Sunteți pe pagina 1din 106

31 0 de ani

de existentă

Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”

REVISTĂ CULTURALĂ
TRIMESTRIALĂ
I
AX S
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi

NICOLAE LEONTE

L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
ERMIL CARAMAN

Anul XV, Nr. 54,


martie 2022
Ermil Caraman Nicolae Leonte
- 130 de ani de la naștere - - 80 de ani de la naștere -

profesor, publicist și animator cultural


profesor, epigramist
n. 13 ianuarie 1892, Galați – d. 6 octombrie 1979, București
n. 21 ianuarie 1942, Tecuci

Studii:
Ermil Caraman a frecventat cursurile Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați Studii:
(1903-1911), apoi ale Facultății de Științe, Secția Matematici a Universității din Nicolae Leonte a absolvit Liceul Teoretic Nr. 1 Tecuci (1956-1960), apoi
București (1911-1914), în paralel cu cele ale Seminarului Pedagogic Universitar Facultatea de Filologie, Secția Limba și Literatura Română, din cadrul Universității
(1913-1915). Se distinge ca șef de promoție, iar licența în Științele Matematicii (23 „Al. I. Cuza” Iași (1960-1965).
ian. 1915) este apreciată cu calificativul „foarte bine cu distincție”. În perioada
războiului, începe un doctorat, primind o bursă pentru licențiații în domeniul științific Activitate profesională:
din Fondul „Vasile Adamachi” al Academiei Române.
Nicolae Leonte a avut o activitate didactică bogată, care a început în anul 1965,
la Școala Generală din comuna Drăgănești, situată lângă Tecuci. În anul 1969, susține
Activitate profesională:
examenul de definitivare în învățământ.
Ermil Caraman a activat ca profesor, publicist, animator cultural și om politic.
Între 1966-1967, a fost director educativ, respectiv comandant-instructor al
Profesorul Ermil Caraman a predat matematica cu pasiune, fiind apreciat
pentru tehnicile sale inovatoare de expunere; a devenit profesor cu titlu definitiv în unității de pionieri, fiind promovat în funcția de instructor la Consiliul Raional al
specialitatea matematică (1928), desfășurându-și activitatea la Liceul „Vasile Organizației Pionierilor Tecuci (1967), apoi este numit președinte al Consiliului
Alecsandri” (1919-1923, 1945-1946, 1946-1947), apoi la Școala Normală de Băieți Municipal Tecuci al Organizației Pionierilor (1968). Tot în 1968, organizează la
„Costache Negri” (1923-1929); se transferă la București de două ori, la Liceul Teoretic Buciumeni prima tabără pentru pionieri și școlari din județul Galați, care va fi nucleul
„Mihai Eminescu” (1946) și la Colegiul „Sf. Sava” București (1947-1952); taberei construite ulterior de Inspectoratul Școlar Județean Galați.
îndeplinește și atribuții administrative, fiind director al Școlii Normale de băieți În intervalul 1971-1972, a predat la Școala Profesională Comercială. Participă
„Costache Negri” (1923-1929) și al Liceului „Vasile Alecsandri” (1941-1947) etc. la concursul de ocupare a catedrelor vacante, obținând titularizarea la Liceul Teoretic
În domeniul publicistic, s-a remarcat prin coordonarea comitetului de elevi Nr. 7 Galați (1971). Este promovat în funcția de inspector școlar la Inspectoratul
care a editat Foaia Științifică a Liceului Vasile Alecsandri (prima apariție - 15 febr. Școlar Județean, unde activează între 1973-1981, când solicită revenirea la catedră.
1923), editarea și conducerea revistei pedagogice lunare Școala (15 ian.-iun. 1927) a Parcurge etapele evoluției în activitatea didactică prin obținerea gradului didactic 2
Școlii Normale de băieți „Costache Negri”, a fost membru în comitetul de redacție al (apr. 1977), apoi a gradului 1 (1985). Aprecierea aptitudinilor sale pedagogice se
revistei gălățene Orizonturi (1939-1942) și al Buletinului Asociației „Prietenii materializează în acordarea salariului de merit (1998, 2003), apoi a gradației de merit
Liceului «V. Alecsandri»” (mar. 1944); a publicat în paginile Analelor Universității
(1998-2002), iar în perioada cât a fost inspector școlar, a primit medalia „Profesor
București. Seria Științele naturii. Matematică-mecanică.
evidențiat”. Se dedică activității didactice la Liceul de Științele Naturii „Emil
E. Caraman a fost membru al Partidului Național Liberal, deputat (1933-1937)
și prefect de Covurlui (19 nov.-28 dec. 1937), consilier comunal al Municipiului Racoviță”, până când se pensionează (1 sept. 2006). După pensionare, mai activează
Galați; în calitate de parlamentar, a fost secretar al Comisiei pentru întocmirea un timp la Liceul Economic „Virgil Madgearu”, la Grupul Școlar Industrial „Sfânta
programei analitice în licee, disciplina matematică. A fost fondator și președinte al Maria” și la Grupul Școlar CFR-Galați. Timp de 2 ani consecutiv, are o colaborare cu
Băncii Corpului Didactic Secundar din Galați (din 1939). Universitatea „Danubius”, constând în cursuri de pregătire pentru examenul de
A fost membru al Societății „Gazeta matematică” București (din 1 mar. 1920), bacalaureat la Limba și Literatura Română, cu viitori candidați la admiterea la
al Societății Române de Științe – secția matematică, București, al Societății Regale de facultățile universității menționate.
Geografie, membru fondator și secretar general al Societății Culturale „Costache În anul 1991, alături de alți colegi din învățământul preuniversitar pune bazele
Negri” Galați. unei organizații sindicale libere, participând la redactarea Statutului, apoi este ales
A fost un prieten autentic al Bibliotecii „V.A. Urechia” – în perioada cât a fost președinte al noii organizații - Sindicatul Personalului din Învățământul
director al Liceului „Vasile Alecsandri”, a susținut cu fervoare construirea sediului Preuniversitar Galați.
bibliotecii publice – Palatul Cultural „V.A. Urechia”, sediul actual al Teatrului Pasiunea pentru creația literar-artistică, pentru epigramă în special, îl
Dramatic „Fani Tardini”, fiind unul dintre membrii fondatori ai Societății Culturale determină să fie un membru activ al Cenaclurilor Verva și Serfioti; este cooptat în
„V.A. Urechia”, îndeplinind funcția de cenzor.
colectivul de redacție al revistei Armonii de toamnă, editată de C.A.R.P. Galați.
Pentru activitatea sa, a fost distins cu Crucea Comemorativă a Războiului
Nicolae Leonte este unul din epigramiștii mereu prezenți la întâlnirile
1916-1918, Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler (1943), dar și cu Premiul
Facultății de Științe pentru lucrarea „Asupra dreptelor invariabil legate de triedul unui Salonului Literar „Axis Libri”, organizat de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”
punct mobil pe o curbă strâmtă, care generează suprafețe desfășurabile”, în baza Galați.
referatului întocmit de prof. Gheorghe Țițeica (1913).

Ioana Chicu, bibliotecar, Ioana Chicu, bibliotecar,


Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
3 Spre lectură în Anul European al Tineretului
Dorina Bălan

Profesional

Cuprins
Molière, reinterpretat, în gravura secolelor XVIII-XIX
Letiția Buruiană
V.A. Urechia și trăirile sale sentimentale – amprentă asupra
8 sufletului și devenirii (II)
Dorina Bălan

10 ISBD - Actualizări ale conținutului


Catrina Căluian

12 Dor de Eminescu, dor de natură și iubire...


Cecilia Manolescu
Eminescu - emoție, mândrie, iubire...
15 Maricica Târâlă-Sava
Când Eminescu nu mai este
17 Mihaela Gudană

Întoarcere în timp

19 Întoarcere în timp... În urmă cu 90 de ani, când s-a inaugurat


Academia de Export din Galați
Tena Bezman

22 Parisul pe gheață
Camelia Toporaș

Condeiul fermecat

27 Pisica albastră de pe planeta stranie


Maria Victoria Chifu
Familia Rapidescu
28 Maria-Ioana Ghizdavescu
Papuceii zburători
29 Veronica Petcu
Cronică
Din cărțile colegilor bibliotecari: Dorina Măgărin, Idiomela
31 nababului
Adi G. Secară-Halil
Literatură
34 Poeme
Mirela Burhuc
Poeme
35 Cristian Gabriel Moraru
Poeme
37 Yunus Emre
Poeme
39 Denisa Arcip
Poeme
41 Ciprian Vestemean
43 Poeme pe alb
Luminița Potîrniche

45 Poeme
Ioana Florescu

46 Poeme
Miruna Romanciuc

47 Poeme
Romeo Aurelian Ilie

48 Rubrica nr. 6 - Plantația de cuie


Leonard I. Matei

51 Vecinii (I)
Năstase Marin

54 Ultimele trei luni din viața poetului Panait Cerna


Mihaela-Evelina Cernățeanu

58 Dosar Stephen King


Mirela Gheorghe și Adi G. Secară

62 Irina
Marius Chiru

64 Messiah
Anna Banasiak

66 Derută sau ceva mai grav?


Nona Rapotan

69 Epigrame
Vasile Manole

71 Epigrame
Ioan Fărcășanu

72 Aforisme
Vasile Ghica

74 Invitatul ediției: profesorul Nicolae Leonte la 80 de ani


Ghiță Nazare
Restituiri
79 „Diabolicul Iago“
Theodor Parapiru

81 In memoriam George Bălan


Vasile Savin

85 Profira Sadoveanu (1906–2003)


Radu Moțoc
Tradiția ospeției în cultura turcă
87 Gülten Abdula-Nazare
Artă
90 Mircea Cojocaru, un pictor al omului
Corneliu Stoica

94 Amintiri despre călătorii prin muzee europene


Mariana Tomozei Cocoș
Eveniment
98 Eminesciada de iarnă
Redacția Axis Libri

100 O săptămână dedicată lecturii la Galați


Florina Diaconeasa
ditorial

Spre lectură în
Anul European al
Tineretului

Anul 2022 debutează sub semnul celui mai fericit albastru, al tineretului
implicat în toate domeniile și al îndemnului la lectură sub toate formele. Ce poate
fi mai frumos și mai important pentru o instituție de cultură care le poate cuprinde
pe toate cele trei elemente într-unul singur, decât o participare activă pe toate aceste
dimensiuni ale împlinirii ei ca misiune și viziune.
Aflată în slujba comunității pe care o deservește, instituția culturală cu profil
enciclopedic, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, continuă să creadă în ceea ce a
constituit deviza începutului său, acum aproape 132 de ani, mai exact a mentorului
spiritual al cărui nume îl poartă, și anume:1 „cărțile nu sunt făcute pentru anume om,
ci pentru toți delaolaltă că, precum văzduhul nu-l închide omul numai pentru sineși,
ci din el trăiesc cu toții, așa și de carte, cade-se a se împărtăși tot neamul românesc”
pentru că, adaugă el: „Cartea este și dânsa armă puternică. La lumina și învățătura
cărții se deșteaptă conștiința națională, iară deșteptăciunea conștiinței naționale este
singura cetate care n-o răpune dușmanul.”
Așadar, pornim sub impulsul tinereții pentru că în plan european, în data de
15 septembrie 2021, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunţat
că dorește să propună desemnarea acestui an ca Anul European al Tineretului.
Consiliul şi Parlamentul European au adoptat această propunere în data de 20
decembrie 2021, Uniunea Europeană2 demonstrând în acest sens că este deschisă
la contribuțiile tinerilor pentru dezvoltarea și bunăstarea societății, evidențiind
„modul în care tranziția verde și cea digitală oferă oportunități pentru tineri”, spre a-i
determina „să devină cetățeni activi și implicați”.
Extrapolând toate aceste deziderate, putem spune că și instituția noastră poate
implica tinerii, și nu numai, în construirea unui viitor mai bun, mai ecologic, mai
incluziv și mai digital, asigurându-se că activitățile Bibliotecii vor avea ca prioritate
includerea lor în proiectele pe domeniul mediului, al educației, al culturii etc., ținând
seama cu precădere de aspectele legate de tineret, raportându-se la Obiectivele de
1
Biblioteca „V.A. Urechia” Galați. Disponibil la: https://www.bvau.ro/repere.php. Data
consultării: 20220214.
2
Anul European al Tineretului 2022 | Actualitate | Parlamentul European. Disponibil la:
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/eu-affairs/20211213STO19307/anul-european-
al-tineretului-2022. Data consultării: 20220214.

martie 2022 3
Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Agendei ONU 2030. De fapt, având în vedere că „un
european din 6 are vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani”, iar ponderea tinerilor nou
înscriși la bibliotecă, reflectată în statistica instituției noastre, la nivelul anului 2021,
este de 28%, iar activitățile dedicate lor se constituie într-un procent de 19%, se pare că
nu vom face decât să continuăm ceea ce de mult realizam, fără a avea un prilej căruia
să ne circumscriem.
Poate nu întâmplător, ci luând în considerare toate aceste deziderate propuse
de Uniunea Europeană, Parlamentul României a legiferat în luna ianuarie a acestui an,
prin Legea 213, pentru prima dată în istorie, instituirea zilei de 15 februarie ca Ziua
Națională a Lecturii. În articolul 2 al acestei legi se menționează „Cu prilejul Zilei
Naţionale a Lecturii se pot organiza activităţi culturale, sociale şi educaţionale prin
care să se evidenţieze importanţa lecturii, în special în formarea copiilor şi tinerilor.”,
continuându-se, la alineatul (3), cu textul „Muzeele, bibliotecile publice şi instituţiile
cu atribuţii în domeniile educaţiei şi culturii pot acorda asistenţă de specialitate pentru
manifestările organizate cu ocazia Zilei Naţionale a Lecturii, în vederea încurajării
lecturii şi monitorizării acestei activităţi.”
De altfel, până și culoarea acestui an, Very Peri - o nuanță ce combină tonuri de
albastru cu subtonuri de roșu-violet - pe care o îmbracă și ținuta revistei noastre, Axis
Libri, este una dedicată tinereții, generației Z, cei care au folosit tehnologia digitală de
la o vârstă fragedă și sunt familiarizați cu internetul și cu social media, dar nu sunt
neapărat alfabetizați digital.
„Considerăm că aceasta a fost culoarea perfectă pentru a transmite acele
sentimente despre viitor”, a spus Laurie Pressman, vicepreședintele Pantone Color
Institute, iar Leatrice Eiseman, directorul executiv, a adăugat că: „Nu există nicio
îndoială că jocurile au influențat alegerea Very Peri”, deci pe lângă faptul că este un ton
folosit în jocurile cu contrast ridicat, populare în rândul generației Z, nuanța oferă un
sentiment de calm într-o perioadă haotică.
Iată că Bibliotecile, instituțiile de cultură în sens larg, sunt recunoscute astfel
ca fanioane ale promovării lecturii și culturii, dar și ale alfabetizării în domeniul
tehnologiei în egală măsură. Bibliotecarii au, desigur, un rol esențial de jucat în a-i
ajuta pe utilizatori să descopere plăcerea lecturii, să navigheze informat și să aibă acces
la internet. De aceea, vă așteptăm pentru a vă îndruma în tainele internetului la sălile
dedicate din cadrul bibliotecii și filialelor noastre și vă invităm să împrumutați sau să
consultați documentele tipărite, electronice, digitizate, articolele apărute în publicațiile
bibliotecii sau filmele existente la sala multimedia care vă cheamă să veniți atât pe voi,
tinerii, cărora vă dedicăm cu precădere acest an 2022, cât și pe toți ceilalți utilizatori
din comunitatea gălățeană, și nu numai, pentru a descoperi bogăția colecțiilor noastre!
3
Legea nr. 21/2022 privind instituirea zilei de 15 februarie ca Ziua Naţională a Lecturii. Disponibil
la: https://lege5.ro/gratuit/geydkmjrgiydc/legea-nr-21-2022-privind-instituirea-zilei-de-15-februarie-
ca-ziua-nationala-a-lecturii. Data consultării: 20220211.

Dorina Bălan,
redactor-șef al revistei „Axis Libri”

4 Axis Libri
rof esional

Molière, reinterpretat, în
gravura secolelor XVIII-XIX

Molière (Jean-Baptiste Poquelin), unul dintre nemuritorii artei


dramatice universale, de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta
400 de ani, care s-a inspirat masiv din slăbiciunile comportamentale
umane, a constituit la rândul său o sursă de inspirație pentru unii
reprezentanți ai artei grafice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
Dintre aceștia, îl menționăm pe Tiburce de Mare (1840-1900),
pictor și desenator francez, portretist, autor de gravuri reproduse
după operele altor artiști și tipograf. A fost elevul tatălui său, Johannes
de Mare, și al lui Fernand
Gaillard. Fiind angajat
o vreme ca „secretar al
muzeelor franceze”, el se
remarcă înainte de toate ca
gravor de reinterpretări și
portrete, executând diverse
copii ale multor maeștri.
De asemenea, a colaborat
la ilustrarea unor cărți
bibliofile pentru edituri
pariziene precum Léon
Conquet și P. Rouquette. A
fost, în plus, un colaborator
permanenet la „Gazette des
Letiția Buruiană Beaux-Arts”.
bibliotecar, Biblioteca În jurul anului 1880,
Județeană
„V.A. Urechia” a publicat la Librairie
Lefilleul, albumul „Suite
d’éstampes des principaux Boucher, François. Les fourberie de Scapin.
sujets des comédies de Gravee par T. de Mare. În: Boucher, François,
Molière, and Tiburce de Mare. Trente-trois
Molière d’après Charles estampes por les oeuvres de Molière. [Nr. 5].
Coypel”1, cu planșe reduse Paris: Lefilleul, Librairie Ancienne, 1881.
și gravate în acvaforte, Cota BVAU: G II 585
1
Mare, Tiburce de. Suite d’estampes des principaux sujets des comédies de
Molière d’après Charles Coypel. Paris: L. Lefilleul, 1800. Cota BVAU: G II 186.

martie 2022 5
rof esional

Boucher, François. Les femmes savantes. Gravee par T. de Boucher, François. Le mariage forcé. Gravee par T. de Mare.
Mare. În: Boucher, François, Molière, and Tiburce de Mare. În: Boucher, François, Molière, and Tiburce de Mare. Trente-
Trente-trois estampes por les oeuvres de Molière. [Nr. 30]. trois estampes por les oeuvres de Molière. [Nr. 30]. Paris:
Paris: Lefilleul, Librairie Ancienne, 1881. Lefilleul, Librairie Ancienne, 1881.
Cota BVAU: G II 585 Cota BVAU: G II 585

după plăcile lui François Joullain. Apoi, în 1881, și cretă sau acuarelă. Și-a publicat el însuși desenele
a publicat la aceeași editură, sub titlul „Treizeci și pentru Don Quijote, de Cervantes (1724) și pentru
trei de tipărituri pentru lucrările lui Molière”2, un comediile lui Molière (1734).
album care conține lucrările lui François Boucher Celălalt artist, după care T. de Mare a lucrat
(1703-1770), regravate in octavo. Planșele ambelor cantitativ mai mult, a fost François Boucher (1703
albume sunt trase pe hârtie olandeză cu filigran - 1770), pictor francez, desenator de costume
(Van Gelder), la comanda doamnei Lefilleul (La și decoruri pentru teatru, care a avut o mare
Veuve Lefilleul). influență asupra gustului estetic francez din a
Primul dintre artiștii plastici francezi după doua jumătate a domniei lui Ludovic al XV-lea. În
care s-a inpirat T. de Mare a fost, probabil, Charles general, lucrările originale ce aparțin lui Boucher
Antoine Coypel (1694-1752), născut într-o familie sunt considerate printre cele mai bune ilustrații de
de pictori, care a fost totodată designer de tapiserii, carte franceză.
critic de artă și dramaturg. El a moștenit de la tatăl Sub aspect estetic, ilustrațiile sale pentru
său titlul de „Garde des tableaux et dessins du roi”, piesele lui Molière reflectă înclinația sa pentru
funcție care combina rolul de director și curator stilul rococo și pastoral. Remarcăm, în acest sens,
al colecției de artă a regelui. Coypel s-a remarcat costumele personajelor specifice epocii, redate până
printr-un control, dus la rang de măiestrie, asupra la detaliu și, de asemenea, interioarele cu bogate
unei varietăți de materiale, în principal pastel, dar elemente de decor, stucaturi cu motive vegetale,
lambriuri și falduri de draperii. Majoritatea sunt
2
Boucher, François, Tiburce de Mare. Trente-trois
estampes por les oeuvres de Molière. Paris: Lefilleul, Librairie scene de interior, nelipsind nici cele din cadrul
Ancienne, 1881. Cota BVAU: G II 585. natural.

6 Axis Libri
de Mare. Gravurile din acest
set au menționate, ca explicație
la titlu, actul și scena pe care o
ilustrează, aducând un plus de
inspirație asupra perspectivei
scenice pentru specialiștii din
teatru.
Titlurile acestor stampe
sunt, de regulă, omonime cu cele
ale operelor lui Molière. Ambele
albume realizate de T. de Mare,
ce reprezintă doar o mică parte
din colecția de gravuri, litografii
și desene a Bibliotecii Județene
„V.A. Urechia” din Galați
(2.464), provin din donația
fondatorului.
Coypel, Charles. Les femmes savantes: Act.
3-me, sc. 2. Gravée par T. de Mare. În: Mare,
Tiburce de. Suite d’estampes des principaux
sujets des comédies de Molière d’après Charles
Coypel. Paris: L. Lefilleul, 1800. [Nr. 6]. Cota
BVAU: G II 186.

În „Suite d’éstampes des principaux


sujets des comédies de Molière d’après
Charles Coypel”, prima planșă este,
totodată, și pagina de titlu, la fel ca
originalul. Aceasta reprezintă o scenă de
teatru goală, în care un bărbat privește
de după cortină. Ea este, de asemenea, o
copie a unei plăci gravate de F. Joullain,
după Coypel, în 1726, redusă de Tiburce

Coypel, Charles. L’École des femmes:


Act. 5, sc. 3. Gravee par T. de Mare.
În: Mare, Tiburce de. Suite d’estampes
des principaux sujets des comédies
de Molière d’après Charles Coypel.
Paris: L. Lefilleul, 1800. [Nr. 9]. Cota
BVAU: G II 186

Coypel, Charles. Psiché. L’amour


senvole et le palais s’evanouit: Act.
4, sc. 3. Gravee par T. de Mare. În:
Mare, Tiburce de. Suite d’éstampes
des principaux sujets des comédies
de Molière d’après Charles Coypel.
Paris: L. Lefilleul, 1800. [Nr. 5]. Cota
BVAU: G II 186

martie 2022 7
rof esional

V.A. Urechia și trăirile sale


sentimentale – amprentă asupra
sufletului și devenirii (II)
Domnișoara Francisca Dominica de Plano

Așa cum mărturiseam în numărul anterior, în semn de omagiu


pentru mentorul nostru spiritual, Vasile Alexandrescu Urechia, am decis
să realizez un periplu pe o latură mai puțin exploatată a personalității
sale, cea sentimentală, dar decisivă pe planul realizării sale profesionale,
mergând pe urma destăinuirilor autobiografice din lucrarea „Din
tainele vieței: Amintiri contimporane: (1840-1882)”, Iași: Polirom 2014.
Ca orice tânăr rănit de prima iubire, pentru care realizase toate
eforturile de până atunci de a se forma și a se transforma în modelul
intelectual corespunzător familiei din care provenea iubirea junelui
Urechia - Domnișoara R... - și față de care nu a mai avut ocazia, așa
cum își dorea, să-și petreacă tot restul vieții, următoarea relație este de
fapt o „dulce răzbunare” pentru rănile primite de la prima experiență
sentimentală. Gândul de a se căsători cu prima partidă ieșită în cale
încolțește în mintea lui Vasile, iar ocazia nu întârzie să apară.
La câteva zile după aflarea tristei vești că Domnișoara R... l-a
părăsit, căsătorindu-se cu un medic, Urechia este invitat la o serată
care se desfășura la pensionatul surorii sale, Victoria. Acceptă invitația
și cu gândul de a o cunoaște pe buna prietenă a Victoriei, despre
care aceasta avea numai cuvinte de laudă. Domnișoara Francisca
Dominica de Plano, Paquita, așa cum avea să o dezmierde mai târziu,
l-a impresionat de la prima vedere pentru că era o spaniolă brună,
frumoasă și, mai mult, „de un caracter vivace, voioasă” (p. 89). Aceste
calități au reușit să-i schimbe starea de spirit a tânărului, ceea ce îl Dorina Bălan
șef birou, Catalogarea
determină ca, la sfârșitul serii, să simtă plăcere de a mai rămâne cu colecțiilor. Control de
ea. Cu biletul Domnișoarei R... la piept, despre care uitase în compania autoritate,
adevăratei andaluze, îi încolțește în gând ideea căsătoriei cu aceasta: Biblioteca Județeană
„Dacă m-aș însura cu Paquita! E frumoasă, e tânără, e bogată, e fiica „V.A. Urechia”
doctorului Isabelei1, regina Spaniei! Ce răzbunare dulce!” (p. 89)
A doua zi, după serată, Urechia își cumpără o gramatică a limbii
spaniole și dedică studiului acesteia câte două ore pe zi.
Hrana insuficientă de la pensionul unde era stabilită Victoria o
îmbolnăvește, fapt ce o determină să se mute în apartamentul unde stătea
Vasile. Buna prietenă a surorii sale, Paquita, împreună cu guvernanta sa,
1
Isabella II (10 octombrie 1830-9 aprilie 1904) a fost regina Spaniei din 1833
până în 1868.

8 Axis Libri
o vizitează periodic pe Victoria și, cu fiecare revedere,
contribuia la dorința tot mai arzătoare din sufletul
tânărului de a o lua de soție.
Primele cuvinte scrise în spaniolă i le
adresează, desigur, Paquitei „Te quiero!...” (te
iubesc), iar răspunsul fu unul pe măsură: „Por fin!”
(și eu) (p. 90).
A doua zi, după reciproca declarație, Victoria
primește o scrisoare în care Paquita îi mărturisea că
ar fi fericită să devină soția fratelui său cu o condiție:
aceea de a o cere părinților ei din Madrid.
Convins că răspunsul părinților Paquitei va fi
unul negativ, fiind un tânăr sărac, fără carieră, dar
cu speranțe că va deveni cineva în viitor, Urechia
le scrie și așteaptă cu înfrigurare mai multe zile,
timp în care părinții fetei se informează cu privire
la posibilul ginere. Răspunsul venit, spre plăcuta sa
surprindere, a fost unul pozitiv. Paquita, logodită
fiind, renunță la guvernantă și așteptă împreună
cu sortitul soț, în „respectuasă intimitate” (p. 90),
câteva luni până la căsătorie.
În data de 13 august 1857, au avut loc atât
cununia civilă, cât și cea religioasă la St. Sulpice
și la Capela romană, iar masa nunții a fost servită
la cel mai bine cotat restaurant din fața Palatului
Luxembourgului. V.A. Urechia (student) cu prima soţie, Francisca
Între anii 1857 și 1858, Urechia își Josefa Domenica de Plano (fiica doctorului de
petrece timpul în Spania cercetând bibliotecile, Plano, medicul Reginei Isabela a Spaniei).
muzeele, pinacotecile de aici, dar și educația
spaniolă. Francisca îl face cunoscut pe soțul său, situată în curtea Bisericii Catolice, sfințită de preot
prezentându-l mai multor figuri din viața culturală și mobilată elegant din banii de dotă ai Paquitei și
și politică a Spaniei: Ramón María de las Mercedes în așteptarea unui prunc, Urechia nu putea fi decât
de Campoamor y Campoosorio - poet, dramaturg fericit de tot ceea ce-i oferea viața.
și filosof spaniol de factură romantică, membru, din Fericirea acestuia a fost de scurtă durată. La
1861, al Academiei Regale Spaniole - Gaspar Núñez data de 25 iulie 1858, Paquita naște un băiețel, botezat
de Arce - poet, dramaturg și om de stat spaniol, Tancred. Nașterea a fost una complicată, asistată,
nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură de ironia sorții, de soțul Domnișoarei R..., prima sa iubire.
cinci ori, dar și viitorii lideri ai Republicii, cum ar fi Doctorul, nefiind expert în cazuri grave, este înlocuit
oratorul Emilio Castelar y Ripoll, politician, istoric, a doua zi de prietenul lui Urechia, Anastasie Fătu, care
jurnalist și scriitor spaniol, președinte al Puterii constată boala și o tratează cum știe el mai bine. Cu
Executive a Primei Republici între anii 1873 și 1874 toate eforturile medicului și întregul devotament cu
și alții cu care a legat strânse prietenii. Om cu o care a supravegheat-o neîncetat soțul său, Paquita se
cultură a prieteniei dusă până la extreme, Urechia va stinge din viață și va fi îngropată în Cimitirul Catolic
fi ajutat de aceștia, mai târziu, în toate demersurile de lângă Grădina publică din Copou, Iași.
sale patriotice sau culturale, întreprinse pentru țară. Durerea morții tinerei soții și faptul că era
În 1858, tinerii căsătoriți se întorc în văduv la numai 24 de ani a fost compensată până
Moldova. Urechia este judecător pentru scurt timp la un moment dat de faptul că Tancred era un
la Iași, apoi profesor de literatură română și latină la copil frumos și deștept, cu trăsături asemănătoare
clasele liceale și la Facultatea de Filosofie. mamei sale, dar despre acestea și încetarea văduviei
Cu mulțumirea sufletească a unei slujbe tânărului voi relata în articolul următor.
bine cotată, cu mândria omului așezat la casa sa (Va urma)

martie 2022 9
rof esional

ISBD - Actualizări
ale conținutului

Grupul operativ de actualizare a conținutului al ISBD


Review Group a parcurs pași majori în anul 2021 pentru revizuirea
transformatoare a ISBD (Descrierea Bibliografică Internațională
Standardizată). În acest sens s-au organizat o serie de evenimente,
dintre care se evidențiază:
• reunirea Grupului în data de 9 aprilie 2021, când s-a aprobat
recomandarea ca ISBD să rămână prescriptiv, deoarece aceasta îl
diferențiază de alte standarde bibliografice;
• organizarea în 27 mai 2021 a webinar-ului „Noi orizonturi:
standarde și practici emergente de metadate în secolul 21”, în cadrul
căruia ISBD Review Group a împărtășit viziuni și opinii despre lucrările
de revizuire ISBD, realizate și în curs;
• sponsorizarea, în cadrul conferinței WLIC 2021, World
Library and Information Congress, 17-19 august 2021, unei sesiuni
intitulată „ISBD în tranziție”, care a inclus trei prezentări care descriu
mediul complex în care au loc revizuirile ISBD: „Actualizarea ISBD:
satisfacerea nevoilor comunităților de utilizatori” (Elena Escolano),
„ISBD și LRM” (Mikael Wetterstrom) și „ISBD Beyond IFLA” (Gordon
Dunsire).
Anul 2021 a fost unul important pentru Grupul de revizuire
ISBD și prin împlinirea a 10 ani de la publicarea ISBD Consolidated
Edition, moment în care s-a considerat că este necesară o actualizare
a conținutului standardului pentru a satisface nevoile urgente ale
comunităților identificate în această perioadă. Astfel, s-a lucrat intens
la identificarea problemelor cheie care traversează ISBD, inclusiv Catrina Căluian
bibliotecar, Biblioteca
punctuația, sursele de informații, obiectul descrierii bibliografice, Județeană
modelul elementelor și fezabilitatea restructurării prevederilor ISBD, „V.A. Urechia”
iar în 21 decembrie 2021, ISBD Review Group a lansat sub formă de
propunere, actualizări la ediția consolidată din 2011 a standardului
ISBD, publicarea oficială a versiunii actualizate fiind preconizată
la începutul anului 2022, după finalizarea dezbaterilor asupra
modificărilor propuse. Revizuirea s-a impus ca urmare a comentariilor
și propunerilor venite de la comunitățile de interes și ale utilizatorilor
standardului. Procesul de actualizare a fost inițiat și dezvoltat de către
Grupul operativ de actualizare a conținutului al ISBD Review Group,

10 Axis Libri
cu implicarea membrilor ISBD Review Group și unor elemente noi, și anume: Proces de producție
a experților externi din instituțiile specializate în în Zona 0 – Zona formei conținutului și a tipului
manuscrise și materiale cartografice, precum și cu de suport, Mențiuni nepublicate în Zona 3 - Zona
implicarea membrilor deplini ai Secțiunilor Cărți datelor specifice anumitor materiale sau tipuri de
rare și Colecții speciale din cadrul IFLA. resurse, extinderea denumirii Zonei ediției în Zona
Actualizarea a vizat o serie de aspecte, și ediției, redactării, versiunii etc.
anume: • actualizări aduse resurselor cartografice care
• extinderea gamei de resurse (sunt incluse constau în explicații pentru cartografia cerească,
resursele nepublicate de orice fel, cu accent pe prin trecerea în Zona 3 a unor elemente bibliografice
manuscrise, hărți, părți componente) și stabilirea care se găseau în Zona notelor: emisfera cerească,
modului de descriere a acestora; epocă și magnitudine, tocmai pentru a obține o
• elaborarea unor descrieri bibliografice mai descriere mai aprofundată a acestui tip specific de
amănunțite, mai detaliate; resurse;
• clarificarea și dezvoltarea unor elemente • adăugarea părții componente ca obiect
bibliografice care aduc mai multe informații în nou al descrierii bibliografice, deci resursă, care nu
descrierea unor tipuri de resurse; este publicată separat, ci este publicată cu, în sau
• clarificarea anumitor ambiguități și ca parte a unei resurse gazdă, alături de resursa
diferențierea conceptelor apropiate; dintr-o singură parte, cu mai multe părți și resursele
• corectarea unor erori tipografice și de în continuare. Actualizarea conține explicate cele
altă natură detectate în acești 10 ani de folosire a patru segmente necesare descrierii: descrierea
standardului; părții componente, un elementul de legătură, o
• completarea cu prevederi pentru aplicarea identificare a resursei gazdă și detalii privind locul
ISBD la descrierea părților componente; părții componente în resursa gazdă.
• introducerea unor elemente bibliografice
noi, considerate a fi necesare, în zonele descrierii
și în glosar; Webliografie
• îmbunătățirea și aprofundarea descrierilor IFLA. Mapping from ISBD to IFLA LRM,
bibliografice prin reorganizarea zonelor descrierii 2017 (amended 2018) [on-line]. Disponibil
ISBD; on-line la adresa: https://cdn.ifla.org/wp-
• adăugarea unor exemple care conțin noile content/uploads/files/assets/cataloguing/isbd/
prevederi pentru a veni în sprijinul celor care OtherDo cumentation/mapping_isb d-lrm_
utilizează standardul. amd_2018_v.1.0.pdf
Revizuirea a avut în vedere și alinierea ISBD : Descrierea bibliografică
regulilor din ISBD cu LRM (Library Reference internațională standardizată. Ediție unificată.
Model), care presupune acordarea unei noi forme Traducere în limba română realizată de Biblioteca
a standardului ISBD bazată pe viziunea LRM Națională a României. București: Biblioteca
asupra universului bibliografic și codificarea Națională a României, 2019. Disponibil on-
în UNIMARC. Totodată, lucrările de revizuire line la adresa: https://www.ifla.org/wp-content/
au urmărit atât impactul asupra granularității uploads/2019/05/assets/hq/publications/series/44-
elementelor, sursele de metadate, aspectul, afișarea, ro.pdf
formatul de publicare, cât și relația cu standardele ISBD: Update 2021 to the 2011 Consolidated
non-IFLA, cum ar fi RDA și BIBFRAME. Edition [Draft]. Disponibil on-line la adresa:
Rezumativ, noutățile aduse de actualizările https://www.ifla.org/news/isbd-update-2021-
din 2021 fac referire la: to-the-2011-consolidated-edition-draft/. (data
• introducerea resurselor nepublicate consultării 20.01.2022)
alături de cele publicate. Domeniul de aplicare a Warm Wishes for the New Year and
acestei extinderi are în vedere ca ISBD să nu vină Highlights of 2021 from the ISBD Review Group.
în contradicție cu standardele utilizate în cazul Disponibil on-line la adresa: https://www.ifla.
colecțiilor de arhivă, prin urmare nu mai este un org/news/warm-wishes-for-the-new-year-and-
standard doar pentru resurse publicate. Includerea highlights-of-2021-from-the-isbd-review-group/
acestor tipuri de resurse a necesitat introducerea (data consultării: 20.01.2022)

martie 2022 11
rof esional

Dor de Eminescu
dor de natură și iubire...

„Eminescu e un fapt intim al sufletului nostru,


în tot ce are el mai curat…”
(Nichita Stănescu)

Aniversarea celor 172 de ani de la naşterea „poetului


nepereche” a constituit un bun prilej pentru desfăşurarea
unor activități literar-artistice la Filiala Nr. 1 „Costache Negri” a
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”. Evantaiul de activităţi a avut ca
scop manifestarea sentimentului de iubire faţă de „Luceafărul poeziei
româneşti”, dar şi dezvoltarea simţului artistic, prin abordarea
frumoaselor creaţii eminesciene.
Cum cuvintele, epitetele, metaforele nu-și găsesc locul lângă
numele său, timpul rămâne cel mai bun sfetnic, peste a cărui
nemărginire, din cumpăna gândirii, se ivește înălțător poetul,
prozatorul și publicistul, Mihai Eminescu. Noi, bibliotecarii, suntem
martorii unui eveniment cultural național în care ne ancorăm an de
an, lăsându-ne purtați pe valurile vremii, de versul eminescian.
Acest eveniment al celebrării marelui poet ne-a inspirat
să lansăm și cea de-a doua ediție a proiectului on-line „Dor de
Eminescu, dor de natură și iubire...” I-am provocat pe cititorii noștri
fideli să realizeze câte un filmuleț în care să interpreteze versuri din
lirica eminesciană sau să creeze un poster prin intermediul căruia
să ilustreze o poezie a Poetului Nepereche (eventual să-l intituleze
cu numele poeziei respective). Eminescu implică și condensează o Cecilia Manolescu
pluritate de semnificații, o veșnică prospețime, rămânând, în același bibliotecar, Biblioteca
timp, un motiv inepuizabil în toate genurile literare, deoarece, ca o Județeană „V.A. Urechia”
chemare permanentă, ca o poruncă a înălțimilor, posteritatea se simte
nu numai datoare, dar și onorată să-l prezinte în toată complexitatea
lui profundă, fascinantă și nepieritoare.
Proiectul nostru s-a dorit a fi o cărămidă la temelia edificiului
numit educaţia în spiritul respectului faţă de valorile naţionale şi, în
egală măsură, un mod de a omagia personalitatea şi creaţia Marelui
Poet. Totodată, a fost un bun prilej de a valorifica şi ilustra creaţiile
unice ale poetului, de a da glas creativităţii şi simţurilor celor care au
participat.

12 Axis Libri
Prin urmare, proiectul propus a înlesnit dezbatere interactivă despre temele și motivele
descoperirea elevilor pasionaţi de arta literară a lui eminesciene, despre importanța culturii în
Mihai Eminescu, menţinând totodată viu filonul conturarea unei identități naționale. Doamna
tradiţional al literaturii române. profesoară le-a prezentat elevilor un material cu
„Eminescu - dor de absolut” s-a intitulat datele biografice ale poetului, cu etapele constituirii
activitatea on-line desfășurată marți, 11 ianuarie personalității sale creatoare și cu ilustrarea unor
2022, la clasa a XI-a C, Liceul Teoretic „Emil interpretări ale criticilor literari. Filonul tragic
Racoviță”, realizată în colaborare cu Filiala noastră, al existenței sale creatoare s-a convertit în spațiul
având ca invitate pe doamnele directoare Delia ocrotitor al iubirii ce motivează esența vieții. La
Humelnicu, Corina Rotaru, doamna bibliotecar finalul activității elevii ne-au încântat cu poeziile
Gina Mocanu și doamna psiholog Silvia Banea, „Trebuiau să poarte un nume”, de Marin Sorescu
profesor coordonator fiind doamna Mariana și „Lui Mihai Eminescu”, de Grigore Vieru, care
Constantin. sintetizează tezaurul lăsat de Marele Poet urmașilor
Prin aplicația Mentimenter, elevii au realizat săi.
un wordcloud al simbolurilor referitoare la creația lui Cu Eminescu reuşim să spunem lumii
Eminescu, apoi li s-au prezentat aspecte referitoare povestea unui neam, căci opera lui cântă vraja apei
la viața și opera sa. Tinerii au participat și la un de izvor, farmecul naturii şi măreţia trecutului. Îl
joc pe Quizziz, au recitat cu sensibilitate poezii, au sărbătorim cu iubire căci el și-a pus întreaga viață
ascultat vocea lui Mihail Sadoveanu recitând „Sara în slujba luminării acestui neam, prin activitatea
pe deal” și cântece pe versuri ale poetului. Activitatea sa literară și publicistică. Opera sa i-a asigurat
s-a desfășurat on-line, pe Meet, iar eu, în calitate de nemurirea. Generații se vor trece ca floarea
bibliotecar, am prezentat elevilor expoziția de carte câmpului, dar el va rămâne veșnic.
dedicată poetului romantic, existentă în biblioteca Cu această ocazie, miercuri 12 ianuarie
noastră. 2022, elevii claselor a VII-a A și a VII-a B, Școala
Sub denumirea Eminescu în veșnicia Gimnazială „Iulia Hașdeu”, coordonați cu blândețe
Timpului, elevii clasei a X-a de la Liceul de de către doamna profesor Oana Crihană și doamna
Transporturi Auto „Traian Vuia”, coordonaţi cu bibliotecar Iuliana Bălan, au creat o atmosferă plină
multă dăruire de către doamna profesor Mihaela de emoție și sensibilitate. Talentații noștri au început
Melinte, au realizat o expoziție cu titlul „Poezia activitatea cu salutul lui Eminescu „Trăiască nația!”,
eminesciană în imagini”, redând conținuturile apoi au fost împărțiți în echipe pentru a participa
unor poezii alese de ei, aparținând poetului. la un concurs cu informații despre viața și opera
Recitalul on-line de poezie a fost urmat de o eminesciană. Creativitatea elevilor a fost pusă la

martie 2022 13
încercare, având ca sarcină de lucru să continue
cu încă două versuri (la alegere) din poeziile:
„Luceafărul”, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”,
„O rămâi”, „Pe lângă plopii fără soț”. Fiecare echipă
ne-a prezentat cu mândrie lucrarea, pe acordurile
melodiei lui Ion și Doina Aldea Teodorovici -
Eminescu.
Un alt moment special intitulat „Pe urmele
marelui poet Mihai Eminescu” a fost creat tot de
către elevii Școlii Gimnaziale „Iulia Hașdeu”, din
clasa a IV-a, împreună cu doamna profesor Daniela
Porumb și doamna bibliotecar Iuliana Bălan, care
ne-au încântat cu sceneta „Scrisoarea III”. Micii
noștri artiști au interpretat foarte bine rolurile și au
încărcat atmosfera cu bucurie și patriotism.
De asemenea, în săptămâna dedicată
„Luceafărului literaturii românești”, i-am
bucurat pe iubitorii de poezie cu o amplă expoziţie
de carte, întărind mesajul că Eminescu este poetul
nepereche a cărui operă învinge timpul, „omul
deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica).
Filiala Nr. 1 „Costache Negri” a Bibliotecii
Judeţene „V.A. Urechia” le mulţumeşte tuturor
colaboratorilor, elevilor și cititorilor care s-au
implicat și l-au omagiat pe Mihai Eminescu, în Eminescu-i remuşcarea
universul nelimitat al cărţilor, prin poezie şi muzică. Dorului de absolut
A fost o atmosferă de sărbătoare, iar sufletele ne-au Dacă unu şi cu unu
fost inundate de vers, cântec, bucurie, emoţie și Nu mai vor să facă doi
iubire… într-un cuvânt, EMINESCU! Eminescu este chipul
Într-o lume relativă Infinitului din noi
Ce-a făcut şi-a desfăcut (Alexandru Zărnescu, Cenaclul „Flacăra”)

14 Axis Libri
rof esional

Eminescu
emoție, mândrie, iubire...

În cadrul manifestărilor dedicate Zilei Culturii Naționale,


organizate de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, instituție
subordonată Consiliului Județean, manifestări care anul acesta s-au
derulat pe parcursul unei săptămâni, în perioada 10.01-15.01.2022,
Secția pentru copii a propus și a realizat mai multe activități dedicate
marelui poet național Mihai Eminescu.
Debutul manifestărilor l-au făcut elevii Școlii Gimnaziale nr.
28, coordonați de prof. înv. primar Bobulișteanu Daniela și Antohe
Gina prin participarea la activitatea „Să ni-l imaginăm pe Eminescu
copil!”. Copiii au recitat și au aflat informații importante despre Mihai
Eminescu. De asemenea, au contribuit la realizarea unei frumoase
expoziții cu propriile desene și cărți din colecțiile Secției pentru copii,
intitulată: „Eminescu și cărțile dedicate copiilor”. Expoziția a putut fi
vizualizată toată luna ianuarie 2022, la sediul central, holul principal,
parter.
Tot în această perioadă au mai fost expuse și lucrările realizate de
preșcolarii Grădiniței cu program prelungit nr. 36 cu tema „Eminescu
prin ochi de copil”.

Maricica
Târâlă-Sava
responsabil, Împrumut la
domiciliu pentru copii,
Biblioteca „V.A. Urechia”

martie 2022 15
Activitatea „Povești cu și
despre Eminescu” s-a desfășurat
în data de 14 ianuarie 2022,
în Sala „Mihai Eminescu”
a Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia”, cu elevii clasei a VII-a.
Eminescu a fost este și va fi
geniul poporului nostru, „poetul
nepereche” pe care neamul îl va
cinsti în eternitate. Sub semnul
poeziei am dăinuit și vom dăinui,
am sperat și vom spera că „marea
de amar” ne va transforma
sufletele în luceferi. Eminescu,
poetul veșnic tânăr, este ceea ce are
neamul nostru „mai curat și mai
nins” (N. Stănescu). Să ne oprim românești - așa și-a început activitatea doamna profesor Oana Ichim,
și să-l cinstim cum se cuvine pe cel prof. de limba și literatura română la una din prestigioasele școli din
care poartă lumina simțirii pur Galați, respectiv Școala Gimnazială nr. 28. Copiii au prezentat din
viața și opera marelui poet, au ascultat
cele mai frumoase povestiri despre
Eminescu, iar la întrebarea ce reprezintă
cuvântul Eminescu pentru ei, au dat cele
mai ingenioase răspunsuri și au găsit
cele mai reprezentative cuvinte, cum
ar fi: E=emoție, M=mândrie, I=iubire,
N=nestemată, E=erou, S=slove,
C=cunoaștere, U=umbră.
Activitățile s-au încheiat sâmbătă,
15 ianuarie 2022, la statuia marelui
poet național Mihai Eminescu din
Parcul Municipal din Galați, unde
s-au omagiat 172 de ani de la nașterea
„geniului poeziei românești”.

16 Axis Libri
rof esional

Când Eminescu
nu mai este

Nu cred în iarnă, pentru că nu a venit cu adevărat. Altădată, pe


vremea copilăriei mele, la mijlocul lui ianuarie era zăpada bătătorită
pe șosea, marginile drumului erau pline de nămeți. Numai primăvara
avea să rezolve problema zăpezilor mari. Până prin martie nu vedeam
decât alb și copaci, lunecuș și sănii. Începea să se topească timid,
apăreau petece de asfalt prin stratul gros de gheață sticlind.
Și în acest an, ca întotdeauna de altfel, s-a sărbătorit nașterea
marelui nostru Eminescu. Fiecare îl știm din casă, de la părinți, de la
grădiniță începem cu... „somnoroase păsărele, pe la cuiburi se adună”
și continuăm viața cu numele lui sfânt și mare în tot ce înseamnă
literatura română.
Urma să particip la o activitate, invitată fiind de doamnele
educatoare.
Un semicerc făcut din scăunele colorate aștepta copilașii să
își ocupe locurile. În holul grădiniței, cei mari amenajaseră spațiul
generos pentru activitatea ce avea să aibă loc. Se vorbea în șoaptă,
se mergea ușor... cine nu trebuia să fie deranjat? Spiritul marelui
Eminescu? Avea să vină și printre noi, să bucure inimioare de copilași,
cu ajutorul oamenilor mari. Cât de frumos este când ei aduc prin
poveste pe marele poet în cunoștințele celor mici!
Încep să vină copiii de la cele trei clase și holul se umple de ochi
mari și curioși, de râsete, de larmă și de căutarea locurilor. Mă priveau,
Mihaela Gudană se opreau în loc de parcă se blocau mecanismele lor toate, pentru că nu
bibliotecar, Biblioteca știau cine sunt. Așezați la locurile lor, liniștiți de către doamnele lor,
Comunală Ghidigeni copiii își pun mânuțele pe genunchi și devin „cumințenia pământului”
fiecare în parte.
Pe câteva măsuțe aliniate una lângă alta erau așezate lucrări
de-ale copiilor. Lacuri și nuferi, lebede albe treceau pe albastrul de
pe hârtie, unele mai mari, altele mai mici, decupate și lipite erau
creațiile unor mânuțe mici și dibace. Erau minuni pentru ei!
— Gata, începem, vă rog să fiți atenți! s-a auzit glasul cel mare,
care a acoperit vocile subțirele ale copiilor.
— Ce sărbătorim azi, dragi copii? Cine știe?

martie 2022 17
— Pe Eminescuuuuuuu! au știut multe — Vreau să mă duc acasă, la mami! a spus
glasuri. printre scâncete fetița care deja se ridicase în
— Da, e bine că nu ați uitat și că ați fost atenți picioare.
la ce v-am mai spus eu în clasă. Da, pe 15 ianuarie — Anais! Nu poți să pleci acum! Te simți rău,
s-a născut cel mai mare poet al nostru, al românilor. te doare ceva?
S-a născut demuuult, acum 172 de ani, el nu mai — Nuuu, nu mă doare!
este printre noi, a plecat. — Dar de ce vrei să pleci acasă? Hai, spune-
Doamna spunea despre poeziile poetului, m-a mi!
prezentat și pe mine ca fiind bibliotecar și poet. Pe — Pentru că ați spus nu mai este Eminescu!
o altă măsuță înșirasem câteva cărți de Eminescu, Doamne! Un copil plânge pentru că nu mai
poezii și proză, pentru a le arăta copiilor. este Eminescu!
Venise momentul să le vorbesc și eu copiilor, Ce a înțeles ea din tot ce a auzit? Ce știe
să le citesc ceva din ce scrisesem eu în memoria ea despre moarte? Mai avea explicația unei alte
marelui poet, pentru slava lui. Erau atenți pentru plecări, a plecării definitive din viață? Este doar un
că alt glas le spunea poveste, cuvintele erau simple copil, dar m-a impresionat, fiorii trecând din cap
și ușoare, potrivite minții lor. Voiam să fiu și puțin până în picioare. Sigur că nu știa prea mult de ce
jucăușă cu ei, să le placă ceea ce le spun, dar la un face acest lucru, dar ea, ea sub impresia poveștii,
moment dat, ochișorii lor erau îndreptați într-un a gândurilor, a așteptărilor sale mari, ea plângea
singur loc, spre o fetiță care plângea. pentru că Eminescu nu mai este.
— Ce s-a întâmplat, Anais? a întrebat-o I-am spus că el este cu noi prin poeziile
doamna ei educatoare. De ce plângi? Te-a supărat sale, prin cărțile în care sunt tipărite poeziile
cineva? sale. Își ștergea continuu ochișorii, suspina și era
Mâinile fetiței frământau ochii care aveau înconjurată de alte fetițe care îi spuneau să nu mai
boabe de lacrimi dintr-un motiv încă neștiut. plângă. I-am dat cărțile în mână și i-am spus că așa
Pentru încurajare, doamna s-a dus spre ea, s-a îl avem alături, prin cărți.
aplecat spre trupul ei micuț și o mână cuminte s-a Un copil a plâns pentru că Eminescu nu mai
așezat pe umărul ei fragil. este!

18 Axis Libri
Întoarcere în timp
Întoarcere în timp...
în urmă cu 90 de ani, când
s-a inaugurat Academia de
Export din Galați
Academia de Export din Galați a fost rodul unei mâini de
oameni „hotărâți să realizeze o instituție pentru pregătirea unui gând
ce-i frământa demult: realizarea unei instituții pentru pregătirea celor
tineri și luminarea celor mai în vârstă, asupra nenumăratelor probleme
ce se puneau și se pun și astăzi greu încercatei noastre economii
naționale”1.
Avându-l în frunte pe profesorul Grigore Trancu-Iași, și creată
„din dorința de a vedea îndrumată economia țării pe căile cerute de
actualele împrejurări și de a pregăti elementele necesare în slujba acestei
îndrumări”2, Academia de Export din Galați (cunoscută și sub numele
de Academia Liberă de Export sau Academia de Comerț) a fost
înființată ca un institut liber, fără caracter oficial, aflată sub patronajul
Camerei de Comerț și Industrie din Galați.

Tena Bezman
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

Necesitatea înființării unei academii la Galați fusese susținută


încă de la întemeierea Academiei Comerciale din București, printr-un
1
Dare de seamă asupra primilor cinci ani de activitate. Galaţi: „Moldova”
S.A.R. pentru Ind. Artelor Grafice, 1936, p. 3
2
Ibidem, p. 11.

martie 2022 19
Întoarcere în timp
memoriu alcătuit de profesorul Ioan G. Munteanu iar președintele Camerei de Comerț și Industrii
și înaintat Guvernului și corpurilor legiuitoare. din Galați, Apostol P. Popa, a fost ales președinte
Memoriul menționa că este nevoie de o astfel de al comitetului de conducere. Din comitet mai
instituție „pentru conducerea instituțiilor noastre făceau parte D. N. Panaitescu, secretarul general
superioare economice, pentru profesoratul comercial, al Camerei de Comerț și Industrii din Galați și
pentru consulate și atașații comerciali”, pentru că Alexandru Zaharia, directorul Școlii Comerciale
„de acum înainte avem necesitate de oameni cât Superioare din Galați, în calitate de vicepreședinți,
mai bine pregătiți în această direcție. Academia de iar membri au fost numiți profesorii: Maria
înalte studii comerciale este chemată să umple aceste Zaharia, directoarea Școlii Comerciale de Fete,
lipsuri”3. Ioan G. Munteanu și Th. Pălănceanu, directorul
Orașul de la Dunăre era cel mai potrivit Școlii Comerciale Elementare, în timp ce în funcția
pentru înființarea unei astfel de instituții, pentru că de secretar a fost desemnat profesorul Gheorghe
portul Galați era „așezat tocmai în mijlocul regiunei Lăzărescu.
celei mai comerciale a țărei și unde avem grămădite La 17 ianuarie 1932, în amfiteatrul Școlii
cele mai mari și mai variate case de import și export, Comerciale Superioare din Galați, a avut loc
de comision, de bancă, de tranzit și expedițiuni, de inaugurarea Academiei de Export. Evenimentul
asigurări”4 și pentru că orașul se mândrea cu peste a fost transformat într-o adevărată sărbătoare
80 de fabrici, de mari sau de mici dimensiuni, pentru orașul Galați, la solemnitate participând
acoperind toate atât autorități locale,
ramurile comerțului și în frunte cu
industriei. prefectul județului,
Era amintit, de Dan Sărățeanu și
asemenea, faptul că, președintele Comisiei
tot la Galați, a fost interimare a orașului,
întemeiată, în anul Emil Codreanu, cât și
1864, prima școală delegații Camerei de
comercială: „Această Comerț din București,
școală, care până acum a consuli, intelectuali și
fost frecventată de peste comercianți din Galați.
8000 de elevi, a dat cel După slujba religioasă
mai mare contingent a luat cuvântul Apostol
de tineri comerțului P. Popa, care a relevat
și industriei noastre… greutățile întâmpinate
Mulți dintre absolvenții în înfăptuirea aca­
ei ocupă locuri de frunte și fac cinste negoțului și demiei și a adus mulțumiri prefectului și primarului
industriei țărei”5. pentru sprijinul acordat. După cuvântările
Un pas în realizarea acestui deziderat, „ce reprezentantului Camerei de Comerț din București
avea să folosească nu numai orașului și portului și a prof. Ioan G. Munteanu, au fost deschise
nostru, ci țării întregi”, s-a făcut odată cu întrunirea, prelegerile Academiei de Comerț, prin cuvântarea
la 28 decembrie 1931, a inițiatorilor proiectului, în prof. Grigore Trancu-Iași, intitulată „Spre alte
casa profesorului Alexandru Zaharia, directorul orizonturi economice”.
Școlii Comerciale Superioare din Galați, cu această Despre cum a fost primită inaugurarea
ocazie fiind format un Comitet de inițiativă. Academiei de Comerț din Galați, scria avocatul
La începutul lunii ianuarie a anului 1932, a Louis Steuermann, în paginile ziarului local,
avut loc ședința de constituire a Academiei de Export Acțiunea:
și alegerea comitetului de conducere. Președinte de „Galați – oraș cumplit de negustori – a pus
onoare a fost desemnat prof. Grigore Trancu-Iași, acum, în dricul iernei, fundamentul unei școli înalte.
Aici, în primul port al Dunării, în acest oraș măreț
3
„Primul memoriu pentru înființarea unei academii la
prin trecutu-i de aramă, acum letargic, crâmpee de
Galați”, în Acțiunea, an. 3, nr. 478, 16 ian. 1932, p. 1.
4
Ibidem. altă viață apar la orizont. Freamătul zilei de ieri
5
Ibidem. a dat născare lor și chemarea zilei de mâine le dă

20 Axis Libri
imbold. (…)  Academia din Galați pune bazele unei început cariera profesională ca funcționar al Băncii
cooperări intelectuale între toți fiii acestei Țări. De Naționale din Iași, iar din anul 1902 s-a stabilit la
aceia scopul acestei școli apare la orizont conform Galați, în calitate de șef-contabil al sucursalei locale
însăși tradiției intelectuale a României. (…) a Băncii Naționale. La Galați a fost și profesor de
Toți cei care au pus bazele acestei clădiri a corespondenţă comercială, la Şcoala Comercială
muncii sănătoase ce prosperă, toți aceștia speră că - Superioară. În anul 1907, s-a înscris în Baroul din
după cum dorința unei activități și a unei cooperări Covurlui și, timp de mai multe legislaturi, a fost
era în însuși miezul idealului preconizat de făuritorii ales deputat de Covurlui (1914, 1918, 1920, 1926,
acestei școli, aceiași dorință - și mai puternică, căci 1932). Din 1920, s-a stabilit la București, unde a fost
mai fragedă -, aceiași râvnă - și mai mare, căci a profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale
unor forțe poate mai vii - vor manifesta cei ce astăzi din Bucureşti şi la Şcoala Superioară de Război,
cursurile de aici urmează. ministru de stat, ministru al Muncii şi Ocrotirii
Și dacă mâine, în auroră, ei vor deveni oameni Sociale, precum și ministru al Muncii, Cooperaţiei
de ispravă, dacă atunci, va fi mare satisfacția şi Ocrotirii Sociale.
promotorilor acestui ideal, devenit astăzi realitate, Apostol P. Popa, „negustor de baștină,
desigur că supremă va fi mulțumirea lor când târziu, întreprinzător și de o energie pe care nimeni nu
pe zile de ceață, fiii lor spirituali vor fi scutul moral al
acestei Țări. Căci atunci – gârboviți de vremi – își vor
da desigur seama că suveranitatea gândirii emulilor
lor a fost – în parte barem – culeasă din provizia
de reflecții și de forțe, acumulate în ore de liniște și
reculegere pe băncile Academiei din Galați.”6
Grigore Trancu-Iași, personalitate marcantă
a economiei, politicii și culturii românești era
absolvent al școlii de comerț din Iași, era licențiat în
drept și avea un doctorat în științe economice. Și-a

Apostol P. Popa
i-o contestă”, a fost preşedintele comitetului şcolar
al Şcolii Comerciale elementare de băieţi „Al.I.
Cuza” din Galaţi (din 1929), administrator delegat
al Firmei „Schencker Ltd” din Bucureşti, consul al
Finlandei pentru Moldova, Basarabia şi Dobrogea,
preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din
Galați, vicepreședinte al Uniunii Camerei de Comerț,
senator al Camerei de Comerţ din Bucureşti, secţia
Grigore Trancu-Iași comercială (1928, 1931-1933), distins cu Ordinul
6
Louis Steuermann, „Urmând tradiții…”, în Acțiunea, „Coroana României” în grad de Comandor și Meritul
an. 3, nr. 483, 22 ian. 1932, p. 1. Industrial și Comercial, clasa I.

martie 2022 21
Întoarcere în timp

Parisul pe gheață
O poveste
pe strada Domnească

„Parisul pe gheață” - o expresie ce trezește amintiri de neșters


în memoria multor gălățeni, în timp ce pentru alții reprezintă reflexia
unui eveniment din trecutul îndepărtat, despre care au auzit informații
vagi de la părinți sau de la bunici.
Dar iată că donația doamnei Mioara Slabu, care a contribuit la
proiectul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” de recuperare a memoriei
fotografice a județului Galați1 cu formatul electronic al unor fotografii
din arhiva personală, ne oferă ocazia de a arunca o privire asupra unei
zone centrale a Galațiului, la mai mult de 50 de ani de la înregistrarea
ei pe hârtia fotografică.
Cele două fotografii, realizate de dna Mioara Slabu în anul
1970 pe când frecventa Cineclubul „Danubius” din cadrul Casei
Pionierilor din Galați, reprezintă astăzi o surpriză plăcută atât pentru
gălățenii care își mai aduc aminte de zona de pe strada Domnească,
înainte de construcția blocului C1, blocului turn și complexului
alimentar, cât și pentru cei care vor să știe cum arăta această zonă în
anii ’70.
În prima dintre aceste fotografii este surprins profesorul
coordonator al Cineclubului „Danubius” din anul 1970 și o parte
dintre elevii acestuia, în dreptul statuii care era plasată în acea perioadă
în parcul din fața celor patru blocuri paralele, în zona cunoscută sub
numele de „Parisul pe gheață”. Statuia, deosebit de expresivă, intitulată
„Maternitate”, a fost realizată de sculptorul bucureștean Tudor Panait,
artistul plastic care a realizat și statuia ecvestră din Craiova care îl Camelia Toporaş
reprezintă pe domnitorul Mihai Viteazul. Opera de artă „Maternitate” şef Serviciu Referințe,
a intrat ulterior în patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală din Galați, Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia”
fiind plasată în parcul din fața muzeului. După retrocedarea clădirii,
probabil tematica extrem de potrivită a sculpturii a determinat
mutarea acesteia în curtea interioară a Spitalului Clinic de Obstetrică
Ginecologie „Buna Vestire” din Galați.
1
Fotografia ta, istoria noastră. Amintirile voastre, istoria Galațiului! Despre
proiectul de recuperare a memoriei fotografice a orașului Galați puteți să aflați mai
multe de pe site-ul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, la adresa: https://www.bvau.
ro/fotografia-ta.php

22 Axis Libri
În fața Cineculubului „Danubius”, în zona „Parisul pe gheață” (1970) Maternitate, Tudor Panait
Cea de a doua fotografie este realizată chiar în fața clădirii care găzduia Cineclubul „Danubius”,
clădire care mai există și astăzi, pe colțul străzii Domnească cu strada Nicolae Holban. Este zona în care, în
anii ’70, se afla un parc, și care, în anii ’60, a găzduit spectacolul de neuitat pentru mulți gălățeni „Parisul pe
gheață”, fapt pentru care zona respectivă a fost cunoscută pentru mult timp sub acest nume, chiar și după
ce pe acel teren au apărut blocurile și complexul cunoscut astăzi sub numele de „Parfumul teilor”.
Întrebarea pe care mulți gălățeni și-au pus-o de-a lungul timpului, de ce se numea „Parisul pe gheață”
acea zonă de pe strada Domnească (cunoscută ca strada Republicii în perioada regimului comunist), și-a aflat
răspunsul fie de la părinți sau de la bunici, fie de la cei care în anii ’60 au fost de față la vizita trupei de patinatori,
în majoritate francezi, la Galați.
Turneul mondial al trupei de patinatori „Parisul pe gheață”, înființată în anul 1951, și ale cărei prime
spectacole au fost susținute în Franța, la Paris și la Chamonix, a poposit pentru prima dată în România în lunile
ianuarie și februarie ale anului 1958.

Zona „Parisul pe gheață” de pe strada Domnească Clădirea de la intersecția străzii Domnească


din Galați (1970) cu str. col. N. Holban
Instituția care a intermediat turneul din România a fost Oficiul de Stat pentru Turnee Artistice
(O.S.T.A.), aceasta având drept scop „organizarea în exclusivitate de spectacole şi turnee cu artişti şi colective
de profesionişti încadrați sau neîncadrați”, conform hotărârii Consiliului de Miniștri, denumirea instituției
fiind prezentă, alături de Circul de Stat, pe frontispiciul programului spectacolului „Parisul pe gheață” din
anul 1958. De fapt un reproș adresat acestei instituții, în acea perioadă, era tocmai predilecția pe care o avea
aceasta pentru organizarea turneelor străine, în detrimentul promovării trupelor din țară, având în vedere că
rolul principal al instituției era acela de reprezentare a artiștilor români2. Nu știm dacă această critică a avut
2
Al. Popovici, „O.S.T.A. și turneele”, în Teatrul, an. 3, nr. 7, iul. 1958, p. 63-64.

martie 2022 23
Întoarcere în timp

sau nu un efect asupra instituției La București, ansamblul a campioană națională a Franței la


cu pricina, cert este că trupa a susținut câte zece reprezentații pe patinaj artistic (1953) și Mikko
revenit în România, pentru o altă săptămână, având ca locație, în Virtaanen, campion național
serie de spectacole, la începutul anul 1958, Circul de Stat, aflat la al Finlandei. La venirea pentru
anului 1960, pe lângă București acea vreme pe locul unde se găsesc prima dată în București, Nadine
vizitând și multe alte orașe. astăzi Hotelul Intercontinental Damien oferea amănunte despre
Înainte de a ajunge și Teatrul Național. Cu prilejul proiectul artistic:
în România, ansamblul de următorului turneu, din anul «N-am fost niciodată la
patinatori a primit aprecierile 1960, spectacolul s-a desfășurat, București. Dar știu că oaspeții
spectatorilor din Belgia, în capitală, într-un cort mare, francezi sunt primiți cu mare
Germania, RDG, Polonia, asemănător unei arene de circ, entuziasm în România, unde am
Cehoslovacia, Ungaria și transformat în patinoar, amplasat auzit că foarte mulți cunosc limba
Bulgaria. Despre cum a pe locul actualei hale noi din Piața franceză. Cred că spectatorilor
fost primită trupa la Praga Obor, acolo unde spectatorii bucureșteni le vor plăcea în mod
mărturisea, în ianuarie 1958, au stat „înghesuiţi şi îngheţaţi, deosebit dansurile: „În lumina
cunoscutul ziarist Max Bănuș, dar iremediabil fermecaţi, preţ rampei” inspirat de celebrul
redactor al ziarului „Sportul de peste două ore”4, așa cum își film al lui Chaplin, „Lupta între
popular”: „De la primul amintește unul dintre martorii noapte și dimineață”, „Marile
spectacol întreaga Pragă a fost evenimentului. Spectacolul bulevarde” după cunoscută
cucerită de finețea patinajului, reprezenta o manifestare inedită melodie lansată de Yves Montand,
de originalitatea numerelor pentru acea perioadă, când „Frumusețea patinajului artistic”,
prezentate, de grația prim-solistei secretar general al P.C.R. era și dansul umoristic „Lupta cu
Nadine Damien, de patinajul Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar taurii”. Și bineînțeles un moment
acrobatic al finlandezului Mikko vizita unor străini, în număr pe care-l pregătim special pentru
Virtaanen, de mersul „celor trei” așa de mare (36 de persoane), spectatorii români».5
Jacques Rivolier, Piet Zondervan reprezenta o premieră, dar se Sâmbătă, 18 ianuarie 1958,
și Jacques Davidovics. Și cu toate încadra în procesul de apropiere a avut loc prima reprezentație a
că premiera a fost transmisă prin de Occident inițiat de liderul „Parisului pe gheață” în București.
televiziune, a doua zi s-au vândut comunist. Trupa venise cu întreaga instalație
biletele pentru toate spectacolele Din trupa de patinatori pentru realizarea patinoarului
programate la Praga”3. făcea parte cuplul format din artificial, pentru a se asigura că
patinatoarea Nadine Damien, sunt îndeplinite toate condițiile
3
Max Bănuș, „Iubitorii patina­ tehnice necesare desfășurării
jului artistic în febră. Parisul pe gheață 4
https://sanuuitam.blogspot. unui spectacol la cei mai buni
la București!”, în Sportul popular, an. com/2013/10/asa-cum-fost_20.
13, nr. 3143, 14 ian. 1958, p. 7. html?m=1 5
Max Bănuș, Op. cit., p. 7.

24 Axis Libri
parametri. Patinatoarea franceză Nadine Damien a
rămas, în mod special, în memoria multora dintre
cei care au urmărit spectacolul-revistă, experiența
devenind un reper în amintirile multor români și
bineînțeles, ale multor gălățeni:
„Ceea ce am văzut a fost fascinant, dar ceea
ce mi-a rămas extrem de viu în minte este numărul
în care patinatorii executau un dans, în întuneric
complet, având pe ei articole de îmbrăcăminte
fosforescente și peruci la fel. Erau iluminați în
ultraviolet, ceea ce ducea la vizibilitatea exclusivă
a elementelor fosforescente, de parcă erau niște
fantome colorate, care alunecau în fața noastră.
Îmi mai amintesc de un număr în care un patinator
venea în viteză și sărea peste obiecte și alți patinatori,
de ți se făcea pielea de găină, gândindu-te că ar putea
răni pe cineva cu patinele sale.”6

Mikko Virtaanen
Ploiești, Timișoara și, bineînțeles, Galați. În
presa românească a timpului au apărut articole și
comentarii referitoare la prestația trupei:
«Membrii ansamblului fac mai mult decât
să danseze, să realizeze mișcări de balet pe gheață,
ei patinează, folosind într-un chip neașteptat toate
posibilitățile „mijlocului lor de locomoție”: alunecă
lin pe gheață, sar pe vârfuri, frânează cu muchiile,
cu vârfurile și pintenul patinei, plutesc razant cu
podiumul la un unghi aproape neglijabil al părții
laterale al patinei cu gheața, fac piruete, salturi în
înălțime și lungime, figuri acrobatice.»7
Un amplu material ilustrativ, dedicat
talentatului ansamblu parizian, a apărut în revista
„Flacăra”8, fotografiile artistice redând câteva dintre
principalele momente ale spectacolului, în care
patinatorii francezi erau surprinși în posturi inedite,
Nadine Damien ce împleteau tehnica perfectă cu arta dansului.
Turneul ansamblului parizian, care a
Pe lângă patinatorii francezi, majoritari în impresionat atâția români în perioada anilor 1958-
trupă, aceasta includea și artiști din Anglia, R.F.G., 1960, a rămas și în memoria colectivă, inspirând
Italia, Olanda și Uniunea Africii de Sud, așa cum replici în cuplete celebre, precum cel al actorilor Dem
o reflectă pliantul spectacolului din anul 1960. Rădulescu și Radu Zaharescu, difuzat la televiziunea
Turneul din România al trupei a inclus orașele română în anul 1973, sub titlul „La Patinoar”:
Hunedoara, Iași, Constanța, Roman, Cluj-Napoca, — Ăsta-i patinaj?
— Lasă, că vine el „Parisul pe gheață”!
6
„Așa cum a fost: Parisul pe gheață”, în Îmi pasă,
[citat 20 ianuarie 2022], disponibil în Internet: https:// 7
B. Dumitrescu, „Pe scena de gheață”, în Scânteia
sanuuitam.blogspot.com/2013/10/asa-cum-fost_20. tineretului, an. 12, nr. 2720, 6 febr. 1958, p. 3.
html?fbclid=IwAR3lJU3T5-tlJM5jlHyrv3mrmC0Y416pTLc 8
Parisul pe gheață, în Flacăra, an. 7, nr. 3(139), 18 ian.
DW003eOTz6t3LReJxSzQsL6Y 1958, p. 24-25 : fotogr.

martie 2022 25
— 80 de femei și-un singur bărbat!
— Hai, că poate găsim bilete. Hai să mergem!9
De spectacolul trupei de patinatori francezi își amintea și actrița Carmen Galin, care declara cu
emoție într-un interviu acordat ziarului „Jurnalul național”: «Am fugit de acasă după ce am văzut „Parisul
pe gheaţă”, ca să-i rog să mă ia cu ei, să rămân cu ei. Aşa simţeam atunci, la 8-9 ani. Mama m-a recuperat...».10
Scriitorul Stelian Tănase rememorează, de asemenea, această experiență în scrierile sale: „Prin 1960
a apărut un patinoar. Chiar în acel an a venit – îmi amintesc – revista «Parisul pe gheaţă». Toată lumea s-a
omorât să vadă. Iar am asistat la secvența cu Miliția călare, cu mulți oameni de ordine cu brasarde pe braț, cu
o mulțime nebună care împingea la greu să spargă geamurile. Spectacolul venea din Occidentul decadent (Dej
oferea puțin circ ca să mai uităm) erau primele semne ale deschiderii. Avea o reclamă, ce nu se mai văzuse la
București f.f.f. occidentală”11.
Spectacolul a inspirat chiar și artiști plastici, în catalogul lucrărilor Margaretei Sterian (1897-1992),
cea care s-a aflat în avangarda școlii românești de pictură, găsindu-se o lucrare intitulată „Patinatorul”, cu
explicația: Vedeta din revista „Parisul pe gheață”12.
Tabloul are ca an de realizare 1958, deci exact anul în care spectacolul venise pentru prima dată în
România, la București și redă o parte din farmecul pe care patinatorii francezi l-au adus cu ei în această
reprezentație de neuitat, imprimată atât de profund în amintirea atâtor generații, încât a reverberat peste
atâția zeci de ani, pentru a se imprima în memoria și în istoria locală.
Mulțumim doamnei Mioara Slabu pentru că a împărtășit, cu generozitate, Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia” și comunității locale, aceste imagini din trecutul Galațiului, care ne-au prilejuit acest parcurs în
trecutul orașului și al locurilor sale, și care se subscriu proiectului de recuperare a memoriei fotografice a
orașului Galați, la care invităm și alți gălățeni să se alăture.
9
Gala Umorului : Dem Rădulescu şi Radu Zaharescu - La patinoar (1973), [citat 20 ianuarie 2022], disponibil în Internet:
https://www.youtube.com/watch?v=4fC6HWiJiT8
10
Cu Fram în lumea copilăriei, în TVR.ro, [citat 20 ianuarie 2022], disponibil în Internet: http://www.tvr.ro/cu-fram-in-
lumea-copilariei-la-sfarsit-de-saptamana_16868.html#view
11
Stelian Tănase, „Bariera Vergului sub Războiul Rece”, în DeskReport, 5 oct. 2020, [citat 20 ianuarie 2022], disponibil în
Internet: https://www.stelian-tanase.ro/bariera-vergului-sub-razboiul-rece/
12
Margareta Sterian, „Patinatorul”, în Opera pictată, vol. 2, editat de Bianca Zbarcea şi Lidia Vianu, București,
Contemporary Literature Press, 2017, p. 55 [citat 20 ianuarie 2022], disponibil în Internet: https://editura.mttlc.ro/carti/M.%20
Sterian.%20Opera%20pictata.%20vol%202.%20CLP.pdf

26 Axis Libri
Condeiul fermecat

Pisica albastră
de pe planeta stranie

Pașii mei cad greoi pe pietrele închise la culoare și pline de


gândurile trecutului apus ca soarele unei seri de vară. Tărâmul lipsit
de viață mă înconjoară frumos ca într-un tablou. Ape multe și sărate
completează miraculos peisajul creionat în gri asemenea unui clopot
cenușiu de cleștar. Zefirul suflă încetișor aducând o briză călduță,
plăcută, asemănătoare unei îmbrățișări naturale din partea unei
planete straniu de frumoasă și inimaginabilă.
Cerul este cenușiu la fel ca cerneala amintirilor copilăriei. Micul
colț de rai ce se învăluie într-o liniște nostalgică acum este al meu, o
cheie spre poarta eliberării
din singurătate,
un amic uriaș, un ecou
de liniște, o taină a vieții
nespus de frumoasă.
Zăresc o mișcare,
o cutremurare a
pământului. Mă întorc,
văd o pisică... O
pisică ciudată, o stafie
albastră.
— Cine se află aici?
— Eu! Aici, jos! Sunt Astro, pisica!
— Astro?! Ce nume neobișnuit!!!! Deci, nu sunt singur pe
Maria Victoria
Chifu această planetă!
elevă, Şcoala Gimnazială — Sigur că nu ești! Toate planetele au locuitori! Fie că sunt flori,
Nr. 28, Galați pisici, tigri, câini sau uriași. Există viață peste tot, numai că îți trebuie
ochi ca să vezi și urechi ca să auzi... Niciodată nu vei fi singur, căci
întotdeauna există cineva...
Taina armoniei mele în abstinență s-a spulberat în ochii unei
pisici albastre...
— Îți pot fi prietenă fiindcă asta e ceea ce cauți!
Nu am auzit astfel de vorbe în viața mea, d-apoi din partea unei
pisici... Singurul lucru pe care l-am înțeles imediat a fost acela că nu
voi mai fi singur niciodată...

martie 2022 27
Condeiul fermecat

Familia Rapidescu

A fost odată ca niciodată o familie de leoparzi. În familie erau


trei puiuți și doi părinți.
Pe puișorii de leopard îi chemau: Rapidel, Rapiduță și Rapidela.
Părinții se numeau doamna și domnul Rapidescu.
Ei locuiau în Africa. Hrana lor preferată erau căprioarele și
iepurii.
În fiecare zi, mama leopard se trezea devreme și pleca să caute
mâncare pentru pui.
Mă voi întoarce repede! spuse ea, zbughind-o la fugă.
Mama leopard s-a descurcat foarte bine la vânătoare. Cei trei
puiuți s-au bucurat tare mult când au văzut cât de repede s-a întors
mama lor.

Maria-Ioana
Ghizdavescu
elevă, Şcoala Gimnazială
Nr. 18, Galați

După masă, mama leopard se relaxa, iar tata admira priveliștea


și urmărea cum se jucau cei trei pui de leopard.
Așa au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți, membrii familiei
Rapidescu.

28 Axis Libri
Condeiul fermecat

PAPUCEII ZBURĂTORI

Pe când delicata Primăvară era așteptată să-și etaleze garderoba


multicoloră și miresmele îmbietoare, omenirea căzu pradă unei
molime cumplite. Totul părea pustiu, inert, fără viață.
Într-o dimineață, sătui de stat în casă, Vlăduț și Rex se aventurară
în păduricea din apropiere. După obicei, micul Rex se repezi la
cintezele care îi deranjau urechiușele. Crezând că furia blănosului va
face victime, Vlăduț interveni și, spre marea lui uimire, descoperi sub
lăbuța cățelului… doi pantofiori.
— Ciudat, mi s-a părut că zboară! gândi băiatul, privind uluit
pantofiorii.
— Încalță-ne, n-am mai zburat de mii de ani! se auzi un glas
îndrăzneț.
— Cine a zis asta?
— Noi, pantofiorii! Dar doar tu ne poți auzi! Suntem verișorii
papuceilor zburători ai măritului Hermes, Olimpianul. Încalță-ne și
să zburăm la treabă!
Copilului nu-i venea să-și creadă ochilor. Despre Hermes
știa că era mesagerul zeilor greci, dar pantofii zburători erau prea
de tot.
— Ce treabă? Ce știți voi?
— Noi îi facem munca lui Hermes, călătorim oriunde și tot el
primește laudele. Dar acum avem nevoie de tine. Este primăvară, iar
Veronica Petcu Persefona trebuie să revină în Olimp, lângă mama ei, altfel durerea
elevă, Liceul Teoretic Demetrei va distruge lumea. Îndărătnicul Hades nu vrea să-și
„Emil Racoviță”, Galați elibereze soția. Zeii înspăimântați au aflat de la Oracol că doar tu
ești Panaceul.
— Pana…, cum? Eu sunt doar un copil!
Înțelegând uimirea băiatului, papuceii i-au explicat că mumia
din Delfi nu greșește niciodată. El, Vlăduț, era sortit să zboare cu
pantofiorii lui Hermes în Infern, să o elibereze pe Persefona și să
salveze omenirea.
Curajos din fire, Vlăduț se încălță cu amicii divini și porni spre
Tărâmul de Dincolo. Pe drum, înfometat și obosit, băiatul se cază la

martie 2022 29
un han ivit miraculous în cale. Localul era foarte — Cine îndrăznește să-mi tulbure somnul?
ciudat, plin de statui care păreau oameni adevărați. Unde este Cerber? urlă cu toată puterea stăpânul
Hangița, cu un prosop pe cap, purta ochelari de țărâmului de dincolo.
soare în miezul nopții. Deodată, de sub prosop — Eu sunt Vlăduț, Cerber s-a dus la joacă.
apăru… un cap de șarpe. Înspăimântat, Vlăduț țipă: Trebuie să o eliberezi pe Persefona, altfel lumea
— Meee… duza! Chiar e adevărat? mea va pieri!
— Da, șoptiră papuceii, și întoarseră repede — Și împărăția mea va avea mai multe victime!
tava de pe masă pentru ca băiatul să nu privească rânji Hades, dar, chiar atunci, fructul din mâna
direct în ochii care îl puteau pietrifica. zeului fu împietrit de ochii ascunși ai Meduzei.
Venindu-și în fire, băiatul puse la grumazul Surprins, stăpânul tenebrelor își eliberă soția.
femeii-monstru un cuțit de bucătărie. Amenințată, Vlăduț și Persefona urcară în Olimp. Împăcată,
Meduza imploră cu lacrimi adevărate: Demetra dădu forță Primăverii, natura reveni
— Nu-mi reteza capul, voiam doar să rămâi la viață, iar molima dispăru. Încântat de curajul
cu mine pe vecie, să fim prieteni! Iartă-mă și promit băiatului, Hermes îi dărui acestuia papuceii
că te voi ajuta la nevoie! înaripați.
Înțelegând singurătatea Meduzei, Vlăduț Rex se împăcă și el cu cintezele-pantofiori.
o lăsă în viață și își îndemnă papuceii zburători
spre Infern. Ajunși pe malul râului Styx, papuceii
comandară un taxi. Din apa neagră ca smoala apăru
un cal cu coadă de pește.
— Urcați la bord! spuse calul-pește.
— Ești un căluț de mare? întrebă uimit copilul.
— Ha, ha, ha, auziți, căluț de mare! Eu sunt
un hipocamp, pot străbate Oceanos, toți monștrii
apelor se tem de mine!
Hipocamp traversă Styxul, ajungând în
sălașul lui Hades. Intrând în palatul umbrelor,
băiatul dădu peste un buldog masiv, cu trei capete.
Vlăduț îi aruncă infernalului patruped mingiuca lui
Rex, liniștindu-l.

30 Axis Libri
C

Din cărțile colegilor bibliotecari


Dorina Măgărin, Idiomela
nababului,
David Press Print, Timișoara, 2020

Dorina Măgărin, la a doua carte de proză (prima a fost


„Galeria oglinzilor (proză mai mult sau mai puțin scurtă)”, „Idiomela
nababului” putând fi intitulată „proză mai mult sau mai puțin lungă”
(deoarece trei dintre texte sunt practic scurte romane, ca să nu spunem
nuvele: „Blazonul familiei sau Idiomela nababului”, „În vâltoarea
vieții” și „Răscolitoare toamne”; prin complexitatea construcției,
raportarea la timpuri, spații, comunități), seduce, captează atenția și
bunăvoința cititorului printr-o țesătură textuală (textura textului, sic!)
de o autenticitate aparte, de cetățean-scriitor al lumii întregi, dar și,
particularizând, al Banatului etern în „fruncea” României.
Dorina Măgărin propune o literatură care, dacă este să facem o
primă și ultimă legătură cu cartea de debut (necitită de subsemnatul), te
privește în ochi (adică în suflet, fiind scrisă și cu sufletul!), unul dintre
personaje, chiar din textul ce dă titlul volumului, Ligia, observând la
un moment dat: „Așa a priceput de ce unii oameni o priveau în ochi,
iar alții își aruncau privirile în altă parte, a înțeles că trăiau în lumea
oglinzilor, în interiorul sau în afara lor. Ajungând la concluzia asta,
Ligia a decis să acorde din timpul ei prețios doar celor care știau să o
privească în ochi, direct.” (p. 15)
Nefăcând greșeala de a confunda naratorul/naratoarea cu
scriitoarea, putem observa că și personajele pot fi privite în ochi (de
către cititor sau autor!), și ele pot privi, se prea poate spune că unora li se
acordă mai mult sau mai puțin timp și spațiu și din această perspectivă.
Așadar, mai mult proustian decât stendhalian, Dorina Măgărin reușește
Adi G. Secară-Halil să schițeze ori să finalizeze portrete memorabile, unele devenind
scriitor personaje memorabile. Se ghicește printre rânduri o mare sete de
noblețe: „Doamne! Unii sunt atât de săraci sufletește și spiritual că nicio
avere nu-i înnobilează, din contră, îi coboară până în adâncurile cele
mai întunecate și, totuși, aceștia sunt fruntașii societății noastre. Țara
noastră este mereu în criză și mereu lipsită de speranță, așa că trebuie să
punem în aplicare fuga?... Dincolo de podul tristeții constatărilor sale,
Antonia încerca să le fie aproape celor dragi, împărtășindu-le ceea ce
gândea, scriind.” (p. 95)
La „galeria” personajelor memorabile se adună, deja, Ligia,
Antonia (din „În vâltoarea vieții”), Amelia (în „Răscolitoare toamne”),
trei femei (atâtea cărți și filme cu… trei femei!) care ar fi putut fi „legate”

martie 2022 31
C
literar cam cum a făcut Michael Cunningham în implicând devoțiune frățească, părintească, filială,
„Orele” (m-am gândit să compar stilul Dorinei agape care va să zică, ne-am putea opri la câteva,
Măgărin cu acela din romanul ecranizat cu Meryl dacă spațiul tipografic ne-ar permite… Să zicem, din
Streep, Julianne Moore și Nicole Kidman în rolurile „Vă place Brassens?”, trimițând oarecum la „Aimez-
principale), rezultând un roman, iar nu trei nuvele vous Brahms?” (cartea lui Françoise Sagan, filmul cu
extraordinare, printre cele mai interesante citite în superbii Ingrid Bergman, Yves Montand și Anthony
ultimul timp, texte literare care unesc lumi, destine, Perkins), unde avem un personaj masculin, Gregory,
intervale de timp! Refuzând „oglinda” stendhaliană, care a avut patru căsnicii, mai mult sau mai puțin
după cum scriam mai sus, scriitoarea realizează sui ratate (în text: „După patru căsnicii ratate…”, p. 241),
generis o altă căutare a timpului „pierdut”. și tot se mai gândește la „o iubire-frescă”, Ilioara din
Apropo de titlul ales al cărții (cf. dicționarelor: copilărie-adolescență… În finalul aceleiași povestiri,
idiomelă (Biz.) (< gr. [τροπάριον] ιδιόμελον aflăm și emoționanta legătură dintre un copil și
[idiómelon]), imn (1) în formă de tropar*, cu text în mama sa care a înnebunit și care putea fi îmblânzită
proză, care are melodie proprie (neîmprumutată); nu doar cu cântecele lui Brassens!
servește ca model altor cântări. Este alcătuită uneori Sunt surprinse medii diverse, sociale, dar
din mai multe strofe, chiar și neasemănătoare și parcă este un accent pus în plus pe experiențe din
așezate pe melodii diferite.), muzica, muzicalitatea, mediul educațional și cel spitalicesc, al sănătății;
armonia (și dizarmonia, prin contrast), trimiterile la ca de obicei, suntem purtați din perioada celui
șlagăre, muzica populară, șansonete, muzica clasică de-al Doilea Război Mondial, dar avem și relatări
sunt deosebit de importante în construcția întregii din Primul Război Mondial, chiar în primul text (mai
cărți, care are firul său roșu, care leagă totul, indiferent exact cu ce se întâmplă „în urmă cu aproximativ o
de dimensiunile textelor sau de faptul că personajele sută douăzeci și cinci de ani”, p. 21), până în zilele
sunt diferite: dragostea de oameni și de viață! noastre; de la Paris (cum observă și prefațatorul,
Așa cum observă și Mirela-Ioana Dorcescu Cornel Ungureanu, spiritul neo-galic este cel mai
pe coperta a IV-a, este vorba și despre dezamăgiri, prezent, prin muzici, cărți, filme!), Londra, orașe din
zădărnicie, dar nu absurdul și existențialismul, Canada și SUA la Istanbul sau Grecia; dar, într-un
printre altele, au ultimul cuvânt: dacă ne gândim fel, cam toate drumurile se… întorc spre Banat, dar
la nenumăratele personaje copii, la lumina care se și Oltenia! Oamenii, aproape ca în tragediile grecești
desprinde din paginile cărții când se rememorează vechi, își propun mai toți să-și depășească condiția,
anii copilăriilor diverselor personaje, feminine „grupul karmic”; de aici mulți își încearcă destinul
majoritatea, dar nu numai, înțelegi că nu totul „stă sau norocul și în țări străine sau pleacă de la sat
sub semnul nimicniciei”! Și al suferinței, deoarece la oraș; sunt multe referințe și la filme, câteva și la
mai avem și definiții precum aceasta de mai jos, dată teatru; dar cele strict livrești sunt cele la care ne vom
de fratele Ameliei: opri: de la „Enuma eliș”, Cartea Facerii din mitologia
„Iubirea este elementul esenţial, care conferă sumeriană, și „Cartea egipteană a morților”, Homer,
unitate şi infinitate creaţiei, devenirii, mişcării tragedienii greci, până la Baudelaire, Breton, Joyce
universale, este specia superioară conştientă cu scop Mansour, Proust, Hugo, Goethe, Romain Gary,
a acestei mişcări, care depăşeşte raportarea corporală, Pessoa, Anne de Noailles, Kavafis, Petros Malamidis,
predominant sexuală şi animalică la mediul natural Nichita Stănescu (nu este vorba serios de vreo
şi social şi îl transcende, obiectivându-se dincolo ordine în enumerarea mea!) și multe, multe altele,
de ordinea instituţională atotcuprinzătoare, prin toate aceste referințe ajută la realizarea caracterizării
constanta creaţie şi recreaţie personală; acestea personajelor, la prezentarea epocii (anii ’70, cu Iva
generând mai departe, creaţii şi recreaţii familiale, Zanicchi, Georges Brassens, Aznavour, Moustaki
comunitare, sociale, istorice… ș.a.)...
Cine iubeşte suferă! Nu crezi???...” (pp. 183- Dacă se tot bate apropo la „Lulu” de Alban
184). La pagina 190, se scrie: „Doar dragostea poate Berg (după texte de Wedekind, p. 163), Dorina
să rezolve multe…” Un aforism de reținut este la Măgărin aproape că propune o operă literară, măcar
pagina 16: „Întotdeauna dragostea se naște între cer parțial… dodecafonică, în care nu numai omului i se
și pământ, în împărăția lui Hefaistos și-n deșertul aduce omagiu, ci și Naturii, în pagini antologice, care
singurătății.” ne confirmă ceea ce am schițat mai sus:
Dintre multele povești de iubire relatate mai „De-a lungul pistei erau flori albe de trifoi
pe larg sau mai pe scurt în carte, care pot fi și între sălbatic, ici şi colo câte un smoc de trifoi roşu, cu flori
parteneri diverși, dar și dintre membrii unor familii, violacee, grupate în capitule ovale, maci sălbatici, cu

32 Axis Libri
câte cinci sau mai multe flori pe o plantă îşi fluturau şi ieşeau mai bine în evidenţă în locurile în care
gingaşele petale roşii, frunzuliţe metamorfozate, iarba fusese cosită. Micuţele insecte erau liniştite,
delicate ca şi aripioarele libelulelor, sepale galbene, doar înainte de zilele ploioase erau agitate nevoie
răsfirate, întinse, lânoase de-ale unei specii erbacee mare, dar în ziua aceea erau liniştite. Ligia a fost
numită Piciorul cocoşului, lăptucă, plantă ce-i face depăşită de un cuplu de ciclişti. Domnul îi spunea
fericiţi pe iepuraşii care o ronţăie, lobodă sălbatică doamnei: Na, până la urmă aţi ajuns! Doamna îi
cu frunze triangulare, urzici cu tulpini şi frunze răspunse domnului: Da, am ajuns!... Sub influenţa
acoperite cu peri urticanţi, cu seminţe în vârf, medicamentelor nu ştiu ce face, ia atâtea! Ligia opri
seminţe care îţi regenerează sângele atunci când le bicicleta şi se aşeză pe iarbă, într-un loc cu multă
consumi şi soc, multe flori de soc, parfumul florilor volbură înflorită. Se uită admirativ şi la zecile de fire
hermafrodite de soc amestecat cu mirosul ierbii încâlcite ale plantei perene, ale căror flori mici, albe,
crescute nebuneşte după ploile de lungă durată, în formă de trompetă, păreau a fi slujitorii ce aşteaptă
au făcut-o să încetinească pedalatul şi să absoarbă ordinele mai-marilor, adică ale Sânzienelor, zâne
culorile vesele din natură, să asculte cântecul cucului: bune, împletite în atâtea cununi de fete, ani de ani,
cu-cu, cu-cu, cu-cu! Forma florilor de soc o făcu împletite în atâtea cununi şi tot atâtea vise. Ciulinii,
să-şi amintească de angioarhitectonica vasculară nu aşa de înalţi şi nici atât de suculenţi, dar nici atât
a rinichiului obţinută prin injectarea de substanţă de frumoşi precum ciulinii văzuţi pe dealurile din
plastifiantă colorată în roşu pentru artera renală vecinătatea Lacului Razelm, păreau a fi regi mai greu
şi în albastru pentru vena renală, studiată la o oră de abordat. Ei, câteva fire rebele de usturoi sălbatic,
de anatomie sau de fantasmele recifurilor de corali parcă ar fi vrut să le dea peste nas înfumuraţilor
văzuţi pe la Discovery Channel. Din senin Ligia se ciulini, iar bănuţeii păpădiilor dădeau impresia
trezi cântând: Cucul, sus, pe-o rămurea, tare frumos că râd de toate astea, galbenul lor contrastând cu
glăsuia… verdele puternic ce trona peste întreaga întindere
Se pare că Fata de păstor era cântecul preferat de pământ, verdele puternic ce înseamnă libertate,
al mamei sale, căci de câte ori se nimerea să meargă sănătate. Rar se înălţa din stufărişul de la marginea
pe la maică-sa, prin clasă, la orele de muzică doar apei curgătoare câte o barză cu vreun sfrijit de şarpe
cântecul acela îl auzea. Doamne, cât de frumos era în cioc, care de jigărit ce era nu avea nici măcar
concertul greierilor! Broaştele nu se lăsau nici ele puterea să se zvârcolească. Vaci bălţate, cu pete mari,
mai prejos cu orăcăitul, pescăruşi mai mici decât albe şi roşcate sau albe şi negre, precum şi capre
cei ce trăiesc la malul mării, de un alb spălăcit, de albe, cu blana miţoasă, păşteau în tihnă. Din când
mărimea unui pumn de copil sau aproape cât trei în când se auzea sunetul tălăngii prinse de grumazul
vrăbiuţe la un loc, zburau alene în toate direcţiile. vreunei cornute. Liniştea patriarhală era conturbată
Perechi de guguştiuci cu penajul cenuşiu-brun de onomatopee de genul: cri-cri, tvi-tvi-tvi, gara-
pe spate şi câte o dungă subţire, neagră, pe gât, de gara, cri-cri, tvi-tvi-tvi, gara-gara, cu-cu, cu-cu,
parcă ar fi fost o bentiţă ce trebuie purtată zilnic, cra-cra-cra, muuuu-muuuu, gu-guştiuc, gu-guştiuc.
aşa cum purtau elevele la şcoală, doar că bentiţa de Guuuguuştiuc eu sunt turc, guuuguuştiuc eu sunt
pe capul şcolăriţelor era albă-albă, nu neagră ca a turc, spunea actorul principal din filmul de comedie
guguştiucilor sau fluturi mici, cu aripile anterioare Păcală.” ș.a.m.d. (pp. 17-20, dar și în alte pagini)
de culoare albă, un alb străpuns de câte o dungă Parcă suntem într-o carte de Gerald Durrell, parcă
subţire-subţire, abia perceptibilă, de un maro închis, ne aducem aminte de Sadoveanu sau de Calistrat
cu câteva puncte maro pe margine, fluturi ce aveau Hogaș, ca să nu ducem până la Odobescu, cu ale sale
colorit foarte divers, cu aripi prelungite în formă pagini încă aproape de neegalat în literatura noastră,
de coadă de rândunică, fluturi albaştri, cărora le cel din „Pseudo-Kynegetikos”, tot cu foarte multe
ieşeau în evidenţă antenele lungi, plasate lateral, dar referințe culturale…
şi picioruşele de dimensiuni medii, păreau că aţâţă Bref, dacă „istoria este o necesitate pentru
intrigile din comediile lui Marivaux, în timp ce vreun a învedera adevărul”, după cum se scrie la p. 248,
bărbătuş rătăcit prin iarba necosită îşi chema făzăniţa. pentru frumusețe (a adevărului, dar și pentru mai
Cu siguranţă că fluturii erau puiuţi, erau copilaşi, buna empatizare, după cum bine observa Guzel
nu se aflau în etapa finală a ciclului lor de viaţă aşa Iahina într-un interviu) este necesară beletristica și…
ca miile de fluturi văzuţi în Petaloúdes, fluturi care știința refacerii lumii, după cum ni se mărturisește:
migrează acolo atraşi de mirosul arborilor orientali „…lumea se reface mâncând fructe și visând!” (p. 97)
pentru a se reproduce. Privea la muşuroaiele de Și la final poți avea revelația: cartea poate fi…
furnici negre-negre, ce se înşirau de-a lungul pistei citită și ca un fruct! Care are și ochi!

martie 2022 33
P
O
E
Z
I
E

PoemE

Tu ce ai face dacă lumea asta, Ada are aripi albastre


bizară, ar da pe afară, Muiate-n cerneluri măiastre.
Zâmbind într-o sprânceană? Și Ada se face că moare
Ce ai face dacă ți-aș spune Cu fiece clipă ce doare
Că nimic nu e mai mult decât o Dar viața-i se-ntinde pe coapsă,
rugăciune, Atât îi de vie, atât de frumoasă!
Respirație, atunci când te pierzi,
Când nu vrei să crezi, 
Că pământul și chiar tu
Te-aș chema de n-ai spune ba,
Vă legănați într-o naivitate a
De n-ai visa ca un copil
gândului?
Când eu, bărbat te-aș vrea, să
Ce-ai face dacă ți-aș spune
știu
Că sufletul nu-i decât tăciune,
Că m-ai lucra ca din nisip,
Că umbra ce-ți vine-așa bine
Belșug și rod de anotimp,
E doar iluzia ce stă să se-nchine
Și te-aș chema, sticlind, de dor,
La soarele ce-ncet se-ncovoaie
De-aș ști că mâine am să mor,
Când luna se-aprinde-n odaie?
Căci fericirea-i doar un zvon,
Un zvon de șmecher muritor.

Dar eu m-am prins și te-aș
Ada are aripi albastre chema
Și nimeni nu știe că Ada are Doar cât să-mi pot imagina
Aripi albastre C-am să iubesc, strigând,
Precum cerul dintr-o noapte cu urlând, Mirela Burhuc
funii pe coapse. Să-mprăștii raiul din pământ. poetă
Ada are lacrimi pe gene,
Cu iriși în lănci și brațe pe trene,
Zbătând înlăuntrul ei, gândul,
Gândul, amurgul, pământul.
Ada are lacrimi de ducă
Și-o-ncearcă genunchii,
o-aruncă
În linia dreaptă a lumii,
Neghioaba, ea, trista făpturii.

34 Axis Libri
P
O
E
Z
I
E

PoemE

Pastel suprarealist Păru-i mătăsos dezvelea,


La răstimpuri, umerii goi
Vântul dezmiardă străjile-înserării, Ce clamau tainic să-i ogoi
Semnând pe arbori c-o literă în Cu săruturi mii adesea.
plus.
Tăcerile își cos haina disperării, Buzele-i aprinse de dor,
Strigând frenetic, în gura mare: Cât era noaptea de lungă,
Schluss! Invitau să le înfrângă
Cel mai puternic amador.
Norii se așază-n berjera lunii,
Vizionând telenovela vieții. Iar când se mijea de ziuă,
Își scutură frunzișul iar alunii, Ca deșteptată dintr-un vis,
Intrând în reveria lor poeții... Își atingea al ei pelvis,
C-o mirare ingenuă.
Întomnare
Plonjon în metafizic
Șopârle camuflate în iarba verde Poetului Spiridon Popescu
Precum sacrul în profanul zilei
Ascultă cântul verii ce se pierde Nemaifiindu-i teamă de nimic,
Prin miriștea arsă a câmpiei. Poetul plonjează-n metafizic
Ca într-un bazin de apă cosmic,
Păsările străbat văzduhu-n Sperând la înc-un titlu olimpic.
stoluri Însă, pe la jumătatea cursei,
Cristian Gabriel Mari cât ochiul de jar al unui Sub lumina palidă a Ursei,
Moraru vis. Se trezește, vai, ajuns din urmă
poet Neliniștite sunt aceste zboruri, De un înger ce tristețea-i scurmă
Prevestind întomnarea-n Precum un porc cu rât
paradis. trandafiriu.
„Doamne! strigă el... Cât e de
Amadorul târziu!...”

Ea dansa ca o hurie Știre senzațională


Sub straja privirii lunii,
Stârnind focul pasiunii Într-o zi frumoasă de toamnă,
În inima purpurie. Toate ziarele au titrat

martie 2022 35
Că Titanicul frumuseții tale Din care soarele o să se-nfrupte
S-a ciocnit de un aisberg, doamnă, Până când nu vor mai rămâne decât sâmburii
Din oceanul inimii mele, Pe care îi va scuipa printre dinți
În care sublim de lent s-a scufundat. Și din care vor răsări singurii
Copaci, care îi vor scoate din minți
De atunci, sentimente abisale Pe cei cu sinele întunericit.
Îi dau târcoale neîncetat, Ah! Lumina tainic s-a mijit!
Iar muzica lor se aude
De parcă îngerii un imn intonează... Cuvinte melifere

Prin negură de vremi... Cuvintele zboară din om în om


Ca un roi de albine melifere,
M-adăpostesc în melancolia umbrei Apoi, se-ntorc la poetul-albinar,
Ce trupul meu o țese pe perete, Care le-ngrijește și recoltează
Iar mintea-mi se hrănește cu pita sumbrei Mierea sensurilor foarte profunde.
Realități a visului din lumi secrete. Cuvântul-matcă este dragostea
Zumzăind în inima poetului...
Ce dacă fi-va lumina ca leșia Fără ea, cuvintele lucrătoare
Turnată pe inima ce-n pieptul meu bate N-ar supraviețui prea mult,
Asemenea unui pendul? Poezia, Fiind cuprinse de tumult,
Prin negură de vremi, falnic va răzbate... Iar colonia s-ar destrăma...
Gustând fagurele poeziei,
Singurătatea criticului Întrezărim chipul veșniciei.

În camera de lucru a criticului, Canțonetă


Stive întregi de cărți
Așteaptă să fie citite, fișate Scriitorii se citesc între ei.
Și fără părtinire comentate Da, doar ei între ei,
Pentru a primi la vama spiritului Pentru că nu mai au cititori rasați
Viza de intrare în Statele Unite Care să le devoreze
Ale Literaturii. Cărțile de înțelegere
Cărțile slabe îl indignează peste măsură Ale acestui neorealism
Și exclamă: ,,Ia mai bine să ne plimbăm pe-afară!›› Care este plin tot mai mult
Apoi, le așează în felurite cutii De propagandă ieftină și absurdă.
Și le aruncă în prăfuite magazii Mai bine ne-am citi în limba kurdă.
Ca să aibă și șoriceii ce ronțăi Ar fi un exercițiu de verificare
Până vor sta cu burțile în sus și vor râgâi, A rezistenței noastre spirituale
Sătui de atâta maculatură... La concretețea vremurilor (f)actuale,
Cărțile bune și foarte bune, În care oamenii trăiesc din ce în ce
Le va șterge de praful zăuitării Mai intens
Și le va așeza pe primele rafturi ale bibliotecii Sentimentul de afundare
Deoarece le poate folosi ca În nisipuri mișcătoare
Manuale de literatură Din care nu mai au parcă nicio scăpare...
Pentru a preda și educa Ah! Să bem un pahar cu fiere
Sensibilitatea generațiilor prezente și viitoare. În cinstea celor care
Nu încetează să-și desăvârșească
Solaria Cu mândrie mișelească
Aparatele de tortură
Întuneric beznă Și să gustăm o felie de tort
Până la gleznă. Având în vârf o cireașă de ură!
E noaptea ca un coș cu fructe

36 Axis Libri
P
O
E
Z
I
E
PoemE

(Gânduri la Judecata d-Apoi)

La sfârșit de lume, plata -


Să plângem pentru acea zi!
Va fi zi de socoteală -
Să plângem pentru acea zi!

Atunci pământul va crăpa,


Învia-vor morții-n ceas bun
Al Judecății tuturor -
Să plângem pentru acea zi!

Atunci Cer se va deschide -


Care om nu se va-ngrozi
Și nu va cere-ndurare?
Să plângem pentru acea zi!

Ah, în groaz-acelor clipe,


Cei ce-au fost buni, bine-or găsi
Răii, rău mai mare, chin, iad!
Să plângem pentru acea zi!

Yunus Emre Atunci, când un sfârșit va fi,


poet Femeie, bărbat, orice-ar fi,
Goi vor arde-n jar, foc vor fi!
Să plângem pentru acea zi!

Yunus Emre, te du, frate,


Pe drum, mergi mai departe,
Domnul știe ce va fi, sănătate!
Să plângem pentru acea zi!

martie 2022 37
Tu nu poți să fii derviș Să ajung îndată

Dervișul, hm, îmi zice: Prietenul știre mi-a dat


Tu nu poți să fii derviș! Să mă opresc din drum îndat’.
E greu, ‘ț-spun acum de ce Îngerului să dau ce-a fost
Tu nu poți să fii derviș! Și-apoi s-ajung degrabă sus.

Rănit de-ai fi, trebuie, Nu prea multă pânză s-adun


Mâhnit de-ai fi, trebuie, Pentru giulgiu; câțiva metri,
Blând, smerit fii, trebuie Trup să-nfășor, cu măsură:
De vrei s-ajungi bun derviș! La locul meu s-ajung degrabă.

Nu-ntoarce palma, trebuie, Hoțul de suflete, să știe,


Nici vorba rea, trebuie, De va veni, moștenirea
Cuminte fii, trebuie Să-mi ceară, la Stăpân o dau!
De vrei s-ajungi bun derviș! Să mă lase s-ajung îndat’!

Cântec să-ți fie graiul, Mult am păcătuit, destul,


Ușor, chiar de-i rău desiș, Ușuratic prin lume-am fost,
S-treci de mânie traiul, Hoinar. La judecată acum!
De vrei s-ajungi bun derviș! Lăsat să fiu s-ajung îndată!

Adevăr tre’ să găsești, Părăsit de suflet sunt: gol,


Desăvârșit, tu de ești, Neputincios, rănit, la drum!
Poat-Allah drept îți va da Dușmani, prieteni, vesel merg,
S-ajungi bun derviș, de vrei! S-ajung cald să-L văd pe El!

Yunus fă-te val acum, Asta a fost viața: haos


Or chiar delfin fii acum, Și destin; griji mi-am făcut,
Una cu marea, sarea, Amintir-am adunat; Yunus
Cartea, de vrei s-ajungi derviș! am fost, s-ajung, voi fi îndat’!

(Traducere Gulten Abdula Nazare și adaptare drd. Adi G.Sekară-Halil)

38 Axis Libri
P
O
E
Z
I
E

PoemE

copiii următoarelor generații n-ar înțelege


ce se întâmplă înăuntrul meu
când un animal mă privește
cu ochii tăi

**

terasa aproape goală seamănă


cu barca de jucărie 
a unor copii săraci

din celălalt capăt unde mă privești


poate fi nespus de artificială:
ecrane cu secvențe din sport
flori de plastic în ghirlande
angajați vârstnici
care se chinuie să pună în funcțiune
boxe imense 

fac parte din peisaj și nu mai cred de mult


că frumusețea lui e necesară
Denisa Arcip nici în momentele când mă ocolește
poetă
ori mă înfruntă
nici când vrea să-și dovedească 
condiția de resursă intimă

***

se întâmplă uneori
să cari în brațe un copil adormit
să vrei să uiți 
iar respirația lui să 

martie 2022 39
învelească fiecare gând ți-e teamă să le găsești prin casă
ca pe un obiect de călătorie fragil să participe la formarea iluziei
acvariul cu pești dintr-o autogară săracă
turul orașului e mai greu proiectat în toate dormitoarele
decât atunci când unde oamenii
fiecare promisiune avea nenumărați
martori  își trag singurătatea peste coapse
și locuri unde să se odihnească imaginea transpirației umple
golurile unei cicatrici:
în brațe copilul care  un mini relief
nu e al tău atât de artificial încât odată l-ai atins
ar fi fost un frate bun pentru copilul
pe care l-ai lăsat în urmă acvariul s-ar putea sparge brusc
micile încruntări mișcările nervoase înnebunită aduni bucățile de sticlă
din încheieturile mâinilor le ștergi de haine
prevestesc o prudență acoperi cu ele trupul lui adormit
frumoasă 
a unui arbust care întâmpină în poziție nemișcată cioburile nu intră în piele
furtuna  doar metafora pericolului
singur în câmp rămâne întinsă
și nu îl părăsește
se întâmplă uneori 
să cari în brațe un copil adormit
iar tot ce iubești 
să-și găsească o casă 
în acea parte a lumii
pentru care nu mai însemni nimic

I can’t go on without you

gândul că există persoane în familia ta


care nu se vor cunoaște niciodată unele pe altele
el și bunicul
două blocuri apropiate în jurul cărora sunt
înnodate
funii lungi din buclele de păr ale copiilor

între aceste două blocuri


îți treci inelele de pe o mână pe cealaltă
și poate e bine să le porți pe mâna pasivă
chiar dacă asta înseamnă supunere

întunericul amintește că
mâna ce spală closetul
e aceeași mână în căușul
căreia duci apa la gură
faci curățenie gătești pe întuneric Bunicul și nepotul.
vrei ca obiectele pe care Galați: Foto Paris, [193_?]

40 Axis Libri
P
O
E
Z
I
E

PoemE

Vis de nea

Întunericul mi se-mpletește
în ochii triști fără icoana ta
și-aud c-afară ninge, cu fulgi moi,
amintiri inutile
într-o prăpastie flămândă.
Ies în câmpul infinit, alerg și
mă opresc ca la răscruce
și-acolo ard precum o lumânare subțirică
uitată-n zăpadă ca far pentru străini.
Sărut fulgii și risc să mor înecat de alb!
Apune iar zăpada peste lume
și mă-nvelesc cu proaspătă
pânză de păianjen,
căci mi-am pierdut mersul.
Te văd aievea, fulgii aleargă, dau concurs
să ajungă pe chipul tău iubit!
Te rog ca în noaptea aceasta
să-mi împrumuți visele tale,
poate-mi este ultima visare!

Emoții

Ciprian Vestemean Sângele mi s-a învinețit


poet Venele mi-s strâmbe
Inima bate a cazan gol
Și ochii mei se pierd
în valuri de nori!
Mă ciupește clipa
Îmi tremură gândurile
Simt cum sunt inundat
de sentimente colorate!
Sunt încordat ca un arc
Pumnii mi se strâng în suflet
Picioarele mi-s incomode

martie 2022 41
Și vreau să dispar când evadezi plecând spre neant.
și s-apar pe Marte Sufletul meu are multe clanțe,
Departe… dacă intri pe unde nu trebuie,
Teama mă bate pe spate rănești!
Avalanșa de idei mă-mbată! De aceea simt uneori cum viața mea
Slăbesc, mă albesc și mă topesc… se pierde printre zdrențe.
peste noapte… Ca și cum aș fi mâncat pateu
de gânduri rele, măcinate, pipărate.
Tricotând idei Ei, dar când sunt îndrăgostit
nici nu-mi iau avânt
Trăiesc pe viu o eclipsă de inimă și zbor pe geam
și cerul respiră greu. la ea…
În curând mi se vestejește ziua
și simt că a trecut fără să o fi mirosit. Născând un poem
Unele gânduri ne pun pe gânduri
E târziu deja și pe cerul sufletului meu Versul mi se târăşte-n poală
apar stele, semințe de lumină îl măsor dintr-o privire
Meditez! și-apoi încep să torc un nou poem.
Viața e o trambulină Croşetez cuvânt după cuvânt,
mai lungă sau mai scurtă broderia e-aproape gata.
care într-o zi Oare unde s-o expun?
ne va catapulta… E pentru tine:
„Vreau să fim împreună
Cum scriu eu? până când bătrâneţea
ne va decoji
Noaptea curge pe dealuri ca un râu şi moartea
Scriu ascultând o muzică celestă, ne va închide-nghesuit
dar mă simt ca în infern… într-o coajă de alun!”
cu Dante.
O soprană mă prinde strâns Dar tu nu vrei,
de gâtul inflamat, Eşti claustrofobă…
mă ridică până-n stele, la muze.
În vid mă sărută… Călător de-aș fi…
simt cum notele cântului ei
îmi dansează pe buze. Ți-am scris niște versuri
Apoi îmi asaltează limba și-mi spuneam:
Am o gură melodioasă, de privighetoare „Ferice de tine poezie!
Dar nu mai pot respira din cauza unui DO Tu poți călători,
agățat de mărul lui Adam. poți ajunge în mâinile ei…
Înghit un întreg portativ și mă salvez! Să fii atinsă
Din nou pot asculta îngerii… și strânsă cu gingășie de ea,
Ce! Am murit? poate chiar în brațe
Iar? precum o făptură iubită.
Tu o poți vedea
Am întâlnit un titlu cum ochii îți sorb cuvintele,
îi poți simți mirosul și te bucuri…
Am două uși la casa în care trândăvesc. poate primești chiar și-o sărutare.
Pe una ies când sunt supărat Ce n-aș da ca acum
iar pe cealaltă când sunt fericit. tu să fii un trist poet
Cea a supărării este roșie ca un rac și eu o poezie…
îmbăiat într-un vulcan. de dragoste!”
Iar cea fericită albastră-i precum cerul

42 Axis Libri
P
O
E
Z
I
E
Poeme pe alb

într-un oraș mort


te duci după acordeon
dacă e alb poate fi duminică
și a expirat o pedeapsă
cântecul lumii e legat cu funia
de un cheu ca o fereastră
va cădea pe masă regele-pește
într-un compromis cu supușii

ceasul cu lut
timpul face vrăji
surogat dintr-o dibăcie
viețuitoarele au atârnat la gât
ceasul cu lut
din meșteșug
arta moare prima
nemaivăzut de frumos
în secunda care sperie doar o dată

parfum de uitat
te-aș putea descrie într-un parfum
amestecul de pur și de păcat
care plutește pe curbele penumbrei
Luminița Potîrniche odată miroseai a zăpadă
poetă și în coșul pieptului aveai o inimă de lemn incandescentă
miroase a brad căldura
în care te uit

plumb
n-am vânat niciodată dar am umblat cu plumbul toată viața în
intenție
câteodată îl aruncam în ceafa ultimului dintr-un șir
care tocmai se pierdea în zare
mi se părea că mi se cuvine și disperarea mea îl putea ucide

martie 2022 43
plumb aveam chipul înlemnit de un an
alteori îl potriveam între ochii de bufniță capătă cute noi de viață
înțeleaptă care mă priveau dezaprobator din turnul pe o plită omenească
neființelor stranii necesară aici
dar nici nu o nimeream amintire dincolo
plumbul era greu se coc cartofi
nu avea o traiectorie precisă se aurește mămăliga
cădea la întâmplare între agresat și agresor tăiată cu un cuțit ascuțit de zăpadă
adică între mine și mine sfinții se satură din ochi din nări din pomenire
pentru că mioapă fiind aură subțiată de cer
și uitucă întinde mâna peste hatul lumii
și mâinile tremurându-mi prea mult până la uitarea mereu flămândă
toate măcelurile le trăiam cei care nu mai pretind
ca și când plumbul fusese mai demult așteaptă un coltuc de abur
scos din inima mea hrană aburului ce sunt
printr-o rană deschisă ca o fereastră n-ai vrea să știi vreun înger flămând
rămasă într-o pustietate zidită rupe-i o firimitură din tine
un plumb pentru gândul meu
care s-ar cățăra pe ziduri

biletul alb
ecoul trântește ușile
în plăcinta cu răvaș ai găsit biletul alb
obosise prezicătorul
avea literele pline de zahăr
lipise oamenii câte doi
la tine se spălase pe mâini
cu apă de la botezul unui crin
albastru
până la înserare cauți bănuțul din ou
acolo unde stă viața la începuturi
și vede sfârșitul

de-a moartea
nu m-ai învățat
că timpul se leagănă singur
că cel plecat e bun plecat
deși îl căutăm cu lumânarea
nu m-ai învățat
că viii nu-i găsesc niciodată
pe cei care sunt
mai vii decât ei
moartea se joacă într-un colț de bucătărie
de vară de-a mama și de-a tata făcându-ne
pe noi

abur
Marin, Năstase. Iarna la Cătușa
un sfânt de iarnă își spală ochii în ciubăr
Galați, 1973
dă la o parte pojghița de gheață

44 Axis Libri
„Jurnal poetic” este un grup de pe Facebook care promovează literatura scrisă de tinerii J
talentați. De asemenea, periodic selectăm fragmente din cele mai reușite poeme postate și U
realizăm stickere (pe care le puteți găsi pe pagina Jurnal poetic - R
https://www.facebook.com/jurnalpoetic/) N
Alina Neculachi, responsabil rubrică, studentă, poetă A
L
P
O
E
Poeme T
I
C

*** neagă momentul când cineva te


unde e poezia? îndeasă într-o cutie din care să
unde rămâne cuvântul nu mai ieși
atunci când simți că explodezi poate numai pe bucăți,
de fericire abuzul te reduce la carne și
explorând o viață dincolo de nimic mai mult.
teamă?
corpul tău e un tipar
cuvântul rămâne cuvânt femeia e o matriță fără de
prin frică, durere, jale și dor individualitate
pe care le iau în brațe matriță din matriță se face
să prindă contur copilul,
lucrurile fără sens ce obișnuiau pe care societatea îți impune să
să mă atingă. îl crești.

simt prea mult uneori fii blândă, docilă


chiar și pentru noi cedează-ți autonomia
și nu mai știu limita ajută la creșterea natalității,
dintre mine, tine sau amândoi. contribuie la productivitatea
umană.
Ioana Florescu
studentă inima mi-e plină
de multă lumină fă orice ți se cere
și de data asta numai nu îndrăzni să pui mâna
e suficientă cât să-mi rămână și pe un pix să-ți scrii povestea
mie. abandonează tastatura
căci ei se tem de tine:
„sensibilitatea e singurul lucru poeta, femeia care scoate flăcări
ce ar trebui să existe la o femeie” de furie
„de ce ești atât de furioasă?” când de fapt, tot ce și-a dorit ea
„poezia nu e scrisă de femei” era o voce.
neagă valori simpliste ce nu îți
aparțin

martie 2022 45
J
U
R
N
A
L
P
O
Poeme
E
T
I
C

*** cu care aspir timpul


îl pun într-un borcan
important e să decojești și uit până trece până
încordările dintre omoplați dezmembrez
ca pe niște portocale weekendul ca pe o păpușă
pune-le în blender și dă totul azi am nevoie de brațul cu care
shot să-mi
urlă cu zâmbetul tău la tot ce îți mângâi oboseala
face rău azi am nevoie să aleg din
și nu-ți cere scuze plămânul de sâmbătă
important e să-ți așezi noaptea doar respirațiile profunde
pe piept de ronțăit la cafea
ca pe un nou-născut la final mă uit în apus să-mi văd
să-l hrănești cu numele tău sângele
cheamă-i sângele negru închegat pe cer corpul ăsta se
în corpul tău și vezi dacă termină
trăiește și vezi dacă și începe se termină și începe
trăiești se termină

***
Miruna Romanciuc
corpul rezistent la zilele medic, poetă
săptămânii
luminează intermitent
trebuie să-ți asumi că
apropierea e un accident pe
stradă
din care nu te trezești imediat’
sau să dispari fără urmă
înainte să-ți lași absența în
ochii cuiva ca pe o cataractă
în ochii mei

46 Axis Libri
J
U
R
N
A
L

Poeme P
O
E
T
I
C

Mendeleev Sinuciderea

Nu-mi mai aduc aminte Mazilescu


ce muzică era pe fundal a inventat poezia
în pub-ul în care și apoi,
ne-am băut cafeaua dintâi, rămas fără inimă,
s-a sinucis.
nici dacă pe masă erau
pliculețe cu sare și piper, Eu am inventat
nici dacă fata de la bar tăcerea ta
era elegantă sau dacă și rămas
ne-a servit ca la carte, cu toate cuvintele
în brațe
nici ce bacșiș am lăsat, mă străduiesc
nici dacă trupa de pe afiș să le dau un sens.
ne plăcea sau nu.
Când voi termina
M-aș suspecta de Alzheimer voi muri și eu.
dacă nu mi-ar fi atât de viu
în amintire Tot un fel
faptul că între noi de sinucidere ar fi,
Romeo Aurelian Ilie dar până atunci
poet era o chimie nebună.
poate ai să-mi vorbești.

martie 2022 47
P
L
A
N
T
A
Ț Rubrica nr. 6
I
A Plantația de cuie
D
E
C
U
I Simon Ajarescu are aura unui locuitor eminamente poetic al
E acestei urbe. Spun aură pentru că știu că trăia retras și s-a autodefinit
sfânt spre sfârșitul vieții, chiar punea la îndoială evidența dispariției
lui fizice.
Poezia lui are dese momente când suferă de egotism inițiatico-
autarhic: sublinieri agresive prin care vrea să facă din „arhipoemele”
lui o instanță mistică, cu suspendări ale corespondențelor de iubire
ale aproapelui printr-un lexic pur noțional care se vrea omniscient,
revelat, cu înțelegeri ultime, închizându-se în controale trans-
ontologice predefinite, greu imitabile (dacă vreți: capăt de lirică în
ceea ce privește dezvoltarea unor esteți care să-i calce pe urme). În
„Eminescu versus Eminescu” ceea ce am spus în fraza de mai sus,
cred că este foarte evident. Simon Ajarescu anunță în excrescențele
introductive (demne de revistele de parapsihologie care au invadat
gheretele de după Revoluție) din sus-numita apariție editorială (ultima
de altfel): „sunt un medium paranormal pentru o invocare aproape
spiritistă a lui Eminescu!” Evident, sublinierea punctată (uneori
cu literă mare, dezvoltată în numerotări ideale) prin extinderea
cuvintelor îi aparține - și o folosește ca o posesiune gnoseologică
pe întinderi mari în aceste „arhipoeme”. Pentru mai buna înțelegere
a celor zise voi da câteva exemple: „221. Cine mă citește urmează o
cură spirituală de borangic - o tresărire pe circumvoluțiile răsucite
pe mătase nervală în formă de ștreang!”, „249. Cei Chemați vorbesc
doar în limbile Pământului, Cei Aleși - Leonard I. Matei
convocați și invocați totodată! - vorbesc poet
și în Limbile Cerului!...”, „336. Am fost
cât am fost!”, „337. Voi fi cât voi fi!”
Dar, desigur, nu țin această rubrică
pentru „a îngropa” poeți - ci pentru a
identifica dimensiuni lirice valoroase
care sunt dinamice în ethosul Galați(i)
lor.
„Biopoeme” (1969) și „Meta­
întâmplări” (1990) sunt două cărți
care sunt scrise în același suflu, cu toată Simon Ajarescu

48 Axis Libri
distanța temporală care le separă. Descoperim aici Din „Biopoeme” și „Metaîntâmplări” au
un poet de calitate care creează un cadru foarte bine fost selectate poeziile care vor încheia această
personalizat la nivelul expresiei, cu un lexic care prezentare:
fixează locații ezoterice și dogmatizează osmoze
mistice. Hermes are asigurată participarea la acest BIOPOEM
festival eclectic, plin de prețiozități fenomenologice, (naștere în mit)
în care fluxul cuvintelor este asigurat prin unică
incriptare poetică. Din Dunăre m-am născut. Un val viu
Saint-Simon Ajarescu pare a fi, mai degrabă, M-a adus la mal, pe locul omului.
„un Prinț din Levant”, decât un sfânt cu revelațiile
mistice ale lui Rumi, care în obsesia sa de a scrijeli Gol ca apa intrată în vid incolor,
cuvântul până la ascuțime estetico-transcendentă, Gol ca lumina - întunericul se curbează
„croindu-și cu greu prin hățișuri cărarea”, avertizat În atingerile cu mine - gol ca focul,
fiind că se îndepărtează din realitatea vânatului (El nu îmbracă pe nimeni) am apărut
mic, inocent, ajunge să piardă legătura cu imediatul În fața retinei cosmice, lângă peștii
umanizant, fiind strivit în imponderabilitățile Umbriți de năluca genezei, am apărut.
cuneiforme ale egoului său creator. Dar, să ascultăm Sălciile, valurile știu totul.
ce spune poetul Iulian Grigoriu - a cărui memorie
efectivă și afectivă se divulgă astfel: Ah, semenii mei de pe lume, cei
„Când spun că Simon Ajarescu este un poet de Nenăscuți din Dunăre, n-au știut
substanţă am în vedere două dimensiuni ale poeziei Până acum, să-mi acopere goliciunea!
sale: cuvântul şi trăirea. S-ar mai putea adăuga un Mă mai pot numi încă nud, mai pot
tip aparte de rezonanţă estetică inconfundabilă şi Să mă simt în mijlocul firii proprii,
recognoscibilă. Travaliul la nivelul morfologiei Centru sufletesc, miez cordial!
cuvântului, a semnificaţiei, a ideii, este dublat de o
percepţie particulară a lumii în care poetul ocupă
un loc de coincidenţia opositorum, conştiinţa lumii POEM CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP
şi retragere, izolare, damnare.
Debutul cu „Biopoeme” (1969, Editura Ziua mea pierde lumină! De paltini acum
Tineretului), unul dintre cele mai importante Se ocupă frunzele, răsfoite cu de-amănuntul,
ale anilor ‘70, anunţa un artifex mundi având ca De casa dintre ei se ocupă fereastra,
profesiune de credinţă elevaţia scriiturii până la De statuia din fața timpului marmora se ocupă.
formula ei vie, incantatorie.
„Metaîntâmplări” (1990, Editura Porto- Vine-ntunericul de-astă-noapte!... Acum
Franco), titlu fulminant, cu valenţe metafizice La vârful conului de umbră,
paradoxale, lansează conceptul poetic de Ce bine-ar fi
angajament existenţial „cu speranţă limitată”. Să se așeze luceafărul Sirius!... Drumul
Un alt volum reprezentativ pentru lirica Țiuie de pașii de peste zi. M-aș lua de mână
ajaresciană este „Eminescu vs Eminescu sau Și m-aș duce acasă, dar i-am uitat încăperea
presimţirea teitudinii” (2000, Editura pentru Într-un oraș fără gravitație și localitate...
literatură și artă „Geneze”), un monodialog cu
condiţia poetului, cu propria conştiinţă. Țiuie de pașii de peste zi. M-aș lua de mână
Cu atitudine literară, valori bine întemeiate, De-acuma inima mi se lasă, ca un sân
propensiune mistică, maestru poetic, Simon De femeie-ostenită: Lemnul s-a scurs fără jgheab
Ajarescu este cel mai important poet al locului, Din copaci; zidurile au dispărut neruinate
emblematic pentru Galaţi prin faptul că nu a fost din casă;
recunoscut ca atare, trăind modest, împotriva Marmora a ieșit din statuie, golind-o, iar eu
timpurilor, murind sărac şi cu manuscrisele Orbecăind mă retrag din propria mea
pierdute. Ar merita o ediţie a celor mai frumoase imagine.
poezii; până la editarea acestei antologii spaţiul
dunărean va consemna un gol de neiertat.

martie 2022 49
LUARE-AMINTE ÎN GRĂDINA-LABIRINT
(anti-etopee)
Dați-vă seama: ne luminează, ne încălzesc
Uneori, niște sori falși de tot! În Grădina-Labirint iarăși lugubrul nostru
Soarele meteor: noaptea.
Trebuie pus în lumină. Numai așa Asta înseamnă (îți spun brusc plesnit
Îi vom descoperi strălucirea adevărată! La tâmplă de-o fuzee de lavă elastică), asta
În căldură trebuie pus. Așa doar Înseamnă - a nu știu câta oară, lângă scări
Îl vom deosebi adevărata temperatură! Și podeț - că lumina -
luminozitatea dintre clematite, iasomii, liliac,
iluminația fără lămpi dintre zid și grilaj,
Cine nu are nevoie de înțelesul acestor luminiscența dintre tine, Octenice, și mine -
Sensuri, acuma, la începutul vitalității, lumina cea naturală -
Când zorii își caută estul de primăvară și-a inversat fotonii! și-a-ntors pe nesimțite
De-a dreptul pe anvergura brațelor noastre - fotonul (splendid intens adineauri,
În urma ecoului, în urma umbrei, când peste-arcade de lemn florifer columbe
În urma miresmei, în urma zării, gata
În urma fumului, în urma fantasmei, drogate și berze
În urmele efectului morgana rămâne! purtând în cloacă spermă de vulturi, vâsleau
prin miresme încă circadian)
cu partea lui neagră-nspre ochii noștri,
POEM CIRCUMSTANȚIAL fațada sa infernală
DE MOD ȘI DE LOC spre noi!

Aici, unde sunt despărțit cu aceeași


Depărtare de orice relativitate a tainei - ni-e BIOPOEM
dat (sau profeția întâi)
Atâta mister cât să aibă farmec necunoscutul -
Mă răsucesc pe călcâie ades, transformându- Curând pe planeta Pământ vor veni
mă S i g u r! niște zei încă neomologați de niciuna
Într-un vârtej întocmai spiralat, minunat. Dintre mitologiile cunoscute -
Ah, și durabil ce mă-nvârtesc, îmi dau Ochii mei sunt caleidoscoape vii înlăuntrul
seama Cărora iată! apar
Că trebuie să mă rotesc și mai mult; iau Acum îmi clatin dalbul meu cap
aminte Stranii montaje de imagini-morgana
Că trebuie să mă rotunjesc și mai repede. Instabile viziuni ale figurilor zeiești presimțite -
Altfel Viața mea nu-i altceva, oh: puru-adevăr!,
Nu voi ajunge să răsfrâng niciodată întreaga Decât un imens efort de-a fi-n orice clipă
Mea greutate; altfel nu voi izbuti niciodată Gata să tălmăcesc pământenilor năuciți
Să îndes în lumină toate culorile mele. Primul mesaj în deo-pronunție! Umblu
Imponderabil. Și invizibil. Numai cum Cu vestminte fosforescente la întuneric
cântăresc eu Mereu vizibil simbol ambulant
Absolutul! Doar cum se vede-absolutul: așa! Descifrez lapidariile zeilor de odinioară
Nostalgic: ele nu-mi sugerează nimic
presupus! grav
Dar încercarea e fără veghe: oricând s-ar Eu însumi din deznădejde și grabă
putea Necesar mă simt viețuind întru-arhetipul
Să mă trezesc îngropat, pe spirală, asemenea Măreței lor eventualități -
Unui simplu sfredel, vai, la locul acesta, ales Adun date biografice care să i se
De fapt, pentru-o minune. Potrivească măcar unui singur zeu viitor!”

50 Axis Libri
P
R
O
Z
Ă

Vecinii (I)

Soarele cobora leneș spre asfințit, ascunzându-și razele jucăușe


prin vârfurile salcâmilor din fundul grădinii. Vasile ieșise din nou pe
bătătură, tacticos, la masa de sub nuc. La insistențele aprige ale Drinei
și după o discuție aprinsă cu ea, acceptase să-și pună o cămașă curată
și pantalonii de stofă de la unicul costum pe care îl avea. Cică pentru
Floarea și băiatul ei, care o să ne viziteze (mama lor!.., că nu merită!)
și pentru fata noastră, care... (bine, ea merită!).
Acum privea trist la razele răsfirate printre crengile salcâmilor.
Amurgul îi provoca un fel de nostalgie a vieții sale, care începu să-i
picure printre fibrele sufletului, tot mai împietrit și înstrăinat de cei dragi
din jurul său. Nu înțelegea ce se petrecea cu el, deși, în adâncul sufletului
simțea că-i iubește foarte mult. El ar fi vrut să nu iasă din vorba lui, să
facă numai ce spunea el. Dar, uite la copiii ăștia!.. Îi dovediseră, cu joaca
lor, că se descurcă și fără poruncile lui, fără sfaturile lui. Nu-i convenea
că terminaseră treaba fără ordinele lui. Cu eleganță îl înlăturaseră din
treburile gospodărești, fără să-l mai întrebe ce și cum să facă. În sinea
lui era mulțumit că făcuseră o treabă bună, dar așa..., fără dădăceala lui?
Cel mai mult nu putea suporta afrontul ăstuia... al Floarei. Io-te,
mă! Se comportă ca un șef al familiei sale! Parcă ar fi murit sau ar fi ajuns
un boșorog de neluat în seamă. Ba, este și obraznic, cu pretenția lui de a
se logodi cu Ioana! Vrea să vină cu mă-sa la mine? Să vină! Îl desființez
eu! O fi strâns el ceva euroi, de se dă mare că vrea să cumpere un tractor.
Mă sfidează și râde de mine? Adică, ce? Îl cumpără înaintea mea? Îmi
face concurență? Bă, mucosule, dacă-mi vrei fata, atunci să-mi dai mie
Năstase Marin euroii, să cumpăr eu tractorul, că eu sunt șeful aici! Eu fac S.R.L.-ul și
scriitor
sunt administratorul. Tu?.. Du-te-n... acolo, în străinătate, unde lucrezi.
Vezi-ți de afacerea ta și trimite-mi euroii pe care îi câștigi, ca să susțin
și să dezvolt S.R.L.-ul nostru, adică al vostru, că voi o să-l moșteniți,
după ce faceți nunta. Când o veți face!.. Păi... când o să termine Ioana
școala și facultatea. Că ea nu trebuie să rămână ca tine, un neisprăvit.
Asta e! Își frecă el palmele gândului ăstuia deștept care i se strecurase în
scăfârlie și-l făcu să zâmbească fericit. Asta e, tăticule! Facem logodna
și trimiți bani până termină fata facultatea. Și îți fac nunta! Dar până
atunci, nu te atingi de fată! Că... nu se știe. S-ar putea să se răzgândească
și desfacem logodna. Da’, stai liniștit, că până atunci, am eu grijă de voi.

martie 2022 51
Cam așa gândea Vasile, care rânjea că-i venise — Lasă, Drino, o întrerupse Floarea, suntem
gândul cel „bun”. între noi, vecinii, ne cunoaștem de-o viață! o scuză
— Ce stai, mă, cu fălcile-n mâini? îl trezi elegant Floarea.
Drina din reverie. Ce tot pritocești acolo? Hai să ne — Ce mai stai, mă, ca zăpăcita? o repezi
pregătim, că acu’ vine vecina cu flăcăul ei! Vasile pe Drina. Adu farfuriile alea și paharele, să
— Păi, ce, nu-i las eu să vină? Adu și tu o sticlă ne cinstim cu vecinii, că d-aia au venit! Nu uita și
de țuică. Să ne cinstim, de... cu ăștia! sticla aia cu țuică...
— Țuică, ai? Trimite, mă, băiatul să cumpere — Nu vă mai obosiți, bă, cu țuica, zise abia
câteva sticle de bere și niște pișcoturi, că suntem și șoptit Floarea, că Ionuț... nu bea tării!
noi, de, niște gospodari, nu alde cârpă-n cur. — Haida de! râse zgomotos Vasile. Nu cumva
— Ce-ai, mă? Nu cumva ăștia vin de la Județ a trecut la adventiști?
sau de la București, de la guvern? Dă-i mă... — Lasă, mamă! spuse încet Ionuț. Am să gust
— Bună seara, oameni buni! Sunteți acasă, și eu puțin.
băă? auziră strigătul Floarei de la poartă. — Așa te vreau, băiatule! Fii bărbat, că te
Drina și Vasile tresăriră la apariția vecinilor întrec muierile la pahar!.. Apoi, schimbă vorba: Bă,
în curtea lor. Vasile se uita înciudat la javra întinsă da astea aduse de voi țipă că se sufocă de căldură
la soare, care dădea bucuros din coadă, în loc să-i și trebuie să fie stropite cu ceva. Trimite, Drino, pe
latre și să se repeadă la intrușii în curte. Ăstuia îi băiatul ăla, să cumpere niște sticle de bere!
dau pâine degeaba, gândi Vasile, că nu scoate niciun Biata Drina, cătrănită, fugi în bucătărie, că nu
scheunat când îmi calcă cineva bătătura. Lasă că te mai putea să rabde. Acolo o găsi pe Ioana, cu ochii
pun eu în lanț și la post negru, potaie puturoasă!.. Și plânși și roșie de rușine. La masă, tot Floarea salvă
apoi schiță un rânjet amiabil către vecinii săi: situația:
— Bine ați venit! Hai, intrați, intrați! Că — Lăsați, mă, că Ionuț a cumpărat bere. Și
leneșul de Grivei este bucuros de oaspeți. scoase vreo patru sticle din coș, punându-le pe masă.
— Daa, el este cel mai bucuros, îl înțepă Vasile se făcu că nu observă ce face Floarea și
Floarea pe Vasile. Speră să se capete și el cu ceva. strigă spre ușa bucătăriei:
— Păi câinele, de, ca și oamenii, pară Drina, — Ce faceți, mă, acolo? Nu vedeți că avem
zâmbind larg. Apoi schimbă vorba rapid: Da luați musafiri la masă? Aduceți o dată farfuriile alea!
loc, luați loc, să ne simțim bine și să ne stea pețitorii, — Săru’-mâna și bine ați venit! spuse timid
să fie și ei mulțumiți! Și făcu discret cu ochiul la Ioana, aducând farfuriile, tacâmurile și un pachet
Ionuț. Văzându-i încă stingheriți pe vecini, mai ales de șervețele. Aduc imediat și paharele!
că Vasile era mut, spre ciuda ei, Drina insistă: Hai, — Bine te-am găsit, Ioana! îi zâmbi Floarea.
așezați-vă, așezați-vă! Să vă servim cu ceva? Da’ frumoasă mai ești, fată! Ca un boboc de
— Nu te mai obosi, Drino, spuse Floarea, care trandafir. Plin! Să nu-ți fie de deochi! și făcu semnul
observă cum fuseseră primiți. Ionuț m-a rugat să-i crucii spre ea.
fac niște plăcinte cu brânză și stafide, așa cum îi — Da ce-ai crezut tu, mă? Se umflă în pene
place lui. Și v-am adus câteva și vouă, ca să le gustați. Vasile. Ce putea să răsară din ce-am semănat eu?
Apoi, scoase din coșul de răchită lustruită, cu Păi, ce, eu cum sunt?
care ducea de obicei coliva la biserică, un platou oval — Apoi, nu te mai lăuda! Fosta-i lele, ți s-a
de faianță, învelit în șervet. Îl puse pe masă, cam în dus vremea!
dreptul lui Vasile și îl dezveli. Bucățile de plăcintă, — S-o crezi tu, râse Vasile. Dacă ți s-au uscat
aurii și calde, răspândiră o aromă de vanilie, care-i ție crăcile, m-am uscat și eu?
strâmbă nasul lui Vasile: Între timp, Ionica aduse și sticla de țuică. O
— Mmm!.. Da’ ce miroase!.. Însă nu-i plăcu trânti pe masă, uitându-se urât la taică-său. Vasile
deloc ideea că Floarea vrea să facă pe gazda și aruncă nu-i băgă în seamă gestul și, voios, îi spuse:
săgeți: Vai, vă gândirăți voi să ne scutiți de cheltuială. — Ia toarnă țuică, Ionico! La adventistul ăsta
Că, de, aveți euroi... și rânji către Ionuț: noi?... nu prea... de Ionuț, că vreau să ne îmbătăm în seara asta!
— Și noi ne făcurăm planul să vă primim cum Ioana turnă doar câteva picături în paharul
se cuvine, sări și Drina, roșie de ciudă, dar omu’ ăsta lui Ionuț. Vasile se supără:
al meu veni cam târziu de la câmp și ne apucă seara cu — Ce faci, mă? Umple-i paharul, că nu e
pregătirea... Acum... bine-ați venit! Data viitoare și noi... copil, e bărbat zdravăn!

52 Axis Libri
— Lasă, tăticule, că știu eu ce este Ionuț! — Mda! mârâi Vasile. Ia toarnă Ionuț și mie P
— Hopaa! Ce știi tu, mă, ce știi tu și eu nu știu? un pahar cu bere! Și... spune-mi și mie, ce afaceri R
Ionuț roși, privind jenat la câinele care dădea învârtești tu prin Italia de făcuși atâția euroi? O
din coadă lângă el. Cu privirile în grădină, Floarea Ionuț îi turnă bere în pahar și îi spuse calm, Z
schimbă vorba: dar apăsat:
— Se duce și vara asta, bă, se duce... — Mai întâi, nu învârtesc nicio afacere.
Ă
Drina, care venise la masă, după ce-i trecuse Muncesc la o firmă de construcții și scot de acolo
supărarea, o ajută și ea cu vorba: aproape o mie de euro lunar. Uneori, când nu
— Se duce, mă, se duce... și cu ea, ne ducem și avem comenzi, nu câștig nimic și trăiesc din ce am
noi. Noroc că are cine să rămână în urma noastră. câștigat în alte luni. Totuși, una peste alta, reușesc să
— Așa e, Drino, continuă vorba Floarea, spre economisesc ceva.
interesul ei. Uite că ni se făcură copiii oameni mari. — Adică... hâială la greu. Și dacă reușești să
— Ia mai terminați cu flecăreala, le-o reteză sugi laba, când e secetă, îți rămâne ceva mărunțiș de
Vasile. Hai, noroc! Că i se usucă gâtul omului lângă buzunar. Da, mă, este și asta o afacere. În câteva zeci
voi și plăcintele astea ard. De nerăbdare, bă! Vor să de ani poți să-ți cumperi chiar un tractor. Jucărie,
se rostogolească în burțile... mă, pentru...
— Așa e, sări Drina cu vorba, să-i reteze prostiile — Ia mai termină, tăticule, că m-ați înnebunit
lui Vasile. Hai, bine ați venit! Hai, noroc și inimă bună! cu cel tractor.
— Că bine ziseși! continuă Floarea. La toată — Da ce, mă, n-am voie să glumesc cu flăcăul
lumea, Drino, la toată lumea! Da luați, bă, câte o ăsta?
plăcintă! Hai, Ionico, fată, gustă și dacă ți-o plăcea, — Unchiu Vasile, știu că dumneata și bietul
am să te învăț să faci plăcinte pe gustul lui Ionuț. tata asta v-ați dorit să vă cumpărați tractor. Visul
De ce stai, mă și nu-i torni fetei un pahar de bere? vieții voastre. Eu nu mi-am stabilit ca obiectiv al
— Mai încet cu învățătura, Floareo! i-o reteză vieții doar un tractor. Mai precis, nu mi-am făcut
Vasile. Fata mea are de învățat altceva. Încă vreo opt tractorul ca obiectiv al vieții mele.
ani și ceva, de-acum înainte. — De ce, mă băiatule, de ce? Aveți ceva
— Și ce, mă, îi strică dacă, între timp, învață pământ, mai avem și noi..., mai au și alți oameni
și rosturile casei? din sat, așa că...
— Să nu ne pripim, Floareo, îi domoli Drina — Auzi, unchiule, am pierdut trenul! Vorba
elanul. Fata mea o să le învețe pe toate. Dar... la mamei: toate la timpul lor. V-ați lăsat păcăliți
timpul lor, fă! Toate la timpul lor. amândoi, când trebuia să fiți uniți. Acum, când
— Eh, oftă Floarea, nu vedeți cât de repede trenul ăla a plecat din gară, în el circulă doar urmașii
trece timpul? La toate le trece timpul. D-aia zic eu, să celor care l-au apucat. Adică, cei care v-au dus de
le orânduim noi pe toate, înainte să le treacă timpul. nas. Iar urmașii voștri sug laba ursului prin Europa.
— Bă, văz că țuică nu băurăți, dar bag seama După un timp de muțenie, Vasile oftă și vorbi
că vă amețirăți de tot. Ia să lăsăm tinerii să-și spună încet, gânditor:
părerea despre plăcinte, că trece timpul și se răcesc. — De, mă băiete... poate ai și tu dreptate,
Ha, ha, ha, râse Vasile, înfulecând ultima bucățică dar, spune tu, acum ce-i de făcut? Că, am înțeles eu
dintr-o plăcintă, lingându-se pe buze. bine? Vrei să te-nsori sau am înțeles greșit?
El încerca să ducă vorba cât mai departe — Ai înțeles bine, unchiule! Și trebuie să vă
de subiectul vizitei. Mai luă o bucată de plăcintă, spun... aici... acum! Și la toți cei de față, că... mie îmi
înfulecând cu poftă din ea. place de Ioana!
— Mmm! da ce bună e! Hai, copii, luați și voi, Toți lăsară capul în jos, până și Ioana, roșie până
că sunt tare gustoase. Ia, Drino, să-mi faci și mie dincolo de urechi. Apoi, pe furiș, schimbară privirile,
plăcinte cu stafide, d-alea care îmi plac mie! fiecare, de la unul la altul. Nu îndrăznea niciunul să
Drina se uită jenată la Floarea și i-o trânti vorbească primul. Văzând că toți tac, Ionuț continuă:
tăios lui Vasile: — Da, vreau să mă însor cu ea, ce nu pricepeți?
— Păi ziseși că îți plac plăcintele astea din care Greșesc cu ceva în dorința și hotărârea mea? I-am
tot înfuleci. Mai lasă și celorlalți, nu te îndopa numai spus-o și ei, care a fost de acord cu mine. Cred că
tu! Și mai spuse cu obidă: Și mai lasă otrava aia de țuică! acum e simplu de înțeles.
Bea și tu bere, ca toată lumea, că merge la plăcinte! (Va urma)

martie 2022 53
P
R
O
Z
Ă ULTIMELE TREI LUNI DIN VIAȚA
POETULUI PANAIT CERNA
Jurnal Imaginar

Vineri, 3 ian. 1913. Azi încep un caiet nou. Nădăjduiesc că nu


voi scrie aici decât de bine, căci până acum nu mi-a fost deloc uşor.
Sunt cu încă o zi mai aproape de clipa când voi termina ce am
început şi-mi voi vedea de drumul meu. Mă simt mai obosit ca oricând.
Pesemne plimbarea obişnuită de dimineaţă nu mă mai înviorează ca
înainte. Orele petrecute până după faptul nopţii de câtva timp încoace
îşi spun cuvântul. Mă simt epuizat de-atâta studiu. La universitate -
ore de audieri, acasă – citit, citit şi iar citit. Aş vrea să mă eliberez cât
mai curând de partea şcolărească şi să colind câtăva vreme prin lume
cu sufletul scuturat de această grijă. Totuşi nu am de ce să mă plâng.
M-am acomodat mai bine la Lipsca. Mă simt bine în orice mediu de
activitate şi mai ales acolo unde munca e unită cu cinste şi se prezintă
sub o haină frumoasă. Am scăpat de oraşul oamenilor de bronz. Aici,
la Leipzig, este mai bine decât la Berlin, mai multă linişte, universitate
mai mândră. Vreau să-mi petrec Paştile acasă, ca înainte, sau la Sinaia.
De sărbătorile astea am fost iar printre străini. Asta mă umple de
tristeţe. Nu-i vorbă, niciodată n-am fost eu vesel de sărbători, dar
parcă acum m-am simţit mai singur ca niciodată.
Mi-e dor de zilele când mergeam în vizită la nenea Iancu pe
vremea şederii în Berlin. Mereu m-am simţit bine la dânsul. A fost, cu
siguranţă, una dintre cele mai bogate inteligenţe pe care le-a produs
neamul nostru. Ce împletire curioasă de sofismă şi adevăr, de ironie
şi duioşie! Nu ştiu cum, dar când mă gândesc la dânsul, o combinaţie
imposibilă îmi vine în minte: un mărăcine care ar face flori rare! Un
partener ilustru de discuţii şi un mare meloman. Mereu bucuros
de oaspeţi români, pândea veşti din ţară cu însetare. Păcat pentru
literatura română de pierderea suferită, dar pentru noi, cei care l-am Mihaela-Evelina
Cernăţeanu
cunoscut, şi mai adâncă jale. scriitoare
Am început să lucrez, dar nu prea am fost în stare. Mii de gânduri
mi se-nvârt în minte în ultima vreme. S-apuc să termin lucrarea, apoi
examenul... să mă-ntorc în ţară! Să-mi văd de drumul meu în ale
literaturii. Parcă nu mai reuşesc să-nvârt condeiul cum mi-aş dori.
N-am trimis de mult timp o poezie spre publicare.
*
Duminică, 5 ian. 1913. Am primit iar o scrisorică de la mama.
S-o dăruiască Domnul cu sănătate pe sora Vasilica. Dacă n-ar fi ea,

54 Axis Libri
cum aş primi veşti de acasă? Toţi sunt bine. Mama asemenea îndrăzneli literare. Mă gândeam adesea, la
mă doreşte şi mă aşteaptă acasă de Paşti. Cu drag început, când mi-a venit prima dată ideea să scriu un
le-aş face plăcerea de a sta mai mult însă să reuşesc studiu despre opera lui Goethe, că e o îndrăzneală
măcar o zi-două. Vreau să cutreier şi prin lume prea mare să-mi ridic glasul şi eu dintr-un colţ al
după ce termin aici. Le voi trimite 20 de lei luna unei depărtate ţărişoare şi să spun: N-aţi priceput
viitoare când primesc bursa. Acum nu am nici gândul lui Goethe! Cu siguranţă e unul dintre cei
cât să-mi asigur cele necesare. Se vede că e scris mai mari lirici care au existat şi pe care i-a dat ţara
ca arginţii să îşi ascundă mereu faţa de mine. Dar asta. Ce e Faust? Un suflet superior în faţa naturii şi a
toate trec şi am să ies eu la lumină. Aflat şi eu vieţii. Un om veşnic activ şi nemulţumit de sine, care
departe de casă, caut cu înfrigurare veşti din ţară. caută cheia fericirii omeneşti. Vreme îndelungată
Când eram la Bucureşti, mă mulţumeam de multe a îmbrăţişat cu mintea sa existenţa întreagă şi i-a
ori să citesc numai sumarele ziarelor şi revistelor şi pus întrebare după întrebare. Dar natura a rămas
rareori isprăveam până-n capăt vreo bucată. Aici, mută în faţa lui: o enigmă în faţa altei enigme. Ani
când îmi cade-n mână o foaie din patrie, o citesc de-a rândul a contemplat de pe ţărm nemărginita
din scoarţă-n scoarţă şi uneori chiar o recitesc. mare a vieţii şi a aşteptat ca furtunile şi norocul să-i
Acum trebuie să mă odihnesc. Mâine azvârle la picioare mărgăritarele din adâncimile ei.
dimineaţă asist la o prelegere la universitate. Limba Dar aşteptarea i-a fost zadarnică. Atunci s-a aruncat
germană nu mai are acum nicio taină pentru mine. el însuşi în mare. Ca un scufundător îndrăzneţ, s-a
* coborît în abisul valurilor, să culeagă singur perla
cea fără de preţ. Fericirea omenească cu siguranţă
Luni, 6 ian. 1913. Prelegerea m-a obosit. există undeva, dar trebuie să ştii să o cauţi. Faust o
Credeam că voi afla mai multe despre ceea ce-mi cheamă din tot sufletul său, dar nu primeşte niciun
foloseşte la examen. Însă nu, s-a pus accentul mai răspuns. Ecourile care vin de la dânsa sunt înăbuşite
mult pe literaturile nordice cu care eu nu prea am de valurile sufletului său. Numai când se va face
de-a face. M-a bucurat însă faptul că am cunoscut tăcere într-însul, când va putea îmbrăţişa în iubirea
un profesor renumit din Germania. S-a vorbit şi şi activitatea sa umanitatea întreagă, va coborî până
despre Goethe. Mi-au fost întărite multe dintre la el o rază senină din idealul urmărit de-a lungul
ideile pe care le dedusesem şi eu descifrând Faust. vieţii sale. Sunt eu oare un Faust care vrea cu orice
Aştept de pe o zi pe alta impresii asupra studiului chip să găsească fericirea? Am eu sufletul pregătit
publicat. s-o găsesc? Îmi va fi dat s-o cunosc vreodată? Cât de
Trebuie să mă gândesc serios la examenele adâncă este semnificaţia versului: Clipă, opreşte-te,
ce le voi susţine în curând. De ele depind multe eşti atât de frumoasă!!! Ce binecuvântat m-aş şti să
dintre deciziile majore pe care va trebui să le iau trăiesc momentul când să exclam şi eu aceste vorbe?!
în privinţa viitorului meu. Catedra de literatură Am de gând să scriu şi partea a doua a
ce mă aşteaptă mi-ar acorda şi timpul necesar studiului dar, va urma…
scrisului. Trebuie să am o bază materială. Dacă ar
fi fost după mine nu aş fi venit niciodată aici să mă *
ostenesc cu literatura, mai ales cu cea engleză. Îmi Miercuri, 8 ian.1913. Mă simt mai bine astăzi.
ajungea filozofia studiată în facultate. Dar tot greul E rece şi zăpada e încă cenuşie însă nu mai bate vântul
spre bine, acum sunt la final, mai am puţin şi voi aşa de tare. Am fost la facultate de dimineaţă. Cu
fi eliberat. Mă aflu într-o stare de agitaţie psihică, pălăria trasă pe ochi şi cu paltonul cel lung nu simt
nu ştiu, îmi trec mii de gânduri prin minte, am o deloc frigul. Am mai primit de la profesor câteva
mulţime de visuri. Simt că pot să le împlinesc pe cărţi şi mi-am propus să le parcurg cât mai curând.
toate însă pe rând, cu răbdare. Şi să fiu sănătos. Unii Voi să-mi termin lucrarea până luna viitoare. Se
oameni cresc după ce au căzut; cei mai mulţi cad pe pare că nu chiar aşa de uşor cu poezia de gândire.
măsură ce cresc... Eu am credinţă că voi izbândi tot E un subiect destul de vast. Văd că dorinţa mea
ce mi-am propus şi încă altele. Viaţa nu mai poate de a o termina mai repede nu se va împlini, mai
fi aşa crudă cu mine la câte am îndurat. Trebuie să ales că nu am libertatea s-o fac cum mă taie capul.
iasă soarele. Trebuie să urmez metoda profesorului. Dar mai
* am două capitole şi gata. Amicul Pogoneanu mi-a
spus în scrisoare să mă limitez doar la câţiva poeţi.
Marţi, 7 ian. 1913. Lucrarea mea despre Faust Se gândeşte la boala mea, să nu mă ostenesc prea
a fost lăudată de majoritatea. Nici n-am crezut că va fi tare. I-am mulţumit pentru doftoriceştile-i sfaturi
aşa bine primită. Mă rugam la Dumnezeu să-mi scoată dar mă simt mai bine ca oricând. Sunt scăpat de tot!
în cale vreo minune ca să-mi dea curajul necesar unei Vacanţa la Sinaia de astă toamnă m-a întremat cu

martie 2022 55
totul. Acolo am găsit tot ce aveam nevoie: prieteni dar gândul la examene nu mă lasă să dorm prea
care îndeamnă la vorbă, adieri care predispun spre liniştit. Sunt clipe care ţi se par o veşnicie şi ceasuri
rătăciri fără ţintă şi spre visare, şi toate culminând lungi care ţi se pare clipe. Depinde de ce parte a
într-o hotărâre de a tăia orice cablu de comunicaţie clipei te afli.
cu restul omenirii. I-am cerut, cu mare greu, câţiva Slujnica a urcat azi la mine şi mi-a dereticat
bani. Nu mai am deloc. prin odăiţă. Mi-a dereticat, vorba vine, mai mult
Acum trebuie să mă aplec doar asupra mi-a umblat prin lucruri şi mi le-a schimbat locul.
studiului. Mai am de adăstat vreo două luni şi am Noroc că nu am aşa de multe. Cu hârtiile nu aş vrea
să-mi văd visul cu ochii. Toate grijile se vor sfârşi. să umble, în rest... fără grijă. La cât de mică e camera,
* abia reuşesc să îmi ţin hârtiile în ordine. Trăiesc cu
gândul că n-o să mai îndur mult toate astea.
Joi, 9 ian. 1913. Sunt, aici, la Lipsca două-trei
studente care îmi cunosc poeziile. Nu ştiu de unde *
au aflat de ele, poate din revistele de literatură Vineri, 10 ian. 1913. Dragul de Vasile mi-a
româneşti care circulă şi pe-aici. Sunt rusoaice şi trimis 100 de lei. Mă întreabă dacă îmi ajunge. Să
bulgăroaice şi spun că au rude în România şi că mă-ntrebe mai degrabă dacă mă bucură. Când n-ai
mi-au citit chiar volumul de poezii. Se proclamă nimic şi zero e ceva, dar încă două zerouri după unu.
admiratoare declarate şi aprinse ale poeziilor mele, Vorba lui nenea Iancu: şi nimica mişcă. De când
lucru ce mă face să roşesc deseori dar totodată m-am mutat aici nu m-aş fi descurcat dacă acest
şi să râd. Atunci când m-au văzut pentru prima frate al meu nu mi-ar fi făcut surpriza nepreţuită de
dată şi au aflat că eu sunt poetul Cerna, mi-au a mă bombarda cu 60 de mărci. Dar a trecut ceva
mărturisit cu un aer supărat că se aşteptau să fiu timp de-atunci şi până azi am volatilizat tot căci
mai înalt, mai puţin grăsuliu şi nu aşa rumen la de! şi solidele se volatilizează la presiunea nevoilor
faţă. Cu o dureroasă nedumerire mi-au spus că mele. Niciodată nu am fost un cheltuitor, dar se duc
nu pot împăca poeziile mele cu chipul pe care-l banii, bată-i să-i bată!!! Taxele s-au întreit, nevoile
văd. I-am povestit amicului Zarifopol despre sunt mai mari...
aceste ciudăţenii. Spiritual răspunsul lui: sunt E seară. Gândul mă poartă iar la vremurile
nişte biete fete inimoase şi crude la minte. La trecute. O imagine plăcută care îmi vine acum în
cafenea, unde am fost astăzi împreună, iar a venit minte e cea a surorii Despina care venea în fiecare
vorba despre asta. Am conchis împreună, într-o seară în odaia mea să îmi aducă ceaiul. Parc-o văd:
atmosferă ludic-serioasă că, în general, mare parte subţirică, cu mâinile crăpate, cu şorţul mereu pătat,
a oamenilor, indiferent de vârstă, clasă socială, întrebându-mă cu glasul ei dulce şi sfios de copilă:
cultură, poartă în minte un chip al artistului, fizic Ai avut mult de învăţat astăzi? Ţi-e bine acuma? Să
şi moral, care aduce mult cu visul fetelor naive: să nu te oboseşti prea tare. Era tare bucuroasă când
fie înalt, subţire, cu obrazul palid, cu păr mult şi îi aduceam dulciuri sau când îi cumpăram mici
frumos, dacă se poate ondulat. Zarifopol zâmbea daruri. Vorbeam aşa de puţin cu ea, deşi locuiam
spunând: în mintea unora, artistul trebuie să fie sub acelaşi acoperiş! Eu, mai mereu plecat de-acasă,
om tare simţitor, cu nervii delicaţi. Dacă se poate ea cu treburile prin casă. Mă simţeam rău când mă
chiar bolnav. E ciudat cum gândesc unii; ca şi cum vedeam servit de ea. Cât a slujit în casa unchiului ca
cel care scrie texte frumoase trebuie să fie frumos să plătească nevoile mele din timpul liceului! Asta e
şi pe dinafară şi să nu aibă niciun cusur. Marea una dintre amintirile frumoase de-atunci. Tare îmi
majoritate a artiştilor nu au altă calitate decât doresc s-apuc s-o răsplătesc pe surioară pentru tot
talentul lor. Oare faptul că poetul e strâmb la trup ce-a făcut pentru mine.
dăunează scrisului său? Nu cumva în mintea acelor Ce trist e să petreci de sărbători printre
fete se proiectează imaginea unui Făt-Frumos străini! Îmi amintesc primăverile când petreceam
absolut ivit din dorinţele şi frustările personale? cu amicul Veras consolându-ne unul pe altul în
Oare acest ideal nu este produsul lecturilor de doi singurătatea noastră. Stăteam în balconul lui de pe
bani care au clădit ca ideal suprem un mozaic de Bd. Maria, el pregătea ceaiul, eu scriam la Isus pe
reflecţii naiv şi neverosimil? (citat din Zarifopol). când clopotul cel mare de la Mitropolie purta peste
Trebuie eu să fiu supărat de asta? Nu, nici vorbă. tot oraşul grava şi străbătătoarea lui chemare la taina
Sau, poate... patimilor Învierii. L-aş asculta acum ca şi atunci,
Mă gândesc serios să scriu o piesă de teatru ca să simt iar fiorul ce-l încercam odată laolaltă.
cu titlul Făt Frumos. Am nişte schiţe pe undeva Vai, cum a trecut anul acela! Oare la farmecul de
însă mă voi ocupa de ele după examen. Mai am de atunci nu adăuga ceva şi numele Bulevardului? Altă
aşteptat. Aşteptarea n-ar fi ea chiar aşa chinuitoare poveste spulberată şi aceea în mod trist.

56 Axis Libri
* cu lumina aprinsă. Mi-e cam frig şi mi-am mutat P
Sâmbătă, 11 ian. 1913. Abia mai am timp măsuţa mai aproape de soba de gătit. Slujnica R
mi-a făcut un ceai de tei. Aroma s-a răspândit în
pentru mine. Vreau să termin cât mai repede cu
toată casa. Sorb puţin câte puţin. Parcă m-am mai O
universitatea. E frumoasă ramura de studii ce
încălzit. Z
mi-am ales, dar e un chin şi aproape imposibil să Ă
studiezi în străinătate în condiţiile de nesiguranţă în Am făcut legământ să termin lucrarea luna
care mă aflu de când mă ştiu. Şi-apoi, Muza sufere; asta. Dacă izbutesc, sunt salvat. Voi fi liber, liber de
partea cea mai bună a mea o jertfesc pentru lucruri orice. Vreau să văd lumea. Simt că nu mai am aer
trecătoare de care ar fi capabili şi alţii cu oarecare aici, nu-mi ajunge să-l respir. Mereu trag aer adânc
muncă. Însă se pare că filozofia a venit la putere, în piept când ies afară sau când deschid fereastra.
aşa că-i dăm înainte cu asta. Mă tem să nu fie prea Vreau să simt aerul libertăţii, al eliberării de orice
mulţi filozofi deodată c-atunci o să ne procopsim. greutate ce îmi apasă pe suflet de o vreme-ncoace.
Când Maiorescu mi-a obţinut bursa pentru studiul Dar voi lăsa o dată toate la o parte şi voi porni pe
în Germania mi-a impus oarece condiţii: teza drumul meu vesel şi uşor ca un nor.
de doctorat să fie în filozofie, să renunţ la poezia Banii s-au împuţinat prea repede. Iar trebuie
socială şi să ader la cercul literar din jurul revistei să-l trag pe dracul de coadă. Mai am până la
Convorbiri literare. Niciuna dintre cele trei condiţii primirea bursei şi am cheltuit cam tot. Am cheltuit
nu le-am îndeplinit cu toată convingerea, dar acum, mult în ultima vreme. A trebuit să plătesc taxa de
facă-se voia lui, sunt la final... Mă voi lepăda eu de exmatriculare la Berlin, de înmatriculare la Lepzig,
toate şi-mi voi vedea de drumul meu, aşa cum îl văd taxele de studiu care sunt destul de mari. Ba a
eu, nu cum dictează alţii. Ştiu că umblă zvonuri că trebuit să-mi fac un rând de haine negre, ca să mă
generozitatea lui Maiorescu nu este chiar gratuită pot prezenta profesorului Volket. Cu ultimii bani
şi că el de fapt urmăreşte să facă din mine un trimişi abia am reuşit să-mi mai iau vreo două cărţi
propovăduitor al filozofiei reacţionare, aşa cum şi câteva lucruri foarte necesare. Însă mă bucur că
încercase odinioară cu Eminescu. Aceste bănuieli vizitele au fost erfolsvoll, cum zice neamţul. Numai
eu nu le bag în seamă, căci cea mai mare obligaţiune că am rămas sărac de tot. Mi-e greu să apelez la
este a avea diplomă de doctor în filozofie cu care prieteni pentru bani, mai ales că lui Vasile i-am
trebuie să justific cheltuielile, restul... eu îl voi decide cerut şi astă-vară şi m-a refuzat când am vrut să-i
când va veni vremea. E drept, gândul dintâi era să restitui suma. Am stat în cumpănă dacă să-i scriu
stau numai un an în străinătate şi am fost bucuros la iar sau nu. Tocmai îmi trimisese 100 de lei. Nu
plecarea din ţară. Dar de-atunci au trecut vreo trei... cunosc o durere mai mare ca aceea de a întinde
prea mult faţă de cât poate duce sufletul meu... mâna şi a pleca fruntea, dar nu am ce face, cum să
Prietenii îmi reproşează că le scriu prea rar mă descurc singur, aici, în străinătăţi?
sau prea puţin. De parcă vorbele multe valorează Azi am scris o poezie. I-am aşternut două-trei
mai mult. Vorbele! Ce pot spune ele? Şi de câte ori rânduri domnului Maiorescu în fuga condeiului şi
nu spun altceva decât gândul nostru? Întreabă ele i-am trimis-o. Dacă nu-i va fi pe plac, facă-se voia
totdeauna inima noastră? Şi dacă o întreabă, ce spun coşului! Înţeleagă şi dumnealui, poezia nu vine
oare sugestiunilor ei? Vorbele sunt nedisciplinate şi când o chemi, ci când îi vine vremea; trebuie s-o
ipocrite: îşi trădează mama lor, inima sau mintea aştepţi. Decât în fiecare săptămână câte o poezie
care le-a dat naştere. O privire face uneori mai mult proastă, mai bine două pe an, dar să fie poezii.
decât o mie de cuvinte. Cu mama mă înţelegeam Şi-aşa, sufletul meu nu e pe deplin liber. Primind
din priviri. Ştiam când am greşit cu ceva numai bursa, am contractat oarecare obligaţiuni, pentru
uitându-mă la ea. Aşa e şi cu prietenii. Le citesc pe îndeplinirea cărora mă văd silit să jertfesc anii cei
chip starea la un moment dat. Ochii sunt cei care mai buni ai vieţii şi productivităţii artistice. Mă
reflectă cel mai bine sufletul. Acum ochii mei sunt mângâie nădejdea că după trecerea acestor ani de
trişti.... Cu toate că ştiu că în curând voi fi absolvit muncă, după moartea celor şapte vaci slabe să vie
de tot ce înseamnă studiu şi voi fi liber să merg unde alte şapte vaci grase.
vreau şi să fac ce vreau, parcă o tristeţe s-a cuibărit Cititul îmi prieşte, odihna îmi tihneşte, numai
în sufletul meu şi nu mai vrea să plece. Aştept... de cursuri de literatură engleză să nu aud. Încolo,
binecuvântată pace. Politica merge strună... Niciun
* progres.
Duminică, 12 ian. 1913. E o zi rece şi urâtă.
Ceaţă şi umezeală. Cer întunecat mai toată ziua.
Îmi displace vremea asta. În odaie am stat decât

martie 2022 57
E
S
E
U
Dosar Stephen King
un scriitor mereu de
redescoperit

A 4-A DIMENSIUNE KINGIANĂ:


CIMITIRUL ANIMALELOR (PET SEMATARY, 1983)

„Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar pe el
însuşi? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la
sfârşit?”

Înainte de a apărea, spre sfârşitul anului 1983, pe rafturile librăriilor


din State, romanul Pet Sematary căpătase deja reputaţia de a ascunde între
coperţile sale o poveste mult prea terifiantă chiar şi pentru King însuși…
Într-o conferinţă ţinută un an mai târziu, în 1984, fanii autorului erau
avertizaţi că el nu va răspunde nici unei întrebări legate de roman, lucru
care, de altfel, s-a şi întâmplat, impresia generală fiind că Pet Sematary era,
de departe, cartea cea mai înspăimântătoare scrisă, vreodată, de King.
Dincolo însă de orice publicitate, susţinută, între altele, de aprecierile
hiperbolice ale librarilor, romanul în cauză desfăşoară, generos, (pe mai bine
de 400 de pagini), o tulburătoare şi captivantă poveste, structurată în trei
capitole – Cimitirul Animalelor, Cimitirul indienilor Micmac şi Oz cel Male şi Mirela Gheorghe
scriitor
Telibil, - cărora, în pur stil kingian, li se adaugă un Epilog pe cât de concentrat
(doar o pagină), pe atât de bogat în implicaţii.
Cimitirul animalelor este, fără îndoială, povestea cea mai sumbră a
lui King, fapt ce nu se relevă cititorului decât în a doua parte a romanului,
atunci când evenimentele puse în mişcare la început capătă substanţă şi se
transformă, după principiul bulgărelui de zăpadă, într-o enormă greutate
morală şi psihică.
Aşa cum fanii lui King sunt deja obişnuiţi, cartea debutează printr-un
scurt prolog, nenumit însă ca atare, din care reţinem o afirmaţie ce ne-ar putea
da o oarecare idee despre ceea ce are să urmeze: „Moartea este un mister, iar
înmormântarea este un secret”. Şi tot ca de obicei, autorul nu-şi pierde vremea
cu introduceri sinuoase, atât de plăcute producătorului şi consumatorului
de critică universitară: Dintr-o alternare eficientă şi oarecum abruptă de
analepse (întoarceri în trecut) şi de prolepse (anticipări) ce pregătesc şi Adi G. Secară
rezumă, în doar câteva rânduri, o mare parte a capitolului, cititorul află tot scriitor
ceea ce îi este necesar pentru a se întâlni cu groaza: personaje, motivaţii,
decor.
Înscriindu-se în acelaşi grad de previzibilitate, Partea Întâi se deschide
printr-un moto (la începutul fiecărui capitol ne va întâmpina câte unul) şi

58 Axis Libri
anume parafraza unui citat biblic din care aflăm, cu un otrava amară a îndoielii şi pierderea dureroasă a tuturor
fior incipient de nelinişte, că Iisus intenţionează să-l reperelor.
învie pe Lazăr din morţi… Amploarea acestei prime Autorul construieşte, cu dragoste și răbdare,
părţi ascunde o ancorare expozitivă într-un realism relaţia foarte puternică ce-l leagă pe Louis Creed de fiul
fragil, în care mustesc germenii conflictului, fără însă său, pentru ca apoi să o surpe, abrupt. Moartea lui Gage-
ca indici precişi să anunţe oroarea ce va urma; în stilul tratată într-un mod foarte fin şi foarte indirect, amănunt
său tipic, King îşi cizelează personajele şi decorul, în ce surprinde, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în faţa unui
special cimitirul însuşi, ce adăposteşte, ascunzând, roman de groază, în care oroarea joacă rolul principal -este
în acelaşi timp, sumbrele morminte ale indienilor piesa a cărei cădere va antrena, în mod direct, prăbuşirea
Micmac. Personajele, precum Louis Creed, Rachel Creed întregului joc de puzzle. Dincolo însă de motivaţiile pur
şi bătrânul Jud Crandall primesc din partea autorului o personale ale lui Louis Creed şi de responsabilităţile pe
atenţie specială şi o doză substanţială de empatie; mult care acesta crede că le are, King formulează un laitmotiv
înainte de primul act încărcat de implicaţii teribile – ce defineşte întregul roman, redat de fraza pe care Louis
îngroparea de către Louis Creed a lui Church, motanul Creed şi Judd Crandall o repetă, obsesiv: „Solul din inima
familiei, în cimitirul indienilor Micmac-, cititorul se simte omului este pietros… Cultivi în el ceea ce poţi… şi trebuie
foarte bine în compania familiei Creed, acomodându-se, să ai grijă de ceea ce cultivi”.
în mod firesc, cu situaţia ei, cu dragostea ce-i uneşte pe Deciziile fatale şi consecinţele lor nefaste se
membrii săi şi, mai ales, cu spaimele lor secrete, ce îi vor află în inima cercurilor concentrice ale romanului:
împinge spre decizii catastrofale. îngropându-şi animalul în cimitirul indienilor Micmac
Partea a Doua, de dimensiuni mai reduse, şi aducându-l, astfel, în mod paradoxal şi cutremurător,
propune o izbucnire bruscă a conflictului propriu-zis, la viaţă, Louis înţelege că a devenit responsabil de
urmată de evoluţia sa galopantă, ce basculează întreaga acţiunile acestuia, cu mirosul său de dincolo de moarte,
acţiune pe panta ireversibilului; personajele lui King cu noul său temperament, agresiv, şi mai ales cu şoarecii
alunecă din ce în ce mai mult pe o spirală a durerii, şi cu păsările pe care începe să le omoare, în accese de
a pierderii, a tragediei, a nebuniei şi a morţii, în lipsa sadism deloc întâmplător.
oricărei licăriri de optimism şi de speranţă. Coborârea Şi cum toate acestea nu ar fi fost suficiente pentru
devine rapid inevitabilă şi irevocabilă; chiar şi acţiunile a-i susţine povestea, King îşi anunţă, clar, intenţia de a
cele mai generoase (ca, spre exemplu, atunci când Judd atinge, în romanul său, profunzimi de neimaginat: în
Crandall îi arată lui Louis cimitirul) se dovedesc a fi de primul paragraf al părţii a doua, „Cimitirul indienilor
fapt subterfugii, tentative -repetate şi din ce în ce mai Micmac”, putem citi:
agresive- ale unei forţe malefice de a se insinua în viaţa „Probabil că nu este bine să ne imaginăm că ar
familiei Creed şi de a pune stăpânire pe ea. exista vreo limită a ororilor pe care le poate trăi mintea
Când Louis desenează, distrat, o spirală, în omenească. Dimpotrivă, se pare că se obţine un efect
pământul încă proaspăt al mormântului fiului său, ucis exponenţial atunci când bezna devine tot mai adâncă
în mod stupid în faţa casei de către un camion uriaş, el îşi - şi, oricât de greu ne-ar fi să recunoaştem, experienţa
acceptă în mod inconştient profunzimea obsesiei, dând omului are tendinţa, în multe privinţe, de a aduce
o identitate simbolică efectului sufocant al romanului: argumente în favoarea ideii că, în cazul în care coşmarul
o spirală descendentă ce se strânge în ea însăşi şi, în devine suficient de întunecat, oroarea ţese altă oroare,
acelaşi timp, în jurul personajelor. o nenorocire întâmplătoare dă naştere altor nenorociri
În Partea a Treia, conflictul se dezlănţuie, nu atât de întâmplătoare, până când, în cele din urmă,
apocaliptic, în toată oroarea sa, urmând ca Epilogul, întunericul pare să acopere totul. Şi cea mai cumplită
departe de a oferi certitudini, să deschidă larg porţile întrebare dintre toate este: cât de multă oroare poate
imaginaţiei cititorilor spre o multitudine de posibile suporta mintea omenească, păstrându-şi încă sănătatea
episoade, în stil de „va urma”. Când cititorul ajunge la neştirbită şi lucidă?”
ceea ce pare a fi una din cele mai oribile fraze concluzive Cu aceste cuvinte, King rezumă structura
din toate romanele lui King, şi anume, ultima frază – ultimelor două părţi ale romanului: oroare fără nume
„Iubitule, spuse ea.”,- tocmai simplitatea formulării, şi fără limite, succedând firesc ororii fără nume şi fără
căreia i se alătură implicaţiile gestului lui Louis Creed, limite… Lipsit de pauze narative, romanul pătrunde în
acoperind ochii damei din cărţile cu care îşi dă pasienţe, tenebre, la rândul lor situate în inima tenebrelor, până în
este terifiantă. acel punct în care singurele certitudini rămân moartea
Temele în jurul cărora se organizează trama şi demenţa.
narativă din Cimitirul animalelor exprimă acele lucruri Rezultatul este una din puţinele istorii ale lui King
„mai rele decât moartea”: vidul agonizant al doliului, care înaintează fără oprire spre un pesimism debordant.
desprinderea de pe orbita securizantă a „normalităţii”, Optimismul prudent din Shining, Flagelul, Talismanul
alunecarea treptată şi chinuitoare pe pantele demenţei, sau Oraşul bântuit nu se regăseşte în Cimitirul animalelor,

martie 2022 59
ceva din acest roman părând să fi depăşit însăşi limita de Într-un fel, această lume întunecată este principala
toleranţă a lui King (limită extrem de elastică, de altfel), sursă de inspirație a unei mari părți din opera lui King,
cu atât mai mult cu cât circulă legenda conform căreia operă actuală și pe plaiurile mioritice, chiar astăzi
autorul l-ar fi păstrat ani buni în sertar, înainte de a se descoperind o postare pe o rețea de socializare, care era
decide să-l publice… cam așa:
Povestea avea să traseze noi frontiere în literatură „Mai bine să te strângă Dumnezeu... decât să ne
de groază, creând o lume crepusculară mişcătoare, în faci de râs în oraș!” Asta am citit în dimineața asta. Apoi
care toate valorile, antrenate într-un „dans macabru am continuat, tulburat, să parcurg și restul mesajului.
cu spaima şi cu moartea” alunecă, ireversibil, pe panta O elevă a văzut dialogul online pe care l-am purtat cu
distrugerii, un fel de a 4-a dimensiune halucinantă, unde psihoterapeuta V.V. Acolo am abordat și tema „accesului
nimic nu este ce pare a fi, dar totul ascunde profunzimi celorlalți la propriul corp”, pornind de la multe intruziuni
mâloase, ameninţătoare. ale părinților în intimitatea copiilor. Ori ale soților, care
vor sâni MAI MARI și MAI MAAARI... Iar soțiile /
** partenerele acceptă să le fie schimbat corpul, din ochi,
Cine-i mai Carrie decât Carrie? după dorința altuia, din exterior. Tânăra care mi-a scris
O nouă traducere în limba română îmi povestea că a mers la psihologul școlii să o întrebe
a unui debut celebru dacă mama are dreptul să o ducă - forțat și periodic - la
ginecolog - pentru „a vedea dacă mai este virgină”... Și
Stephen King, Carrie, Nemira, 2021, în traducerea doamna psiholog nu doar că i-a spus elevei că „mama
lui Bogdan Coșa este obligată să o verifice, mai ales în vremurile astea”, ci,
a și sunat-o pe mamă, să-i spună „ce fel de copil are” și
De data aceasta, erou(l traducerii) este Bogdan că „trebuie să o strunească”...
Coșa, care revine în viața literară și cu un nou roman, Am pus doar niște inițiale în locul numelui
bine primit, „Cât de aproape sunt ploile reci”... psihoterapeutului, deși, evident, nu are vreo... vină,
Revenind la titlul cronicii, primul răspuns la aceasta militând pentru combaterea fenomenului. Dar
întrebare ar fi chiar… scriitorul, născut la 21 septembrie, situația este una dintre dovezile asaltului/reînvierii/
ca și eroina sa din romanul de debut, scriitorul văzând continuității bigotismului, obscurantismului, dorinței
lumina acestei lumi în 1947, pe când Carrie (era să scriu de control, motive și ale romanului lui King, pe lângă
că a văzut lumina tiparului) a fost adusă pe lume în existențialismul mascat în spatele rețetei S.F., cu genele
1963, de către personajul mamei sale, Margaret White, care pot transmite mai departe puteri telekinetice. Scrie
despre care putem spune, după o primă sau o a doua Susan Snell, unul dintre personajele cheie, ultimul om
lectură, dacă nu chiar mai multe, ca să nu mai spunem care o întâlnește pe Carrie vie, într-o scenă tulburătoare
de vizionările ecranizărilor, slavă Domnului că nu a avut (de o frumusețe stranie, p. 203), la final, fragmentul de
puterile paranormale ale fiicei!!! aici, de mai jos, fiind inserat pe la mijlocul cărții:
Alegerea datei nașterii personajului cu siguranță „...pentru Carrie îmi pare rău.
nu a fost întâmplătoare, fiind una dintre multele glumițe Știți, lumea a uitat de ea. Au făcut din ea un fel de
sau apropouri pe care autorul le strecoară în cărțile sale, simbol și au uitat că a fost o ființă în carne și oase, la fel
fără a fi strident! ca voi, cei care citiți rândurile astea, cu speranțe și visuri
Așadar, se poate spune: Carrie c’est moi! Adică așa ar și așa mai departe. Dar bănuiesc că este inutil s-o mai
putea spune Stephen King, care a debutat cu acest volum, spun. Odată ajunsă în gura presei, nimic n-o mai poate
fiind de fapt al patrulea său manuscris finalizat (nu ne transforma înapoi în persoana care a fost. Nimeni nu-i
referim la proze scurte!), în ziua de 5 aprilie 1974, adevărata mai poate auzi durerea. Care a definit-o mai mult decât
zi de naștere literară a unui personaj pe care numai cititorii ne-am putea închipui noi, v-o spun în față.
neatenți și o parte a opiniei publice din roman o consideră Acesta este regretul meu. Dar sper că i-a plăcut la
un monstru demn să ardă în flăcările Iadului! bal, până să se dezlănțuie iadul, sper că i-a plăcut și că a
Dacă tot pricinuiește moartea a aproximativ 450 fost bine și frumos și minunat și magic…” (p. 121)
de concetățeni, de ce nu ar fi așa? Sunt mai multe astfel de inserții, care întrerup
Practic, povestea este foarte cunoscută, (dar noua nararea evenimentelor: anchete, articole de presă,
traducere și) savoarea povestirii în sine, problemele pe care comunicate, este și certificatul de deces ș.a.m.d.,
le ridică făcând însă cartea una de recitit, măcar din când… contribuind la consolidarea sentimentului că un
Și pentru că, observă un personaj secundar, mai asemenea eveniment chiar a avut loc, fiind comparat cu
degrabă citat decât existent ca personaj, Jack Gaver, asasinarea lui Kennedy, ca impact…
cu toții tindem să ascundem „o lume mai întunecată - Printre rânduri, este și o satiră a societății
lumea adevărată, unde se-ntâmplă coșmarurile.” (p. 32) americane, dar și o mărturie istorică, un portret credibil
sociologic chiar, sau mai ales antropologic (pentru cei

60 Axis Libri
care o cunosc în special din filme și literatură). Iată, de crimele ei, în general, societatea americană, în particular, E
pildă, în câteva rânduri, condiția unui cadru didactic, este mai Carrie decât Carrie! Din acest ultim punct de
care nu reușește să-și identifice elevii, ajungând să vedere, King are și o anume premoniție (de fake news?),
S
vorbească și despre mama lui Carrie: sesizată și de editori, care au ales un anume fragment E
„- Sunt atât de mulți… După cinci ani, cam așa, pentru una dintre clapete, din care cităm o parte: U
te dai bătut. Nu poți reține atâtea fețe, toate încep să se „...măicuța zicea că toți politicienii sunt escroci
amestece și să semene între ele. Pe băieți îi strigi ca pe și păcătoși și că, în cele din urmă, o să le vândă țara
frații lor mai mari. E complicat. (...) Încep să-ți vină elevi Comuniștilor ălora Fără-de-Dumnezeu, care o să aibă
pe care-i știi de undeva parcă, după ce afli că și tăticul lor grijă să-i pună pe toți credincioșii - chiar și pe catolici
ți-a fost elev, la începutul carierei. Eu n-am mai prins-o - la zid…”
pe Margaret White (nota BH: „măicuța”, „mămica”, - Întrebarea morală care apare și ea, la un moment
„Momma” în traducerea lui Mihnea Columbeanu, din dat, (p. 199), ne permite să ne imaginăm cum ar ecraniza
1993, tot de la Nemira; fiind vorba între noi, una dintre cartea un nou Tarkovski, un spielbergian, Lanthimos (o
cele mai monstruoase mame din istoria literaturii, și abordare prin prisma unei tragedii grecești vechi ar fi
ea mai… Carrie decât Carrie!), slavă cerului. Și sunt cred mai mult decât provocatoare! Ca să nu mai spunem
profund recunoscător. Știi ce i-a zis doamnei Bicente, și de o altă grilă de interpretare freudiană, cu un alt fel
odihnească-se în pace? Că Domnul i-a pregătit un loc de Complex, quasi-oedipian), Rainer Sarmet sau un Lars
special în iad, asta pentru că le-a vorbit despre Teoria von Trier:
evoluției lui Darwin.” (p. 23) „Când un copil este testat pozitiv pentru
Când Iadul pe pământ, mai exact în orășelul tuberculoză, acesta poate fi tratat sau izolat. Dacă un
Chamberlain, statul Maine (unde s-a născut King și a copil este testat pozitiv pentru gena TK (nota BH: cea
și trăit o parte din viață; mă refer la stat!), se dezlănțuie responsabilă de telekinezie și forțele sale; posibilă, după
(clar, nu spun mai multe, nici pentru cunoscători, nici sugestia lui King), nu există niciun tratament în afară de
pentru cei care vor citi prima oară cartea: chiar ar fi a-i trage un glonț în cap. Or, cum am putea să izolăm o
păcat să deconspir „farmecul, magia și strălucirea”, persoană care, eventual, ar fi în stare să dărâme pereții
alta decât cea din „Shining”, unei anumite părți din cu puterea minții?
carte, mai ales începutul balului de absolvire, pe lângă Și chiar dacă izolarea ar putea fi o adevărată
partea de horror), eroina simte nevoia să se refugieze măsură fiabilă, ar permite oare poporul american ca o
într-o biserică (mama și tatăl fuseseră baptiști, dar după fetiță micuță și drăguță să fie smulsă de lângă pereții ei
moartea tatălui, fundamentalismul deviant, terorizant al la primul semn al pubertății și să fie închisă într-un seif
mamei a făcut-o, tot pe mamă, să inventeze un fel de pentru tot restul vieții ei?”
biserică personală, de familie): Misterele omenirii (printre care putem enumera
„Se rugase cu tărie și emoție, uneori cu voce tare, și Răutatea, cu forțele ei iraționale) pot implica și regrete.
alteori în gând. Inima îi zvâcnea obosită. Venele i se Dar, aflăm din „Carrie”, „Adevăratele regrete sunt la fel
umflaseră pe față și pe gât. În mintea ei se înghesuiau de rare ca iubirea adevărată.” (p. 121)
PUTERILE sale extraordinare și conștiința unui ABIS. Aceasta o gândește și o scrie Sue-Susan Snell, cea
S-a rugat în fața altarului, în genunchi, în rochia ei udă, care își pierde iubitul în dezastrul provocat de Carrie,
ruptă și plină de sânge, în picioarele goale, murdare și iubit împins chiar de către Sue să îi ceară lui Carrie să
însângerate - călcase în cioburi. Inspira și expira printre îi fie parteneră la balul de absolvire; Sue, a cărei ultimă
suspine. Puterile ei paranormale iradiau împrejur, astfel intervenție în carte nu o poate transforma, totuși, într-o
încât biserica se zguduia și se disloca vuind. Stranele se altfel de Carrie (în niciun caz una Carrie mai Carrie
năruiau, cărțile de rugăciuni fâlfâiau prin aer; un potir decât Carrie, sic!):
argintat de împărtășanie a plutit tăcut prin bezna boltită „Această poveste se termină aici. Sper că se va
a naosului, izbindu-se de peretele din fund. Carrie vinde bine, astfel încât să pot pleca undeva unde nimeni
se ruga, dar nu-i răspundea nimeni. Nu era nimeni nu mă va cunoaște. Îmi doresc să regândesc lucrurile, să
la capătul celălalt - sau, dacă era, se ascundea de ea. decid ce voi face în răstimpul pe care-l mai am până când
Dumnezeu își întorsese fața de la ea, cum altfel? Oroarea luminița mea va fi transportată de-a lungul tunelului
aia era înfăptuită de El în egală măsură. Așa că a plecat; întru întunecime.” (p. 215)
a luat-o spre casă; voia să o găsească pe măicuța și să-și De fapt, povestea lui Carrie va continua la
desăvârșească distrugerea.” (p. 178) nesfârșit, ca și legenda lui Stephen King!
Cartea în sine are atributele, puterile și abisul Doar nu degeaba un narator bate apropo și la
(de conștiință al) lui Carrie - ba chiar și naivitățile și cruzimile posibil shakespeariene:
candorile, visele de Cenușăreasă și de Julietă ale acesteia; „Macbeth ucis-a somnul, iar Carrie ucis-a
din acest punct de vedere, și opera literară este… mai timpul.” (p. 196) – O primă variantă a acestui text a fost
Carrie decât Carrie; poate întreaga omenire, cu toate publicată mai întâi pe site-ul Bookhub.ro.

martie 2022 61
P
R
O
Z
Ă

IRINA

„Constantine, ce faci Constantine?” îl întreba bunica în timp ce


îi aranja hainele în buza dimineţii... Apoi pleca cu bunicul pe zăpada
scârţâind scârţ-scârţ, ciulea urechile şi distingea paşii înfundaţi ai
bunicului, paşii lui mici şi sunetul grav al unei cucuvele... Fluierul unei
locomotive şi zborul năvalnic al unui stol care s-a înălţat, scârţ-scârţ,
spre răsărit mijesc zorii bleu...
Au lăsat în urmă gara şi merg cu pas egal pe lângă un deal mare,
în dreapta un pâlc de case, ale ceferiştilor. Fumuri subţiri ies din
hornurile mici, cerul spre Prut se desface într-un roz frumos. Bunicul
nu vorbeşte, e taciturn în dimineaţa asta, îşi mestecă gândurile, cu
pletele albite prea devreme, bătrânul pescar îşi duce nepotul la Brateş
să îi arate cum se câştigă pâinea. Au intrat în stufărişuri, măcănitul
speriat al raţelor, umbre care se înalţă sfidător în sus. Lacul e bocnă
şi bunicul şi-a ales locul, sparge gheaţa bătând puternic cu toporul
în apă... se vede apa în gaura adâncă de două palme...
Omul taie gheaţa să lărgească gaura, plasa geme de peşte sub
marmora iernii, băiatul se bălăngăne de pe un picior pe altul să se
încălzească, e cu un fir de trestie în mână şi de sus prinde a ninge,
soarele stând într-o ceaţă nesigură, parcă atârnat dintr-un cer prea
înalt bântuit de vânturi reci şi stele nevăzute, la fel atârnate aşteptând
venirea surorei lor luna... De sub gheaţa albastră iese încet plasa,
băiatul l-ajută, plină cu bogăţia Brateşului unde pescuia pe vremuri şi
Petru Rareş, domn al Moldovei, mare Moldovă, din muntele Vrancei
în Bălţile Ismailului şi din codrul Bucovinei pân’ la Galaţiul cu vase cu Marius Chiru
ofițer, scriitor
pânze...
„Vreau să vă scriu o singură dată, cu sentimentul că mă veţi
evita. Sunt doar o elevă care studiază foarte multe ceasuri pe zi.
Nu vă cunosc, nu consideraţi că este o piedică, un impediment,
condiţiunea socială. Trăiesc în acest oraş de când m-am născut.
Nu sunt fiică de greci sau de români, sunt o fată simplă pe care văd
că o cunoaşteţi. Dar, vă rog, nu insistaţi! Nu insistaţi pentru că nu
sunt interesată de efuziunile sentimentale, de chestiile lumeşti, de
probleme pe care şi le pun poate unele fete la vârsta mea. Sunt doar
o fată simplă, preocupată de studiu. Căutaţi pe o alta dacă vreţi să

62 Axis Libri
vă întemeiaţi o familie. Nu sunt în măsură să
vă dau sfaturi, nu am destulă experienţă. Vă
rog să mă iertaţi dacă am întrecut măsura! Nu
mă mai căutaţi! Cu respectul şi deferenţa unei
eleve din Galaţi,

I. Ianuarie 1910”

Se uita la scrisoarea trimisă prin Panait,


o strângea între degete şi parcă frângea scrisul
acesta ondulat ceva în el. Mirosea hârtia, nimic,
vreun indiciu despre fata la care îi stătea mintea
de ceva timp. Ar fi vrut să simtă un miros vag
de parfum, de scorţişoară, de haine, dar nimic...
Eleva de la şcoala de fete era tot acolo şi el aici,
vai, i se părea că e atât de departe şi nimeni şi
nimic nu îl mai putea salva. Stătea aşa ca o redută
asaltată de gânduri, cu nodul în gât, credea că e
primul îndrăgostit şi că nimeni în lumea asta
nu mai iubeşte ca el, căci ochii aceia căprui
încadraţi de frumoasele sprâncene şi pielea
albă cu o fină nuanţă de bronz, părul închis
la culoare căzut peste umerii drepţi, degetele
lungi şi toată înfăţişarea aceea gingaşă nu mai
puteau fi găsite nicăieri pe lumea aceasta, străin
de el orice gând urât când vedea aievea fata în
faţa lui şi asta se întâmpla tot timpul...
Se vedea murind pentru ea într-un duel Marin, Năstase. Pescarii Dunării, 1974
cu un ofiţer misterios, ea, îmbrăcată cu o rochie
albă cu voaletă şi mănuşi tot albe îl ţinea la piept, mijea un punct negru, mirosul ierbii scăldate de
iar el, da, era chiar el, îşi trăia ultimele clipe întins lumină şi gâze, acel punct negru se mărea devenind
pe o iarbă verde crud într-o poiană de mesteceni, o gaură în soarele ce se mărea portocaliu într-o
cerul azuriu şi înalt, liniştea deplină din jur şi febră crescând sidefiu într-o alergare a gândurilor,
şuviţa de sânge la colţul gurii, îmbrăcămintea ei gaura se mărea şi devenea mare cât un univers
albă inocentă, nu i se vedeau lacrimile, dar le aproape estetic smuls dintr-un vis aruncat pe mal
simţea, el era dus dar era tot acolo cu ea şi fi-va şi de valuri maiestuoase ale unei mări îndepărtate,
dincolo de moartea care nu poate lua în stăpânire prea îndepărtate...
o inimă care bubuie de fericirea de a-şi vedea Trezirea, era nebun după ea şi nici Panait
acolo fiinţa mai mult decât iubită... şi totul se şi nici nimeni nu îl puteau scoate din ale lui. Nu
învârtea cu ei doi într-o infinită simfonie, trăiau putea face altceva decât să murmure ca un nebun:
acolo în acea poieniţă veşnic tineri şi netulburaţi Irina, Irina, Irina... Culoarea din obraji îi fugise,
de lume, rivalul său nici nu existase, fusese doar vroia doar să vadă acea fată, nu să fie cu ea sau să
un pretext pentru tot acest tablou în care el murea o-ntrebe ceva, vroia doar s-o vadă, să-nvingă-ntr-
ţinut în braţe de ea în desfătarea unor glasuri de un fel acea pornire bolnăvicioasă, nu putea, aşa
paseri care acum se auzeau şi a bubuitului unor c-o luă la pas pe Domnească, doar, doar o da de
tunete care aveau să trimită o ploaie fierbinte Irina, pe care o avea şi în suflet şi în toţi porii, era
peste o pădure de un verde închis ce se învârtea răvăşit, el, Constantin ce fusese a lu’ taică-su şi-a lu’
apocaliptic, topindu-i pe cei doi într-o singură maică-sa, iubea şi nu putea altcumva să facă decât
bucată de soare... vedea râsul ei şi auzea depărtat o să meargă şi să-şi vadă iubita, pe Irina.
fanfară, intuia al ei zâmbet ce îngreuia acel astru ce
se-nvârtea şi se se-nvârtea până ce în mijlocul lui

martie 2022 63
P
R
O
Z
Ă

Messiah

In the days of distant past, a mysterious being commonly


known as Messiah was believed to come and change the world into
the kingdom of unknown heaven. He was imagined as an average
man of perseverance, indifference and oblivion, who was becoming
more and more distant as if one day he was about to disappear.
While years were passing by, I got the impression of having
already missed more than one could ever name or visualize. More
and more often, I wanted to be left alone. Silence and impeccable
peace of mind seemed to be tempting me to immerge myself in that
role of an anonymous writer, who spent her childhood among piles
of books turned into the shades cast on the eternal library. Day
by day, every single element of the visible but doubtful dimension
seemed to be once otherworldly, pitchy- dark, other time elusive,
solemn and bitterly endeavoring like a golden cage.
Lilith was talking to me in words of gloomy hopelessness
calling for my attention, which I had focused on the upcoming
sunset. Her voice gave the impression of being torn by sudden
movements of terrifying thoughts which even for her must have
been unbearable.
— Once, there was a garden, which seemed to be ablaze with
vivid, infallible creations crafted by an illustrious Creator, who
must have been quidly absorbed by the continuity and perfection
of his work. Shaping endlessly our bodies and mind which still
were far from being satisfactory, perfect, such an impeccable being Anna Banasiak
happened to sculpt a piece of considerably significant dust of life- I poetă, prozatoare
(Polonia)
recollected the story I heard so many times.
— In the days of yore, when infesting swarms of bees were
crackling – Lilith whispered.
Nestled among two desserts, we were given apparently
meaningless responses to our thoughts being pronounced by
sudden gusts of wind.

64 Axis Libri
Mesia
Demult, în trecut, o ființă misterioasă știută concentrasem spre apusul ce sta să vină. Vocea ei
în mod curent ca fiind Mesia se credea că vine să dădea impresia că e sfâșiată de mișcări bruște din
schimbe lumea în împărăția unui rai necunoscut. cauza unor gânduri terifiante, insuportabile chiar
Era imaginat ca un om obișnuit, cu perseverență, pentru ea.
indiferență și uitare, ce a devenit tot mai distant, — Cândva, aici a fost o grădină, ce părea să
astfel încât într-o zi fu gata să dispară. fie înflăcărată cu vii, infailibile făpturi făurite de
În timp ce treceau anii, am avut impresia că am un ilustru Creator, care trebuie să fi fost absorbit
pierdut deja mai mult decât cineva poate numi sau de continuitatea și perfecțiunea lucrului său.
vizualiza vreodată. Din ce în ce mai mult am vrut să Modelându-ne la nesfârșit corpurile și mintea,
rămân singură. Tăcerea și impecabila pace a minții care erau totuși departe de a fi satisfăcătoare,
păreau să mă tenteze să mă scufund în rolul unui perfecte, o ființă atât de impecabilă s-a
scriitor anonim, care și-a petrecut copilăria printre întâmplat să sculpteze o fărâmă de viață atât de
vrafuri de cărți transformate în nuanțele întunecate semnificativă. Mi-am amintit povestea auzită de
ale umbrei aruncate peste eterna bibliotecă. Zi atâtea ori.
după zi, fiecare element al dimensiunii vizibile, dar — În zilele de altădată, când roiuri de albine
îndoielnice, părea să fi venit cândva din altă lume, bâzâiau – șopti Lilith.
sumbră, insesizabilă, solemnă și străduindu-se Cuibărite între două deșerturi, dădeam
amarnic, ca un car de aur. răspunsuri aparent lipsite de înțeles gândurilor
Lilith îmi vorbea în cuvinte de o deznădejde noastre ce răbufneau ca niște bruște rafale de
mohorâtă, cerându-mi atenția pe care mi-o vânt.
(Traducere în limba română de Mariana Tomozei Cocoș)

Rembrandt. Iisus izgonind negustorii din templu, 1635


Acvaforte, dăltiță, point sèche, 164 x 240 mm U 2512

martie 2022 65
T
E
A
T
R
U Derută sau ceva mai grav?
despre spațiul gol, dar nu cel
al lui Peter Brook

Premise generale
Cei aproape doi ani de pandemie au schimbat profund relația
artelor frumoase cu publicul. Că vorbim de artiști plastici sau de actori,
de muzicieni sau de artiștii de circ, cu toții au fost nevoiți să învețe din
mers să-și reevalueze produsul final, dar mai cu seamă au fost nevoiți
să-și ajusteze întreg procesul de creație, în funcție de restricțiile impuse
de răspândirea cu o viteză uluitoare a coronavirusului. După o primă
etapă de perplexitate absolută – etapă prin care mai toți am trecut, să
recunoaștem – era de așteptat ca artiștii (printre cei mai afectați dintre
toate categoriile socio-profesionale, căci obiectul muncii lor devenise
peste noapte inutil) să studieze asiduu, astfel încât creativitatea lor să
n-aibă de suferit, să caute soluții și să se adapteze la noile condiții.
Toată lumea este afectată din punct de vedere economic, căci acum
prioritar este sistemul sanitar și investițiile într-acolo merg în general,
dar statele dezvoltate au avut grijă să-și elaboreze din timp planuri
de redresare economică și de susținere a sectoarelor puternic afectate.
Vorbim despre aceleași state în care mecenatul artistic este o practică
curentă, care a contribuit decisiv în această perioadă la o menținere pe
linia de plutire a sectorului artistic. Așa a devenit posibilă (între timp
e practică curentă) transmisia live on-line - la început gratuit, ulterior
contracost – a concertelor și spectacolelor, ba chiar și a lansărilor de
carte ori a vernisajelor. Pasul următor a fost folosirea din ce în ce mai
mult a practicilor care țin de creația filmică – spectacolele au parte
integrată camera de filmat, care devine ceva mai mult decât un obiect Nona Rapotan
profesoară, jurnalist
sau corp străin, estetica vizuală depinde esențial de felul cum regizorul
îi acordă filmării în sine, ca proces, rol artistic etc. Chiar dacă folosirea
instrumentelor multimedia nu s-a inventat în pandemie, ea a devenit
pivot al actului de creație, mai cu seamă în domeniul teatral și în cel
al artelor vizuale (instalațiile de orice tip tind să ocupe din ce în ce
mai mult spațiu, în dauna expozițiilor clasice, pe simeze). Dar apelul
la aceste instrumente și tehnici înseamnă bani, ceea ce în statele
dezvoltate nu e neapărat o problemă insurmontabilă – independența
financiară (teatrul de proiect e o realitate în multe state, iar teatrul
de repertoriu din ce în ce mai izolat) există și este perpetuată, pentru

66 Axis Libri
că artiștii sunt obișnuiți să-și asigure resursele că n-au cultură profesională solidă, n-au nici
financiare, lucrează în mod constant în echipe măcar o minimă cultură generală (atât de necesară
de proiect și găsesc relativ ușor calea de acces la dezvoltării unui parcurs profesional de top). Se
surse de finanțare, sponsori sau oameni dispuși să vede cu ochiul liber că nici regizorii nu sunt foarte
investească în artă. stăpâni pe meserie (în cazul lor mi-ar plăcea să
cred că e depresia vinovată, dar știu sigur că nu e
Realitatea românească așa), altfel nu-mi explic avalanșa de spectacole care
La noi? Artele plastice s-au repliat cel mai mă trimit cu gândul la realismul din anii ’70, cel
rapid, în ultima jumătate de an, cel puțin, am văzut care a făcut ravagii în mediul teatral românesc. De
rostogolindu-se în mass-media o avalanșă de știri prea multe ori am avut senzația că asist la montări
despre vernisaje, performance-uri și instalații parcă special pregătite pentru brigada artistică sau
de tot felul, ceea ce înseamnă că artiștilor le-a pentru Cântarea României, spectacole care astăzi
fost cu folos experiența pandemiei, au reușit să n-ar cuceri nici măcar publicul aciuat într-un
convertească depresia, suferința, pierderea și multe cămin cultural dintr-un cătun de munte. Înșiruiri
alte stări și sentimente în acte artistice. În teatru? de monologuri fără cap și fără coadă, dar mai ales
Dacă e să pun un diagnostic, e tragedie curată. golite de sens, de emoție și de orice gust estetic. Ce
Deși tot caut scuze – care de cele mai multe ori e mai prost e că astfel de spectacole au fost prinse
țin de aspectul economic, pentru cultură n-au în programele unor festivaluri, iar publicul n-a fost
fost niciodată bani, cu atât mai puțin acum – tind tocmai mulțumit de ceea ce a urmărit.
să cred că problema nu ține de acest aspect, cât Sărăcia de natură economică n-ar trebui să
de cel de pregătire intrinsecă, profesională. Am devină echivalentul unei sărăcii de ordin estetic.
văzut zeci de spectacole în ultimii doi ani, foarte Despre scenă ca spațiu gol se tot vorbește de la Peter
multe dintre ele la limita acceptabilității. Pentru Brook încoace, despre Furtuna și alte spectacole în
că acum, mai mult ca niciodată, se vede că avem regia lui Giorgio Strehler la fel, ele sunt referințe
mult prea mulți actori slab pregătiți, care nu doar obligatorii pentru orice student la arte teatrale. Dar

martie 2022 67
spațiul gol e un construct foarte special, căci scena cultura dialogului! Da, da, am spus bine! Și atunci
nu e golită de sens, nu devine un loc în care actorii la ce bun să faci show de improvizație? Cel mai
vin și-și spun monologurile și pleacă. Spațiul gol proaspăt spectacol pe care-l am în minte și despre
e locul unde se întâmplă creația, locul unde se care am scris deja este al unui regizor foarte bine
produce miracolul și unde actorii se întâlnesc cu cotat în România, cu spectacole selectate în mod
personajele. E locul unde regizorul are deplina constant în FNT sau în alte festivaluri din țară; ce
libertate de a umple, de a încărca artistic, până m-a surprins la montarea în sine a fost sărăcia de
la limita suportabilității, provocând imaginația limbaj scenografic; am avut de multe ori senzația
spectatorului să accepte convenția teatrală și s-o că s-a mulțumit cu absența resurselor economice
reinventeze cu fiecare nouă întâlnire. Ce-am văzut (financiare, în principal) și a redus toată montarea
însă pe scenele românești în ultimul timp mă la o muncă a actorului, nici măcar la o muncă cu
sperie de-a dreptul. Cu câteva excepții notabile, actorul. Pentru spectatorii avizați, cultivați, pare a
dar extrem de puține, am văzut spectacole fără fi semn de resemnare, ca să mă exprim eufemistic;
scenografie, montări în care nici măcar luminile pentru spectatorii mai puțin pretențioși pare a fi o
nu-și fac treaba și nu devin parte dintr-o estetică alternativă de moment la show-urile televizate, dar
vizuală care să susțină conflictul scenic; am văzut mă îndoiesc că cei din urmă vor reveni curând în
spectacol montat pe una dintre scenele TNB în care sala de teatru după o astfel de reprezentație.
Să nu uităm
absența viziunii
manageriale, mulți
dintre directorii de teatre
nu știu și nici nu vor să
știe cum se gestionează
o situație de criză, cum
se elaborează un plan
de intervenție în situații
de criză. De menționat
în context o mai veche
tară a manageriatului
artistic în lumea teatrală
românească: prea puțini
dintre ei sunt preocupați
de atragerea de fonduri
sărăcia scenografică m-a blocat efectiv, iar regizorul financiare și de perfecționarea trupei; în statele cu
nu era dintre cei slabi cotați, dimpotrivă; am ieșit de tradiții vechi în artele teatrale, master-class-urile
la spectacolul în cauză cu gustul amar al penibilului sunt ceva obișnuit, iar preocuparea pentru atragerea
și cu gândul la actori – ce păcate or avea la activ, de- de sponsori este punct decisiv în menținerea pe
au ajuns în situația respectivă? Am văzut montări în post a directorului în cauză.
care se folosește rotativa, dar fără folos, căci ori nu
i se dă sens, ori rotirea personajelor devine mișcare Ce e de făcut?
și atât (dar actorii s-ar putea să aibă de câștigat, Studiu intens, căutare continuă și stimularea
nu mai au nevoie să meargă la sala de sport). Am creativității din toate punctele de vedere! Cât timp
văzut spectacole, producții independente care nu se vor întâmpla toate acestea, teatrul românesc
s-au rezumat la o documentare (precară și aceea) nu va evolua foarte mult! Excepțiile vor rămâne
pe marginea unui subiect de importanță locală și întâmplări frumoase și cam atât! E loc pentru
aducerea acestuia la scenă ca și cum ar fi fost vorba reinventare și recreație (ca să parafrazez una din
de o șezătoare. Și atunci, la ce bun să învățăm tehnici secțiunile FNT 2021), dar înainte de orice e loc
teatrale? Am văzut spectacole de improvizație pentru studiu serios.
teatrală complet ratate pentru că actorilor le lipsea

68 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
M
Epigrame E

BIBLIOTECARA
În femeia foarte cultă
Văd o operă de artă,
Toată lumea o ascultă
Şi în inimă o poartă.

„CUM AŢI FĂCUT PRIMUL MILION?”


Un bătrân pensionar
Spune cu sinceritate:
Am ajuns milionar
În facturi neachitate.

AI NOŞTRI TINERI
(EMINESCIANĂ)
Ai noştri tineri până la Paris s-au dus,
Să vadă-un răsărit de soare în Apus
Şi s-au întors de-acolo foarte mulţumiţi,
Că dintre toţi ei fură cei mai răsăriţi.

SUPLICIUL PENSIONARILOR
Pensia când o primesc,
Cât ar fi de indexată,
Pare că-s în mod firesc
Vasile Manole În concediu fără plată.
epigramist
TRADIŢIE OLTENEASCĂ
Încălzirea de-i globală,
Ne spunea adesea muica,
Pe la noi e corporală,
C-o simţim când facem ţuica.

FILOSOFIE DE VIAŢĂ
S-aştepţi momentul potrivit
Nu este-o cale înţeleaptă,

martie 2022 69
Că poţi oricând fi depăşit LENEŞUL
De toţi acei ce nu-l aşteaptă. Cum de lene vreau să scap
Da-s prea mulţi cei ce muncesc
CANDIDATUL LA PRIMĂRIE Şi de ei nu mai încap,
Mă gândesc acum la voi, Sunt forţat să m-odihnesc.
Când vreau să votaţi cu mine,
Că aveţi mereu nevoi... PROFESOARA DE MATEMATICĂ
Dar nici eu nu am puţine. Fiind de ea supuşi la teste,
Elevii nu au copiat,
METODĂ ALTERNATIVĂ DE PREDARE Aşa de vigilentă este,
Să pot ţine tocu-n mână, Ridică ochii „la pătrat”.
Dăscăliţa cea bălaie,
Învăţatu-m-a română PĂSTOREL, SIMBOL AL IAŞULUI
Dându-mi un toc de bătaie. Sigur că-l veţi recunoaşte
Ca epigramist cu har,
UNUI SCRIITOR GURMAND CU POFTĂ Ce pupa în loc de moaşte
DE SCRIS Câte-o sticlă de Cotnar’.
Când e-n pană de hârtie
Şi talentul nu-i dă pace, STATISTICĂ OPTIMISTĂ
Pe foi de plăcintă scrie E faină viaţa sub papuc
Iară soaţa i le coace. Îşi spun cam doi bărbaţi din doi,
Aminte dacă îşi aduc
UNUI MILITAR DE CARIERĂ Cum este ea sub amândoi.
Mult i-a mai plăcut armata
Pentru ordine, prestanţă,
De-aia i s-a pus şi pata
Să se facă… ordonanţă.

COPIII SECOLULUI LA PRIMUL


XXI ADULTER
Când le-au pus tableta-n A fost aşa de
mână încântat,
Nu ştiau nici alfabetul, Făcând cu
Însă dup-o săptămână doamna cunoştinţă,
Cunoşteau tot internetul. Ce-l întrebă în plin păcat:
— Mai ai mustrări de conştiinţă?
POLITICIANUL ROMÂN
Am vrut mereu ca să muncesc UN TIP DE... NĂRAVURI UŞOARE
Şi sunt complet nevinovat, Cu firea lui meditativă
De muncă dacă nu găsesc Spunea un leneş, foarte grav:
Mă mulţumesc cu... „Om de stat”. Nu îmi doresc, în perspectivă,
Să fac din muncă un nărav.
RECIPROCA MAXIMEI „TIMPUL
ÎNSEAMNĂ BANI” EMINENTUL
Foarte-ndrăgostiţi de viaţă După două masterate
Strâng bătrânii ban pe ban, S-a înscris la facultate,
Timpul dacă-i mai răsfaţă, Dar la doctorat, săracul,
Să mai „cumpere” un an. I-au pretins ca mită bacul.

70 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
Epigrame M
E

Precizare Bogații și săracii noștri


— Domnule, nu insista, Cei bogați plini de huzur
Inima, eu nu-ţi pot da! Stau pe Coasta de Azur,
— Doamnă, dar eu v-am mai spus: Iar săracii – milioane
Nu râvnesc atât de sus... Se hrănesc din tomberoane.

Planuri de viitor Corupție generalizată


— Dacă ne-om căsători, Mită, şpagă sau ciubuc:
Doi copii ţi-oi dărui! Nu plăteşti, intri-n bucluc!
— De unde ştii, draga mea? Nimic nu poţi rezolva;
Sunt la mama! Ni-i dă ea! Toată lumea-ţi spune: - Ba!

Gratitudine Discurs electoral


Doctore îţi mulţumesc, — Cu toții ați constatat:
Că ai fost eficient; Fostul primar v-a furat;
Unchiul mi-ai tratat recent Eu, vă rog cu modestie,
Şi de ieri îl moştenesc... Dați-mi o șansă și mie...

La judecătorie Prognoză meteo


dialog judecător – inculpat Plouă-n Nord, Sud, Est și Vest
— Cu furtul ceasului s-a lămurit, Și în centru, iar în rest (?!)
Completul v-a găsit nevinovat! Se prevede cald și soare
— V-am ascultat şi-s foarte Dacă nu va fi răcoare...
mulţumit:
Deci pot ca să păstrez ceasul furat... Paradox
Ioan Fărcășanu Un post tv ce-i agreat de fani
epigramist Atmosferă încărcată Prezintă un concurs de câţiva ani:
— Fato, du-te de priveşte, El „Vocea României” se numeşte
Barometru-a coborât? Dar concurenţii cântă englezeşte...
— Nu s-a mişcat nici de cât:
— E-n acelaşi cui, fireşte... La piaţă, ca la biserică
Când te duci în piaţa mare
Inspecţie la şcoală Şi vezi preţurile care
— Sunteţi cei mai buni şcolari, Urcă tot mereu, năuce,
Cunoaşteţi ce oameni mari, Te închini şi îţi faci cruce.
S-au născut şi sunt de-aici?
— Când s-au născut, erau mici...

martie 2022 71
A
F
O
R
I
S
M
E Aforisme

SURÂSURI MIGDALATE

În România de astăzi, s-a rezolvat chestiunea gloriei literare. Cele


cinci mii de edituri vând zilnic nimburi de mucava.

În legendă nu poți să intri, decât dacă mori în plină glorie.

În artă, chiar și opiniile unanime, sunt uneori eronate.

Dacă vrei să fii Sisif, convinge-te, mai întâi, că împingi spre pisc o
stâncă, nu un bolovan.

Religia care derapează spre ideologie este pândită de fundamentalism.

Încearcă să te scoli zilnic înaintea soarelui!

Prostul crede că modestia este un banal complex de inferioritate.

În loc de urgente ajutoare militare, Papa Sixtus al IV-lea i-a acordat lui
Ștefan cel Mare o diplomă. Acest tip „generos’’ de ajutoare occidentale
se practică și astăzi.

Scriu, dar nu mai știu pentru cine o fac.

Dau muza și jumătate din împărăție aceluia care îmi poate spune
Vasile Ghica
unde s-au ascuns cititorii noștri de altădată.
scriitor
Scriitorii noștri nu mai pot lepăda doliul. Pentru că cititorii dispar
unul câte unul și alții nu se mai nasc.

Dragostea târzie poate însemna flori de câmp îmbobocite în decembrie.


Dar și vâlvătaie în luna lui Cuptor.

Nu te grăbi! Se știe că nici Dumnezeu nu a făcut lumea într-o singură


zi.

Dragostea, nu timpul, vindecă rănile sufletului.

72 Axis Libri
Șansele ratate de mine nu vor mai fi valorificate de Încet-încet, ortografia limbii române a devenit
nimeni. facultativă și pentru unii scriitori.

Străduiește-te ca salutul tău să fie numai zâmbet! Românii nu vor muri niciodată de foame. Pentru că
se mănâncă unii pe alții.
Facebook-ul presupune viteză de autostradă. Nu
lectură și nici pic de răgaz pentru meditație. România întreagă stă de șase, ca să se poată fura pe
ea însăși.
Se pare că la sfârșitul Primului Război Mondial
și câțiva ani după, principalul bărbat în politica De când lumea, există doar două etnii: oameni și
românească a fost Regina Maria. neoameni.

SURÂSUL LUI ICAR

Între târgurile de carte de azi și cele de fete de Conducătorii comuniști se temeau de literatură. Cei
altădată există o mare deosebire: cărțile rămân, postcomuniști au făcut-o, în câteva decenii, praf și
aproape toate, virgine. pulbere.

În lumea animală, nu orice jigodie poate să ajungă Fărâma de Absolut din noi ne-ar putea transforma
șef de haită. În jungla umană, totul este posibil. viața în punte.

Fă ceva azi, ca să meriți ziua de mâine. A dispărut vegetarianul Homo Sapiens și va rezista
acest... hamburgerinsis?
România a trecut de la carul cu boi, la boi cu carul.
Internetul - acest Turn Babel al comunicării
Ce i-ar face românca soțului infidel? Colivă. interumane de astăzi.
În privința opțiunilor sentimentale, nimic nou sub Lasă lucrurile în doi peri. Și vei avea șansa să treci
soare: ori în brațele persoanei care te iubește, ori la drept filosof.
picioarele celui (celei) pe care îl (o) iubești.
E necesară o revrăjire a lumii. Misterele vechi s-au
Unele dorințe nu pot fi potolite. Pentru că se cam ramolit.
circumscriu absolutului.
Metafizica ia sub frământata ei cupolă marile
Fără reglementări clare nu se poate face ordine în întrebări fără răspuns ale lumii.
grajd. Și nici la Academie.
Uneori, din impozanta metropolă, timpul reține
Se pare că literatura viitorului nu va mai ajunge doar necropola.
la cititori, decât sub formă de aforisme. Aceste
pastiluțe homeopatice. Proștii sunt blindați de certitudini.

Oamenii foarte bogați vor să călătorească pe Lună Animalele știu mai bine decât oamenii când nu mai
și pe Marte. De croaziere pe Styx nu am auzit încă. trebuie să-și țină odraslele în cârcă.
Este adevărat, pragmatismul generează prosperitate.
Dar și răni spirituale. Sunt zile când ratez și extazul și îndoiala.

Am suportat mizeriile dictaturii. Iar acum simțim


din plin hachițele democrației.

martie 2022 73
I
N
T
E
R
V Invitatul ediției
I
U PROFESORUL NICOLAE LEONTE
LA 80 DE ANI

Ghiță Nazare: Dragă Nicu, întreaga carieră ai slujit cu profesionalism


școala, ca profesor de limba și literatura română și, o vreme, ca inspector
școlar pentru această disciplină de învățământ. Așadar, este firesc să
începem dialogul nostru cu o întrebare la temă, în domeniu. „Limba
română este patria mea” (Nichita Stănescu), „Limba noastră-i o comoară”
(Alexei Mateevici), „Limba română este actul meu de naștere” (Fănuș
Neagu), sunt doar câteva expresii semnificative pentru ceea ce înseamnă
limba noastră românească. Cum ai putut să convingi zeci de generații
de elevi, de tineri, de frumusețea acestor expresii și de realitatea graiului
nostru strămoșesc? Vrei să mai faci o demonstrație?
Nicolae Leonte: Nu știu dacă sunt eu cel mai competent să fac o
așa demonstrație. Desigur, adevărurile, metaforic exprimate de marii
noștri artiști ai cuvântului meșteșugit „pe românește”, sunt incontestabile.
Dincolo de ele există însă un adevăr mult mai profund, ce se raportează la
inconștientul abisal al speciei „homo”, mai mult sau mai puțin „sapiens”.
Jack Lacan, psihanalist și psiholingvist francez, definea omul drept
o ființă rațională predestinată prin cuvânt. Ne naștem și evoluăm într-un
univers preexistent – al limbii, al cuvintelor – și tot ce vom fi, de la naștere
până la moarte – e conștientizat de noi prin cuvânt, prin limbă, prin vorbire,
care ne relevă întregul Univers. Spre a mă face mai bine înțeles, apelez la
o analogie: cuvintele limbii în care vom procesa informația sunt matrițele
în care va fi turnat metalul topit - existența noastră primordială - care va
îmbrăca haina acestora, făcându-ne ceea ce suntem doar în măsura în care
„îmbrăcăm” forma lor și doar astfel devenim „funcționali”. Mai adaug,
spre a nu monopoliza discuția, un singur argument: cazul copiilor-fiară, Ghiță Nazare
profesor, publicist
crescuți în colectivități de animale din primele momente ale existenței
lor, care nu au putut fi readuși niciodată la condiția umană, ci, doar, cel
mult „dresați”. Acesta a fost și este crezul meu pe care am încercat să-l
transmit elevilor mei, ca să-i conving că însușirea limbii române cât mai
aproape de perfecțiune este mai mult decât o obligație sau o datorie: este
însăși rațiunea noastră de a exista, de a fi o cărămidă în zidirea temeinică
a civilizației universale. Mai mult, avem privilegiul de a vorbi una dintre
limbile cele mai evoluate, aptă să exprime cele mai subtile nuanțe. Datoria
noastră este de a o cultiva și a o îmbogăți, căci este comoara neprețuită pe
care o putem transmite urmașilor.

74 Axis Libri
Gh.N.: Cum ai reușit să iubești atât de mult limba profesoara mea de limba română din liceu. În epoca
română încât să-ți devină profesie, cine ți-a inoculat „realismului socialist”, când Ion Păun Pincio sau Th.
acest sentiment? Chemarea interioară, educația din Neculuță erau geniile liricii românești și o obscură
familie, efortul profesorilor? postumă eminesciană, „Viața”, parcă, o capodoperă a
N.L.: Dragul meu, îți voi face o mărturisire ce poate marelui poet, când capodoperele lui Sadoveanu erau
părea surprinzătoare la prima vedere. Limba română nu „Mitrea Cocor”, „Păuna mică” etc., ea avea curajul să
a fost „prima mea dragoste”. În cursul anilor de liceu ne vorbească despre romantismul liricii eminesciene
făcusem o mare pasiune pentru Științele naturii. Misterul (curent repudiat, socotit decadent), despre capodoperele
nașterii și evoluției Universului, a lumii vii, mă atrăgeau lui Sadoveanu etc. Cu fin umor, cu un zâmbet îngăduitor
cu o forță irezistibilă. De altfel colegii mă porecliseră și cuvinte meșteșugit alese, ne făcea să intuim că „Uzina
„Paleontologul”, chiar dacă unii nu aveau habar ce ar vie” a lui Al. Sahia nu e nici pe departe o capodoperă a
putea însemna acest cuvânt. Suna însă impresionant și prozei scurte și câte și mai câte...! Înțelegi, cred, acum,
eram flatat să trec drept un „original”. Pasiunea pentru de ce mi-e așa greu să răspund lucid, fără o nostalgică
literatură s-a insinuat treptat și aș zice pervers, oarecum, implicare emoțională, la o astfel de întrebare.
luându-mă prin învăluire. De aceea, cred, a și devenit Gh.N.: Dacă ne plimbăm pe străzile Galațiului
așa de puternică, pentru că mi s-a relevat la vârsta sau ale oricărui alt oraș din țară, fie el și foarte mic,
adolescenței, în perioada de conturare a personalității. suntem agresați tot mai mult de textul firmelor de
Știam sau intuiam deja ce înseamnă pasiunea. Nu mai era servicii, economice, comerciale etc., scrise mai ales în
atracția exercitată de colega de băncuță de la grădiniță, ori limba engleză. Cum percepi o asemenea anomalie? Nu
de fetița blondă cu ochi albaștri și două codițe împletite influențează această situație acuratețea limbii noastre?
în coc din anii de gimnaziu. Era ceva mult mai profund și N.L.: Fără nicio urmă de îndoială că da! Și nu
mai temeinic. Cine mi-a inoculat acest sentiment, întrebi numai în mediul citadin – orașe mari sau mici – ci și
tu? Ei bine, e vorba de două dintre cele mai importante în acela mult mai conservator al universului rural. Nu
ființe din viața mea. Prima a fost chiar propria-mi mamă. e sat cu măcar două-trei sute de locuitori în care să nu
Era o cititoare pasionată, citea cu exaltare aproape întâlnești o firmă pe care se lăfăie ademenitor invitația
orice carte îi cădea în mână. Având o profesie care-i la „Bar de zi” sau ceva similar. Undeva, lângă Bârlad,
devora orice moment ce s-ar putea numi „timp liber”, la Bădeana, nu mult după ’90, pe săteni îi găseai încă
își sacrifica nopțile și rarele clipe de răgaz pentru a citi. de dimineață la „Bardezi”- pronunțat într-un cuvânt
Ca orice autodidact, nu avea pic de metodă în selectarea cu accent pe a doua silabă. Noul cuvânt a exilat rapid
lecturilor, citea orice cu aceeași pasiune, fie că era vorba din lexicul tradițional cinstita „crâșmă” (Crâșmăriță
despre „Elevul Dima dintr-a VII-a”, de „Cișmigiu et din Buzău), „cârciumă”, „bodegă” etc. În satul și orașul
Company” de Grigore Băjenaru ori „Cămașa lui Hristos” românesc găsești din ce în ce mai puține piețe și târguri,
de Lloyd Douglas sau de opere care presupuneau inițiere dar tot mai multe „Marketuri”. Fenomenul e universal.
și cunoaștere a unor subtile concepte științifice. Avea o Îngrijorat de amploarea lui, guvernul francez a adoptat
precisă orientare intuitivă și era de părere că nu atât ce, cu vreo 50-60 de ani în urmă o lege care interzicea
cât mai ales cum citești și ce mesaje selectezi e important. folosirea abuzivă, nejustificată, a cuvintelor din limba
Datorită ei am făcut cunoștință cu mari capodopere ale engleză, stabilind sancțiuni contravenționale aspre.
literaturii universale, „Kristin” Lavransdatter de Sigrid După câte știu, nu prea a avut efectul scontat, căci nu te
Undset, laureată a Premiului Nobel (1928), „Agonie și poți împotrivi unei tendințe generale.
extaz” de Irving Stone etc. În clasa a II-a citeam „Legende Am trăit, din această perspectivă, aici, în orașul
sau Basmele românilor” de Petre Ispirescu și „Zânele din nostru, o inedită experiență personală: cu câțiva ani în
Valea Cerbului” de Nestor Urechia. În anii de gimnaziu urmă s-a jucat în premieră (mondială, dacă nu mă înșel)
citeam romanele lui Jules Verne dar și „Iliada și Odiseea”, pe scena teatrului gălățean piesa unui dramaturg francez
traduceri în proză ale marilor epopei ale Antichității. Tot contemporan. Premiera a fost o reușită artistică și autorul,
pe atunci, fără să prea înțeleg, citeam și „Purgatoriul” de prezent și el la eveniment, a fost invitat să vorbească
Dante, tradus și transpus în proză de Alexandru Marcu. spectatorilor. Cu politețea specific franțuzească, acesta
Și câte altele, Doamne! Pândeam să le termine și, până să s-a scuzat că nu vorbește limba română și a întrebat
le restituie, le devoram cu aceeași lăcomie. spectatorii în ce limbă doresc să li se adreseze: franceză
Cea de-a doua persoană care m-a influențat sau engleză. Desigur i se spusese că România e o țară
decisiv și m-a orientat spre profesia căreia i-am fost francofonă și se aștepta ca spectatorii, fie și din politețe,
fidel toată viața a fost DOAMNA Eliza Băicoianu, să-i solicite să vorbească în limba franceză. Ei bine,

martie 2022 75
majoritatea publicului i-a cerut să se exprime în limba și educare a tinerelor generații. După părerea mea, pe baza
engleză! După un scurt moment de derută, a vorbit și experienței acumulate atât în activitatea de îndrumare și
a răspuns la întrebări, cum i s-a cerut, în engleză! Nu-ți control, cât și la catedră, acest eșec este consecința ponderii
spun cum m-am simțit eu, mai ales știind că majoritatea inadecvate consacrate componentelor actului educațional:
spectatorilor erau studenți la secția de limbi străine a în învățământul românesc se acordă un timp exagerat de
Facultății de Litere de la Universitatea gălățeană! mare transmiterii/însușirii informației, a conceptelor, în
Gh.N.: Nu este și un afront la sentimentul detrimentul celorlalte laturi: transformarea acestora în
patriotic sau un semn că sentimentul patriotic este deprinderi și priceperi, adică în capacitatea de a le aplica în
căzut în dizgrație? toate situațiile. Soluția? Descongestionarea programelor,
N.L.: Nu, nu neaparat. Sentimentul patriotic flexibilizarea lor, creșterea rolului, a importanței laturii
are resorturi mult mai complexe, mai profunde, dar aplicative prin exercițiu, integrare și interdisciplinaritate.
este afectat, desigur, de acest fenomen. O componentă Gh.N.: Mai mult, au elevii și studenții de astăzi
fundamentală a sentimentului patriotic o constituie ceea literatura de specialitate care să le asigure o pregătire
ce numim „mândrie națională”. Îți amintești la ce cote performantă, competitivă? Valorifică ei în suficientă
crescuse acest sentiment în momentul în care români ca măsură bibliotecile școlare/universitare? Au preferințe
Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, echipa pentru sursele de informare clasice, pe suport de hârtie
Steaua etc. au devenit campioni mondiali sau europeni? sau pentru cele electronice?
Limba română însăși era percepută ca o limbă universală N.L.: Da, fără îndoială, elevii și studenții de azi au
și simțeam că „purtăm cu fală-n lume” mesajul valorii la dispoziție o bază generoasă de informare, capabilă să
noastre ca neam, ca națiune, „româna națiune”. La le asigure cea mai performantă și competitivă pregătire.
aceste lucruri ar trebui să mediteze mai profund, să dea Nu se mai confruntă, ca-n vremea studenției noastre,
dovadă de viziune, politicienii de la vârful statului. Într-o cu cenzura draconică de atunci: pentru a avea acces la
lume globalizată, caracterizată prin valul de migrații unele surse de documentare, făceai cerere la decan, la
de o amploare nemaiîntâlnită, interferența culturilor, profesorul îndrumător, obțineai – pe durată limitată -
schimbul de valori și, în consecință, împrumuturile un permis sub controlul strict al temutei Securități. Dar,
lingvistice sunt inevitabile. Problema este una de cum totul se plătește, au dispărut emoția contactului
amploare și de discernământ. Păguboasă este preluarea direct, tactil cu cartea mult dorită/așteptată cu nerăbdare,
necritică a conceptelor insuficient „ingerate”; un singur ambianța sobră, academică a bibliotecilor. Tot mai mult
exemplu: „locație”, cuvânt împrumutat din limba engleză acestora li se substituie computerul, laptopul. E, într-un
și folosit total aiurea, cu sensul de „adresă”, fără nicio fel, normal: sunt constrângeri impuse de economia de
legătură cu etimonul său britanic. Deci: nu atât erodarea timp, de economia de piață! Solicitantul nu mai e silit să se
sentimentului patriotic mă îngrijorează, cât posibilitatea deplaseze până la o stație de autobuz, să aștepte un mijloc
de a folosi astfel de evoluții, motivate într-un fel, drept de transport, să comande și să aștepte să vină bibliografia
pretext al unor manifestări extremiste, naționaliste. comandată la sala de lectură sau la împrumut etc. Toate
Gh.N.: În context, care consideri că este locul și acestea sunt evitate printr-un simplu click! Economie și
rolul limbii și literaturii române în formarea tânărului de banii pentru biletul de călătorie! Din fericire, pentru –
de astăzi? Care sunt rezultatele acestui demers al școlii încă – numeroase situații, biblioteca rămâne o Catedrală
în cultura cetățeanului român? a Culturii spre liniștea mea sufletească!
N.L.: În contextul dat, limbii și literaturii române Gh.N.: Împărtășește-ne, te rog, ceva din
îi revine un rol fundamental în formarea viitoarelor experiența unui inspector școlar de acum o jumătate
generații. Așa cum afirmam, ne naștem și evoluăm într-un de secol.
univers care ne preexistă și de care luăm cunoștință prin N.L.: Iată un alt subiect asupra căruia mi-e
cuvânt. Pentru noi, românii, limba română este patria greu să mă pronunț. Activitatea vechilor Inspectorate
noastră, cum spunea în versul citat Nichita Stănescu. școlare era organizată pe mai multe paliere, potrivit
Așadar, pentru noi, cunoașterea, însușirea temeinică a responsabilităților ce le reveneau prin lege: administrarea
limbii române, este mai mult decât obligație, este o datorie bazei materiale care implica întreținerea, igienizarea/
sacră față de înaintași și, mai ales, față de urmașii noștri. De construcția unităților de învățământ; achiziționarea de
aceea nu mă îngrijorează, mă cutremură numărul mare al material didactic, substanțe și aparatură de laborator,
analfabeților funcționali, al celor care nu știu și nu pot să mobilier, cărți pentru bibliotecile școlilor; îndrumarea
se exprime coerent în limba lor maternă. Este dovada cea și controlul procesului de învățământ – funcție de bază,
mai concludentă a eșecului metodelor actuale de formare având ca principală formă inspecția școlară: individuală,

76 Axis Libri
pe specialități, în vederea susținerii examenelor de Gh.N.: Îți propun să trecem discuția noastră
promovare a gradelor didactice; colectivă, brigăzi pe un alt palier, cu intenția deschisă de a valorifica
complexe multidisciplinare de îndrumare și control. experiența unui om care cunoaște școala românească
Recunosc, „profesia” de inspector școlar am învățat-o de peste 70 de ani, ca elev, ca student, ca profesor.
„din zbor”, cu ajutorul generos al colegilor și, la rândul Tocmai de aceea te rog să încerci o radiografie a
meu, i-am învățat pe alții, după ce m-am dumirit eu evoluției acestei importante instituții (calitatea actului
însumi. Aș vrea să cred că nu am fost un inspector instructiv-educativ, evaluarea cunoștințelor elevilor/
rigid, inflexibil. Recunosc, acum, vechi păcate: nu studenților, relația școală-comunitate, relația elev-
făceam mare caz că portretele „tovarășilor” sunt așezate profesor, finanțarea învățământului, statutul social al
invers în unele săli de clasă; nu puneam mare preț pe profesorului etc.).
„documente”: planuri de lecții, planificări etc., dacă N.L.: Dificilă întrebare, greu răspuns... cum să
rubricile sunt riguros respectate ș.a.m.d. Apreciam mai sintetizezi în câteva rânduri experiențe de pe durata
ales colegii dedicați, unii mult mai în vârstă ca mine, și- a aproape un secol? La grădiniță, la Câmpina, în anii
mi promiteam să le urmez exemplul când voi reveni la primei copilării, ziua de școală începea cu intonarea
catedră. Nu cred să fi fost un inspector grozav, dar am imnului regal: „Trăiască Regele, vlăstarul din Bucegi...”
ținut să-mi fac în mod onest și conștiincios datoria. etc. La Tecuci, în clasele primare am învățat că e bine
Impresia despre instituția zilelor noastre este că i s-au să fii sărac: cei săraci primeau gratuit rechizite: caiete,
amputat multe atribuții și nu cele mai puțin importante. creioane, tăblițe etc. Eu nu eram „sărac” și sufeream. Și
S-au schimbat, repet – impresie strict subiectivă – fiindcă nu m-au făcut pionier odată cu ceilalți colegi am
prioritățile: activitatea de îndrumare/control a trecut în suferit. M-au primit mai târziu și, fericit, am desenat pe
plan secundar, pe primul loc trecând cea de administrare „Angajament” cel mai frumos Kremlin cu cea mai mare
a bazei materiale. Dacă așa stau într-adevăr lucrurile, și mai roșie stea cu putință. Din clasa a IV-a am început
nu mă pot abține să nu observ un paradox: prevederea să învățăm limba rusă. Tovarășa (altă noutate) ne punea
privind depolitizarea învățământului intră în contradicție să cântăm (în limba română) „Privesc din Doftana
cu creșterea atribuțiilor administrative, administrația, de prin gratii de fier...” Învățământul primar/gimnazial
pretutindeni, nu numai de la noi, fiind manageriată politic, – un dezastru: modelul rusesc preluat necritic era un
drept consecință a rezultatelor alegerilor locale. hibrid monstruos, total nepotrivit tradiției autohtone:
Gh.N.: Ești un pătimaș cititor al revistelor de anul școlar excesiv fragmentat în pătrare; note de la 5
cultură și de educație. Se pare că Galațiul beneficiază la 1, manuale traduse din limba rusă etc. Anii de liceu
de o revuistică bogată și de calitate. Amintim aici de au contribuit semnificativ la conturarea personalității
Antares, Axis Libri, Porto-Franco, Dunărea de Jos, mele de adult. Reforma învățământului a redat liceului
Boema, Tecuciul literar-artistic, Școala gălățeană, românesc vechiul său prestigiu. S-a revenit la liceul
Armonii de toamnă etc. Ai o explicație? cu o durată de studii de patru ani: primii doi - trunchi
N.L.: Am mai spus și repet: după 1989 s-a produs comun, cultură generală; următorii doi - specializare pe
o dezinhibare a forțelor creatoare ale națiunii, nu secții: învățământ umanist; secție reală (științe exacte);
numai la Galați, ci în toată țara. Desființarea cenzurii, selecție mai riguroasă, examen de admitere; la finalul
proclamarea libertății de creație cu asumarea, firește, anilor de liceu – bacalaureatul (examenul de maturitate,
a responsabilității individuale, garantate și în legea cum era denumit). În programele rațional concepute,
fundamentală a națiunii – Constituția – au avut, printre cu chibzuință, era loc pentru toate disciplinele de
rezultate, și această surprinzătoare emulație. Ca să pot învățământ care puteau contribui la modelarea gândirii
redacta o modestă revistă a școlii, dactilografiată în viitorului adult: Logică, Psihologie, două limbi străine,
câteva exemplare, trebuia, înainte de 1989, să merg la până și Astronomie, activități de practică în producție
Comitetul Județean al PCR, ca să obțin „T-eul”, râvnitul etc. Ca om și intelectual m-am format în anii studenției,
„bun de tipar” – știi și tu la fel de bine despre ce e vorba! la Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași. Am devenit student în
După ’89, o vreme m-am temut că numărul mare al anul Centenarului Universității, 1960. S-a investit mult
revistelor apărute „ca ciupercile după ploaie” va afecta pentru acest eveniment, nu numai în baza materială, ci și
calitatea conținutului acestora. Curând însă, am răsuflat în „materialul” uman. Au fost rechemați la catedră vechii
ușurat: apar, desigur, și materiale mai puțin reușite, profesori înlăturați de autoritățile comuniste pe motive de
e inevitabil, dar nota dominantă este dată de calitatea incompatibilitate ideologică. Am avut astfel privilegiul să
corespunzătoare a creațiilor, dovadă a implicării și fiu studentul unor personalități excepționale, profesorul
responsabilității colectivelor redacționale. Agavriloae, ginerele lui G. Ibrăileanu, Teofil Simenschy,

martie 2022 77
poate cel mai mare indoeuropenist român, Ștefan achita decent de sarcinile ce le revin. Argumentelor
Cuciureanu ș.a. Lor li se adaugă spre veșnică recunoștință raționale li se substituie cu ocazia dezbaterilor pentru
și amintire profesorii Constantin Ciopraga, Al. Husar și, adoptarea acestor documente, cele emoționale: „Cum?
mai ales, Alexandru Dima. De la fiecare și de la toți am Să eliminăm/diminuăm cutare sau cutare capitol?
învățat nu numai tot ce știu, ci și cum să fiu. Sacrilegiu! Nu se poate” etc. Admit, în principiu, ideea
Dincolo de evocările subiective, analizând că sunt invocate și argumente aparent perfect justificate,
„la rece” evoluția învățământului românesc, câteva de exemplu: „Păi, dacă diminuăm/eliminăm, ce facem
observații se impun de la sine. Învățământul românesc cu dascălii noștri?”, dar totul pentru că lipsesc criteriile
a cunoscut o evoluție fluctuantă după Al Doilea Război ferme, obiective, autentic științifice, lipsește perspectiva
Mondial, dar ascendentă după emanciparea de sub evoluției, a continuității.
influența modelului sovietic. Ritmul – ascendent – Gh.N.: Ești un colaborator al revistei Axis Libri,
dar mai lent față de celelalte țări ale lumii civilizate, a revistă în care apare și dialogul nostru, un participant
creat un decalaj ce a devenit tot mai vizibil după 1989. constant la manifestările culturale inițiate și organizate
Condiția cadrelor didactice, statutul lor social au devenit de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, aflată în cel
tot mai precare. Niciuna dintre guvernările din ultimii de-al 132-lea an al existenței. De la înălțimea unui
30 de ani nu a performat în privința atenției acordate octogenar, te rog să privești cu un ochi critic publicația
învățământului. Niciuna nu a atribuit învățământului trimestrială ajunsă în cel de-al XV-lea an de apariție/
românesc nici măcar jumătate din procentele din PIB nr. 54.
promise și statuate prin lege. În domeniul cercetării N.L.: Iarăși mă obligi la confidențe intime,
științifice, lucrurile stau chiar mai rău! De aceea nici subiective pe care încerc să le evit spre a nu fi suspectat
nu-i de mirare că unii dascăli, mai ales din învățământul de parti-pris-uri. Da, trebuie să mărturisesc, că
superior, dar nu numai, sătui de umilințe și de disprețul mă simt legat emoțional de câteva dintre revistele
grobian al noii „tagme a jefuitorilor”, și-au încălcat gălățene. Una dintre ele este Școala gălățeană, de care
statutul profesional, cedând tentațiilor. mă leagă nostalgia ultimilor ani la catedră, pe care am
Gh.N.: Se spune tot mai des și de către tot mai „adoptat-o” de la primele numere. Sunt afectiv legat de
multă lume că în ultimele decenii instrucția și educația Tecuciul literar-artistic, revista orașului meu natal, unde
în școlile noastre sunt în derivă. De aproape 30 de ani am trăit primele experiențe de dascăl al școlii românești.
domeniul școlii este într-o permanentă reformare. Apropiată sufletului meu este și Armonii de toamnă, la
Legile educației nu au viață prea lungă, fiind modificate care colaborez de la primele numere, reînnodând o mai
printr-o sumedenie de amendamente. Avem anul și veche pasiune pentru creația literară. Și da, Axis Libri
ministrul. Cum comentezi? se numără printre preferințele mele. La Salonul literar
N.L.: Răspunsul pe scurt ar fi: fără comentarii! al Bibliotecii „V.A. Urechia” și în paginile revistei am
Puține sunt domeniile vieții sociale în care rezultatele regăsit vechi prieteni și am legat noi prietenii. M-au
unor reforme să poată fi constatate după un timp mai impresionat ținuta sobră, grafica și caseta redacțională
îndelungat ca în învățământ. Pentru că în acest domeniu a revistei, în care apar numele unor personalități de
e vorba de cicluri legate și succesive de câte patru ani, mare prestigiu, ca al academicienilor Dinu C. Giurescu,
cu o durată totală de cel puțin 16 ani, la care se adaugă Gheorghe Buzatu și Constantin Gh. Marinescu. Și,
cel puțin încă trei-patru pentru evaluarea rezultatelor. de ce să n-o spun, cu regret am privit chenarele negre
În locul unei viziuni coerente, unitare, se recurge la care ne vesteau plecarea într-o lume fără început și
improvizații și cârpeli care fac tabloul în ansamblul său fără sfârșit a unora dintre aceste mari personalități. Mă
și mai grotesc. Ne-am năpustit bezmetic asupra unor impresionează generozitatea revistei care găzduiește în
modele oferite de alte state europene, mai ales, fără a ține paginile ei scriitori de pretutindeni. Regret că acum sunt
seama de specificul autohton, de experiența acumulată constrâns să „răsfoiesc” ecranul laptopului pentru a o
de învățământul românesc. La nivel decizional, citi. La vârsta și la experiența mea de viață și profesională
funcționează la noi drept principiu călăuzitor „Câte rămân, totuși, un fan al revistei care miroase a hârtie de
capete, atâtea păreri”. Și tot atâtea orgolii. Fiecare ține bună calitate și a cerneală tipografică.
să-și impună punctul de vedere în elaborarea legilor Gh.N.: În numele întregii redacții, al cititorilor
învățământului, a planurilor și programelor școlare revistei, îți dorim, dragă Nicu, La mulți ani, sănătate,
și, de la cele mai bune intenții, se ajunge la aglomerări sănătate și iar sănătate!
care îi reduc adesea pe elevi la condiția de sclavi,
obligați să muncească până la 12 ore pe zi spre a se

78 Axis Libri
Restituiri
„Diabolicul Iago“
„Iago le diabolique”
„The devilish Iago/
diabolical Iago”

Maurul Othello este luptătorul providenţial în slujba Veneţiei.


În răgazul dintre lupte, el trăieşte o emoţionantă poveste de dragoste
pentru Desdemona, fiica senatorului Brabanţio. Vrednicul general
se căsătoreşte cu frumoasa veneţiană, declanşând astfel, fără să
aibă habar, tenebrele sufleteşti ale unui personaj shakespearean
din capodopera dramatică „Othello“. Ofiţerul Iago este cătrănit de
supărare că ambiţiile sale nu găsesc împlinire în preajma vestitului
luptător. El îl urmăreşte pretutindeni pe Othello, ca o umbră
otrăvită de ură. Îl consideră vinovat de insuccesul său, pentru că
acesta îl avansase în funcţia de locotenent al său pe Cassio, un tânăr
care îi purtase scrisorile de dragoste către Desdemona şi‑i adusese
de la ea fiorul speranţei şi rostul vieţii, cum i se părea asprului
maur iubirea gingaşei fete. Pentru Iago, este sfârşitul lumii: „Când
ale mele fapte‑aş da pe faţă / Ascunsul chip al sufletului meu, / Pot
să‑mi arăt şi inima în palmă / Să ciugulească ciorile din ea! / Căci

Theodor Parapiru
profesor, scriitor

martie 2022 79
eu nu sunt ceea ce par a fi.“ (W. Shakespeare, şi apoi se sinucide, cerând trimisului Veneţiei să
Othello). consemneze faptele, întocmai cum au fost: „Să
Demonicul personaj împleteşte intrigi scrii de‑un om / Care‑a iubit prea mult, dar nu
perfide care provoacă nefericirea celor vizaţi de cuminte, / Nu prea gelos, dar, amăgit fiind, / Fu
înverşunarea lor vindicativă. Întâi, iscă revolta lui orb şi pătimaş.“ (op. cit.). Pentru tot ce făcuse, Iago
Brabanţio. Acesta îl cheamă pe Othello înaintea este condamnat să suporte cele mai grele cazne şi
consiliului Veneţiei, acuzându‑l că i‑a sedus apoi să fie executat.
copila. Mărturia Desdemonei înlătură presupusa Expresia „diabolicul Iago“ s‑a constituit
vinovăţie a generalului. Ea cere dogelui să‑i fie în metaforă pentru orice carierist intrigant sau
îngăduit a urma pe iubitul ei soţ în Cipru, locul personaj malefic, lipsit de scrupule, care, din
noii sale misiuni. Iago primeşte însărcinarea de a ambiţie, din invidie, sau din josnice dorinţe
o aduce pe Desdemona în Cipru, unde soţia lui de ură şi răzbunare, provoacă mari suferinţe şi
să‑i fie prietenă apropiată. O furtună puternică nefericire celor din jur, profitând de slăbiciuni
scufundă cea mai mare parte a flotei turceşti, omeneşti, de neştiinţă, ori chiar de calităţi
înlăturând primejdia războiului. Iago unelteşte stimulate în forme perfide ce conduc la erori
abil, lovind în credinciosul Cassio. El înscenează grave, ireparabile.
un scandal şi bietul ofiţer îşi pierde rangul de
curând dobândit. Ticălosul îl sfătuieşte, aparent
binevoitor şi dezinteresat, să ceară ajutorul
Desdemonei („Nevasta generalului este acum
adevăratul general“).
Pledoaria tinerei femei îl determină pe
Othello să renunţe la aspra lui sancţiune aplicată
lui Cassio, dar Iago îl conduce, prin insinuări şi
proteste, la ideea infidelităţii Desdemonei. Bun
cunoscător al firii omeneşti, sinistrul personaj
stârneşte gelozia cumplită în temperamentalul
maur.
Treptat, pentru Othello, bănuiala căpătă
puterea convingerii şi a condamnării. Ceea ce
urmează are aspect formal. Soţia lui Iago găseşte
o batistă primită în dar de frumoasa Desdemona
de la Othello şi o dă bărbatului ei, care îi ceruse
mai demult să o fure. El face ca batista să ajungă
la Cassio. Othello suferă groaznic. Pentru el nu
mai există nici o îndoială că Desdemona este o
desfrânată, iar Cassio, un trădător. Erori în lanţ îl
îndreaptă spre faptă ucigaşă. Iago îi dă ideea: „Nu
folosi otrava. Sugrum‑o în patul ei, în chiar patul
pe care ea l‑a pângărit.“ (op. cit.). Orbit de gelozie,
Othello nu acceptă mărturia Emiliei, soţia lui
Iago, despre nevinovăţia Desdemonei. Învinuirile
nedrepte ale maurului o încremenesc de uimire
pe tânăra lui soţie. Neînduplecat de jurămintele
ei, Othello o sugrumă, trăind apoi coşmarul
adevărului, pe care Emilia îl scoate la iveală, cu
sacrificiul propriei vieţi. Ea îl demască pe Iago, iar
dovezile sunt găsite asupra complicelui Rodrig.
Disperatul Othello îl răneşte pe maleficul personaj

80 Axis Libri
Restituiri

IN MEMORIAM
GEORGE BĂLAN

„Muzicologul și autorul George Bălan a decedat luni, 3.01.2022,


la 18:15. Motivul decesului: COVID.“ Anunțul a fost făcut de șeful
Școlii Internaționale de Musicosofie din Sankt Peter (Germania),
Gebhard von Gültingen. George Bălan (născut la Turnu Măgurele
pe 11 martie 1929) a fost muzicolog și autor a zeci de cărți scrise în
limbile română, germană și franceză, pe teme muzicale, filosofice și de
identități LGBT. În ultimul an, 2021, a susţinut în revista  „Observator
cultural” rubrica „Amintirile unui dezrădăcinat“. Din opera acestei
personalități amintim:
- Muzica, artă greu de înțeles?, Editura Muzicală a Uniunii
Compozitorilor și Muzicologilor din România, București, 1955-1956,
1960; Der philosophische Gehalt der musik, Dissertation, Moskau, 1961;
Enescu - mesajul, estetica, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor
și Muzicologilor din România, București, 1959-1960; Enescu - viața,
Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România, București, 1962; Gustav Mahler, Editura Muzicală a Uniunii
Compozitorilor și Muzicologilor
din România, București, 1962;
Tragicul, București, 1961-1962;
Muzica, temă de meditație filosofică,
Editura Științifică, București, 1955-
1956, 1960; Sensurile muzicii,
Editura Tineretului, București,
1965; Înnoirile muzicii, Editura
Vasile Savin Muzicală a Uniunii Compozitorilor
profesor
și Muzicologilor din România,
București, 1966; Eu, Richard
Wagner, Editura Tineretului,
București, 1966; Dincolo de
muzică, Editura pentru Literatură,
București, 1967; Întrebările
conștiinței wagneriene, Editura
Muzicală a Uniunii Compozitorilor
și Muzicologilor din România,
București, 1968; În dialog cu Emil George Bălan

martie 2022 81
Restituiri
Cioran, Editura Cartea Românească, București, mijloace care îmi deschideau calea către universul
1968-1969, 1996; Noi și clasicii, Editura Tineretului, muzicii clasice. Din când în când mai puteam
București, 1968; Venirea antimuzicii, Editura asculta, atât cât îmi permiteau împrejurările, şi
Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor câte o conferinţă despre Bach sau Mozart, Mahler
din România, București, 1968; Procesul lui Socrate, sau Wagner la un difuzor – nu la radio – atârnat
Editura Albatros, București, 1968-1969, 1993; În sus, pe un perete al gazdei. Un puzzle pe care nu
căutarea Maestrului, Editura Institutul European, reuşeam să-l încropesc, dat fiind prea multele piese
București, 1968-1972, 1999; Pelerinaj oriental, lipsă. Acul pick-up-ului adâncea şanţurile de pe
București, 1965; Le sens de la musique, București, discuri, iar dorinţa mea se încăpăţâna să reziste
1965; Arta de a înțelege muzica, Editura Muzicală vicisitudinilor.
a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Priveam fâşia de cer, ca o reflectare în înalt
România, București, 1970; Meditații beethoveniene, a râului Agăştin al cărui zbucium printre pietrele
Editura Albatros, București, 1969-1970; Via şi stâncile căzute în albie îl auzeam noaptea când
meditativa, Editura Eminescu, București, 1972- mă gândeam la rostul meu în lume. Să rămân un
1974, 1997; Cazul Schönberg, Editura Muzicală învăţător aşezat la casa lui, ca orice tânăr, în creierul
a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din munţilor din Moldova sau să încerc să-mi aflu calea
România, București, 1974; Inițiere muzicală, pe care chemarea interioară mi-o arăta ca prin negura
București, 1974; Pneumatologie-Morții noștri, ce acoperea vârful munţilor în zilele de toamnă.
București, 1973-1974; Mică filosofie a muzicii, Pe un tăpşan, aflat în faţa şcolii dincolo de
Editura Eminescu, București, 1975; Nebănuitul râu, creştea un mesteacăn ca o torţă albă. Înfrunzea
Eminescu, Editura Universal Dalsi, București, primul, iar toamna era cel dintâi care îşi aprindea
1975, 1984, 1999; O istorie a muzicii europene, rugul frunzelor înainte să cadă. Brazii nu-mi
Editura Albatros, București, 1975; Demnitatea spuneau aproape nimic. El, mesteacănul, era ca o
melomanului, Casa de Editură Max Blecher, 2013. făclie. Un semn.
Era nevoie şi de altceva. Am început să caut.
** Şi am constatat adevărul din zicerea: Cine caută,
găseşte.
Colaboratorul nostru, scriitorul, profesorul și Am început să cercetez mai amănunţit
traducătorul Vasile Savin ne-a propus în noiembrie rafturile librăriei din orăşelul aflat la vreo 15
anul trecut o serie de texte în legătură cu maestrul kilometri, la ieşirea dintre munţi, când puteam
George Bălan, de care a fost legat printr-o frumoasă ajunge, iar când regăseam oraşul de reşedinţă, unde
prietenie. Din nefericire, începem publicarea lor îmi făcusem studiile pedagogice, mă afundam şi
după despărțirea de acesta. Fotografiile sunt din în rafturile anticariatului. Recolta începea să aibă
colecțiile domnului V. Savin. consistenţă: „Muzica – artă greu de înţeles?”. Era
o întrebare pe care mi-o puneam cu obstinaţie şi
Ascultând… BĂLAN eu, constatând că, autodidact, este realmente o
pe treptele devenirii întreprindere dificilă. „Dincolo de muzică…”, „Noi
şi clasicii”, „Sensurile muzicii” – cărţi în paginile
Anul 1968. Tânărul învăţător care eram cărora încercam să descopăr, credeam eu, naiv,
pe atunci, ajuns într-un sat de munte aproape de „Muzica”, da, cu „M”. Mă hotărâsem.
capătul liniei ferate pe care trecea mocăniţa de … Scrisoarea mea, trimisă ca o sticlă în apele
două, trei ori pe zi, iar seara, cei întârziaţi la lucru oceanului, a ajuns la destinaţie, la Radio. Răspunsul
se întorceau acasă cu rola, într-o încercare disperată a venit pe câteva pagini unde omul cu glas profund,
de a mă „salva” din existenţa pe care o simţeam ca cu o frazare şi accentuare aparte a cuvintelor îmi
o carapace, am adresat o scrisoare celui care ţinea la indica operele muzicale ce nu ar trebui să lipsească
radio conferinţe despre muzică. De fapt, partea ei din nici o discotecă.
importantă era o întrebare: „Ce trebuie să existe în „Felicitându-vă pentru nobila pasiune pe care
discoteca unui om dornic să cunoască muzică ?”… o aveţi, încerc să vă dau unele sugestii. Fundamentul
Cele câteva cărţi, discuri cumpărate din unei discoteci de calitate, cuprinzând adică valorile
puţinii bani pe care îi primeam ca salariu, şi pick- majore ale muzicii, trebuie să conste[a] din:…”
up-ul „Supraphon” (de 1010 lei) erau singurele (Sinaia, 7 febr. 69).

82 Axis Libri
Pentru prima dată am avut o viziune fugară „Îţi trimit cartea pe care ţi-o doreai – Albert
a destinului. Şi pentru ca „miracolul” să fie deplin, Camus, Mitul lui Sisif. Nu ţi-aş fi recomandat-o, căci
la puţin timp am primit şi un pachet cu discuri. îi lipseşte puterea ziditoare de suflet (…) Asta însă
Bach, Mozart s-au aşezat pe platanul pick-up-ului ţi-a fost dorinţa…”
trimiţându-mi, fie zguduitor, acordurile Toccatei şi Pentru cel ajuns student, muzica devine o
fugii în re minor, fie un vioi Rondo. preocupare constantă şi oarecum metodică în
„Stimate prietene, Un foarte modest dar noile condiţii. Puterea ei ziditoare încercată pe un
din discurile mele, cu dorinţa ca el să întărească scepticism personal care se insinuează în sufletul
baza viitoarei dumitale discoteci. Nu sunt discuri prea larg către lume, cât şi pe cerinţele trupeşti ale
extraordinare, dar nici de lepădat. Vă urez audiţie vârstei, are încă fisuri.
plăcută. George Bălan.” (20/II/69). „Simt imboldul să fiu aspru cu tine, ca unul
Ce trebuia să urmeze? care-şi muştruluieşte fratele mai mic. Mă gândesc
„Patru bătăi în bas, prefigurare a începutului totuşi că, în luna care s-a scurs de când mi-ai trimis
Simfoniei a V-a.”, aşa începea comentariul din ultima scrisoare, s-ar putea să-ţi mai fi ieşit din cap
23.03.1969, orele 23,07 la Appassionata, transmis la gărgăunii erotici.”
„difuzor” pe programul II. Viaţa îşi urmează cursul ştiut numai de ea.
Învăţătorul se zbătea între datoria socială şi Muzica se îndepărtează puţin, fără a se pierde
datoria faţă de sine. A rămâne, a pleca? A rămâne, cu totul. Lecturile se înmulţesc. Vin „Meditaţii
pentru ce? A pleca, unde? A face, dar Ce? beethoveniene”, urmate de „Muzica şi lumea
„Lupta lui Iacob cu îngerul”, continua ideilor”, „Arta de a înţelege muzica”… Preocupările
comentariul, „Talazuri ameţitoare”, „Strigăte inerente unui student în pregătirea ştiinţifică sunt
deznădăjduite”. „Meditaţia intră dintr-odată în sprijinite de ideile ce curg tumultuos din paginile
furtună”, ecou al crizei de la vârsta de 33 de ani când acestor cărţi întru edificare. „Lupta neobosită cu
Beethoven şi-a scris testamentul. inerţia şi comoditatea este deci necesară nu numai
…Mai trece un an. Învăţătorul cedează cuceririi dar şi păstrării lucidităţii”. Pe ce drum mai
dorinţei de a-şi întregi cunoştinţele crezând provocator ca acesta putea să pornească studentul?
că acumularea de informaţii îi va deschide noi Totul se cuantifică în experienţa personală. Îi
perspective atât în viaţă cât şi sufleteşti. mărturiseşte într-o scrisoare că ar vrea să ducă o

martie 2022 83
viaţă „comme tout le monde” (erau primele încercări În întâlnirea directă cel rămas îi face dovada
de aprofundare a limbii franceze ale celui pornit în de preţuire păstrată în ani: corespondenţa.
speranţa găsirii unei alte lumi printr-o altă limbă!). Răspunsul Celui întors dintre străini, lăsat la recepţia
Reacţia a fost şfichiuitoare, menită să trezească hotelului Bucureşti pe un petic de hârtie albastră,
forţele care zăceau în adâncul unui suflet care îi mai poartă rândurile cu acelaşi scris de altădată: „Îţi
mărturisise că „pe prieteni îi iubesc până la uitarea mulţumesc pentru această dublă întâlnire pe care
de sine”. Trezirea nu fusese deplină. Nici nu putea fi, mi-ai prilejuit-o: cu tine, însoţitor fidel de-a lungul
la vârsta şi în împrejurările respective. Acum, într- anilor, şi cu mine însumi – cel de atunci.”
un mediu studenţesc cu orizontul său limitator, Nici nu putea fi altfel. Continua să-i caute
zbaterea nu putea fi decât şi mai chinuitoare pentru cărţile, care, de acum, vin pe rând: „Misterul Bach”,
un suflet cu năzuinţe romantice. „Pune-ţi, dragul „În căutarea maestrului”, „Procesul lui Socrate”.
meu, în faţă ţeluri mai îndrăzneţe şi mai înalte decât A fost surprins să-i descopere o latură nouă prin
„tout le monde”, care degeaba trăieşte, pentru că nu „Celălalt Eros”, „Iubirea interzisă”. Dar o surprindere
ştie de ce trăieşte.” (Sinaia, 20/11/70), îi scria Celălalt. şi mai mare i-a prilejuit-o „În dialog cu Emil Cioran”.
Din nou „Lupta lui Iacob cu îngerul”. De data Constată că în vreme ce el îi trimitea acele scrisori
aceasta tumultul vieţii îl „învaţă” pe Ascultător şi naive din munţi, Celălalt purta o corespondenţă
altceva. Cel ce îl sfătuia să lupte trece el însuşi prin intensă şi edificatoare cu una dintre cele mai
tunelul întunecat al cercetărilor şi prelucrărilor de strălucite minţi româno-franceze: Emil Cioran. Cel
partid şi nu numai. Sensul sintagmei „cortina de fier” ce-şi împărtăşea admiraţia pentru Emil Cioran avea
începea să capete contur tot mai precis. Cutremurul timp să vegheze şi asupra unui novice. Acesta, ce-i
din ’77 din care iese neatins fiziceşte, îl zdruncină şi-l drept, văzuse în locuinţa din Trandafirilor 4, Sinaia,
face să-şi ia destinul pe cont propriu. Pentru el nu o lucrare a unui anume Emil Cioran, se adâncise în
era prima ieşire în vest, dar promitea să fie definitivă. lectura de o noapte de găzduire a unei cărţi intitulată
Dincolo de cortina care cădea tot mai ciudat: „Lacrimi şi sfinţi”, îşi notase pe nişte hârtii
ameninţător, acesta încearcă să-şi găsească drumul unele reflecţii ameţitoare, dar nu-i cunoştea nici
noii vieţi. Şi ce altceva putea să gândească cel amploarea şi nici fascinanta putere seducătoare.
care vorbea despre sensurile filosofice din muzică Prezentul îi arată că unele lucruri au un sens în
în teza de diplomă? Şi unde putea să se nască viaţă. Toţi trei iubeau Mozart, fiecare la nivelul său.
„Musicosophia”, dacă nu în Germania de Vest? L’Art d’écouter MOZART este, într-un fel, o asemenea
Muzica şi înţelepciunea erau înmănuncheate acum piatră de hotar. Invităm cititorul, ascultând Mozart,
în cineva care nu putea fi decât filosof-muzicolog sau la cercetarea sinelui prin intermediul unuia dintre
un muzicolog-filosof. Dezrădăcinatul porneşte în cei mai mari neliniştiţi pe care i-a dat România.
răspândirea valorilor muzicii pe spaţii mai întinse. Mereu supus încercărilor, după cum reiese
Europa, mai ales, devine spaţiul manifestării sale. dintr-o scrisoare adresată lui Emil Cioran în 23 iunie
Un nou glas românesc, auto-exilat, se aude în eter. 1969, mărturiseşte: „Trebuie să moară un fel de a iubi
Cel rămas în ţară îşi continuă drumul prescris, şi să se nască altul (aceasta şi este de altfel, schematic
dar singur. Trec ani de tăcere. Zidirea începută formulată, esenţa întregii mele transformări
pornea, mioritic, să se surpe. Spaţiul românesc interioare).” Dar cum tocmai schimbarea este
văduvit de încă un gânditor se întunecă tot mai constanta lumii, George BĂLAN, prin lucrările sale
mult pentru el, iar deasupra nu mai străluceşte jalonează drumul spre cunoaşterea de sine.
decât „soarele negru al Melancoliei”. Cel tânăr a purces la trecerea în limba
„Revoluţia” îi readuce din nou „faţă către maternă a cărţii despre Mozart scrisă de „fratele
faţă”. mai mare”. Şi, pentru ca lucrurile să-şi urmeze calea
Multe lucruri s-au schimbat. Alte generaţii, lor fără sfârşit, continuă să înveţe „arta de a asculta
alte priorităţi, altă mentalitate. Cele câteva …” Mozart şi… Bălan.
conferinţe anunţate la Ateneu nu-i mai spun mare
lucru nici Maestrului, iar „Ascultătorul”, însoţit de Nu există prea târziu, ci doar renunţare! Nu
fiica sa, asistă la o asemenea primă conferinţă. Nu există uitare pentru Mozart, aşa cum, personal, nu-l
ştie cum au fost celelalte, dar în aceasta simte că un pot uita pe George BĂLAN – pentru mine omul
fir rupt nu va mai fi niciodată la fel, deşi poate fi mai ziditor.
trainic. Oameni mai maturi? Galaţi, 14-16 ianuarie 2006 – noiembrie 2021.

84 Axis Libri
Restituiri

PROFIRA SADOVEANU
(1906–2003)

Apariția volumului DESTĂINUIRI, scris de Profira Sadoveanu,


la Editura Eminescu, în anul 1989, a fost un motiv să citesc acest volum
scris cu mult har, în stilul lui Ion Creangă, adică cu multe amintiri din
viață.
Profira Sadoveanu este fiica lui Mihail Sadoveanu (1880-1961)
și a soției sale Ecaterina Bâlu, cu care s-a căsătorit în anul 1901, pe
când scriitorul avea doar 21 de ani. Au avut împreună 11 copii, însă
unul a murit imediat după naștere.
Cei 11 copii ai lui Sadoveanu au fost: Paul-Mihu, Profira,
Bogdan, Livia-Lucia, Ecaterina–Tincuța, Despina, Teodora, Dimitrie,
Mircea, Alexandru și Ligia-Mărioara. Dintre fiii scriitorului,
Dimitrie Sadoveanu a devenit pictor, în timp ce Paul-Mihu, cel mai
tânăr dintre ei (născut în 1920), a scris romanul Ca floarea câmpului,
publicat postum. A murit
prematur pe Frontul de
Vest, în anul 1944, ca ofițer
și a fost înmormântat în
cimitirul eroilor din Alba
Iulia.
Profira Sadoveanu
s-a născut la Fălticeni, pe
21 mai 1906, fiind al treilea
copil din cei 11 ai marelui
Radu Moțoc nostru scriitor. Fiind fată,
inginer, publicist a fost botezată cu numele
mamei lui Sadoveanu,
Profira.
Ea avea să devină
una dintre Doamnele
scrisului românesc. Pentru
tatăl său, Profira nu a fost
numai fiică, ci și secretar
literar, editor, arhivar, Profira Sadoveanu.
corector și traducător. Tablou realizat de Aurel Băeșu

martie 2022 85
Despre cariera literară a Profirei
Sadoveanu, cu ambianța caldă, romantică în care
a trăit în casa părintească din București, str. Barbu
Ștefănescu Delavrancea nr. 47, vorbește elocvent
scriitoarea în volumul Destăinuiri, cu precădere
în capitolul intitulat sugestiv „De vorbă cu mine
însumi”.
Este o autoportretizare revelatoare în
deslușirea destinului Profirei Sadoveanu.
Urmează cursurile liceale la Colegiul Național
„Nicolae Gane” din Fălticeni și Liceul „Oltea
Doamna” din Iași.
Apoi studiază filosofia la Facultatea de Litere
și Filosofie, pe care a absolvit-o la Iași (1925-1929).
Intenționa să studieze arta dramatică la Paris, dar
nu a obținut consimțământul tatălui.
A debutat ca reporter la „Universul literar
și artistic”, folosind pseudominul Valter Donea, și
a editat romanul Mormolocul, în anul 1933. Acest
volum este o carte de evocare a copilăriei, apropiată
mult de atmosfera din La Medeleni, descrisă de
Ionel Teodoreanu.
Publică și lucrări memorialistice unde îl
evocă pe tatăl său, Viața lui Mihail Sadoveanu, în
1957. Sadoveanu, Profira. Destăinuiri
În perioada dec. 1923 - mai 1924, face o
călătorie de studii la Praga, împreună cu prietena A tradus foarte mult din Cehov, Honoré de
și colega ei Valeria Mitru (viitoare soție a lui Mihail Balzac, Alexandre Dumas, Anatole France, Charles
Sadoveanu). Dickens etc.
Realizează multe interviuri în anii 1936-1937, Profira Sadoveanu a murit la vârsta de 97
cu Neculai Iorga, Cella Delavrancea, Demostene de ani, pe 3 octombrie 2003, foarte săracă, într-o
Botez, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Lucia locuință modestă din Berceni.
Sturdza Bulandra, Cezar Petrescu, N. Toniza, Tudor Cu cinci ani înainte să moară, a fost alungată
Arghezi, G. Călinescu, G. Ibrăileanu, pe care le din casa din Barbu Ștefănescu Delavrancea nr. 47,
publică în volumul Domniile lor domni și doamne, unde locuise cu tatăl său.
în anul 1937. Toate lucrurile care o înconjurau, mobilierul,
Abordează și proza, cu multă vibrație lirică, documentele de arhivă, mii de cărți, manuscrisele
unde conturează peisaje apuse, evocă atmosfera olografe ale ei și ale lui Sadoveanu, tablourile de
patriarhală a orașelor de odinioară sub vraja artă, pianul vienez și multe alte obiecte rare, i-au
dangătului clopotelor, a foșnetului teilor și farmecul fost luate de oameni nemernici cu inima haină.
ninsorilor. A fost înmormântată fără lumânare, fără o
În volumul DESTĂINUIRI, apărut în anul floare, fără nicio binecuvântare creștinească, la
1989, la Editura Eminescu, Profira Sadoveanu Cimitirul Străulești 2 din București.
portretizează personalitățile pe care le-a cunoscut Dumnezeu s-o primească în Împărăția
îndeaproape: G. Topârceanu. Jules Cazaban, cerurilor Sale !
Demostene Botez, George Enescu, Panait Istrati, Vă invit să citiți superba carte de amintiri a
Mihail Ralea etc. Profirei Sadoveanu, intitulată DESTĂINUIRI.
În ultima parte a vieții, scriitoarea revine la
versuri și povestiri destinate copiilor.

86 Axis Libri
Restituiri

Tradiția ospeției
în cultura turcă

Tradiția ospeției ocupă un loc important în cultura turcă.


Fiecare casă are mereu ușa deschisă spre a întâmpina un oaspete. Se
spune că Hazret-i İbrahim- aleyhisselâm - (Profetul Avraam) - iubea
musafirii pe care-i ospăta cât mai bine. De aceea, masa pusă fiecărui
musafir era cinstire adusă sfântului. Se spune că Hazret-i İbrahim –
aleyhisselâm - (Profetul Avraam) era foarte trist atunci când nimeni
nu-i deschidea ușa casei și nu poposea la el ca musafir. Își jurase să
nu se așeze niciodată la masă fără să aibă un musafir alături. Trecuse
ceva timp și nimeni nu mai poposise în casa lui. Supărat a pornit
în căutarea unui om care să-i fie oaspete măcar câteva ceasuri. Se
depărtase multișor de casă, când zări un drumeț venind spre el. Se
apropie și-i spuse: „Caut un musafir să-l poftesc la masă. Am jurat să
nu mănânc fără el. Au trecut trei luni de când nimeni nu mi-a trecut
pragul. Mulțumesc lui Allah (Dumnezeu) că te-am găsit! Te poftesc la
mine!” În ziua aceea, Hazret-i İbrahim - aleyhisselâm fu foarte fericit.
În amintirea lui, ușa unei case va fi mereu deschisă să primească
oaspeți.
Proverbială este și zicala „Musafirul mănâncă ce găsește și nu
ce-și dorește!” Această zicală este întâlnită și în cultura poporului
român. Dar, indiferent de locul sau de importanța musafirului, acesta
este întâmpinat cu același zâmbet și vorbă plăcută. De fapt ospitalitatea
turcească a trecut de mult hotarele țării sale.
Cândva în fiecare casă se afla camera rezervată musafirilor ce
urmau să înnopteze și o cameră unde erau poftiți musafirii veniți
Gülten
pentru o durată scurtă de timp.
Abdula-Nazare
Oaspeților li se ofereau felurite mâncăruri, după sezon.
scriitoare
Gazdele mâncau împreună cu musafirii, din respect, chiar dacă
erau sătui. Înainte de culcare se purtau lungi discuții despre istorie,
cultură, basme, amintiri de familie etc., în așa fel încât musafirul
să se simtă bine. Generozitatea cu care era întâmpinat musafirul
era considerată ca o datorie de onoare pentru fiecare membru al
familiei și, în același timp, o binecuvântare a lui Allah, musafirul
fiind considerat un trimis al acestuia. Acesta era și motivul pentru
care gazda se întrecea a-l onora cât mai bine pe musafirul sosit de
departe.

martie 2022 87
Restituiri
Musafirii erau dintre cei ce
veneau seara, în vizită, aceștia erau
întâmpinați la lumina felinarelor
cu cafele și narghilele pregătite în
prealabil. Narghileua era oferită, mai
întâi oaspetelui. Cafeaua ce urma să
fie servită cu precădere unor oaspeți
speciali, era pusă dinainte în pungi
speciale. După ce cafeaua era servită,
musafirilor li se ofereau roșcove,
struguri, zmeură și șerbeturi din
cele mai alese și specifice orașului
Istanbul. După șerbet, în mod
obligatoriu se serveau fructe și
băuturi răcoritoare sau calde, după
sezon, cum ar fi: în timp de iarnă,
Camera de oaspeți bragă cu năut cald, salep, iar celor
care rămâneau la cină li se ofereau
Generozitatea gazdei era o mulțumire și mâncăruri alese, în special din carne și delicatesuri.
onoare adusă lui Allah, prorocilor săi, îngerilor Celor care rămâneau să înnopteze, li se
care la rândul lor binecuvântau gazda. Întotdeauna pregătea iatacul pentru musafiri. Pentru ei se
primul fel de mâncare era o ciorbă caldă. scoteau din ladă lenjeria de pat și pernele frumos
Astăzi, multe familii de turci care locuiesc brodate, păstrate doar pentru musafiri. Dacă era
la bloc au grijă să se retragă și să lase musafirului iarnă se aprindea și mangalul, care era lăsat în
venit de departe, camera cea mai frumoasă unde să odaie peste noapte. O atenție deosebită se acorda
înnopteze. prosopului pentru oaspete. Aceste prosoape erau
Făcând o trecere în revistă al cultului ospeției cusute cu diferite motive florale, dintre care unele
în vechiul Istanbul, vă pot spune că nu diferă cu procesate cu epigrame și cuplete care-ți dădeau o
nimic față de cel al turcilor din Balcani, în speță cel stare bună. Cel mai des erau întâlnite cuvintele:
al turcilor din Dobrogea. „Sabah-ı şerifler hayırlı olsun” (Binecuvântată să-ți
fie dimineața!).
Cultul ospeției în lumea vechiului
Istanbul
Să facem o trecere în timp și să vedem cum
erau găzduiți oaspeții, în trecut, la Istanbul și care
erau atributele femeii și ale bărbatului în acest
sens. Așa cum am văzut și mai înainte, oaspeții
erau considerați o binecuvântare a lui Dumnezeu.
Din acest motiv, fiecare familie aștepta cu mare
nerăbdare și bucurie ca vreun oaspete să le treacă
pragul. Casa în care nu poposea în timp niciun
musafir nu era văzută cu ochi buni de vecini.
Musafirul de zi nici nu apuca bine să bată la ușă
că imediat soțul (gazdă) îi și deschidea poftindu-l
cu mare bucurie, conducându-l spre odaia de
oaspeți.
Dacă musafirul sosit la conac era de rang
înalt, acesta era întâmpinat de șeful haremului și
condus spre sectorul feminin, dacă era femeie,
sau la cel al bărbaților, dacă acesta era bărbat.

88 Axis Libri
Sau „Safa geldin gözümün nuru kusura o săptămână. Cei care erau acceptați pentru o vară
hiç nazar etme /Bu yaz burada ye iç eğlen sakın întreagă, erau găzduiți în conace separate. Aceștia
kış gelmeden gitme” (Bine ai venit lumina pură a veneau însoțiți de servitori și calfe.
ochilor mei/ Rămâi aici toată vara, mănâncă, bea și Musafirilor obișnuiți li se trimiteau din
petrece-ți timpul plăcut și nu pleca până la iarnă!” timp mesageri prin care îi invitau la Istanbul, iar
la plecarea acestora, gazdele ofereau oaspeților flori
din grădina lor și pachete cu cadouri și fructe. La
rândul lor, și oaspeții aduceau gazdelor daruri,
obicei păstrat și astăzi.
Masa se încheia cu rugăciuni de mulțumire
aduse lui Allah. Rugăciunea era spusă de oaspete.
Camera sau apartamentul dedicat oaspetului era
mereu primenit și nimeni, în afară de musafir, nu
avea voie să intre cât timp era ocupat de acesta.
Să nu credem că femeile nu știau și ele să se
distreze. Ca și bărbații, obișnuiau să meargă de la
una la alta, în grup. Doamnele din cartier își anunțau
de cu ziuă venirea la una dintre doamne. Aceasta,
imediat ce primea vestea, începea pregătirile. Era o
adevărată forfotă. Nelipsitul pilaf, tăvi cu plăcintă,
baklavale și alte bunătățuri erau preparate pentru
viitoarele musafire. Odată sosite, musafirele serveau
din bucate, din halvaua gustoasă, sorbeau cafele și
beau siropuri rafinate și gustoase, după care stăteau
la taifas, făceau glume, dansau și se veseleau. Într-
un târziu, plecau acasă însoțite de un paznic trimis
de soț.
Astăzi, stilul de viață în schimbare a eliminat
multe dintre obiceiurile tradiționale sau au suferit
Musafirii sosiți în perioada de vară ședeau modificări considerabile.
câteva luni. Motivul era frumusețea incomparabilă În speranța că v-a plăcut, vă aștept la o cafea
a Bosforului. Mulți dintre acești oaspeți rămâneau și o baclava! E suficient să mă anunțați din timp.

Masa oferită oaspeților

martie 2022 89
Mircea Cojocaru
un pictor al omului

Orașul Tecuci a dat picturii, sculpturii, graficii și artei decorative


din țara noastră artiști care prin creația lor au devenit nume de
notorietate națională și internațională. Aici s-au născut Gheorghe
Petrașcu (1872 – 1949), Grigore Romano (1868 – 1917), Nina Arbore
(1889 - 1942), Ion Țarălungă (1928 – 1999), Horia Mureșan (1939
– 2019), Octavian Covaci (n. 1941, stabilit la București), Ecaterina
(Tina) Popa (n. 1942, stabilită la Râmnicu Vâlcea), Mihaela Profiriu-
Mateescu (n. 1945, stabilită la București), Valentin Meiu (n. 1955,
stabilit la Iași), Aurelia Tudorache (n. 1953, stabilită la Buzău), Liliana
Grecu (n. 1959, stabilită la Botoșani), Constantin Tănăsache (n. 1962,
stabilit la Bacău), Mariana Manea-Câmpeanu (n. 1970, stabilită în
București), Gabriel Bălașa (n. 1984, stabilit la București). De Tecuci
și-au legat numele, prin activitatea desfășurată în învățământ sau prin
studiile urmate în școlile de aici, Dimitrie Hârlescu (1872 – 1923),
Stavru Tarasov (1883 – 1961), Dumitru Brăescu (1886 – 1947), George
Nichita (1899 – 1968), Clara Cantemir (1905 – 1993), Ioan N. Peiu
(1913 – 1944), Ștefan Sevastre (1926 – 2017), George Apostu (1934 -
1986), Ion Brăduț Covaliu
(1924 – 1991), Tudor Ioan
(n. 1958, stabilit la Galați),
Carmen Poenaru (n. 1964,
stabilită la Bacău) sau
Valeriu Șușnea (n. 1960,
stabilit la Buzău). În Tecuci
Corneliu Stoica
trăiesc astăzi și creează
scriitor, critic de artă
Nicolae Placicov, Dan
Mateescu, Ștefan Buțurcă,
Mircea Cojocaru și Eduard
Sandu, fiecare aducându-
și, în felul său, contribuția
la îmbogățirea zestrei
artistice românești și la
întreținerea în orașul de
adopție a unei atmosfere
culturale elevate. Mircea Cojocaru

90 Axis Libri
Pictorul Mircea Cojocaru,
căruia îi consacrăm aceste
rânduri, coboară dintr-un vechi
sat moldovenesc din nord-vestul
judeţului Galați, aparţinând
comunei Nicoreşti, Coasta Lupei,
unde s-a născut la 6 octombrie 1955.
Localitatea este cunoscută și ca loc
de naștere al poetului, jurnalistului
și traducătorului Constantin Z.
Buzdugan, cel care a tradus pentru
prima oară în limba română textul
celui mai cunoscut cântec socialist
din întreaga lume, „Internaționala”
(„L’internationale”, versuri Eugène
Pottier; muzica – Pierre Degeyter).
Cu mai mulţi ani în urmă, Mircea Cojocaru, Fuga în Egipt, u.p., 53x74 cm
Mircea Cojocaru s-a stabilit în Tecuci,
s-a afirmat ca pictor, fiind în peisajul cultural-artistic chiar de arta renascentistă („Cina cea de Taină”,
al acestuia o prezenţă activă, dinamică, reţinând „Golgota”, „Răstignirea”, „Coborârea de pe Cruce”,
atenţia prin iconica șocantă a tablourilor sale, „Punerea în Mormânt”), deși unele motive le-a
realizate într-o viziune constructivist-decorativă pictat și într-o factură abstractă sau care nu ține
sau cu ecouri din arta suprarealistă şi abstractă. seama de erminii („Adam și Eva”, „Fuga în Egipt”,
Nu a renunţat însă nici la forţa artei realiste atunci „Iisus în fața lui Pilat”). În urbea care l-a adoptat,
când a imortalizat pe pânză secvenţe ale peisajului artistul este cunoscut și prin poezia pe care o scrie
urbanistic al Tecuciului („Strada Mare”, „Foișorul și o citește în cadrul Cenaclului „Calistrat Hogaș”,
de foc”, „Catedrala Sf. Mare Mucenic Gheorghe), nereușind până acum să o strângă în volum.
De-a lungul timpului, Mircea Cojocaru
şi-a organizat mai multe expoziţii personale
la Tecuci (1980, 1995, 2000, 2003, 2005, 2009,
2012, 2017, 2019, 2021), Iaşi (1980, 1989,
1999), Galaţi (1998, 2014, 2019), Bucureşti
(1998, 2000), Focşani (2003), Bârlad (1999,
2002, 2003), Douai şi Lille (Franţa, 2008),
participând şi la unele manifestări colective de
profil din Iaşi, Galaţi şi Tecuci. Are lucrări în
colecţii de stat şi private din România, Franţa,
Israel, Belgia, Suedia, Anglia, Austria, Canada.
Despre pictura şi grafica sa au scris criticii de
artă Valentin Ciucă, Radu Negru, Eugen Radu
Lazăr, scriitorii Ana Blandiana, Romulus Rusan,
Ştefan Andronache, Vasile Ghica, pictorii
Ion Ţarălungă şi Vasilian Doboş. Numele său
figurează în monumentalele volume ale lui
Valentin Ciucă „Un secol de arte frumoase în
Moldova”, vol. II (Editura Art XXI, Iaşi, 2004)
şi „Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din
Mircea Cojocaru, Domnișoarele din Tecuci, Moldova, 1800-2010” (Editura Art XXI, Iaşi,
u.p., 60x60 cm, 2018 2011), în micul dicţionar enciclopedic al lui
aspecte din Veneţia sau scene de inspiraţie biblică. Vasile Ghica „Nasc şi la Tecuci oameni” (Editura
În acestea din urmă, am putea spune că se apropie Pim, Iaşi, 2008) şi în „Dicţionarul artiştilor plastici

martie 2022 91
Mircea Cojocaru, George Enescu, u.p., 82x82 Mircea Cojocaru, Richard Wagner, u.p., 82x82 cm
gălăţeni” al subsemnatului (ediția I, Muzeul de Artă pe Mircea Cojocaru ca fiind un pictor mai mult
Vizuală Galați, Editura „Terra”, Focșani, 2007; ediția cerebral, însă cromatica tablourilor, linia elegantă
a II-a, Editura „Axis Libri”, Galaţi, 2013). şi mlădioasă a desenului lasă să descoperim un
Universul picturii şi graficii lui Mircea Cojocaru artist foarte sensibil, un liric sub penelul căruia
este bogat şi divers. El este populat de o lume fascinantă culoarea dobândeşte sonorităţile muzicii. De
de forme de o deosebită acurateţe, care şochează altfel, muzica îi este chiar foarte apropiată, dovadă
prin culoarea strălucitoare, de esenţă fovistă, şi prin portretele remarcabile ale lui Ciprian Porumbescu,
exprimarea liberă, ce nu pare a fi umbrită de inhibiţii George Enescu, Ludwig van Beethoven, Hector
ale celui care nu trăiește într-o localitate cu o mișcare Berlioz, Wolfgang Amadeus Mozart, Richard
plastică de anvergură. Din capul locului reţinem ca o Wagner, concepute într-o viziune modernă (liniile
constantă a operei sale preocuparea aproape obsesivă și culorile utilizate evocă parcă însăși muzica
pentru figura umană, fixată pe pânză sau pe carton acestora), compoziţiile cu instrumentişti sau cele
fie în compoziţii, fie în portrete cu trimiteri directe intitulate simplu „Muzicală”. Cercul, semicercul,
la personalităţi care au marcat cultura românească triunghiul, pătratul, rombul, piramida, arcada,
şi pe cea universală sau, dimpotrivă, la persoane a scara, linia curbă, crucea, îngerii sunt simboluri
căror identitate rămâne sub semnul anonimatului. Nu frecvent întâlnite în picturile sale, iar când în
lipsesc din preocupările sale nici cultivarea peisajului, compoziţii introduce elemente din natură, ele
naturii statice sau a genului floral. suferă metamorfoze, sunt descompuse, suprapuse,
Unele lucrări sunt de sorginte livrescă, combinate după o logică personală în ansambluri
fiind inspirate din „Decameronul” lui Giovanni pe care ochiul le savurează. Abordarea unor aspecte
Boccacio, din „Iscusitul Hidalgo Don Quijote de ale satului și ale portului popular specific zonei îl
la Mancha” al lui Cervantes, fondatorul romanului preocupă de asemenea și le obiectivează vizual
realist modern, din poezia lui Jorge Luis Borges, din în tablouri în care se simte dragostea artistului
mitologia greacă şi cea biblică. Altele sunt expresii pentru tradițiile, datinile și obiceiurile oamenilor
ale erosului sau îşi au originea în frumuseţile naturii din mediul rural („Balada toamnei”, „Fântâna”,
şi ale mediului în care se mişcă pictorul. După cum „Fuiorul”, „Maternitate I”, „Bătrânul cobzar”,
o serie de alte tablouri sunt plăsmuiri ale fanteziei „Blânda păstoriță”, „Tors”, „Fete din Oaș” etc.).
sale bogate, materializări grafice și cromatice ale Mircea Cojocaru are tendinţa alungirii
unor idei ce ţin de existenţa şi condiţia umană, de personajelor, siluetele feminine sunt graţioase,
raporturile omului cu semenii săi şi cu Divinitatea. conturate cu o linie şerpuitoare („Izgonirea din
Structurile geometrice la care recurge, desele Paradis”, „Visul”, „Alei în necuprins”, „Începutul”,
alunecări în suprareal şi abstract, ni-l recomandă „În căutarea Paradisului”). Adesea se străduieşte,

92 Axis Libri
cu rezultate inegale, să picteze într-un stil ce evocă Brâncuși, după cum, într-o altă lucrare, „Izgonirea
mozaicul („Floarea-soarelui”, „Flori în vas de cristal”, din rai”, este inclus, foarte discret, cuplul îmbrățișat
„Natură statică cu floarea-soarelui”, „Nud”, „Clovn”). din „Sărutul” marelui sculptor român.
Abordările în cheie abstractă sunt combinaţii de Privite în contextul artei românești
forme plăsmuite pentru a ilustra anumite idei („Oul contemporane, tablourile lui Mircea Cojocaru sunt
lui Columb”, „Tunelul”, „Boul pe acoperiş”, „Baladă”, realizări de factură modernă, pictate într-un stil
„Jucătorul de șah”, „Fantoma de la Operă”), iar în constructivist-decorativ la care el a ajuns în urma
unele tablouri, iniţial pornite de la elemente concrete, unor ani de munca asiduă, care îl individualizează și-i
accentele suprarealiste sunt evidente („Femeia fac recognoscibile lucrările în manifestările colective
îndărătnică”, „În travesti”, „Cal circumscris”, „Balenă de profil. Scriitura lor este elegantă şi cursivă, formele
înghiţind un cal”, „Ruigby”, „Adam şi Eva”). sunt riguros construite și organizate în structuri care
Şi în expoziţiile de la Galaţi, pe care i le-am cuceresc prin noutatea imagistică şi ritmica dinamică,
văzut la Cafeneaua Actorilor de la Teatrul Dramatic prin echilibru compozițional, prin sensibilitatea şi
„Fani Tardini” (2014) și la Galeriile de Artă „Nicolae puritatea culorilor. Metaforele și simbolurile frecvent
Mantu” (2019), Mircea Cojocaru a prezentat o folosite sunt purtătoarele unor conotații majore,
suită de lucrări în care care adesea nu se lasă atât
apar motive cunoscute ale de ușor lecturate. Materia
picturii sale: dansatoare picturală este în general din
cu forme gracile („Vals”, registrul foviștilor. Pictorul
„Moartea lebedei negre”), utilizează din abundenţă
odalisce („Odaliscă”), roşul de diferite nuanţe,
cai stilizaţi („Duet”, pe care-l acordă cu tonuri
„Amazoană”, „Zbor”, „Nu de verde, ocru, albastru,
privi înapoi cu mânie!”, negru, alb, violet, griuri
„Singur”), monahi și colorate, răspândite cu o
monahii („Părintele pensulaţie lisă, îndeosebi
Arsenie Boca în chilia sa prin juxtapunere. În
meditând”, „Călugăriţă”), construcția personajelor din
instrumentişti („Mioritică”, compoziții, artistul și-a făcut
„Mica ţiganiadă”, „Concert un obicei de a nu insista
la pian”, „După concert”, prea mult asupra expresiei
„Naistul”), elemente figurii lor, de cele mai multe
cosmice şi vegetale ori limitându-se doar la
(„Amurg suprapus”), Mircea Cojocaru, Primăvara, u.p.,75 x 65 cm conturarea unui oval. Linia
personaje în ipostaze desenului este întotdeauna
hieratice („Fructele roşii”), scene biblice („Fuga mlădioasă, elegantă, formele sunt adesea descompuse
în Egipt”. „Blândul păstor”), figuri din mitologia și combinate în ansambluri, compozițiune după o
greacă („Dezlănțuirea lui Prometeu”, „Icar”, „Leda”). logică proprie. Imaginația pictorului este bogată și
Uneori, Mircea Cojocaru conferă lucrărilor o notă întotdeauna găsește echivalențe plastice adecvate
de umor subtil, așa cum se întâmplă, de pildă, a ceea ce vrea să exprime. Varietatea fundalurilor
în „Efectul razelor de lună asupra silicoanelor”, și introducerea în spațiul plastic a unor elemente
„Cruciada femeilor”, „Dansând în ploaie” și care, asociate, îmbogățesc lucrările cu noi sensuri,
„Domnișoarele din Tecuci”. Aceasta din urmă, stimulează procesul gândirii și îndeamnă la meditație.
prin titlu, ca și prin prezența grupului feminin, Artist ajuns la vârsta maturității depline,
amintește de celebra lucrare a lui Pablo Picasso Mircea Cojocaru este un pictor cu un discurs plastic
„Domnișoarele din Avignon”, prin care marele profund original, cu o operă de substanță, care
maestru spaniol anunța, în 1907, cubismul. De constituie dovada cea mai elocventă a talentului și
asemenea, artistul obișnuiește ca în unele compoziții harului său, a strădaniilor sale din fața șevaletului
ale sale să introducă elemente din operele unor de a găsi cele mai bune soluții plastice pentru a
mari artiști. În tabloul „Candelă în vânt” distingem da viață, în forme și culori, ideilor, gândurilor,
forme ce amintesc de „Domnișoara Pogany” a lui sentimentelor, stărilor și trăirilor sale sufletești.

martie 2022 93
AMINTIRI DESPRE CĂLĂTORII
PRIN MUZEE EUROPENE

În prezent, călătoriile imaginare sunt cele mai sigure, dar ele se


bazează - în ceea ce mă privește - pe călătorii cât se poate de reale
făcute în Europa, în deceniile precedente, având ca principal scop să
ajung în apropierea (fizică) a capodoperelor admirate și studiate până
atunci doar în albume de artă.
Anul 1995 a însemnat un moment memorabil, deoarece am
petrecut o lună la Paris, o lună bine gestionată pentru a vedea Luvrul,
Centrul „Georges Pompidou”, Muzeul d’Orsay, Muzeul Orangerie și
Muzeul Picasso, adică principalele mari muzee care dau o imagine
cuprinzătoare a ceea ce putem numi „istoria artei”. Desigur, Luvrul
l-am vizitat metodic, adică i-am destinat o săptămână întreagă în care
l-am parcurs de la zona dedicată antichității până la arta secolului al
XIX-lea.
Cronica mea nu-și propune o descriere a acestor muzee
emblematice - ar fi inutil și nerealist, deoarece internetul oferă
documentații ample. Arta înseamnă reacții subiective. Evocând aceste
lăcașuri celebre - în tăcerea fermecată a unei „călătorii imaginare” prin
lumea imaginară adăpostită de ele - tocmai trăirile unice declanșate,
apar incredibil de vii. Aceste trăiri subiective îmi doresc să le exprim.
Luvrul a însemnat, în afară de zona antichității, bucuria întâlnirii cu
Renașterea italiană, cu mult admirata „Gioconda” a lui Leonardo,
cu fastuoasele picturi ale barocului, sau cu lumea picturii romantice
și realiste din secolul al XIX-lea. Ca și alţi vizitatori am dorit să mă
apropii de „Mona Lisa” a lui Leonardo da Vinci, dar cordoanele de Mariana
siguranță îi țin pe vizitatori la distanță, în timp ce caseta ce protejează Tomozei Cocoș
tabloul de posibilele deteriorări ale mediului înconjurător fac dificilă critic de artă, pictor
o contemplare mai amănunțită a magicului clar-obscur creat de
Leonardo. Vizavi de ea se află monumentala „Nuntă din Cana” a lui
Veronese (1528-1588), enormă și complexă ca sugestie a spațiului. Dar
– am constatat ușor amuzată - grupurile de admiratori neobosiți se
înghesuie de fiecare dată în fața misteriosului portret al lui Leonardo,
în timp ce pictura lui Veronese este relativ ignorată de public. Pictura
flamandă și olandeză, pictura franceză din secolul al XVII-lea și al
XVIII-lea, cu magnificul Nicolas Poussin, dar și cu lucrările pline

94 Axis Libri
de intimitate și mai ales de o subtilitate specială a simplisme contemporane) aceste mici lucrări ale
culorii ale lui Chardin, fastuoasa Galerie Medicis, lui Vermeer pot trece neobservate. Și totuși, o
apoi școala Flamandă și olandeză sunt săli în care armonie lipsită de ostentație a gesturilor, dar mai
poți să uiți în ce secol te afli, să te lași absorbit de ales LUMINA sunt factori care îl rețin cu farmecul
măreția unor timpuri trecute. lor special pe vizitator. Este cunoscută tehnica
E greu să ai preferințe într-un spațiu care se lui Vermeer de a păstra prospețimea cromatică
adresează cu atâta generozitate privirii și minții. prin mici puncte de culoare pură așternute în
Și totuși, lucrările lui Vermeer din Delft (1632- zonele de lumină, tehnică ce ne duce cu gândul la
1675), maestrul olandez din a cărui operă se mai procedeele impresioniștilor, dezvoltate abia peste
păstrează doar 34 (după unii specialiști 36) de două secole. Iar, la o privire atentă, firele de ață
lucrări, au fost pentru mine o țintă importantă din partea de jos a compoziției „Dantelăreasa” au
de câte ori am vizitat Luvrul și alte muzee din un gestualism de pictură abstractă, întalnită abia

Vermeer din Delft - Dantelăreasa - Luvru Vermeer din Delft - Astronomul - Luvru

Europa unde se găsesc operele lui. „Dantelăreasa”, în pictura secolului XX. În schimb, „Astronomul”
ca și „Astronomul”, lucrări de mici dimensiuni, m-a captivat printr-un efect neașteptat: privit de
fascinează printr-un fel de liniște inefabilă ce se aproape, globul pământesc din lucrare dă senzația
degajează din lucrările lui Vermeer. Personaje fizică a rotirii, desigur, datorită aceleiași tehnici
surprinse în interioare obișnuite ale epocii, în picturale, unice a maestrului olandez de a capta
timpul unor activități banale, am putea spune jocul imaterial al luminii. Astfel, deși scena se
astăzi: o femeie care lucrează o dantelă, un bărbat petrece într-un interior burghez liniștit, din secolul
urmărind globul pământesc așezat pe o masă. al XVII-lea, artistul introduce acolo, prin procedee
După numeroasele picturi de mare anvergură, foarte personale, greu de identificat, senzația ușor
de mari dimensiuni din perioada barocă, multe amețitoare a universului.
dintre ele transpunându-ne în lumea fantastică Un obiectiv neașteptat, o adevărată surpriză
și fastuoasă a mitologiei (de unde se inspiră a acelei călătorii, a fost expoziția retrospectivă
uneori filmele fantasy de astăzi, cu șarjări și Constantin Brâncuși (1876-1957) aflată în acea

martie 2022 95
Paolo Veronese - Nunta din Cana - Luvru

vară la Centrul „Georges Pompidou”. Expoziția una dintre lucrările lui aflate în țară. Lucrare prin
durase 6 luni și în perioada cât am fost eu atunci, la care-și afirma originalitatea, desprinzându-se de
Paris, afișele s-au schimbat pentru a atrage atenția influența lui Rodin. Începusem să citesc cuminte,
publicului că ea se apropie de sfârșit. Fiindcă, în textul de prezentare a maestrului scris cu litere mari.
peisajul stradal plin de atracții vizuale de tot felul, Și atunci am avut o reacție emoțională neașteptată.
al celebrei capitale europene, afișele anunțând N-am citit prea mult, fiindcă – fără să vreau - am
expoziția lui Brâncuși erau foarte vizibile, constatat că în dreapta și în stânga mea se aflau
imposibil de ignorat. În afară de mulțumirea de alți oameni, care citeau ca și mine: „Constantin
a vizita unul dintre cele mai mari centre ale artei Brâncuși, născut la Hobița, în România....”, oameni
secolului XX, retrospectiva sculptorului român, de pe diferite continente, am remarcat privindu-i
care cuprindea lucrări din cele mai mari muzee discret. Oameni care se reculegeau în fața primei
ale lumii, însemna un punct maxim de interes lucrări, „Rugăciunea” și care aflau nu numai că
pentru mine. În prima sală se afla o singură există acest mare sculptor, datorită lui, aflau că
lucrare, iar pe perete, în spatele ei, era un text există România. Aceasta a fost o revelație care m-a
succint prezentându-l pe sculptorul român. dominat pe tot parcursul vizitei. La ea s-a adăugat
Lucrarea era una binecunoscută: „Rugăciunea” o alta, care se desprindea – pentru mine - din
(1907) aparținând Muzeului Național de Artă al toate sculpturile acelea cu forme simple. Sculpturi
României. Prima reacție a fost una de surpriză: expresive și totuși sofisticate, în ciuda clarității și
dintre atâtea mari muzee din lume, care dețin simplității perfecte a configurației lor spațiale. O
opere de Brâncuși, iată, expoziția se deschidea cu viziune solară, clasică aș spune, a viziunii asupra

96 Axis Libri
lumii (desigur nu clasic, în sens tradițional) în cuvânt românesc. Lucrarea am recunoscut-o
opera unuia dintre înnoitorii sculpturii secolului imediat; dar soclul ei, de o înălțime neobișnuită,
al XX-lea. Într-o perioadă când arta cuprinde tot mi-a stârnit mirarea pentru câteva secunde.
mai des categoria estetică a „urâtului” (care, nu Familiarizată cu soclurile cuminți, din muzeele
avem încotro, există în lume), arta lui Brâncuşi noastre, m-a făcut să constat un dezechilibru
ne oferă o viziune a unei armonii cosmice, a unui ciudat. Imediat, însă, am înțeles. Acel soclu
echilibru al formelor ce capătă muzicalitate. plasa superba, magica făptură creată de Brâncuși
La această impresie subiectivă pe care mi-a mult deasupra noastră, a trecătorilor vremelnici,
lăsat-o întâlnirea la Paris cu opera lui Brâncuși într-o lume a aspirațiilor senine. Obișnuită cu
s-a adăugat ca o replică ce-o reconfirmă, mesajele transmise de concepția curatorială, am
descoperirea lui la Tate Modern, în Londra, după înțeles imediat: cei care concepuseră expoziția
mai mult timp, în 2016. Evident, din expunerea permanentă a muzeului, precizaseră astfel
monumentalului, amplului muzeu de artă semnificația sculpturii și în același timp - din
contemporană londonez, nu putea să lipsească punct de vedere valoric - și locul lui Brâncuși în
maestrul român, „patriarhul sculpturii moderne”, istoria artei.
cum îl numește prezentarea de la Tate. Acolo
am întâlnit, alături de Picasso – și alți artiști
ai secolului al XX-lea - „Măiastra” (1911) lui
Brâncuși. Termen care n-a fost niciodată tradus,
ci a îmbogățit vocabularul universal cu acest

Constantin Brâncuși - Măiastra - Tate Modern Londra-2016

martie 2022 97
veniment

EMINESCIADA DE IARNĂ
2022 - prima ediție

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Biblioteca cum se poate „învia”, ștergând colbul de pe vieți
noastră a organizat o serie de evenimente, dintre trecute în legendă, personalități, dar mai ales o lume
care cronicarul de serviciu a selectat câteva pentru în care vechi sunt toate, dar și noi în același timp!
a le consemna. Cum se întâmplă deseori, o singură Dramaturgul l-a interpretat pe bibliotecarul gradul
zi pentru o sărbătoare este prea puțin. De aceea, noi unu Ion Lețcaie, „un bătrânel acrit bine”, iar Conu’
am început mai devreme. Mișu, la 24 de ani, fără melon, dar cu papion, a fost
În data de 13 ianuarie 2022, ora 12, în Sala interpretat de Adi G. Secară! Piesa a fost „montată”
Eminescu, în prezența altor invitați scriitori și chiar în Sala Eminescu, tot în ziua de 13 ianuarie,
jurnaliști gălățeni și brăileni, dintre care amintim orele 14.
pe Tudorița Tarniță, Vasile Mandric, Virgil Serbând de curând o frumoasă aniversare (70
Andronescu, prietenul Bibliotecii „V.A. Urechia”, de ani la 11 ianuarie, pentru care îi urăm „La mulți
cărturarul Nelu Ivan, președintele Asociației ani cu sănătate!”), Valeriu Valegvi a fost oaspetele
Filatelice din Brăila, Bibliotecii noastre întru
a dăruit câteva zile de spiritul eminescian, în
bucurie tuturor iubitorilor seara aceleiași zile, 13
de Eminescu, dar și de ianuarie, dăruind tuturor
filatelie, prin vernisajul celor interesați cea mai
expoziției intitulată nouă carte de poeme a
„Regele Eminescu și domniei sale, „Nestinsele
filatelia”. Au luat cuvântul trăiri”, apărută la editura
sus menționatul Vasile Detectiv literar. Invitați,
Mandric, Vergil Matei, din București, dar și din
Jenică Chiriac, care au țară: scriitorii și editorii:
prezentat câteva dintre Florin Dochia, Firiță
tainele eminesciene,
Neculai Băcanu și, nu în ultimul rând, Stela Șerbu-
Răducan, care ne-a descrețit frunțile cu epigramele
sale.
Jurnalistul, prozatorul, poetul, dar mai ales (în
condițiile surprizei propuse!) dramaturgul Victor
Cilincă „s-a întors” la Biblioteca „V.A. Urechia”,
instituție subordonată Consiliului Județean Galați,
cu o lectură publică extraordinară: piesa scurtă
de teatru „Luceafărul de bibliotecă”, care îl are ca
personaj principal pe Mihai Eminescu, în zilele în
care era director al Bibliotecii Universitare din Iași.
Cu umor și solemnitate, Victor Cilincă a demonstrat

98 Axis Libri
Carp și Florin Ciocea. Au moderat evenimentul: Valegvi, dar și participanți din rândul publicului,
Corina Emanuela Dobre și A.G. Secară, ultimul emoționant fiind momentul liric susținut de o
observând într-o cronică la cartea lansată: „Poezia fetiță de cinci anișori. Din partea oficialităților, au
lui Valeriu Valegvi mărșăluiește așadar în continuare, fost prezenți doamna vicepreședinte a Consiliului
în campanii anti-... militare, propovăduind Județean Galați, Doina Cucu, și viceprimarul
«desăvârșirea» (chiar dacă conturile par să se fi Lucian-Valeriu Andrei.
încheiat!), ridicând fortărețe piranesiene, pe care Pe tot parcursul evenimentului, membri ai
este ridicat, după cum Ansamblului „Doina Co­
scriam și la prefața la vurluiului” al Centrului
«Ochi de șoim», drapelul Cultural „Dunărea de Jos”
libertății de creație!” au oferit participanților
Vineri, 14 cărți poștale ilustrate cu
ianuarie, ora 14, la sediul Mihai Eminescu și alte
central al Bibliotecii personalități ale orașului,
„V.A. Urechia”, în Sala editate de CCDJ.
Eminescu, s-a desfășurat Evenimentul s-a
simpozionul intitulat încheiat cu depuneri de
Poezia contemporană flori la statuia poetului,
în Țara lui Eminescu, cu cei prezenți având cel
lansări de carte, mini- puțin câte o floare la ei,
conferințe și recitaluri, acestea fiind oferite, în
cu participarea scriitorilor Florina Zaharia, Marilena timpul evenimentului, de reprezentanții Primăriei
Apostu, Florin Ciocea, Florin Dochia, Firiță Carp, Municipiului Galați.
Gabriel Gherbăluță, Ghiță Nazare, A.G. Secară, Ana Participarea la eveniment s-a făcut cu
Maria Cheșcu ș.a., membri ai Uniunii Scriitorilor respectarea măsurilor legale în vigoare: asigurarea
din România sau ai altor asociații de creație. unei distanțe de 2 metri între persoane și a unei
Sâmbătă, 15 ianuarie 2022, la ora 10:30, la suprafețe de minimum 4 mp pentru fiecare
complexul statuar „Eminescu și muza”, realizat în persoană, precum și cu purtarea măștii de protecție,
anul 1911 de sculptorul Frederik Storck, (prima având în vedere că rata de incidență cumulată la 14
statuie din România dedicată poetului!) din Parcul zile a fost mai mare de 1/1.000 de locuitori. (Am
Municipal din Galați, s-a organizat momentul menționat acestea pentru a aminti urmașilor, ca
tradițional, de întâlnire și de omagiere a „poetului orice cronicar, câte ceva din... specificul acestor zile
nepereche al poeziei românești“ - la 172 de ani de dintre 2020 și 2022!).
la nașterea sa.
Evenimentul a fost inițiat și organizat de
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, Consiliul
Județean Galați, Primăria Municipiului Galați și
Direcția Județeană pentru Cultură Galați, cu sprijinul
Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, cu participarea
unităților de învățământ gălățene și împreună cu
Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Sud-Est.
Programul, care a început la ora 10:30, a
cuprins un moment muzical susținut de Fanfara
„Valurile Dunării” a Centrului Cultural „Dunărea
de Jos”, fiind urmat de scurte alocuțiuni ale
autorităților și personalităților culturale gălățene,
printre care actori și scriitori locali, membri ai
Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sud-Est.
Au luat cuvântul Corina Emanuela Dobre, Florina
Zaharia, Carmen Andrei, Vera Crăciun, Luminița
Potîrniche, Victor Cilincă, A.G. Secară, Valeriu Redacția Axis libri

martie 2022 99
veniment

O săptămână dedicată
lecturii la Galați

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați a sărbătorit Ziua


Națională a Lecturii, marcată pentru prima dată în România,
împreună cu cititorii săi mari și mici. Pentru această primă celebrare
au fost organizate numeroase activități pentru comunitatea gălățeană,
dedicând o întreagă săptămână lecturii. Manifestările s-au desfășurat
sub mottoul „Citim împreună!”.
Atât la sediul central al bibliotecii, cât și la celelalte filiale din
municipiu au avut loc numeroase sesiuni de lectură interactivă cu
cititorii mici și mari, care s-au desfășurat atât fizic, cât și în mediul
on-line. Echipe de bibliotecari au fost prezente fizic în șapte unități de
învățământ din municipiul Galați (grădinițe, școli și licee), unde, în
cadrul unor întâlniri distractive și interactive, copiii și elevii au citit,
au aflat mai multe despre Bibliotecă, despre cum pot deveni cititorii
noștri, dar și despre cât de mult lectura le poate dezvolta imaginația.
În paralel cu aceste vizite atât la sediul bibliotecii, cât și la cele
două filiale, s-au desfășurat întâlniri on-line, unde au participat
cadrele didactice și elevii de la 24 de instituții de învățământ din
județul Galați. S-a vorbit despre cărți, s-a citit, s-a povestit, s-a dat
frâu liber imaginației și s-a ajuns în unanimitate la aceeași concluzie
că „cititul îmbogățește și desăvârșește”.
În data de 15 februarie, la ora 10:30, o echipă de bibliotecari,
împreună cu reprezentanți ai Centrului Multifuncțional pentru
Persoane Vârstnice Galați, au organizat, la sediul centrului, o lectură
publică și o prezentare a noii cărți a scriitorului Iulian Mardar, Florina Diaconeasa
șef Serviciu Relații cu
Publicul,
Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia”

100 Axis Libri


intitulată „Uimitorul Jack: Jack A.
Wesome”, apărută la Editura Eikon,
București, în anul 2021. Aici, nu a
fost numai despre lectură, a fost mai
mult de atât. A fost emoție, bucurie,
talent, îndemânare, zâmbet, inimi
deschise, terapie. De această dată
rolurile s-au inversat: nu bunicii
au fost cei care au citit povești, ci
bibliotecarii și scriitorii. Au ascultat
cuminți, cu ochii blânzi, cu interes
și dorință de a se pierde printre
povești și rânduri bine scrise, pentru
a descoperi lumi noi. S-au bucurat
de lectură, de poveste, de o această idee și de transpunerea
vorbă bună. ei în practică și ne-au transmis
De asemenea, cititorii mai multe dintre aprecierile lor,
care au trecut pragul bibliotecii dintre care menționăm doar
în această săptămână au una „în această zi Biblioteca s-a
primit cu bucurie provocarea, transformat într-o bibliotecă
din partea bibliotecarilor de poveste, iar bibliotecarele au
gălăţeni, de a citi în direct, fost personaje ieșite din paginile
pe pagina de socializare unor cărți”.
a instituţiei, un fragment Președintele Consiliului
dintr-o carte preferată. Județean Galați, dl Costel Fotea,
Pentru că anul pe lângă faptul că ne-a sprijinit
acesta este dedicat marelui în organizarea evenimentului,
dramaturg I.L. Caragiale, de a fost în permanență alături de
la a cărui naștere s-au împlinit recent 170 de ani, noi în această săptămână, declarând printre altele:
cu sprijinul Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, mai „Lectura are un rol foarte important în dezvoltarea
multe colege bibliotecare, îmbrăcate în costume și evoluția copiilor, în a forma valori și principii,
specifice personajelor din opera lui Caragiale, au fiind cel mai rapid mod de a le îmbunătăți gândirea
oferit cititorilor scurte sesiuni de lectură din opera și comunicarea. Datorită lecturii, copiii înțeleg viața
acestuia, în mediul on-line, dar i-au și întâmpinat și își dezvoltă imaginația. De aceea, unul dintre cele
îmbrăcate astfel pe gălăţenii care au ajuns la mai frumoase daruri pe care le putem oferi copiilor
Bibliotecă. Cititorii noștri au fost încântați de noștri este universul cărților.”

martie 2022 101


Axis Libri RedacŢia
Director Corina Emanuela Dobre
Redactor-șef Dorina Bălan
Redactor-șef adjunct Adi George Secară
Secretar de redacție Catrina Căluian
Redactori Ioana-Monica Chicu
Camelia Toporaș
Camelia Bejenaru
Cătălina Popa
Machetare Sorina Radu
Fondator Zanfir Ilie

Colaboratori
Arte plastice Corneliu Stoica
Mariana Tomozei Cocoş
Film Bogdan Silion
Teatru, muzică şi dans Nona Rapotan
Victor Cilincă
Proză şi reportaj literar Tudor Neacşu
Cezar Amariei
Poezie Leonard Matei
Ion Zimbru
Alina Neculachi
Cronică literară Dimitrie Anghel
Dan Plăeșu
Romeo Aurelian Ilie
Andrei Velea
Interviu, istorie Ghiță Nazare
Radu Moțoc
Studii și cercetări Eugen Holban
Maria Stanciu
Epigrame Vasile Manole
Ioan Fărcășanu

Revista Axis Libri este membră ARPE (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi


Editurilor).

Ilustrația revistei a fost realizată cu fotocopii după documente din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
precum și din arhivele personale ale autorilor articolelor. Responsabilitatea asupra conținutului opiniilor
exprimate în articole revine în exclusivitate semnatarilor acestora.

Consiliul Județean Galați


BibliotecA JudeţeanĂ „V.A. Urechia”
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
Ermil Caraman Nicolae Leonte
- 130 de ani de la naștere - - 80 de ani de la naștere -

profesor, publicist și animator cultural


profesor, epigramist
n. 13 ianuarie 1892, Galați – d. 6 octombrie 1979, București
n. 21 ianuarie 1942, Tecuci

Studii:
Ermil Caraman a frecventat cursurile Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați Studii:
(1903-1911), apoi ale Facultății de Științe, Secția Matematici a Universității din Nicolae Leonte a absolvit Liceul Teoretic Nr. 1 Tecuci (1956-1960), apoi
București (1911-1914), în paralel cu cele ale Seminarului Pedagogic Universitar Facultatea de Filologie, Secția Limba și Literatura Română, din cadrul Universității
(1913-1915). Se distinge ca șef de promoție, iar licența în Științele Matematicii (23 „Al. I. Cuza” Iași (1960-1965).
ian. 1915) este apreciată cu calificativul „foarte bine cu distincție”. În perioada
războiului, începe un doctorat, primind o bursă pentru licențiații în domeniul științific Activitate profesională:
din Fondul „Vasile Adamachi” al Academiei Române.
Nicolae Leonte a avut o activitate didactică bogată, care a început în anul 1965,
la Școala Generală din comuna Drăgănești, situată lângă Tecuci. În anul 1969, susține
Activitate profesională:
examenul de definitivare în învățământ.
Ermil Caraman a activat ca profesor, publicist, animator cultural și om politic.
Între 1966-1967, a fost director educativ, respectiv comandant-instructor al
Profesorul Ermil Caraman a predat matematica cu pasiune, fiind apreciat
pentru tehnicile sale inovatoare de expunere; a devenit profesor cu titlu definitiv în unității de pionieri, fiind promovat în funcția de instructor la Consiliul Raional al
specialitatea matematică (1928), desfășurându-și activitatea la Liceul „Vasile Organizației Pionierilor Tecuci (1967), apoi este numit președinte al Consiliului
Alecsandri” (1919-1923, 1945-1946, 1946-1947), apoi la Școala Normală de Băieți Municipal Tecuci al Organizației Pionierilor (1968). Tot în 1968, organizează la
„Costache Negri” (1923-1929); se transferă la București de două ori, la Liceul Teoretic Buciumeni prima tabără pentru pionieri și școlari din județul Galați, care va fi nucleul
„Mihai Eminescu” (1946) și la Colegiul „Sf. Sava” București (1947-1952); taberei construite ulterior de Inspectoratul Școlar Județean Galați.
îndeplinește și atribuții administrative, fiind director al Școlii Normale de băieți În intervalul 1971-1972, a predat la Școala Profesională Comercială. Participă
„Costache Negri” (1923-1929) și al Liceului „Vasile Alecsandri” (1941-1947) etc. la concursul de ocupare a catedrelor vacante, obținând titularizarea la Liceul Teoretic
În domeniul publicistic, s-a remarcat prin coordonarea comitetului de elevi Nr. 7 Galați (1971). Este promovat în funcția de inspector școlar la Inspectoratul
care a editat Foaia Științifică a Liceului Vasile Alecsandri (prima apariție - 15 febr. Școlar Județean, unde activează între 1973-1981, când solicită revenirea la catedră.
1923), editarea și conducerea revistei pedagogice lunare Școala (15 ian.-iun. 1927) a Parcurge etapele evoluției în activitatea didactică prin obținerea gradului didactic 2
Școlii Normale de băieți „Costache Negri”, a fost membru în comitetul de redacție al (apr. 1977), apoi a gradului 1 (1985). Aprecierea aptitudinilor sale pedagogice se
revistei gălățene Orizonturi (1939-1942) și al Buletinului Asociației „Prietenii materializează în acordarea salariului de merit (1998, 2003), apoi a gradației de merit
Liceului «V. Alecsandri»” (mar. 1944); a publicat în paginile Analelor Universității
(1998-2002), iar în perioada cât a fost inspector școlar, a primit medalia „Profesor
București. Seria Științele naturii. Matematică-mecanică.
evidențiat”. Se dedică activității didactice la Liceul de Științele Naturii „Emil
E. Caraman a fost membru al Partidului Național Liberal, deputat (1933-1937)
și prefect de Covurlui (19 nov.-28 dec. 1937), consilier comunal al Municipiului Racoviță”, până când se pensionează (1 sept. 2006). După pensionare, mai activează
Galați; în calitate de parlamentar, a fost secretar al Comisiei pentru întocmirea un timp la Liceul Economic „Virgil Madgearu”, la Grupul Școlar Industrial „Sfânta
programei analitice în licee, disciplina matematică. A fost fondator și președinte al Maria” și la Grupul Școlar CFR-Galați. Timp de 2 ani consecutiv, are o colaborare cu
Băncii Corpului Didactic Secundar din Galați (din 1939). Universitatea „Danubius”, constând în cursuri de pregătire pentru examenul de
A fost membru al Societății „Gazeta matematică” București (din 1 mar. 1920), bacalaureat la Limba și Literatura Română, cu viitori candidați la admiterea la
al Societății Române de Științe – secția matematică, București, al Societății Regale de facultățile universității menționate.
Geografie, membru fondator și secretar general al Societății Culturale „Costache În anul 1991, alături de alți colegi din învățământul preuniversitar pune bazele
Negri” Galați. unei organizații sindicale libere, participând la redactarea Statutului, apoi este ales
A fost un prieten autentic al Bibliotecii „V.A. Urechia” – în perioada cât a fost președinte al noii organizații - Sindicatul Personalului din Învățământul
director al Liceului „Vasile Alecsandri”, a susținut cu fervoare construirea sediului Preuniversitar Galați.
bibliotecii publice – Palatul Cultural „V.A. Urechia”, sediul actual al Teatrului Pasiunea pentru creația literar-artistică, pentru epigramă în special, îl
Dramatic „Fani Tardini”, fiind unul dintre membrii fondatori ai Societății Culturale determină să fie un membru activ al Cenaclurilor Verva și Serfioti; este cooptat în
„V.A. Urechia”, îndeplinind funcția de cenzor.
colectivul de redacție al revistei Armonii de toamnă, editată de C.A.R.P. Galați.
Pentru activitatea sa, a fost distins cu Crucea Comemorativă a Războiului
Nicolae Leonte este unul din epigramiștii mereu prezenți la întâlnirile
1916-1918, Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler (1943), dar și cu Premiul
Facultății de Științe pentru lucrarea „Asupra dreptelor invariabil legate de triedul unui Salonului Literar „Axis Libri”, organizat de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”
punct mobil pe o curbă strâmtă, care generează suprafețe desfășurabile”, în baza Galați.
referatului întocmit de prof. Gheorghe Țițeica (1913).

Ioana Chicu, bibliotecar, Ioana Chicu, bibliotecar,


Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
31 0 de ani
de existentă

Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”

REVISTĂ CULTURALĂ
TRIMESTRIALĂ
I
AX S
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi

NICOLAE LEONTE

L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
ERMIL CARAMAN

Anul XV, Nr. 54,


martie 2022

S-ar putea să vă placă și