Copyright NN © 2012

Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

1. Evaluarea manuală a forței musculare

Bilanțul muscular reprezintă evaluarea forței musculare prin examen manual; este deci o
metodă subiectivă, dependentă de experiența kinetoterapeutului și a profesorului EFS.
Se utilizează o scală de evaluare care folosită în serviciile de recuperare din România şi
anume:
• F0 (zero)- mușchiul nu realizează nici o contracție evidentă;
• F1 (schițată)- reprezintă sesizarea contracției mușchiului prin palparea lui sau a
tendonului; se poate aprecia numai pentru mușchii superficiali; pentru cei profunzi nu se
observă diferență între F0 si F1;
• F2 (mediocră)- permite mușchiului să mobilizeze segmentul în amplitudine completă,
numai cu eliminarea gravitației; pentru aceasta se utilizează planuri de alunecare (plăci
de plastic sau lemn) sau se susține segmentul de către kinetoterapeut / profesor EFS;
• F3 (acceptabilă) - reprezintă forța unui mușchi capabil să mobilizeze segmentul în
amplitudine completă împotriva gravitației, fără alte mijloace rezistive;
• F4 (bună)- este forța unui mușchi capabil să mobilizeze segmentul în amplitudine
completă şi împotriva unei rezistențe cu valoare medie;
• F5 (normală) - reprezintă forța unui mușchi capabil să mobilizeze segmentul pe toată
amplitudinea de mişcare, împotriva unei rezistențe maxime, aplicate pe segmentul de
mobilizat, cât mai distal.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

1. Evaluarea manuală a forței musculare

Pentru o diferențiere mai clară a forțelor, se utilizează şi cotațiile de „+” şi „-”.
• Se notează cu „+” atunci când mişcarea pe sectorul respectiv nu depăşește jumătate
din amplitudinea maximă posibilă pentru acea mișcare
• Se notează cu „-” atunci când mișcarea depășește jumătate din amplitudine, dar totuşi
nu se poate realiza pe întreg sectorul de mobilitate. De exemplu flexia cotului este de
120°, pentru un mușchi (biceps brahial) ce are forță 2, dar antigravitațional nu reuşeşte
să realizeze o forță de 3. Astfel, segmentul va fi poziționat antigravitațional, după care i
se va cere pacientului să realizeze flexia cotului. Dacă va realiza o flexie sub jumătate
din amplitudinea posibilă, va fi notată acea forță cu „2+”, iar dacă depășește jumătate
din amplitudine, fără a atinge nivelul maxim de mobilitate, va fi notată cu „3-”.
În ceea ce privește scopul bilanțului muscular, acesta este multiplu:
• permite stabilirea diagnosticului funcțional şi a nivelului lezional (măduvă, plex, trunchi
nervos), al bolii neurologice;
• stă la baza alcătuirii programului de recuperare şi stabileşte, secvențial, rezultatele
obținute prin aplicarea acestui program;
• determină tipul unor intervenții chirurgicale de transpoziții tendo – musculare;
conturează deseori prognosticul funcțional al pacientului.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

1. Evaluarea manuală a forței musculare

În realizarea practică a bilanțului muscular se va ține seama de:

• Poziția inițială a pacientului, a segmentelor de testat şi a kinetoterapeutului și a
profesorului EFS;
• Utilizarea pozițiilor fără gravitație pentru forțele 1 şi 2, şi antigravitaționale pentru forțele
3, 4, 5;
• Efectuarea corectă a prizelor şi contraprizelor de către kinetoterapeut și profesor EFS;
• Explicații (eventual demonstrații) acordate pacientului despre: mişcarea dorită (ori prin
denumirea deplasării unui segment față de alt segment, ori prin denumirea mişcării la
nivelul articulației respective), fixarea de către pacient a segmentului (segmentelor)
adiacente segmentului ce urmează a fi mobilizat (stabilizare activă);
• Comanda verbală va fi fermă şi explicită;
• Se vor evita mișcările trucate, care pot duce la obținerea unor valori mai mari de forță
musculară decât cea reală;
• Bilanțul muscular va fi analitic.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

1. Evaluarea manuală a forței musculare

Pentru exemplificarea modului de realizare practică şi descriere teoretică a bilanțului
muscular, vom da ca şi exemplu flexia piciorului: Este realizată de tibialul anterior,
extensorul lung al halucelui, extensorul lung al degetelor. Pentru realizarea testării se va
stabiliza gamba.

Testarea pentru F0-F2:

• Pacientul în decubit homolateral, cu genunchiul ușor flexat, între gleznă şi picior
având un unghi de 90º. Kinetoterapeutul și a profesorul EFS stabilizează gamba
prin apucarea ei în partea distală şi presarea pe masă.

Pentru F1:
• Palparea tendonului mușchiului tibial anterior se face în partea antero-medială a
gleznei (medial de tendonul extensorul halucelui);
• palparea corpului muscular se face pe partea antero-laterală a gambei, chiar
lateral de creasta tibială.

Pentru F2 se dă comanda „flectează piciorul!”;

Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

1. Evaluarea manuală a forței musculare

Testarea pentru F3-F5:

• P.I. Pacientul este în așezat la marginea mesei cu o pernă sau un sul sub fosa poplitee
a membrului inferior de examinat. Pacientul așează piciorul pe coapsa
kinetoterapeutului și a profesorului EFS (așezat pe un plan inferior față de pacient) care
stabilizează cu o mână gamba pacientului prin apucarea părții distale a acesteia.

• Pentru F3 se cere pacientului realizarea mișcării pe toată amplitudinea

• Pentru F4 si F5 kinetoterapeutul și a profesorul EFS va opune rezistență crescândă cu

cealaltă mână pe partea dorso - medială a piciorului. Comanda „flectează piciorul!”.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

2. Evaluarea mersului

Importanța evaluării mersului este triplă:

a. Pe de o parte pentru că mersul poate reprezenta exteriorizarea unei afecțiuni
(coxartroza) punând în acest caz chiar diagnosticul.
b. Pe de altă parte, analiza mersului reprezintă înregistrarea deficiențelor
articulare musculare sau de coordonare.
c. În al treilea rând mersul reprezintă în sine o metodă excelentă în recuperarea
unor deficite (pentru aparatul cardiovascular-cura de teren).

Se consideră (analitic vorbind) un “ciclu complet de pășit” ca unitate de măsură a mersului,

distanța între punctele de contact cu solul al unui picior şi următorul punct de contact al
aceluiași picior.

“Pasul” este distanța între punctul de contact al unui picior (stâng) şi punctul de contact al
celuilalt picior (drept). Deci “un ciclu complet de pășit” are doi paşi unul cu stângul şi
celălalt cu dreptul.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

2. Evaluarea mersului

Tipuri de mers patologic:

• Mersul stepat: este un mers compensator, utilizând o excesivă flexie a şoldului şi
genunchiului pentru a atenua un membru inferior “prea lung funcțional”, datorită căderii
labei piciorului (în equin).
Apare fie în spasticitatea gastrocnemianului (triceps sural), fie în paralizia dorso-flexorilor
piciorului;
• Piciorul equin în faza de balans se datorează retractării tendonului achilian,
spasticității solearului, gastrocnemianului sau tibialului posterior şi scăderii forței
(parezei) tibialului anterior;
• Genunchi recurbat în faza de susținere apare în contractura flexorilor plantari,
pareza cvadricepsului, spasticitatea flexorilor plantari, spasticitatea cvadricepsului;
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

2. Evaluarea mersului

Tipuri de mers patologic:

• Mersul cu semnul Trendelemburg, înclinarea laterala a trunchiului, pe partea piciorului

de sprijin. Apare în scăderea forței abductorilor soldului şi în durerea de sold în timpul
mersului (coxartroza). Bilateralitatea semnului dă mersul legănat (de rață);
• Mersul cu hiperextensia trunchiului, mers legănat pe spate (pentru a împiedica căderea
înainte) ce apare în paralizia extensorilor soldului;
• Mers târșâit care reduce mult faza de balans sau realizând-o cu menținerea unui ușor
contact cu solul. Apare la bătrâni, persoane cu slăbire severă etc.
• Mers bradikinetic, rigid (ca în sindromul Parkinson) este un mers cu pași mici, țepeni
etc.
Observarea se face printr-o testare standardizată: bolnavul stă pe scaun – se ridică
– începe să meargă (inițierea mersului) – merge 10 metri – se întoarce, revine în
șezând pe scaun.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

3. Evaluarea capacității de efort

Permite testarea unor multiple funcții ale organismului:
• cardiovasculară, respiratorie, metabolică, forță şi rezistență musculară, amplitudine
articulară, stările psiho– voliționale.
Aprecierea capacității de efort se poate realiza printr-o multitudine de teste; prezentăm
doar 2 dintre ele.

Proba Pachon - Martinet studiază starea funcțională a aparatului cardio-vascular în

repaus şi după efort.
Persoana asistată păstrează un repaus total în clinostatism de cel puțin 5 minute, după
care se ia pulsul şi tensiunea arterială (TA).
Se repetă examinarea de 3 ori, pentru ca valorile inițiale să rămână constante.
Atunci când se ajunge la cele 3 valori constante, persoana asistată se ridică lent în
ortostatism şi după 60 sec de nemișcare se ia din nou pulsul şi TA. o singură dată.
Apoi se vor efectua 20 de genuflexiuni în 40 sec (1 sec. coborâre , 1 sec. ridicare)
Indicații:
• flexia şi extensia genunchilor să fie complete,
• trunchiul vertical.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

5. Evaluarea capacității de efort - Proba Pachon - Martinet

La terminarea efortului subiectul reia rapid poziția de clinostatism.

•Se măsoară pulsul în primele 15 sec. şi în secundele 45-60 ale primului minut
•Între sec. 15-45 se măsoară TA.
•Se continuă examinarea pulsului şi TA, în același mod, încă 4 min. consecutive.

Valorile normale în clinostatism:

•Pentru femei pulsul 70-l00 pulsații/ min, TA sistolică între 95-135 mmHg, TA diastolică 55-
85 mmHg;
•La bărbați pulsul 60-90 pulsații/ min, TA sistolică 100-140 mmHg, TA diastolică 60-90
mmHg.
•La ambii TA diferențială de cel puțin 30 mm/Hg.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

5. Evaluarea capacității de efort - Proba Pachon - Martinet

În ortostatism:
•La ambii, pulsul se accelerează normal cu 12-18 pulsații pe min. (situarea între aceste
valori indică o economie funcțională bună din partea aparatului cardio-vascular), TA
sistolică poate rămâne neschimbată sau +/- 5 mm Hg, TA diastolică creşte cu cca 10
mmHg (situarea între aceste valori indică o armonie funcțională bună).
Imediat după efort: pulsul se accelerează cu cca 50 pulsații/min (femei) şi cu 40
pulsații/minut (bărbați), iar la ambii TA sistolică creşte cu 20-40 mmHg, TA diastolică scade
cu 5 mmHg. Revenirea după efort a pulsului şi a TA sistolice se face în minutul 4 (femei) şi
în minutul 3 (bărbați), iar a TA diastolice în minutul 2.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

3. Evaluarea capacității de efort

Proba Pachon - Martinet
Interpretare
Calificativul “foarte bine”se acordă în următoarea situație:
• În clinostatism şi apoi ortostatism, FC şi TA se încadrează în valorile medii, ceea ce
denotă o economie şi o armonie funcțională foarte bună;
• Imediat după efort, se înregistrează accelerări mici ale FC, creşteri mici ale TA sistolice
şi modificări moderate ale TA diastolice; FC şi TA diastolică revin post efort la sfârsitul
minutului l, iar TA sistolică la începutul celui de al doilea minut (se întâlneşte la sportivii
bine antrenați).
Calificativul “bine” se acordă atunci când:
• FC şi TA se încadrează în limitele menționate ca normale, revenirea post efort se face
până la 5 min (revenirea pulsului şi a TA diastolice precedând-o pe cea a TA sistolice);
se întâlneste la persoane sănătoase neantrenate.
Calificativul “satisfăcător” se acordă atunci când:
• Există o tendință la divergență între valoarea FC si a TA (una se situează la limita
superioară, cealaltă la limita inferioară a normalului); Revenirea post efort a FC şi TA
este întârziată, dar în limita normalului (până în 7-8 min.).
Calificativul “nesatisfăcător” se acordă atunci când se constată dereglări
importante.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

Specializarea _____________________ Anul de studii _____

Nume prenume student _______________________Grupa _____________ Data ___________

PROBA FUNCȚIONALĂ PACHON-MARTINET

FIȘĂ INDIVIDUALĂ

Timpii probei
Timpul 1 Timpul 2 Timp 3 Timpul 4
Nr. Nume Clinostatism Ortostatism Min. 1 Min. 2 Min. 3 Min. 4 Min.5
Vârsta 20
crt. prenume 10 min. 1 minut genuflex.
Anamenza 40 sec. TA FC TA FC TA FC TA FC TA FC
TA FC
↓Max. 15 sec. ↓Max. 1-15 ↓Max. 1-15 ↓Max 1-15 ↓Max 1-15 ↓Max 1-15
sec. sec. . sec. . sec. . sec.

1.

Min.↑ 60 sec. Minim↑ 45-60 Minim↑ 45-60 Mini↑ 45-60 Mini↑ 45-60 Mini↑ 45-60
sec. sec. sec. sec. sec.
↓Max. 15 sec. ↓Max. 1-15 ↓Max. 1-15 ↓Max 1-15 ↓Max 1-15 ↓Max 1-15
sec. sec. . sec. . sec. . sec.

2.

Min.↑ 60 sec. Minim↑ 45-60 Minim↑ 45-60 Mini↑ 45-60 Mini↑ 45-60 Mini↑ 45-60
sec. sec. sec. sec. sec.

Anamneza pe ultimele 24 ore:

____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

PROBA FUNCȚIONALĂ PACHON-MARTINET

- execuția corectă a genuflexiunii -
Poziția inițială: stând, brațele întinse spre înainte călcâiele sprijinite pe un suport înalt de cca. 3 cm.
Exercițiul: Se execută o genuflexiune în doi timpi: T1 genuflexiune completă =1 sec.
T2 extensie completă a membrului inferior = 1sec.
Indicații: Cadența este dirijată de kinetoterapeut sau profesor EFS,
cu ajutorul cronometrului sau a metronomului

Metronom clasic

Metronom clasic Metronom cu

cu semnal sonor semnal sonor
electronic electronic
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

3. Evaluarea capacității de efort

Proba Ruffier - Dickson
apreciază acomodarea organismului la efort, fiind denumit de autori:”test de evaluare a
condiției fizice “(a fitness-ului). Proba se efectuează după un repaus de minimum 5 minute
în așezat.
Se măsoară FC în 15 sec.(toate aceste valori se vor înmulți cu 4, pentru a afla FC/min) şi
valoarea obținută va reprezenta P1.
Urmează efortul ce constă în 30 genuflexiuni (totale) timp de 45 sec .
• Imediat după efort persoana asistată se reaşează pe scaun şi se ia din nou FC între
sec. 0-15 (x 4 =P2) şi între sec. 45-60 ( x 4=P3) din primul minut post efort.

Indicele Ruffier se calculează după formula

IRuffier = (P1+P2+P3) - 200

100
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

3. Evaluarea capacității de efort

Proba Ruffier - Dickson

Interpretarea probei:
• indice sub 0 = foarte bun;
• între 0-5 = bun;
• între 5-10 = mediocru;
• între 10-15 = slab,
• peste 15 = foarte slab.

În concluzie, valorile FC şi TA sunt cu atât mai scăzute (la aceleași trepte de efort) şi revin
după efort la valorile inițiale cu atât mai repede, cu cât capacitatea de efort aerob este mai
crescută.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

5. Evaluarea capacității de efort

Specializarea __________Anul de studii _____Nume prenume student ___________________
Grupa _____________ Data ___________
PROBA FUNCȚIONALĂ RUFFIER
FIȘĂ INDIVIDUALĂ
Timpii probei

Frecventa Frecventa Indicele

Subiectul
Repaus Frecvența Cardiacă Cardiacă RUFFIER
Nr. Nume Execută
crt. prenume
Vârsta șezând
cca. 5
cardiacă /
15 sec
30gen.
imediat după
efort /
/
secundele
↓
/45 secunde (P1+P2+P3)-200 100
minute x 4=P1 secundele 45-
1-15 X4=P2 60X4=P3

1.

2.

3.

4.

IR <0 = FOARTE BINE IR 0-5 = BINE

IR 5-10 = MEDIU IR 10-15 = SLAB
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

3. Evaluarea capacității de efort

Pentru controlarea intensității efortului se utilizează 3 metode: controlul frecvenței

cardiace; testul conversației, ce constă în posibilitatea întreținerii unei conversații în timpul
efortului; perceperea efortului de către P. (scala Borg).

Interpretare
• Pacientului lui i se cere să încadreze efortul pe care îl depune pe următoarea scală:
• sub 6 activități nu se poate considera ca fiind un efort,
• 6 - 8 efort extrem de ușor,
• 9 - l0 foarte ușor,
• 11-12 ușor,
• 13-14 moderat,
• 15-16 intens,
• 17-18 foarte intens,
• 19-20 extrem de intens.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

3. Evaluarea capacității de efort

Scala Borg – variantele cu 10 și, respectiv 20 trepte de evaluare
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

4. Evaluarea capacității de efort pe parcursul procesului de creștere și dezvoltare

fizică

VÂRSTELE : ANTEPUBERTARĂ – PUBERTARĂ ŞI POSTPUBERTARĂ

Dezvoltarea morfo-funcţională este un proces cu un ritm neuniform, cu perioade de

accelerare sau încetinire. Maturizarea somato-vegetativă de la sfârşitul perioadei de
creştere nu reprezintă şi încheierea proceselor de echilibrare a reglării neuro-hormonală a
organismului, nu avem de a face cu un adult în miniatură.
Creşterea şi dezvoltarea sunt două procese care se interacţionează, ale unui tot unitar –
organismul uman.
Nu poate fi separată evoluţia cantitativă (morfologică) adică creşterea, de evoluţia
calitativă (funcţională, fiziologică), respectiv dezvoltarea fizică sau diferenţierea.
În evaluarea acestui proces complex se vor lua în considerare:
• aspectele morfologice (aspect, formă, dimensiuni, lungimi, perimetre, diametre, greutăţi
parţiale ale segmentelor, organelor, aparatelor).
• aspecte fiziologice-funcţionale (organe, aparate, sisteme) capacitatea de efort,
adaptabilitatea la cerinţele variabile ale mediului fizic şi socioprofesional.
• Aceste două aspecte reprezintă potenţialul biologic al unei persoane.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

4. Evaluarea capacității de efort pe parcursul procesului de creștere și dezvoltare

fizică

VÂRSTELE : ANTEPUBERTARĂ – PUBERTARĂ ŞI POSTPUBERTARĂ

Alături de elementele de natură morfologică şi fiziologică, în evaluare se ia în considerare

şi dezvoltarea neuro psihică a persoanei.
Gândirea şi inteligenţa contribuie în mare măsură la: coordonarea mişcărilor şi
perfecţionarea mişcărilor.
Cu cât este mai rapidă înţelegerea mişcărilor cu atât execuţia lor este mai
corectă. Există şi o conxiune inversă: mişcarea, motricitatea corect dirijată şi realizată
influenţează favorabil dezvoltarea zonelor corticale care constituie sediul proceselor
psihice corespunzătoare. Este vorba de influenţa pozitivă asupra dezvoltării emisferelor
cerebrale, caracterul trafic al impulsurilor senzitive spre segmentele active ale corpului.
Mişcările, motricitatea au astfel o acţiune reglatoare asupra metabolismului,
asigură excitabilitatea optimă a zonelor cerebrale implicate în dirijarea şi controlul
mişcărilor tot mai complexe.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

4. Evaluarea capacității de efort pe parcursul procesului de creștere și dezvoltare

fizică

VÂRSTELE : ANTEPUBERTARĂ – PUBERTARĂ ŞI POSTPUBERTARĂ

Etape sau perioade fiziologice în procesul de creştere şi dezvoltare:

- în etapizare se ia în calcul vârsta biologică şi nu cea cronologică a persoanei;
- perioade specifice vârstei copilăriei şi adolescenţei (vârsta şcolară):
- perioada antepubertară
- perioada pubertară
- perioada postpubertară
Acest perioade sunt inegale ca durată şi variază de la undivid la altul. Criteriile
de etapizare sunt evenimentele majore fiziologice şi psihice care determină transformări cu
repercusiuni asupra constituţiei fizice, asupra dezvoltării psihosomatice, asupra capacităţii
de efort.
Aceste elemente sunt repere importante în evaluarea procesului de dezvoltare şi
creştere al unui individ în comparaţie cu valorile de referinţă. Ele determină metodica,
principiile de lucru, nivelul efortului, tipologia exerciţiilor.
Măsurare și evaluare motrică și somato-funcțională Curs 9

4. Evaluarea capacității de efort pe parcursul procesului de creștere și dezvoltare

fizică

VÂRSTELE : ANTEPUBERTARĂ – PUBERTARĂ ŞI POSTPUBERTARĂ

Cunoaşterea particularităţilor vârstei biologice determină:

- metodica intervenţiei kinetoterapeutului și profesorului EFS
- principiile de lucru
- nivelul efortului (volum, intensitate, densitate)
- tipologia exerciţiilor fizice

Previne:
- supradozarea efortului
- afectarea stării de sănătate
- dezechilibrări suplimentare celor specifice perioadelor respective