Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C14 Tratamentul Recuperator În Entezite, Mioentezite, Tendinite, Tenosinovite Și În Rupturile de Tendon
C14 Tratamentul Recuperator În Entezite, Mioentezite, Tendinite, Tenosinovite Și În Rupturile de Tendon
2. MIOENTEZITA
3. TENDINITA ȘI TENOSINOVITA
Tendinita este o leziune a țesutului tendinos care implică: - microrupturi
- un proces inflamator cronic minor.
Mecanismul etiopatologic este adesea de natură degenerativă secundar unei suprasolicitări
tisulare, un traumatism acut sau acțiunea repetată a unor factori de frecare și tracțiune.
Procesul are un caracter progresiv - rezultă rupturi macroscopice
- ruptura totală a tendonului.
Tabloul clinic al tendinitei prezintă: - semne dureroase ce apar la - contracția puternică a
structurilor musculo-tendinoase implicate,
- întinderea pasivă sau
activă a tendonului;
- locul leziunii sau
durere referită în segmentul respectiv
- tumefacție
- limitare a mobilității în ambele sensuri
- o zonă dură, împăstată, însoțită uneori de crepitații
Tratamentul
- în primele 48 de ore masaj cu ghiață
- repaus segmentar
- în cazurile acute imobilizare în ghiată gipsată în poziție relaxată a tendonului 10-15 zile
- roentgenterapie
- antiinflamatorii
- trofostimulante
- curenți diadinamici
- kinetoterapie
Tenosinovita este o inflamație a sinoviei ce căptușește teaca respectivă.
Cauza inflamației este frecarea crescută (datorită rugozității tendinoase) ce apare la alunecarea
tendonului prin teaca sinovială.
Forme clinice: - acută
- cronică
În forma acută (exudativă): - porțiunea de tendon afectată este tumefiată
- temperatura locală crescută
- fluctuantă (lichid intrasinovial)
- dureroasă la mișcări pasive și active
Evoluția bolii duce la resorbiția lichidului și apariția formei cronice (uscate) când:
- tumefacția este mai mică
- dură la palpare
- prezintă crepitații la mișcări
Clinic, se prezintă asemănator tendinitei, cu deosebirea că durerea se produce mai ales la
mișcarea activă.
Tenosinovita și tenovaginita reprezintă leziuni tendinoase într-o zonă a tendonului unde trece
printr-o teacă.
Tenovaginita apare atunci când tendonul alunecă în interiorul unei teci tumefiate și
îngroșate, lucru ce va produce durere; exemplul clasic îl întâlnim în artrita reumatoidă.
Semnele clinice sunt asemanatoare cu tenosinovita, dar tumefacția tecii tendonului este
vizibilă și poate fi palpată.
Tratammentul în formele acute include:
- crioterapia,
- roentgenterapia,
- medicație antiinflamatorie si trofostimulante și
- imobilizare gipsată 10-15 zile
- kinetoterapie
Principala complicație sunt cicatricile aderențiale între tendon și sinovială.
4. RUPTURILE DE TENDON
Este o afecţiune relativ frecventă, prin creşterea activităţilor sportive. Tendonul se rupe la
joncţiunea sa cu muşchiul (mai ales la tineri) sau la 2-3 cm de inserţia pe calcaneu (la vârstnici).
Ruptura poate fi:- parţială,
- dar în majoritatea cazurilor ea este totală.
Capătul proximal al tendonului rupt se retractă, formându-se astfel, pe o distanţă de 2-6
cm, un gol, ocupat de un hematom, care, organizându-se conjunctiv, se transformă într-un ţesut
cicatriceal tânăr, voluminos, care reconstituie tendonul, alungindu-l.
Semne clinice: - imposibilitatea flexiei plantare contra unei rezistenţe (ridicare pe
vârfuri);
- palparea unei depresiuni = locul de întrerupere;
- durere, echimoză, edem moderat,
- retracţia musculaturii moletului.
În rupturile parţiale, simptomatologia este mai ştearsă iar diagnosticul este mai dificil.
Tratament:
- în rupturile parţiale: - aparat ghipsat cruro-podal cu piciorul în uşor equin, pentru 4-6
săptămâni;
- în rupturile totale: - tratament chirurgical prin sutură simplă, reinserţie pe calcaneu, sau
procedee plastice.
Postoperator – aparat ghipsat cruro-podal 4 săptămâni,
- apoi cizmă cu toc de mers încă 4-6 săptămâni.
Recuperarea funcţională este obligatorie după imobilizare deoarece pacientul prezintă
insuficienţa tricepsului sural, redoare articulară, edem, tulburări trofice:
- tratamentul edemului (poziţie proclivă, bandaj elastic, hidroterapie, DAD, masaj, etc.);
- tonifierea tricepsului;
- kinetoterapie cu exerciţii active şi pasive pentru remobilizarea articulaţiei gleznei;
- întinderea tricepsului şi tendonului când a apărut retracţia.