31.01.

2022

Tema nr. 1: Noțiuni generale privind dr execuțional penal

1. Noțiunea, obiectu, metoda precum și trăsăturiel dr execuțional penal
2. Izvoarele dr execuțional
3. Legătura dr execuțional cu alte ramuri de drept
4. Scopul, funcțiile dr execuțional penal. Principii
5.Știinșa

1. Noțiunea, obiectu, metoda precum și trăsăturile dr execuțional penal

Normele dreptului execuțional penal se reglementează relațiile privind executarea pedepsei

penale, măsurilor de siguranță, precum și măsuriel de constrângere cu carater penal.

Dr execuțional penal este oramură de drept public care este alcătuită din ansamblu de norme
juridice prin care se reglementează relațiile sociale privind ispășirea (executarea) pedepselor
penale atât privative de libertate cât și nonprivative de libertate (art 62, 63 CP.), de asemenea
reglementează relațiile sociale privind ispășirea măsurilor de siguranță (art 98, 174 ce), precum și
aplicarea măsurilor preventive art. 175 CP și art 175 ce. În scopul educării eficiente a personelor
supuse executării pedepsepi penale, în scopul prevenirii săvârșiiri noi infracțiuni etc...

Măsurile de siguranță:

măsurile de constrângere cu carater medical;

măsurile de constrângere cu caracter educativ;

expulzarea;

confiscarea special sau extinsă.

Măsurile preventive:

obligarea de a nu părăsi țara, localitattea

arstul preventiv,

arest la domiciliu

ridicarea provisoire a permisului de conduzere a mijloacelor de transport, înlăturarea de la

conducere a mijlocului de transport;
transmiterea sub supraveghere amilitarului;

liberarea provizorie sub controlul judiciar.

Obiectul dr execuțional penal, îl formează un grup de relațiile sociale speciale și anuem

relațiile sociale care apar în procesul ispășirii pedeselor penale privative de libertate sau
nonprivative de libertate, în procesul aplicării măsurileo de sigranță precum și măsrulor de
constrângere cu caracter penal.

La aceste realții sociale participă subiecții : anumite organe de stat (penitenciare în cazul
pedepsei cu închisoare, organele financiare în cazul pedepsei cu amendă etc.) pe de o parte și
persoanele condamnate pe de altă parte ( persoanele supuse executări mărurilor de siruanță/
preventive sau pedesei non-priventiv/privative de libertate)

Metoda de relgementare a derptului execuțional penal

Metoda imperativă: presupune inegalitatea subiecților sus menționații. Potrivit acestei metode
unu dintre subiecții este statul care ocuă o poziție specială de autoritate și de putere, în raportuir
de dr execuțional peanl. Metoda repsectivă este una principală.

Metoda dispozitivă: constă în volum de permisiuni de a și alege varianta conduitei premisibile

în cazul expres perevăzute de lege (ex art. 169 din cod de executare dreturle condamnatului, în
special dereptul de a adresa petiții)

Trăsăturiele/caracterele dr execuțional penal:

Caracter unitar/mormativ. Normele juridice care reglementează această reamură de drept sunt
cuprinse înami multe acte normative. (sunt principiil fundametale generale, care se găsesc în
cadrul tiecăriei reglemnetări penale; CP, CPP, curpind norme de oridn general privind punerea în
executare asancțiunilor penale și etc.)

Caracterul autonom. Dr execuțional penal formează o ramură autonomă, idnependentă a

dreptului care reglemntează relațiilo socie de dsine stătător ce se nasc în cadrul executării
sancțiunilor de drept penal precum și a măsurilor de costrângere penală ...

Caracterul de drept public. Dr execuțional peanl crează raporturi juridice între stat reperentat
prin organele asl speciale și persoanele fizice (condamnați penal sau sancționați penal). Astfel
satatu deține o poziție de autoriate de comanda iar condamnatul ocupă o poțiție de subordonare
faț de stat.

2. Izvoarele dreptului execuționale penal

Prin izvor a dr execuțional penal se înțelege acte nromativ prin care de fapt se exprimă voința
socială c privire la normele juridice privind executarea normelor cu carater penal.

Sistemul izvoarelor dr execuțional penal:

Ivozrele interne

Ivoarele internaționale

Ivoarele internaționale: DUDO din 1948 și etc.

Ivoarele interne: costituția, codul de execuatre, coduel penal CPP, legea cu priivre la sistemul
adiminstației penitenciare din 2016; statutul executării pedepselor de către condamnați din 2006
etc.

3.Legătura dr execuțional penal cu alte ramuri de drept

Dr execuțional pena și dr penal

Dr penal reglementează 3 fenomene: infracțiunea, răspunderea penală și pedeapsa. Fiind derivat

în 2 părți, dr penal în partea generală definește noțiunea de pedeaps penală și măsuri de
siguranțăă le sistematizează, și măsri de siguranță, stabilid în partea specială, în mod imperativ
felurile pedepselor penale ce pot fi aplicate persoanelo fizice și persoanelor juridice pentru
săvârșirea infraciunilor. Determină categoriile pedepselor penale privative și non privative de
libertate, relgemneatează cazurile de liberare de răspundere penală, de la pedeaps penală și de la
consecințele condamnării. Dr execuțional penal contribuie la: îmlimentarea rolului preventiv al
legii pelnale; atingerea scopului legii penale;

Dr execuțional penal și dr procesual penal.

Dr pro penal sunt rpevăzute dispoziții speciale privind executarea hotărârilor penale prin aceste
norme sunt precizate doar procedurel de punere în executare a sancțiunilor penale și procesul de
modificare a executării sancțiunilor penale.

Dr execuțional penal și criminologia(specializată) și penoogia(studiază pedepsele).

În special la etapa adaptriii sociale a foștilor condamnați sunt studiate cauzele și condițiile ce pot
favoriza comportamentul delicvent postcondamnattoriu. Cunosștințe criminologice profunde
sunt necesare la etapa de progozare a comportamentului postcondamnatoriu al adulților și
minorilor.

Dr execuțional penal și dr penitenciar.

Dr exe penal reglementează executarea tuturor sancțiunilor penale. Dr penitenicar cuprinde
tipurile de strategii proprii, tratamentul penitenciar și regiul penitenciar. Având menirea de a
stabili regimul de executare a pedepsei închisorii și mijlocul de utilizare a acestui regim dr
pentintciar constituie doar o subramaură a dr execuțional penal. Între aceste ramure de dr există
acea legătură de un întreg și o parte, sau gen și specie, unde dr execuțional e un întreg și dr
penintecniar e o parte idn acel întreg.

4.Scopul și funcțiile dr execuțional penal. Principiile

Scopul general este determinat de politică penală a rm și se exprimp în lupta hotărâtă pe care
societatea o duce cu membrii săi care încalcă ordinea de drept și care ating prin acțiunile valorile
sociale ocrotite de lege.

Scopul sepcial constă în apărarea valorilor sociale, a ordinii de drept, prin reeducarea celor
condamnați cu ocazia executării sancțiulor penale privative sau neprivative de libertate precum și
a măsurilor de constrângere cu caracter penal. Toodată, procesul de executare a sancțiunilor nu
trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demintatea persoanei condamnate.

Funcțiile dr execuțional penal:

1) Funcția de corijare, dr execuțional servește unui scop uman și anume formarea la

condamnat a calităilor socialmente utile făr a leza drepturile lui peronale.

Principale mijloace de coirjare a condamnatului sunt: modul și condițiile de executare a

pedepsei, munca socială utilă; munca educativă; instruirea profesioanlă; invățamântul general,
influența execitată de socetate.

2) Funcția de prevenire, dr eecuțional penal este directionat spre prevenirea specială cât și
generală a infracțiunilor.
3) Funcția socială, acordarea ajutorului persoanelor condamante în procesul de adaptae
socială.
4) Funcia de educare, se exprimă în faptul că unul din mijlocae de corijare a condamnatului
devine munca educativă
5) Funcția de reglemntare , semnifică că dr execuțional penal reglementează raorturi ce apar
în elgătură cu erecutarea sanțciunilor de către stat și cu ispășirea acestora de către
condamant.
6) Funcția de ocrotire dr execuțional contribuei la ocrotirea dr., libertăților și intereselor
legitime ale celor condamnați precum și ale colaboratorileor întregului sistem de
executare a deciziilor judecătorești cu caracter penal
Principiile art. 167 CE.

Executarea hotărîrilor cu caracter penal se efectuează în baza principiilor legalităţii,

democratismului, umanismului, respectării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane, egalităţii
condamnaţilor în faţa legii, diferenţierii, individualizării şi planificării executării pedepselor
penale, aplicării raţionale a mijloacelor de corijare a condamnaţilor şi stimulării
comportamentului respectuos faţă de lege.

Principiile generale:

Principiul democratismului constă în faptul legislția execu penală în vigoare acordă nu doar
organelor de stat ci și organele locale împuternicitei în vederea efectuării controlului asupra
instituților penitenciare.

Principiul legalității se manifestă în repsecattrea și executarea întocmai legilor și a altor acte

normative bubordonate legii de către organele, instituțiile precum și persoanele publice care
execută pedepsele și alte sanțciuni cu caracter penal ( art 67 CE).

Principiul umanismului se manifestă prin atitudenea echitabilă față de condamnați precum și

prin exprimarea respectualu față de onoarea și demintatea lor. Executarea pedeseplor și a altor
sancțiuni de dr penal nu are scop cauzarea sufernițelor fizice sau umilirea demității umane.
Umanismjul se exprimă și în posibilitatea plicării actelor de aminstie și grațiere.

Principiul respectării dr libertățilo și demnității umane. Dr libertățile și demintatea umană

sunt ocrotite de lege și nime nu poate și nimc nu poate servi temei pentru lezarea acestor valori.

Principiile interramurale: exe principiul egalității codamaților în faa legii; pinrcipiul

individualizării pedepsei penale; principiul diferențierii pedepsei penale.

Principiul diferențiere și individualizarea a executării sancțiunilor penale și a găsit reflectare

aproape în toate normele de dr, precum și în dr eecuțional enal. și permite să asigurre realizarea
tuturor scopurilor pedepsei penale față de un condamnat concret.

Diferențierea înseamnă că față de diferite categorii de codamnați se aplică un volum diferit al

influenție coercitive. Diferențirea presupune repartizarea condamnaților pe genuri pe parcursul
ispășirii pedepsei penale privative de libertate, în funcție de temeiurile prevăzute de dr penal, și
dr execuțional penal. Volumul, mijloacele de corijare și restricțiilor impuse diferă în funcție de
caracterul și gradul de prejudiciabilitate a faptei infraciunelor comise de către personă, de formă
de vinovăție, de prezența recidivei etc, art. 205. CE

Astfel, diferențierea presupune condamnate la pedeapsa închisorii se manifestă în întreținerea lo

separată pe diferite categorii de condamnați (adulți și minori, femei și bărbați, condamnați pentru
prmia oară și recidiviștii etc.)

Individualizarea exercitării pedepsei penale presupune luarea în considerați a particularităților

presonalității condamnatului sau prevenientului, a calitoților lui provitive sau egative și
comportamentul.

Principiile ramurale

Principiul aplicării raționale a mjloacelor de corijare a condamnaților constă pe de o parte

în minimalizarea și diminuarea efectului represiv al sancțiunilor penale, iar pe de altă parte în
eficiența acestor măsuri de măsuri de constrângere și proporționalitatea lor.

Principiul stimulării comportamentului respectuos față de lege, presupune aplicarea unor

stimuli legali pentru a coordona modificarea condamnaților de întreținere a personelor
condamnate.

5.Știința dr execuțional penal

Știința dr execuțional penal are menirea de a studia întreg complexul de probleme social plitice,
economice, morale, psigologice care apar în domeniul executării pedepsei de a dezvălui
tendințele și legalitatea ce apar în procesul de executare a difernelor pedepse sau altot sancțiuni
penale, de a pregăti propuneri pentru perfecționarea legisalțieii execuțional penal și a practicii
penale și a prcticii de aplicare a acestora.

Obiectul de studiu al științei dr execuțional penal este mai larg, decât obectul legislației
execuțional penale inluzând nu doar normele de drept și raporturile juridice priivtoare la
executarea hotărârilor judecătorești cu caracter penal, cât și politica statului în sfera executării
sancțiunilor de dr penal, istoria a ligislațieii execuțional penale, practica de aplicare a normelor și
etc.
 Tema nr.2: Legislaţia execuţional-penală.
Cuprins:

1. Legislaţia execuţional-penală şi conţinutul acesteia. Scopurile şi sarcinile

legislaţiei execuţional-penale. Reforma legislaţiei execuţional-penale.
2. Normele juridice execuţional-penale.
3. Aplicarea legislaţiei execuţional-penale în timp şi spaţiu.
4. Raporturile juridice execuţional-penale. Faptele juridice execuţional-penale.

1.
Codul de Executare a sancţiunilor de drept penal, nr.1524 din 22.06.1993, extrem de
sever şi bazat pe idei de dictatura a unei minorităţi (totalitariste), fiind în vădită necorespundere
cu normele privind tratamentul condamnaţilor la pedepsele privative şi non-privative de libertate
prevăzute în principalele acte internaţionale, nu a rezistat necesităţilor sociale contemporane.
Odată cu intrarea în vigoare, la 1 iulie 2005, a Codului de Executare, s-a
schimbat şi modul de abordare a sistemului execuţional penal, fiind extins
semnificativ conţinutul acestui sistem. Dacă legislaţia execuţional penală
anterioară reglementa doar executarea pedepselor penale, atunci actuala legislaţie
înglobează şi norme ce reglementează executarea şi altor hotărâri cu caracter penal,
cum ar fi măsurile preventive şi măsurile de siguranţă, astfel acoperind tot
domeniul execuţional penal.
Actuala legislaţie se bazează pe actele internaţionale în domeniul
execuţional penal. Aşa cum actualul Cod penal al Republicii Moldova a diversificat
(a căpătat diverse forme şi variante) pedepsele privative de libertate, care includ închisoarea şi
detenţiunea pe viaţă, a apărut necesitatea reglementării separate a acestor pedepse.
De pe poziţii noi sunt tratate în Codul de Executare al Republicii Moldova şi condiţiile de
executare a acestor pedepse.
Datorită implementării prevederilor şi recomandărilor internaţionale în domeniul
tratamentului deţinuţilor, sistemul administrației penitenciare naţional a cunoscut o liberalizare
esenţială, ceea ce ar trebui să uşureze procesul educativ cu condamnaţii în condiţii de izolare de
societate şi să contribuie la o mai bună şi reuşită resocializare a acestora.
Datorită schimbării politicii statului în domeniul luptei cu criminalitatea, a apărut
necesitatea reglementării mai detaliate a modului de executare a pedepselor neprivative de
libertate. Un loc deosebit printre aceste pedepse îl ocupă munca neremunerată în folosul
comunităţii. Reglementările legale ale acestei pedepse şi-au găsit sediul nu doar în Codul de
Executare al Republicii Moldova. Ţinând cont de importanţa acestei pedepse

neprivative de libertate şi de locul ei în lupta cu infrac-ţionalitatea minoră şi medie,

a fost adoptat un act normativ special -Regulamentul privind modul de executare a
pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii, care destul de
detaliat reglementează modul de executare a acestei pedepse şi atribuţiile fiecărei părţi la
executarea pedepsei în cauză.
Spre deosebire de legislaţia anterioară, Codul de Executare al Republicii Moldova
suficient de detaliat reglementează şi modul de executare a măsurilor juridico-penale de
constrângere, la care se atribuie amânarea executării pedepsei penale, suspendarea executării
pedepsei şi liberarea de pedeapsa penală. Un loc deosebit se acordă şi stingerii executării
pedepsei, modalităţilor pentru acordarea unui ajutor persoanelor eliberate din locurile de
detenţie. Dat fiind faptul că actualul Cod penal al Republicii Moldova a prevăzut răspunderea
penală a persoanelor juridice, executarea pedepselor aplicate persoanelor juridice a fost reflectată
într-un capitol separat al Codului de Executare.
Codul de Executare al Republicii Moldova a creat premise pentru perfecţionarea în
continuare a întregii legislaţii execuţional penale, pentru adoptarea actelor normative noi şi
modificarea celor vechi.
La momentul actual legislaţia privind executarea hotărârilor cu caracter penal (legislaţia
execuţional penală) constă din Codul de Executare şi din actele normative adoptate în
conformitate cu acesta.
Printre actele normative ce reglementează modul de executare a hotărârilor
judecătoreşti cu caracter penal se înscriu:
1. Codul de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004
2. Codul de Procedură penală al Republicii Moldova din 14.03.2003;
3. Codul Penal al Republicii Moldova nr.g85-XV din 18 aprilie 2002;
4. Legea Republicii Moldova cu privire la sistemul administrației
penitenciare din 21.12.2017;
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunităţii, nr.1643 din 31.12.2003;
6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea
Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, nr.583 din 26.05.2006 etc.
Legislaţia execuţional penală având aria de acoperire mai largă nu se
limitează doar la reglementarea modului de executare a sancţiunilor penale
(pedepsele penale privative şi neprivative de libertate, măsurile de siguranţă), dar şi
la alte măsuri de constrângere statală, cum ar fi măsurile preventive cu caracter
procesual penal.
În conformitate cu alin.(2) art. 165 CE RM, legislaţia execuţional penală:
 reglementează modul şi condiţiile executării pedepsei;
 determină mijloacele de corijare a condamnaţilor;
 stabileşte modul de executare a măsurilor de siguranţă şi preventive.
Scopul legislaţiei execuţional penale rezidă în:
1) protecţia drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei;
2) acordarea de ajutor condamnaţilor la adaptarea lor socială.
Un alt act normativ principal în domeniul executării hotărârilor cu caracter
penal este Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, care reglementează
temeiul, condiţiile şi procedura punerii în executare de către administraţia
penitenciară şi executării de către condamnaţi a pedepselor penale privative de
libertate: închisoarea şi detenţiunea pe viaţă. Dispoziţiile acestui Statut referitoare
la condiţiile de deţinere, drepturile şi obligaţiile persoanelor condamnate,
activităţile socio-educative, stimulările şi sancţiunile disciplinare se aplică în mod
corespunzător persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv,
cu particularităţile prevăzute pentru categoria respectivă.
Statutul este elaborat în baza prevederilor Codului de Executare şi în vederea respectării
dispoziţiilor Codului penal, Codului de procedură penală şi ale altor acte normative naţionale şi
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Acţiunea Statutului se extinde asupra tuturor categoriilor de instituţii penitenciare,
normele lui fiind obligatorii pentru deţinuţii aflaţi în ele, personalul acestor instituţii, precum şi
pentru persoanele care le vizitează. Nerespectarea prevederilor Statutului atrage, după

caz, răspunderea civilă, disciplinară, administrativă sau penală, conform legislaţiei.

 Reglementările acestui Statut nu pot limita drepturile şi libertăţile, precum şi
nu pot stabili deţinuţilor alte obligaţii decât cele prevăzute sau cele ce rezultă din
conţinutul legii.
Legea cu privire la sistemul administrației penitenciare din 21.12.2017 stabilește
cadrul normativ de bază, principiile de activitate, organizare și funcționare, finanțarea și
asigurarea activității ale sistemului administrației penitenciare, precum și statutul juridic,
garanțiile sociale, atribuțiile funcționarului public cu statut special din cadrul sistemului
administrației penitenciare.
2. Normele juridice execuțional penale
Norma juridică reprezintă o regulă de conduită generală şi impersonală (care
nu se referă la nici o persoană), creată ori sancţionată de către organele competente
ale statului, care poate fi aplicată, la nevoie, prin intermediul constrîngerii statale,
cu ajutorul organelor de stat. Fiind o regulă de conduită generală şi impersonală, rezultă că
norma juridică se adresează tuturor subiectelor de drept sau unei categorii din cadrul acestor
subiecte.

Norma juridică poate fi creată sau sancţionată de organele competente ale

statului. De principiu, organul competent să elaboreze legile este Parlamentul, ca titular al
funcţiei (puterii, autorităţii) legislative.
Normele de drept execuţional penal devin instrumente de îndrumare şi orientare a
relaţiilor sociale de executare a sancţiunilor penale şi altor măsuri de constrângere ce se conţin în
hotărârile judecătoreşti cu caracter penal spre scopurile fixate de politica penală a statului.
Norma de drept execuţional penal constituie o variantă de conduită corespunzătoare a
participanţilor la raporturile juridice care apar în legătură cu şi în procesul de executare a
sancţiunilor de drept penal.
Analizând norma juridică execuţional penală, rezultă că ea este o regulă sau o normă
socială alături de alte norme sociale, cum sunt cele morale, religioase, etice etc. Dar, spre

deosebire de celelalte norme sociale, norma de drept are un caracter obligator.

Definind normă juridică, se poate spune ca ea este o regulă socială de
comportare, obligatorie, generală şi impersonală.
Norma juridică execuţional penală este o regulă generală şi obligatorie de
conduită, al cărei scop este de a asigura executarea hotărârii judecătoreşti cu
caracter penal.
 Luând în considerare faptul că executarea sancţiunilor de drept penal implică şi anumite
reguli de educaţie şi comportament, unele norme de drept execuţional penal au un conţinut
psihopedagogie, nu doar juridic. Astfel de norme sunt cu caracter special. Cu toate că majoritatea
normelor de drept execuţional penal constituie un model special de conduită prescris pentru cei
condamnaţi, un etalon psihosocial determinat, este de remarcat faptul că unele norme ale

dreptului execuţional penal sunt cu caracter general conţinând scopurile,

obiectivele şi principiile legislaţiei execuţional penale. Prin urmare, putem contura:
normele dreptului execuţional penal generale; normele dreptului execuţional penal
speciale.
În funcţie de destinaţie, putem distinge următoarele norme execuţional
penale: programate spre un scop; de instituire; de garantare.
În funcţie de forma manifestării, evidenţiem: norme-defîniţii; norme-
constatări; norme-principii; norme-sarcini; norme-obligaţii.
În funcţie de ierarhia actelor normative în care normele execuţional
penale sunt expuse, distingem: norme prevăzute în legi organice (Codul de
Executare, Codul penal, Codul de procedură penală, Legea privind sistemul
administrației penitenciare etc); normele ce se conţin în actele normative
subordonate legii (ordine, regulamente, instrucţiuni etc).
În funcţie de conţinut, se disting:
- norme execuţional penale ce oferă subiectului un anumit drept, o
împuternicire;
- norme execuţional penale ce conţin obligaţii.
Prin urmare, în funcţie de rolul normelor de drept execuţional penal în
reglementarea relaţiilor sociale, normele pot fi de reglementare (de împuternicire),
de ocrotire, specializate şi de definiţie.
Normele de reglementare stabilesc drepturile şi obligaţiile participanţilor
unor relaţii sociale, condiţii de apariţie, desfăşurare şi stingere a anumitor rapoarte
juridico-penale.
Normele de ocrotire prevăd anumite măsuri de constrângere aplicate din
partea statului în cazul de încălcare a anumit norme de reglementare. Norma
execuţional penală de ocrotire are un conţinut sancţionator şi este destinată pentru
protejairea normelor de reglementare.
Mai mult, în doctrină sunt evidenţiate norme execuţional penale de bază
(primare), care prevăd reguli generale privind reglementarea unor aspecte
execuţional penale fundamentale, şi norme de concretizare (secundare), care sunt
menite pentru precizarea şi clarificarea prevederilor legale doar conturate în
normele execuţional penale de bază.
În funcţie de caracterul obligaţiilor, normele dreptului execuţional penal
cu caracter de reglementare pot fi de două feluri:
- norme dispozitive;
- norme imperative.
În această ordine de idei subliniem că trăsătura specifică a legislaţiei
execuţional penale o constituie prezenţa atât a normelor materiale, cât şi a
normelor procesuale. Normele dreptului execuţional penal material reglementează
conţinutul relaţiilor sociale, servind drept măsură a drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor, spre
exemplu, normele ce stabilesc statutul juridic al condamnatului la pedepse privative de libertate.
Totodată, normele procesuale reglementează procedura jurisdicţională (modalitatea), activitatea
organelor şi instituţiilor împuternicite să implementeze în viaţă normele dreptului penal material.
3. Aplicarea legislației execuțional-penale în timp și în spațiu
Legislaţia execuţional penală se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Alte modalităţi de acţiune a legislaţiei execuţional penale pot fi stabilite prin tratate
internaţionale la care Republica Moldova este parte (alin.(1) art.166 CE RM).
Spațiu. Executarea hotărârilor cu caracter penal, apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor faţă de care se execută astfel de
hotărâri, precum şi acordarea de ajutor condamnaţilor la adaptarea lor socială se
efectuează în conformitate cu legislaţia execuţional penală în vigoare la momentul
aplicării lor.
Legislaţia execuţional penală poate avea efect ultraactiv. Caracterul ultraactiv al
normei se stipulează în legea nouă.
În cazul în care în timpul executării hotărârilor judecătoreşti cu caracter
penal sunt în vigoare mai multe legi, se aplică legea cea mai favorabilă.
 Deţinerea persoanelor care beneficiază de un anumit grad de imunitate se
efectuează în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Viena cu privire la
relaţiile diplomatice, încheiate la 18 aprilie 1961, ale Convenţiei de la Viena cu
privire la relaţiile consulare, încheiate la 24 aprilie 1963, precum şi cu prevederile
altor tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (alin.(3) art.166
CE RM).
Raporturile de drept execuţional penal apar din momentul intrării hotărârii
judecătoreşti în vigoare. Hotărârea instanţei de judecată într-o cauză penală devine
executorie la data când a rămas definitivă.
Hotărârile judecătoreşti definitive sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi
juridice din ţară şi au putere executorie pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Apariţia raporturilor execuţional penale este legată de dispoziţia de executare a hotărârii
judecătoreşti. Astfel, trimiterea spre executare a hotărârii judecătoreşti se pune în

sarcina instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.

Dispoziţia de executare a hotărârii judecătoreşti, în termen de 10 zile de la data când
hotărârea a rămas definitivă, se trimite de către preşedintele instanţei, împreună cu o copie de pe
hotărârea definitivă, organului însărcinat cu punerea în executare a sentinţei conform
prevederilor legislaţiei de executare. În cazul în care cauza a fost judecată în apel şi/sau în recurs,
la copia de pe sentinţă se anexează copia de pe decizia instanţei de apel şi/sau de recurs.
Din acest moment statutul juridic al persoanei faţă de care se emite sentinţa
de condamnare se schimbă, persoana încetează a mai fi inculpată, ci devine
condamnată.
Totodată, raporturile de executare a pedepselor penale se sting în
conformitate cu prevederile CE al RM. Astfel, în calitate de temei al stingerii
executării pedepsei operează următoarele fapte juridice:
a) executarea efectivă şi integrală a pedepsei;
b) decesul persoanei condamnate;
c) adoptarea unei hotărâri de achitare a persoanei condamnate în cursul
executării pedepsei sau trimiterii spre executare a hotărârii judecătoreşti;
d) intervenirea unei legi penale noi care exclude caracterul penal al
faptei în cursul executării pedepsei sau trimiterii spre executare a
 hotărârii judecătoreşti;
e) intervenirea unui act de amnistie totală în cursul executării pe depsei sau
trimiterii spre executare a hotărârii judecătoreşti;
f) intervenirea unui act de graţiere totală în cursul executării pedepsei sau
trimiterii spre executare a hotărârii judecătoreşti;
g) intervenirea prescripţiei executării hotărârii privind condamnarea;
h) respectarea de către condamnat a comportamentului stabilit prin hotărârea
judecătorească şi expirarea termenului de probă;
i) alte împrejurări prevăzute de lege.
4. Raporturile de drept execuţional penal reprezintă raporturile sociale
reglementate de normele dreptului execuţional penal ce apar între organele şi
instituţiile de stat care execută sancţiunile cu caracter penal, pe de o parte, şi
persoana condamnată în legătura cu executarea şi ispăşirea sancţiunilor de drept
public.
Pe parcursul executării sancţiunilor sus-menţionate raporturile de drept execuţional penal
nu-şi schimbă natura lor juridică, deşi conţinutul acestora poate fi diferit. În special, astfel de
cazuri pot avea loc când o categorie de pedeapsă penală se substituie cu o altă pedeapsă sau când
se schimba instituţia penitenciară în care se deţine persoana condamnată la închisoare.
Prin urmare, putem determina structura raporturilor de drept execuţional
penal în felul următor:
- Subiecţii raporturilor de drept execuţional penal;
- Conţinutul raporturilor de drept execuţional penal;
- Obiectul rapoartelor de drept execuţional penal;
- Faptele juridice.
Subiecţii raporturilor de drept execuţional penal sunt persoanele fizice şi
juridice care au anumite drepturi şi obligaţii prevăzute de normele execuţional
penale. Astfel, în calitate de subiect al raporturilor execuţional penale se recunoaşte
organul sau instituţia care execută pedeapsa penală sau alte sancţiuni de drept
public, iar, pe de altă parte, condamnatul (în cazul executării pedepsei penale) sau
prevenitul (cum ar fi în cazul măsurilor preventive).
 În mod episodic, la raporturile de drept execuţional penal pot lua parte şi organizaţiile
obşteşti, rudele ce vizitează condamnaţii sau preveniţii, alte persoane ce sunt împuternicite să
viziteze instituţiile penitenciare în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova în vigoare.
Obiectul raporturilor de drept execuţional penal cuprinde fenomene sau
obiecte (împrejurări reale) în legătura cu care apar astfel de rapoarte. Aşadar, în
calitate de obiect poate fi recunoscut un interes legitim sau drept al persoanei
condamnate sau prevenite etc.
Faptele juridice sunt acelea acţiuni sau evenimente în legătură cu care apar,
se modifică sau încetează rapoartele de drept execuţional penal. Ele pot fi
clasificate în funcţie de mai multe criterii:
 în funcţie de caracterul efectelor juridice: generatoare de drept;
modificatoare; de stingere;
 în funcţie de momentul volitiv: evenimente (atingerea
majoratului ca temei obiectiv pentru transfer într-o altă instituţie penitenciară,
adoptarea unei legi penale mai favorabile pentru condamnat); acţiuni care depind
de voinţa subiectului (aplicarea unor măsuri de stimulare pentru comportamentul
exemplar în cazul unor acţiuni legitime şi aplicarea unor sancţiuni disciplinare în
cazul comiterii unor acţiuni ilegale).
 în funcţie de numărul împrejurărilor: simple (expirarea
termenului de pedeapsă, achitarea sumei integrale a amenzii, sarcina condamnatei)
şi complexe (modificarea, pedepsei iniţiale cu una mai blândă, ispăşirea parţială a
pedepsei penale etc).
Analiza corectă a faptelor juridice ce pot apărea în raporturile execuţional penale ne
permite sa determinăm corect şi natura juridică a rapoartelor juridice ce pot apărea pe parcursul
executării pedepselor şi a altor sancţiuni, cum ar fi: rapoarte de drept civil, rapoarte de dreptul
familiei, rapoarte de drept procesual penal. Această abordare va contribui la aplicarea corectă a
unor norme juridice ale diferitelor ramuri de drept în cadrul executării sancţiunilor de drept
penal.
 Tema nr. 3: Statutul juridic al condamnaţilor.
Cuprins:
1.Noţiunea şi trăsăturile specifice ale statutului juridic al
condamnaţilor
2.Conţinutul statutului juridic al condamnatului
3.Drepturile şi obligaţiile de bază ale condamnaţilor
4.Statutul juridic al condamnaţilor la pedepse neprivative de libertate

Statutul juridic constituie un ansamblu al normelor de drept care reglementează drepturile şi obligaţiile unei persoane fizice sau
ale unei persoane juridice şi care exprimă structura şi atributele lor specifice, raportate la un anumit element de referinţă avut în vedere.
În art. 29 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se menţionează că „în realizarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om
trebuie să fie supus doar acelor limitări care sînt determinate strict prin lege şi exclusiv în scopul asigurării recunoaşterii şi respectării drepturilor
şi libertăţilor altor persoane, satisfacerii cerinţelor morale, a normelor de comportare şi a bunăstării generale într-o societate democratică”.
Astfel, indiferent de împrejurări, orice fiinţă umană are drepturi fundamentale. Ele nu pot fi retrase fără o justificare legală. Oamenii
ţinuţi în arest legal sau în închisoare îşi pierd pentru un timp dreptul la libertate. Dacă sunt arestaţi sau închişi ilegal, ei îşi păstrează toate
drepturile, inclusiv dreptul la libertate.
Prin statut juridic al cetăţeanului se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor sale reglementate de normele de drept în mediul
său de existenţă. În statutul juridic al cetăţeanului sunt cuprinse garanţiile statului în acordarea posibilităţii de a beneficia de drepturile
prevăzute de legislaţie şi garanţiile respectării de către cetăţean a obligaţiilor ce îi revin. Una din aceste garanţii este sancţionarea persoanelor
care nu respectă întocmai prevederile legii.
Statutul juridic al condamnatului reprezintă un ansamblu al normelor de drept execuţional penal care reglementează drepturile,
obligaţiile şi interdicţiile persoanei condamnate în baza unei hotărîri judiciare penale definitive.
Statutul juridic al condamnatului presupune ansamblul drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din statutul juridic general al
cetăţenilor şi care sînt prevăzute în actele normative ale diferitor ramuri de drept şi depind de tipul pedepsei numite de instanţa de judecată,
precum şi de comportamentul lor pe parcursul executării acestei pedepse.
În ştiinţa dreptului execuţional-penal statutul juridic al persoanelor condamnate este de două tipuri:
1) statutul juridic al condamnaţilor care ispăşesc o pedeapsă privativă de libertate;
2) statutul juridic al condamnaţilor care ispăşesc pedepse neprivative de libertate.
Condamnatul, în perioada executării pedepsei, are în societate rolul de ispăşitor al vinovăţiei sale care se corectează prin intermediul
acţiunii represive a statului, al cărei scop este de а-i forma calităţi social-utile ce ar asigura respectarea normelor de drept, a intereselor altor
cetăţeni, a societăţii şi statului. Din aceste considerente, a fost necesară determinarea clară în legislaţie a statutului juridic al condamnatului
prevăzut în capitolul XVI CE al RM. În capitolul dat sînt stabilite drepturile şi obligaţiile condamnatului (art.169-170 CE al RM), care execută
orice tip de pedeapsă penală.
Ţinem să menţionăm că statutul juridic al condamnatului este o categorie socială al cărei conţinut se modifică odată cu nivelul de
dezvoltare a societăţii, tipul de stat, nivelul criminalităţii, fiind influenţat, totodată, şi de prezenţa în societate a unor mijloace de luptă cu ea.
Deoarece criminalitatea este un fenomen global, internaţional, organismele internaţionale şi comunitatea internaţională tind să elaboreze un
etalon al statutului juridic al persoanelor condamnate care îşi ispăşesc pedeapsa penală. Drept exemplu sînt unele acte normative internaţionale
precum: Ansamblul de reguli minime ale ONU privind tratamentul deţinuţilor (1955), Regulile europene pentru penitenciare (recomandarea REC
(2006)2) etc.
În Republica Moldova sînt recunoscute şi garantate drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului care corespund principiilor şi
normelor dreptului internaţional şi Constituţiei. Drepturile şi libertăţile fundamentale le are fiecare de la naştere.
Condamnatul în timpul executării pedepsei numite prin sentinţa instanţei de judecată nu este lipsit de cetăţenia Republicii Moldova,
iar persoanele fară cetăţenie (apatrizii) şi cetăţenii străini care au comis infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova sînt trataţi conform
prevederilor actelor care reglementează aflarea (şederea) lor pe teritoriul Republicii Moldova. Constituţia Republicii Moldova este în deplină
concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi cu alte acte
internaţionale cu privire la drepturile omului.
De asemenea, prevederile legislaţiei execuţional-penale actuale (Codul de Executare al RM, Statutul executării pedepsei de către
 condamnaţi) reprezintă, fară îndoială, un progres important faţă de actele normative precedente. Astfel, au fost incluse reglementări noi care
extind drepturile şi garanţiile persoanelor condamnate, precum şi o reglementare unitară a tuturor aspectelor ce ţin de executarea hotărîrilor
judecătoreşti. Un fapt remarcabil îl reprezintă confirmarea standartelor din documentele şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte şi includerea acestora în reglementările interne. Prin aceasta, prevederile legislaţiei actuale se apropie mai mult de filozofia exprimată în
actele internaţionale, în care închisoarea nu are ca finalitate izolarea, ci reeducarea şi reintegrarea socială a individului.
Pedeapsa penală aplicată persoanei recunoscute de către instanţa de judecată drept vinovată de săvîrşirea unei infracţiuni este o
măsură represivă a statului. Măsurile represive nu pot fi exprimate (aplicate) altfel decît prin lipsirea şi limitarea drepturilor personale şi
patrimoniale ale condamnatului, anume a acelor drepturi şi libertăţi care sînt garantate de Constituţie pentru cetăţenii care respectă legea. Drept
bază legală pentru o lipsire parţială sau totală de anumite drepturi şi libertăţi ale persoanei şi cetăţeanului serveşte Constituţia RM.
Statutul juridic al condamnaţilor care ispăşesc o pedeapsă privativă de libertate este determinat de următoarele elemente:
 obligaţiile şi drepturile de bază ale condamnatului,
 garanţiile de respectarea acestor drepturi,
 răspunderea condamnaţilor pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin.
Gradul de reglementare a statutului condamnatului, volumul de drepturi sau limitări în drepturi se deosebesc în funcţie de categoria
pedepsei aplicate. Una dintre cele mai severă dintre pedepsele penale este închisoarea. Conţinutul pedepsei cu închisoare îl constituie limitarea
dreptului cetăţeanului la libertate personală, la deplasare, la alegerea locului de trai, fiind garantate de Constituţia RM.
Legislaţia prevede norme care limitează drepturile civile ale condamnatului. Unele limitări sînt prevăzute de normele dreptului
constituţional, locativ, dreptul familiei şi alte ramuri de drept.
Potrivit art. 168 alin. (1) CE al RM, condamnatul are drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor Republicii Moldova, cu
excepţiile şi restricţiile prevăzute de CE al RM şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta. Restricţia drepturilor proclamate în art.
20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite (accsesul liber la justiţie, prezumţia nevinovăţiei, neretroactivitatea legii, dreptul fiecărui
om de a conoaşte drepturile şi obligațiile, dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică).
Condamnatul care este cetăţean străin sau apatrid are drepturile şi obligaţiile stabilite în acordurile internaţionale la care Republica.
Moldova este parte, în legislaţia Republicii Moldova privind statutul juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor, cu excepţiile şi restricţiile
prevăzute de CE al RM şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta (art.168 alin. (2) CE al RM).
În penitenciare se aplică un anumit grad de izolare a condamnatului de lumea exterioară, pentru asigurarea căruia condamnatului i se
impun anumite obligaţii. Dar izolarea în locurile de detenţie nu poate fi absolută. De aceea legea stabileşte unele limite ale izolării, reflectate în
anumite drepturi subiective sau interese legitime ale condamnatului.
Conţinutul statutului juridic al condamnaţilor include:
1. drepturile condamnaţiilor,
2. interesele legitime ale condamnaţiilor
3. obligaţiile condamnaţilor.
Ele apar şi se realizează, de regulă, în limitele relaţiilor juridice execuţional-penale.
Dreptul subiectiv al condamnatului poate fi calificat ca posibilitate a unei anumite comportări sau ca posibilitate de a se folosi de
anumite valori, fixate în lege şi garantate de stat, valori asigurate de obligaţiile juridice ale persoanelor oficiale din organele care execută
pedeapsa, ale altor subiecţi ai relaţiilor juridice.
Fiind vorba de persoane condamnate, aflate în executarea pedepsei cu închisoarea, drepturile condamnaţilor nu trebuie confundate
cu drepturile cetăţeanului. Drepturile pe care le au condamnaţii în perioada deţinerii în penitenciare vizează unele aspecte ale relaţiilor
condamnatului cu conducerea penitenciarului (dreptul la hrană, îmbrăcăminte, odihnă, îngrijirii medicale etc.) sau ale relaţiilor cu familia (dreptul
la întrevederi, corespondenţă), ori au în vedere respectul pentru demnitatea condamnatului. Aceste drepturi se nasc din momentul internării
condamnatului în penitenciar, se menţin pe durata executării pedepsei privative de libertate şi se sting în momentul liberării definitive.
Drepturile condamnaţilor, garantate din punct de vedere material, politic, ideologic şi organizatoric, contribuie la dezvoltarea
personalităţii condamnatului şi, ca rezultat, la corectarea lui.
Esenţa drepturilor condamnaţilor constă în a acorda persoanei condamnate posibilitatea de a opta pentru un anumit comportament.
Gradul de realizare a acestei posibilităţi este determinat de conţinutul dreptului subiectiv, care include:

1) posibilitatea reală de a dispune de anumite valori materiale (mobilier, îmbrăcăminte, hrană, spaţiu etc.) în limitele
stabilite de legislaţie;

2) posibilitatea de a cere executarea obligaţiilor pe care le are administraţia penitenciarului faţă de condamnaţi;

3) posibilitatea de a-şi apăra, în caz de necesitate, dreptul subiectiv.

O altă componentă a statutului juridic al condamnatului o constituie
Interesele lui legitime care pot fi apreciate ca tendinţa condamnaţilor de a dispune de anumite valori fixate în normele de drept ce se
realizează, de regulă, după acordul dat de administraţia penitenciarului, de persoanele oficiale ale organelor care execută pedeapsa, ale
 procuraturii şi instanţei de judecată. Importanţa lor social-juridică constă în faptul că permit să se asigure tratarea diferenţiată a condamnaţilor, să
se stimuleze corectarea lor în procesul executгrii pedepsei.
Interesele legitime ale condamnaюilor au multe trăsături comune cu drepturile lor subiective, dar nu sînt identice cu acestea. Dacă
dreptul subiectiv al condamnatului creează o astfel de posibilitate a comportamentului, ce se caracterizează printr-un grad sporit de realizare,
conform propriilor considerente ale condamnatului, atunci esenţa interesului legitim al condamnatului constă în posibilitatea ce poartă un caracter
de tendinţă spre un comportament individual, independent.
Altul este şi conţinutul intereselor legitime care cuprinde trei elemente.
Primul element constă în aspiraţia de a dobоndi o anumită valoare socială, prevăzută de lege, cu caracter material (premierea pentru
obţinerea unor indicatori înalţi în muncă) şi moral (acordarea unor întrevederi suplimentare de scurtă şi de lungă durată, a conversaţiei
telefonice). Unele valori, care sînt obiecte ale intereselor legitime ale condamnaţilor, pot avea atît un caracter material, cît şi unul spiritual
(deplasarea în afara locurilor de detenţie, întrevederile în afara instituţiilor penitenciare).
Drept obiect al intereselor legitime pot fi valorile sociale ce schimbă esenţial statutul juridic al condamnaţilor (transferarea din
regim iniţial în regim comun) și care nu le schimbă statutul juridic (acordarea ajutorului material la eliberarea din locurile de detenţie).
Valorile materiale sau spirituale, care constituie obiectul interesului legitim al condamnatului, sînt expuse în normele de drept sub
formă de scop, pentru a cărui realizare sînt necesare anumite eforturi juridice. Pentru majoritatea intereselor legitime este caracteristic faptul că la
baza realizării lor stă evaluarea comportamentului condamnatului (atitudinea faţă de respectarea cerinţelor regimului, faţă de muncă, munca
educativă şi instruire). Această evaluare se efectuează de personalul instituţiilor și de organele care execută pedepsele, instanţa de judecată, de alţi
subiecţi şi participanţi la relaţiile de drept execuţional-penal.
Al doilea element al conţinutului intereselor legitime ale condamnaţilor îl constituie posibilitatea de a solicita subiecţilor şi
participanţilor împuterniciţi să manifeste acţiuni menite de a realiza interesele respective.
Al treilea element presupune posibilitatea de a apela la organele competente pentru ocrotirea intereselor legitime. De şi un atare apel
nu înseamnă satisfacerea lui în mod automat, el demonstrează că interesele legitime ale condamnaţilor, ca şi drepturile lor subiective, sînt
garantate de stat.
Tipurile intereselor legitime sînt destul de variate şi pot fii divizate condiţional în trei grupuri.

1. Interesele legitime orientate spre acordarea unei recompense prevăzute de normele dreptului penal (liberarea condiţionată de
pedeapsă înainte de termen (art. 91 CP al RM), ale dreptului execuţional-penal (modificarea condiţiilor de deţinere), precum şi
ale altor ramuri de drept.

2. Interesele legitime ale condamnaţilor orientate spre obţinerea anumitor înlesniri. Spre deosebire de recompense, care sînt măsuri
de aprobare, încurajare statală a comportamentului oamenilor, majoritatea înlesnirilor se stabilesc nu în funcţie de meritele
individului, ci de circumstanţele cărora legea le acordă o importanţă juridică. Astfel de înlesniri sînt prevăzute pentru condamnaţi
şi de legea execuţional-penală (de exemplu, posibilitatea condamnaţilor de a se deplasa fără escortă şi însoţire în locurile de
detenţie).

3. Interesele legitime care, după esenţa lor social-juridică, nu sînt pentru condamnat nici recompense, nici înlesniri. În unele cazuri
ele sînt fixate sub formă de interes legitim al condamnaţilor. Pentru aceasta, în lege se folosesc unele termene precum: „de
regulă”, „cu excepţia”, „în măsura posibilităţilor”. Spre exemplu, CE al RM prevede că condamnatul poate fi antrenat în munca
social-utilă remunerată în producţie, ţinîndu-se cont de aptitudinile lui şi, în măsura posibilităţii, de specialitate.
Obligaţia juridică, fiind cea de-a treia componentă a statutului juridic al condamnatului, poate fi definită ca o măsură de
comportament al acestuia în timpul ispăşirii pedepsei, stabilită în normele de drept, care obligă, interzice şi asigură atingerea scopurilor pedepsei
penale, menţinerea ordinii de drept în timpul ispăşirii ei, respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale condamnaţilor şi ale altor persoane.
Esenţa obligaţiilor juridice ce revin condamnaţilor se exprimă prin conţinutul său structural, compus din două elemente:
1) Este vorba, în primul rînd, de necesitatea realizării anumitor acţiuni (obligaţia de a respecta regimul, de a achita la timp amenda etc.) şi,
2) în al doilea rînd, de necesitatea de a se abţine de la comiterea unor acţiuni interzise de lege (de exemplu, interzicerea condamnaţilor la închisoare
de a avea bani în numerar).
Obligaţiile juridice ale condamnaţilor sînt descrise în lege prin diferite forme.
Condamnatului i se garantează:
1) dreptul de a fi informat de instituţia sau organul care asigură executarea pedepsei, în limba pe care o înţelege, despre
drepturile și obligaţiile sale, modul şi condiţiile de executare a pedepsei, precum şi despre modificarea modului şi condiţiilor de executare a
pedepsei;
2) dreptul la apărarea şi respectarea de către instituţia sau organul care asigură executarea pedepsei a demnităţii, drepturilor şi
libertăţilor pe care le are, inclusiv de a nu fi supus la tortură şi nici la pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum şi,
indiferent de consimţămîntul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice care îi pune în pericol viaţa sau sănătatea, beneficiind, după caz, de
măsuri de protecţie din partea statului;
 3) dreptul de a adresa petiţii (cereri, reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei instituţiei ori organului care asigură
executarea pedepsei sau organelor ierarhic superioare, instanţei de judecată, procuraturii, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale,
asociaţiilor obşteşti, altor instituţii şi organizaţii, inclusiv internaţionale;
4) dreptul la asistenţă juridică pe bază de contract din partea avocaţilor, precum şi a altor persoane autorizate să acorde astfel
de asistenţă;
5) dreptul la ocrotirea sănătăţii;
6) dreptul la asigurare socială, inclusiv la pensie.
Conform al. 2 art. 169 CE RM condamnatul are şi alte drepturi prevăzute de legislaţie.
Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decît în limitele şi în condiţiile prevăzute de Codul de
Executare al RM, de Codul de procedură penală al RM şi de alte legi şi determinate de modul şi de condiţiile de executare a pedepsei penale
concrete.
Realizarea drepturilor condamnatului nu trebuie să lezeze drepturile şi interesele legitime ale altor persoane, inclusiv condamnaţi,
precum şi să încalce modul şi condiţiile de executare a pedepsei.
Condamnatul este obligat:
1) să respecte prevederile legislaţiei execuţional-penale după ce a luat cunoştinţă de ele, în modul prevăzut de CE RM;
2) să respecte demnitatea celorlalţi condamnaţi, a personalului instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, a
altor persoane;
3) să execute cerinţele legale ale administraţiei instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, inclusiv să se
prezinte la solicitarea administraţiei şi să dea explicaţii în chestiunile referitoare la executarea pedepsei.
Neexecutarea de către condamnat a obligaţiilor ce îi revin, precum şi neоndeplinirea cerinţelor legale ale administraţiei instituţiei sau organului
care asigură executarea pedepsei atrag răspunderea prevăzută de legislaţie.
Normele dreptului execuţional-penal, care reglementează bazele statutului juridic al condamnaţilor, drepturile şi obligaţiile lor
fundamentale, se referă pe deplin şi la persoanele condamnate la pedepse neprivative de libertate. În ultimii ani se acordă o atenţie sporită acestui
tip de pedepse, iar numărul condamnaţilor la pedepse neprivative creşte în fiecare an.
Structura statutului juridic al condamnaţilor la pedepse neprivative de libertate este similară cu structura statutului juridic al
condamnaţilor la pedepse privative de libertate. Această reglementare reiese din conţinutul art. 168 CE al RM, în care structura statutului juridic
al condamnaţilor este aceeaşi, indiferent de tipul pedepsei penale.
Astfel, condamnaţii la acest tip de pedepse au toate drepturile civile, cu excepţiile prevăzute de legislaţie. Spre exemplu, toţi
condamnaţii au dreptul la asigurare socială, de a se adresa în organele de stat centrale, organele publice locale etc. Unele drepturi ale
condamnaţilor sînt limitate de lege, reieşind din categoria pedepsei, din condiţiile ispăşirii şi executării ei. Spre exemplu, condamnaţii la pedeapsa
muncii neremunerate în folosul comunităţii sînt limitaţi în dreptul la remunerarea muncii.
Condamnaţii la pedepse neprivative de libertate au nu numai drepturi, ci şi libertăţi stabilite de legislaţie, cum ar fi: libertatea
conştiinţei, libertatea confesiunii, libertatea opiniei şi a exprimării care sînt menţinute pentru toţi condamnaţii.
Interesele legitime ale condamnaţilor la pedepse neprivative de libertate fac parte, de asemenea, din conţinutul statutului lor juridic.
Astfel, pentru condamnaţii la muncă neremunerată în folosul comunităţii, interesul legitim ar putea fi exprimat prin eliberarea de pedeapsă înainte
de termen. Condamnaţilor la pedepse neprivative de libertate le revin şi obligaţiile cetăţenilor RM. Ei sînt obligaţi să respecte normele morale de
comportament în societate, cerinţele legislaţiei în vigoare etc. În funcţie de categoria pedepsei numite, condamnaţii au şi obligaţii specifice.
Condamnaţii la munca neremunerată în folosul comunităţii sînt obligaţi să respecte regulamentul de ordine interioară al organizaţiei în care este
antrenat în muncă, să lucreze conştiincios la locul de muncă unde au fost repartizaţi, etc.
Prin urmare, statutul juridic al condamnatului la pedepse neprivative de libertate şi la pedepse privative de libertate trebuie a fi tratat
ca o singură instituţie a dreptului execuţional-penal. Acest fapt este determinat de structura unică a statutului juridic al condamnaţilor, de
principiile comune de formare a statutului juridic, de aceleaţi garanţii ale respectării şi ocrotirii drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale
tuturor condamnaţilor.
Bibliografie selectivă:
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07-1994
2. Codul de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004
3. Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002
4. Codul Procesual Penal al Republicii Moldova din 14.03.2003
5. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi din 26.05.2006
6. Legea RM cu privire la Sistemul Administrației Penitenciare din 21.12.2017
7. Simion CARP. Dreptul execuţional penal. Chișinău, 2010
8. Vladislav Manea. Drept execuţional penal. Chișinău, 2014
9. Малинин В.Б., Смирнов Л.Б. Уголовно-исполнительное право: Учебник для юридических вузов и факультетов. Москва, 2009
17.02.2022

Tema nr.4: Sistemul instituțiilor și organelor de stat, care

execută hotărârile cu caracter penal
Art. 173-175

Capitolul XVII

TRIMITEREA HOTĂRÎRILOR CU CARACTER PENAL

SPRE EXECUTARE ŞI ASIGURAREA EXECUTĂRII LOR

Articolul 172. Trimiterea hotărîrilor spre executare

(1) Trimiterea hotărîrilor judecătoreşti spre executare revine instanţei care a judecat cauza în
primă instanţă.

(2) Hotărîrea privind pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă în privinţa persoanei care, pînă
la rămînerea ei definitivă, nu se afla în stare de arest preventiv se trimite organului afacerilor
interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului pentru escortarea lui la locul
de deţinere.

(3) Hotărîrea judecătorească privind înlocuirea pedepsei în conformitate cu art.64 alin.(5) din
Codul penal, precum şi privind anularea liberării de pedeapsa penală în temeiul art.90-96 din
Codul penal, se trimite, după caz, organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află
domiciliul condamnatului pentru escortarea lui la locul de deţinere.

(4) Hotărîrea privind aplicarea măsurii de siguranţă se trimite instituţiei sau organului competent
să asigure executarea măsurii de siguranţă în modul stabilit în capitolul XXVIII din prezentul
cod.

(5) Hotărîrea privind aplicarea măsurii preventive se trimite de către instituţia sau organul care a
adoptat-o instituţiei sau organului competent să asigure executarea măsurii preventive în modul
stabilit în titlul VI din prezentul cod.

(6) Regimul de executare a pedepsei pentru fiecare persoană condamnată la pedeapsa închisorii,
detenţiunii pe viaţă se stabileşte conform prevederilor prezentului cod.

Articolul 173. Instituţiile şi organele care asigură executarea

                         pedepsei

(1) Executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate, pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii, executarea hotărîrilor
privind condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, privind liberarea
condiţionată de pedeapsă înainte de termen, privind înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu
o pedeapsă mai blîndă, privind liberarea de pedeapsă a minorilor, privind amînarea executării
pedepsei aplicate femeilor gravide şi persoanelor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, precum
şi executarea pedepselor aplicate persoanelor juridice altele decît pedeapsa amenzii, se asigură de
către organul de probaţiune, cu excepţia stabilită în art.286 din prezentul cod.

(2) Executarea pedepsei amenzii aplicate persoanelor fizice sau juridice se execută de către
executorii judecătoreşti.

(3) Executarea pedepsei amenzii aplicate condamnaţilor care execută pedeapsa închisorii sau
detenţiunii pe viaţă se asigură de către penitenciare.

(4) Executarea pedepsei închisorii şi detenţiunii pe viaţă se asigură de către penitenciare.

(5) Executarea de către militarii în termen şi militarii cu termen redus a pedepsei muncii
neremunerate în folosul comunităţii se asigură de către comandantul unităţii militare.

(6) Executarea pedepsei retragerii gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de
calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se asigură de către organul abilitat care a oferit
gradul, titlul special sau distincția de stat.

Articolul 174. Instituţiile şi organele care asigură executarea 

                         măsurilor de siguranţă

(1) Executarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical se asigură de către instituţiile

curative specializate.

(2) Executarea hotărîrilor judecătoreşti privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter

medical alcoolicilor şi narcomanilor condamnaţi care execută pedeapsa închisorii sau detenţiunii
pe viaţă se asigură de către penitenciare. Dacă, după eliberarea din locurile de deţinere, este
necesară continuarea tratamentului medical forţat, executarea hotărîrii se asigură de către
instituţiile medicale specializate.
(3) Executarea hotărîrilor judecătoreşti privind aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter
educativ se asigură de către organul de probaţiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul
minorului.

(31) - abrogat.

(4) Executarea hotărîrilor privind expulzarea cetăţenilor străini şi apatrizilor se asigură de către
organele afacerilor interne.

(5) Executarea hotărîrilor privind confiscarea specială se asigură de către executorii

judecătoreşti.

Articolul 175. Instituţiile şi organele care asigură executarea

                          măsurilor preventive

(1) Executarea obligaţiei de a nu părăsi localitatea se asigură de către organul afacerilor interne
în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(2) Executarea obligaţiei de a nu părăsi ţara se asigură de către organul afacerilor interne în a
cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(3) Executarea garanţiei personale sau garanţiei unei organizaţii se asigură de către persoanele
care şi-au asumat angajamentul de a garanta comportamentul corespunzător al prevenitului.

(4) Executarea ridicării provizorii a permisului de conducere a mijloacelor de transport se asigură

de către organul de poliţie rutieră în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(5) Transmiterea sub supraveghere a militarului se asigură de către comandantul unităţii militare.

(6) Transmiterea sub supraveghere a minorului se asigură de către persoanele care s-au obligat să
asigure comportamentul corespunzător al prevenitului.

(7) Controlul asupra prevenitului liberat provizoriu sub control judiciar sau pe cauţiune se
asigură de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul
prevenitului.

(8) Supravegherea executării arestării la domiciliu se asigură de către organul afacerilor interne
în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.

(9) Executarea arestului preventiv se asigură de către penitenciare, inclusiv de către izolatoarele
de urmărire penală ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Articolul 1751. Instituţiile care asigură executarea reţinerii

(1) Reţinerea de pînă la 72 de ore, ca măsură procesuală de constrîngere, se asigură în

izolatoarele de detenţie provizorie, cu excepţia reţinerii militarilor care se efectuează în
garnizoană sau în comenduirea militară a garnizoanei, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului şi a condiţiilor adecvate de deţinere.

(2) Persoana reţinută în condiţiile alin. (1) este supusă imediat examenului medical la intrarea şi
la ieşirea din locul de detenţie, precum şi la cerere, inclusiv pe cont propriu, pe toată perioada
detenţiei. Examenul medical se efectuează în condiţii de confidenţialitate. La efectuarea
examenului medical se aplică prevederile art. 232 alin. (3) din prezentul cod.

Articolul 176. Controlul judiciar

(1) Instituţiile şi organele specificate în art.173 şi 174 din prezentul cod comunică instanţei de
judecată despre executarea sau imposibilitatea executării hotărîrilor cu caracter penal.

(2) Condamnatul sau alte persoane ale căror drepturi şi interese legitime sînt încălcate prin actele
instituţiei sau organului care asigură executarea hotărîrilor cu caracter penal pot ataca aceste acte
în modul stabilit de legislaţie.

Punctul doi din tema respecitivă. Sistemul admini penitenciare..... continuăm data viitoare.

Putem menționa următoarele categorii ale insti penitenciare:

Penitenciarul de tip deschis

Semi închis

Închis

Centrele de tedenție pentru minori și tineri

Pentineciarele pentru femei

Izolatoarele de urmă penale

Spetalele penale

21.02.2022
Noțiunea sistemul administrației penitenciare: elementele principale care definesc sunt cele
privind modalitae de executare și tratamentul aplicat în spatele gratelor. Penitenciarileo ca
instituțiile specila cu atribuțiile de asigurare a executării pedepesei cu închisoare și a măsurilor
preventive ex arest preventiv.

Sistemul administ penitenciare include următoarele: administrația națională a penitenciarelor,

subdiviziunile a administrațiilor penitenciare, și instituțiile penitenciare.

Administrația națională și subdiviziunile acestora și instituțiile penitenciare sunt persoane

juridice. Administrația națonală a penitenciarilor conduce coordonează și asigură contorul
activităților a subdiviziunilor și a ainstituțiilor penitenciare.

Activitatea organelor sist admin penitenciare constă în realizarea unui ansambul de măsuri social
politice ideologice de influențare a condamnaților precum și ale palicării altor restiricții ale
drepturilor, în acest context. Instituția de bazăa sectorului este administrațția pentiteciarelor.în
acest sens ANP. Directorul anep este condus de un director, care în activitatea sa este asista de
directori adjuncți, cafre sunt numiți la fel de ministrul justiției.

Subdiviziunile sunt entiteți subordonate anp de compentența țîne asigurarea politicii statului în
domeniile, aceasta în activitatea sa se călăuzește de constituția rm și de alte legi și acte
normative. Administrația și instituțiile subordonate sunt finanțate de la bugetul de stat.

Obiectivele

Administra și instituțiile subordonate ei urmează să asigure :

Asigurarea punerii în executarea a pedepse închisoare, arest preventiv, asigurarea ordiinii de

drept , legaltiate și elgalitatea în intituțiile pentienciare și seuitate în insituțiile peniteciare, a
personalului și a persoanelor aflate pe teritoriul instituților pentienciare,

Un alt obiectiv: menținera regiluiluui de întrare ieșire, asiguraea evidenției persoanelor plasta în
detenție, asigurrarea întrenerii la muncă, asiurarea acestora în învâțământul acestora general
profesional, asigurarea msurilor pentru adaptarea socială, asigurare hranei, etc.

Instituțiile pentinnciare de fapt sunt organele care asigură executare pedepselor de către persoane
condamnate cu închisoare, detenție pe viață, arestul preventiv.

Penintecnicare de tip:

Deschis,
închis,

de tip seminînchis

pentru minori, pentru femei – un singur penitenciar.

Numărul deținuților aflați instiuților peninteciare în fiecare categoriei de penitenciar

Www.anp.go.md putem găsi statistica privind deținuții.

Spitalele penitenciare asiguăr detenția temiporară a tuturo categoriilor deținuți care neceestiă
asistență medicală.

Articolul 72. Cod Penal. Categoriile penitenciarelor în care se execută pedeapsa cu

închisoare - Articolul 16. Clasificarea infracţiunilor
(1) Pedeapsa cu închisoare se execută în următoarele penitenciare:
a) de tip deschis;
b) de tip semiînchis;
c) de tip închis.
(2) În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru
infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
(3) În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare
pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.
(4) În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru
infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave.
(5) Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în centrele de
detenţie pentru minori şi tineri, ţinîndu-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele
penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite.
(6) Femeile condamnate execută pedeapsa închisorii în penitenciare pentru femei.
(7) Schimbarea categoriei penitenciarului se efectuează de către instanţa de judecată în
corespundere cu legislaţia.

Categoriile penitenciarelor de tip .... pedeapsa cu închisoare poate fi executată în peintenciare de

tip deschis: pedeapsa privativă de libertae penntru infracțiunei comise din imprudență.

Penitnciarilor de tip semi închis, execută pedeapsa persoaneleo condamante la închisoare pentru
infracțiunile ușoare intennție, mai puțin gravă, gravă.

Penitenciare de tip înnchis pentru infracțiune deosebit de grave și excepțional de grave, forma de
vin este intenția.
Centre de detenție pentru minori și tineri. Penitenciare pentru minori, în cazul respecitv este
vârsta infractarului, adică dacă persoana este mai mică de 18 ani pedeapsa se execută aici.

Categoriile d einstituțiile penitenciare existente pe terit moldova, reeșitn dein prevederile alin 3
art 197 codul de executare – femeile execută pedeapsa în penitenciar specializat, dar și în cadrul
sectoarelor separate, cu asigurarrea a condițiilor necesare pentru femei. Persoanele de sex femini
care nu au ajuns la majorat aceste urmează a executa la fel în penitenciare pentru femei tot
acelați peninteciar nr 7, însă cu asiguraea pentru ei a condițiilor penintenciarilor pentru minori.

Minorii, pot executa pedeapsa privătivănu doar în penintenciar specializat, dar și în cadrul
sectorelor separate nespecializate însă asemnător cu asigurarea pentru ele a condițiilor
penitenciarilor pentru minori.

Tipurile și nr instituțiiilor peninteciare – la moment funxționează 17 instituții penintenciare.

Izolatorele de urmărire penală. În acestae se dețin persoanele în privința cărora a fost aplicată
măsura preventivă sub forma de arest. Tot în acestae pot fi deținute persoanele lăsate în izolator
de urărire penală persoanele scose din penitenciare pentru efecturae acțiun penale, sau pentru a
participa al judecată. Persoane condamnate la pedeapsa privativă de libertate, hotărârae cărora de
condamnare nu a devenit definitivă. În cazul izolatorelor de urmărire penală putem vorbi de spre
persoanele codamnate până la trimitearea lor sub escortă în locuriel de executare a pedepsei. Tot
în izolator se pot deține și deținuții excortați aflați în tranzit.

Tema nr. 5 nu am trecut

Tema nr. 6: Clasificare condamnaților la pedese privative de

liberate, și repartizarea lro în instituțiile penitenciare.
- Conceptul scopurile și importanța
- Etapele și criteriile de clasificare (etapele și criteriile sunt lucruri diferite)
- Repartizarea condamnaților și ordin de primirea a lor în instituțiiloe penitenciare.

Prin pedeapsa privativă de libertate înțelegem pedeapsa cu închisoare sau detențiunea pe vaiță.

Prin clasifiacfrea condamnaților se are în videre divizarea lor în conformitate cu legi în grupuri
relativ omogiene în baza unor trăsături cum este degrdarare, caracterul gradul infrac, motivul, în
scopul deținerii lor separate în diferite categoriide penitenciare cât și în cadrul aceluiași
penitenicair însă în locuri diferite.
Reieșind din art. 67 scopul calsificărr trebuie să fie împedicarea deținuților în baza experienți
infracționale pentru a minimailza influența

Scopul clasificării:

prevenirea ueni influențări negativi reciproce a diferitor grupuri de condamnați

Organizarea pazei a condamanților

Determinarea metodelor și mijloacelor de trataement aplicate în procesul de tratament a

condamnaților.

Organizarea procesului de instruire.

Criteriile de clasificare:

Sexul persoanei

Vârsta

Gravivtatea infracțiunii comise

Forma vinovățiiei

Termenul pedepsei

Executarea anteriaoară a pedepsei închisoare

Precum și în baza a două sau mai multe ccriterii de clasificare sus menționate.

Clasificarea condamnaților – are o importanță atât la etapa numirii cât și la cea a executării
pedepsei, clasificarea este o bază atât teorietică cât și practică.

Evidențiem două etape de clasificare: prima etapă se numete clasificarea de gen, este înfăptuită
de instanța de judecată ținânt cond de caraterul și gravitatea infracțiunii comise... în baza acestor
se determină. Etapa a doua, care se numește clasificare de grup, este înfăptuită de către
administrația instituțiilor penitenciare, ala ceastă etapă vor avea importanță calitățile și
psigopedagogice ale persoanei.

Deținut- persoana privată de libertate, care se deține în penitenciare indeferent de statutul

acesteia, fie că este condamnată fie că este un prevenit.

22.02.2022
 Examinarea etapelor si criteriilor de clasificare a condamnatilor la pedepse privative de
libertate

Dacă este sa se refere la clasificarea condamnaților după pedeapsa privativă de libertate:

- Închisoarea.
- Detențiunea pe viață.
Nu trebuie de confundat criteriile de clasificare a condamnaților cu etapele.

Dacă este sa ne referim la etapele de clasificare a condamnaților. Avem două categorii.

Prima etapă este Clasificarea de gen, care este înfăptuită de instanța de judecată ținundu-se cont
de caracterul și gradul infr. săvârșite ținând cont de art. 16 CP al RM(infrac ușoare, mai puțin
grrave etc. ), ținânduse de calitățile pozitive negative a persoanei; dacă anterior persoana a fost
trasă la răspundere penală. Se determină caracterul și gradul izolării persoanei de societate.

Vorbește despre tipologia inst. Penetenciare. Reieșind din prevederile art. 72 CP al RM pot fi
deosebite categoriile inst. Penetenciare: Inst. Penetenciare Semi-Închis(Omor, Furt). 151 alin 1.
CP.

A doua etapă a clasificării condamnaților se numește: Clasificare de grup înfăptuită de

administrația inst. Penetenciare. La această etapă are importanță caracterele sociale și
psihologice ale condamnatului.

Clasificarea infracțiunilor se face conform CP al RM, în funcție de vinovăție, caracterul și

gradul prejudiciabil, în dependență de prezența sau absența recidivei art. 34 CP al RM, art. 17,
18, 19 CP al RM. (sar potrivi primei etape)

Dacă persoana a fost condamnată în urma săvârșirii unei ifracțiuni cu intenție, despre executarea
pedepsei privative de libertate într-un penetenciar deschis nici vorba nu poate fi.

În legislația penală, în conf. Cu art. 72 CP al RM, diferite categorii de condamnați urmează a

executa pedeapsa (nu am reușit...)

V-om vorbi despre criteriile de clasificare a condamnaților.

Trebuie să fi atenți când vorbește de etape să zicem despre cele 2, dacă despre criterii atunci ele
se împart în câteva grupe de clasificare. Avem 2 grupe de criterii de clasificare.

1 grupă – Criteriile care se referă la semnele demografice și biologic ale infractorului.

2 grupă - Criterii ce țin de caracteristica socială a faptei comise.

Ce ține de prima grupă, aceștia pot fi repartizați în următoarele categorii, în dependență de:
Sexul persoanei(GEN) – în conformitate cu CE al RM, lit. A alin.1 art. 205, în penetenciare
urmează să fie deținuți aparte bărbații de femei. În conformitate cu alin. 1 art. 255 CE al RM
femeile care execută pedeapsa în pent. De femei nr. 7 Hâncesți (Rusca), în modul și condițiile
stabilite de CE al RM cât și Statutul executării pedepsei de către condamnați.

În context sub aspectul criteriului GENULUI, în conformitate cu prevederile alin. 3 art. 197 CE
al RM, femeile condamnate execută pedeapsa privativă de libertate în penetenciarile pentru
femei, dar totodată, legea lor le permite și executarea pedepselor privative de de libertate:
Închisoare , aminesct Detențiunea pe viață nu se aplică la persoanele de gen Feminin. Femeile
pot executa pedeapsa în inst. Penetenciară nr. 7 (enitenciar specializat) sau în sectoare separate
nespecializate, cu asigurarea condițiilor necesare a penetenciarului pentru femei.

Iarăși după criteriului GENULUI, persoanele de sex feminin care nu au juns la vârsta de 18
execută pedeapsa privativă de libertate iarăși în inst. Penteneciară nr.7, cu asigurarea condițiilor
pentru minor și tineri.

Regimul de deținere în penetenciarul pentru femei urmează să corespundă regimului pentru

penetenciarul de tip deschis, închis, semi-deschis în conformitate cu art. 72 alin. 2,3,4 CP al
RM.

Țin să menționez că femeile gravide și mamele care cu ei au copii, nu pot fi deținute în

penetenciar de tip închis.

Revenind la subiectul, criteriilor de clasificare a condamnaților, din acest grup de clasificare a

condamnaților după criteriul demografic și biologic, avem și criteriul de clasificare după vârsta
acestora.

În dependență de aceest criteriu persoanele se împart în adulți și minori. Astfel. În penetenciare

se dețin separat minorii de adulți. În conformitate cu alin. 1 art. 252 CE al RM, cei care nu au
atins vârsta majoratului urmează se execute pedeapsa în centrele pentru minori și tineri în
condițiile CE al RM, și Statutul pedepsei pentru condamnați.

Ca și în cazul femeilor, legislația Execuțional Penală, prevede această posibilitate alin. 2 art. 197
CE al RM, persoanele fizice condamnate la pedeapsa privativă de libertate care nu ajuns la
vârsta majoratului nu poate fi aplicată detențiunea pe viață. Se admite pedeapsa închisorii, în
sectoare separate a penetenciarelor, cu asigurarea condițiilor ca în centrului pentru minori și
tineri. Sau în centre specializate.

În conformitate cu alin. 1 art. 254 CE al RM, la împlinirea vârstei de 18 ani, o Comisie înființată
în penitenicar, hz care, art. 219 CE al RM, hotărăște asupra oportunității executării în continuare
pedepesei în Centrul pentru minori și tineri până la atingerea vârstei de 23 ani. 18-23 (execută
pedeapsa în Penetenciarul specializat pentru minori).

Această comisie se adresează în inst. De judecată cu un demers privind transferarea într-un alt
penetenciar, sau lăsarea lui în același penetenciar.

Dacă a tins vârsta majoratului, asupra persoanei se extind drepturile și obligațiile a persoanei
minore, dacă continuă executarea pedepsei.

Un alt criteriu de clasificare a condamnaților este După starea sănătății a persoanei, urmează să
fie deținuți separat condamnații presupuși sănătoși de deținuții bolnavi de alcoolism, narcomanie,
toxicomanie.

Următorul grup al criteriilor de clasificare, dacă ne referim la grupul criteriilor sociale avem :
După forma vinovăției(Persoanele care aus săvârș. Cu intenție se dețin aparte față de cei care au
facut-o din imprudență), După numărul de condamnări anterioare: personae condamnate pentru
prima dată, și cei care au antecedente penale nestinse, După gravitatea infracțiunii, După statutul
juridic al deținutului(NU ÎNCURCĂM conceptul de deținut și condamnat, cel deținut este mai
vast decât de condamnat deoarece vorbim despre deținerea separată a preveniților de deținerea
separată care au fost recunoscute vinovate și condamnate la pedeapsă privativă de libertate),
După tipul pedepsei privative de libertate (Pedeapsa închisorii, detențiunii pe viață).

Clasificarea de grup este înfăptuită nu de către instanță ci de către administrația inst.

Penetenciare, și începe din momentul sosirii condamnaților în inst. Penetenciară concretă.

Etapa de Clasificării de grup a condamnaților poate fi divizată în mai multe faze, care cuprind
mai multe criterii de clasificare.

Din faze: Faza psiho-pedogogică ,Faza criminologică

Faza psiho-pedogogică încadrează cuprinde criteriile: actele care constitue temeiul detenției,
prezența locurilor libere, Capacitatea de muncă, Personalitatea deținutului, Date fiziologice,
Motivele infr. Săvârșite.
Faza criminologică (varietate criminologică) începe după ispășirea de condamnat a unui termen
din durata pedepsei, drept criterii avem: Comportamentul deținuților, Atitudinea condamnatului
față de inspășirea pedepsei, Munca, Aptitudinile, Respectarea disciplinii.

O altă varietate neoficială de clsificare, reieșind din lit. De specialitate potrivit autorului autohton
Simion Carp, avem următoarele grupuri de bază ale condamnaților, repartizați în subgrupuri.

Drept bază a acestei clasificări avem regulile nescrise, de clasificare ale lumii interlope: Vârsta,
Relația condmanatului cu inst. Peneteciară, această clasificare este efectuată de însăși
condamnați.

Avem următoarele (grupe) caste: Blatnâie, Ciorniîe, Mujiki, Serâie, Krasnâie, Golubâie.

Blatnâie este casta superioară cu misiunea de asigurare a supravegherii, și completarea

obșheakului, atragerea a noi persoanei în lumea criminalului.

Mujiki reprezintă cea mai numeroasă castă, fac parte condamnații care evită să coopereze cu
adm. Inst. Penetenciare, după eliberare acest grup își propun să se întoarcă la o viață normală.

Krasnâie, sunt cei care cooperează cu adm. Inst. Penetenciare, unii benevol alții impuși, relațiile
cu alți deținuți sunt mai rele, considerați trădători, cei care ajun în acest grup nu au respect în
lumea criminală.

Golubâie sunt condamnații care încalcă grav regulile și normele lumii criminale, prin furt de la ai
săi, datorii pentru jocurile de cărți, colaborarea scunsă cu administrația, homosexualism, infr. De
viol în penetenciare, fac cele mai murdare munci în inst. Penetenciară.

Următoarea întrebare ține de repartizarea condamnaților în inst. Penetenciare, și ordinea primirii

în inst. Penetenciare.

Tipul de penetenciar în care condamnatul va inspăși pedeapsa ținând cont de etapele pedepsei
privative de libertate este stabilită de instanța de judecată prin sentința de condamnare.
Repartizarea condamnaților în diferite tipuri penetenciare, stimulează controlul judiciar asupra
executării și ispășirii pedepsei. Executarea pedepsei în diferite penetenciari diferă, ținând cont de
drepturi și obligațiile condamnaților.

Un rol important ce ține de condițiile de executarea a pedepsei, ar importanță nu doar tipul dar și
locul inst. Penetenciarului. În scopul influenții educative și psihologice și menținerii relațiilor
favorabile, ei urmează a fi repartizați pentru ispășirea pedepsei în inst. Penetenciare care se află
mai aproape de domiciliul lor conform art. 196 CE al RM.

Alin. 1 art. 196. Instanța care a judecat cauza în fond urmează să trimită hotărârea de
condamnare și dispoziția de condamnare la administrația inst. Penetenciare. În termen de 15 zile
de la primirea dispoziției de executare, administrația inst. penetenciare urmează să trimită
condamnatul în inst. Penetenciară repartizată.

În coformitate cu alin. 5 art. 199, trimiterea condamnatului la locul executării pedepsei are loc
sub escortă, cu deținerea separată a femeilor de bărbați, a minorilor de adulți, a persoanelor
condamnate de persoanele arestate preventiv.

Cei care suferă de dereglări psihice în limitele responsabilității, sau cei care au tuberculoză vor fi
deținuți aparte de deținuții sănătoși.

În cazurile excepționale în conformitate cu prevederile alin. 1 art. 198 CE al RM pentru

executarea lucrărilor de deservire gospodărească ex. Penetenciarul nr. 13 cu acordul scris a
Sefului hz care, persoanelor cărora li se stabilit executarea pedepsei în penetenciare semi-închis,
condamnate pentru prima dată la pedeapsa închisorii de 7 ani, nu am înțeles CEI CU EI AHAH.

Ordinea și condițiile de primire a condamnaților în penetenciar vedeme în art. 200 CE al RM și

secțiunea a patra în Statutul executării pedepsei de către condamnați, și un Ordin nu am reușit.

Conform pct. 19 din Statut, primirea deținuților în penetenciar se face de către ofițerul de
serviciul și colaboratorul de evidență specială și șeful gărzii, + un colaborator medical
(serviciului medical se pare).

La primirea condamnaților pot fi aplicate și alte modalități de separare prevăzute de art. 205 CE
al RM.

28.02.2022

Repetare:

Sub aspectul etapelor sunt două:

Etapa clasificării de gen, pedeapsa închisorii , detenția pe viață, înfptuită de instanța de judecată,
s e determină și gradul de izolare socială....

Etapa clasificării de grup

Este înfăptuită de administrația instituțiilor enitenciare, . să evidențiați criteriiile de clasificare,
cre se grupează în anumite grupe... criteriul de lsificare după forma de vinovăție după gravitatea
infracțiunii după timpul pedepsei după cetățenie, după statutul juridica a deținutului, statut de
condamnat sau prevenit careee execută măsura preventivăv

Repartizarea condamnațilo

Etapa finală o constituie preluarea lui la locul de detenție de către administrația

penitenciarea.... art 200 a codul execu; secțiunea a patra din statutul 160 170 CE

Oplanul se întochmește individual pentru fiecare condamnat și se anexează la dosar, cu fiecare

condamnat se lucrează în baza acestui plan, după 15 zile, șeful penitenciarului, în baza
prezentării serviciilor securitate serviciului medical, va lua decizia plasării condamnatulu iîn
celula, în care se va afla acesta pe perioada regimului inițial de detenție, ulterior umrează
tranferat în regimul comun. Reiieșidn din punctul 5 din statutul condamnaților

Următorul sistem din sisstemul instituțiilor

Tema nr. 5: Modul și condițiile de executare a pedepselor neprivative de

libertate.

1. Considerații generali privind executarea pedepselor nonprivative de libertatea

2. Modul și condițiile de executare a diferitor catergorii a pedepselor non privative de libertate

Primul punct:

O măsură de constrângere satatlă și un mijloc de corectarea a condamantului, ce se aplică de

instatnțele de judecată în numele legii persoanelnol care au comis infracțiuni,, cauzând anumite
lipsuri și restricții dr lor

Pedepsele nonprivative de libertate pot exercita o influență mai efectivă decât cele privative de
libertate.

Trăsătură caracteristică a pedepselor non privati cănstă în aceea că acționând asupra

condamnaților în limitarea lor de anumite drepturi acesatea de fatp nu sunt însoțite de palicarea
față de ei a unor metode de influență educativă, însă atincegrea scopului, se asigură datorită
calităților educativă ale acestor dreptuli inclusiv în drepturi, astfel am putea spune drept temei
general d e executarea a pedep non privative servește sentința instanței de judecată rămasă
definitivă. Sentința judiciară urmează să determină volumul și măsrua acelor limitări în drepturi
lcare sunt incluse de legiuitor în norme jur.
Pedepse non privative de libertate: principale și complimetare.

Pedepse care pot if aplicate ca pedeapsa principală munca amendata, privarea drept de a apuca o
anumită funcție, (pot fi aplicate și ca pedepse princiapale și ca pedepse cocmplimetnare)

Complimetară.Retragerea gradului militar, calificare disticțiillor de stat

Pedepselel principale se aplică de sinestătător și nu pot fi îmbidante cu alte pedepse pe când

pedepsele complimentare se aplică doar cu altă.

Amenda poate fia aplicată ca pedeapsă complimentară poate fi aplicată doar dacă este prevăzută
de lege.

Punctul doi.

În legislația penală, amenda este unica pedeapsă care are în vizorul său anume dr patrimoniale
ale condamnatului. Corectarea în cazul respectiv se face nu prin privarea libertății ci prin lipsirea
condamnatului de bunuri condamnalae, aceasta de fapt și constituie conținutul pedepsei
respective.

Amenda este o sancțiune pecuniară are se aplică doar de instanță de judecată și care în
comparație cu închisoare, muncă, nu se stabilește în ore sau în zileluni ani, ci se satbilește în
unități ocnvenționale, care este egală cu 50 lei.

Mărimeea amenzii, limitele acesteia, 500 până 3000 unități convenționale, infraciuni cu interes
material până la 20000 unit convenționale. (Codul penal), mărimea amenții ze stabilește de
instanță în dependețnă categorii infracțiunii, gradul prejudiciabil starea financiar a persoanei,
etc... luân în considerație circumstanțele cauzei, instanța poate dispune achitarea amenzii și în
rate, cu limita de până la 5 ani.

Amenda ca pedeapsa penală cu amenda contravențională( nu confundăm).

Art. 64 din CP.

Capitolul XVIII

EXECUTAREA SILITĂ A PEDEPSEI AMENZII

Articolul 182. Organul şi instituţia care asigură executarea 

                         pedepsei amenzii
Executarea pedepsei amenzii ca pedeapsă principală sau complementară se asigură de către
executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a
executorilor judecătoreşti, se află domiciliul condamnatului, iar în cazul condamnaţilor care
execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, se execută şi de penitenciar.

Articolul 183. Modul de executare a pedepsei amenzii

(1) Amenda se achită de către condamnat în mod benevol în termen de 30 de zile de la data
stabilirii ei.

(11) După achitarea de către condamnat a amenzii, instituţia bancară este obligată, în termen de 2
zile lucrătoare, să includă informaţia privind achitarea amenzii în Registrul debitorilor, ţinut de
către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti. Conţinutul, modul de ţinere a Registrului
debitorilor şi modalităţile de acces la acesta sînt reglementate de Guvern.

(2) Instanţa de judecată verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată. În cazul în
care condamnatul nu a achitat amenda, instanţa, în decursul a 30 de zile de la rămînerea
definitivă a hotărîrii, trimite executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea
silită a amenzii.

(3) Executorul judecătoresc verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată şi, în
cazul în care nu a fost achitată de către condamnat, intentează procedura de executare şi execută
documentul executoriu în conformitate cu prevederile cărţii întîi a prezentului cod. Concomitent
cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de executare.

(31) Dacă executorul judecătoresc constată că amenda a fost achitată, acesta întocmeşte o
încheiere privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare, informînd despre
aceasta instanţa de judecată.

(4) În cazul în care executarea silită nu a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienţei de bunuri
sau din cauza eschivării cu rea-voinţă de la achitarea amenzii, executorul judecătoresc solicită
instanţei care a judecat cauza în fond să adopte o încheiere în condiţiile art.64 din Codul penal.

(5) În cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, instanţa de
judecată trimite titlul executoriu de încasare silită a amenzii penitenciarului care asigură
executarea pedepsei. În cazul în care persoana, pînă la liberare din locul de detenţie, nu a achitat
amenda, penitenciarul trimite titlul executoriu executorului judecătoresc în a cărui competenţă
teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul
condamnatului, fapt despre care comunică instanţei de judecată.
Articolul 64. Amenda

(1) Amenda este o sancţiune pecuniară ce se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi în

limitele prevăzute de prezentul cod.
(2) Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională de amendă este egală
cu 50 de lei.
(3) Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte în limitele la 500 la 3000 unităţi
convenţionale, iar pentru infracţiunile săvîrşite din interes material – pînă la 20000 unităţi
convenţionale, luîndu-se ca bază mărimea unităţii convenţionale la momentul săvîrşirii
infracţiunii. Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii săvîrşite şi de
situaţia materială a celui vinovat şi a familiei sale. Luînd în considerare circumstanţele cauzei,
instanţa de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de pînă la 5 ani.

(31) În cazul infracţiunilor ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept să achite
jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care
hotărîrea devine executorie. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este executată
integral.

(4) În cazurile prevăzute la art.21 alin. (3), mărimea amenzii pentru persoanele juridice se
stabileşte în limitele de la 1500 la 60000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi
gravitatea infracţiunii săvîrşite, de mărimea daunei cauzate, luîndu-se în considerare situaţia
economico-financiară a persoanei juridice. În caz de eschivare cu rea-voinţă a persoanei juridice
de la achitarea amenzii fixate, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a
amenzii cu urmărirea patrimoniului.

(5) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii stabilite ca

pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma
neachitată a amenzii cu închisoare în limitele termenelor pedepsei maximale, prevăzute de
articolul respectiv al Părţii speciale a prezentului cod. Suma amenzii se înlocuieşte cu închisoare,
calculîndu-se o lună de închisoare pentru 100 unităţi convenţionale.

(6) Amenda în calitate de pedeapsă complementară poate fi aplicată numai în cazurile în care ea 
este prevăzută ca atare pentru infracţiunea corespunzătoare.

(7) În cazul în care condamnatul nu este în stare să plătească amenda stabilită ca pedeapsă
principală sau complementară, instanţa de judecată poate, potrivit prevederilor art.67, să
înlocuiască suma neachitată a amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-
se 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru 100 unităţi convenţionale de
amendă.

Capitolul XVIII
EXECUTAREA SILITĂ A PEDEPSEI AMENZII

            Articolul 182. Organul şi instituţia care asigură executarea pedepsei amenzii

            Executarea pedepsei amenzii ca pedeapsă principală sau complementară se asigură de
către executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a
executorilor judecătoreşti, se află domiciliul condamnatului, iar în cazul condamnaţilor care
execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, se execută şi de penitenciar.
            Articolul 183. Modul de executare a pedepsei amenzii
            (1) Amenda se achită de către condamnat în mod benevol în termen de 30 de zile de la
data stabilirii ei.
            (11) După achitarea de către condamnat a amenzii, instituţia bancară este obligată, în
termen de 2 zile lucrătoare, să includă informaţia privind achitarea amenzii în Registrul
debitorilor, ţinut de către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti. Conţinutul, modul de
ţinere a Registrului debitorilor şi modalităţile de acces la acesta sînt reglementate de Guvern.
            (2) Instanţa de judecată verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată. În
cazul în care condamnatul nu a achitat amenda, instanţa, în decursul a 30 de zile de la rămînerea
definitivă a hotărîrii, trimite executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea
silită a amenzii.
            (3) Executorul judecătoresc verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată
şi, în cazul în care nu a fost achitată de către condamnat, intentează procedura de executare şi
execută documentul executoriu în conformitate cu prevederile cărţii întîi a prezentului cod.
Concomitent cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de executare.
            (31) Dacă executorul judecătoresc constată că amenda a fost achitată, acesta întocmeşte o
încheiere privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare, informînd despre
aceasta instanţa de judecată.
            (4) În cazul în care executarea silită nu a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienţei de
bunuri sau din cauza eschivării cu rea-voinţă de la achitarea amenzii, executorul judecătoresc
solicită instanţei care a judecat cauza în fond să adopte o încheiere în condiţiile art.64 din Codul
penal.
            (5) În cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă,
instanţa de judecată trimite titlul executoriu de încasare silită a amenzii penitenciarului care
asigură executarea pedepsei. În cazul în care persoana, pînă la liberare din locul de detenţie, nu a
achitat amenda, penitenciarul trimite titlul executoriu executorului judecătoresc în a cărui
competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află
domiciliul condamnatului, fapt despre care comunică instanţei de judecată.

Nu confundăm măsurile de siguranță cu măsrle preventive: arestul preventiv nu face parte din
măsurile preventive.

Articolul 65. Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate

Reprezintă o pedeapsă penală care urmerază aplicată de o persoană ca subiect special

(1) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate constă în
interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul la săvîrşirea infracţiunii.

(2) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi
stabilită de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani, iar în cazurile expres prevăzute în
Partea specială a prezentului cod – pe un termen de la un an la 15 ani.

(3) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi
aplicată ca pedeapsă complementară şi în cazurile cînd nu este prevăzută în calitate de pedeapsă
pentru infracţiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ţinînd cont de caracterul
infracţiunii săvîrşite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în timpul
exercitării unei anumite activităţi, instanţa de judecată va considera imposibilă păstrarea de către
acesta a dreptului de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.

(4) La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă neremunerată în
folosul comunităţii, termenul ei se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii, iar la
aplicarea ei în calitate de pedeapsă complementară la închisoare, termenul ei se calculează din
momentul executării pedepsei principale.

Capitolul XIX
EXECUTAREA PEDEPSEI PRIVATIVE DE DREPTUL DE A OCUPA
ANUMITE FUNCŢII SAU DE A EXERCITA O ANUMITĂ ACTIVITATE

            Articolul 184. Organul şi instituţia care asigură executarea pedepsei privative de

dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
            (1) Executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
o anumită activitate se asigură de către organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi
desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.
            (2) Executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
o anumită activitate stabilită ca pedeapsă complementară pedepsei închisorii este asigurată de
către instituţia care asigură executarea pedepsei principale, iar după executarea ei - de către
organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul
condamnatul.
            Articolul 185. Modul de executare a pedepsei privative de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
            (1) Instanţa de judecată trimite hotărîrea privind privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate şi dispoziţia de executare organului de probaţiune în
a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.
            (2) Organul de probaţiune trimite hotărîrea judecătorească organului abilitat cu dreptul de
a dispune eliberarea condamnatului din funcţie sau de a-i interzice exercitarea unei anumite
activităţi.
            (3) Organul abilitat adoptă, în termen de 3 zile, actul de eliberare din funcţie sau de
interzicere de a exercita o anumită activitate şi îl remite, împreună cu hotărîrea judecătorească,
organului de probaţiune.
            (4) Organul de probaţiune, în termen de 5 zile, informează instanţa de judecată despre
executarea hotărîrii ei.
            (5) Indiferent de faptul dacă persoana condamnată ocupă o anumită funcţie sau exercită o
anumită activitate, organul de probaţiune ţine evidenţa condamnaţilor, efectuează controlul
respectării de către condamnaţi a interdicţiei, stabilite în hotărîrea judecătorească, de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, verifică îndeplinirea prescripţiilor hotărîrii
judecătoreşti de către administraţia organizaţiei în care lucrează condamnatul, precum şi de către
organele împuternicite să anuleze autorizaţia privind exercitarea unei anumite activităţi.
            Articolul 186. Obligaţiile administraţiei organizaţiei în care lucrează condamnatul
            (1) Prescripţiile hotărîrii judecătoreşti privind privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate sînt obligatorii pentru administraţia organizaţiei în
care lucrează condamnatul.
            (2) Administraţia organizaţiei în care lucrează condamnatul este obligată:
            a) în cel mult 3 zile de la primirea copiei de pe hotărîrea judecătorească şi a avizului
organului de probaţiune, să elibereze condamnatul din funcţie sau să îi interzică să exercite o
anumită activitate şi să expedieze organului de probaţiune înştiinţarea despre îndeplinirea
prescripţiilor hotărîrii;
            b) să prezinte, la solicitarea organului de probaţiune, documentele ce ţin de executarea
pedepsei;
            c) în caz de concediere a condamnatului pînă la executarea definitivă a pedepsei, să
înscrie în carnetul lui de muncă interdicţia stabilită în hotărîrea judecătorească, durata şi
caracterul funcţiei ce nu poate fi ocupată şi/sau ale activităţii ce nu poate fi exercitată;
            d) să comunice, în termen de 3 zile, organului de probaţiune despre modificarea sau
încetarea contractului individual de muncă cu condamnatul.