TRIBUNA

Anul XI. Arad, Mercuri, 11/24 Aprilie 1907 Nr. 83.

Goană împotriva socialiştilor.

(*) In capitală mai ales, prin numărul şi organizaţia ce au, socialiştii sunt o
putere de are guvernul vrând nevrând trebuie să ţină socoteală. Nici nu are azi
guvernul acesta de »latifundisti« adversari mai ireductibili, îndeosebi în chestia
sufragiului universal socialiştii îi strâng de aproape pe oiigarchii, cari deşi au primit
cârma cu însărcinarea să realizeze această reformă, nici nu se gândesc să facă ceva.
Pentru a inamuţi, speria ori cel puţin unuia, guvernul şi-a mobilizat procurorii
din toate părţile şi procesele de presă curg puhoiu, aproape nu-i săptămână în care vre-
un socialist să nu fie pornit la temniţă. întocmai cum s'a pornit cu noi nainte de
aceasta cu douăzeci de ani şi cum de altfel suntem trataţi fără întrerupere.
Noi am publicat o statistică despre cei ce au urcat acest calvar, lucru care a
atrasun nou proces.
Vine acum ^Népszava* şi face şi el bilanţul proceselor partidului socialist.
In Februarie anul curent au fost osândiţi 6 socialişti ; pedeapsa : 2 ani 22 zile
temniţă şi 650 cor. amendă.
In Martie a. c. au fost osândiţi 11 socialişti; la 2 ani, 1 lună şi o zi temniţă şi
^ 7 0 cor. amendă.
In Aprilie i u fost osândiţi 7 inşi, la 3 ani, 6 luni temniţă şi 1300 cor. amendă.
Total: 7 ani, 7 luni şi 23 zile temniţă şi 2 9 2 0 cor. amendă.
Nu e greu de socotit câtă cheltuială li-s'a făcut cu procesele şi cât e perderea
celor ce nu pot lucra, fiind în temniţă...
In trei luni, e jertfă destul de mare, ba chiar foarte mare şi vorba organului
socialist: dacă asta aşa va merge anul întreg, o mulţime de socialişti, ajung în temniţă
pe cel puţin 30 ani...
Care este felul de tratament la tribunal, unde se croiesc pedepsele, o spune
^Népszavai : pentru un articol scris contra unui fibirău s'a dat un an temniţă.
Naţionalităţile pot să se mângăie. Judecătorii independenţi ai ţării nu fac
deoseire între ungurul socialist ori naţionalistul român. Putem avea o singură
observare: pe noi ne socotesc oameni mai cu stare, căci amenzile date naţionaliştilor
reprezintă şi relativ şi în genere, sume mai însemnate.
Noi nu ne permitem lucrul să criticăm judecăţile. Cât despre efectul lor asupra
noastră, pot vedea şi judecătorii: stau în raport direct cu zelul procurorilor. Cu cât e
mai mare prigonirea, cu atât e mai simţită reacţiunea. Iar istoria tuturor luptelor e o
dovadă, că nu prin procurori se poate resolvi vre-o chestie socială ori politică, cu atât
mai puţin se poate înăbuşi o idee ori risipi un ideal.
> Népszava* o spune d'asemeni: » Fiecare dintre aceste osânde taie câte o
legătură dintre сеlе-се ar putea înlănţui pe muncitor de statul actual ; fiecare dintre
aceste osânde măreşte abiztil ce există între puternicii societăţii actuale şi între clasele
muncitoare «...
Acelaş lucru se poate susţine şi în ceea-ce ne priveşte.
D e altfel chiar ieri, dr. loan Suciu în adunarea delà comitat, le-a spus-o
puternicilor zilei, că adevăraţii agitatori nu sunt cei-ce ajung la temniţă, ci funcţionarii
de toate categoriile şi dignitarii ţării cari la ori-ce ocazie jignesc şi lovesc în cele mai
gingaşe sentimente ale naţionalităţilor, cum s'a întâmplat şi cu propunerea — primită
de altfel — ca firmele de prăvălii să fie numai ungureşti, iar cine ar voi ca pe lângă
cea ungurească să mai pună inscripţie şi în altă limbă, să plătească o taxă deosebită...
 A fost vreme când socialiştii n'au vrut să înţeleagă rostul luptelor noastre
pentru limbă... întrebăm însă pe cei asupra cărora se descarcă săgeţile procurorilor : ce
ar zice când ar fi ei în locul nostru şi ar fi prigoniţi nu pentru principiile politice, ci
pentru că stărue a vorbi limba maternă ? Ce ar zice când i-ar pune să plătească taxe
pentru o firmă în limba maternă, în satul în care toţi vorbesc aceea limbă lovită cu
taxeescepţionale ? Nu li-s'ar părea şi lor absurdă o astfel de procedură, ne mai vorbind
de nedreptatea ce li-se face în chipul acesta atâ tor milioane de cetăţeni contribuabili!
Nu vor recunoaşte oare nici acum socialiştii din Budapesta, că d'odată cu prigonirile
contra limbii, massa mare a poporului este lovita şi în interesele ei vitale: e stângenită
să ajungă în funcţiuni ce i-se cuvin, e stângenită în progresul cultural şi economic!
Sperăm dar că încetul cu încetul se vor convinge şi cei delà »Nepszava* că sub
steagul naţional noi luptăm de mult şi cu vigoare şi pentru interese vitale politice
şieconomice.
Chiar ieri, la comitat, un deputat român, dr. Suciu, a fost cel ce a ridicat
cuvântul în chestia »legii sclavagiului« cum a numit-o, şi naţionaliştii români toţi au
votat împotriva chipului cum guvernul, la spate cu latifundiştii, vrea să lovească în
libertatea muncii şi a lucrătorilor. Din acest punct de vedere să judece ^Népszava*
lupta naţionalităţilor şi acum cä e luată şi ea la goană, să creadă mai mult celor ce de
vreme îndelungată jertfesc în lupta politică ce o poartă.

FOIŢA ORIGINALĂ A «TRIBUNEI».

DinL^oiTiiv.
' — Streinii. — C a p e l a Sixtină. —
Note de Pompiliu Robescu.
In fiecare an vin în Roma peste două sute de mii de străini — în afară de
pelerinagiile religioase — delà cari se varsă peste 8 milioane de îranci, sumă destul de
frumoasă care contribuie în cea mai mare parte la traiul unui oraş de 500.000 de
locuitori, şi chiar romanii recunosc că fără străini Roma nu ar fi ceea ce este astăzi.
Cam toţi aceşti străini locuiesc în cartierele de jos ale oraşului, mai ales în
acelea ce împresoară piazza Spagna şi care în vorbirea comună a căpătat numele de
>cartierul streinilor*. Când treci pe acolo te crezi într'un oraş englezesc — căci mai
ales englezii dau cel mai mare număr de streini ce vin la Roma — firmele
magazinelor scrise în englezeşte, birjarii te poftesc în englezeşte, neguţătorii —
ambulanţi îţi oferă în limba.
Albionului cărţi postale şi diferite obiecte de mozaic; iar trecătorii se cunosc
de departe că sunt streini după modul îmbrăcămintei, după pălării, după aierul ce-1 au
aşa de diferit de aierul rassei latine.
Relativ la aceasta ce surprins am fost, la venirea mea în Roma, văzând cum
figura, tipul italian este aşa de puţin diferit de al nostru: mă credeam în Bucureşti. Ba
unele tipuri sunt aşa de mult asămănătoare cu ale noastre că de foarte multe ori, şi azi,
mă uit lung la câte o persoană, părându-mi-se că am întâlnit-o în ţară.
Dar când treci prin cartierul străinilor delà distanţă cunoşti pe cei ce nu sunt
italieni.
In afară de tip, o altă caracteristică a lor o dau hainele femeilor, pălăriile şi...
frumseţa lor. Doamne, nu mi-am putut închipui nici odată că poate să existe atâtea
urîte câte am văzut la Roma ! Nu faci zece paşi şi în cale îţi apare o oroare de femeie,
nu schiloadă, dar urîtă în concepţia superlativă a cuvântului, îmbrăcată după o modă
că nu şti dacă ieste popă sau femeie, cu o pălărie care în majoritatea cazurilor este de
paie dar pusă pe cap par'că cu partea dinainte la spate şi cu guidul în mână. Este tipul
englezoaicei care umblă singură prin Roma, admirând ceiace este scris în guid,
neoprindu-se decât în locurile indicate în carte.
Englezii sunt mai toţi raşi la mustăţi, nalţi, subţiri, ţepeni, cu nişte gulere cari
sau sunt enorme sau sunt microscopice, trecând pe străzi cu acel aier de rece
impasibilitate caracteristică lor, uitându-se la monumente sau tablouri cu aceiaşi
expresie glacială, cu aceiaşi ochi spălăciţi în cari nu străluceşte nici un fulger de
admirare sau de entuziasm.
Alţi străini sunt îmbrăcaţi cu o haină scurtă, cenuşie-verzuie, încheiată
milităreşte pană sus, cu pantaloni scurţi, ciorapi de biciclist, pantofi şi pe cap caschetă
de lână. Aceştia, în majoritate, sunt nemţi, iar femeile lor sunt blonde mai toate.
Cu pardesiuri largi şi cu o caschetă peste părul ce le sboară în toate părţile.
Uitându-te la ei nu te poţi opri de a nu-ţi pune întrebarea dacă aceşti străini venind
într'un oraş civilizat n'au crezut că fac o excurziune pe Alpi sau într'un sat oarecare,
aşa de puţin apropiată este îmbrăcămintea lor cu cadrul europenesc al oraşului.
Italienii însă sunt aşa de deprinşi cu ei că nu-i mai miră nici îmbrăcămintea,
nici tipul, nici urâţenia, dar totuşi au o mare nuanţă de ironie şi chiar de dispreţ, când
zic străinilor »tedeschi«, nemţi.
Dar în muzeie şi galerii ! Nu sunt decât ei, ari predomină; vorbind tare, dând
peste lume fără să ceară scuze, cu cartea în mână căutând tabloul sau statuia notată,
uitându-se din treacăt la ea, fără să se oprească. Ceva caracteristic am văzut odată în
Cazinul Vilei Borghese. Erau două englezoaice, una tineră şi alta cu pârul alb. Cea
bătrână se aşeză pe un scaun uitându-se la lumea ce defila prin saloane, iar cea tineră,
cu cartea în mână umbla delà tablou la tablou, delà statuie la statuie căutând numărul
indicat în carte, întrebând pe gardieni unde este tabloul de X sau statuia Y, însemnând
pe carte imediat c e l găsea şi trecând la altul fără să arunce o privire de cercetare
asupra operei. Canova, Bernini, Perugino, Rafael, Tizian nu reprezentau pentru ea
nimic nici ca nume nici ca lucrare; 1-a găsit aşa cum era notat în guid şi 1-a notat ca
văzut şi trecea mai departe.
Şi câţi nu sun* ca aceştia, cari |au văzut numai ca să vază, dar cari nu au gustat
nici o picătură din tot frumosul, din tot divinul ce Roma expune în artă ! *
Când, săptămâna trecută, am fost iar în »Capella Sixtina* te-ai fi crezut într'o
sală de întruniri, aşa iera de multă lume şi aşa de mare gălăgia. Peste 300 de persoane
erau adunate acolo aproape toţi străini, cari se uitau ia celebrele frescuri, vorbind tare
ca pe stradă, chemându-se şi împărtăşindu-şi părerile în gura mare.
Сurioasа impresie îţi mai face şi Capela Sixină. Cine n'a auzit măcar odată în
vieaţa sa vorbindu se de faimoasa Capelă ca de o minune de artă?
Dupăce ai văzut alte capele, din alte biserici, în cari ornamentaţia internă de
bronz, marmură, aur, abundă, rămâi surprins întrând în Capela Sixtină pe care o
găseşti aşa de diferită de celelalte. Mai întâiu te frapează sala aceea mare, cu pereţii
acoperiţi numai de picturi, goală, fără un relief de ornamentaţie internă ; apoi te
frapează grămădirea de lume gălăgioasă, cu capetele în sus uitându-se la zidurile
afumate, la bolta, faimoasa boltă de Michelangelo, cu picturile ei cari durează de cinci
secole peste figurile cărora crăpăturile tencuielei pun nişte ciudate dungi.
Aceste două serii de impresii trecute poţi să priveşti acea avalanse.de artă
pictorală, care facefaima Capelei.
Pereţii sunt numai frescuri, tablouri mari, cari îi acoper în întregime, cu scene
din vieaţa lui Iisus şi din a lui Moise, pictate de celebrii pictori ai secolului XV ale
căror nume vor rămânea în veci : Pinturichio, Ghirlandaio, Botticelli, Cosimo,
Signorelli etc. Fiecare din cele 12 frescuri sunt de o desăvârşită execuţie artistică,
fiecare este un capo d'operă.
 Dar bolta, lucrată toată de Michelangelo este
socotită poate ca cea mai grandioasă şi cea mai
îndrăzneaţă executare de pictură. Originea ei a
avut ca punct de plecare invidia ce purta Bra
mante, marele arhitect, lui Michelangelo renumit
sculptor şi poet. Ca să-1 discrediteze a influ
enţat pe lângă prietinul său Iulius II supărăciosul şi răsboinicul papă ca să
însărcineze pe Michel
angelo cu pictarea boitei capelei Sixtine. Acesta,
la început a refuzat, dar în urmă a trebuit să se
execute şi în ziua de 10 Maiu 150ß a început
Іисгагея, s'a închis în capelă, nu a primit nici
un ajutor, nici un alt pictor şi încrezător în pu
terea concepţiunei şi execuţiei geniului său, pa
tru ani şi jumătate a lucrat singur, întrebuinţând
numai penelul sub care pe bolta uniformă au
apărut stâlpi, coloane, cornize, imitând marmura,
imitând bronzul, imitând figuri de basoreliefuri
între cari sunt delimitate nouă câmpuri în cari
sunt reprezentate nouă scene de!a crearea lumei
până Ia Noie. Pe laturile boitei şase profeţi şi
cinci sibile de contururi uriaşe; d'asupra fere
strelor părinţii şi rudele Iui Crist; în cele patru
colţuri ale boitei David, Ooliat, Iudita şi evreii
în deşert.
Când a terminat-o, Roma toată a alergat să vază
acea minune şi un strigăt de entuziasm şi admi
rare a ieşit din toate piepturile. Şi astfel dintr'un
spirit de invidie s'a creiat acea măreaţă lucrare,
poate cea mai grandioasă şi cea mai^apreciabilă
din câte există.
Toate figurile sunt de o execuţie mare, muşchii
de atleţi, mişcări erculeane, atitudini de puternici;
toate figurile te izbesc cu nota lor de vigoare,
care este trădarea intimului sufletesc al artistului-
ercul. Bolta întreagă este aşa de copleşitoare că
te resimţi multă vreme după ce ai văzut aceea
execuţie ciclopeană, te simţi mult sguduit de enor
mitatea acelui artist care a p u s energia geniului
său incalculabil în creaţiunea acelor figuri, cari
fiecari sunt animate de o flacără atât de puter
nică energie că par'că vezi palpitând în ele o
vieaţă supra-omenească, nemuritoare.
Dar colosala frescă din fund, Judecata din ur
mă ! Sunt acolo atâtea figuri, atâtea expresii, atâ
tea atitudini că-ţi trebuiesc mii multe zi!e în şir
ca să le poţi vedea pe toate ; dar totuşi, deşi a-
ceastă frescă a fost pictata ca 30 de ani mai
târziu şi prin urmare în plinătatea v â r s t e i artistu
lui, bolta îşi păstrează întâietatea ce i-o d i pri
mul foc a! artei şi al tinereţei pictorului.
Vizitatorii umblă încoace şi încolo, îşi schimbă
locurile şi scaunele ca să aibă o mai bună pri
vire, vorbesc tare, picioarele tropotă pe mozaicul
pardosélei producând un sgomot de o şcoilâ în
recreaţie cu copii gălăgioşi.
Şi în adunătura aceia da străini pe care am
văzut-o ultima dată în Capela Sixtină, în pepi
niera aceea de urîte — căci par'că niciodată nu
am văzut atâtea la un loc, s'ar fi zis că toata
urîteta din Europa şi-au dat întâlnire în Capela
Sixtină — mă surprinde o părechie de cisme
lungi şi grele, d'asupra lor o păreche de nădragi
albi de aba, de-asupra nădragilor un mintean
negru cum am mai văzut multe, şi de-asupra
minteanului un cap cu o figură clasică de ungur.
Da, era un perelinagiu unguresc venit la Vatican.
Ce curios reieşa portul acela aşa de cunoscut
mie între toate îmbrăcăminţile bizare a!e străini
lor şi mai ales ce curioasă figară făceau bieţii
unguri — ţărani — în Capela Sixtină. Pe când
toate capetele erau ridicate în sus uitându-se la
frescuri, ei sărmanii, nepricepând nimic s s uitau
în jos, umblau stângaci printre lume, legSnân du-şi
braţele moi ce Ie cădeau ca frânte, se reze mau
de balustrada de lemn, căscau aşa de plictisi ţi că
le ceteai în ochi oboseala şi dorinţa d e a ieşi mat
repede dintre acele zugrăveli afumate, cari te fac
să te doară gâtul uitându te la tavan.
Roma, 19 Aprilie 1907.

Aniversarea î n c o r o n a r e ! . In luna
Iunie a. c. se vor împlini 4 0 de ani delà
încoronarea regelui. Ziua aniversării o va
petrece regele în Budapesta. Conform unei
informaţiuni, regele va surprinde Ungaria
în ziua aceasta cu o mulţime de distinc-
ţiuni.
*
D r . Vaida d e s p r e c h e s t i a o v r e i a s c ă . Ziarul
vienez »Neue National-Zeitung« publică un inter
view, pe care dl dr. Vaida l-a acordat unui re
dactor al lui într'una din zilele, petrecute de d-sa
la Viena.
Dupăce ziarul aduce meritate elogii dlui de
putat dr. Vaida, lasă să urmeze părerile dânsului
în chestia naţionaUovreiască.
— Deputatul dr. A. Vaida regretă, scrie men
ţionatul ziar, că în Ungaria nu există mişcare na
ţionaUovreiască şi că ovreii de acolo stau în ser
viciul şovinismului maghiar. Antisemitismul este
latent la poporul maghiar, în vreme ce naţiona
lităţile nemaghiare sunt contrare pe faţă ale
ovreilor în urma politicei de până acuma a ovrei
lor din Ungaria, cari deja în anul 1848 s'au dat
de partea propagatorilor tendinţelor de maghia
rizare.
Ovreii purced foarte neînţelepţeşte, deoarece
referinţele din Ungaria se desvoltă într'o astfel
de direcţiune, încăt şi maghiarii vor fi antisemiţi
declaraţi şi atunci e de prevăzut, că ei se vor
uni cu nemaghiarii pe temeiu antisemitic. Poli
tica de până aci a evreilor ungari este cu atât
mai neînţeleasă, cu cât ei sunt priviţi ca maghiari
de mâna a doua din partea opiniei ungare, care
este dominată de gentri — întocmai precum sunt
privite celelalte naţionalităţi nemaghiare, cari sunt
considerate în acelaş timp şi cetăţeni de a doua
mână.
Deoarece naţionalităţile nemaghiare dau numai
un mic contingent de proprietari mari şi nici un
capitalist, pătura fără proprietate a ovreilor se va
convinge mai curând ori mai târziu, că ea are o
mai mare comunitate de interese cu nemaghiarii
cu privire la situaţia economică, decât cu oligar
chia ovreo-maghiară. De asemenea e de neex
plicat cum de nu prinde între ovreimea ungară
spiritul naţional, ci ea e mulţumită cu poziţia de
heloţi, în loc să lupte pentru drepturile naţionale
comune Împreună cu celelalte naţionalităţi ne
maghiare.
Dacă însă ovreii din Ungaria vor continua cu
politica actuală, atunci acolo antisemitismul va
lua dimenziuni mai mari, decât dincoace de
Laita (Austria), pentrucă în acest caz probabil va
urma o cooperaţiune a maghiarilor pe bază an
tisemită, precum am amintit deja.*
Ziarul încheie: Pseudoliberalismul maghiar
poate fi pentru ovreii din Ungaria tot atât de
periculos, ca cel german aici la noi.
*
Nagy György şi d o a m n e l e române.
In şedinţa de ieri a partidului independist
marele cavaler Nagy György a adus la cu
noştinţa partidului, că a intentat proces de
calomnie împotriva ziarului » Lupta*, care
a scris la timpul său, că el a ofenzat în
galeria parlamentului pe doamnele române.
Tot ieri a anunţat acest românofob, că
va interpela în cameră în chestia abuzuri
 lor (?!) comise la catedra de româneşte
delà facultatea de litere.
*
întrunirea partidului i n d e p e n d i s t . In şe
dinţa de ieri a camerei, pe cum se ştie, deputatul
Bozóky Árpád a propus, ca articolul 18 al pro
iectului şcolar să se modifice astfel, ca limba de
propunere în toate şcoalele poporale să fie cea
maghiară. Apponyi ar fi declarat, că el îşi va da
demisia, dacă proiectul nu va fi primit în fond aşa
pe cum l-a prezentat. Printr'o astfel de schimbare
s'ar produce şi mai mare resenz între naţionalişti.
In întrunirea de ieri a partidului kossuthist a fost
vorbă despre propunerea lui Bozóky şi Kossuth
a atras atenţiunea partidului asupra împrejurării,
că ţara trece acum prin timpuri grele, fiind pe
tapet transacţiunea vamală şi a rugat pe depu
taţi, ca să nu agraveze situaţia guvernului şi a-
colo, unde deja s'a căzut de acord în principiu.
Astfel se crede, că în şedinţa de azi a camerei
Bozóky va rămâne izolat cu propunerea sa.
Tot în întrunirea de ieri a kossuthiştilor mini
strul de comerciu a anunţat, că va înainta cât
mai în grabă la cameră proiectul despre revizia
legei industriale.
Ecou la vorbirea lui Beck. Vor
birea de Sâmbătă a premierului austriac a
aruncat umbră asupra declaraţiunilor de Vineri ale lui Kossuth privitoare la
rezul
tatele obţinute pe terenul transacţiunei va
male. Referitor la chestia aceasta »Bud. Hir.«
de azi publică părerile unui bărbat compe
tent în materie. După părerea acestuia între
Beck şi Kossuth numai în amănunte se pot
constata contraziceri. In fond declaraţiunile
lor se întregesc, iar nu se esclud. Iar daeă
declaraţiunile lor în amănunte nu coincid,
e foarte natural, căci dacă n'ar mai fi con
traziceri între cei doi miniştri, atunci ar fi
deja terminată transacţiunea.
— Atâta se poate constata din ambele
declaraţiuni şi acesta e lucru cardinal, că
cele două guverne doresc şi vor pacta nu
mai pe timpul până la 1917. Pentru timpul,
care va urma după acest termin cele două
guverne pertractează despre o formulă prin
cipială reciproc obligatoare, care statoreşte
pe de o parte graniţe vamale reale, pe de
altă parte însă se ţine cont, ca să se sta
bilească siguranţa, ca cele două state să se
trateze unul pe altul şi după 1917 cu pre
venire.
*
F á b r y S á n d o r , corniţele suprem al comita
tului Bichiş, care a fost ales director, a! căilor
ferate unite din Arad şi Cenad, şi-a dat deja
demisia din postul de comite suprem. Ca urmaşi
ai lui sunt amintiţi deputatul fusth Iános şi fra
tele mai mic al fostului comite, Fábry Károly.
*
Barabás despre situaţie. Deputatul
Barabás Béla se exprimă în modul următor
despre transacţiunea vamală :
— N'am nici o cauză să mă îndoiesc
de buna intenţie a guvernului. De sigur va
face o astfel de transacţiune, cu care va fi
mulţumită şi naţiunea. In special e de in
teres, ca după 1917, când va urma separa-
ţiunea vamală, Ungaria să-şi încheie con
tractele vamale şi comerciale internaţionale
pe baza deplinei şi fapticei independenţe
economice. Austria să ne fie tocmai aşa de
străină, ca ori-care alt stat, cu aceeaşi deo
sebire totuşi, ca cele două state să-şi tra
teze favorabil mărfurile.
Vorbind de epoca de transiţie, deputatul
kossuthist a spus, că datorinţă guvernului
este de a întocmi garante constituţionale şi
de a introduce votul universal secret. Che
stiile militare vor fi rezolvate numai în ca
mera constituită pe baza. sufragiului uni
versal.
*
i n partidul p o p o r a l , după cum se ştie,
s'au ivit tendinţe de a ieşî din coaliţie. Depu
tatul Barabás vorbind despre chestia aceasta a
spus :
— E adevărat, că partidul poporal nu se
poartă faţa cu noi cum se poartă prietinii unii
cu altü. E adevărat mai departe, că pretenziunile
micului grup se înmulţesc mereu, dar după pă
rerea mea trebue să tratăm cu ei prudent, ca sà
nu dăm noi ansă la stricarea prietiniei.
*
Partidele a l i a t e croate nu ţin nece
sară apropierea partidului naţional în che
stia formării majorităţii. Ele cred, că acea
stă chestie o vor tranşa neted şi natural
aşa, că făcându-se alegeri nouă în cercu
rile, unde mandatele naţionaliştilor au fost
atacate, coaliţia va câştiga 7—8 mandate şi
în chipul acesta îşi va asigura majoritatea.
La întrunirea avută ieri mulţi deputaţi şi-au
arătat nemulţumirea faţă cu nerealizarea po
stulatelor, luate în programul coaliţiei. Cei
mai mulţi au învinuit pe ministrul croat
Iosipovich, care n'a informat, ori nu s'a pri
ceput să informeze în mod corăspunzător
pe factorii maghiari dătători de măsură.
*
Ministrul d e instrucţie austriac, M a r c h e t ,
în vorbirea ţinută din prilejul candidării sale de
deputat în Svehat, a făcut amintire şî despre
transacţiunea dintre Austria şi Ungaria, spunând,
că ei nu face parte din cei ce şi-au p u s de
scop separarea vamală de Ungaria.
Separaţiunea aceasta ar produce stricăciune
ambelor state, dar cu deosebire Ungariei. E foarte
explicabil, dacă tactica maghiarilor enervează pe
austriaci. începând cu anul 1867 Austria a tot
păgubit materialiceşte. Ungaria are să'şi mulţu
mească propăşirea cea mare împrejurării, că e
unită cu puternica Austrie. Astăzi întreagă popu
laţia Austriei e convinsă, că acestei referinţe tre
bue să i-se pună capăt şi că Austria poate în
cheia numai uniune vamală corectă. Dacă lucrul
acesta nu e posibil, atunci nu va fi uniune. In
punctul acesta guvernul şi poporul austriac sunt
perfect de acord. Guvernul în nici un caz nu'şi
va schimba punctul acesta de vedere.
Lupfa p e n i r u l i m b ă .
Adunareageneralădeprimăvarăacon
gregaţiei Aradului. — Oratorii r o m â n i
dr. Suciu, Russu-Şirianu, S e v e r B o c u ,
I. G r o f ş o r e a n u şi ţăranul N. Lăză-
rescu. —
Arad, 23 Aprilie 1907.
Marţi s'a ţinut adunarea generală de pri
măvară a congregaţiei comitatului Aradului.
Cum la ordinea zilei erau şi — alegeri,
s'au prezintat destui membri, şi dintr'o ta
bără şi dintr'alta.
Dintre români au fost de faţă deputaţii
dietali dr. N. Oncu, dr. I. Suciu, apoi M.
Veliciu, Russu-Şirianu. dr. G. Popa, dr.
Aurel Grozda, dr. George Popoviciu, dr.
Cornel Ardeleanu, dr. L. Tămăşdan, Axente
Secula, dr. Jacob Hotăranu, dr. Ciaclan, Se
ver Bocu, dr. V. Morariu, Cornel Grozda,
dr. L. Ghebeles, dr. Aurel Novac, Ştefan
Novac, I. Moldovan, protopopii P. Givu-
lescu, I. Georgia şi M. Lucuţa, preoţii D .
Popoviciu-Cermei, I. Popoviciu-Berechei, I.
Popoviciu-Vârşand, loan Codreanu-Şiclău,
I. Popescu-Mâsca, Filip Leuca-Pâncota, Vir
gil Mihulin-Comlăuş, dr. D. Barbu, Iosif
Vuculescu, Augustin Beleş, Aurel Iancu,
Iosif Ognean, Traian Terebenţ, Iancu Ste-
fănuţ, Iustin Iancu, Iuliu Bodea, Cornel
Ursuţ, loan Micloşi, înv. I. Grofşorean, —
marii proprietari Chera Crăciun, Teodor
Stanca (Cerechiu), Simeon Buda, Franco-
Otlaca, referentul G. Serb, ţăranii fruntaşi
Nistor Fîueraş. N. Lăzărescu, T. Fălcuşanu,
T. Orga, Borod, Nicoară Suciu, George
Bogdan, Ţăran (com. Totvărădia) Cizmaş-
Gtirba, Simeon Codreanu, Pascu Moţ, Vas.
Chereceş, Vasile Alb, Trăilă Teretean, Mitru
Mornailă, D. Luca şi alţii, al căror nume
ne scapă.
Şedinţa s'a deschis la orele 9 de fişpa-
nul conte Károlyi.
Nainte de a se întră în ordinea de zi,
Lazar Zoard atrage atenţia administraţiei
asupra muncitorilor întorşi din România în
urma tulburărilor de acolo.
Vicişpanul răspunde că va ordona să se
facă o listă a lor şi să fie ajutaţi într'un
chip oarecare.
In vederea alegerilor ce sunt la ordinea zilei,
fişpanul numeşte în comisia de candidare trei
unguri, iar vicişpanul între alţi trei propune şî
pe M. Veliciu.
Alegerile.
Se suspendă şedinţa iar dupăce se redeschide,
se alege singurul candidat de solgăbirău Hunjár
Algernon. Pentru un post de subnotar se face
votare nominală între dr. Török şi Magyari.
Acesta din urmă se alege cu o mare majoritate
de 257 din 367 votanţi.
F o n d u l Bibici.
Fiind a se decerne şase stipendii din fondaţia
Bibici, protonotarul Schill ceteşte referada comi
tetului fondaţiei.
Dr. I. Suciu nu primeşte propunerea, ci reco
mandă ca ordonându-se votare, să se dee un
stipendiu şi elevului Vidai (din B. Ineu), pe care
comitetul prin subterfugii şi explicaţie forţată a
testamentului 1-a exchis.
Se naşte o viuă discuţie între orator, fişpan şi
protonotar şi în urmă
Scandal m a r e .
Fişpanul a declarat adecă primită propunerea
referentului privitoare la acordarea stipendiilor,
fără a fi ordonat votarea nominală cum au cerut
românii ori să fi p u s întrebarea şi să se fi votat
prin ridicarea de mâni.
De vre-o trei ori referentul (Schill) încearcă să
urmeze a ceti referade, dar românii nu-1 lasă, ci
pretind votare nominală. Fişpanul sună clopo
ţelul şi îngăimă cuvinte cari nu se înţeleg, ci se
pierd în sgomotul mare.
Abia într'un târziu se face linişte pentru a se
urma cu discuţia chestiunilor puse la ordinea
zilei.
Referentul citeşte propunerea, făcută în urma
unei adrese sosite din alt comitat, de a se spri
jini guvernul în chestia măsurilor de luat contra
grevei muncitorilor de câmp.
Dr. loan Suciu ţine aici o straşnică vorbire
arătând cum prin legi de felul acesta pe deo
parte se stânjeneşte libertatea individuală, pe de
altă parte se robeşte munca, singurul capital al
clasei de jos. Atrage atenţiunea îndeosebi a
membrilor aleşi din congregaţiune : ei sunt aleşi
de pătura săracă a populaţiunii comitatului, prin
urmare să-şi ţină de datorie de onoare să apere
interesele săracilor, iar nu se umble în voile ma
rilor proprietari, cari şi în dietă şi la comitat îşi
caută numai de interesele lor particulare.
Fişpanul îl întrerupe şi-i spune să nu apos
trofeze făcând chestie de onoare din votul ori
părerea unora, căci aici toţi membrii după con
ştiinţă, făptuiesc şi vorbesc.
Dr. han Suciu urmează, replicând fişpanului
că nu apostrofează pe nimeni, ci vrea să atragă
numai atenţiunea tuturora asupra loviturii ce se
dă clasei sărace prin astfel de măsuri nu numai
anti-democratice dar de un reacţionarism con
damnabil.
Termină cerând trecerea Ia ordinea zilei peste
propunerea comisiei permanente.
Cornel Grozda înaintează lista prin care se
cere votare nominală. Spre marele năcaz al mul
tora fişpanul se simte silit a ordona votarea no
minală care ţine mai bine de o jumătate de oră.
Rezultatul votului : 135 pentru, iar 43 (românii)
contra.
Româniicontraguvernului.
Protonotarul Schill în numele comisiei perma
nente propune a se vota încredere guvernului.
Russu-Şirianu în numele românilor respinge
această propunere şi cere a se trece la ordine
asupra ei: Sunt două motive pentru cari românii
nu pot vota încredere acestui guvern. întâi :
motiv moral şi al doilea : motiv politic. Guvernul
acesta care fusese însărcinat de Majestatea Sa să
facă marea reformă electorală dupăcum vedem
deşi a trecut anul de când e la putere nici prin
gând nu-i trece să se achite de îndatorirea ce a
luat asupra-şi.
Cu alte cuvinte nu se ţine de vorbă ba ca să
facă diverziune în opinia publică şi se câştige
glorie ieftină printre şovinişti, în loc să vină cu
sufragiul universal dorit şi aşteptat de toate po
poarele din fara, vine cu proiectul lui Apponyi,
care n'are alt scop decât să lovească în naţiona
lităţi.
Cât priveşte motivul politic, şi acesta ne în
deamnă să nu avem nici o încredere şi să nu
dăm nici un sprijin acestui guvern în care ma
joritatea nu stă pe baza transacţiunei delà 1867,
ci pentru a înşelă opinia publică, accentuiază
baza delà 1848 în realitate face însă o politică
îngustă şi meschină.
Vorbirea dlui Russu a fost des aplaudată şi
aprobată de români.
Lázár Zoárd apără politica guvernului, şi îşi
exprimă speranţa că şeful său Kossuth va realiza
ceeace a făgăduit. Replicând dlui Russu între
altele face declaraţia că nu este aderent al sufra
giului universal.
Russu-Şirianu (întrerupând) : In cerc atât în sa
tele româneşti cât şi în cele ungureşti ai corteşit
declarând că vei lupta pentru sufragiul universal.
Lázár neagă aceasta deşî s'ar putea aduce mii
de mărturii pentru a-I înfunda cu minciuna.
Szondi declară şi el că are încredere în gu
vern.
Românii cer votare nominală. Rezultatul votu
lui : 119 pentru propunerea comisiei iar 42 contra.
Pentru dreptul limbei.
Urmează discuţia asupra propunerii comisiei
referitoare la curenda comitatului Nyitra şi Hajdu :
să se trimită Dietei o adresă, cerând să nu se
admită decât firme cu inscripţie maghiară, iar
cine pe lângă cea ungurească vrea să mai pună
şi în altă limbă, să plătească o taxă deosebită.
Vorbesc contra acestei propuneri Sever Bocu,
dr. I. Suciu, I. Orofşoreanu, Russu-Şirianu şi ţă
ranul N. Lăzărescu, iar la urmă ca propunător
Sever Bocu.
Toţi aduc puternice argumente contra, arătând
că se loveşte într'o lege existentă, legea de na
ţionalităţi !
Se cere votarea nominală. Rezultatul : 111 pen
tru, 34 contra propunerii comisiei permanente.
Şedinţa se ridică la ora 1.
După ameazi s'a trecut neted şi In fugă peste
sutele de chestii.
Din România.
Aniversarea naşterii M. S- TRegelui. M. S.
Regele a împlinit Sâmbătă vârsta de 68 de ani.
Aniversarea regală a fost anunţată Capitalei prin
101 lovituri de tun, trase din curtea Arsenalului
armatei la orele 6 dimineaţa.
La orele 10 şi jum. s'a oficiat un Te-Deum
solemn la Mitropolie, de către 1. P. S. S. Mitro
politul Primat, azistat de cler.
Au luat parte la serviciul divin : Casa civilă şi
militară a M. S. Regelui şi a A. S. R. Principelui
Ferdinad ; dl preşedinte al consiliului Dimifrie
Sturdza şi d-nii miniştri : Ion Brătianu, Em. Co-
stinescu, Sp. Haret, Anton Carp, Torna Stelian,
V. O. Morţun şi general Averescu.
DI I. Kalinderu, d-nii G. Or. Cantacuzino, C.
Dissescu, dr. Istrati, general Bengeseu, Barbu
Păltineanu, Ohîca-Deleni, din partea Camerei şi
Senatului.
D-nii: Vintiiă Brătianu, C. CostinescuComă-
neanu, I. Pr. Dimitrescu, C. F. Robescu, Al. Dju-
vara, I. O. Saita şi Em. Culoglu, membri ai co
misiei interimare a Capitalei ; C. Alimăneşteanu,
Emil Petrescu, prefecţii de Ilfov şi a Capitalei ;
G. Assan, preşedintele Camerei de comerciu ; ge
neralii Coandă, Hiotu, Ianescu, Gheorghiu, Fo-
tino şi număroşi ofiţeri superiori.
Onorurile militare au fost date de o companie
din batalionul 2 vânători, cu muzică şi drapel.
La orele 11 dimineaţa s'a oficiat de către I. P.
S. S. Mitropolitul primat un Te-Deum în biserica
Sf. Mitropolii, Ia care au azistat : dl D. Dturdza,
preşedinte al consiliului de miniştri ; dr. G. Cr.
Cantacuzino, fost preşedinte al consiliului de mi
niştri ; d-nii vice-prezidenţi ai Corpurilor legiui
toare ; d-nii membri ai înaltei Curţi de casaţie ;
comisiunea interimară a Capitalei ; Curţile şi tri
bunalele ; 0>sa Regală ; înalţii funţionari ai Sta
tului ; dl prefect al poliţiei Capitalei ; d-nii ofiţeri
generali şi superiori aflaţi în garnizoană, precum
şi diferite persoane de distincţiune.
O gardă de onoare, compusă din o companie
din batalionul 2 vânători, cu drapel şi muzică,
era aşezată în faţa bisericei.
M. S. Regele a primit în urmă la Palat, con
siliul de miniştri, în numele căruia dl D. Sturdza
aduse Suveranului felicitări pentru aniversarea
acestei zile, zicând :
»Sire,
»Toată ţara aduce astăzi mulţumită călduroasă
a Tot-Puternicului Dumnezeu că a auzit rugile
ce se înălţau spre cer pentru însănătosarea Ma-
jestăţii Voastre şi că putem din nou serba ziua
naşterii Majestăţii Voastre şi a alegerii Sale de
Suveran al României, cu inimi vesele şi întărite.
» Muncă anevoioasă şi grea se desfăşură din-
naintea noastră a tuturora; păşim, însă, spre în
deplinirea ei cu încredere, îndreptându-ne privi
rile spre Majestatea Voastră, cate cu credinţă şi
cu dragoste aţi fundat şi înălţat Regatul Româ
niei.
«Depunem la picioarele Voastre, cu cel mai
profund respect, urările ţării întregi, ca în deplină
sănătate şi cu puteri neînvinse să conduceţi pană
la adânci bătrâneţe destinele Regatului.
»Sä trăiţi mulţi ani Majestatea Voastră, Maje
statea Sa Regina şi întreaga Familie Regală !«
M, S. Regele a binevoit a exprima viuile Sale
mulţumiri pentru călduroasele urări ce I-se adu
ceau cu această ocazie şi asigură că mărturisirea
de dragoste şi credinţă adusă din toate părţile
au pentru Majestatea Sa un deosebit preţ, dân-
du-I puterea a înfrunta număroasele greutăţi ; are
însă convingerea că Ie va învinge cu spriginul
guvernului şi al fruntaşilor ţărei şi a împăca
astfel toate interesele.
In urmă Majestatea Sa a primit felicitările Casei
Sale civile şi militare.
In aceeaşi zi s'a celebrat asemenea un Te-
Deum la Catedrala Sf. Iosif, la biserica Evange-
lică şi la Templul coral israelit, unde se afla de
faţă câte un adjutant al M. S. Regelui.
Cu această ocaziune, Augustul nostru Suveran
a primit nenumărate telegrame de felicitări atât
din ţară, cât şi din străinătate.
In Capitală un mare număr de persoane s'au
grăbit a exprima felicitările lor prin înscrieri la
Palat.
Toată ziua oraşul a fost împodobit cu stea
guri.
A c a d e m i a r o m â n ă a ţinut Vineri o nouă
şedinţă publică sub preşedinta dlui I. Kalinderu.
A vorbit dl Gr. Tocilescu, făcând o comunicare
despre monumentul Adam-CIisi din Dobrogea.
După o lungă descripţie arheologică şi istorică
dl Tocilescu a arătat că din lipsa de îngrijire
acest monument a fost aproape devastat de către
locuitori şi multe piese de valoare au dispărut.
D-sa a propus să se adune, prin conferenţe po
porale o sumă cât de mică, spre a putea con
strui un adăpost pentru acest monument, care
reprezintă o comoară nepreţuită pentru istoria
română. A mai propus să se întemeieze şi o so
cietate cu numele »Adam-Clisi«, care să aibă de
scop punerea în valoare a monumentului şi con
tinuarea lucrărilor pentru descoperirea întregului
monument. D-sa a arătat şi un proiect de plan
pentru restaurare.
î ş i dă pe fafă arama.
— Raport telefonic din Camera ungară. —
Budapesta, 23 Aprilie.
Partea subliniată din cuvântarea lui Ap
ponyi, e citată ad literam. Să ia bine a-
minte, mai cu seamă ceice credeau naiv
odată că acest c o n t e ar putea fi de Ca
nossa. In cuvântarea lui de astăzi, binişor
de lungă şi neobişnuit de pitică şi ne
ghioabă (vedeţi răspunsul la întreruperea lui
Vlad!) — şi-a dat pe faţă arama. C e su
flet îngust, ce suflet ingust !
Lungimea cuvântărilor de azi se explică
prin conferenţa de ieri a independiştilor.
Aflaţi în altă parte a ziarului întâmplarea
lui Bozóky. In toate părţile numai de asta se
povesteşte. Foarte mulţi din stânga sunt
mustraţi de conştiinţă, pentru ce se pleacă
atât de uşor în faţa unui ministru nu d e s
potic, ci cu încăpăţinare de copil. Dar, » in
teresele de partid«, îi ţin totuşi plecaţi.
Eroul, B o z ó k y , un o mic, sangvinic, sim
plu, cu ochiul stâng legat, se plimbă fu
rios pe culuoare şi nu vorbeşte cu nime.
E s t e mâhnit, şi poate azi îi pare rău de
răspunderea lui care are urmări grave în-
tr'o privinţă, uşurătoare în alta. Avea pildă
în Vertan, care şi-a plecat mai uşor capul
în rîndul trecut ! — C e urît se coboară
demnitatea omului într'un partid!
Mulţi se aşteptau la puţină gălăgie pen
tru acest incident.
S'a şi văzut numai decât efectul : depu
taţii erau în număr mărişor de faţă. S'a
găsit atracţie.
Până şi galeriile sunt mai pline. P e a
aristocraţilor se v e d e o ceată pitorească
de indieni, probabil din vre-o familie de
prinţi. Oare cum le-a plăcut c o m e d i a
asta ?
Şedinţa se deschide la orele 10 şi 15 sub prezidenţia
lui Justh.
Deputaţii naţionalişti: Blaho, Goldiş, Pop, Maniu, Mu-
şiţchi, Collar, Vlad, Damian.
La ordinea zilei proiectul şcolar.
Articolul 18. (Urmare)
Lindner Gustav (sas, voce slabă gângavă).
Vorbeşte pe larg despre ideea de stat, explicând
într'o indiferenţă colosală, ce înţelege el sub
unitate. Prezidentul îl întrerupe des. Vorbitorul
respinge intenţiile articolului.
N a g y D e z s ő . Aderează în principiu la pro
punerea lui Bozóky, care însă va întimpina greu
tăţi practice în executare. Face amendament
aproape tot aşa de radical ca al lui Bozóky (10
procente din elevi să fie instruaţi în limba ma
ghiară la dorinţa şi la porunca părinţilor).
A p p o n y i A. Nu înţelege, cum vine cineva
cu amendamente radicale, dupăce a primit în
genere proiectul. Cu a c e s t p r o i e c t el se
leagă, că în doî-trei ani v a stârpi toate
ş c o a l e l e nepatriotice. Totul e c h e s t i e de
executare. Până acum numai puterea executivă
i-a lipsit. (Aplauze). — Se adresează către na
ţionalişti: Limba maghiară e menita să închege
unitatea statului. — Voieşte şi el să ferească de
romanizare pe băieţii maghiari din şcoalele ro
mâne. Este de acord cu amendamentul lui Nagy.
Trebuie apărată minoritatea.
Vlad. De ce nu asiguraţi şi minoritatea ro
mânească?
A p p o n y i A. : (stă şi se cugetă puţin, apoi o
sfecleşte). Una ca asta să spue dl deputat afară,
când agită, dar acî în parlament e prea prea!
(aprobare, mişcare).
In România scoale publice numai în limba ro
mână pot exista. Pleacă apoi în America, călare
tot pe astfel de scornituri.
N a g y F e r e n c z : îşi retrage amendamentul.
(Un mic incident. lusth dăscăleşte iarăşi).
Articolul se primeşte cu amendamentul lui
Nagy Dezső. (Deputaţii pleacă afară),
Articolul 19.
Zakariás, Okolicsányi şi Ooldiş, vorbesc scurt.
Muşiţchi vorbeşte mai mult. «Naţiunea cere mai
multe studii în limba maghiară*. Muşiţchi îşi spune
cuvântarea perdută la discuţia generală.
D a m i a n : Vorbeşte foarte frumos în contra li-
xităţii acestui articol. El este irealizabil.
(Pauză la ora 1).
S c h m i d t respinge articolul.
Zakariás face amendamentul, ca să se poată
întrebuinţa numai cărţi aprobate înainte de mi
nistru.
C s e r n o c h vorbeşte în contra acestui amen
dament !
B o z ó k y cere, să nu se dea nici un fel de
ajutor şcoalelor nemaghiare.
G o l d i ş propune eliminarea întregului articol.
A p p o n y i îşi apără textul original. Camera
primeşte articolul fără schimbări însemnate.
Articolul 20.
Iau cuvântul B i z o n y A k o s , B l a h o şi M l -
czer. Cei doi din urmă resping articolul.
Molnár şi A p p o n y i vorbesc pentru artic îl,
care se primeşte aproape neschimbat.
Art. 21 se primeşte asemenea fără schimburi.
Şedinţa se ridică la orele 3 .
Ce-am făcut până acum?
— O s e r i e d e observaţii. —
Adunarea Naţională. Ideea ei a fost lansată
îndată la începui, fără de a fi discutat mai temei
nic asupia împrejurărilor. Iar acum, după decursul
adunărilor poporale — a căror consonanţă am ac
centuat-o în rândul trecut — realizarea ei pare a
fi foarte posibilă. Cardinale divergenţe de păreri
nu au ieşit la iveală, ameninţând să-i stee în cale.
Multe proiecte de rezoluţie au exprimat chiar
necesitatea convocării. Totuşi, nu avem nici un
semn mai hotărît, care ne-ar îndreptăţi să credem
în apropiata îndeplinire a acestei idei.
Facem două concluzii pe baza acestui fapt:
1. Nu este neînduplecată voinţa noastră de-a
apela la Tron, ori cât de energic o formulau asta
toate adunările poporale. Căci un eventual me
morand nu poate pleca delà sine, sau delà doi
trei oameni. F* grea şi lungă calea, iar porţile ce
tăţii sunt bine zăvorite — ele nu se deschid de
cât în faţa unui întreg popor. Ciudată inconsec
venţă : plecarea la tron o poruncesc cu toţii, con
vocarea adunării generale însă o ating numai aşa
în treacăt. încă tot fantazăm...
2. A slăbit colosal de mult energia noastră în
luptă. De fapt, cam ocolim planul Adunării Na
ţionale fiindcă n'avem tăria de-a ne pune împo
triva unor greutăţi ce ne-apărat am întimpina cât
din partea ctlor traşi Ia răspundere, cât din par
tea păcatelor noastre proprii.
Concluzia aceasta din urmă s'ar putea numi
dureroasă. Dar ne mângăem cu fatalismul.
Din faptul acesta, dar apoi şi în genere ni-se
pare că noi nu am înţeles pe deplin primejdia,
în toată înfăţoşarea ei înfricoşată. Mulţi vor fi
fost înşelaţi la aparenţă, prin vorbirile deputaţilor,
cari din motive de formă, — a politeţei parla
mentare — s'au exprimat simpatic asupra inten
ţiilor actualului ministru. Rînd pe rînd vom arăta
şi adevăratele proporţii ale acestei primejdii.
Resumâm. Adunarea Naţională este o întrebare
adresată către noi înşine, o examinare a con
ştiinţei proprii. înainte de a face aceasta este
anormal a te duce în vecini după ajutor.
*
Ceialalţi factori. Atitudinea învăţătorilor e vred
nică a se trata deosebit. Tot aşa de important
este insă şi lungul şir de proteste al sinoadelor
protopopeşti, ca foruri şcolare, în câteva pre
ţioase cazuri de protestare a parohienilor din
eutare comună, va să zică a Însuşi susţinăto
rilor.
O singură observaţie asupra acestora:
Presa maghiară nu a luat nici cea mai mică
notiţă despre ele — tendenţios. Astfel am avut
parte să aud în deosebitele rînduri, în cercurile
deputaţilor maghiari, vorbindu-se că protestarea
noastră este incomplectă. O bănuesc chiar de ar
tificială, fiindcă adevăraţii susţinători de şcoală
nu ar fi luat parte la ea, în mod expres. De aceea
repet încă odată, ce păcat e, că oratorii noştri
nu au informat odată în public, în Cameră, de
spre adevăratul caracter şi adevărata măsura a
mişcărilor de protestare !
Dacă se făcea asta lămurit, dacă se arăta pe
larg, că cei interesaţi, cu toţii au ridicat glas de
protestare, avea mai multă putere vorba dnului
Goldiş ; (în cuvântul de încheiere), că acest pro
iect este îndreptat de majoritate în contra mino
rităţii.
Un glas disarmonic, în mişcările noastre de
protestare, deaitmintrelea mai unite decât ori şi
când, este ceea ce au făcut dd. Arnos Franca şi
Elie Dăianu. Pasul d-Ior se poate judeca mult
mai aspru, dacă judecăm calm, decât aruncân-
du le cuvintele de patimă ale dispreţului. Neapă
rat, că ceea ce au făcut dânşii turburând armo
nia rară şi minunată a situaţiei, nu mai este
ып principiu şi o mărturisire de convingere
ei un trist caz de aberaţie a egoismului înfu
murat.
Când toată lumea se grăbeşte a întinde vălul
uimii asupra unei întâmplări lezne de înţeles
pentru cine n'are gândul întunecat, dânşii vin şi
scormonesc. Când toată lumea găseşte explicări
pentru atitudinea reclamată de necesităţi a parti
dului în chestia lui Vaida, ei au şi făuresc im
putări grave din acele necesităţi. Când toată lu
mea românească recunoaşte că Vaida n'a făcut
altceva decât o mică nebăgare de seamă exploa
tată licâJos. ei vin şi se pun pe punctul de ve-
deie maghiar — încă cel extrem! — şi exploa
tează şi ei. Când chestia dlui Vaida este identi
ficată cu neamul românesc, ei vin şi fac din ea
chestie personală.
Aci nu mai poate fi vorba de mărturisirea li
beră a convingerilor, aci e vorba de un element
secreţional. E vorba de o opoziţie în sinul no
stru. Dl Vaida s'a înşelat în parte, când spunea
în al doilea primarticol al >Luptei«: >noi ro
mânii avem un dar delà Dumnezeu, că în mo
mente grave şi mari ştim să supunem binelui
obştesc interesele noastre particulare.* — Poate
fi şi o mărturisire de convingere ceea ce au
făcut acei domni, dar atunci mărturisească şi
verde convingerea, cum face C. Burdea !
In orice caz, cinismul d-!or este îngrijitor.
Şi ne pare foarte rău, că armonia n'a putut ră
mânea neturburată. 5. C. D.
Adunarea ungurilor din Cluj.
— Delà corespondentul nostru. —
Cluj, 22 Aprilie 1907.
De săptămâni întregi placarde mari vesteau în
trunirea poporală din Cluj pentru a contrabalansa
impunătoarele şi solemnele noastre adunări de
protestare.
Duminecă a avut loc adunarea, dar cu toate că
floarea şoviniştilor maghiari şi-a dat numele pen
tru acţiunea aceasta, cu toate că fanfarele ma
ghiare au alarmat nu numai [Clujul, dar şi jurul,
rezultatul a fost de tot deprimător. Nu s'au în
sufleţit şi nu s'au adunat mai mulţi decât 200
de oameni, studenţi, aderenţi ai lui Apáthy şi
Mahalnyi.
Preşedintele dr. Török István abia la 12 fără
un sfert a deschis adunarea în speranţă, că se
va mai aduna publicul, dar de geaba.
Ceata oratorilor a deschis-o deputatul conte
Bethlen cu un discurs destul de lung, dar plic
tisitor.
După el au vorbit deputaţii Ferency, Zakariás,
Bede, Rath şi advocatul dr. Deák Albert.
S'a vorbit despre proiectul lui Apponyi, despre
nedreptăţile ce au să le sufere maghiarii din
partea românilor, despre fondarea unui episcopat
gr.-or. maghiar, despre băncile noastre, cari după
părerea lor sunt trădătoare de patrie, fiindcă ser
vesc şi scopuri culturale valahe.
Pe urmă s'a ridicat prodirectorul Kozma şi a
vorbit despre autonomia noastră bisericească.
Tinerii universitari nu s'au îndestulii cu cele
verzi uscate auzite, ci vroiau s ă i audă şi glasul
înţeleptului Apáthy şi făcând sgomot mare au pre
tins să vorbiascâ — iar el foarte înţelept, a re
nunţat la cuvânt, temându-se să n'o păţiască ia-
răş ca nu de mult.
După aceasta prezidentul a declarat adunarea
de închisa şi publicul s'a împrăştiat liniştit.
Rezultatul adunării a fost deprimător. Ţi-se
făcea milă de sărmanii oratori, cari erau mâhniţi,
văzând că toate sforţările, şi toate frazele sunt
de prisos şi nici ceata cea mică de ascultători
nu se însufleţeşte şi nu le prea dăruieşte »éljen«-
uri.
Apáthy s'a şi exprimat astfel: »Cu greu poţi
mişca oamenii*.
Deocamdată are înţeleptul profesor dreptate,
căci straturile adânci ale poporului, nu se însu
fleţesc şi nu se mişcă la vorbe goale, ori la re
clamă ovreiască, ci ca să se facă lucruri mari e
nevoie de dreptate, convingere şi ideal!
Din străinătate.
Alianţa anglo-spaniolă.
»Tribuna« din R o m a este autorizată să de
clare, că nimărui nu i-s'a făcut invitare de a intra
în alianţa anglo-spaniolă.
Un bărbat de stat spaniol a spus următoarele
în chestia descoperirilor senzaţicnale publicate de
Corespondencia de Espana:
— Ori cât doresc spaniolii armonia deplină
cu,.Angl'3
. ° alianţă între aceste două state va
fi populară numai până va avea caracter defen
siv. Dacă misiunea Spaniei, ca a quadruplei alianţe
a Mărei Mediterane, ar fi să înceapă răsboiu îm
potriva Germaniei şi Austro-Ungariei, lucrul acesta
ar fi desaprobat de poporul spaniol. Nu e ade
vărat, că Spania ar putea luă parte într'o astfel
de acţiune, care şi-ar da concursul ca Italia să-şi
redobândească părţile italiene din graniţele Au
stro-Ungariei. Lucrul acesta e imposibil şi din
cauză, că regina văduvă Margareta, care şi azi
exerciază mare influinţă în afacerile politice, nu
va putea fi câştigată pentru nimic, ce s'ar îndrepta
în contra Austro-Ungariei. Dar poporul spaniol
n'ar simpatiza nici cu o acţiune împotriva Ger
maniei, care azi e atât de populară în Spania.
Afară de aceasta interesele economice ale Spaniei
sunt atât de strâns legate de ale Germaniei. E
adevărat, că Spania e legată economiceşte cu An
glia şi trebuie să stea şi politiceşte în raport
prietenesc cu ea, dar de aci nu urmează, că tre
buie să stăm cu totul la dispoziţia Angliei. La
Cartagena de sigur n'a fost vorba de o alianţă
anglo-spaniolă, la care să se asocieze eventual şj
Francia şi Italia.
Germania.
S u p ă r a r e a lui W i l h e l m . Consilierul de stat
rus Martens a spus nu de mult corespondentu
lui din Petersburg al ziarului > Temps*, că în
drumul său peste tot a fost bine primit, numai
cu primirea din Berlin n'a fost mulţumit. Lucrul
acesta l a supărat mult pe Wilhelm. Martens i-a
dat satisfacţie, cerându-şi scuze delà ambasadorul
german din Petersburg.
*
Spania.
R e g e l e A l f o n z î n Ungaria. Un ziar spaniol
este informat, că regele Alfonz are de cuget, să
călătorească incognito în Ungaria, să ia parte Ia
vânătoarea arhiducelui Frideric. Regele ar debarca
în Triest, iar, călătorind pe Mediterană, Ia Neapol
s'ar întâlni cu regele italian. Alfonz şi aşa îi da-
toreşte cu vizită regelui Victor Emánuel, iar în
Roma nu poate merge din cauza papei. Reîntor-
cându-se regele Alfonz s'ar întâlni la Cowes cu
împăratul Wilhelm. Aşa dară Spania e în cea mai
bună prietenie şi cu Germania, nu numai cu
Anglia.
*
A l e g e r i l e p e n t r u c a m e r ă . Conform informa-
ţiunilor oficioase rezultatul alegerilor de deputaţi
pană ieri a fost următorul : 180 conservativi, 50
liberali, 30 republicani, 8 catolici (carlişti) şi 2
independenţi. Rezultatul delà 134 alegeri încă nu
e cunoscut.
*
Belgia.
T e n d i n ţ e r e p u b l i c a n e . Dupăcum se ştie
camera belgiană era aproape să voteze proiectul
de lege referitor la lucrătorii de mine, când re
gele a călătorit din Riviera Ia Bruxela şi a luat
proiectul delà ordinea de zi. A făcut să cadă
guvernul şi l a încredinţat cu noul cabinet pe De
Trooz, un bărbat de stat conservativ.
In contra guvernului, dar şi în contra regelui
s - începuse acţiune ostilă şi au început să se
manifesteze tendinţe republicane. E aşadară ame
ninţată constituţia. Cauza acestei tendinţe anti-
dinastice este în cea mai mare măsură împreju
rarea, că stabilirea orelor de muncă a fost pusă
prin legea din 1889 la dispoziţia regelui, care nu
i-a putut mulţumi pe muncitori şi astfel şi-a atras
antipatia lor.
*
Rusia.
G o l o v i n a m e n i n ţ a t Preşedintele Dumei Gol-
vin, care azi a fost primit în audienţă din partea
ţarului, a fost ameninţat cu moarte prin scrisori
anonime. Din cauza aceasta Golovin e suprave-
ghiat de doi detectivi.
A s o c i a ţ i a militară secretă, ale cărei urme
s'au descoperit zilele trecute, dă mult de lucru
de prezent poliţiei, care a început acţiunea în
descoperirea membrilor acestei asociaţii. Cu cer
cetarea este încredinţat căpitanul Comisarow.
Până acuma însă nu a fost descoperit nime. Au
fost arestaţi 107 agitatori, între ei multe studente,
cari au întreprins colecte la adunări pentru sco
purile revoluţiunei militare. Dintre prisonieri cei
mai periculoşi 50 au fost depuşi în cetatea lui
Petru şi Paul.
D i s o l v a r e a D u m e i . Ziarele de ieri anunţă
disolvarea Dumei. Deşî informaţiunea nu este
confirmată în mod oficial, în opinia europeană
n'a produs nici o surprindere. Conform unei te
legrame, pe care o primeşte din Petersburg zia
rul berlinez »Vossische Zeitung*, Duma va fi di-
solvată la 30 Aprilie şi în aceeaşi zi va întră în
vigoare o nouă lege electorală, care va restrânge
mult numărul alegătorilor. La două luni după
acest dat apoi va fi conchemată noua Dumă.
Dacă informaţiunea e adevărată, atunci va urma
cu siguranţă şi criza ministerială, pentrucă pre
mierul Stolypin nu se va angaja, să execute acest
plan.
A t e n t a ' e . împotriva directorului seminarului
din Tambov, călugărul Simion, pe când se 'n-
torcea acasă delà biserică, persoane necunoscute
1 au atacat, descărcând asupra lui mai multe fo
curi de revolver. Directorul a fost grav rănit.
Atentatorii au scăpat. — In Varşovia au fost o-
morîţi un inspector districtual şi doi soldaţi.
*
C o n d a m n a ţ i l a m o a r t e . Tribunalul militar
din Varşovia a condamnat la moarte opt per
soane.
*
Austria.
P r o t e c ţ i u n e a industriei austriace. Preşe
dintele consiliului a primit delegaţiunea tuturor
reprezentanţilor şi asociaţiunilor industriale din
Austria, cari au exprimat temeri asupra stărei ne
gocierilor compromisului austro-ungar şi au ce
rut lămuriri în aceasta privinţă.
Primul ministru a declarat că pană acum gu
vernul este cu totul liber. Intru cât priveşte du
rata şi cuprinsul- acordului, bine înţeles că gu
vernul a pledat în favoarea unui acord îndelung,
dar în tot cazul chestiunea aceasta depinde de
amănuntele negocierilor. Guvernul ungar nu re
fuză un acord care să dureze până după 1917 şi
a supus un proiect după care principiului liber a
comerciului mărfurilor va trebui să se substitue
regimul intra-vamal care nu s'ar depărta prea
mult de principiul actual.
Bine înţeles, fată cu legile de comunicaţie li
beră între Austria şi Ungaria, aceasta nu este
singura formulă posibiiă de coexistenţă econo
mică şi se pot produce condiţiuni la cari inte
resele economice ale Austriei ar putea impune
câteva restricţiuni la acest principiu. Azi nu se
poate spune dacă compromisul poate fi încheiat
şi cu atât mai puţin cât va fi durata lui, dar
acordul care de fapt ar lăsa inconciliate diferende
între aceste două State şi cari de fapt ar pregătî
numai o separaţiune, este imposibil.
Chiar dacă cu toate sforţările ce se fac nu
s'ar putea ajunge la o înţelegere, Austria poate
aştepta fără teamă pentru desvoltarea evenimen
telor, ln acest caz Austria ar îndeplini cu leali
tate şi credinţă datoriile prescrise în tratatele de
comerciu, dar se va preocupa numai de propriile
ei interese. Nu ne vom pune în stare de con
strângere fără a lua măsuri de apărare.
Reprezentanţii industriaşilor au mulţumit pri
mului ministru pentru asigurările ce le-au dat
că va protegià interesele industriei austriace.
După răscoală.
întrunirea proprietarilor la Bacău. La
apelul făcut de dl Radu Porumbaru, prefectul ju
deţului Bacău, către domnii mari proprietari ru
rali din acest judeţ, pentru a se întruni în ziua
de Duminecă, 8 Aprilie st. v. 1907, ia prefectura
de Bacău, spre a discuta mai multe chestiuni de
mare însemnătate ce privesc întreaga populatiune
rurală a ţârii — a răspuns un foarte mare nu-
număr de dni proprietari.
Printr'o cuvântare foarte călduroasă domnul
Porumbaru a lămurit scopul acestei întruniri,
arătând că pentru noua legiferare, cu privire la
chestiunea agrară, este neapărat trebuitor a se
întocmi mai întâi lucrări statistice, cari să oglin
dească adevărata stare de lucruri a împrejurărilor
economice şi sociale, în cari se află întreaga po
pulaţie rurală a ţării, şi a rugat pe driii proprie
tari să binevoiascä a-i da concursul dlor pentru
întocmirea unor atari lucrări.
Cea mai mare parte dintre dnii proprietari au
promis cu multă bunăvoinţă ajutorul lor; numai
o mică parte păreau a nu fi tocmai dispuşi să
dea toate datele cerute de administraţie.
întrunirea a ţinut delà orele 3 şi jum. pană la
orele 6 după amiazi.
*
Ministerul de răsboiu a decis ca pentru con
centrarea de primăvară, care va ţinea delà 20
Aprilie pană la 20 Iunie, să fie chemaţi, din mo
tive de economie, foarte puţini din. ofiţerii de re
zervă cari nu au primit prima de echipare.
Dintre ofiţerii de rezervă cari au mai fost con
centraţi vor fi chemaţi numai o parte din cei
cari sunt la rând.
Serviciul marelui stat-major al armatei lucrează
la întocmirea tablourilor de ofiţeri cari vor fi
chemaţi la această concentrare.
Toţi ofiţerii concentraţi vor fi încunoştinţaţi
persona! la domiciliile lor.
Sociale.
Curiozitatea.
Nu e vorba de curiozitatea de toate zilele, după
şablon, care e o însuşire caracteristică mai ales
a secsului slab. Nu se poate nega, că nu e o
însuşire plăcută ci mai mult supărătoare, care
adeseori nu e lipsită de o nuanţă comică. Nu
vorbesc nici de dorul de a flecărî, care e tovară
şul fidel sau o ediţie superlativă a curiozităţii.
Ci vreau să vorbesc despre acea stare bolnăvi
cioasă a curiozităţii, de care e cuprins sufletul
mulţime?, îndată ce se iveşte vr'o ocazie senza
ţională, sângeroasă, brutal de barbară, sau ener
vant de interesantă.
Un exemplu surprinzător despre aceasta e pro
cesul milionarului Thaw din New-York. Nu mă
ocup cu amănuntele cari ascund învăţături res
pingătoare şi triste; dar mi-au atras atenţiunea
curiozitatea revoltător de avidă, acea lăcomie
neînfrânată, cu care se purta publicul de pe
stradă şi din sala de pertractare. Ziarele scriu
că bărbaţi inteligenţi din societatea înaltă şi
dame sus puse se întreceau cu trăsura doamnei
Thaw, iar apoi îşi făceau drum cu pumnii, ca
s'o poată vedea în faţă pe femeia ajunsă la o
celebritate tristă.
Tot aceasiă curiozitate neîndurătoare a alungat
şi la noi pe haita râsgăiată în urma asasinului
gentry din Bihor, pe care mulţimea ce se înde-
suià 1-a tras şi împins chiar şi pe coridorul tri
bunalului, întocmai ca nişte căpăi vânatul perze-
cutat. Acest instinct sălbatic face ca publicul
distins să se îndesuiască în sălile de pertractare,
îndată ce se iveşte un caz mai senzaţional şi
aceasta îi alungă cu o putere iresistibilă pe scena
vreunei nenorociri sângeroase.
N'aţi observat niciodată, când se 'ntâmplă pe
stradă v r e o nenorocire, în ce galop nebun fuge
publicul, şi cum se adună în cerc strâns în jurul
scenei accidentului? Dar mulţimea nu e condusă
de compătimire, sau bunăvoinţă, sau de dorul ca
să dea ajutor jeifei, ci curiozitatea avidă, pe care
şi-o satisface şi care se delectează în chinurile
şi turmentele şi priveliştea suferinţelor trupeşii
sau sufleteşti.
Psihologii moderni susţin, că sistemul nervos
degenerat al femeilor isterice şi al bărbaţilor bla
zaţi, enervaţi, care mai reagează numai la ase
menea lucruri foarte agitante — manifestă o ase
menea curiozitate bolnăvicioasă. Deşi e mai pro
babil, că acesta e un instinct barbar, moştenit
delà strămoşi, care la cei mai mulţi oameni se
ascunde şi sub masca civilizaţiei celei mai mo
derne. Acesta stăpânea şi pe romanii păgâni, cari
se delectau în moartea creştinilor sfâşiaţi de fiară
şi în luptele sângeroase ale gladiatorilor şi tot
asta a făcut ca 'n Spania să se inaugureze lup
tele cu tauri, ca cea mai plăcută distracţie, pri
velişti cari pe omul cu bun simţ îl revoltă.
Nu vorbesc de plebe, care stând pe cea mai
de jos treaptă, are sufletul întunecat, sălbatic şi
mărginit. Dar mă mir de damele din societatea
înaltă, inteligentă şi de domni, ale căror senti
mente s'au brutalizat în patul cald al bunei stări
materiale, încât formal e însetoşat deasemenea
emoţii sufleteşti seci şi meschine !
Aceste dame şi domni după rangul şi poziţia
lor, pot aparţine celor mai distinse clase, dar ni
velul sentimentelor lor stă pe o treaptă mai jos
decât cel mai incult popor, care ştie să fie mai
cruţător şi mai gingaş faţa de aproapele său.
Acest instinct sălbatec şi această curiozitate
neîndurătoare, o cultivă şi o întărită şi presa, de
oarece majoritatea ziarelor, pertractează în publi
citate cazurile cele mai brutale, şi detailurile cele
mai intime ale chestiilor familiare, şi procesele
criminale cele mai înfiorătoare, cu'n cinism vădit.
Se zice, că ziarele trebue să reflecteze vieaţa
cu toată lucirea şi umbra ei. Numai că presa nu
e o maşinărie neînsufleţită, care să reciteze maşi-
naliceşte şi fără suflet toate cazurile, ci e un fac
tor puternic al civilisaţiei publice, care e instruc
torul muiţimei şi directivul intelectului. Nu e nu
mai un raportor simplu, ci un comentator, in
structor şi lămuritor, aşa dară pot aştepta delà
ele ca materia brută s'o topească în cuptorul sa
vantului — şi aşa să arunce o parte a sgurei —
apoi s'o toarne în forma bunului gust şi numai
aşa s'o dea cetitorilor. Augusta Rubenescu.
NOUTĂŢI.
A R A D , 23 Aprilie n. 1907.
— Alegeri pentru sinodul eparhiei
Aradului. După ştirile ce primim până
acum, în cercurile foste vacante s'au ales:
la Radna dr. I. Suciu, la Birchiş Sever
Bocu, la Boroş-Ineu dr. 7. Burdan.
— Sprijinitorul agitaţiei. ^Pester Lloyd*
pretinde a şti, că agitaţia pornită în contra pro
iectului şcolar nu este urzită de deputaţii naţio
nalişti, ci urzitorul şi sprijinitorul ei este un alt
factor extern. In numărul său de ieri ziarul amin
tit publică un mic articol informativ în chestia
aceasta, primit delà Viena. Corespondentul din
capitala Austriei pune toată acţiunea împotriva
proiectului lui Apponyi în spatele Ligei culturale
din Bucureşti, care a liquidât deja 100.000 franci
spre acest scop. Informatorul ziarului kossuthist
(cu limbă nenaţională) vorbeşte şi de România
Jună, societatea academică din Viena, are de lu
cru şi cu metropolitul din Cernăuţi, cu studenţii
sârbi şi croaţi. Amusanta informaţie se opreşte
la dl dr. Vaida şi la * Lupta*. Şi apoi se încheie
*heţuh.
— Atleţii din Arad şi — chestia
Vaida. In clubul atletic din Arad erau în
scrişi şi domnii Ioan Sevici şi Petru Truţa,
cari iscăliseră depeşa trimisă din Arad dlui
Vaida. Zilele acestea s'au pomenit apoi
aceşti doi domni cu o somaţie iscălită de
număroşi membri ai clubului atletic, prin
care-1 somează să se declare dacă într'ade-
văr dânşii au iscălit telegrama trimisă lui
Vaida, pentrucă în caz afirmativ vor pro
ceda în consecinţă. Cei doi români, drept
răspuns, după ce au spus că da, dânşii au
iscălit şi că-s mândri de aceasta faptă, şi-au
trimis demisiunea lor din distinsa lor so
cietate de atleţi unguri şi jidovi.
Afacerea în chipul acesta este tranşată
şi încă bine, dar iată un nou caz pentru
învăţătură : să nu ne amestecăm cu străinii.
Nu ştiu dacă mai sunt ori nu şi alţi ro
mâni între domnii atleţi din Arad, dacă da,
credem că vor grăbi să tragă cuvenitele
consecinţe.
— Ş e d i n ţ a p u b l i c ă a societăţilor de lectură
delà gimnaziul român şi şcoala comercială rom.
din Braşov, ţinută Duminecă, a fost introdusă de
dl profesor dr. Al. Bogdan, printr'un frumos şi
viu aplaudat discurs întitulai »Probleme cultu-
rale«. Elevii I. Ţeicu cl. VIII gimn. şi Em. Noa-
ghea cl. III corn. au cetit doua lucrări potrivite şi
bine reuşite, primul despre »Drama poporului ro
mân «, iar al doilea a cetit nişte interesante »Im-
presii de că!ătorie«. Elevii Şt. Peneş cl. III com.
şi I. Vlad VII gimn. au declamat câte o poezie
a poeiului O. Ooga. Punctul de forţă al şedinţei
l-au format cele 4 coruri mixte şi cele 3 coruri
bărbăteşti executate în mod perfect şi cu o rară
nuansare de către un cor de peste 120 elev/sub
conducerea dlui prof. O. Dima. La aplauseie in
sistente ale publicului mai multe coruri au fost
bizate.
— R e î n t o a r c e r e a lui L u e g e r . Din Viena
se telegrafează câ primarul dr. Lueger a anunţst
telegrafic, că în Dumineca viitore cu siguranţă
se întoarce la Viena. Se simte deja atât de bine
încât nu are nevoie de mai multă recrea-
ţiune.
— S'a î m b ă t a t în faţa r e g e l u i . Din Roma
se anunţa : Kasaburi, prezidentul tribunalului su
prem din Cabsnia a fost penzionat fără veste.
Ordinaţiunea despre penzionare motivează acea
sta cu aceea că prezidentul s'a purtat incorect
în faţa regelui. A fost adică un banchet pe va
porul »Trinatria« la care a luat parte şi regele
şi prezidentul s'a îmbătat.
— Z ă p a d ă m a r e . Din Insbruck se anunţă
că în urma marilor ninsori, pe ţinutul Hinterriss
de şase săptămâni este împedecală orice comu
nicaţie. In ţinut este şi oarecare lipsă de ali
mente.
— V a p o r s c u f u n d a t . Din Petersburg se a-
nunţă că vaporul Archangelsk care înainta pe rîul
Neva delà un mal spre celalalt, ieri noaptea s'a
ciocnit de nişte uriaşe sloiuri de ghiaţă, s'a gău
rit şi s'a scufundat cu repeziciune. Pe vapor se
aflau 60 oameni, cea mai mare parte muncitori,
dintre cari abia au scăpat 11.
O altă telegramă aduce ştirea că numai 15 oa
meni au putut fi scăpaţi, sloiurile de ghiaţă,
cursul repede al apei, şi îniunerecul au îngreu
nat foarte mult iucrările de salvare. Două cada
vre au fost găsite până acuma.
Catastrofa s'a întâmplat noaptea într'un abso
lut întunerec şi era o mare furtună cu zăpadă.
Sloiurile de ghiaţă ce veneau din lacul Ladoga
şi se repeziau cu o extraordinară forţă pe Neva
în jos au înconjurat vaporul, al cărui comandant
n'a putut să résiste fiind maşinăria vaporului în
vechită, şi nici să iasă din calea sloiurilor de
ghiaţă. S'a iscat o teribilă panică şi pe când era
să vină într'ajutor vaporul se scufunda.
Treizeci muncitori, probabil şi doi ofiţeri au
pierit.
— N u m i r e . Ni-se scrie : Venerabilul Consi-
ţtor diecezan din Caransebeş a numit pe dnul
Petru Bandu, înv. în Reciţa-montană de comisar
şcolar al tractului protopresbiteral Bocşa în locul
ţomisarului de până aci Stefan Albu. Felicităm
tractul de această numire meritată.
— Atentatoară achitată. Din' Paris se tele-
grafează : Ieri s'a pertractat procesul femeiei care
!n luna Decemvrie a anului trecut a puşcat asu
pra fostului ministru Marion, care a voit să se
lapede de copilul pe care l'a avut din relaţiile
tu ea. Tribunal a achitat-o în urma apărării ei
«moţionale.
— Grevă la m i n e l e din P e t r o ş e n i . La mi
lele de cărbuni de peatră din Petroşeni a izbucnit
ţreva. Băieşii din Lupeni vr'o 100—150 au încetat
lucrul cu ziua de ieri, cerându-şi momentan com-
peiinţele delà societate. Se crede, că greva se va
«stinde.
— J i d a n i i d i n Italia. In întreaga Italie sunt
52.115 de jidani. Cei mai mulţi sunt în Roma
(10.000), apoi urmează Torino (5100), Livorno
(4200), Milano (3600). Venezia (2850), Firenze
(2000), Ferrara (1730), Bologna (1500), Апсопа
(1285), Neapole (1030), Mantua (І000). — Sunt
cu totul 70 de rabini, in senatul italian sunt 7
jidani, iar în parlament 13 deputaţi. E slab re
prezentată viţa Iui Israii în ţara »vendettei«.
— C o n v o c a r e . Reuniunea învăţătorilor din
tractul Haimagiului îşi va ţinea proxima şedinţă
Vineri la 27 Aprilie (10 Martie) 1907 în comuna
Ciuciu, cu următorul program: 1. Serviciu divin
după care se va oficia parastas pentru regretatul
prof. Teodor Ceontea. 2. Ccn itatarea membrilor
prezenţi. 3. Cuvânt de deschidere. 4. Cetirea
eventualelor dizertaţiuni. 5. Rtflexiuni. 6. Rapor
tul comisiunii însărcinate cu cenzurarea punctelor
«mânate din partea adun. generale precum şi
asupra planului de învăţământ 7. Incassarea taxe-
: lor restante şi curente. 8. Propuneri şi interpelări,
i Fixarea proximei şedinţe. 10 lricheere. Haimagiu
fa 9 Aprilie 1907. Mihail Vida preşedinte.
— In atenţiunea fruntaşilor c o m u
nei bisericeşti gr. or. r o m â n e din
Arad. S c a u n e l e v a c a n t e din sf. biserică
se v o r v i n d e prin licitaţiune publică, care
— c o n f o r m dispoziţiunii comitetului p a r o
hial — se v a ţinea în D u m i n e c a Floriilor,
după sfânta liturgie, în faţa locului. A r a d ,
la 6/19 Aprilie 1907. Iosif Moldovait, n o t .
comit, parohial.
— Pentru o întreagă uniformă de haine bărbăteşti
{3 metri) pănură de lână fl. 6.50—7.50 şi 8.50. Poftiţi şi
cereţi mustră. Excluziva măgăzină a fabricei de pănuri
Leichner és F l e i s c h e r în Arad, Szabadság-tér 17.
— Faţa fragedă şi mâna albă este de cea mai mare
importanţă pentru frumseţea femeilor. Astăzi fiecare damă
foloseşte numai cremă Marti şi săpun Marta, »iindca nu
mai aceste s'au adeverit ca adevărat bune în contra pi
struilor, petelor de ficat, coşuri, mittesen, roşeaţa manilor*
Dă feţii şi manilor frăgezime şi coloare albă ca zăpada
Preţul unui borcan cremă Marta costă 1 cor. o bucată să-
fun 70 fii. Se poate comanda la singurii! preparator: To»
nay Imre şi W a c h s m a n n Jenő, droguerie şi parfume
rie in Szabadka.
— Laptele de castraveţi (ugorkatej) este mijlocul în
general recunoscut de ce! mai bun pentru îndepărtarea a
orice necurăţenie de faţă cum sunt petele de ficat, bureţii
mitesser, pipingini, etc- După folosinţă de 3—4 zile înti
nereşte faţa şi îi dă coloare vie sănătoasă. Primul depozit
de vânzare drogheria »Abbazia« a lui B a l a s s a Cornel
Budapest, Andrássy ut 47. Se află în ori care drogheria
şi în apoteci.
Şansele unui rasboi
iapono-american.
(De locot.-соіолеі prusian Rogal'a de Bieberstein.)
Ştirile alarmate din Vashingioii, ce circulaseră
nu de mult ! despre un ultimat pe care ambasa
dorul Japoniei, vicontele Aoki, l'ar fi fost înaintat
Casei albe în chestia şcolilor din California (es-
cluderea tineri mei japoneze din ele), fac intere
santă o privire asupra eventualităţei unui răsboiu
>TRIBUNAc
între Japonia şi Statele-Unite, precum şi asupra
raporturilor dintre forţele militare ale celor două
ţări, în caz de luptă.
S'au făcut toate intervenţiile pentru ca să se
ridice acea măsură, spre a se evita un conflict
armat, care ar impune celor două naţiuni jertfe
mari, de loc proporţionale cu scopul urmărit.
Dar şi consideraţii militare sunt din partea
Uniunei în contra izbucnirei şi purtărei acestui
răsboiu, care la amândouă statele nu va con
duce niciodată la scopul final al unei campanii
împinse absolut până Ia sfârşit: la înfrângerea
deplină a adversarului şi supunerea lui necon
diţionată la voinţa învingătorului, — ci ar putea
consta numai într'o luptă încăpăţînată a celor
două flote între ele, precum şi în contra portu
rilor şi ţermilor respectivi, probabil mai departe
în lupte pentru Filipine şi grupul insulelor Hawai ;
în nici un caz însă, nu va tinde la nimicirea re
ciprocă a comerciului maritim.
Căci marea cea mai întinsă din lume, Ocea
nul pacific, desparte în o întindere de 1100 mile
germane pe amândouă ţările, şi Japonia nu po
sedă în ea nici un punct de sprijin intermediar;
Statele-Unite însă numai 'portui grupului Hawai,
ales pentru fortificare şi pentru aprovizionarea
necesară — iar încolo nici un port destul de în
tărit pe ţermul sau pacific.
Cu excepţia poate a spiritului răsboinic al tru
pelor de pe vase şi a şcoalei de artilerie, flota
americană nu se poate măsura, în toate celelalte
direcţii, cu cea iaponeză.
Lipsa lor principală stă în ofiţerii de marină,
din care cauză mai multe vase au fost puse afară
din serviciu sau a trebuit să fie comandate da
ofiţeri concediaţi. Afară de aceasta, lipsesc în
permanenţă mii de marinari pentru flotă şi de
zertarea e extraordinar de mare: în 1905 ea a
fost de 11 pere. din numărul soldaţilor.
Mai departe, valoarea internă a flotei Uniunei
a suferit din cauza sporirei repezi a numărului
vaselor ei şi a organizaţiei slabe a amiralităţii;
apoi, legea privitoare Ia penzionarea ofiţerilor
superiori de marină prea bătrâni şi cu instruirea
nesuficientă, nu şi-a puiuţ arăta efectele. Pe lângă
aceasta, grosul flotei americane se afiă ia ţăr
mul atlantic şi de aceea flota japoneză e în stare
înainte de a i-se putea ieşî în case să se arunce în 3
zile asupra Filipinelor, în patrusprezece zile asu
pra Hawaiului, şi în ce priveşte pe cele dintâiu,
sprijinită de trupele necesare, să cucerească re
pede cele două grupuri de insule.
Calitatea cu mult mai bună a trupelor de uscat
bine instruite pentru luptă, ale Japoniei, poate
garanta succesul acesta faţă de garnizoanele ame
ricane din Filipine.
In noul tratat de alianţă dintre laponia şi An
glia, ambii contractanţi se asigură între ei de
ajutor necondiţionat, nu numai pentru cazul când
unul sau altul va fi atacat de mai mulţi duşmani,
dar şi când vre-unul va avea de purtat un răs
boiu oarecare.
De aceea, după acest tratat, Anglia ar fi obli
gată să dea cel mai puternic sprijin Japoniei. In
chipul acesta superioritatea Japoniei asupra Uni
unei ar creşte considerabil, şi nimicirea sau ri
sipirea desăvârşită a flotei Uniunei de pe teatrul
de răsboiu şi un răsboiu pustiitor, cu neputinţă
de susţinut, pe ţermii apuseni ai Uniunei ar fi
în cazul acesta sigur şi fără invazia adversa
rului.
Cu toate acestea mulţi politiciani americani
sunt de părere că Anglia, care în chestia Pana-
mei şi cu ocaziunea regularii graniţei Canadei,
a fost foarte prevenitoare faţă de Uniune, spre
a-şi menţine prietenia acesteia, în cazul unui răs
boiu între laponia şi Uniune îşi va constrânge
guvernul să nu respecteze tratatul, căci altmintre
lea Canada va fi dată pradă, fără apărare, inva
ziei americanilor, şi atunci va fi tăiată legătura
grânarului din America de Nord britanică cu
ţărmii ; iar pe de altă parte, şi crucişătorii ame
ricani ar putea tăia drumul spre Anglia ai impor
tului britanic de cerealele din Argentina.
In tot cazul, perspectivele Iaponiei într'un răs
boiu în contra Uniunei sunt foarte favorabile şi
fără sprijinul Angliei. De aceea sunt uşor de în
ţeles silinţele ce s'au făcut de a se aplana con
flictul ivit în chestia şcolară făcând pe California
să cedeze, iar neînţelegerea cu laponia aplanân-
du-se pe cale diplomatică. »Die Zeit«.
Pag. 7.
Ultime informaţiuni.
— Serviciul nostru telefonic. —
Arad, 23 Aprilie 190Г
Contra guvernului Fejérváry. Cor
misia de cinci, autorizată, să redacteze acuza
în contra guvernului drabanţilor şi-a reîn
ceput azi activitatea. Referentul comisiei a
avut azi o scurtă convorbire cu ministrul
Wekerle, care ar dori ca să rămână baltă
întreagă chestia.
Din prilejul aniversării a 40-a a î n
coronării regelui nostru, Ia 8 Iunie, zia
rele de seară aduc ştirea, că se va da osân-
diţilor politici şi desertorilor amnestie gene
rală. La sărbări, cari vor fi ţinute în cadre
strânse, va fi de faţă şi Majestatea Sa.
Deputaţii croaţi pentru limbă. Sun
tem informaţi din sursă competentă, că la
sfârşitul săptămânei acesteia, ori la începu
tul celei viitoare se va pune la ordinea de
zi în cameră proiectul referitor la căile fe
rate. Cu acest prilej deputaţii croaţi vor
lua parte la şedinţele camerei în număr
complect, fiind ferm decişi a pretinde in
scripţii în limba croată la trenuri şi la gări.
Rezultatul definitiv al alegerilor din
Spania este următorul: 260 guvernamen
tali, 7 democraţi, 4 independenţi, 15 carlişti
şi 50 republicani şi catalanişti.
Guvernul danez, după cum se tele-
grafează din Copenhaga, a cerut intervenirea
guvernelor europene pentru neutralitatea
Danemarcei în caz de răsboi.
Economie.
Arad, 23 Aprilie 1907.
Reclama şi comerciul nostru.
 La noi, după cât ştiu, nu s'a scris nimic de
spre aceasta. Şi dacă s'ar fi scris nu s'ar fi cetit
fiindcă toate chestiile comerciaie ne par monotoane
şi e imposibil să fie în o aşa formă expuse, ca
să lege atenţiunea fie a cetitorilor fie a ascultă
torilor. In versuri nu se pot spune iar declama
asemenea nu. Le putem asemăna cu mâncările
ce în gură nu au gust plăcut dar consumândule
se prefac în sânge, alimentează corpul în cazul
acesta spiritul. Un factor ponderos al comer
ciului este reciama.
Institutele noastre fie de orişice natură nu dau
nici o atenţiune reclamei. Acelaşi lucru se poate
constata şi la partea cea mai mare a institutelor
străine. Pentru noi însă nu poate fi scuză faptul
acesta deoarece un popor deasemenea începător
pe teren ui comercial, nu e dătător de ton. C o
merciu! nostru înainte de toate trebue să fie ro
mânesc, amăsurat trebuinţelor noastre, apoi să
ne însuşim cunoştinţele comerciale direct din
Anglia, Germania şi Francia. Pentru ca să putem
face lucrul acesta se recere să cunoaştem limbile
respective.
Comerciul român primit deia maghiari va fi
asemenea unei traduceri româneşti făcute din
limba germană a unui op francez tradus la rân
dul său iarăşi din engleză. Specialiştii maghiarilor
fug în străinătate, aduc şi introduc ce le con
vine lor. Noi am introduce lucrurile ce ne convin
nouă amăsurat lipselor noastre. Foile lor comer
ciale se pot reduce la nula iar noi dacă redactăm
ale noastre după ale lor n'am făcut nimic.
Avem o mulţime de institute româneşti şi to
tuşi cele străine mai au încă clientelă română.
Cauza e, că sau nu putem ţinea concurenţă cu
ele sau, că nu avem reclama necesară, mai bine
zis de loc. In oraşul A. sunt 2 institute unul
român altul străin, ambele cu acelaş capital so
cial. Cel străin dă împrumuturi mai ieftine şi
arată profit mai mare. Cauza e cvalificaţiunea
celor aplicaţi la institutul român. In oraşul B.
ambele institute au acelaş capital social şi dau
împrumuturi cu dobândă egală. Cei românesc nu poate avea clientela aşa
estinsă ca cel străin
cauza e lipsa de reclamă.
Puterea comerciului e reclama, iată. un exemplu
a d u s de ziarul >Times« numai zilele trecute: O
fabrică de mătasă din Anglia spesa in fiecare an
2 milioane maree numai cu reclama. Avea o clien
telă estinsă şi solvea dividendă de 18—20°/9. Vă
zând Direcţiunea, că le merge bine şi crezând că
au clientela destul de mare a hotărît să sisteze
reclama. Abia a trecut anul şi au fost siliţi să
lirce suma destinată pentru reclame la 4 milioane
maree deoarece în timpul cât nu şi-au făcut re
clame le-a mers aşa de rău încât nu puteau să
plătească dividendă obişnuită.
Falimentarea întreprinderilor noastre comerciale
à fost accelerată prin lipsa de reclamă. Scopul
reclamei este a atrage atenţiunea publicului asu
pra firmei noastre a ţinea în strânsă legătură pe
clienţii avuţi deja, cu firma şi de câştiga clienţi
•oui. Reclama e reprezentată prin aşezarea mărfu
rilor în vitrine (galanierii) prin anunţuriie din foi,
împărţirea în public de obiecte provăzute cu firma
noastră etc. Fiecare comerciant află câte un mij
loc prin care trage atenţiunea publicului asupra
mărfurilor lui. Şi fiindcă reclamele deja cunoscute
nu mai au efectul dorit fiecare comerciant se ni-
zueşte să afle fel şi fel de reclame. Se întâmpla
de câte o reclamă genia à e tot aşa de scump
.plătită ca şi o invenţie oare care.
Să vedem câteva reclame mai însămnate: Un
comerciant din Londra care avea şi un restaurant
mare în care prânziau o mulţime de muncitori
ce lucrau în fabricele din apropiere ferbea de 2
ori pe săptămână găluşte. In zilele acestea afişa
placate prin cari dădea de ştire că la el tot în a
50-a găluşcă să află un galbin. A trebuit să-şi
mărească şalele căci muncitorii se îmbulziau cu
droaia fiindcă în adevăr aflau când unul când altul
câte un galbin.
Aceasta era o reclamă cinstită. Delà un tim în
coace lucrătorii au aflat, că sunt prea multe gă
luşte şi cam prea puţini galbini. S'a dovedit că
tot în a 100-a găluşcă era un galbin ceeace a
înstrăinat pe muncitori. Reclama era necinstită.
Reclama trebuie să fie totdeauna cinstită. Foile
engleze spre a-şi câştiga abonenţi mulţi tipăreau
câte un roman în care se circumscria un loc
tinde era ascuns un tezaur oareş-care. Ro
manul era lung, publicul îl cumpăra cu sete, îl
cumpăra azi, îl cumpăra mâne, ca se afle date
tot mai pozitive. Şi până când unul, — cel mai
isteţ dintre cetitori afla suma de 19000 funţi
sterlingi până atunci foaia respectivă având ceti
tori mulţi îşi punea o bază puternică.
Abonenţii aitei foi joacă pe 50 losuri a căror
numeri îi publica tot la un pătrar de an în
fruntea foii. Losurile erau de aşa o natură, că
fiecare los câştigă.
Eventualele câştiguri se împărţesc între abo
nenţi.
O bancă din capitală spre a-şi face firma cu
noscută împarte din când chibrite în public.
Pe cutia de chibrite e firma băncii.
Altă bancă împărţeşte oglinduţe publicului
eventual tabachere etc.
Pe când scriu aceste rînduri cetesc următoa
rele date interesante despre reclamă:
Statele-Unite spesează pe an pe reclamă 500
milioane dolari, chiar cât spesează puterile mari
europene cu armata. Holden a spesat în 1905 a
proape Ia 1000 miloane dolari numai pe reclamă.
Fairbank & Comp. pentru o sigură reclamă a sol
vit 3000 dolari, pe an solveşte 750,000 dolari.
Fabrica de săpun »Sapolio« solveşte pe zi pen
tru reclamă 1000 dolari. Prăvăliile mari din New-
York spesează cam 4 milioane dolari pe an.
In Chikago sunt uzitate mai ales cataloage cari
sunt foarte mari. Spesele de postă a unei sin
gure ediţii costă 640,000 dolari.
Mai mult se plăteşte la reviste fiindcă revista
stă la cetitori în mână cam 14 zile pe când un
ziar numai 2—3 ore.
Revista »Ladies Home Journal« din Filadelfia
apare în un milion exemplare.
Dacă am voi să dăm un reclam în această
foaie pentru o singură faţă ar trebui să plătim
4000 dolari.'
Aşa se fac reclamele în America pe care o pu
tem numi patria reclamelor şi despre care putem
zice că dacă nu ar fi descoperit-o Columbus s'ar
fi descoperit ea singură cu ajutorul reclamei.
Aşa se face reclama la popoarele cu comerciu
înfloritor.
In legătură cu acestea vom arăta cum şi ce fel
de reclamă ar trebui să îşi facă institutele noa
stre spre a putea ţinea concurenţe cu cele
străine. Simeon Popescu.
PoştaAdministraţiei.
G. G. Ciacova. Din foaia humoristică гPipă
rase, până acum numai 3 numeri au apărut
BIBLIOGRAFIE.
»Viaţa românească» Nr. 3. Martie a.
e. a apărut cu următorul sumar : I. Agârbi-
ceanu, Fierarul Petréa (nuvelă). A. Philip-
pide, Specialistul român. Gh. din Moldova,
Pasteluri (In baie, La întors). Ioan I. Miro-
nescu, Sandu Hurmuzel (nuvelă). O. Goga,
Un om (versuri). Dr. M. Manicatide, Mala-
sau Frigurile. D. D. Pătrăşcanu, Plim
b a r e (schiţă). G. Rotică, Ruga razăşilor de
peste Prut (versuri). I. Ciocârlan, La crâşmă
(schiţă). George Tofan, Viaţa românească
în Bucovina (Douăzeci şi cinci de ani de
muzică naţională). I. Russu-Şirianu, Scrisori
din Ardeal (Descreşterea populaţiei), Un
dascăl din Ardeal, Scrisori din Ardeal (Che
stiunea şcolară). Alexis Nour, Scrisori din
Basarabia (Vieaţa noastră). George Ranetti,
Cronici bucureştene. G. I. Cronica literară.
(Ţăranul în literatura românească). Vasile
Pârvan, Cronica Istorică (» Pământul, sătenii
şi stăpânii în Moldova«). D. Pompeiu, Cro
nica ştienţifică (Berthelot). V. R., Cronica
internă (Cauzele mişcărilor agrare). Ignots,
Cronica externă (Alegerile pentru Reichs
tag). P. Nicanor et Co., Miscellanea.
Redactor responsabil Ioan N. Iova.
Editor-proprietar George Nichin.

TRIBUNA
Anul XI. Arad, Mercuri, 12/25 Aprilie 1907 Nr. 84.
„Potemkiniadă" maghiară.
(si.) In şedinţa de ieri a congregaţiei
Aradului 's'a primit propunerea (provocată
de curenda comitatelor Nyitra şi Hajdu) de
a se trimite camerei o adresă, cerând să se
ia un decis, în urma căruia inscripţiunile
tuturor firmelor comerciale din ţară să fie
în limba maghiară. Iar neguţătorul, care pe
lângă limba maghiară, ar vrea să facă uz
şi de altă limba, să fie obligat a plăti o
taxă deosebită.
Ne aducem aminte, că din partea came
relor advocaţiale s'a luat deja hotărîrea, ca
pe tablele tuturor cancelariilor advocaţiale
să figureze numai limba maghiară.
Dar celce voieşte să îmbrace ţara în
treagă în haină maghiară este contele
Apponyi, care pune monopol nu numai pe
inscripţiile şcoalelor nemaghiare, dar şi pe
' graiul naţionalităţilor.
Primit proiectul şcolar şi primită propu
nerea cu firmele şi toate celelalte câte vor
nui urma, în cea mai scurtă vreme se va
convinge oricare trecător de-o zi prin Un
garia, că toţi locuitorii acestei ţări s'au nă
scut cu pinteni şi au crescut cu papricaş.
Străinătatea întreagă se va convinge de ca
racterul maghiar al statului.
Şi-spoi să se mai îndoiască cineva de
politica naţională maghiară a guvernului
actual, a coaliţiei şi a partidului independist
şi 48-istl?
Dupăce partidul kossuthist, în frunte cu
preşedintele său, abzisese în anul trecut de
postulatele sale, ca să ajungă Ia putere,
toată lumea credea, că politica de 30 ani
şi mai bine a opoziţiei maghiare a fost
fără conţinut, a fost nesinceră, a fost inte
resată.
Cine mai poate crede astăzi însă acest
lucru, când naţionalismul cel mai pronun
ţat se manifestează din partea întregului
guvern şi a întregei coaliţii? Ce biruinţe
naţionale mai mari s'ar fi putut obţine, de
cât proiectul şcolar, care în câţiva ani va
schimba cu desăvârşire faţa Ungariei !?
*
Firme, etichete, faţă le trebuie corifeilor
politicei naţionale maghiare.
Pierderile în tratativele de transacţiune
cu Austria, pagubele cauzate ţărei printr'o
politică imposibilă, turburarea pentru tot
deauna a liniştei interne din ţară, miseria
materială, în care înoată întreagă populaţia
de rând a acestei nefericite ţări ! ? Toate
sunt mofturi !
Interesele bine pricepute ale statului pre
tind maghiarizarea. Şi toată fericirea ţărei
depinde de succesul acestei maghiarizări !
Iată în ce culminează politica naţională
a guvernului şi a coaliţiei.
Faţa ţării să fie cu mustăţi răsucite, în
colo poporul emigreze în America, dacă
nu-i place aici. Iar triumful maghiarizării se
va obţine prin firme şi etichete. Că ce se
ascunde sub aceste firme ? — e cu totul
altă chestie. O chestie, care nu im-
poartă.
Ipocrizia acestei politice è de tot bătă
toare la ochi. Şi te prinde mirarea de în
gustimea de vederi şi de mărginirea senti
 mentelor susţinătorilor ei.
Dar e o rătăcire optică aceasta. Vede
rile corifeilor coaliţionişti sunt largi şi sen
timentele lor puternice, dar... dar nu în in
teresul ţării, ci în interesul lor propriu.
Politica naţională maghiară e minciuna
cea mai mare, e o mască bine deghizată,
sub care se ascunde mijlocul cel mai apt
de a se servi interesele claselor conducă
toare în stat.
Poporul maghiar duce greul în rând cu
toate naţionalităţile. Politica maghiară n'are
în vedere nici un bine pozitiv pentru po
porul maghiar. D e ce ar avea atunci pen
tru cetăţenii de altă naţionalitate ?
Interesul cel mai cras al nemeşilor şi al
tuturor proprietarilor mari e deviza acestei
politice. Ţara trebue să se mulţumească
cu etichetele de pe delicatese şi champagne.
*
Stăm în faţa ofiţerilor de pe »Potemkin«.
Interesul ţării, sentimente umane ? Ficţiuni.
Evitarea primejdiei ? S'o facă în schimbul
intereselor proprii ! ?
Merg înainte, ţinându-se orbiş de discip
lina — intereselor de clasă. Ce va urma ?
Uşor se poate prevedea.
Dar ei nu vreau să cugete la urmări.
T r a n s a c ţ i u n e a . In sânul partidului indepen
dist a produs mare consternaţie vorbirea de
Sâmbăta a ministrului Beck, după cum se ştie.
Ca să calmeze spiritele ministrul Wekerle în
cursul şedinţei de ieri a camerei a declarat celor
mai de seamă independişti, că între declaraţia lui
Kossuth şi vorbirea lui Beck nu e nici o con
trazicere. Iar între cele două guverne încă nà s'a
ajuns la înţelegere definitivă în amănuntele pac
tului vamal. Tratativele în aceastăjchestie se vor
continua numai în zilele prime ale iui Maiu.
*
Otto Lecker a ţinut ieri o vorbire la
adunarea electorală din Brünn, spunând în
tre altele :
— Nici alegătorii, nici candidaţii nu ştiu
pentruce luptă guvernul austriac în contra
Ungariei ? In interesul unei trans'acţiuni ?
Aceasta e o frază goală până nu vom şti, FOIŢA ORIOINALA A
«TRIBUNEI».
Un t o v a r ă ş d e d r u m .
De Ilie Marin.
Luasem vaporul »Elisaveta« din Viena, la orele
şepte dimineaţa. Nu făcusem nici când călătoria
aceasta între Viena şi Budapesta. îmi era sîlă —
la dreptul vorbind — de aierul din vagoane,
voiam să stau o zi întreagă pe cuverta vaporu
lui, să respir aier curat şi să-mi scald ochii în
frum seta ţărmurilor.
Vaporul înainta încet; era încărcat cu marfă.
Ţinuturile nu aveau, deocamdată, vre-un farmec
deosebit — auzisem, că abia; delà graniţa Unga
riei o să dăm de ruine şi peisagii romantice. Ste-
team pierdut pe gânduri, când mi-a atras atenţia
o persoană de vis-à-vis. Cetea dintr'un teanc de
gazete nemţeşti şi zimbea din când în când mul
ţumit.
In singurătatea mea m'am apropiat de domnul
cu jurnalele şi I-am rugat să-mi dea voie să răs
foiesc şi eu din ele. Mi-a permis cu multă
curtuazie.
In timp ce coşul vaporului lăsa trâmbe negre
de fum, înegrindu-ne pe nesimţite manile şi fe
ţele, noi steteam adânciţi în lectura luptelor po
litice actuale.
Stăpânul gazetelor părea un om inteligent, ju
decând după expresia feţii. Atâta antropologie
cunoşteam şi eu să-mi dau seama de ce rassă
se ţine. II mai trădau şi favoritele şi mustăţile,
ţinuta ior — că este ungur. Ochii aveau o cău
tătură, particulară, buzele mari, roşii, senzuale
mişcările trupului o elasticitate mare, dând do
vadă de exerciţiu de scrimă.
Dupăce am terminat cu cetiiul, am început
vorba, mai întâi despre vreme, despre sămănături
— cu banalităţile nelipsite — ca mai apoi să de
venim tot mai intimi. Când am observat comu
nitatea aceasta de idei ne-am ridicat instructiv
amândoi, ne-am luat pălăriile de pe cap, salutân-
du-ne, şi n e a m recomandat strângându-nemâna.
El mi-a spus un nume unguresc. E ciudat, că
la cele mai multe ocazii de acestea nu poţi ţinea
minte numele bolborosit în grabă. Era un nume
în — Öllősy, aşa ceva. Dar nu va suferi pove
stea de Ioc din cauza acestei lacune.
Când i-am spus numele meu m'a întrebat cu
faţă veselă:
— » Domnul e polon?*
— »Da«...
— »Am recunoscut îndată după nume*.
I-arn spus, că viu. pentru prima-dată în Unga
ria. Faţa domnului Öilösy — am să-i zic de-aici
încolo astfel — arătă mulţumire. Ceteam din ea
bucuria, că poate să informeze pe un polon des
pre Ţara Ungurească.
Era la ordinea zilei, pe timpul acela, lupta în
tre Coroană şi partidul kossuthist. Nu se putea
un moment mai binevenit — îmi spunea hotărît
dl Öilösy — de a vizita Ungaria. Am început să
facem politică delà roată.
Domnul Öilösy era naţionalist mare, o ve
deam asta din verva, cu care mi tălmăcea, mie,
necunoscătorului, lupta parlamentară din Ungaria.
Aveam noroc, că nu ne auzea cineva, căci, cum
ne aflam pe apă austriacă, puteam să dâm peste
vre-o pacoste, înainte de-a trece frontiera ungu
reasca.
Delà un timp mă încălzisem şi eu. Gândurile
şi gesturile dlui Öilösy erau atât de adevărate,
încât îmi dădeau imboldul să vorbesc şi eu în-
tr'aceeaşi tonalitate.
îmi povestise din fir în păr toate gravaminele,
îmi lămurise toate »mahinatiunile« Vienei, m i s e
tânguise de toată ticăloşia ^guvernului trabanţi-
ior« şi 1 ascultam interesat, pentrucă vedeam,
că vorbeşte un om cu inimă faţă de nea
mul său.
— Suum cuique, nu i aşa, die? Se mai poate
tolera o astfel de stare?* Din citaţiunea latinea
scă vă puteţi convinge, că a învăţat şi la liceu,
că avea bunul gust de a întrebuinţa la timpul
său şi citate latineşti în conversaţie.
I-am strâns mâna prietineşte. Asta voia să zică :
Sunt de o părere cu D-ta.
Am aşteptat să trecem pe lângă un orăşel, unde
lărmuia la debarcader un clopot gălăgios, şi am
oftat adânc. }
— »Vezi, die Öilösy, nici starea noastră nu e
de invidiat.*
— »Ştiu, ştiu*, mă întrerupse compătimitor dl
Ollösy. Se vedea, că tovarăşul meu de drum era
om cetit şi că cunoaşte istoria neamului polon.
Era iniţiat în luptele noastre.
— » Rănile D-voastră au fost privite totdeauna
cu respect de compatrioţii mei izbucni bunul meu
prietin. »Sunt rănile unei naţiuni viteze.* Omul
avea de fapt sentimente nobiie faţă de ai mei.
M'am grăbit a-1 informa despre starea noastră
de acum.
— »Sunt supus german*.
că ce înţelege Beck printr'o bună transac-
ţiune. In primul rând transacţiunea e o che
stie de economie publică. Dacă nu ne va
succede să încheiem transacţiunea cu Un
garia, atunci monarhia şi-a pierdut dreptul
de existentă, pentrucă e o absurditate o
astfel de constituţie de stat, al cărei scop
este să unească în armata sa 9 elemente
eterogene şi ai cărei cetăţeni poartă între
sine răsboiu economia Ar trebui să ne în
ţelegem cu Ungaria pe baza comunităţei
vamale, în privinţa dreptului public şi a
miliţiei am putea însă fi pentru separaţiune.
Ar putea fi suprimate şi delegaţiunile, do
rinţă declarată atât dincoace cât şi dincolo
de Laita. *
B o z ó k y Árpád in urma nesuccesului obţinut
în şedinţa de ieri a Camerei Ia articoiul 18 al
proiectului şcolar (el adecă pretindea limba de
propunere maghiară pentru toate şcoalele popo
rale) a repăşit din partidul kossuthist şi din coa
liţie. Repăşirea şi-o motivează într'o scrisoare
adresată lui Kossuth, spunând că în întrunirea
clubului a fost atât de atacat din partea clerica
lilor partidului, încât e nevoit să se retragă. Bo
zóky condamnă în acelaş timp şi păşirea necura-
joasă a coaliţiei în contra naţionalităţilor, câtă
vreme pericolul, ce ameninţă din partea lor e cu
mult mai mare, decât cum se crede.
*
Arhiducele Leopold Salvator, după-
cum cetim în foaia oficioasă de ieri, este
numit din partea Majestăţii Sale inspector
general al artileriei. In locul al doilea al
foii oficioase se publică autograful Maj.
Sale, ţinut în termini calzi, prin care dis
pensează la cererea proprie pe fostul in
spector, generalul Kropatschek de postul
său, distingându-1 cu crucea cea mare a
ordinului leopoldin. Generalul Kropatschek
a servit în armata comună 48 ani.
*
C o m i s i a d e e m i g r a r e a partidului indepen-
dist a avut ieri o întrunire, la care a luat parte
şi Kossuth, vorbind despre chestia emigrărilor.
Se afirmă, că spre scopul acesta vor trimite în
America o comisiune, ca să studieze chestia.
Emigrează ei destui oameni amărîţi, domnilor !
Vreţi să emigreze şi mai mulţi ? Nu în America,
ci aici acasă trebue lecuit răul !
*
Conferinţa vamală. In ministeriul ex
ternelor din Viena a avut loc ieri confe
rinţa vamală şi comercială austro-ungară,
continuându-se consultările pregătitoare cu
privire la tratativele, ce au să se înceapă
cu statele balcanice, în chestia contractelor
vamale.
Infamiile din Bihor.
— N o u ă a d u n a r e Ia Sacadat —
Zorile deşteptării încep a lumina hotarele
orizontului nostru naţional, încep a pătrunde
şi în întunerecul, ce atât de greu apasă aerul
din înstrăinatul Bihor. Dar în clipa ce s'a
zărit prima rază de lumină, aceia, al căror inte
res nu este dispărerea întunerecului, sărit-au
ca muşcaţi de şarpe, şi cu strigăte de
»ghevalth, ghevalth«, — că ne orbeşte lu
mina, ce se revarsă între români, cereau
să se pună stavilă răspândirii acestei lu
mini. Şi strigătele lor şi-au aflat echoul în
sinul administraţiei noastre, care se pove
steşte, că ar sta cu cumpăna dreptăţM în
mână. Şi în capetele descreerate născoci-
tu-s'au fel de fel de minunăţii şi năz-
butii.
Au început cu Beiuşul, au continuat cu
Ceica, — isprăvile de acolo le ştim acum
cu toţii. Dar văzând că în chipul acesta
tot nu ajung la rezultat, să pună şi pupăză
pe colac, ce s'au socotit ? S au socotit, că
dacă vor mirosi, că se proiectează iar vre-o
adunare pentru a răspândi lumină, să-i
pună capăt delà început, adecă să iasă cu
zile înainte de ce s'ar ţinea adunarea, să
facă incviziţie formală, să ia protocol cu
ţăranii, să-i ameninţe că doar' doar' îi vor
putea înspăimânta. Gândit şi făcut.
In cercul Aleşdului, unde la alegerile de
deputat a izbutit jidanul botezat Farkas
házi-Fischer de-a fi ales cu voturi româ
neşti, în urma protestelor comitetelor pa
rohiale şi ale sinodului protopopesc, ce
s'au ridicat contra proiectului apponyian,
şi-a simţit atinsă aureola, ce credea că îi
împrejmuieşte fiinţa de deputat al acesui cerc, şi ca să arate lumei, şi mai ales
lui Appony», că românii lui, cari I'au ales,
ţin morţiş la el şî nu se identifică cu ţi
nuta bărbătească a deputaţilor nostru na
ţionali, a ţinut o aşa botezată adunare po
porală la Borod — într'un orăşel cu po
pulaţie jidano-maghiară, — unde a enun
ţat în numele poporului român din cercul
Aleşdului, concluzul, care i-a procurat atât
de multă bucurie lui Apponyi.
Suntem informaţi din izvorul cei mai
sigur, că la mult lăudata adunare au luat
parte jidanii din Aleşd şi Borod, şi câţiva
unguri, iar din necinstitele feţe româneşti
inteligente, acelea cari au fost deja ţintuite
pe stâlpul infamiei în coloanele »Tri-
buneU.
Poporul românesc însă n'a luat
parte la această adunare.
Ca să dovedim lumii, că poporul român
din acest cerc, nu se identifică nici cu
proiectul lui Apponyi, dar nici cu ţinuta
deputatului său, pe care din nefericire Га
ales, s'a proiectat ţinerea unei adunări în
fruntaşa comună Luncşoara, unde harnicii
conducători de acolo, şi îndeosebi neobosi
tul şi zelosul naţionalist înv. Petru Cipou
luase deja toate măsurile pentru ţinerea
adunării. Ei, dar cum să lase acum Fârkas-
házi şi adicţii lui, să vină să le discredi
teze cercul, dupăce ministrul Apponyi le
mulţămise pentru votul de încredere. Haide,
iute pune la cale administraţia, să facă ce-o
şti, ca să zădărnicească adunarea din Lunc
şoara. Şi de fapt bieţii îuncşoreni se tre
zesc cu o droaie de jandarmi. S'a svonit,
că luncşorenii se răscoală, şi ei au venit
să înăbuşe răscoala. Au fost zadarnice ori
ce protestări din partea fruntaşilor. împănaţii
au primit ordin să facă incviziţie. Au stat
o zi şi o noapte pe capul luncşorenilor,
zi şi noapte curgeau înfricările, şi luarea la
protocol. Şi de fapt după aceasta poporul
s'a înverşunat într'atâta în contra lor încât
conducătorii au renunţat de a mai ţinea
adunarea la Luncşoara de teamă, ca popo
rul, în dreapta-i indignare, sa nu fie împins
la fapte nesocotite.
— »A, iară germanii şi la D-voastră ?»
— »Ei sunt vina la toate.«
— »Ne va ajuta Dumnezeu şi vom scăpa de
de ei.<
Zicând acestea dl Öllösy mă luă de braţ şi
merserăm în salonul de mâncare. Era ora prân
zului. Ne-am aşezat Ia masă. Pe lângă toate ochia-
dele unei vecine de toată frumuseţa, conversaţia
noastră n'a fost întreruptă de loc.
 La cafea ajunsesem să-i desfăşor starea popo
rului. Ii vorbeam de ilegalităţile delà alegeri. Ii
povesteam de maltratările din Posen şî cercurile
învecinate. Ii spuneam cum se fac alegerile în
comunele curat polone, unde nu este nici pui
de neamţ, cum se impun notari şi subnotari
nemţi.
— »Barbarie!« exclamă dl Öllösy.
l-am povestit cât puteam eu mai elocuent ne
temeinicia învăţământului primar în limba ger
mană, străină copilaşilor. I-am adus o icoană fi
delă a cercului strâmt de idei, cari se câştigă
prin procedura asta. I-am arătat cum se înăbuşe
în copii iubirea faţă de neamul propriu, ba cum
li-se infiltrează chiar dispreţul faţă de el din par
tea învăţătorului german.
Dl Ollösy se sculase în picioare:
— »Rusine! Ruşine! Ruşine pentru veacul
luminei, pentru secolul al XX-lea ! Aşa vreau să
facă şi cu noi nemţii! Vreau să ne bastardeze
sentimentele, să ne încătuşeze. Dar nu ne dăm,
nu ne dăm nici morţi* !
I-am amintit domnului Öllösy, care mă as
culta cu un interes deosebit, cât ţinem noi la
limba noastră, cum o cultivăm, cum o sfinţim.
— » Ţineţi la ea. E bunul vostru cel mai mare In limbă trăieşte o naţiune! Asta
o zice un mare
patriot al nostru. Pentru limbă ne-am luptat şi
noi. Temniţele austriace s'au umplut de patrioţi
unguri. Toţi bărbaţii noştri mari au suferit mar
tiriu pentru ea. Ce e mai sfânt pentru un popor?
Ce e mai frumos decât să mori în serviciul ei ?«
Domnul Öllösy se înflăcărase.
Nici nu băgasem de seamă, că am trecut deja
în Ungaria.
— »Vezi, ăsta e pământul sfânt al patriei«,
zise patetic domnul Öllösy arătând cu mâna spre
colinele şi şesurile, cari se întindeau înaintea
noastră, cât puteam vedea prin geamul caiutei.
»De câte-ori văd treicolorul ţării mele îmi vine
să plâng. Nu ţi-se întâmplă şi D-tale aşa ? Nu
te gândeşti d-ta, d-ta mai cu seamă, Ia simbolul
pe care 1 întrupează această pânză de câţiva coţi?
Al D-voastră, nu-i aşa, nu e voe să fâlfăe în
aer?*
— »Nu, dar«...
— »Dar îl purtaţi în piepturile voastre. Acolo
nu sunt nici judecători, nu e nici jandermerie,
acolo sunteţi voi şi D z e u ! *
— »Imi vorbeşti din suflet, die öllösy.«
 — »Asta o vreau, asta o vreau. Să ştie şi un
polon ce sentimente avem noi, ungurii, pentru
un popor oprimat. Suntem fraţi de suferinţe dra
gul meu. Dar »Polonia nu-i pierdută încă... »Cum
e marşul d-voastră national?«
Am început să îl fredonez încet.
— » Perfect, perfect !«
Dl Öllösy era emoţionat până la lacrămi.
In momentul acesta auzirăm muzică militară.
Se cânta marşul lui Rákóczy — grandioasa com
poziţie, pe care o cunoaştem din rapsodiile lui Liszt. Eram la Komárom. La
debarcader lume
multă. Şcoala de cădeţi de honvezi îşi lua rămas
bun delà corpul ofiţeresc al oraşului, în sunetele
muzicei militare. Fuseseră tinerii elevi. în excur-
ziune — aşa îmi povestea domnul Öllösy —
şi acum se întorceau la Pesta. Tabloul ce mi-se
desfăşora înaintea ochilor era de toată drăgălăşia.
Colonelul şi ceilalţi ofiţeri îşi luau rămas bun irt
terminii cei mai cordiali. Le ceteai de pe ochi
râsurile, de cari se alintau când priviau la tine
rele odrasle. Privirile lor făceau politică, dar o
politică aiât de firească, atât de potrivifă unui
neam conştiu de fiinţa sa !
— »In tinerii ăştia ne este nadejdea.« zise dom
nul Öllösy bătându-mă pe umeri.
— »Pe ai noştri îi cresc cu puterea în spirit
strein, am oftat eu.
— »Nu vor putea ajunge nici un rezultat !«
izbucni el. »Mai tare vor nutri ura împotriva stă-
pânitorilor. Cum voieşîi să iai unui neam Ia ce
ţine el mai scump? Cum, eroii naţionali se schimbă
ca o haină veche? Dacă au murit Ia D-voastră
sute şi mii de mii pentru ideia naţională, vor fi
uitaţi de urmaşii lor? Vor fi insultaţi chiar, cum
o fac duşmanii ? Se poate aşa ceva ? O să învin
gem amândouă neamurile, căci trebue să învin
gem...*
— «Eşti singurul, pe care-1 aud vorbind cu
atâta entuziasm despre o luptă dreaptă* i am zis
privindu-1 recunoscător în ochi. Printr'asta I am
împintenat pe dl Öllösy. In timp ce se însera şi
priveam din când în când la regiunile pitoreşti,
trecând pe lângă oraşele şi orăşelele de pe am
bele maluri ca prin vis, sutele de ele/i de hon
véd începură să intoneze cântece naţionale. Мa-zica ungurească are o notă
caracteristică, simpa
tică; duioşia înăbuşită, întreruptă de note jalnice,
mohorîte, pentru ca să izbucnească mai apoi cu
putere elementară în chiote de veselie nebună, In
 deliruri de plăcere.
Nu o să uit nici când momentele acelea. In
apropierea mea stetea un căpitan de honvezi,
unul din conducătorii elevilor. Era gras, bine fă
cut, cu faţă inteligentă, în mijlocul căreia strălu
ceau doi ochi vii, aprinşi de o putere tainică.
Ascultând şi el şi cântând la olaltă cu elevii
aântecele naţionale, vedeam cum se răspândeşte
prin şirurile tinerilor un curent electric — un sen
timent de mândrie naţională, de jale pentru ne
dreptăţile îndurate. Steteam încă sub impresia şti
rilor de prin gazetele de dimineaţă, unde cetisem
mijloacele de care se folosea »guvernul trabanţi-
lor« — pe care mi-I descrisese domnul Öllösy,
şi răspunsul la articolele astea îl vedeam turnat
In cântecul acesta într'aripat, care prindea puteri
care sintetiza întreg dorul după libertate al tine-
rimei şi al superiorilor ei.
Am simţit o lacrimă în ochi. Mă gândeam Ia
ai mei, la suferinţele lor, Ia cântecele noastre >!n
oare se regăseşte aceiaşi durere mare, supra ome
nească, acelaşi pojar lăuntric, care caută să izbuc
nească. Domnui Öllösy mă prinse brusc de braţ.
îmi băgase de seamă emoţia.
— »Nu despera !c îmi zise el hotărît »Nu de
spera !<
— »Nici gând de aşa cevac, I-am întrerupt eu.
— »Nu despera, căci trebue să învingem, amân
două neamurile. Când un popor îşi pune întreagă
încrederea în sine, când are fii, cari îl înţeleg,
când i-se fac chiar şi nedreptăţile cele mai strigătoare la cer, trebue să aibă
învingerea dorită.
Olasul poporului e 'glasul lui Dumnezeu. Nu o
să-1 poată înăbuşi nimeni, nici legi rele, nici ju
decăţi strâmbe, nici temniţe întunecoase.
Cât timp Vă cântaţi »Polonia nu-i pierdută
încă*, în limba voastră, cât timp ţineţi trează în
popor conştiinţa naţională, cum o facem noi —
uite la tinerii ăştia cu câtă evlavie cântă! — să
ştii, că nu pierim, ci renaştem ca păsarea Phoe
nix. Olasul unui neam nu se stinge cu una cu
două.
Luptaţi cum luptăm şi noi şi Dumnezeu e cu
noi. Căci Dumnezeu ne-a făcut unguri şi poloni
şi el ne va da şi dreptatea furată. Cum poate
pretinde cineva desnaţionalizarea noastră?
— »Cuvintele D-tale sunt balzam pentru mine*,
l-am întrerupt recunoscător.
— »Cum poate cere să'mi uit obiceiurile, să'mi
uit trecutul, să nu ascult de conducătorii fireşti
ai mei, să'mi reneg sentimentele naţionale, să îm
prumut o limbă străină de a mea, atât ca formă
cât şi ca cugetare* ?
Intram încet, încet în Budapesta. O noapte fără
nori, senină, poleită de stele sclipitoare ca pul
berea de argint. In noaptea asta se auziâ cânte
cul de pe corabie pană departe, departe. Scân
teile electrice, tramwayele din apropierea oraşului,
păreau că ascultă şl ele. La dreapta se ridică pa
latul regal, neluminat, nelocuit. La stânga se des-
chilineà din întuneric colosul parlamentului, ju-
cându-şi formele mistice, maurice, pe valurile în
tunecate ale apei. Cu cât ne apropiam mai tare,
cu atât sè înteţiă larma, care la început părea un
sbor de albină, pe când tăcea corul.
La debarcare am mai stat puţin, cu ghiozda
nele în mână, de vorbă cu dl Öllösy. Elevii mer
geau în rânduri de câte doi spre casă. Lumea se
împrăştia. Un hamal mi-a luat pachetele.
— »Ai să vezi Budapesta. Să duci amintiri plă
cute*, îmi zise prietenos domnul Öllösy, îmi în
tinse mâna. Eu i-am prins-o într'ale mele şi l-am
ţinut pe loc. L-am privit scurt în faţă şi i-am
zis prietinos:
— »Iţi mulţămesc pentru entuziasmul, pe care
mi'l-ai arătat. Neamul meu îţi mulţămeşte pentru
sfaturile date. Mai sunt deobligat faţă de D-ta.
De aceea, fiindcă mi-ai vorbit atât de frumos şi
fiindcă te-am văzut atât de pătruns de ideile astea
sfinte, îţi mulţămesc mult. Şi o să spun ideile
D-tale şi mai departe. Uite se apropie, mă
aşteaptă cel mai bun prietin al meu. O să-i po
vestesc întreagă conversaţia din fir în păr*.
I-am mai privit încă odată în faţă. Era vesel şi
fericit.
» Prietinul meu — am adăugat — prietenul
meu nu e polon — e român — român din Tran
silvania*...
Aprilie, 1907

Din România.
M. S a R e g e l e primind cu ocazia aniversarei
zilei Sale de naştere, călduroase felicitări din toate
•nghiurile ţării, a însărcinat pe dl ministru pre
şedinţe al consiliului să exprime cele mai vii
mulţumiri înaltului cler, d lor reprezentanţi ai na
ţiunei, autorităţilor civile şi militare, diferitelor a-
sociaţiuni şi comunităţi româneşti şi străine, co
merţului şt industriei şi tuturor persoanelor par
ticulare, cari prin adrese, prin telegrame, ca şi
tiscrieri la Palat, s'au grăbit să manifeste cele
mai bune simţiminte de iubire şi devotament
pentru Tron şi Dinastie.
D e l à A c a d e m i e . — In şedinţa de Sâmbătă
a Academiei române dl I. Kalinderu, preşedintele
savantului corp, a rostit o cuvântare pentru ani
versarea zilei naşterii Maj. Sale Regelui.
In cursul unei domnii atât de îndelungate M.
Sa Regele a veghiat şi lucrat cu minte isteaţă la
înălţarea ţării care a făcut fără îndoială progrese
însemnate. Am avut şi zile grele, dar au trecut
eu bine, mulţumită patriotismului nostru şi al iu
birii poporului pentru Rege.
De aceea putem privi cu încredere în viitor
cât timp va dăinui iubirea de cămin şi de dina
stie în popor, câtă vreme acesta se va simţi
ocrotit şi laminat de cei chemaţi, de cei cari
trăiesc in mijlocul Iui, xle toţi bunii români.
Academia română a primit adesea impulsiu-
nea bună delà înaltul ei Protector şi preşedinte
onorar. Membrii acestei instituţii se asociază din
toată inima la glasul ţării şi aduc M. Sale Re
gelui respectuoase omagii Împreună cu cele mai
vii urări ca Pronia să-1 dea încă mulţi ani de
vieaţă fericită şi bogată in fapte mari şi glo
rioase.
După această cuvântare a dlui Kalinderu, ascul
tată şi primită d e membri cu însufleţire, s'a tre
cut la lucrările la ordinea zilei.
Intrunirea d e l à clubul c o n s e r v a t o r din
Iaşi. Duminecă după ameazi, membrii clubului
conservator din Iaşi au ţinut o întrunire la care
dl Take Ionescu a rostit un discurs politic
Au asistat vre-o 400 de persoane.
Dupăce a mulţumit pentru onoarea de a fi
ales preşedinţie al clubului, dl Take Ionescu a
făcut apel la unirea membrilor clubului, spunând
că »nu este vremea acum de desbinări*. Vor
bind despre retragerea guvernului conservator,
fostul ministru de finanţe a spus că a fost im
pusă de răscoalele ţărăneşti, pe care fostul guvern
nu le-ar fi putut potoli.
Tot în privinţa răscoalelor, dl Take Ionescu a
spus că au fost >o adevărată invazie o barba
rilor, însă o invazie a barbarilor dinlăuntru, îna
intea cărora eşti mai désarmât decât în contra
celor din afară.
»In faţa unei astfel de zguduiri, aadăogat fos
tul ministru de finanţe, cine nu înţelege că res
tabilirea ordinei s'a făcut şi s'ar fi făcut şi exe
cuţia unor nevinovaţi. Vă mărturisesc că nu am
nici o mustrare de conştiinţă, că răsboiul nu se
face nici cu flori, nici cu cofeturi. Prin urmare,
în această privinţă, n'ar fi demn de noi să plân
gem represaliile cari s'au făcut. Asta e cinstit, şi
credeţi-mă, vremea politicei necinstite, a trecut !«
Dl Take Ionescu a vorbit apoi despre refor
mele economice şi sociale a căror realizare este
grabnică, şi a încheiat spunând că, în gravele e-
venimente prin cari am trecut, s'a văzut că au
rămas în picioare Dinastia şi armata. Pentru bi
nele şi progresul ţării, partidele politice trebue
să-şi facă datoria de a găsi, în realizarea refor
melor, un teren de conlucrare.
Discursul fostului ministru de finanţe a fost
foarte aplaudat.
Au mai vorbit apoi d-nii Al. Bădărău şi dr. P.
Zosin.
Seara s'a dat, la hotelul Traian, un banchet în
onoarea dlui Take lonascu.
•
Tribunalul d e V l a ş c a a confirmat ieri man
datul de arestare al dlui Vasile Kogălniceanu,
acuzat că, direct şi prin emisari, a instigat pe
ţărani la răscoală.
In a r m a unui d e n u n ţ primit la prefectura
judeţului Olt, cum că un ţăran din comuna Pă
roşi, acel judeţ, anume Ioan Stan Negrilă, ar fi
fost omorît după potolirea răscoalelor de fostul
primar al acelei comune Matei Radianu, procu
rorul Măldărescu, medicul primar al judeţului şi
medicul de plasă au procedat Ia desgroparea ca
davrului şi la facerea autopsiei.
Din ancheta făcută a rezultat vinovăţia fostului
primar Radianu, care a fost arestat.
•
V a p o r u l » P r i n c i p e s a Maria«. Dupăce a fost
reparat în mod sumar, în cricn delà insula Te-
nedos, unde se instalase un atelier provizor şi
a fost p u s în stare de plutire, astupându-se pro
vizor spărturile prin cari pătrundea apa, vaporul
a fost remorcat Ia Constantinopol. Acelo vasul
a fost Introdus într'unul din docurile celui mai
mare şantier de reparaţie
Actualmente se lucrează neîntrerupt la repara
ţiile necesare, car) vor fi gata cât mai curând,
astfel ca vaporul » Principesa Maria« să'şi poată
relua cursele.
In contra limbei româneşti.
— Raport telefonic din Camera ungari. —
Budapesta, 24 Aprilie
Discuţia asupra proiectului de lege nu
prezintă interes deosebit. Atâta doară, că a
vorbit Burdia Szilárd, iar Apponyi i-aspri-
ginit propunerea.
N a g y György însă, cavalerul cel mare a
interpelat pe Apponyi în chestia împreju
rării, că la catedrele de româneşte delà fa
cultatea de litere se propune în limba ro
mână. Cere, ca ministrul, să ia măsuri în
contra acestor abuzuri.
La articolul 22 iau cuvântul Vertan, Ma-
noilovici.
Hoffmann pretinde ca ministrul de culte
să fie obligat a face în fiecare an raport
despre cazurile disciplinare.
G o l d i ş sprigineşte propunerea lui Ma-
noîîovici, ca adecă în cazurile disciplinare
şi susţiitorul şcoalei să-şi aibă apărătorul.
Burdia propune ca în contra învăţăto
rului să pornească cercetare disciplinară nu
mai în cazul, dacă din vina proprie nu poate
dovedi succes corăspunzător în instruarea
limbei maghiare.
După pauză vorbeşte Apponyi alăturân-
du-se la propunerea lui Burdia şi spunând,
că el nu află motive de îngrijorare pentru
eventualele abuzuri din partea guvernelor
viitoare.
Presa germană despre şovinismul
maghiar.
»Münchner Neuste Nachrichten« de Duminecă
(14 Aprilie) are următorul articol :
» Cavalerism maghiar. Judecata statarială, care
s'a adus de curând împotriva nenorocitului de
putat al românilor, Vaida, în parlamentul ungu
resc, s'a remarcat, după cum scrie »Wiener Alig.
Ztg«, printr'o severitate şi tărie, care abia îşi gă
seşte tovarăşă chiar şi intr'o judecată statarială
rusească. Mai bucuros l-ar fi judecai pe V. la
moarte, unii dintre membrii foarte tineri ai par
tidului 48 ist, din cei_ mai neastâmpăraţi (iunge-
stiim), arătau chiar poftă să-şi linşeze colegul,
care ar fi săvârşit, după declaraţia solemnă a
min. de instr. contele Apponyi, un atentat faţă
de naţiunea maghiară, deoarece însă regulamen
tul de zi gl parlamentului nu cunoaşte osânda
Ia moarte şi deoarece deputatul V. a părăsit casa
ţării sub scut sigur, a rămas baltă justificarea, —
iar pedeapsa s'a mărginit la un dorgaioriu moral
al atentatorului. Acesta a fost atât de radical, cum
numai şi-1 poate închipui cineva. Deputatul V.
a trebuit să audă cuvinte, pe csri le primeşte
numai un ucigaş şi hoţ de rând. Dep. Holló a
susţinut că este un individ lipsit de orice simţ
moral ; Thaly declară, că un om cinstit nu mai
are dreptul să mai fie în legătură cu el, iar cu
vintele murdare, cari au fost aruncate asupra ca
pului acuzatului prin întreruperi, de ar fi tot
atâtea pietrii, ar fi fost deajuns să-1 omoare
pentru veci şi pururi pe el, fracţiunea sa poli
tică şi pe toţi aceia, cari nu sunt admiratori ne
condiţionaţi ai geniului maghiar. Fiecare cuge
tător nc-preocupat trebue să spună că V. n'a
putut să facă altceva, dupăce s'a lăsat condus de
un curent de fanatism (naţional să săvârşească o
faptă nedeamnă şi răutăcioasă, decât să declare ce
a declarat: să-şi ceară scuze, să-şi dea expresie
părerii de rău, să declare în public, că sentimen
tele sale nu conglăsuiesc cu acelea din poezia
citată. Dar nu, asta nu le-a fost deajuns. Simţă
mântul naţional maghiar nu se poate molcomi ;
cine-1 atacă, nu poate să mai aştepte iertare, ci
e părtaş de ură vecinică. Acest deputat V. nu va
mai avea de aci încolo zi liniştită în parlamentul
maghiar şi ar face bine, într'adevăr (!) să urmeze
sfatului dat de contele A.: să-şi depună man
datul. Cavalerismul maghiar e aşa, n'ai c e i face :
e domol, e liberal, e iertător dacă e vorba de
slăbiciuni mai mici, de caracter, de delapidări, de
escrocări, de hoţii şi de corupţie, în scrimb
groaznic de sever când e atacată onoarea naţio
nală. Polonyi va fi şi de aici înainte tratat cu
toată cinstea în parlamentul maghiar, lui Vaida :
4 vor arăta tot dispreţul. E judecat pentru veci
şi pururi«.
»Germania* de Duminecă (14 Aprile) dupăce
reasumează vorbirile dep. Melzer şi a ministrului
Apponyi urmează :
*!n privinţa aceasta sunt reprezentanţii naţio
nalităţilor şi susţinătorii şcoalelor confesionale
de a l t ă părere — şi nu fără motiv, căci poate
să-şi expună ministrul oricât de elocvent inten
ţiile sale bune, totuşi nu va putea stârpi de pe
lume faptul, că-proiectul are de gând să promo
veze maghiarismul pe spinarea naţionalităţilor şi
a şcoalelor confesionale. Din cauza aceasta e
foarte la locul său neîncrederea celor doi factori
faţă de planurile cârmuirii «.
*
»Deutsche Rundscham, organul aldeutschilor
din Austria, comentând şi reproducând în nr. 15
(14 Apr.) poezia cetită de di Vaida în parlament
adaogă :
»De altfel a caracterizat Bauemfeld în anul
1877 încă şi mai bine p e huni, pe urmaşii fiului
strigoaiei H u n . . Nu strica de Ioc dacă se înîim-
pină din când în când şovinismul înferbàntat al
maghiarilor c u câte un duş rece, puternic*.
Emigrare şi latifundia.
Sub titlul acesta »Budapesti Hirlap« de ieri
publică un articol, scris de un preot maghiar
catolic.
Un preot catolic, care a îndrăznit, să-şi ridice
cuvântul în contra latifundiilor, adecă să atragă
atenţiunea asupra împrejurării, că prin răscum
părarea latifundiilor din partea statului s'ar putea
pune capăt emigrărilor în America.
Ca să ajungă însă preotul la această concluzie,
se vede nevoit să accentuieze într'o lungă intro
ducere cât d e mult se împuţinează şi slăbeşte
naţiunea maghiară î n urma emigrărilor şi c ă nu
mai dragostea c e a mare de rasă îl f a c e , să ia
condeiul şi s ă s c r i e şirele a c e s t e a .
»...eine voieşte să ţină aici intre hotarele noa
stre p o p o r u l maghiar şi cine voieşte să oprească
c e l p u ţ i n î n p a r t e agitaţiunile socialdemocraţiei,
să c u g e t e la s a t i s f a c e r e a lipsei de pământ. Tre
b u e să-i d ă m p ă m â n t poporului, căci aşa cere
d r a g o s t e a de rasă, prevederea înţeleaptă şi c u m
pănirea referinţelor noastre urgitează acest lucru,
iar pericolul, c a r e şi-a a r u n c a t deja u m b r a , îi pre
t i n d e . Statul t r e b u e s ă t r a n ş e z e chestia, el tre
b u e cel p u ţ i n în p a r t e s ă îndeplinească după
d r e p t a t e şi chibzuinţă aceea, ce î n mâna duşma
n i l o r lui e s t e a r m ă de s e d u c e r e a poporului :
trebue să împartă pământ... S ă răscumpere m a i
întâiu statul o parte a latifundiilor bisericeşti. S ă
dea pentru e l e valori de stat, cari să aducă 4
procente, iar pământul să-l parceleze în condiţiile
cele mai favorabile pe seama poporului... Proprie
tăţile bisericeşti, î n t r u c â t corespund menirei l o r ,
şi aşa s e r v e s c în m a r e parte spre scopuri cul
turale. Şi n e - a m p u t e a î n c h i p u i s c o p mai n o b i l ,
d e c â t m â n t u i r e a m a g h i a r i m e i d e r a s ă ? Dar spre
a c e s t s c o p n o b i l î n a c e e a ş m ă s u r ă ar trebui să
c o n l u c r e z e şi proprietari mari mireni. A c e a s t ă
jertfă n'ar fi atât d e m a r e ca p e timpul liberării
i o b ă g i m e i , când n o b i l i m e a a f o s t simţitor atinsă.
E v o r b a a ş a d a r ă d e s p r e o a doua acţiune p e n t r u
d e s ă r c i n a r e a pământului, c a r e ar f a c e multe m i i
de familii maghiare s ă ajungă la pământ, ar pune
în parte capăt emigrării, iar pe d e alia parte ar
cuceri t e r e n u l agitaţiunilor socialiste şi ar c a l m a
î n c ă de t i m p u r i u spiritul r e v o l u ţ i o n a r , c a r e se
răspândeşte d e j a « .
» B i n e înţeles — se g r ă b e ş t e s ă î n c h e i e preotul
nostru — m u l t e c h e s t i i stau î n legătură cu acest
lucru... M o d e s t e l e mele şire nici n ' a u pretenţia de
a fi privite, decât ca manifestarea unei simple
inimi, care îşi iubeşte patria şi neamul«.
Foarte multe chestii stau în legătură cu s e c u
larizarea latifundiilor, e adevărat. Dar în cea mai
strânsă legătură cu ea stau interesele latifundiştilor.
Iar aceste interese nu vor fi abandonate nici
odată de dragul poporului maghiar sărac. Acesta
primeşte în schimbul suferinţelor sale Ungarie
ungurească din tălpi pană în creştet (dar numai
la suprafaţă: firme, etichete). Iar dacă nu voieşte
sa se desfăteze în priveliştea aceasta — atunci
voiajeze la America. Acolo sunt case cu 21 de
caturi.
Articolul preotului catolic nu va avea răsunet
în cercurile conducătoare. Căci interesul politicei
maghiare actuale şi trecute este tocmai susţi
nerea acestor latifundii. Iar poporul a fost şi este
orbit cu — rezultatele maghiarizării.
apărarea naţională.
Protestele bisericei.
In sinul corporaţiunilor noastre biseri
ceşti se urmează cu protestele împotriva,
proiectului contelui Apponyi.
Protestul s i n o d u l u i p r o t o p r e s b i -
teral d i n Oraviţa.
In faţa situaţiei grele, ce ni-se creiază prin pro
iectul şcolar ăl guvernulni, sinodul protopresb*
teral ort. rom. din Oraviţa, a protestat prin urmă
toarea Rezoluţie, prezintată prin naţionalistul Dr.
Mihai Qropşanu :
»Sinodul protopopesc al tractului Oraviţa
în şedinţa delà 11 Aprilie 1907 aduce ur
mătorul concluz:
»Sinodul protopopesc în vederea că mi
nistrul de culte prin proiectul său de lege*-
pentru întregirea salarilor învăţătoreşti delà
şcoalele confesionale şi pentru regularea re
ferinţelor de drept a acestor învăţători: —:
vatămă autonomia bisericei noastre şi tinde
la scoaterea limbei materne din şcoalele noa
stre româneşti; în deplina conoştiinţă şi
convingere, că acest proiect de lege va fi
păgubitor limbei noastre, la carea morţiş
ţinem, va ştirbi drepturile noastre bisericeşti
autonomice garantate prin lege fundamen
tală, — ridică energic protest şi roagă pro
topopul tractual, că acest protest să-1 sub-
ştearnă I. P. S. S. dlui episcop, căruia sino
dul totodată exprimă recunoştinţă şi mulţu
mire pentru bărbătească şi deamna apărare
a bisericei şi a şcoalei noastre naţionale,
rugându-1 ca pe temeiul legilor existente să
ducă şi mai departe lupta contra acestui
proiect, cerând deplina respectare a dreptului
limbei noastre în şcoală şi pentru ăst caz
depună chiar înaintea tronului, ca unui fac
tor constituţional, rugămintele noastre.*
Iar sinodul protopopesc gr. cat. al trac-
telor Oraviţa-rorn. şi Varadia, la care au
participat şi învăţătorii gr. cat. rom. după
o vorbire adânc simţită a protopopului Vic
tor Poraţiu, a primit unanim următorul pro
iect de rezoluţiune:
Clerul şi învăţătorimea gr. cat. din paro
hiile districtelor protopresbiteraîe Oraviţa
şi Varadia, în adunarea colectivă din 5/18
Aprilie 1907, îşi exprimă neclintita lor ali
pire şi încredere către Arhiereii români,
mulţumind în special II. S. Domnului Episcop
diecezan dr. Vasile Hossu pentru naşii, ce
i-a întreprins în scopul apărării caracterului
confesional al şcoalelor noastre şi rugându-1
ca şi în viitor să-şi validiteze toată autori
tatea, înlru apărarea şi susţinerea neştirbită
a drepturilor noastre bisericeşti-şcolare, ce
ne sunt garantate prin legi pozitive şi sanc
ţionate de bunul nostru Monarh.
Adunarea protestează cu tărie încontra
noului proiect de lege al guvernului, refe
ritor la regularea drepturilor şi datorinţelor
învăţătorilor delà şcoalele poporale confe
sionale şi comunale ; în sfârşit aderează întru
toate la Memorandul Episcopatului provin
ciei noastre metropolitane, edat, în cauza
acestui proiect, din şedinţa Arhiereilor no
ştri, ţinută Ia Blaj în 7 şi 8 Martie 1У07.
Coresp.
Protestul d i n Toracul-Mare.
Comitetul parohial gr. or. rom. din Toracul-
Mare în şedinţa din 8/21 Aprilie a. c. a adus ur
mătoarea hotărîre :
 Comitetul parohial ca reprezentanţa comunei bisericeşti protestează
sărbătoreşte în contra pro
iectului de lege, prezentat dietei de ministrul
Apponyi, privitor la şcoalele noastre confesio
nale, pentrucă acest proiect jigneşte autonomia
bisericii noastre ;
pentrucă acest proiect are de scop nimicirea
şcoalelor noastre, pe cari moşi-strămoşii noştri
le-au înfiinţat, le-au susţiinut cu truda ostenelelor
şi ni-lea lăsat, legându-ni-le la suflet ca şi pe
cea mai scumpă moştenire;
pentrucă acest proiect de dragul limbei ma
ghiare împedecă înaintarea şi luminarea poporu
lui român şi ţinteşte, ca noi să rămânem în în
tunecimea neştiinţei, ba tinde de-a dreptul să ne
răpească, ce avem mai drag pe lume: dulcea
noastră limbă românească.
Tot cu acest prilej ţinem de cuviinţă, ca şi pe
calea aceasta să mulţumim bunilor noştri Arhie
rei pentru ţinuta manifestată întru apărarea inte
reselor noastre bisericeşti-şcolare, asigurându-i
totodată de sprijinul ce poporul credincios este
pururea gata a da conducătorilor săi buni.
tn sfârşit comitetul par. roagă pe P. S. Sa D.
Episcop Ioan I. Papp să binevoiască a primi ho-
tărîrea aceasta cu părinteasca-î bunăvoinţă, care
hotărîre este a se înainta prin oficiul parohial
din loc. D. c. m. s. Pavel Cicală jude comunal
şi preş. comit, p a r , Iuliu Raşa înv. şi not. com.
par., Nicolae Onciu învăţător, Petru Bandu, Iova
Secoşanu, Pavel Drăgoiu, Todor Blaj, Stefan Ia-
cob, Pavei Filip, Petru Murgu, Pavel Iorga, Alexa
Secoşanu, Ion Sâmfa, Todor Frişcan, Lazar Ne
gru, lovan Albu, Iefta Cipu, Marin Tempea şi
Niţă Popescu preoţi.
P r o t e s t u l din Nereu.
In şedinţa extraordinară a sinodului parohial
gr.-or. român din Nereu, ţinută la 1/14 Apr. 1907,
membrul Pavel Fumor propune, iar sinodul cu
mare însufleţire şi cu totalitatea voturilor enunţă
următorul
Decis: »Sinodul parohial, ca cel mai compe
tent şi legal reprezentant al parohienilor din Ne
reu, solemn protestează contra proiectului de lege
referitor Ia raporturile de drept şi la salarizarea
învăţătorilor delà şcoalele poporale confesionale,
desaprobând şi veştejind în mod resolut inten-
ţiunea ministrului cuprinsă în acel proiect de
lege, prin care se confisca drepturile confesiunei
noastre, garantate de Maje stătea Sa prea bunul
nostru rege apostolic.
Sinodul exprimă cea mai profundă mulţămită
şi recunoştinţă iluştrilor noştri prelaţi, şi în spe
cial I. P. S. Sale domnului episcop diecesan Ioan
I. Papp, asigurându-1 de încrederea şi veneraţiunea
noastră sinceră şi neclintită. Ii roagă, ca luând
la inimă dorinţele noastre, să poată luptă până
la zădărnicirea acelui atentat, arătând prea bunu
lui nostru monarh primejdia în care vom fi de
venind acel proiect lege.
Noi, confesiunea, susţinem şcoala noastră şi
ne iubim mlădiţele noastre. Cerem deci a ne res
pecta dreptul de-a şî dispune conform legilor
existente, sanţionate şi neabrogate încă.
Acest decis cerem a se înainta prin prezidiul
sinodului I. P. S. Sale domnului episcop diecesan
Ioan I. Papp, spre a-1 înainta în caz de lipsă
la locurile competente. Silviu Bichicean, paroh,
preş. sinodului par. Petru Băran, înv., not. sino
dului parohial. Filip Mihaiu şi Stefan Stroia, băr
baţi de încredere.
Din străinătate.
Francia.
Liga antimilitară din Paris şi asociaţia ge
nerală a muncitorilor au lansat ieri provocări la
adresa armatei, ca aceasta să nu urmeze ordinul
superiorilor în cazul când va izbucnî greva ge
nerală, ca preludiu al revoluţiunei, ci eventual să
purceadă Ia mijloace aspre. Afişele cu astfel de
provocări au fost nimicite din partea poliţiei.
*
Germania.
B e b e l d e s p r e armată. Bebel, conducătoru
socialiştilor din Germania, într'o vorbire ţinută
Ia o adunare electorală, s'a exprimat astfel de
spre chestia militară, în numele socialiştilor:
— Dacă va fi nevoie să apărăm ţara, atunci,
de sine înţeles, şi noi o vom apăra Noi mi
suntem duşmanii armatei, noi voim numai s'o
democratizăm. Nu suntem nici duşmanii patrie
şi patria e deopotrivă a socialiştilor, ca şi a con
ser
vativilor şi ca a liberalilor naţionali. Noi
voim să ridicăm nivoul ţărei cât numai se
poate.
M i n i s t r u l d e răsboiu, Einem, în vorbirea sa
de ieri din camera pretinde, ca soldatul german
să fie provăzut cu cea mai bună puşcă, care
există. Rtichstag-ul i-a şi votat mijloacele nece
sare spre acest scop. Iată preparativele pentru
dezarmare ! *
întrevederea delà Cartagena şi
Gaeta.
Părere g e r m a n ă . In cercurile diplomatice din
Berlin se afirmă, că întrevederile delà Cartagena
şi Gaeta n'au produs nici o schimbare în situaţia
politică internaţională. Ştirea despre construirea
flotei spaniole pe bani englezi nu corăspunde
adevărului. Se poate că unele vapoare spaniole
să se construiască (în fabrici engleze, banii statu
lui însă nu se pot ' folosi spre asemenea scopuri,
fără aprobarea camerei. Dar peste tot nu se poate
prevedea, că în contra cui s'ar îndrepta protecţia
engleză a Spaniei ? Spania stă în raporturi bune
cu Francia, de asemenea cu Italia, iar Germania
nu urmăreşte nici un interes pe Mediteranee.
Nici chiar vapoare n'are acolo.
Se afirmă, că şi cercurile politice din Viena
judeca tot atât de obiectiv şi de liniştit întreve
derile delà Cartagena şi Gaeta.
*
Alianţa anglo-spaniolă.
„ N e u e Fr. P r e s s e " scrie: De ani de zile se
caută chip şi fel de-a construi din nou flota pier
dută în răsboiul cu Statele-Unite pentru Cuba.
Finanţele s'au însănătoşat, cel puţin budgetele
dau excedente, cel din urmă 150 milioane de
pesete. Deci Spania nu duce lipsă de bani. Pen
tru facerea flotei trebuie 600 milioane adunate
prin împrumut intern.
Dar arsenalele şi industria ţărei nu sunt în
stare să construiască flota.
Nu vor s'o facă în arsenale străine, ci să vină
anteprenori englezi, să aducă muncitori speciali
şi să lucreze în arsenalele spaniole. Yarrow şi
Armstrong s'au arătat gata a dura flota în arse
nalul delà Ferrol, care e cel mai mare din cele
trei ce are Spania (mai sunt Cartagena şi Cadix),
apoi e şi mai aproape de Anglia. A făcut oferte
şi o casă germană din Kiel.
Guvernul englez se opune însă. Se crede că
la Cartagena regele Angliei a dat învoire.
Nu e nici o duşmănie împotriva Germaniei.
Dimpotrivă, simpatiile pentru această ţeară şi
pentru împăratul ei sunt foarte mari. Dar opor
tunismul politic o face pe Spania să meargă cu
Anglia, care e mai aproape şi văd că Portugalia
aliată cu Anglia şi-a păstrat coloniile, pe când
Spania le-a pierdut.
Spania merge cu Anglia de frică, o frică înte
meiată pe pricini istorice. Politica ar fi : prietini
cu Anglia, dar niciodată duşmani cu Germania.
*
Conferinţa d e pace.
C h e s t i a D a r d a n e l e l o r . Din Constantinopol
se telegrafiază, că e cu totul nebazată informa-
ţiunea, că Rusia va pune pe tapet chestia Dar
danelelor în conferinţa delà Haga. Se ştie
că programul acestei conferenfe e deja stabilit
şi pe tapet nu poate fi pus nimic, ce nu s'a pri
mit în program.
*
Rusia.
G o l o v i n , preşedintele Dumei, a fost primit
ieri foarte afabil din partea ţarului, care a luat
la cunoştinţă raportul despre desbaterile de până
acuma ale Dumei. Ţarul a dat expresie speranţei
sale, că Duma va desvolta activitate rodnică în
înţelegere cu guvernul.
*
In L o d z doi tineri au aruncat o bombă sub
o trăsură de poştă, care a fost zdrobită în bu
căţi. Atunci treizeci de tineri înarmaţi, cari stă
teau ascunşi, s'au repezit şi au pus mâna pe
cele 4600 ruble, cari fuseseră în trăsură. Dintre
soldaţii, cari însoţi au trăsura, unul a fost ucis,
iar trei răniţi grav. Ferestrele caselor din apro
piere toate au fost sparte.
*
D i z o l v a r e a D u m e i . Abia şi-a început activi
tatea a doua Dumă şi se' accentuează deja tot
mai mult dizolvarea ei. Conflictul între guvern şi
între majoritatea ei este tot mai pronunţat.
Poziţia Iui Stolypin se agravează tot mai mult.
Ţarul însă nu-1 va dispensa pe actualul prim-mi-
nistru de postul său, pentrucă nu voieşte să ce
deze presiunei de jos.
Conform unei telegrame de ieri dizolvarea
Dumei este inevitabilă. Deputaţii monarhişti îşi
vor da demisia şi acesta va fi semnul dizolvăret
Dumei.
A u t o n o m i a P o l o n i e i . In şedinţa de ieri a
Dumei 46 deputaţi au înaintat un proiect de
lege pentru autonomia Poloniei. Dupăce preşe
dintele a anunţat acest proiect, deputatul Puriş-
keviciu a strigat : Este imposibil ! Ar trebui să
învieze Maria Terezia şi Caterina a H-a. Ruşinea
Dumei, dacă se va ocupa cu astfel de chestii.
*
Spania.
N o u l c o r t e z (cameră) se va compune din
252 reacţionari, 65 liberali, 90 republicani şi ca-
talanişti şi din 20 carlişti. In felul acesta opozi
ţia va avea înfăţişare antidinastică, lucru, care
atinge neplăcut curtea.
*
Grecia.
In c o n t r a b a n d e l o r greceşti. Guvernul en
glez şi italian ar fi dat cabinetului din Atena po
veţe amicale de a face tot posibilul pentru a îm
piedica bandele greceşti să fie susţinute în in
teriorul ţărei şi ca ele să fie urmărite şi pe
depsite.
NOUTÄTI.
A R A D , 24 Aprilie n. 1907.
— f S i m e o n Damian, preşedintele
casinei şi a camerii advocaţiale şi membru
în Eforia şcoalelor din Braşov, fruntaş sti
mat în largi cercuri româneşti, a încetat
azi din vieaţă subit, în urma unui anevrism
de inimă. Ştirea aceasta tristă i-s'a comu
nicat fratelui seu Vasile Damian tocmai pe
când vorbea azi în Dietă. Se înţelege, palid
şi trist, a plecat nemângăiat.
Celor îndureraţi trimitem sincere condoenţe.
— împăratul G e r m a n i e i nu v a m e r g e î n
Bélly. In zilele trecute Bőrsencourier anunţase,
că împăratul Wilhelm în anul acesta, cu ocazia
vânătoarelor în Bélly va fi oaspele arhiducelui
Frideric. Această ştire nu e exactă deoarece ar
hiducele Frideric nu va petrece în vara aceasta
în Bélly, fiindcă îşi edifică acolo un castel nou
de vânătoare, care nu va fi gata până la toamnă.
Astfel e imposibil ca arhiducele să primească în
anul acesta oaspeţi.
— P e r e c h e a regală e n g l e z ă î n Sicilla. Se
telegrafează din Neapole că ieri dimineaţa pere
chea regală engleză a călătorit la Palermo cu
yachtul regal »Victoria and Albert«. Yachtul e
însoţit de încrucişătoarele Suffolk şi Lancaster.
— Luăm act. Cu privire la cele cuprinse în co
respondenţa din Cluj publicată în Nr.-ul 81 al
ziarului nostru, dl Căciulă, contabil al băncii -»Eco-
nomul« ne-a telegrafiat că pe timpul de juriscon
sult şi director dl dr. Frâncu a încassat taxe
minimale.
Nu s'a afirmat contrarul nici în ziarul nostru.
— P e s t e r Lloyd, ca să se achite pe deplin,
exploatează în primul său de azi becisnicele sale
informaţii de ieri, primite delà Viena. înşiră câte
verzi-uscate despre »Liga culturala«, se încurcă
criticând guvernul din România şi arătând cau
zele răscoalei ţărăneşti, desaprobă, bineînţeles,
antisemitismul din România şi condamnă ţinuta
deputaţilor noştri, încheind, că ei samănă vânt
şi astfel trebuie să culeagă furtună. Oare cui să
potriveşte zicala aceasta? Nouă, ori lor?
— Regretabil. Ni-se scrie din Sebeşul-săs. :
In şedinţa de ieri a reprezentanţei orăşeneşti dr.
Ioan Elekes, cel care la alegerea de dep. dietal
a fost dus din oraş şi nu s'a prezentat Ia ale
gere, a făcut propunere, ca senatorul Vas. Aldea
să fie tras în cercetare disciplinară din motiv, că
în birou dă oamenilor noştri sfaturi pentru pro
păşirea şi înaintarea lor şi că împreună cu alţi
români de bine a conlucrat la înfiinţarea » Tovă
răşiei agricole« şi societatea pentru asigurarea
vitelor. E delict, dacă un funcţionar comunal
lucră, fie chiar şi în birou, la propăşirea econo
mică a poporului român?
Trist, dar adevărat.
Sebeşulsăsesc, 21 Aprilie.
Unul din cei de faţă.
— Prelegeri p o p o r a l e în c o m u n a Hal-
rnagel. Ni-se scrie : Despărţământul Brad al
Asociaţiunii pentru cultura şi literatura poporului
român, împreună cu agentura din Halmagiu şi-a
ţinut şedinţa de primăvară Duminecă la 8 Apr-
lie n. c. în comuna sus amintită.
Nainte de orele 12 a. m. a sosit delà Brad
vrednicul profesor gimnazial dr. Ioan Radu în
calitate de reprezentant, care la ora 1 p . m. înso
ţit da protopopul tractului Cornel Lazar, dr. T.
Pap advocat, învăţătorii Mihail Vidu şi Enea A.
Joldea, mai mulţi halmageni între cari erau şi
străini au percurs calea spre locul designat.
Ajunşi în comună am tras la biserică unde aş
tepta tot poporul din Ioc şi comunele din jur în
frunte cu preoţii şi învăţătorii întimpinaţi din
partea mulţimii cu ovaţiuni : »Să trăiască«!
Bineventează preotul ioan Nicula, răspund :
Dnii Cornel Lazar, protopop şi dr. Ioan Radu.
Intrând în biserică reprezentantul Asociaţiunei
explică poporului însemnătatea acestor adunări,
dând apoi cuvântul dlui p r o t o p o p . r
Dsa vorbeşte
despre activitatea şi patimile lui Isus Hristos.
Modul de predare, înfrumseţarea cuvintelor a stâr
nit în popor o atenţiune încordată, care după
finire a fost aclamat frenetic.
Se ceteşte povestea foarte instructivă a lui
>Macaveiu« cel mai vestit om în comună, care
mai târziu se dă beuturii şi devine cel mai ne
fericit.
Fazele prin care a trecut acest om împreuuă
cu familia lui reproduse cu »schipticonul« au
produs mare efect asupra poporului.
Urcă apoi tribuna simpaticul nostru bărbat
dr. Teodor Pap, advocat în Hălmagiu, care
vorbeşte despre procese, arătând poporului
greşelile ce obvin în multe cazuri, atunci când
din neştiinţă intentează proces asupra dreptului
de posesiune.
Nici că se potrivea o prelegere mai acomo
dată ca ^i aceasta, de oarece poporul din părţile
acestea e foarte rău aranjat în dreptul său de
posesor.
Prin astfel de prelegeri, banii ee de multeori
i-a dat, la persoane cari în realitate nu au ajutat
nimic cauzei, pe viitor vor rămânea în punga să
teanului şi numai atunci îi va cheltui când va
vedea, că e necesitate şi câştigui va fi pe par
tea lui.
Astfel de procedură din partea dlui dr. Teo
dor Pap, îi poate servi numai spre laudă.
Finindu-se programa, protopopul mulţumeşte
reprezentantului, sfătuind şi poporul ca cele au
zite să le păstreze cu scumpătate, căci numai
spre binele şi fericirea lui vor fi în viitor.
In fine mulţumeşte preotul local tuturor
oaspeţilor şi îndeamnă poporul ca să se departe
fiecare la ale sale în linişte.
Oaspeţii au făcut vizite la inteliginţa din loc,
unde au fost bine primiţi.
Proximele şedinţe se vor ţine în* Pleşcuţa şi
Iosaş.
Să ne vedem sănătoşi ! Halmageanul.
— Indieni în p a r l a m e n t u l ungar. Camera
ungurească a fost vizitată ieri de oaspeţi ecso-
tici. Pe galeria de dame au apărut şapte indieni :
patru bărbaţi şi trei dame. Conducătorul socie-
tăţei era F. M. Kanga, advocat din Bombay. Era
încă între ei dr. Settina cu familia, şi neguţătorii
Sur. Dalai şi Khambala. Acesta din urmă şi da
mele erau în port naţional indian. Societatea, a
cărei membrii vorbesc cu toţii fluent englezeşte
şi franţuzeşte sunt în călătorie de plăcere prin
Europa. La Budapesta au venit delà Viena şi vor
petrece aici câteva zile încă.
— O a l e g e r e d e notar. In 12 Aprilie a. c.
era să se facă alegere pentru nostul prim de no
tar în fruntaşa comună Poiana (comitatul Sibiiu).
Intre concurenţi era şi un fiu al comunei, pe care
însă prim-pretorul nu l'a candidat, deoarece nu
împlinise etatea prescrisă de lege. Ii mai lipsia 3
zile. Bravii poienari au rugat pe prim-preior să
le candideze şi pe fiul lor, ceea-ce neîntâmplân-
du-se, comitetul a declarat, că nu se lasă în ale
gere. S'a defipt alt termin pentru alegere pe 19
1. c. Ţinuta deamnă a comitetului a hotărît can-
didarea fostului al 2-lea notar, Q. Bărbat la po
stul prim şi a fiului comunei, N. Oprean la po
stul al 2-lea, ambii oameni vrednici. In modul
acesta cu mare însufleţire s'a făcut alegerea. —
Spre laudă serveşte aceasta intel.genţei şi popo
rului de acolo, spre onoare serveşte reuniunei
meseriaşilor, al cărei cumpănit preşedinte a ho
tărît ţinuta membrilor meseriaşi din comitet. Au
rămas mulţămiţi şi prim-pretorul şi poporul din
Poiană. Iată ce face solidaritatea ! TU.
— Moartea unui r o m a n c i e r . O telegramă
din Paris anunţă că vestitul romancier şi membru
ai academiei André Theuriet a murit în etate de
şeptezeci-şi-patru de ani. După ce-a terminat
dreptul s'a făcut funcţionar de finanţe. Vieaţa de
funcţionar însă nu i-a plăcut şi a început să
scrie. Renumele literar şi l'a stabilit cu poeziile
şi novelele apărute în »Revue des deux Mondes«.
De atunci a scris într'una mulţime de romane şi
novele, cari au fost traduse în toate limbile poe
tice. Cele mai multe scrieri ale lui Theuriet sunt
istorii gingaşe, sentimentale ale căror subiect
le-a scos din vieaţa satelor franceze. A scris şi
studii literare şi de beleartă, a încercat şi cu
dramă dar cu puţin succes.
— Un indian m i l i o n a r l ă s â n d m o ş t e n i t o r i
î n R o m â n i a . Nu ştim cari sunt fericiţii, ce
vor moşteni pe un milionar din Bombay, ori
ginar din România, a cărui moarte se anunţă
acum de acoio.
E vorba de o avere fabuloasă şi care aparţi
nuse soţilor Tasia şi Elnikia Nicol.
Poliţia capitalei a primit, prin filiera ministe
rului de externe, o adresă a poliţiei din Calenta
şi prin care administratorul general al Bengalu
lui arată, că Elnikia Vicol a plecat sărac acum
mulţi ani din România, părâsindu-şi rudele. El
s'a îmbogăţit în India, murind fără testament şi
şi fără a lăsa rude apropiate cunoscute. Autori
tăţile indiane cer autorităţilor româneşti ca să facă
cercetări pentru descoperirea urmaşilor miliona
rului din România.
— A d u n a r e a s t u d e n ţ i l o r unguri din Buda
p e s t a , care n'a succes în săptămâna trecută şi
s'a amânat pe ieri, a suferit mare fiasco. De faţă
n'au fost cu mult mai mulţi decât în săptămâna
trecută. Ziarele din capitală abia iau notă despre
ea între noutăţi. Sărac naţionalism !
— Manifestaţia d e l à 1 Maiu. Comitetul so-
cial-democraţilor din Arad a lansat următorul
apel :
» Fraţilor! Tovarăşi! Muncitori! Partidul nostru
social-democrat din Arad, va avea o mare sărbă
toare în ziua de 1 Maiu 1907 Mercuri înainte
de Paşti.
La serbarea asta vă rugăm şî pe D-voastră să
luaţi parte în număr cât se poate de mare. Cu
atât mai vârtos să luaţi parte, căci o astfel de
serbare încă nu s'a făcut pană acum la noi, şi
această sărbătoare, este sărbătoarea lucrătorilor
din întreagă lumea.
Vom face o mare manifestare pe străzile ora
şului Arad. La serbarea noastră vor luă parte
mii şi mii de oameni.
Propramul serbării: 1. Dimineaţa la jumătate ia
7 : Imnul muncitorilor, cântat de muzica delà fa
brica de vagoane 2. După ameazi la 2 ore adu
nare poporaiă pe piaţa Szabadság-tér. Se vor ţi
nea vorbiri în limba română şi maghiară. 3. După
adunare, manifestare pe străzile oraşului. Cu stimă
frăţească: Partidul social democrat.
— Catastrofa v a p o r u l u i »Berlin«. Din Lon
dra se telegrafează că oficiul marin ieri a decis
în chestia vaporului »Berlin«. In urma decisului,
vaporul la plecarea din pori era în stare bună şi
provăzut cu mijloace de salvare. Innisipirea va
porului a fost rătăcirea nefericitului călăuz de pe
vapor, care ne luând în considerare puterea cu
rentului şi timpul nefavorabil, a voit să conducă
vaporul în canal. Din cauza viforului, lucrările
de salvare au fost imposibile, încât mateloţii nici
apropia nu se puteau de vapor. S'au încercat
toate posibilităţile de salvare. Conducerea vapo
rului n'a corăspuns pretenţiilor în timpul cata
strofei.
— C o n c e r t Ia Blaj. Suntem informaţi, că la
19 Maiu tinerimea universitară din Cluj va aranja
un concert Ia Blaj în favorul gimnaziului delà
Brad. Au promis deja concursul dşoarele Virginia
Gall şi Oeta Hodoş, precum şi dl N. Brătianu.
— Rătăcirea lui Osiris. Milionarul francez
Osiris, nu de mult mort, care a testat institutului
Pasteur din Paris aproape patruzeci milioane, a
testat şi oraşului său natal Bordeaux două mi
lioane franci, cu scop de a cumpăra un vapor
ca asii pentru cei fără adăpost. S'a gândit poate,
că dacă lasă dorinţa de edificiu, au să se chel
tuiască banii cu locul, clădirea, anteprenorui,
până când un vapor folosit se poate cumpăra
foarte iefun, şi cea mai mare parte a sumei poate
să aducă percente. Osiris a lăsat dorinţa, vaporui
să staţioneze pe rîul Gironde în Bordeaux. De
oarece însă lângă Bordeaux curge rîul Garonne
şi la depărtare de 20 chilometri se împreună cu
Dordogne şi numai d'acî încolo poarta numele
Gironde, testamentul a fost atacat de rudele în
depărtate ale lui Osiris şi judecătorii francezi
chemaţi a decide dacă lucrul de căpetenie este
numirea, ori faptul, scopul lui Osiris de a înfiinţa
asii pentru cei fără adăpost.
— î n t â m p i n a r e . Ni-se cere să publicăm ur
mătoarele :
In preţuitul ziar »Tribuna« Nr. 63 sub rubrica
» Corespondenţă din Munţii Apuseni« pseudonis-
mul »Negreanul« se năpusteşte asupra mea cu
invective, care eu niciodată nu le-am meritat.
Nu insist a enumera meritele mele, am servit
timp de 28 ani ca notar tractual şi 7 ani ca preot
capelan. Notific: sunt membru ordinar la toate
aşezămintele noastre culturale, — după putinţă
la masa studenţilor din Brad am contribuit cu 20
cor., iar pentru gimnaziul din Brad 200 coroane,
mi-ar plăcea să ştiu oare, »Negreanul« care nu
mai din Neagra nu e, cât a contribuit pentru sco
puri culturale ? Nicolae Candrea.
— Tren aruncat î n aier. Din Cernăuţi se
telegrafiază că pe linia Iaşi-Pascani a deraiat un
tren de povoară care transporta patruzeci şi două
vagoane petrol brut. Locomotiva a explodat şi
întreg trenul s'a aprins. Oribila explozie s'a au
zit până la mare distanţă. Cincisprezece vagoane
au fost foarte ruinate, celelalte sau sfărmat total.
Conductorul şi alţi cinci muncitori au murit,
trei au fost grav răniţi. Cadavrele sunt mutilate
grozav. Cauza catastrofei a fost prea puţina forţă
a construcţiei părţii de jos.
— N e c r o l o a g e . Subscrişii cu inima frântă
de durere aducem la cunoştinţa tuturor rudenii
lor, prietenilor şi cunoscuţilor trecerea din vieaţă
 la cele veşnice a iubitului nostru soţ, tată, socru, bunic şi cumnat Moise
Pantoş, înv. emer. gr. or.
român, întâmplată la 7 ore dimineaţa, după
lungi şi grele suferinţe în anul 69-lea al etăţii şi
45-lea al căsătoriei. Rămăşiţele pământeşti ale
.scumpului defunct sevor aşeza spre veşnica odihnă
la 11/24 Aprilie a. c. la 10 ore în cimiterul gr.
or. rom. din loc. Pilul-mare, la 9/22 Aprilie 1907.
Fie-i ţărâna uşoară şi memoria binecuvântată !
Terezia Pantoş născ. Ciobriş soţie, Vincenţiu,
Ioan, Ersilia, Mihaiu şi Romulus, fii şi fiice, Eu
genia Pantoş născ. Popovici, Sidonia Pantoş născ.
Dorea, Ioan Fofiu, Marioara Pantoş născ. Siladi,
luliana Pantoş născ. Rutar, nurori şi ginere, O.
Oobriş, văd. Ana Tildan născ. Ciobriş, Ioan Nica
cumnaţi şi cumnată, Aurelia, Octavian, Hortenzia
Miron, Traian, Emil, Cornelia, Augustin, Adrian,
Angella, Coriolan, Angella, Aurelia, Emil, Romu
lus şi Florica, nepoţi şi nepoate.
— Facem cunoscut tuturor rudeniilor, amicilor
şi cunoscuţilor, că preaiubita noastră soţie şi
mamă Elena Medean n. Tipeiu, după un morb
greu şi îndelungat, şi-a dat nobilul său suflet în
manile creatorului astăzi la orele 1 şi jum. d. a.
în etate de 45 ani şi în anul al 21-lea al fericitei
sale căsătorii. Rămăşiţele pământeşti ale scum
pei defuncte se vor înmormânta Joi, în 12/25
Aprilie a. c. la 3 ore d. a. în cimiterul gr. or. din
loc. *Dormi în pace suflet blând, că plăcut era
Domnului sufletul tău, pentru aceasta s'a grăbit
4-1 scoate din mijlocul răutăţii !« Inţ. Sol. 4, 14.
Sebeşul-săsesc, 10/23 Aprilie 1907. Sergiu Me
dean, protopresbiter, ca soţ, Hortensia, Ènea, Io
nel, Sabin, Lucia, Coriolan, Roma, Virgil şi Ser-
giu, ca fii şi fiice.
— Ni-se trimit următoarele : Sofia Cloambeş născ.
Popescu în etate de 45 ani şi 25 ani a fericitei
«ale căsătorii după lungi suferinţe şi-a dat no
bilul său suflet în manile creatorului la 19 Aprilie
st. n. 1907. Rămăşiţele pământeşti ale scumpei
defuncte s'au aşezat spre odihna vecinică în 21
Aprilie n. 1907 după ritul bisericei gr.-ort. rom.
în cimiterul din comuna Şuşanoveţ (Sziklás). Şu-
şanoveţ la 22 Aprilie st. n. 1907. Fie-i ţarina
uşoară şi memoria binecuvântată şi în veci ne
uitată.
— C o l a b o r a t o r u l lui C o n a n D o y l e . Zilele
Irecute a murit în Londra un tiner gazetar talen
tat Robinson Fletcher. Contimporanii săi, în buna
credinţă că gazetăria n'a îmbogăţit încă penime-
mea, au pornit listă de subscriere în interesul
văduvei şi-a orfanilor.
Spre cea mai mare surprindere însă le-a venit
ia cunoştinţă că prietenul lor n'a murit fără a-
vere şi că s'a îngrijit foarte bine de văduvă şi
orfani. Adevărat că nu atât Robinson, cât Conan
Doyle este autorul cu noroc al întâmplărilor
Sherlock Holmes. In zilele de agitaţie a întâm
plărilor Sherlock Holmes editorii sileau mereu pe
Conan Doyle pentru volume iot mai multe. Şi el
vărsa volumele, până când putea. In sfârşit nu
mai putea, creerul i-s'a obosit. In sport căuta
să-şi recâştige forţele pierdute.
Juca Golf pe alunei. într'o Duminecă Fletcher
s'a dus la joc însoţit de Conan. Pe drum se
plânse gazetarului.
— Dacă u u mi-ai lua în nume de rău.... în
cercă Robinson.
— Spune numai — îl încuraja Conan Doyle.
Robinson îi predă acum planul romanului său
şi Iui Conan Doyle îi plăcu astfel, încât numai
decât se puse pe scris. Astfel s'a născut roma
nul său intitulat » Canele din Baskerviile«. De
astădată ca autor nu mai juca rol Conan Doyle
singur ci lângă numele lui figura şi al lui Ro
binson Fletcher. Romanul a avut succes enorm
şi până acum a ajuns o sută ediţii. Venitul căr
ţilor Conan Doyle l'a impartit cu colaboratorul
său, ba acuma după moartea lui a asigurat tan
tiemele în favorul văduvei şi-a orfanilor.
— Mulţămită publică. In numele comitetu
lui »Reuniunei române de cântări din Sassebeş*
exprimăm şi pe această cale, cea mai sinceră
mulţămită şi recunoştinţă institutului de credit şi
economii »Sebesana« pentru ajutorul de 100 cor.
votat, precum în alţi ani, aşa şi în anul acesta,
în favorul Reuniunei noastre. Sebeşul-săsesc la
22 Aprilie 1907. Pentru comitet : Ioan Pavel pre
zident. George Albu secretar.
— Invitare. Despărţământul protopopesc Bu
teni al »Reuniunei învăţătorilor români delà şcoa
lele conf. gr. ort. din protopopiatele arădane
I—VII« cu concursul corului din Buteni aranjază
Joi; în 26 Aprilie (9 Maiu) 1907 în sala mare de
la hotelul » Coroana* din Buteni concert împreu
nat cu teatru şi dans.
— Pentru o întreagă uniformă de haine bărbăteşti
(3 metri) pănură de lână fl. 6.50—7.50 şi 8.50. Poftiţi şi
cereţi mustră. Excluziva măgăzină a fabricei de pănuri
L e i c h n e r és F l e i s c h e r în Arad, Szabadság-tér 17.
— Nu ştie ce e spre binele lui, cel-ce spre îngriji
re* mustăţilor foloseşte tot felul de unsori. Ceea-ce dă
coloare frumoasă mustaţelor, ce le întăreşte şi le îndeasă
este numai vestita unsoare de mustăţi de Hajdúság (Haj
dúsági bajuszpedrő,) inventată de Orosz Nagy-Ferencz,
farmacist în Debreczen. — 3 şcatule 2 cor. 50 fii., trimise
rauco cu rambursa.
— Mijlocul cel mai b u n d e î n f r u m s e ţ a r e
din l u m e ! — C r e m a d e faţă R e g i n a ,
care pentru însuşirea neîntrecută de frumseţare la expozi
ţia din 1900 îh Paris a fost premiată. Crema Regina, cu
răţă faţa în timpul cel mai scurt faţă de orice catifelată.
Un borcan 1 cor. 40 fii. Pudra Regina de cea mai bună
dintre pudrele de pan'acum cunoscute. Se vând în coloare
albă, roza şi cremă. O şcatulă 1 cor. 40 iii. Săpunul crema
Regina, e săpunul cel mai bun de toaletă pentru înfrumse-
ţar a feţei. O bucată 70 fii. De vândut in laboratorul Che
mical al lui Temesváry József, apotecar Szeged, Petőfi
Sugár-ut şi la Török József, apotecar, BudapéSt, Király-
utcza.
— Antidol este medicamentul cel mai bun
contra durerii de cap, migrenă, trocnă. Pentru
efectul admirabil a fost premiat la expoziţia
de higiena din Paris, Londra, Berlin şt Bruxela
cu medalia de argint. Medicamentul nu trebuie
beut, ci pe palmă pus şi sorbit. O sticlă de
Antidol costă 1-20 cor. Se capătă în toate far
maciile şi în laboratorul chemic a lui Vilmos B.
Debreczen.
Ultime informaţiuni.
— Serviciul nostru telefonic. —
Arad, 24 Aprilie 1907.
Ï5;і,іѵ
І:»д,г,
ііînBihor.
Delà Oradea-mare primim următoarele:
In c o m u n a Berechiu administraţia
s'a purtat cât se poate de scandalos
şi de mişeleşte cu primarul local
Petru Ponta, care luase parte la adu
narea din Beiuş.
Solgăbirăul Markos, însoţit de jan
darmi, a intrat în şcoală, unde învă
ţătorul George Cosma ţinea lecţii cu
copiii. Solgăbirăul a început să în
trebe pe câte un c o p i l :
— Mă ştii tu hora lui îancu? Copiii
răspundeau, că nu o ştiu, Ia ceeace
şovinistul slujbaş, le răspundea, că
mint.
Primarul auzind că solgăbirăul e în
scoală, s'a dus si el acolo. Dar abia
a întrat pe uşe şi solgăbirăul a î n
ceput să-1 înjure î n modul cel mai
infam, iar jandarmilor le-a dat ordin,
să-1 arunce afară. Primarul a fost
maltratat în chipul cel mai n e o m e n o s .
Se trezeşte pe urmă, că e suspen
dat. Şi întrebând, că din ce cauză ?
— e străpuns cu suliţa din partea
jandarmilor.
Administraţia voieşte să provoace
scandal, ca să poată proclama sta
rea de asediu în întreg comitatul.
Cu deosebire şi-a îndreptat atenţiu
nea împotriva comunei Berechiu din
cercul Ugrei, care Ia alegerile de de
putat s'a purtat româneşte.
Klintok şi soţii d e a s e m e n e a agită,
ca să se pună piedeci acţiunii de pro
testare, pornite din partea românilor,
Ştirea mobilizării armatei s e su
sţine.
Aviz inteligenţei bihorene.
Amănunte despre cazul din Bere
chiu prin postă.
Adminiştaţie romanizată. Zakariás
János a prezentat azi ministrului de interne
o petiţie lungă contra comitelui suprem
din Făgăraş Pausnern, acuzându-1 că a ro
manizat întreagă administraţia comitatului.
Petiţia e semnată de 200 alegători, între
cari şi câţiva români.
Patrioţii bănăţeni, cari petrec în capi
tală au hotărît înfiinţarea unei lige în con
tra mişcărilor pangermane. Azi au lansat
un manifest, în care convoacă adunarea de
constituire pe Duminecă, 28 1. c.
Patriarhul Brancovici, care a sosit
ieri în capitală a intervenit la guvern, ca
să fie respinsă hotărîrea congresului sâr
besc. Se spune că ar fi cerut coadjutor pe
lângă sine. Astăseiră a plecat la Viena.
Proiectul despre iudicatura curialä
e deja gata. Săptămâna viitoare va fi pre-
zintat camerei, deodată cu proiectul pentru
ameliorarea salarelor funcţionarilor delà căile
ferate.
Felurime.
Isprava unul riporter. Nu demult regina
regentă a Ţărilor de jos vizită bucătăria popu
lară din Amsterdam. Dama de onoare conduse
pe regentă prin toate caraerile şi pe urmă la bu
cătărie. Regina-regentă gustă bucatele şi Ie găsî
escelente. Ochii bătrânei bucătărese începură sä
strălucească de bucurie.
— Şi unde păstraţi proviziunile ? întrebă ÎM
fine suverana.
— Acî, Majestate ! răspunse bătrâna deschizând
un dulap mare.
In momentul acela câteşi trei femeile scoasere
un ţipet de spaimă. In dulap se afla ascuns un
om Se înţelege, că imediat se acuză bucătăreasa,
că cu toate bătrâneţeîe ei, mai aleargă după amor ;
dar bucătăreasa declară indignată, că nu mai vă
zuse nici-odată pe acel om. In cele din urmă
străinul ieşi din dulap şi atunci se constată, că
el era riporterül unui mare ziar din Amsterdam,
şi se ascunse în dulap, ca să poată face un re-
portagiu exact despre vizita reginei-regente în
bucătăria populară.
Economie.
Lapte crud a s e p t i c .
Până acum de curând, clinicianii şi bacteoro-
logii admiteau că molipsirea tuberculozei se făcea
mai cu seamă prin praful încărcat cu microbi cari
pătrundeau în plămâni prin respiraţie. Era de a s e
menea constatat că, în unele cazuri, otrava se
poate introduce în organism, fie prin intestine,
fie prin piele, fie prin mucoase. Dar nimeni n'ar
fi cutezat să susţină că tuberculoza pulmonară
să poată avea o origine intestinală.
Lucrările mai noui ale profesorului Calmette fac
să se creadă, că împotriva părerei generale, tu
berculoza plămânilor ar fi o urmare, aproape îit
toate cazurile, a unei infecţiuni săvârşită pe căile
digestive, şi procesul tuberculos ar începe prin
vasele capilare ale plămânului, şi de acolo se î î-
tinde la alveole şi la bronşii.
In faţa unor concluzii aşa de grave, se înţelege
uşor cât de însemnată este chestiunea primejdiei
laptelui şi a produselor sale, când e luat delà
vaci tuberculoase.
Spre a înlătura aceste primejdii, precum şi ace
lea cari rezultă din molipsirea laptelui din încăr
carea cu praf necurat din aer, s'a născut proce-
cedeul sterilizârei, în urma căruia laptele este fiert
la mai mult de 100 de grade, şi procedeul pas-
teriusaţiei, la care nu se întrebuinţează decât a
temperatură de 75 de grade, dar urmată de o ră
cire bruscă.
Aceste procedeuri n'au dat însă toate rezulta
tele, bune aşteptate, căci este drept că suprimă
elementele patogene (producătoare de boale) dar
distrug în acelaşi timp fermenţii solubili ai lap
telui, cari sunt neapărat trebuincioşi pentru est
laptele să fie mistuit.
De altfel, din punctul de vedere special al tu
berculozei, primejdia nu este înlăturată cu laptele
sterilizat şi pasteurizat.
" I n adevăr, din experienţele făcute de cu rînd de
d-nii Calmette şi Breton, rezultă că bacilli ucişi
prin căldură dau aceleaşi reacţiuni ca şi tuber-
culina, şi că înghiţirea produselor tuberculoase,
chiar sterilizate prin căldură, este foarte primej
dioasă pentru inşii tuberculoşi şi poate că nu
este nevătămătoare nici pentru cei sănătoşi.
Idealul ar fi deci să nu se întrebuinţeze, mai
cu seamă pentru hrănirea copiilor şi a bolnavilor,
decât lapte perfect curat, adecă luat delà vaci,
cari nu au nici cel mai mic stigmat tuberculos,
— lapte care poate fi mâncat crud, astfel încât
să fie cu uşurinţă mistuit, având toţi fermenţii
nedistruşi.
- întrebuinţarea laptelui crud aseptic a dat rezul
tatele cele mai bune, şi s'a răspândit cu iuţeală
in Germania şi în Italia, iar acuma începe să se
răspândească şi în Franţa.
Cea mai mare greutate este a obţinea un ase
menea lapte, cu toate garanţiile indispensabile şi
mai ales de a forma un personal ştiind să aplice
cu conştiinţă regu'ele asepsiei şi anti-sepsiei.
Ca un exemplu demn de a fi imitat, se ci
tează încercarea făcută pe această cale de fraţii
Delanghe, farmacişti în Roubaix (Franţa) cari au
întemeiat o fermă în care laptele dat de nişte
vaci absolut sănătoase, este obţinut şi pus în
vase, prin procedeuri strict aseptice.
Această fermă-iăptărie e aşezată în mijlocul
unor păşuni foarte frumoase.
Cea dintâi prevedere este privitoare la alegerea
vacilor, cari sunt toate tuberculinizate şi ţinute
la încercare, în observaţie, o lună de zile.
Această probă elimină cam vr'o 65 Ia sută din
vitele cumpărate în condiţiunile obicinuite. Vacile
sunt de rasă flamandă, de sânge bun.
Hrănirea vacilor se face 'cu cea mai mare în
grijire: vacile sunt date Ia păşune câte patru pe
bectar şi o porţie de grăunţe. Ele sunt întreţi
nute într'o perfectă stare de curăţenie şi sunt
spălate în fiecare zi cu apă cu sodă. Nu se cere
delà fiecare vacă decât cam 15 litri de lapte
p e zi.
Grajdul este văruit curat, şi spoit des ; pe jos
s e spală cu laurenol. Pe jos şi ieslele sunt ci
mentate; uşile au un fel de reţea de sirmă cari
apără pe vaci de muşte. In fund sunt aşezate
mai multe curse de prins muştele.
Mulgerea se face cu toate precauţiile aseptice :
ugerul este spălat cu săpun şi cu apă caldă, şi
e şters apoi cu şervete antiseptice; mulgerea se
lace de femei, îmbrăcate în bluze curate, ca şi
infirmierele, în mâni mănuşi sterilizate.
Pentru fiecare vacă este un vas special : nu se
amestecă diferitele feluri de lapte, spre a păstra
fiecăruia aciditatea lui fixă, care e de neapărată
trebuinţă pentru ca laptele să se păstreze.
Laptele delà fiecare vacă, strâns de o parte,
este pus într'o răcitoare, şi trimis la laboratoriu,
in oraş este vorba acuma ca laptele să fie pre
dat curat clientului.
Aceleaşi precauţii antiseptice se iau la umplerea
sticlelor; laptele este trecut dintr'un vas într'al-
tuî printr'un sistem de sifoane şi de pompe as
pirante, — fiind astfel la adăpost de orice atin
gere suspectă.
Toate instrumentele cari vin în contact cu
laptele sunt sterilizate.
Laptele obţinut cu aceste garanţii se poate
transporta şi păstra, fără să se altereze în vre-un
fel, timp de 8 zile cel puţin, chiar în timpul
celor mai mari călduri.

BIBLIOGRAFIE.
Carte didactică aprobată. Ministrul cul
telor şi* al instrucţiei a aprobat cu rezolu-
ţîunea sa delà 28 Martie a. c. nr. 28.419
următoarele scrieri de ale dlui Iuliu Vuia.
1. Curs practic de limba maghiară pentru
clasele 1, 2 şi 3 ale şcoalei primare, care
cuprinde: exerciţii de cetire, intuiţiune şi
gramatică, precum şi elemente de aritme
tică şi geografie şi
2. Curs practic de limba maghiară pen
tru clasele 4, 5 şi 6 ale şcoalei primare,
care cuprinde: exerciţii de cetire, intuiţiune
şi gramatică, precum şi elemente din arit
metică, geografie, istorie şi constituţie.
Redactor responsabil Ioan N. Iova.
Editor-proprietar George Nichin.
TRIBUNA
Anul XI. Arad, SAMBATA, 1 iunie/24 Aprilie 1907 Nr. 112.

Incolfit!...
I C) S'a dus cu plutele şi nimbul lui Kos-
îsuth Ferencz. L-a încolţit tinichigiul Lip
sa Náczi, croitorul Kócza Péter şi Varga
István. Şi anume cu prilejul primirii lor ca
delegaţi ai micilor industriaşi din Budapesta.
După cum am arătat ieri, o delegaţie de
industriaşi a solicitat la guvern sprijinul
été maustrii. Obişnuit să fie întruna tă-
iiiiâiat, şi de cei naivi cari o fac de bu-
rocredinţă, şi de perverşii cari. îşi bat joc
de el, flatându-1 pentru a-i stoarce vre-o
concesiune ori favor, Kossuth Ferencz a
mas surprins, ş'apoi indignat în faţa cu
vintelor sincere ale meseriaşilor.
Primul orator s'a plâns că guvernul nu
face nimic pentru micii industriaşi, ci nu
mai a promis, a promis într'una oamenilor
săraci, dar nu a făcut nimic. Se îngrijeşte
numai de marii indrustriaşi, fabricanţi şi
particulari bogaţi, cari ţin împreună şi-şi
îngraşă burta. Poporul muncitor e silit să
emigreze în America... Aristocraţia jefue
pe muncitori... Conţii îşi umplu numai bu
zunarele lor..
In felul acesta s'a început conversaţia.
Cam cu grosul. » Graţiosul domn« (mini
stru) I-a şi întrerupt aci pe orator, zicân-
du-i: » Minţi. « A vrut, pe semne, să dove
dească şi Kossuth cât e de — demo
crat.
Dar şi-a găsit oamenii. Un alt me
seriaş, Kócza, i-a strigat curajos : >Ba
spune adevărul, vorbitorul nostru, domnule
minstru«.
Nici n'a mai fost d'aci încolo conversa
ţie între delegaţie şi ministru, ci o ceartă
ca la uşa cortului, încât puţin a lipsit ca
» părţile « să nu pomenească, reciproc, de
mamă. Kossuth nici n'a putut suporta până
în capăt expresiunile de sinceritate ale me
seriaşilor, ci a plecat furios din sala de pri
mire a dietei, unde s'au petrecut lucrurile.
Era cu atât mai jenat, cu cât nu era sin
gur, ci fiu de »guvernator« fiind, se pre-
zintase delegaţiei însoţit de contele Som-
sich, deputaţii Szatmári Moritz, Olay, Ke-
ssits etc.
întâmplarea face mare senzaţie. Până şi
la Viena se râde de păţania lui Kossuth.
Mai ales că batjocura vine din partea unor
partizani, iar nu a socialiştilor ori naţiona
liştilor...
Din partea aderenţilor — înşelaţi!
Trebuia sa se dea odată pe faţă escro
cheria ce s'a făcut cu numele Kossuth.
Deodată cu aducerea în ţară a osămin-
telor bătrânului Kossuth, s'a adus şi fiiul
»sfantului bătrân«. Şi l-au cocoţat îndată
şef, deşi toţi erau convinşi că purtătorul
acesta de mare nume, nu trece cu nimic,
nici în inteligenţă, nici în moravuri, peste
nivelul unui simplu muritor. L-au purtat
însă, ca nişte şarlatani dé bâlciu, în lungul
şi latul ţării, prostind poporul fanatizat de
nimbul » bătrânului «.
Iute şi-a dat însă în petec » Frânezi kucsé-
ber-ul«, cum i-au zis în batjocură, şi Bartha
Miklós nici n'a întârziat să-i facă silueta,
arătându-1 în toată goliciunea: mărginit la
cap şi fără măsură la pofte. A râs ţara în
treagă de fiiul mărunt al marelui decedat...
Ceeace nu l-a împedecat pe Frânezi să
ajungă în diferite societăţi de speculă că
rora numele Kossuth le trebuia ca reclamă...
Şi el, inconştientul, datu-şi-a până şi mu
tra ca reclamă (vignetă pe sticle de rum)
şi iscălitura tuturor speculanţilor credulităţii
marelui public.
I-s'a speculat numele mai ales în alegeri,
de toţi panglicarii politici.
Ajunse astfel — ministru.
Şi-a bătut Viena joc de el şi datu-i-a
prilej cu îmbelşugare a se face de râs, a
se toci şi blama.
Ca ministru în parlament vorbeşte după
cum îi suflă Szterényi (ovreiul). Ca orator
Ia prilejuri festive e simplu flaşnetar: veş
nic despre mărirea tatălui său vorbeşte.
Iar primind Miercuri delegaţia meseriaşilor,
s'a dovedit că e complet hârşit, că nici
 înaintea celor mai modeşti meseriaşi n'are
mai multă trecere decât portierul delà pa
latul ministerial.
Iată ce a devenit — idolul.
Soarte fatală pentru toţi nevrednicii a-
junşi sus fără muncă, fără talent, ci numai
în urma seducerii massei poporului.
Un an doi să mai steà ministru, ş'o să
păţească mai rău ca Tisza bătrânul.»
Scrisoare din Bucureşti.
De l o a n Slavici.
11 Maiu 1907.
Iubiţilor mei prietini, Am sosit în sfârşit, acasă
şi iar mă simt străin în mijlocul oamenilor, iar
mă sfiesc a spune ceeace simt şi gândesc, su
fletul limpezit în atmosfera curată a Elveţiei iar
mi-s'a turburat şi, uitându-mă aici împrejurul meu,
mi-e par'că stau la îndoială, dacă cele desfăşu
rate acolo sub ochii mei sunt lucruri în aievea
petrecute ori numai vedenii ale sufletului meu
obosit aici de greaua muncă a vieţuirii.
Plouase la Fribourg trei zile dearândul, dar în
dimineaţa plecării noastre s'a luminat, ceaţa s'a
ridicat de pe munţii acoperiţi pe mari întinderi d e zăpadă şi ochiuî străbătea
departe peste ma
rea grădină de frumsete, văi şi dealuri acoperite
de proaspăta verdeaţă a primăverii. Intre Berna
şi Zürich iar am dat insă in ploaie şi de aici
înainte ploaia a venit mereu cu noi până spre
Porţile de fer, de unde se vedea acum, noaptea
când am sosit, spre răsărit seninul înstelat.
Ziua se desvălia încetul cu încetul din noapte
când am trecut pela Turnu-Severin prin apele
Dunării răvărsate şi am început să urcăm spre
înălţimea delà Palota. Cu cât mai mult ne apro
piam pe drumul şerpuit de culme, cu atât mai
largă ni-se deschidea prin amurgul crepetului ve
derea spre Dunăre şi cu atât mai bine se des-
luşiau în zarea din ce în ce mai albă a revărsa
tului de zori văile rămase în urmă şi pâlcurile
de păduri, în care priveghietorile cântau tot mai
înteţit şi mai pe întrecute.
Din culme, în sfârşit, se desfăşoară o priveli
şte par'că din altă lume.
Departe în largul văii, la poalele dealurilor
acoperite aci de crânguri şi colo de păduri dese,
printre care se întind poiene şi luminişuri, trece
Dunărea ca un lat brâu de argint, şi în lumina
oare-cum tainică şi sfiicioasă a răsăririi soarelui
toate până în Balcanii depărtaţi se arată ca
 prin vis.
Frumoasă e clipa aceasta pretutindeni, nicăiri
însă ea nu e atât de fermecătoare ca aici, Ia
poalele despre Dunăre ale Carpaţilor, unde se
ninul cerului e mai limpede decât apele Ronului
Ia ieşirea lor din iacul de Geneva şi lumina se
revarsă cu îmbelşugare peste toate. Stând cu
ochii îndreptaţi spre cerul acesta, inima ţi-se în
veseleşte, valurile vieţii se alină şi mintea ţi-se
limpezeşte, încât o neistovită sete de vieaţă te
cuprinde; spre pământ să nu-ţi întorci însă pri
virea, căd sub cel mai frumos cer se petrece
aici cea mai urîtă vieaţă şi în lumina plină a zilei
vederea se 'ntunecă.
La marginea unei păduri dese şi acoperite de
un frunziş bogat ca nicăiri în lungul nostru
drum pasc câteva vite. stârpituri de vaci şi boi
piperniciţi, sub paza câtorva oameni zdrenţoşi şi
istoviţi de foame şi de muncă fără de rost, un fel
de iazme vieţuitoare.
Ceva mai la vale se iveşte la stânga un sat
risipit pe coaste, bătături pline de bălării şi de
gunoiu, prin care stau improvizate nişte case,
în care elveţianul nici porcii nu şi-i-ar ţinea, iar
mai la o margine se află ceeace pe aici se ia
drept biserică, o alcătuire părăginită din turnul
căreia clopotele răsună din când în când în
pustiu.
La o gară aşteptă mai mulţi oameni sosirea
trenului şi între dânşii se află şi un popă soios,
nespălat şi nepeptănat, păstor sufletesc al poporului, fiinţă în această lume
»civilizata* fără
de rost, de care numai proştii mai au nevoie şi
pe care toţi, chiar şi hamalii, o împing când la
dreapta, când la stânga.
Trecând aşa peste câmpii arse de soare lăsate
în părăginire de către oameni, sosim pe la a-
mează-zi la Bucureşti, unde, precum în atâte
rânduri am zis, răsare soarele pentru întreg nea
mul românesc.
Aici se schimbă lucrurile, căci între Dunăre,
Prut şi Carpaţi nu e rânduială ca în Alpi, ci
disciplină şi oamenii nu stau unii lângă, ci unii
peste alţii.
»Ori slugă plecată, ori dat în lături !« — se
zice în coloanele >>Epoce'u (15 Maiu.)
Cei ajunşi sus dispun şi pornesc, iar cei ră
maşi mai jos se supun şi executa prin alţii,
cari stau şi mai jos decât ei. După treapta, la
care s'a învrednicit a se ridica, îşi ia fiecare par
 tea din beneficii, dau dar cu toţii năvală şi se
îndesuie, ca să ajungă sus, ori cel puţin să în
tre în sâmbria vreunuia dintre cei ce fac împăr
tăşirea, şi vieaţa se petrece într'o goană sălba
tică şi în care om se mânâncă cu om şi birui
tor iese — nu cel mai muncitor, nici cel mai
destoinic de a face binele, nici cel ce mai mult îşi
iubeşte semenii, ci cel mai îndrăzneţ şi mai stă
ruitor, cel mai neruşinat când e vorba să mintă,
să amăgească ori să se tătărească, cel ce cu mai
multă dibăcie ştie să ridice'n slava cerului pe
cei ce-i stau într'ajutor şi să grăiască da rău pe
cei ce i-se pun în cale. Sunt, nu-i vorbă, şi sus,
şi mai jos şi oameni, cari vor binele şi vor să-1
facă, dar aceştia se sbuciumă în săc şi ori s e
pleacă, închid ochii şi tolerează toate mişeliile,
ori sunt luaţi drept nebuni, descreeraţi, visători
fantastici ori cel puţin drept fiinţă neajutorate şi
lipsite de bunul simţ practic care au să fie puse
sub epitropie. — Alungat e din societate cel ce
nu urlă cu lupii, — vorba lui Lascar Catargiu.
Aşa e aceasta azi aici, sub cel mai limpede
ceriu, şi nu sunt semne, ca mâne să fie altfel,
căci tinerimea şi în şcoală, şi în practica zilnică,
spre asemenea vieţuire e îndrumată de conducă
tori culturali, pentru care civilizaţiune şi cuitură
e acelaş lucru, care consistă în desvoitarea spi
ritului utilitar, în sporirea trebuinţelor materiale şi
în creşterea dibăciei de a Ie satisface.
Pentrucă să hotărască poziţiunea ce ţi-se cu
vine, nu cercetează nimeni, ce eşti tu însuţi prin
tine, ce ştii şi ce poţi, ce gândeşti şi ce simţi,
ce lucrezi, cum îţi faci datoria faţă cu familia ta
şi în ce anume cauţi mulţumirea vieţii tale, ci
cum te îmbraci şi ce mănânci, şi ce fel e casa,
în care stai, cum ţi-ai mobilat-o, câte slugi ai şi
cum le plăteşti pe aceste, ,cum ieşi la plimbare cum îţi faci şi cum primeşti
vizitele, unde-ţipe-
treci vara şi cum te distrezi în timpul iernii.
Dacă eşti ori nu tu însuţi mulţumit cu tint,
dacă te simţi ori nu fericit, — aceste sunt lu
cruri banale : e fiecare cum ştie să pară.
La Bucureşti dar, unde trăiesc cei de sus şi
slugile lor, sunt palate mari şi bogat mobilate,
sunt strade pavate cu lemn ori cu asfalt pen
trucă birjile cu roate de cauciuc, trăsurile mânate
de vizitii scoşi din cutie ori automobilele zgo
motoase să nu zguduie trupurile delicate ale ce
lor tolăniţi în ele şi se îndesuie pe »trotuare» o
lume elegantă, boieri şi cocoane, cari se îmbraci
 după cel mai nou jurnal din Paris în mătăsuri,
în dantele şi în catifele şi s'ar simţi foarte ne
norociţi dacă n'ar putea să cheltuiască într'o sin
gură seară ceeace un întreg sat agoniseşte mun-
cind din greu într'o săptămână cel puţin. Puţin
mai rămâne dar şi pentru aceşti muncitori, şi si
nu te pună păcateie să mergi şi pe la marginea
oraşului, căci acolo e tot ca în drumul delà Por
ţile de fer până la Bucureşti, mizerie neagră sub
ceriu senin.
Sunt acum vre o treizeci de ani, când Emine-
iscu îşi scria satirele, vorbiam cu şi atunci Ы-
trânul Rietz, un sas, care petrecuse vieaţa la
Bucureşti, om înţelept şi cu mare trecere la
ai săi.
» Aici, — îmi zicea el, — sunt două popoare,
cari se duşmănesc între ele, »die Valachen« şi
»die Rumänen«. Unii sunt oameni buni, cu minte
şi muncitori, dar ceialalţi sunt »ein Gesindel«,
— buni, cum a zis Eminescu, pentru temniţă şi
pentru casa de nebuni.
Sporindu-se prin propagarea culturii trebuinţele,
valahii s'au mai romanizat si ei şi duşmănia
s'a înăsprit.
Mă ştiţi, c'am fost totdeauna, ca voi, monar
hist, convins, deşî aş fi avut cuvinte să nu fiu.
Acum, ajuns în pragul bătrâneţelor, aş fi, dupâ
trei săptămâni petrecute în Elveţia, ispitit să mi
fac cel mai îndârjit republican, dacă nu mi-aşdâ
seamă că în Salzburg, în Tirol şi în Austria de
sus, sub stăpânirea împărătească, e tot ca în
Elveţia, iar în Franţa şi în America, unde e re
publica, e tot ca la noi sub stăpânirea regelui
Carol I.
Nu formele, ci pornirile oamenilor hotărest
mersul vieţii şi ori şi care ar fi forma de or-
ganizaţiunea socială, în mijlocul unei lumi râu
pornite e vrednică de plâns soartea celor ce do
resc binele şi vor să şi-1 facă.
Tocmai monarhist convins fiind dar, durere
adâncă mă cuprinde când mă gândesc, că isto
riograful va scrie :
»Zadarnice au rămas însă silinţele celor bine
porniţi, şi după patruzeci de ani de domnie glorioasâ Regele Carol 1, căruia
Eminescu îi zicea
>cel Ingaduitor«, a fost nevoit să armezs fron
turile Bucureştilor, ca să apere capitala sa con
tra celor ce le zidiseră, şi să descarce tunurile,
eroism dureros şi ne mai pomenit în istorie; în
massele nearmate ale muncitorilor oropsiţi, pe
care legitima şi prea îndelungata nemulţumire îi
scosese din minţi*.
>lară vinovaţi, — zice unul dintre consilierii
tronului, — suntem noi toţi*.
Toţi afară de cei din cea mai de jos treaptă,
asupra căreia toţi calcă şi căreia i-se şi zice
>lalpa ţării « în deosebire de «talpa iadului«.
Îmi răsună încă în urechi chiotele şi uralele
şi fanfara şi cântecele patriotice şi bubuiturile
tunurilor descărcate Ia Fribourg, văd veselia, în
sufleţirea, focurile bengale şi rachetele risipite
prin văzduhul curat şi mă cutremur privindu-le
aceste alăturea cu serbarea naţională ce s'a des
făşurat aici ieri, Ia 10 Maiu.
Un prohod cu paradă militară a fost această
serbare făcută de oameni obosiţi de greaua
muncă a vieţii, cuprinşi de viuă îngrijorare şi cu
sufletele turburate de mânie încă nepotolită.
0 popor nefericit, care nu mai eşti în stare
să te înveseleşti în zi de sărbătoare pentrucă
te-ai lăpădat de obiceiurile tale cele bune şi te-ai
depărtat de legea, din care bunii şi străbunii tăi
au luat şi virtutea de a se mulţumi cu puţin, şi
mângâiere la timpuri grele, şi tăria de a răbda
Îndelung.
Am zis adese ori, că pentru întregul neam ro
mânesc soarele aici la Bucureşti răsare; n'am
fost insă pătruns de adevărul acesta nici odată
ca acum, când mă întorc din ţara adevăratei lu
mini şi simt, cum de aici toate se 'ntunecă. Voi,
cari tot mai păstraţi o parte din moştenirea su
fletească rămasa delà străbuni, ştiţi din suferinţele
propriei voastre vieţi, că ceea ce Vă mai mângăe
în greaua luptă, pe care o purtaţi, şi vă dă tăria
de a rabdă şi de a răsbî înainte simt tăria cre
dinţei şi iubirea dintre voi: iubiţi-vă şi fraţii de
aici, spuneţi-le-o aceasta şi stăruiţi cu tot din
adinsul, ca ei să se oprească din calea, în care
au fost porniţi într'un ceas rău, şi să se în
toarcă iar spre obârşia, din care am ieşit cu
toţii.
Acum, când spaima, îngrijirea şi părerile de
rău au mai muiat inimile, glasul vostru nu va ră
suna, poate, în pustiu.
Pământ vor să le dea celor până acum orop
siţi şi şcoli şi administraţiune părintească şi ju
decători drepţi. Toate acestea sunt bune, dar nu
pre)uiesc nimic, ba pot să fie chiar primejdioase
dacă nu li-se va fi dat mai nainte credinţa, care
curăţă sufletele şi fără de care ştiinţa şi bogăţia
sunt mijloace pentru săvârşirea faptelor rele, iară
jandarmii, judecătorii şi tunurile nu pot să ducă
decât Ia mai îndârjită răsvrătire.
Ceeace nouă românilor de pretutindeni şi mai
ales celor de aici ne trebue înainte de toate şi
mai presus de toate e o preoţime adevărată, care
ştie să stăpânească sufletele şi să le îndrumeze
spre iubire, preoţime adevărată condusă de ar
hierei adevăraţi, iară nu de slugi plecate ale unor
miniştri, cari se schimbă de azi pe mâne şi ade
seori nici în Dumnezeu nu mai cred, nici de rân
duielile sfinte nu mai ţin seamă.
Dumnezeu şi-a revărsat cu belşug toate bună
tăţile asupra pământului, pe care trăim, iară noi,
răsfăţaţi, ne-am îngâmfat, ne-am lăpădat de dân
sul şi am ajuns să fim deopotrivă cu sălbăticii.
«Sălbatici, — se zice în coloanele unei gazete
din Lausana, — nu sunt cei ce s'au răsvrătit, ci
cei ce i-au împins spre răsvrătire şi vor acum să
restabilească ordinea prin mijloace ne mai între
buinţate în vieaţa popoarelor civilizate.«
N e a certat Dumnezeu cu toată asprimea şi ne
ceartă, dar numai ca bun părinte, ca să ne ve
nim în fire şi să ne întoarcem iar la el.
Aceasta o vor înţelege toţi cei încă buni, cari
nu sunt puţini, şi-o va înţelege mai presus Re
gele Carol I., care prin rânduirea lui Dumnezeu
a fost ridicat în scaun şi şi-a ales devisa »Nihil
sine Deo«.
Stăruiţi dar şi strigaţi şi voi în gura mare, ca
toţi să vă audă şi toţi să se pătrundă de gândul,
că numai prin biserică poate să fie îndrumat po
porul românesc spre vieţuirea paşnică şi fericită
şi că adevărata mărire lise va cuveni numai ce
lor ce vor fi răuşit să ridice biserica română din
starea de ticăloşie, la care au adus o cei ce se
tem de purtarea ei.

3inIvoma.
Note de Pompiliu Robescu.
Anul acesta Pastile ortodoxe au căzut târziu,
in ajunul lui sfântu George. In Roma era vară,
soare cald, cer senin ; toaletele deschise ale fe
meilor aveau un aier de flori fragede, uşoare şi
vaporoase ; pălăriile de paie ale bărbaţilor luceau
noui şi albe în lumina vie ; arborii înverziţi pătau
trotuarele cu umbra lor. Viaţă nouă, reînnăscută
In natură prin venirea primăverei se comunică
oamenilor cari inconştient păşesc mai voioşi, cu
capul ridicat, pe când obrajii se culorează roz de
influxul puternic al sângelui ce pulsează mai vi
guros şi par'că un fior viu de forţe animă pe
toţi, par'că pe toţi îi vezi mai încrezuţi, mai ca
pabili de muncă : reînnoirea vieţei din natură co-
municându-Ie şi lor aceea sguduire de vigoare,
fâcândui să privească dîrji înainte, apţi de a în
tră In lupta vieţei cu puteri crescute. Şi în toată
această desfăşurare de vigoare, în toată această
lume de corpuri oţelite de noua sevă m'a prins
un amar indescriptibil : m'am văzut singur în o-
raşul acesta mare, departe de ţară, departe de ai
mei. îmi lipsea ceva ; marea sărbătoare, Pastile,
nu o simţia oraşul acesta, ea era numai în mine
şi prin lipsa de împărtăşire vedeam şi mai mult
greul strai nătăţei. Oh, palatele acestea toate, par'că
erau zidite pe sufletul meu şi mă apăsau cu toată
massa lor de şase etaje ! Unde sunt căsuţele mici
şi curate din oraşele noastre ? Unde sunt hainele
de sărbătoare ale copiilor şi mahalagiilor? unde
sunt prăvăliile cu obloanele lor închise ?
— La Legaţie au roşit ouă ; îmi spuse sculp-
'torul român Giorgo şi vorbele lui îmi strânseră inima
intr'o senzaţie dureroasă. Am plecat capul în
greuiat de gânduri triste, şi când l-am ridicat
am trimes românilor şi României cel mai simţit
»Hristos a înviat « ce l-am pronunţat vre-odată.
— Mâne este ziua mea, urmă Giorgio cam în
gândurat, vrei să mergem la biserică?
Apoi după o pauză şi dupăce a privit fix îna
inte cu sprâncenele încruntate:
— Par'că este un făcut ! La nici una din săr
bătorile noastre n'am avut parale. Nu ştiu ce au
ceia din Craiova de nu-mi trimit bursa.
De multă vreme îşi aştepta Giorgio trimiterea
bursei, şi ori de câteori ne întâlneam îmi punea
fel de fel de întrebări asupra acestei întârzieri,
când pierzându-se în supoziţii, când legănându-se
în dulci speranţe că «mâine va sosi mandatul«.
Ultimul termen şi-1 fixase el ziua de Paşti şi-şi
făcea o consolaţie, gândindu-se că »cei din Cra
iova« îi vor face această plăcută surpriză, dar şi
ziua aceasta trecu luând cu sine încă una din
speranţele artistului.
Am fost la biserică împreună, Ia capela rusă
din Prati. Pela"12 ziua ne întorceam amândoi tă
cuţi prin ploaia de raze ale soarelui cald, în
prada gândurilor triste ce mi-îe da mie străină
tatea, lui bursa. La Piazza Venezia ne-am oprit :
drumurile noastre se despărţeau. Şi cum ne spu
neam Ia revedere, mâinile noastre rămaseră mai
 mult unite, par'că ne-ar fi fost teamă să ne des
părţim aşa curând şi să ne cufundăm fiecare izo-
iat, între străinii ce ne înconjoară.
— Ştii ce? zise Giorgio după un timp; eu am
acasă şase ouă roşii şi nişte cozonac. Vrei să le
ciocnim împreună?
Am plecat amândoi. Corso se întinde drept ca
o linie delà Piazza Venezia şi Piazza dei Popolo.
Strâmtă, pavată cu pietri cubice mărunte şi ne
tede, strada principală a Romei este strânsă între
două rânduri de palate cu cinci şi şase etaje,
cari o fac să pară şi mai strâmtă. Faţadele pala
telor înegrite de vremuri par şi mai întunecate
în partea unde este umbră, pe când în partea de
vis-à-vis, soarele pune un punct de veselie pe
zidurile vechi, pe infinitatea de ferestre cu per-
sianele lor închise văpsite cu verde, ce par'că
dorm în lumina vie şi în greutatea aierului delà
aineazi. In mijlocul stradei lămpile electrice sus
pendate, cu globurile lor de sticlă pudrate de
praf, se înşiră ca mărgele enorme cenuşii, ce în
depărtarea perspectivei se văd din ce în ce mai
mici, pânăce se confundă intr'o linie obscură ce
pare că este legată de crucea obeliscului care, de
cealaltă parte, taie ca o dungă roză râzătoarea a-
pariţie blondă a pieţei del Popolo.
Ca să dăm o mai mare însemnătate sărbătoarei
noastre, în drum, am cumpărat dinir'o »pizziche-
rie« — un fel de băcănie — şuncă, salam şi
gorgonzola şi ne-am urmat încet calea pe Corso
acesta, aşa de populat înspre seară, aproape pu
stiu acum şi când am ajuns la poarta casei în
care Giorgio îşi are atelierul, el sperând că poate
în lipsa lui o fi sosit mandatul, întrebă pe por
tar, care cu capul pe masă îşi făcea siesta :
— Che mi raconta di nuovo, signor Fortu-
nato ?
Dar vai, nici de data asta nu venise nimic!
Am traversat prima curte curată şi liniştită, pa
vată cu pietre mari albe, în care soarele bătea
viu producând o lumină orbitoare şi am trecut
în a doua curte pe sub o poartă d'asupra căreia este scris cu litere albe pe o
tablă ruginită ce se
pierde sub frunzele verzi ale unei edere : Acade
mia Raffaello Sanzio.
Din a doua curte plină de verdeaţă vie a ar
borilor de Italia, cu frunze mari, de un verde bo
gat şi lucitor, te urci în atelierul lui Giorgio pe
o scară strâmtă şi incomodă, luminată de o fe-
feastră pe al cărui geam un pictor ce ocupa un
 atelier de alături, a desemnat două lebede, îno
tând pe un colţ de lac; dar vremea şi umezeala
a stricat pictura, colorile s'au mâncat de timp şi
de ploi, aşa că lebedele par nişte umbre, gâtul
uneia lipseşte pe jumătate, ciocul alteia s'a şters,
apa se ghiceşte numai după câteva resturi de
penelate, rămânând clar numai o frunză de nufăr
ce se pleacă graţios în jos.
Şi când am întrat în atelier, Giorgio îşi dădu
pe ceafă pălăria lui cenuşie »a la Italiana«, răsuflă
supărat şi cu sprâncenele încruntate se uită pre
lung pe fereastră gândind la bursa ce nu maî
soseşte ; dar pachetul cu târguelile îl readuse re
pede la realitate şi scoţânduşi haina se pregăti
să improviseze masa.
— Dar n'am luat vin, îi observai eu.
— O, straghetta, ai dreptate.
Se îmbrăcă repede şi coborî în fugă scara ce
scârţia dureros sub paşii lui.
Pe o fereastra largă, lumina pătrunde din bel
şug, dar o lumină indirectă, uniformă, venind
delà nord, revârsându-se abundent în mijlocul
atelierului, producând penumbră în colţuri.
Lângă un perete un pat de scânduri acoperit
cu două cuverturi roşii; într'un colţ o mică eta
jeră pe care stă un craniu d'asupra căruia se lungeşte în sus cutia neagră a unei
viori ; într'alt
colţ o etajeră mai mare pe care, sub pulberea ce
de luni de zile se aşterne într'un strat din ce în
ce mai gros, zac uitate câteva cărţi, pasteluri de
desemn, perii de haine şi de cap, o cutie de vax,
două pahare ; pe cămin o machetă, două busturi
terminate, un corp de studiu : în celalalt colţ al
atelierului un alt bust terminat, un bătrân ce zim-
beşte producând o mulţime de încreţituri pe faţă.
Pe pereţii goi, vopsiţi cu o culoare de un roz
oribil, două trei stampe, fotografile pe cărţi
postale ale Regelui şi a Prinţesei, două măşti în
ghips după Bernini, o oglindă mică şi un basso-
relief, o copie după o lucrare greacă antică, de
o delicateţe rară, iar în mijlocul atelierului pavat
cu cărămizi roşii, în lumina lividă ce cade pe fe
reastră, un şevalet rotund ce se poate învârti în
toate părţile, pe care o statuie Ia care lucrează
artistul stă învălită în cârpe ude. Sub învălişul
acela umed, statuia are o formă bizară, pare mai
mult o mumie care şi-a pierdut conturile regu
late, rămâind o formă ce pare vag omenească şi
nu ar zice nimeni că sub aparenţa aceea curioasă
este un nud de pugilator roman, ce într'o poză
 armonică îşi exerciează muşchii întinzând de o
fringhie. Lângă statuie un alt şevalet rotund, în-
vârtindu-se asemenea în jurul lui, este destinat
modelului. Şi în toată atmosfera atelierului ace
stuia gol pluteşte un miros de pământ umed, o
odoare de vapori de apă ce se înalţă din argila
cu care se lucrează statuia, din cărămizile roşii
ale podelei.
Când Giorgio întră pe uşe, ţinea triumfător
în mână o sticlă cu vin de Frascati.
Şi atunci, masa fu repede p u s ă : o cutie de lemn, găsită în sală după torsul lui
Laocoon fn
acoperită cu o hârtie mare roşie şi aşezată drept
masă ; atelierul pictorului de alături furmizà cele
două scaune necesare, şevaletul modelului fu
tras în lături ca să ne facă loc, şi un prosop
ţărănesc, aruncat pe speteaza unuia din scaune,
aveà să îndeplinească rolul de şervete, iar far
furiile cari lipseau, au fost înlocuite cu hârtiile
în cari negustorul ne înfăşurase târguielile,
Cele două pahare după etajeră îşi pierdură repede
praful sub manile abile ale lui Giorgio, care cu
mânecile suflecate le spăla vârtos, împrăştiind
apa pe cărămizile atelierului.
Şi când totul fu angajat, Giorgio aruncă asu
pra mesei o privire de inspecţie şi mulţumit de
reuşită, uitându-şi de bursă, turnă vin în pa
hare.
— Hristos a înviat ! La mulţi ani ! Cele do
rite !
Dar paşi grei pe scară ne opri paharele la
gură. Ne uităm surprinşi unul la altul, nemulţu
miţi de gândul unei vizite care ne turbura in
timitatea aceasta cu care serbam, într'un oraş
strein, o zi românească. Paşii s'au oprit, cineva
bate în uşe.
— Avanti :
Surpriză ! era poştaşul cu mandatul lui Giorgio. A fost primit cu multă
bucurie, i-se dete
unul din cele două scaune, un pahar plin cu
vin şi un bacşiş bun.
Şi când am rămas singuri, Giorgio încuie usa
ca să nu mai fim turburaţi şi ne luarăm fiecare
locurile în faţa cutiei acoperită cu hârtia roşie,
pe care cele alte hârtii albe, pătate de grăsime, ne serveau de farfurii. Prosopul
ţărănesc, cusut
la capete cu arnici roşu, fù întins delà unul la
altul servind de şervete, ouăle roşii ne pătau de
getele de culoare, vinul italienesc lucea ca chih-
libarul topit în pahare iar aerul tot era încărcat
de vaporii de apă ce se înălţau din cârpele ude
cu cari Pugilatorul Roman era învelit de părea o
mumie egipteană, pe când pe şevaletul modelu
lui, lângă sticla cu vin, o grămadă de aur, bursa
tai Giorgio, punea o notă de frapantă contra
dicţie cu interiorul acela gol de atelier de sculp
tură.
- Hristos a 'nviat !
— Adevărat a 'nviat i
Ouăle trosniră uşor ciocnindu-Ie unul de altul
şi când ultima bucăţică de gorgonzola fu mân
cată, ne sprijinirăm picioarele de cutia-masă le-
ginându-ne pe scaune. Uitasem totul ; eram aşa
de departe de Italia ; mi-se părea că sunt în ţară.
Din când în când, Pugilatorul mă readucea pe
jumătate la realitate iar grămada de aur dupe
şevalet în două rânduri m'a făcut să o privesc
atent înţelegând ce caută aici. In fumul albastru
îl ţigaretei vedeam figuri cunoscute, peisagii
dragi pe când în urechi auzeam senzaţia mur
murului de vorbe româneşti iar inima o simţiam
plină de dragoste pentru ai noştri.
— O, românii, România ! întotdeauna am cre
zut că ubi bene ibi patria, dar vai, cât de nea
devărat este adagiul acesta... In mijlocul acestui
popor care la chip samănă aşa de mult cu al
nostru, în toată poezia ce se înalţă din această
bella Italia, în toată grandiositatea suverană a
Romei acesteia celebră, resimţi restriştea sufletu
lui înstrăinat, te apasă dureros singurătatea în
care te simţi plutind în lumea aceasta de străini,
uiţi şi de poezie şi de splendoare şi de măreţie;
te urmăreşte ca o obsesie dureroasă un bordeiu
ce l-ai văzut cândva într'un sat românesc, o
vorbă ce ai auzit la un colţ de stradă, un lătrat
de câne, un clopot de biserică, o uniformă de
gardist şi ai da mult ca să poţi sburà colo, pe
ste Dunărea albastra, să te ştii între români, să
auzi vorbind româneşte, să vezi o căciulă româ
nească...
Dar Giorgio râse privind la grămada de aur
ce stà lucitoare pe şevaletul modelului.
R o m a , 1 Maiu 1907.

Majestatea Sa şi proiectul şcolar.

Ziarul » Brassói Lapok« publică într'un nu
măr recent informaţiunea următoare :
Contele Apponyi ar fi întrebat pe şeful
cancelariei de cabinet, Daruváry, că de ce
n'a voit Maj. Sa să-l primească ? Daru
váry i-a răspuns, că regelui nu-i convine
proiectul şcolar.
— Dar regele şi-a dat aprobarea prea
labilă asupra proiectului, a spus Apponyi.
— Da, numai cât proiectul a fost schim
bat în conceptul original şi regele e împo
triva modificărilor, cari s'au făcut şi pe
cari românii le consideră vătămătoare.

G u v e r n u l si micii i n d u s t r i a ş i . Acum,
dupăce purtarea de alaltăieri a Iui Kossuth
faţă de micii industriaşi, a disgustat pe toată
lumea, guvernul foloseşte toate mijloacele,
ca să iasă curat din încurcătură. A exope-
rat chiar o schisoare delà Clubul industria
şilor din cercul II al Budapestei, prin care
se protestează împotriva deputaţiunei de
mici industriaşi şi se aduc laude lui Kos
suth, care şi-a dat de gol sentimentele an
tidemocratice.
Tisza şi H i e r o n y m i au fost invitaţi
la şedinţa din 6 Iunie a comisiei, care re-
vidiază încheierea socotelilor, ca să-şi dea
seamă despre cele 550 mii cor. Foştii mi
niştri sunt ameninţaţi, că dacă nu se vor
prezenta, comisia va purcede conform acte
lor, cari îi stau la dispoziţie.
Răvaşuri.
^Erdélyi Hírlap* (delà 31 Maiu) este supărat
rău pe Russu-Şirianu pentrucă acesta se ocupă
cu prea multă căldură de chestiile din România.
Reproduce din articolul «Steaua« apărut în numă
rul 102 al *TribuneU şi se miră cum Russu-Şi
rianu îndrăzneşte să scrie: «când noi am înfiin
ţat Liga«, denunţându-1 ca pe un — daco-român.
Apoi da, în felul acesta toţi românii sunt —
daco-români, pentrucă toţi propagăm unitatea cul
turală a tuturor românilor.
Cât despre directorul nostru, atâtea păcate să
aibă toţi românii : a fost între întemeietorii Ligei
şi osândit de trei ori la curtea cu juraţi din
Cluj... Aceste crime i Ie impută adecă ziarul
clujan. *
In primarticol, un ziar clujan constată că nu e
în Europa oraş, care să aibă — relativ — atâtea
cârcime, câte Clujul, aşa încât metropola unguri
lor ardeleni mai cu drept cuvânt s'ar putea
numî oraş al — birturilor şi beţiilor ruşinoase
Desigur...
Semn de activitate a »kulturegylet«-ului.
Mai are însă Clujul şi mulţi şovinişti strechiaţi !
Adresă către Goroană.
Sub titlul de mai sus »Telegraful R o m a n «
delà 17/30 scrie:
Deşi ştiam, că publicul nostru aşteaptă cu ne
răbdare să afle dacă şi cum a executat Episco
patul nostru conciuzul luat în Sinoadele epar
hiale de a întreveni la preaînaltul loc pentru de
negarea sancţiunei cunoscutului proiect de lege
despre şcoalele confesionale, totuşi din conside
rare de tactică n'am aflat de bine a informa şi
noi publicul nostru până acuma.
«Dupăce însă »Tribuna« din Arad a publicat
unele informaţiuni în cauză, spre mai bună ori
entare a publicului, ne simţim datori a le mai
completa şi din parte-ne şi anume :
«Inaltpreasfinţitul Domn Arhiepiscop şi Me
tropolit al nostru Ioan în 5/18 Maiu, adecă în
ziua închiderii Sinodului arhidiecezan, a întrebat
prin scrisoare pe domnii episcopi sufragani, cum
cred dânşii su se facă întrevenirea la preaînaltul
loc: în persoană ori prin adresă? La care între
bare toţi au fost de acord, ca întrevenirea să se
facă prin adresă, mai ales din motivul, că pe
calea aceasta, adresa ajunge mai iute la Majesta
tea Sa, decât dacă Episcopatul s'ar prezenta în
persoană, pentrucă spre acest scop se cere în-
tâiu exoperarea unei audienţe prin guvernul pa
triei, ceeace în tot cazul pretindea timp mai în
delungat.
»Primindu-se răspunsul delà Arad în 7/20
Maiu şi delà Caransebeş, în 8/21 Maiu, în 9/22
Maiu s'a pregătit adresa, şi în 10/23 s'a trimis,
provăzută cu subscrierea Excelentei Sale dlui
Arhiepiscop şi Metropolit ioan Meţianu, Prea-
sfinţilului domn Episcop Nicolae Popea la Ca
ransebeş pentruca să o subscrie şi să o trimită
în acelaş scop domnului Episcop Ioan I. Papp
din Arad, cu cea mai mare grăbire, că apoi Prea-
sfinţitu! Episcop al Aradului, după subscriere,
să o înainteze imediat la locul destinat.
»In adresă se arată cum prin actualul proiect
se desfiinţează legi fundamentale cari nu-s abro
gate, se descrie îngrijorarea ce i-a cuprins pre
români în faţa tendenţei guvernului de a nimici
cultura naţională română şi de a se face guver
nul arbitru asupra celui mai sfânt şi mai impre
scriptibil drept omenesc : precum este şi creşterea
copiilor şi alte asemenea, apelând Ia cunoscuta
bunătate şi graţie părintească a monarhului, ru-
gându-1 să nu sancţioneze proiectul.
» Aceste informaţiuni credem,'că vor linişti pu
blicul nostru, convingându-se, că episcopatul
nostru a îndeplinit fără nici o întârziare şi cu
punctualitate dorinţa primită delà sinoadele epar
hiale, în forma ce a aflat-o mai potrivită împre
jurărilor.
Scrisele organului mitropoliei confirmă,
întru toate, informaţiunile pe cari noi le-am
dat, asupra acestei importante afaceri, deja
nainte cu o săptămână.

Din România.
A s u p r a chestiei ţ ă r ă n e ş t i se urmează o in
teresantă discuţie între doi fruntaşi conservatori:
Virgil Arion şi Barbu Catargi. Cel dinfâiu, cuno
scut ca un distins naţionalist şi amic al săteni
lor, învinuind pe conservatorii-boieri că mi au
grija ţărănimei şi făcând aluzie la un articol al
dlui B. Catargi, care a restălmăcit un articol al
său apărut în »Patria«, scrie următoarele:
»In acest timp, pătrunsese în sală, tăcut şi
întunecat, un om înalt, palid şi slab. Un adevă
rat uriaş în sdrenţe şi plin de praf. Omul s'a
aşezat obosit la masă. E l a aruncat o privire in
diferentă în jurul !ui. Adunarea de elită în care
se afla din întâmplare părea că nu-i impune.
Contorsiunile clownului de pe scenă îl mirau,
fără să-1 înveselească. Sub povara unor amintiri
dureroase, omul a căzut pe gânduri şi nu s'a
mai îngrijit de cei din sală. Iar aceştia când au
prins de veste de prezenţa lui printre dânşii au
fost cuprinşi de o frică neînţeleasă, şi palizi, pe
furiş, fără sgomot au dispărut.
M'am apropiat de omul în sdrenţe şi am stat
Ia vorbă cu dânsul. — M i a povestit de o revo-
luţiune recentă şi mi-a arătat rana abia închisă
a unor gloanţe de răsboiu.
Şi în privirea-i rătăcita am văzut imagina Morţei
căzută, în drumul satului, beată de atâta sânge
omenesc. Şi fiorul care-1 scutura pe dânsul m'a
cuprins şi pe mine. Am revăzut bietele colibe
fără garduri, strânse împrejurul unei biserici care
începe să se fărâme şi în care rugăciunea în
gheaţă pe buzele săracului.
In lumina gândulului meu au prins vieaţă
muncitorii obosiţi, fără noroc, părăsiţi în întune
ric, sleiţi de puteri, de atâtea încercări deşarte,
care aşteaptă de atâta vreme un ajutor care
nu le vine de nicăiri şi care în pustiul în care
se simt pierduţi n'aud decât vântul de iarnă care
şueră în hornul fără foc.
Oameni plini de frică, smeriţi, cari îşi fac cruci
şi tremură de ţipătul unei pasări, de umbra unui
pom, de iele şi de stafii. Tăcuţi şi neîncrezători,
încăpăţînaţi şi nedibaci, cari nu ne spun păsu
rile lor ci ni le ascund fiindcă se tem de noi,
cari nu ştiu şi n'au putere să lupte cu răul şi
să-1 învingă.
Acestor oameni Ii-s'a spus acum de curând o
vorbă bună. Le-a spus o Regele. Şi noi în Ca
meră am întărit cu cuvântul nostru cuvântul lui.
Şi suntem legaţi pe cinste să 'mplinim acest cu
vânt.
Atât mai rău pentru cei cari cred că cuvântul
şi cinstea nu-i leagă*.
Aceste din urmă cuvinte se refer la noua ati
tudine a conservatorilor ajunşi sub şefia dlui P.
P. Carp cari nu mai vor să recunoască acum
ceeace fostul lor şef Cantacuzino şi alţi fruntaşi
promiseseră pe vremea răscoalelor : că vor da
adică liberalilor tot concursul pentru resolvirea
chestiei ţărăneşti aşa cum se cuprindea în mani
festul regal !
*
Alegerile c o m u n a l e , pentru Capitală au fost
fixate :
Colegiul I la 10 Iunie.
Colegiul II la 12 Iunie.
Alegerile de delegaţi pentru colegiul II se vor
face la 31 Maiu.
T o a t e m o ş i i l e statului a căror contracte au
fost reziliate, s'au arendat prin şefii de ocoale
silvice, în parcele la săteni.
*
A c a d e m i a R o m â n ă lucrează actualmente la
alcătuirea monografiilor moşiilor sale.
In aceste monografii se cuprinde descrierea
complectă a solului, populaţiunei, a condiţiunilor
de muncă de pe moşiile Academiei.
Ele vor fi încurând date publicităţei şi vor
servi ca bază la stabilirea unui nou regim de
muncă.
*
Serbare ş c o l a r ă . Iată programa serbărei şco
lare de gimnastică ce se va da în ziua de 21
Maiu, orele 3 d. a., la Arenele romane din parcul
Filaret :
1. La orele 2 d. a., toţi elevii şcolilor secun
dare din Bucureşti, cari iau parte Ia serbare, se
vor afla în grădina Cismigiu cu drapelele şcoli
lor, de unde vor porni spre Arenele romane în
ordinea următoare: Şcoala normală, liceele »sf.
Sava, Matei Basarab, Lazăr şi Mihai-Viteazul,
gimnaziul Cantemir, şcoala de aplicaţie, gimnaziul
Şincai şi seminarul Central.
2. La orele 3 precis : Defilarea prin faţa dlui
ministru al instrucţiunei publice, Sp. Haret, şi
depunerea steagurilor.
3. Marşuri şi exerciţii cu greutăţi executate de
elevii tuturor şcoalelor sub conducerea maestrului
N. Sp. Bădescu.
4. Exerciţii cu steguleţe, gimnaziul »Can-
temir«.
5. Exerciţii cu bastoane şi bastonadă gimn.
» Şincai «.
6. Exerciţii cu bastoane, >şc. normala«.
7. Exerciţii libere cu cântece, lie. »sf. Sava«.
8. Exerciţii cu bastoane, liceul »Lazar«.
9. Exerciţii cu măciuci, liceul »Mihaiu Vi
teazul «.
10. Exerciţii libere, »şc. de aplicaţie*-
11. Bastonada exerciţii de scrimă cu sabia, »!i-
ceul Mateiu-Basarab«.
12 Exerciţii la barele paralele, seminarul Cen
tral«.
13. Jocuri naţionale, liceul »Mateiu Basarab«
şi gimn. »Cantemir<.
14. Retragerea.
Bietul Rakofszky.
— Raport telefonic din Camera ungară. —
Budapesta, 31 Mai.
Cine a urmărit cu atenţie felul de pre
zidiu al celor trei prezidenţi a trebuit să
constate :
Just e nervos uneori, şi e chiar nedrept
într'un caz de necesitate, însă îi place să
paradeze cu echitatea, şi mai vârtos este
un om dibaciu în labirintul formalităţilor şi
este un om cu prezenţă de spirit.
Návay e cam stângaciu, şi cam sfios,
însă prezenţa nu şi-o pierde, nici spiritul
fineţei.
Rakovszky însă nu odată a stârnit fur
tuni cu neghiobia S3, cu firea sa pripită,
volnica. Pornit spre grosolănie şi silnicie,
adesea, el îşi pierde prezenţa într'un chip
complet.
îşi iese adevărat din fire, îşi pierde cum
pătul, aleargă nebun peste toate paragra
fele, — arătând o încăpăţinare pătimaşe,
josnică. Şi pe de-asupra, par'că paradează,
par'că dinadins cată să poată face una
boacănă !
Cine-I mai cunoaşte şi din jos de tri
bună, îl cunoaşte ca pe un o m lipsit de o
doagă — »hebehurgya«, cum îi zic colegii
lui maghiari. Nu li-e milă de el mai mult
decât ciudă.
Pe omul acesta, pentru neghiobia lui faţă
de Vlad, îl luase astăzi la răspundere dl
Maniu, înainte de ordinea zilei.
Şedinţa se deschide la orele 10 şi 15.
Prezident : I. Justh.
Deputaţii naţionalişti : Pop, Maniu, Brediceanu, Hodza,
Suciu.
Formalităţi. In continuare Hoitsy P. re-
fereaza despre proiectul de lege cu privire
Ia serbările de încoronare.
I. Maniu, cere cuvânt la regulament, şi
în o cuvântare amănunţită, desvoltată cu
fineţă şi fără patimă, — a vorbit 30 de
minute — arată cum Rakovszky a procedat
volnic în explicarea regulamentului, trebuind
să dea avertisment înainte de a suprima
cuvântul dlui Vlad. El însuş, Rakovszky,
făcuse odinioară mult mai aspră critică cla
selor sociale. (Ceteşte.) Celece se aud de
pe băncile kossuthiste apoi, adesea întrec
orice vorbire naţionalistă în această direcţie.
(Contestările lipsesc ! !)
Nu pentruca e deputat naţionalist vine
în faţa Camerei cu plângerea sa, ci ca
simplu deputat, cu grijă pentru demnitatea
Camerei ameninţate cu compromitere.
Cere, ca onorata Cameră să dea expre
sie de reprobări faţă de procedura lui
Rakovszky. (Aprobări pe băncile naţiona
liste. In mai multe rânduri au aprobat în
şişi kossuthiştii. D e făcut gălăgie însă nici
poporalii nu îndrăznesc să facă, simţiri-
du-se cu musca pe căciulă!)
Prezidentul : Nu poate pune la vot
»dorinţa< lui Maniu, nefiind prezintată în
scris, nici anunţată înainte, numai în cadrul
unei discuţii la regulament.
I. Maniu : Dovedeşte rătăcirea prezi
dentului. Camera dă drept prezidentului,
după o scurtă explicare a lui.
Tot dialogul acesta a fost ascultat în
tăcere.
La ordinea zilei proiectul pentru servito-
rime.
Prezidentul îndrumă la ordine pe Nagy
György, pentruca conversează tare. Acesta
se înroşeşte şi stă să crepe de ciudă, când
» colegii « îşi bat joc de el.
Apoi altă petrecanie. Vorbind — suntem
la al 28-lea articol — contele Eszterházi Mó
ricz, un băeţel constituţionaîist de 25 de
ani, afectat, cu gesturi de legislator bine
studiate, prietinii îi fac ovaţii — de încu
rajare, iar cunoscuţii ciocoi, îl acoper cu
aplauze — de insinuare — pentru o nimia
toată.
Comedia continuă la votare, şi la di*
cutie destul de aprinsă la care mai ian
parte: Gaal G., Ernszt, Zichy, Mezöfi, Kuszto
Justh devine adesea nervos, pentru încâlci
turi. Ceva neobişnuit : votările se fac oi
oareşcare pasiune.
Articolul se primeşte cu modificări net
senţiale !
Articolul 29.
Au luat cuvântul Veres, Éber, Buza, Mt
zöfi, Leitner, Molnár şi Hammersberg.
Mezőfi şi Molnár au propus, ca loa
inţele servitorilor să fie clădite în cinci ani
nu în zece, cum provede proiectul. I
Darányi a respins această propunerii
iar articolul s'a primit fără modificări.