Ioana D’arc

Născută 6 ianuarie cca. 1412 

Domrémy, Ducatul de Bar, Franța.

Decedată 30 mai 1431 (~ la 19 ani)

Rouen, Normandia (atunci sub
controlul Regatului Angliei)

Cauza
pedeapsa cu moartea (ardere pe rug)
decesului

- Ioana era liniştită, politicoasă, de o mare modestie şi extrem de credincioasă.

- La vârsta de 13 ani, în timp ce se ruga în bisericuţa sărăcăcioasă a satului, Ioana
aude un glas tainic, care o îndeamnă să meargă la Bourges – unde se refugiase
Carol al VII-lea – , pentru a salva regatul francez, stăpânit în mare parte de englezi.
- Anul acesta se împlinesc 608 ani de la naşterea celei care avea să devină Sfânta
Ioana d’Arc
- Ioana se distingea prin tunsoarea scurtă, băieţească, trupul ei musculos şi îndesat,
prin faptul că se îmbrăca bărbăteşte, purta o armură strălucitoare, călărea un cal alb,
ţinând într-o mână spada şi în cealaltă un stindard alb, toate aceste elemente
constituindu-se într-o simbolistică aparte. Cu toate că era o luptătoare îndârjită,
iubea pacea şi îşi avertiza duşmanii înainte de fiecare bătălie să renunţe la luptă,
tocmai fiindcă ea era un mesager al voinţei divine.
- (La 7 mai 1429 îi constrânge pe şefii militari francezi să ordone asaltul unei noi
fortificaţii care bloca accesul pe podul Loarei, apoi este rănită la umăr de o săgeată,
însă continuă să conducă asaltul şi se regăseşte, în final, victoriasă, alături de
armata sa.)
- În anul 1431, semnează – printr-o cruce, fiindcă nu ştia să scrie – , un act de
abjurare, în cimitirul din Rouen, convinsă fiind documentul se referă la altceva, apoi
retractează cele conţinute de actul semnat, fapt pentru care este arsă pe rug, nu
înainte de a cere să se aşeze o cruce în vârful stâlpului. La 30 mai 1431, în piaţa
Vieux-Marche din Rouen, trece astfel la Domnul strigând numele Său, iar duşmanii
ei spuneau, imediat după sacrificarea tinerei: „Am ars o sfântă !”. Rămăşiţele sale
pământeşti au fost aruncate în Sena.