Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
22 MAI, 2021
Predispoziția de a iubi și a aprecia viața poate părea o sintagmă relativă într-o lume a
clasamentelor, a notelor, a examenelor, a concurenței; cu toate acestea, sentimentele de iubire
și siguranță stau la baza puterii de a învăța, de a accepta provocări și tensiuni cognitive. ”Joie
de vivre” presupune capacitatea de a fi deschis și receptiv, nevoia de a te conecta la
lume și de a-ți manifesta voința.
2. REZILIENȚA ȘI ATENȚIA
Martin Seligman, psihologul american care a dedicat mai multe studii acestei calități, a arătat
că reziliența îi ajută pe copii să gândească mai flexibil și mai realist, să fie mai creativi și mai
puțin predispuși la anxietate sau depresie.
Copiii rezilienți știu să încerce. Înțeleg că învățarea este un drum cu multe obstacole sau
ocolișuri care pot fi depășite. Știu să se ridice după eșec, au dialog interior despre cum
au eșuat și despre cum se pot reinventa după un moment greu. Știu să se uite înapoi, la
ce a fost greșit și să ia decizii strategice pentru viitor.
În timpul perioadelor stresante sau după întâmplări neplăcute, corpul copilului trece prin
transformări subtile, declanșate natural, cu scopul de a își dezvolta mai multă putere, viteză,
alertă, chiar variante mai bune de a fi el însuși. Ritmul cardiac crește, tensiunea arterială se
mărește, adrenalina și cortizonul – hormonul stresului – traversează întregul organism.
Răspunsul la stres este inițiat de amigdală – partea creierului responsabilă cu reacțiile noastre
instinctive, cu impulsurile. De aici, către creier, pornesc mesaje care declanșează un cocteil
chimic necesar corpului în lupta lui cu tensiunea. Când aceasta se extinde pe termen lung,
sistemul imunitar slăbește - de multe ori, elevii se îmbolnăvesc în preajma examenelor, de
pildă.
Stresul poate închide, pentru o vreme, funcțiile cortexului prefrontal care este pentru
creier, un fel de turn de control. El este responsabil cu atenția, autoreglarea
impulsurilor și a emoțiilor.
Acestea sunt ”funcții executive” de o importanță extraordinară pe care copiii rezilienți le pot
activa cu scopul de a ”calma” amigdala. Când acest lucru se întâmplă, transformările
fiziologice cauzate de stres încep să revină la normal, dezvoltându-se, în timp, abilități din ce
în ce mai bune de adaptare, de recuperare, de reglare a dezechilibrelor aduse de o provocare
externă sau alta.
Copiii au, fiecare, niveluri diverse de reziliență și forme diferite de recuperare după perioade
de stres. Au, în același timp, moduri foarte diferite de a arăta la exterior în ce măsură sunt
afectați de stres.
Unii își exteriorizează emoțiile, alții devin retrași, unii ajung agresivi, mincinoși, furioși sau
condescendenți. Unii își asumă rolul de comediant al clasei, alții cer atenție cu tot felul de
manifestări menite să îi întrerupă pe ceilalți.
Experiențele potrivite pot remodela felul în care copiii noștri își asumă învățarea,
responsabilitățile, propria viață. Ele nu exclud în totalitate stresul. Uneori, puțină
teamă, tensiune sau emoție pot fi benefice în reconstruirea strategiilor noastre
adaptative.
”A ține spațiul” pentru copilul său este, în sine, capacitatea părintelui însuși de a nu se
destabiliza emoțional când cel mic are o problemă. Părinții care reușesc să rămână
calmi, înțelegători și conectați la emoțiile copilului – fie că e vorba de furie, de
tristețe, de dezamăgiri tumultoase sau trădări specifice vârstei – sunt cei care
construiesc o plasă de siguranță pentru sistemul de autoreglare a suferințelor, un fel de
rețea interioară pe care copilul și-o însușește ca tărie de caracter, ca rezistență
sufletească.
Părinții autentici știu că nu tot ce se simte rău e neapărat rău: copiii au nevoie să
vină acasă și să dea frâu emoțiilor puternice, panicii, nesiguranțelor, fricilor. De multe
ori, pentru că suntem din natură empatici și protectivi, avem tendința noi înșine,
părinții, să intrăm pe frecvența emoțională a copilului – să ni se facă și nouă teamă,
milă, frică sau să simțim furie pentru o ceartă, un conflict sau o nedreptate pe care a
pățit-o anterior acesta.
Toți copiii își doresc ca părinții lor să fie supraoameni – personaje perfecte, capabile
de calm, tact, putere interioară, de soluții imediate pentru orice situație, oricât de
alarmantă. Când reacțiile noastre invalidează această așteptare – în sensul extrem al
propriilor noastre destabilizări – copiii simt cum plasa lor de siguranță se rupe și
încearcă să adopte alte strategii de ameliorare a stresului prin care trec: mint, se
izolează, devin agresivi, neascultători, neatenți, intră în rol de victimă, de etern
suferind sau nedreptățit.
Nu neapărat părinții trebuie să țină spațiul pentru copiii lor. Uneori, în viața unui
copil, este suficientă o singură persoană – un unchi, un bunic, o mătușă – care să fie
centrul lui de echilibru și inspirație despre puterea interioară pe care ar putea s-o aibă
în relație cu provocările vieții.
- de 3 ori pe săptămână cel puțin, jocuri de câte 20 minute pentru autocontrol și autoreglare;
găsiți pe youtube o mulțime de idei, pe vârste, adaptabile și în casă, și la clasă, sub titlul ”self
regulation games”; de jucat același joc până copilul devine ”maestru” la controlul impulsului
dat de o regulă sau alta;
- exerciții de desen după tutoriale (le găsiți tot pe youtube): ele dezvoltă un anumit ritm al
mâinii, o liniște interioară analitică, memoria procedurală, strategii de organizare a paginii;
controlul mușchilor mici ai mâinii;
- lecții de dans; dezvoltarea memoriei motrice și a coordonării segmentelor corpului
contribuie mult la stabilizarea atenției voluntare;
- un instrument: tobele, dacă nu pianul. Ritmul, percuția, bătăile - reglează intim creierul,
organizându-l incipient acolo unde instinctul nostru răspunde la ritmuri tribale;
- jocuri de aruncat la țintă și de șutat la poartă;
- jocul mut, în casă, cel puțin 20 de minute pe zi: vorbiți prin semne, reducând total cuvintele,
cicăleala, repetările;
- reducerea totală a zgomotului de fundal din casă, provenit de la radio sau televizor;
retragerea totală, pentru cel puțin 3-6 luni de la jocurile pe consolă sau calculator;
- crearea unui program săptămânal scris, previzibil, structurat, repetabil, fără abatere;
- masajul seara, înainte de culcare, pentru relaxarea mușchilor;
- exerciții de respirație adâncă, zilnice;
- jocuri de așteptare și amânare a gratificării;
- exerciții de urmărire, în tăcere, cu urechea, a zgomotelor fine care vin pe o fereastră
deschisă; sau a mirosurilor - în nemișcare;
- sarcini zilnice, administrative prin casă, din cele repetitive și nestimulative: să împerecheze
șosete, să așeze hainele în sertare, să lustruiască pantofi;
- suficient timp de plictisit; reduceți numărul de jucării și soluții de joacă mură-în-gură;
relaxați-vă și nu reacționați când se vaită că se plictisește;
- un plan mai bun pentru limite ferme acasă și relația copilului cu autoritatea; copiii au nevoie
de părinți-lideri, nu de părinți-servitori. Una este să fii disponibil și alta este să te pui la
dispoziția copilului complet;
- exerciții de autoconștientizare din partea adulților despre cum se pot ei regla pe sine, în
reacții și, mai ales, despre cum își mai pot înfrunta propriile frici;
- vorbit încet cu ei, ochi-în ochi și de la inimă la inimă;
3. AUTODISCIPLINA ȘI AUTOCONTROLUL
Funcționează când copiii au aceste reprezentări grafice, pe perete – fie sub forma unor
felii de plăcintă, fie a unui orar în care își țin jurnalul lucrurilor interesante la decizia
proprie – ce jocuri va juca, ce idei îi vin etc.
4. ONESTITATEA
Onestitatea contează enorm pentru copilul care învață bine pentru că opusul ei – decepțiile și
autoiluzionarea – sistează orice formă de progres.
Copilul care învață bine nu spune niciodată ”Sunt bun la științe!”, ci ”Știu bine ….., dar mai
am de lucrat la …..”
Niște părinți prea confruntativi sau profesorii foarte perpendiculari când reproșează formează,
automat, nevoia copilului de a se camufla cu minciună. Dacă adultul solicită adevărul pe ton
impunător sau cu emoție mare în jurul interogatoriului, va cere, în mod indirect, copilului, să
fabrice o minciună – ca mecanism de evitare a unei situații încordate.
5. CURAJUL
Știu să încerce, să eșueze și să încerce din nou. Au nevoie și de curajul de a își face o
prioritate din școală, cu riscul de a deveni nepopulari pentru distracțiile de moment ale
celorlalți. Cei care învață, de mici, să renunțe la micile distracții pentru că au lecții sau de
studiu, vor fi și cei care, în adolescență, rezistă mai ușor tentațiilor nesănătoase.
5. BUNĂTATEA
Bunătatea începe cu blândețea față de sine. Copiii cu putere mare de învățare au o voce
interioară cu care ”se ceartă” cu dragoste: ei știu că nu întotdeauna lucrurile ies din prima, de
aceea, găsesc mereu resurse să se auto-încurajeze.
O dispoziție blândă îi ajută să crească și să strângă mai multă energie pentru propria învățare
din satisfacția pe care o obțin când îi ajută și pe ceilalți. De aceea, munca în echipă este unul
dintre cele mai importante procedee de lucru capabile să dezvolte, pe termen lung, dorința de
a crește.
III. CE CALITĂȚI PREZIC SUCCESUL ÎN VIAȚĂ? ESTE
SUFICIENT SUCCESUL ȘCOLAR?
Toate trăsăturile de caracter de mai sus sunt excelente pentru potențialul de creștere și
învățare al fiecărui copil. Studiile au arătat că ele converg către creșterea încrederii în sine, a
puterii personale de a înfrunta obstacole, de a gestiona resurse – bani, sănătate, energie fizică
și cognitivă – de a avea cariere în evoluție, de a construi relații interpersonale bune și de a
ține sub control formele de anxietate, tristețe sau depresie.
Copiii noștri au nevoie ca noi, părinții, să dezvoltăm coloană vertebrală mai puternică și mai
flexibilă în același timp, și să dovedim prezența propriului miez intern de stabilitate și putere
în intenții și decizii.
Toate trăsăturile bune de caracter se dezvoltă asemenea unui mușchi: după repetate încurajări,
validări și punere la intersecția unor experiențe valoroase.
Cercetările recente au arătat că scorurile academice mari nu mai sunt deloc un bun
semn pentru succesul în viață, ci CONTROLUL COGNITIV. Inteligența generală,
măsurabilă ca IQ nu mai este decisivă, ci această putere de a te reinventa, ca om, în fața
obstacolelor.
Studii și mai recente vorbesc de alte 4 mari calități personale: CONȘTIINȚA DE SINE,
MANAGEMENTUL PERSONAL, EMPATIA ȘI EFICIENȚA SOCIALĂ.
Toate acestea nu exclud, desigur, cât știe sau învață un copil la nivel informațional sau
al deprinderilor pe o disciplină școlară sau alta. Ele asigură, mai târziu, în viață,
obiectivele din fișa postului în cazul oricărui angajat. Numai că toți ceilalți colegi de
muncă au relativ aceleași seturi de deprinderi.
- încredere
- persistență în urmărirea scopurilor
- calm în timpul momentelor presante
- armonie și colaborare
- capacitate de convingere și influență
IV. CE TREBUIE SĂ ȘTIE UN COPIL DE CLASA …..?
CLASA I – copilul de 7 ani
Particularități generale: caută aprecierea adulților; se joacă din plin, cu multă pasiune
și energie; fabulează cu mare plăcere încă; persistă gândirea magică; îi plac sporturile,
mișcarea; este foarte avid să afle curiozități din lumea vie, despre sistemul solar și
regnul animal, în special; pune întrebări, în detaliu, despre moarte, sex, dragoste,
familie, fidelitate în prietenie; nu îi place încă ordinea – are nevoie de sprijin pentru
respectarea rutinei zilnice; vrea să demonstreze că este competent; este gelos pe celălalt,
dacă nu este apreciat în aceeași manieră; este încă foarte curios, creativ, spontan și
cooperant; îi place să facă parte din grupuri opuse altor grupuri.
Are nevoie, din partea învățătorului sau a părintelui, de un program bine echilibrat
între ordine, constrângeri, reguli, obligații - și libertate, timp personal, joacă liberă,
program la alegere. Este perioada când se fixează modurile de operare ale minții în fața
unei sarcini – administrative sau academice. Adulții trebuie să transmită deja ideea de
procedură, de ordine, organizare, timp folosit bine, Ca să respecte rutina zilnică, copilul
de 7 ani are nevoie de orare cu imagini, fotografii, tabele organizatoare și de
sentimentul că ei decid în negocierea constrângeri-libertate.
a. DEPRINDERI SOCIALE
• Are încredere în sine și apreciere de sine;
• Respectă reguli acasă și la școală; are o rutină acceptată;
• Își organizează bine ghiozdanul și instrumentele de scris, echipamentelul sportiv sau
materialele pentru arte;
• Se adaptează cu ușurință schimbărilor;
• Se concentrează pe o sarcină de lucru, fărăr întreruperi, pentru min. 20 minute;
• Împarte cu celălalt, își așteaptă rândul;
• Interacționează ușor cu ceilalți adulți;
• Intuiește sentimentele celorlalți, cooperează, aplanează conflicte;
• Cere ajutorul adulților când are nevoie;
b. DEPRINDERI DE CITIRE CONȘTIENTĂ
• Este interesat de activitățile de citire pe cont propriu;
• Ascultă povești citite cu voce tare, fără să își piardă atenția;
• Povestește, cu cuvinte proprii, coerent și logic;
• Recunoaște toate literele alfabetului, mari și mici, de mână și de tipar; citește cuvinte
de până la 5 silabe și texte de 150 – 200 de cuvinte, în ritm propriu;
• Intuiește firul unei povestiri din imagini și sensul cuvintelor în contexte familiare;
• Face diferența, în poveste, dintre realitate și ficțiune;
• Comentează povești și personaje din perspectiva experienței proprii și își exprimă
părerile personale;
• Înțelege semnele de punctuație de bază;
• Identifică titlul, autorul și părțile unei povești;
• Descrie, relatează, identifică relația cauză-efect, face presupoziții, continuă firul unei
narațiuni, emite ipoteze, formulează întrebări legate de cursul acțiunii sau alegerea
personajelor; compară; definește;
c. DEPRINDERI DE SCRIERE
• Scrie, după dictare, texte de până la 20 -30 de cuvinte corect, respectțnd semnele de
punctuație de bază;
• Copiază și transcrie corect texte pentru vârsta lui;
• Scrie propoziții simple construite de el;
• Are poziția corectă la masa de scris;
e. GÂNDIREA MATEMATICĂ
• Înțelege șirul numeric până la 100 – cum se propagă numerele, care sunt vecinii unui
număr, cum se compară, cum se alcătuiesc ele, cum se numără din 2 în 2, 3 în 3, 5 în
5 etc., cum se descompun;
• Face adunări și scăderi simple, cu și fără trecere peste ordin; face proba calculului;
• Află termenul necunoscut dintr-o adunare sau scădere, folosind logica probei, nu
trecând de partea cealaltă a egalului numărul cu semnul schimbat, ca în explicațiile
algebrice;
• Înțelege semnele matematice simple:+, -, =
• Citește într-un grafic sau în tabel;
• Continuă un șir numeric sau grafic, de semne desenate anume;
• Recunoaște și descrie forme și corpuri geometrice;
• Măsoară și estimează;
• Rotunjește și aproximează;
• Rezolvă probleme matematice simple cu o singură operație;
• Înțelege calendarul; știe lunile anului și zilele săptămânii;
• Citește ceasul;
• Cunoaște valoarea monedelor și a bancnotelor;
f. ȘTIINȚELE
• înțelege istoria ca o serie de povești adevărate din trecut;
• se orientează pe o axă temporală simplă;
• recunoaște semne grafice sau artistice ale trecutului; moduri de comunicare a
oamenilor în trecut;
• intuiește importanța strămoșilor, a culturii și a tradițiilor;
• cunoaște personaje model – eroi, cercetători, inventatori, exploratori din istoria
omenirii;
• recunoaște, pe hartă sau pe glob, principalele continente sau zone ale lumii;
• are reprezentări simple ale sistemului solar;
• explică fenomene meteorologice sau cicluri de viață ale unor vietăți;
• formulează observații, ipoteze și concluzii pe baza unor fapte observate în lumea vie;
• Înțelege felul în care omenirea influențează ecosistemele;
• Descrie părțile principale ale unei plante sau ale unui animal;
• Înțelege procesele de creștere și maturizare în lumea vie;
CE E NOU?
• Se concentrează pe termen mai lung – până la 30-40 min., cu fluctuații care nu
perturbă înțelegerea și judecata;
• Se îmbunătățește abilitatea de procesare a informației;
• Se rafinează capacitatea de execuție;
• Sunt mai capabili de conexiuni care să explice relații comparative între concepte;
• Se dezvoltă vocabularul; timpul verbelor este folosit deja corect mereu;
• Cititul devine fluent și expresiv;
• Știe să pună întrebări pentru înțelegerea unui text;
• Scrie text de până la 30 de cuvinte și este capabil să și-l editeze singur;
• Știe să folosească dicționarul;
• Se dezvoltă calculul mental;
• Învață tabla înmulțirii și rezolvă probleme simple de multiplicare și distribuire;
• Citește independent; apare dragostea de carte; citește traducerile în timpul unui film;
Una din trăsăturile de bază ale copiilor de clasă a III-a este entuziasmul. Este perioada
când au încredere să încerce orice, când se bucură din toată inima de proiecte noi, de
discuții interesante, de experimente, curiozități. Le place să joace în scenete, iubesc
jocurile dinamice și competițiile în grup.
În același timp, energia și entuziasmul pot sfârși ușor în crize de frustrare sau
dezamăgire când lucrurile nu le ies bine; există tendința de a se supraestima sau de a se
angaja în proiecte mari, prea ambițioase.
Vorbesc mult, sunt grăbiți, agitați, tind să aducă în discuție foarte multe idei,
propuneri, soluții – pe care, uneori, le uită la fel de rapid.
Fetele și băieții încep să se joace mai mult împreună. Sunt mai deschiși în exprimarea
sentimentelor, a preferințelor.
Clasa a IV-a este un an-cheie al ciclului primar – este anul în care copiii se fac mari.
Toate abilitățile lor intelectuale sunt provocate în cel mai înalt grad de până acum –
crește volumul temelor și se diversifică formele de raționament. Clasa a IV-a este anul
conținuturilor dense și fascinante – anul în care copiii se întâlnesc cu fracțiile, cu
cronologiile istorice și fenomene fizice de bază. Este anul în care achiziția conceptelor
face diferența primilor doi ani de gimnaziu.
Este anul în care poți face predicții pentru traseul școlar ulterior – în ce măsură copilul
va face față provocărilor academice înalte sau va trebui susținut pe termen mai lung.
Până la finalul clasei a IV-a apar diferențe clare în clasa de elevi între ritmuri și stiluri
de lucru; au nevoie să lucreze independent, să primească sarcini pe măsuri individuale.
Este anul când învățătorul trebuie să se asigure că elevii își însușesc tehnici de învățare,
de luare a notițelor, de culegere a datelor.
Clasa a V-a este anul readaptării școlare – anul în care, uneori, copiii au nevoie de
părinți, ca la clasa I.
Mintea este pregătită pentru niveluri mai înalte de abstractizare; gândirea se desprinde
de concret.
• Folosește citate și argumente din texte date pentru a-și susține ideile;
• Citește o mare varietate de stiluri – ficțiune, non-ficțiune, poezie, teatru;
• Alcătuiește rezumatul unui text; identifică tema, ideea principală dintr-o comunicare;
• Înțelege și interpretează figuri de stil – comparații, metafore;
• Compară unghiuri de vedere și perspective multiple asupra aceluiași eveniment, idee,
fenomen;
• Folosește contextul pentru identificare unor sensuri; face deducții despre intențiile
autorului;
• Folosește tehnologia și media pentru a aduna informații pe marginea unui subiect;
• Adună informații din surse diverse;
• Scrie texte narative, descriptive, argumentative, texte pentru exprimarea opiniei;
• Poate investiga scriitura altui coleg, o poate corecta sau comenta;
• Rezolvă exerciții diverse folosind relații între numere;
• Înțelege și rezolvă ecuații și inecuații;
• Construiește grafice; continuă șiruri; folosește tehnici de calcul rapid;
• Înțelege și rezolvă probleme cu cerințe noi, nu neapărat asemănătoare cu un tip anume
exersat anterior;
• Poate conduce experimente; reține concepte legate de structura plantelor, a
animalelor, de componentele unui fenomen în derulare;
• Înțelege concepte și evenimente din istoria locală;
• Poate conduce un interviu pe o temă dată;
• Poate învăța independent;
• Scrisul este corect, exprimarea este logică.
• Se stabilizează nivelul vocabularului;
V. 25 DE TEHNICI PENTRU O PEDAGOGIE
INTELIGENTĂ – ADAPTATĂ COPILULUI DE
ASTĂZI
1. Copiii de astăzi vin în clase cu mintea predispusă să recepteze și să integreze noul cu
ajutorul imaginilor rapide, al filmulețelor, al stimulilor colorați, puternici; au nevoie
de fragmentare foarte măruntă a cerințelor, de feed-back imediat, de stabilire de mize
și misiuni în învățare. De multe ori, învățarea devine un fel de contract între ei și
profesori, între ei și familie. Contra-timp, cu miză, cu un câștig palpabil.
2. Cu toate acestea, actul didactic nu poate fi organizat numai din zona nevoilor lor de
stimulare constantă, rapidă și aducătoare de plăcere. Elevul capabil de învățare
durabilă este cel care ajunge să iasă din zona de confort, să urmărească o operație de
lucru pe termen lung, să proceseze cerințe duble sau triple și să dezvolte
raționamente, analiză, reveniri asupra propriei gândiri.
3. Deci, pedagogia de astăzi trebuie să plece de la recunoașterea predispozițiilor
cognitive hrănite deja de media, de lumea exterioară și să ghideze copilul către căi de
cercetare și lucru nedescoperite de el spontan. Trecerea de la un nivel la celălalt al
învățării nu se mai poate face, ca pe vremuri, prin punere la respect, prin activarea
fricilor sau a rușinii sociale. Se face prin conectare și reguli ”fair play”.
4. Orele sau activitățile de acasă, cu părinții, pot pleca de la elementul de fascinație – o
curiozitate, o surpriză, un film, o imagine, un joc, o aplicație media – și trebuie,
cumva, să se îndepărteze de la acesta, pe căi susținute de imaginație proprie sau pe
trasee raționale din ce în ce mai ramificate.
5. Ca să poți dezvolta operațiile gândirii și nivelul raționamentelor, e preferabil ca
sarcinile de lucru să fie organizate în doze scurte, clare, de câte 5-10 min, cu feed-
back imediat și cu criterii de notare elaborate anterior, împreună cu elevul;
6. Copilul de astăzi are nevoie să i se descrie concret cum arată ascultarea activă, atenția,
liniștea în bancă. Are nevoie de stabilire de mize pentru asta și de laude pentru
comportament stabil sau autocontrol.
7. Copiii au nevoie de laude permanente ale eforturilor, nu ale rezultatelor; Lauda
inteligenței distruge nevoia de a încerca lucruri noi sau capacitatea de a se ridica din
eșec, de teama invalidării valorii personale.
8. Copilul de astăzi are nevoie ca în clasă să existe:
o Măcar câte un element de noutate în fiecare zi – în modul de aranjare a
mobilei sau în bogăția de materia didactic sau de strategie a profesorului;
o Măcar câte un element de ”wow” – ceva care să le stârnească atenția, mirarea;
o Câte un rol social atribuit în oră: ”vorbitor”, ”interogator”, ”corector”,
”contrazicător”.
o De întrebări care le hrănesc ”ego-ul”: ”tu ce părere ai?”/”ce te face să crezi
asta?”
9. Cel mai bine, copilul de astăzi învață dacă se mișcă. Fiecare profesor – chiar și cel de
matematică – poate organiza ora ca să existe momente de deplasare, cu un scop
anume, din bancă, de regrupare, de schimbare de rol;
10. Copilul de astăzi are nevoie să plece de la prezent, de la experiment, de la
concret, de la relevant pentru viața lui. Nu invers, cum face majoritatea adulților.
11. Copilul de astăzi are nevoie ca toate criteriile de evaluare să fie dinainte
stabilite pentru munca lui, clar și transparent, astfel încât să se poată nota singur.
Testele –surpriză, de pedeapsă sau testele-fulger sunt percepute ca nedrepte: Sunt
bune doar dacă sunt acceptate ca provocări.
12. Copiii de astăzi învață cel mai bine în grup și dacă sunt puși să îi învețe pe
alții.
13. Orele pot începe de la stabilirea de comun acord a obiectivelor. Ce știu/Ce nu
știu/Ce aș vrea să aflu – poate fi organizat într-un tabel, ca set de întrebări la care să
răspundă înainte de ora propriu-zisă.
14. Copiii de azi au gândire stelară sau în rețea. Se plictisesc dacă nu există
conexiuni între informații către toate domeniile de activitate sau de cunoaștere; au
nevoie de provocări cognitive în ritm susținut.
15. Copiii de astăzi au nevoie de trăiri puternice în oră ca să rețină informație.
Emoționalul este fundamental pentru memorie și energia de lucru.
16. Copiii de astăzi au nevoie de lideri puternici – de profesori democratici, dar
fermi, capabili să le susțină emoțiile și să stabilească riguros planul de lucru, ce este și
ce nu este acceptabil în oră.
17. Fiecare oră nu are nevoie de titlu, ci de transmiterea clară a beneficiilor aduse
de oră.
18. Copilul de astăzi are nevoie de ghidaj pentru tehnici de respirație, meditație,
autoreflexivitate, centrare în sine, aliniere cu voința și intențiile proprii,
19. Copilul de astăzi are nevoie mai puțin de informație, cât de strategii de lucru și
gândire. Înainte de a fi profesori de istorie, geografie sau matematică, va trebui să le
arătăm cu ce contribuim la creșterea și rafinarea gândirii lor. Pedagogia gândirii
vizibile – cu protocoale sau jocuri de gândire este una dintre cele mai eficiente în
lume.
20. Tehnologia trebuie integrată în învățare. Mobilele, tabletele nu pot lipsi de pe
bancă începând cu clasa a IV-a.
21. Copilul de astăzi învață foarte bine prin joc de rol, prin punerea în pielea
personajelor sau a situațiilor istorice, a personalităților științifice etc.
22. Copilul de astăzi învață foarte mult în afara clasei – vizite, excursii; are mare
nevoie de mobilitate și diversitate;
23. Copilul de astăzi nu suportă șederea în bancă pe termen lung. Învață făcând
lucruri cu mâinile – modelând structuri, machete, instalații; Învață negociind,
selectând, exprimând opinii personale.
24. Copilul de astăzi are nevoie să își vadă familia efectiv interesată de viața lui
școlară.
25. Copilul de astăzi are nevoie să își vizualizeze grafic progresul, direcția, planul
de creștere personală.
1. Lasă-l să își trăiască sentimentele, așa cum sunt ele, indiferent cât de dureroase sau
intense la un moment dat! Pentru asta, învață tu să fii tare.
3. Lasă-l să facă lucrurile în ritmul lui, fără să-l presezi să fie cel mai bun sau cel mai
rapid! Pentru asta, învață tu să nu mai proiectezi în el propriile tale nerealizări și
eșecuri.
4. Lasă-l să își aleagă singur destinul, indiferent de cât de ocolită îi e calea! Pentru
asta, învață tu să crezi că fiecare copil vine în viața lui ca să își manifeste un scop, o
misiune, un drum potrivit lui, nu nevoilor tale de siguranță și mândrie.
6.Lasă-l să simtă că, în ochii tăi, el este mereu valoros! Pentru asta, învață tu să cureți
pe dinăuntru fricile și îndoielile dobândite de la propriii părinți. Lasă predicile, ține-i
spatele, ține-l în brațe!
6. Lasă-l să vadă că nu îi definești valoarea din felul în care arată, din cum se poartă sau
prin ceea ce face! Pentru asta, trebuie să vezi tu, în tine, cine este sinele, miezul tău
adevărat, distinct de coaja sau ambalajul pe care lumea îl sărbătorește.