne conduce la Scripturi!
· Bun, acum să reluăm textul citat din epistola către Romani şi să ne întrebăm: Cine este acest Duh
care ne ajută, prin “îndemnurile” Sale, să împlinim Legea?
· Fiindcă, în cele din urmă, aceasta trebuie să fie rezultatul final al lucrării Duhului
· Răspunsul ar trebui să-l căutăm în primul rând în contexul imediat, apoi în cel larg şi în final în toată
Scriptura.
· Şi ce găsim? Iată:
 Romani 8:9 “Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte
într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul
vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
 · Aşadar, Duhul care ne dă îndemnuri este Duhul lui Hristos.
· Expresia “Duhul lui Hristos” nu înseamnă o altă persoană, ci este propria Sa manifestare în conştiinţa
noastră, în mintea noastră, în duhul nostru în noi înşine!
· Hristos personal se îngrijeşte de noi şi ne dă aceste “îndemnuri” prin manifestarea Sa divină, pe care
a reîmbrăcat-o la înviere.
· Parafrazând cele spuse în Romani, înţelegem că păcatul existent în firea pământească făcea
imposibilă împlinirea Legii lui Dumnezeu şi din acest motiv Dumnezeu a trimis pe Fiul Său care să ia
asupra Sa firea noastră decăzută şi în ciuda ei să împlinească Legea lui Dumnezeu!
· Odată ce a făcut lucrul acesta, El şi nimeni altcineva, poate să dea ajutor tuturor celor ce se află în
situaţia exprimată de apostolul Pavel în cuvintele:
 Romani 7:24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?.. Mulţămiri fie aduse
lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!...
 · Dar atâta timp cât noi suntem mulţumiţi cu “neprihănirea” pe care o avem şi ţinem mai mult la
“îndemnurile” pe care ni le dau conducătorii omeneşti, indiferent cine ar fi aceştia, nu vom înţelege nici
stare în care ne aflăm (de laodiceeni) şi nici nu vom beneficia de “îndemnurile” Duhului, care nu se
supără dacă îl “verificăm” cu Scripturile...
· Este un alt duh care se supără atunci când cineva îndrăzneşte să-i verifice “îndemnurile”...
 
Marţi - Duhul Sfânt şi Cuvântul
 Adevărul este că există o mulţime de duhuri care învaţă tot felul de doctrine. Chiar şi în Biserica
Creştină sunt o mulţime de credinţe străine...
 · Este foarte adevărat lucrul acesta!
· Iată ce spune Scriptura:
 * 2 Corinteni 11:4 “În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am
propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe
care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!
* Galateni 1:7 “Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să
răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă
propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea
pe care aţi primit-o, să fie anatema!
 · Aşadar, apostolul Pavel este foarte clar: există o Evanghelie autentică dar există şi “o altă
Evanghelie”, o “Evanghelie deosebită” de cea cunoscută şi predicată de apostoli!
· Acum, să ne întrebăm: este posibil ca încă pe vremea aceea să fi apărut “o altă Evanghelie”? Dacă
da, cine era interesat de aşa ceva? Răspunsul este simplu: Vrăjmaşul!
· Acum să verificăm în istorie şi vom înţelege cum în locul Evangheliei autentice a fost impusă
Evanghelia “deosebită”, cum “omul fărădelegii” a ajuns “locţiitorul lui Dumnezeu” pe pământ, cum
apărătorii curajoşi ai Evangheliei autentice au fost declaraţi “eretici”, “răzvrătiţi”, “hulitori” etc., şi ca
atare condamnaţi, prigoniţi şi martirizaţi!
· Istoria ne va arătat clar modul în care păgânismul a fost “creştinat”, cum zeii şi idolii păgâni au fost
“botezaţi” cu nume creştine şi cum Triada păgână a devenit ... Trinitatea creştină!
· Pentru mai multe detalii recomandăm citirea cărţii “Tragedia Veacurilor”!
 Miercuri - Lucrarea Duhului Sfânt
 Ioan 16:14 “El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi”.
 
· Isus le-a promis ucenicilor că vor primi mai multă lumină. Cine are această “lumină”? Duhul Sfânt
făgăduit? Categoric nu!
· Dimpotrivă, Cel care are această lumină este El Însuşi, fiindcă “va lua din ce este al Meu”.
· Aşadar, Duhul făgăduit de Isus nu este un “partener” egal cu Tatăl şi cu Fiul, ci mai degrabă este un
“transmiţător”, un “mod de comunicare”: manifestarea de Sine a Tatălui şi a Fiului.
· Prin urmare, Cel care le va vorbi va fi Isus Însuşi, nu o altă Persoană, oricât ar dori unii să mai
“insereze” încă un “mijlocitor” între noi şi Isus.
· Faptul că Isus vorbeşte despre Sine ca despre o altă persoană n-are de ce să ne deruteze fiindcă El a
vorbit de multe ori în felul acesta!
· De fapt, Isus ar fi putut să le descopere chiar atunci multe alte lucruri dacă ar fi fost pregătiţi!
· Dar fiindcă ucenicii nu erau pregătiţi nici măcar pentru evenimentele imediat următoare, Isus le-a
făgăduit că în viitor, pe măsură ce vor fi pregătiţi, vor afla tot ce le era necesar.
 
Joi - Un exemplu de călăuzire a Duhului
 Preotul care oficia slujba nu L-a recunoscut pe Isus ca fiind Mesia cel făgăduit; se pare că el, spre
deosebire de Simeon, nu era sensibil la îndemnurile Duhului.
 · Fără îndoială că preotul cunoştea foarte bine “rânduiala” şi “ceremoniile” care trebuie făcute cu
multă “evlavie” în faţa oamenilor...
· Cu toate acestea era rătăcit împreună cu toţi colegii lui de breaslă. Motivul ni-l spune Domnul Isus:
 Matei 22:29 “Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici
puterea lui Dumnezeu”.
 · Credeţi că preoţii au luat aminte la această avertizare? Credeţi că şi-au recunoscut ignoranţa şi s-au
apucat de cercetat Scripturile ca niciodată mai înainte, ca să evite rătăcirea?
· Nicidecum! Dimpotrivă, ei credeau că “le ştiu pe toate” şi că sunt pe “drumul cel drept” către
Împărăţia Cerurilor!
· În schimb, greşiţi şi rătăciţi erau cei care le puneau la îndoilă “profesionalismul” şi “înalta chemare”!
Aceştia, da, erau nişte netrebnici blestemaţi!
 Ioan 7:47 “Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? A crezut în El vreunul din
mai marii noştri sau din Farisei? Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”
 · Ce bine că astăzi nu mai e la fel!...