Cartea lui Ezechiel

Prezentare:

Ezechiel face parte din categoria profeţilor majori. Şi-a desfăşurat misiunea
profetică între anii 593-571 î.C. între evreii deportaţi în Babilon. Mesajul său însă a
fost adresat în egală măsură evreilor deportaţi, ca şi celor rămaşi în Regatul lui
Iuda. Cea mai mare parte a activităţii sale a desfăşurat-o pe timpul regelui Sedecia
şi în timpul căderii definitive a Ierusalimului (587 î.C).

Situaţia istorică în care apare profetul Ezechiel este următoarea: Iosia începuse
reforma socială şi religioasă care ar fi adus mult bine Israelului, dar moare
imediat după începerea ei. Fiul său, Ioiachim, nu continuă reforma începută de
tatăl său. Ba, mai mult, profetul Ieremia este nevoit să-i atragă deseori atenţia
asupra abuzurilor pe care le comitea. Auzind că Nabucodonosor a fost înfrânt de
către egipteni, Ioiachim se răzvrăteşte împotriva Babilonului, dar, de fapt, este
înfrânt el şi cade în acelaşi timp şi Ierusalimul, ocazie cu care au fost deportaţi mii
de evrei în robie, în Babilon. Nabucodonosor îl desemnează pe Sedecia, fratele lui
Ioiachim ca rege în Ierusalim. După un timp s-a răzvrătit şi Sedecia, ceea ce a
însemnat o distrugere şi mai mare din partea babilonienilor a oraşelor din Regatul
lui Iuda. Este momentul în care Nabucodonosor ia cu sine în Babilon şi tezaurul
de la templu.

Aceasta este conjunctura în care Ezechiel apare şi îşi desfăşoară misiunea de

profet. Ca şi Ieremia, Ezechiel se opune modului de a gândi specific regelui
Sedecia, ca şi consilierilor lui, care se ridicau în mod făţiş împotriva dominaţiei
babiloniene. Lupta sa era mai ales împotriva clasei conducătoare de la Ierusalim.
Dorea un popor care să rămână fidel Domnului, chiar dacă pentru moment era
sub dominaţia babilonienilor.

Ezechiel este cunoscut ca fiind profetul vizionar. Mesajul său profetic porneşte
deseori de la anumite viziuni pe care el le are. Cartea, după câte se pare, nu îl are
ca autor direct pe Ezechiel, ci este rodul culegerilor făcute de către anumiţi
ucenici ai săi, care au adunat materialul şi l-au structurat în forma care a ajuns
până la noi.

Cartea este formată din 48 de capitole, împărţite după cum urmează:

-1-3: vocaţia profetului şi misiunea sa;

-4-24: reproşuri şi ameninţări contra israeliţilor înainte de asediul Ierusalimului;

- 25-32: oracole împotriva naţiunilor;

-33-39: mângâiere şi speranţă pentru un viitor mai bun;

-40-48: statutul politic şi religios al comunităţii viitoare restabilite în Palestina.

După înfrângerea din 597 î.C., în timp ce cei care au fost deportaţi aşteaptă
momentul întoarcerii, cei care au rămas în ţară consideră că au fost favorizaţi de
Dumnezeu. De aceea se credeau adevăraţii moştenitori ai promisiunilor divine.
Ezechiel este împotriva acestei convingeri şi îi îndeamnă pe toţi la reflecţie. Exilul
se datora în egală măsură şi celor deportaţi şi celor rămaşi în ţară. Cu toţii
păcătuiseră. Ca atare, exilul era efectul păcatului tuturor. Ceea ce trebuia făcut de
acum înainte era ca toţi să recunoască că au păcătuit şi, cu inima căită, să se
întoarcă la Dumnezeu, sperând astfel şi în revenirea celor din exil, ca şi în
reconstrucţia ţării devastate.

Răsplata pentru căinţă are să fie întoarcerea din Babilon, pedepsirea tuturor
popoarelor care l-au umilit pe Israel, suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor şi
refacerea templului, din care va izvorî, ca un fluviu, mântuirea.

Obiectiv:

Trăirea adevărurilor de credinţă cu umilinţă.

Învăţătură:

Mesajul profetic al lui Ezechiel aduce cu sine o noutate, şi anume reînnoirea

interioară. Credinţa în Dumnezeu trebuie să înceapă cu reînnoirea interioară. Nu
este suficientă adeziunea exterioară. Ezechiel invită poporul la reflecţie. O dată
păcatul recunoscut aduce cu sine iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu face totul
nou. Nimic nu mai este ca înainte. Dumnezeu va da celor care se căiesc o inimă
nouă şi un duh nou, va pune în ei un spirit nou. Iar cel care va inaugura cultul în
spirit şi adevăr va fi Mesia, Isus Cristos, pe care Ezechiel îl vede ca pe un viitor
David. De acum, oamenii vor înţelege altfel relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Noutatea constă şi în faptul că iniţiativa convertirii vine din interior, este inspirată
de Dumnezeu. El acţionează primul cu harul său, apoi este persoana cea care
răspunde. Sub aspectul spiritualizării tuturor componentelor vieţii religioase,
profetul Ezechiel are un mare merit. Conform profetului Ezechiel, Dumnezeu este
cel dintâi care are iniţiativa. Răspunsul omului care urmează acestei iniţiative nu
este decât asentiment dat bunătăţii lui Dumnezeu.

Harul este darul gratuit pe care Dumnezeu îl face cuiva fără nici un merit din
partea acestuia din urmă. Este un dar al bunăvoinţei lui Dumnezeu, care recere un
răspuns, iar răspunsul nu poate fi altul decât convertirea continuă a inimii.
Aceasta înseamnă trăirea vieţii de credinţă cu umilinţă. E vorba de o trăire
continuă, susţinută mereu de harul lui Dumnezeu. Această trăire, conform viziunii
profetului Ezechiel, va conduce în final, după moarte, la răsplata veşnică.

Practic:
-Ce înseamnă în viziunea profetului Ezechiel trăirea adevărurilor de credinţă cu
umilinţă?

-Refaceţi ambientul istoric în care activează Ezechiel ca profet. Pentru ce este

Ezechiel împotriva regelui Sedecia care dorea libertatea politică a poporului?

-În ce context vorbeşte Isus în evanghelii despre cultul adus în spirit şi adevăr?

-Având în vedere viziunile profetului Ezechiel, în care altă carte a Sfintei Scripturi
se mai vorbeşte de viziuni?

-Citiţi împreună capitolul 34 şi încercaţi să găsiţi un corespondent în evanghelii.

-În ce măsură profetul Ezechiel se aseamănă cu profetul Ieremia?

Texte de referinţă:

"În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam printre robi,
la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am avut nişte viziuni cereşti. În ziua a
cincea a lunii a patra, în anul al cincilea al regelui Ioiachim, a fost cuvântul
Domnului către mine, preotul Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar, în ţara
caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului. Eu priveam şi iată venea peste
mine dinspre miazănoapte un vânt puternic, un nor mare şi un val de foc, care
răspândea în toate părţile raze strălucitoare, iar în mijlocul focului strălucea ca un
metal în înroşit. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare
semăna cu un chip omenesc. Fiecare dintre ele avea câte patru feţe şi fiecare
dintre ele avea câte patru aripi" (Ez 1,1-6).

"A fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: «Fiul omului, profeţeşte
împotriva păstorilor lui Israel, profeţeşte şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul
Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu
trebuiau să păstorească oare turma? Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi
îmbrăcat. Oile cele grase le-aţi tăiat, iar turma nu aţi păscut-o. Pe cele slabe nu le-
aţi întărit, oaia bolnavă nu aţi îngrijit-o şi pe cea rănită nu aţi pansat-o, pe cea
rătăcită nu aţi întors-o şi pe cea pierdută nu aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu
asprime şi cu cruzime. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au
ajuns hrana tuturor fiarelor pământului. De aceea rătăcesc oile mele prin toţi
munţii şi pe toate dealurile înalte. S-au împrăştiat oile mele pe toată faţa
pământului şi nimeni nu se îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută»" (Ez 34,1-6).

"De aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi
aduce în pământul vostru. Vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate
nelegiuirile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi. Vă voi da o inimă nouă şi
un duh nou voi pune înlăuntrul vostru, voi lua din trupul vostru inima de piatră şi
vă voi da o inimă de carne. Voi pune în voi duhul meu şi vă voi face să umblaţi
după legile mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile mele" (Ez 36,24-27).
Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, tu înnoieşti toate prin cuvântul tău. Dă-ne o inimă nouă şi
un duh nou pentru a te putea preamări în toată veşnicia. Amin.