nternationalizarea firmei

Sâmbătă, 21 Mai 2011

Scris de ReferatMD




Evaluare utilizator:  / 0

Cel mai slab Cel mai bun 

Internationalizarea si  globalizarea se constituie in trasaturi fundamentale ale

acestui inceput de mileniu; ele afecteaza toti actorii vietii economice, in grade
diferite dar de o maniera incontestabila.

O serie de factori care au actionat in perioada postbelica - activitatea unor

organisme internationale( in mod special GATT si FMI), influenta doctrinei
liberale, evolutiile rapide din domeniul transporturilor si telecomunicatiilor,
progresul  inregistrat de procesele integrationiste,  succesul economiei de piata,
etc, -au deschis spatiul economic si au modificat radical pietele, care nu mai sunt
doar locale sau nationale ci, intr-o maniera crescinda, regionale sau globale.

Globalizarea activitatii economice influenteaza dezvoltarea firmelor in dublu

sens:

pe de o parte fenomenul deschide( pentru intreprinderile performante)provocarea

de a aborda   piata externa, prin valorificarea unor avantaje competitive;

pe de alta parte, el poate reprezenta pentru multe intreprinderi o amenintare

(concurenta la nivelul importurilor sau a implantarilor realizate pe plan local de
catre marile firme transnationale).

Modul de angajare al firmelor in afacerile internationale variaza considerabil , de

la cele mici si mijlocii, care se limiteaza sa vinda pe piata externa produse
realizate la nivel local sau national, pina la marile firme transnationale, care detin
implantari la nivel mondial.
Pentru oricare din aceste intreprinderi,  mediul extern reprezinta deopotriva :
oportunitati, constringeri si riscuri.

Oportunitatile pot fi abordate fie la nivel cantitativ( de ex. pentru firmele

dependente de economii de scara internationalizarea reprezinta un demers vital)
fie la nivel calitativ ( abordarea pietei externe presupune detinerea de
performante la nivelul produselor, a conditiilor de livrare, a serviciilor post-vinzare
etc);

Constringerile vizeaza mai multe aspecte si anume:

conceptia produselor (pe de o parte firmele trebuie sa respecte norme tehnice

straine,   pe de alta parte ele trebuie sa fie capabile sa creeze avantaje distincte
in raport cu  produse similare existente pe alte piete);

concurenta internationala (aceasta poate dicta conditiile de vinzare);

existenta unei heterogenitati a pietei externe sub aspectul politicilor comerciale,

valutar-financiare, fiscale , sociale, sub aspectul legislatiei, a mediului cultural,
social etc.

Riscurile in afacerile economice internationale au o dimensiune specifica, data

de complexitatea conditiilor care influenteaza rezultatele economice ale firmei, in
principal fiind vorba de instabilitatea pietei de marfuri, valutare si de
capital.Aceste riscuri impun recursul permanent la instrumente si tehnici de
acoperire, care presupun nu numai costuri importante ci si strategii specifice de
abordare.

Internationalizarea firmei poate fi definita ca un proces de implicare a firmei in

operatiuni internationale.

In explicarea acestui proces unii autori considera ca decisiv rolul factorilor

obiectivi ,care actioneaza in mediul de afaceri al firmei si obliga firma sa se
internationalizeze.{ (5)-pag. 75-81 }
O alta abordare este aceea conform careia internationalizarea este rezultatul
deciziilor pe care le adopta managementul firmei in dezvoltarea afacerilor, scopul
fiind valorificarea unor oportunitati de piata sau a unor avantaje competitive.

Ambele orientari subliniaza caracterul necesar al internationalizarii.

Procesul internationalizarii este unul evolutiv, in cadrul caruia firma parcurge

treptat mai multe stadii carora le corespund strategii si respectiv structuri
organizatorice diferite.

Unele firme parcurg aceste stadii mai rapid, altele au nevoie de o perioada mai
indelungata, in sfirsit, in unele cazuri, una sau mai multe faze pot fi eliminate ,
firma angajind-se direct in forme mai avansate de internationalizare. (5)

Un model al dezvoltarii internationale in stadii succesive este urmatorul:

raspuns la o comanda externa; acest stadiu reprezinta o implicare experimentala

pe piata externa cu urmatoaerele caracteristici : atitudine reactiva in raport cu
piata externa, utilizarea strategiilor de marketing specifice pietei interne, alocarea
marginala de resurse operatiunilor internationale, utilizarea intermediarilor in
realizarea exportului;

exportul direct-corespunde fazei in care, pe fondul unei evolutii ascendente a

exporturilor,managementul firmei considera necesara implicarea directa pe piata
externa- in acest sens, structura organizatorica se completeaza cu un
departament de export, firma renuntind treptat la utilizarea intermediarilor de pe
piata interna.

crearea de sucursale si filiale de comercializare- reprezinta faza in care firma cu

activitati mai importante pe piata externa decide crearea de structuri
organizatorice proprii in tara de import, renuntind  la utilizarea intermediarilor de
pe piata externa;
asamblarea in strainatate -este decizia care pregateste productia in strainatate-
si care are la baza ratiuni de reducere a costurilor(taxe vamale mai reduse
pentru componente,facilitati fiscale etc);

productia in strainatate-reprezinta o decizie pe termen lung care se poate realiza

in mai multe forme cum ar fi: licentierea, subcontractarea , franciza ,investitiile
directe de capital .

integrarea diferitelor activitati dispersate la nivel global intr-un sistem

corporational ,  in acest caz, orice filiala putind sa indeplineasca integral o
anumita functie penrtru corporatia transnationala in ansamblul ei.

Abordarea pietei externe de catre intreprinderi se poate face fie pe baza unui
comportament pasiv, axat pe vinzari accidentale, fie pe baza unei strategii a
internationalizarii.

Deosebirea intre cele 2 abordari poate fi redata sintetic  in urmatorul tabel;

Abordarea pasiva                      Strategia internationalizarii

Orizontul de timp Scurt Mediu si lung

Pieţe ţintă Nu există selecţieSelecţie pe baza analzei

sistematică potenţialului pieţei,dinamicii
etc.

Obiective dominanate Vinzări imediate Construirea unei poziţii de

piată permanente.

Angajarea de resurse Sufuciente pentru vînzăriNecesare pentru a obţine o

imediate poziţie de piaţă permanentă

Modalităţi de intrare pe Nu există alegereAlegerea modalităţii optime

piaţa externă sistematica pe baza evaluarii costurilor,
riscurilor şi posibilităţilor de
 control

Dezvoltarea de produse Exclusiv pentru piaţaSimultan pentu piaţa

noi internă internă si externă

Adaptarea produsului Numai pentru a răspundeProdusul este adaptat

reglementărilor tehnice dinpreferinţelor şi cerinţelor
ţara ţintă consumatorilor

Canale de distribuţie Nu există efort de control Control sistematic în

vederea sprijinirii obiective
lor propuse

Preţ Determinat de costurileDeterminat de cerere,

interne cu unele ajustări la competiţie, obiective şi
situaţii specifice politici de marketing
precum şi de costuri

Promovare Predominant lasată laActivitate proprie de

latitudinea intermediarilor publicitate şi promovare

( St.Young -International market entry-1990)

Strategia de internationalizare adoptata de catre intreprinderi este reflectarea

vointei acestora de a se angaja intr-o economie globala.Etapele elaborarii unei
asemenea strategii sunt urmatoarele:

1) Analiza contextului economic mondial si a datelor proprii intreprinderii;

2) Determinarea obiectivelor internationalizarii;

3) Algerea modalitatilor de internationalizare;

4) Elaborarea si realizarea planului de internationalizare.