Sunteți pe pagina 1din 61

Dr.

Paskova Galina
 O anestezie locala reusita ofera liniste operatorie, pe
toata durata interventiei, atat pentru medic cat si
pentru pacient indiferent daca ea a fost efectuata in
scopul unei pulpectomii, extractii, rezectii apicale sau
in vederea preparararii unui dinte sub forma unui
bont protetic.
 Anestezia reusita implica cunoasterea buna a
proprietatilor substantelor anestezice folosite,
cunoasterea amanuntita a anatomiei oaselor maxilare:
atat a maxilarului superior cat si a mandibulei,
cunoasterea inervatiei din sfera O.M.F, atat de
bogata si complexa iar responsabil de acest ultim
aspect nefiind nimeni altul, decat nervul trigemen
ale caror ramuri le abordam in timpul practicarii
anesteziei loco-regionale in medicina dentara.
 Si nu in ultimul rand o anestezie reusita necesita
insusirea corecta a tehnicilor de anestezie loco-
regionala si respectarea reperelor, locului de
intepatura,a directiei acului diferite la fiecare
tehnica de anestezie loco-regionala, pentru ca
nimic din toate acestea nu este intamplator.
 Dar ce se intampla atunci, cand desi s-au
respectat reperele si tehnica de anestezie locala
efectul anestezic nu s-a obtinut sau nu este cel
scontat iar pacientul relateaza ca senzatia
dureroasa persista ? In acest caz este vorba de
esecul anesteziei loco-regionale din motive care
nu tin de tehnica propriu zisa . Ce este de facut?
Ce alternativa exista? Raspunsul acestor intrebari
se va gasi in lucrarea de fata
 Scopul acestei lucrari este sa descrie metodele de
prevenire a esecului anesteziei locale si conduita
fata de problemele pre- si post-anestezie.
 Sa faca intelese motivele esecului unei anestezii
locale, iar dupa identificarea lor medicul sa fie in
masura sa aleaga calea corecta de rezolvare, sa stie
ce tehnica alternativa de anestezie loco-regionala
exista si cum se modifica teritoriul de anestezie in
functie de aceasta.
 In acelasi timp, lucrarea de fata abordeaza
problemele legate de administrarea anestezicului
local.
 Apar inainte de efectuarea anesteziei datorita:
 Unui pacient anxios
 Imposibilitatea de a depozita solutia anestezica in locul
corespunzator tehnicii.
 Pacientul anxios
Un pacient anxios poate sa ridice urmatoarele
probleme legate de:
o Lipotimie
o Reducerea eficacitatii anestezicului.
 Sansele de lipotimie pot fi reduse daca inainte de anestezie
medicul vorbeste cu pacientul, cu calm, explicandu-i pe
intelesul lui toate manevrele la care urmeaza sa fie supus ,
senzatiile pe care le va simti , astfel pacientul va capata
incredere atat in medic, cat si in pregatirea lui.
 Manevrele de examinare trebuie sa fie facute cu blandete,
fara sa provoce durere pacientului sau sa-i declanseze reflexul
de voma. Este indicat inainte de intepatura propriu- zisa sa se
apilce la locul de intepatura un anestezic de contact.
 Este important ca medicul sa faca tot posibilul ca pacientul
anxios sa nu simta nici-un fel de durere.
 Foarte important este sa prevenim scaderea oxigenarii
cerebrale si de la bun inceput pacientul trebuie sa fie asezat
confortabil in fotoliul dentar, in pozitia culcat pe spate, pozitie
ce favorizeaza circulatia cerebrala.
 Anestezia locala este mult mai eficienta la un
pacient relaxat. Un pacient caruia nu ii este
frica niciodata nu va nega faptul ca anestezia s-
a instalat.
 Relaxarea pacientului anxios se poate obtine fie
prin crearea unei legaturi intre medic-pacient si
ruperea barierii psihologice induse de teama de
durere , fie prin premedicatie sau sedare.
 In unele tehnici pacientul trebuie sa deschida gura larg ca
medicul sa aiba vizibilitate si acces bun si sa poata aprecia
corect locul de inteptura. Exempu sunt tenhicile de anestezie
tronculara-periferica a nervului alveolar inferior si anesteziile
de la nivelul palatului dur. Daca pacientul nu deschide
suficient de larg gura, atunci anestezia poate fi problematica.
Pacientul nu poate deschide gura fie datorita unui trismus sau
pur si simplu de frica.
 Mai exista si situatii in care locul de intepatura nu se poate
respecta datorita unei limbi voluminoase care proemina si
ocupa locul de intepatura in tehnicile de anestezie a nervului
alveolar inferior. In aceste cazuri trebuie sa recurgem la o alta
tehnica de anestezie a nervului alveolar inferior si ca
alternativa exista tehnica Akinosi cu gura inchisa.
Acul lung se insera sub
creasta zigomato-
alveolara, distal de M2

Gura fiind inchisa


seringa se introduce la
linia de unire a
mucoasei mobile cu
gingia vestibulara
 Pacientul sta cu gura inchisa.
 Acul se introduce paralel cu
arcada alveolara , in fundul de
sac, la jonctiunea mucoasei
mobile cu mucoasa fixa.
 Se foloseste un ac lung de 35mm
.
 Acul se introduce in punctul cel
mai inalt al santului vestibular
si este avansat spre posterior,
de-a lungul arcadei maxilare.
 Acul este impins pana cand
amboul acului se afla paralel si
distal de M2 maxilar.
 In acest punct se injecteaza
solutia anestezica.
 Zona hasurata
reprezinta zona cu
anestezie completa
 Zona punctata
reprezinta zona cu
anestezie incompleta .
 Se anesteziaza nervul
alveolar inferior,
nervul lingual nervul
milohioidian si partial
nervul bucal.
Anestezia locala in stomatologie nu reuseste 100 %.
Cel mai des esecul unei anestezii locale poate fi
datorat unei tehnici gresite, injectarii unei cantitati
insuficiente de solutie anestezica in vecinatatea
nervului sau injectarea intr-un vas de sange a
anestezicului. Motivele ce duc la insuccesul
anesteziei locale pot fi clasificate in:
 anatomice
 patologice
 farmaceutice
 farmacologice
 psihologice
 tehnice.
Cauzele anatomice ce duc la esecul unei
anestezii locale/loco-regionale pot fi:
 bariera osoasa care impiedica difuzarea
anestezicului
 variatiile de pozitie a nervului si a gaurii la
nivelul careia se practica anestezia
 inervatia colaterala
 Difuzarea anestezicului local de la locul de
depozitare prin grosimea osului spre pulpa
dentara garanteaza succesul unei anestezii
locale cum se intampla in anestezia plexala,
intraosoasa si intraseptala dar nu si in cazul
anesteziilor tronculare-periferice.
 Difuzarea anestezicului poate fi perturbata prin
doua cai.
 Prima cale este prin prezenta unei
corticale groase care reprezinta o
bariera in calea de difuzare a
anestezicului. Acesta este si
motivul din cauza caruia la
nivelul mandibulei se foloseste cu
predilectie anestezia tronculara –
periferica.
 Aceeasi problema se intalneste si
la nivelul maxilarului superior
unde este prezenta creasta
zigomato-alveolara care
impiedica difuzarea anestezicului
spre M1 superior. Acest
inconvenient poate fi neutralizat
injectandu-se solutia anestezica
atat mezial , cat si distal de
creasta.
 A doua cale de difuzare mai slaba
a solutiei anestezice spre pulpa
dentara se intalneste in cazul
anesteziei intraligamentare.
Aceasta metoda se bazeaza pe
intrarea anestezicului prin
orificiile din peretele alveolar.
Din aceasta cauza anestezia
intraligamentara este de multe ori
ineficienta in cazul incisivilor
inferiori acestia din urma fiind
implantati in regiunea in care
alveolele prezinta putine
perforatii in comparatie cu
perforatiile prezente la nivelul
peretelui alveolar al celorlalti
dinti.
 Pozitionarea gaurii mandibulare si a gaurii mentoniere
nu este constanta. Mai mult, in functie de varsta
localizarea lor este diferita. Gaura mandibulara este de
cele mai multe ori vizibila pe radiografia panoramica iar
in cazul in care pacientul are o astfel de radiografie este
necerar ca inainte de practicarea anesteziei loco-regionale
a nervului alveolar inferior sa vizionam imaginea
radiologica. Indiferent daca s-a studiat radiografia
panoramica sau nu exista cazuri in care practicarea
anesteziei la nivelul gaurii mandibulare ridica probleme
din cauza prezentei unui foramen ectopic. Gaura
mentoniera, din pacate, nu este vizibila intodeauna pe
radiografia panoramica dar aceasta poate fi palpata.
 Nu de putine ori, in cazul unei anestezii nereusite trebuie
sa ne punem problema daca nu este vorba si de o
inervatie suplimentara.
 Nu doar nervul alveolar superior
este cel care inerveaza pulpa
dintilor superiori.
 Nervul palatin mare sau nervul
nazo-palatin pot trimite fibre
nervoase spre pulpa dentara.
 O anestezie plexala in apropierea
dintelui respectiv sau daca nu
este posibil atunci o anestezie
tronculara-periferica a nervului
in cauza duce la obţinerea unei
anestezii satisfacatoare a pulpei
dentare.
Ca si in cazul maxilarului superior si la nivelul mandibulei
exista posibilitatea de inervatie colaterala a pulpei dentare.
Dupa o anestezie loco-regionala (folosita cel mai des la
nivelul mandibulei) este mai puţin probabil sa ne confruntam
cu o inervatie colaterala .
Insa pot fi intalnite urmatoarele inervatii accesorii:
1. fibre aditionale din nervul alveolar inferior de aceeasi parte
2. anastomoze pe linia mediana cu nervul omonim din partea
opusa
3. de la nervul lingual
4. de la nervul bucal
5. de la nervul milohioidian
6. de la nervul auriculotemporal
7. de la nervul cervical.
 Este posibil ca din nervul
alveolar inferior inainte
ca acesta sa intre in gaura
mandibulara sa se
desprinda unele fibre
nervoase accesorii care
patrund in os prin
foramene accesorii situate
Orificiile in regiunea retromolara
in zona retromolara astfel
mandibulara permit trecerea nervilor
ajungand sa participe la in os si astfel realizeaza inervatia
inervatia dintilor. accesorie a dintilor mandibulari
Nervul Daca punctul de
alveolar
inferior
separatie din nervul
principal este
Nervul proximal de gaura
bucal mandibulara atunci
tehnica standard de
Nervul
lingual
anestezie loco-
regionala la Spix nu
asigura anestezia si
a acestor filete
suplimentare.
 Aceasta problema poate fi
contracarata prin tehnicile de
anestezii tronculare periferice
cu abordare „inalta” Gow-
Gates sau Akinosi.
 O alta metoda care se poate
folosi pentru anestezia
filetelor suplimentare este
depozitarea solutiei anestezice
direct in regiunea retromolara
iar intepatura se face lingual
si distal de M3. Aceasta
anestezie locala prin infiltratie
contracareaza inervatia
suplimentara a acestei regiuni
atat de la nervul alveolar Depozitarea solutiei
inferior cat si de la nervul anestezice in regiunea
lingual si nervul bucal. retromolara (lingual si distal
de M3) anuleaza inervatia
suplimentara a acestei regiuni
o Pe linia mediana toate structurile primesc
inervatie bilaterala. Pe linia mediana se
anastomozeaza atat nervul incisiv , cat si nervul
mentonier si nervul lingual. Dintii pentru care
aceste anastomoze sunt relevante sunt incisivii
centrali inferiori care primesc inervatie de la
ambii nervi alveolari inferiori.
o Pentru anastomozele primite din partea opusa
de obicei este suficienta anestezia plexala, care se
aplica cu succes in aceasta regiune atat pe
vestibular, cat si pe partea linguala.
Nervul lingual poate participa la inervatia dintilor. Acest
lucru este posibil prin faptul ca nervul lingual patrunde
prin perforatiile prezente de la nivelul corticalei linguale
ale mandibulei, astfel ajungand sa ia parte la inervatia
dintilor inferiori. De cele mai multe ori acest aspect nu
obliga la o anestezie suplimentara pentru ca de obicei,
cand se face anestezia la spina lui Spix pentru nervul
alveolar inferior este nevoie in acelasi timp si de
anestezia nervului lingual. Daca s-a practicat o
anestezie plexala pentru incisivii inferiori sau daca s-a
anesteziat doar nervul alveolar inferior si se doreste
anestezia pentru aceste fibre suplimentare ce capata rol si
in inervatia dintilor se recomanda anestezie plexala, locul
de intepatura fiind lingual,in dreptul dintelui interesat.
Corticala linguala a mandibulei are multe
orificii osoase care permit patrunderea
unor filete accesorii sa capete rol in
inervatia pulpei dentare precum nervul
lingual sau nervul milohioidian
 Fibre din nervul bucal pot da inervatie
suplimentara pentru pulpa dentara. Punctul de
intrare a fibrelor accesorii in os determina
modalitatea de combatere a inervatiei
suplimentare.
 Daca fibrele nervoase patrund prin peretele
alveolar vestibular atunci o anestezie plexala este
suficienta.
 Daca punctul de intrare este in regiunea
retromolara atunci este necesara o anestezie
tronculara-periferica a nervului bucal sau o
infiltratie in regiunea retromolara, distal si lingual
de M3.
Nervul milohioidian se separa de nervul alveolar
inferior la 15mm de gaura mandibulara. El merge
in jos si inauntru , ajungand in planseul lingual.
La fel ca si nervul lingual el poata sa trimita fibre
accesoriii care patrund prin perforatiile de la
nivelul corticalei linguale, ajungand sa participe
la inervatia dintilor inferiori. In mod normal,
nervul milohioidian nu este anesteziat odata cu
nervul alveolar inferior la spina lui Spix. In aceste
cazuri cand vorbim de inervatie suplimenara de
la nervul milohioidian se recomanda fie anestezie
plexala a nervului in drepul dintelui interesat fie
anestezie tronculara-periferica “inalta” Akinosi
sau Gow-Gates.
 Pacientul tine gura larg
deschisa.
 Limba este indepartata
cu oglinda dentara
 Intepatura se face in
dreptul radacinii distale
a M1 inferior
 Solutia anestezica se
depoziteaza sub
muschiul milohioidian
 Se foloseste ac de 27G
indoit la 107°
 Seringa se avanseaza
peste planul de ocluzie
al incisivilor inferiori
 Intepatura cu acul
indoit se face lingual in
dreptul fosei
retromolare si se merge
in profunzime la 15mm.
 Nervul auriculotemporal
poate sa ajunga sa participe la
inervatia dintilor prin fibrele
care intra in mandibula prin
regiunea condiliana sau prin
perforatii prezente pe partea
interna a ramului ascendent
spre limita superioara.
 Singurele tehnici care pot
„anula” aceasta inervatie
primita de la nervul
auriculotemporal sunt asa Perforatiile inalte a ramului
numitele tehnici de anestezie ascendent permit fibrelor ce se
tronculare-periferice „inalte”
si anume -Akinosi sau Gow- desprind din nervul
Gates. auriculotemporal sa ajunga sa
inerveze pulpa dentara
 Tehnica Gow-Gates poate contracara toate fibrele
accesorii primite din nervul mandibular de aceeasi
parte. Din nefericire aceasta metoda nu este 100%
reusita chiar si efectuata de maini cu experienta. Una
din expilcatiile de esec este faptul ca este implicat un
alt nerv care nu face parte din nervul mandibular
care ajunge sa contribuie la inervatia dintilor
mandibulari. Acest lucru se poate intampla in cazul
nervului cervical superior, care in unele cazuri poate
da filete pentru inervatia dintilor. Aceasta problema
poate fi eliminata prin infiltratie linguala si
vestibulara in dreprul dintelui respectiv.
Nervul
auriculo
tempora
Nervul l
bucal

Nervul
lingual

Nervul
milohi
Singurul nerv oidian
care nu face parte
din nervul
Nervul
mandibular Nervul alveolar
cervica inferior
l
 Avantajul acestei tehnici este ca anesteziaza
cele mai multe din fibrele accesorii care pot
participa la inervatia dintilor.
 Se anesteziaza simultan nervii: alveolar
inferior, lingual, bucal, milohioidian si
auriculotemporal
 Pacientul trebuie sa tina gura
larg deschisa.
 Seringa se tine in plan
orizontal, se introduce
mentinandu-se in contact cu
planul de ocluzie al dintilor
superiori pe linia ce uneste
tragusul de pe partea cu
anestezia cu caninul de pe
hemiarcada opusa.
 Seringa inainteaza spre
directia cuspidului palatinal al
molarului doi superior, fiind
situta in contact si imediat sub
planul de ocluzie de pe partea
anesteziei iar acul ajunge sa
penetreze mucoasa cat mai sus.
 Acul avanseaza prin
tesuturi pana ajunge in
contact cu planul osos- in
dreptul condilului
 Acul se retrage putin
 Se aspira
 Se depoziteaza solutia
anestezica
 Dupa terminarea anesteziei
pacientul trebuie sa
mentina gura deschisa inca
cateva minute.
 Zona hasurata
reprezinta zona cu
anestezie completa
 Zona punctata
reprezinta zona cu
anestezie incompleta,
datorita
anastomozelor
prezente pe linia
mediana
 Anestezia intraosoasa, anestezia
intraligamentara sau anestezia intrapulpara
pot fi folosite pentru a contracara inervatia
accesorie a pulpei , aceste tehnici actionand
independent de originea nervului.
Anestezie intrapulpara
Anestezie intraosoasa Anestezie intraligamentara
 Cu certitudine combinatia anesteziei tronculare
periferice a nervului alveolar inferior cu
anestezie intraosoasa , intrapulpara sau
intraligamentara creste eficacitatea anesteziei
in comparatie cu anestezia doar a nervului
alveolar inferior.
 Din nefericire anestezia intraligamentara nu
este eficienta in toate cazurile, obtinandu-se o
anestezie slaba in cazul incisivilor inferiori.
Doua sunt cauzele patologice care pot duce la esec in
anestezia locala si anume- trismus-ul si inflamatia

Trismus
 Trismusul se traduce prin incapacitatea de a deschide
gura si automat incapacitatea de a penetra mucoasa
cu acul in locul specific tehnicii de anestezie. Despre
cum se poate rezolva aceasta problema am discutam
mai sus.
Cand anestezicul local este injectat in tesut el este
neutralizat de sistemele tampon din fluidul tisular
si o parte din forma cationica este transformata in
baza neionizata . Aceasta baza este cea care
difuzeazaa in nerv. Inflamatia este cea care duce la
o acciditate in regiunea afectata. Deoarece produsii
inflamatiei reduc pH-ul, cresterea aciditatii are
urmatoarele efecte:
1. Limiteaza formarea bazelor neionizate
2. Modifica produsii de inflamatie
3. Absorbtia mai rapida a anestezicului
 In mod normal, baza neionizata patrunsa in
fibra nervoasa intalneste un pH normal si se
reechilibreaza in baza neionizata si forma
cationica. Forma cationica va bloca canalele
de sodiu . In cazul inflamatiei vor exista
putini cationi in interiorul tecii nervoase ,
astfel este posibil sa se obtina o anestezie
incompleta .
 Acestia vor inhiba anestezia locala prin
afectarea directa a fibrei nervoase.
 Exudatul inflamator creste conductibilitatea
nervoasa prin scaderea pragului de raspuns
nervos, efecte care pot duce la neinstalarea
anesteziei locale
Datorita faptului ca:
 Vasele sanguine din regiunea inflamata sunt dilatate si
este posibil ca anesetzicul introdus local sa prezinte
nivele sanguine mai inalte decat in conditii normale.
Exista doua metode de obtinere a anesteziei in prezenta
inflamatiei tisulare:
 Prima metoda consta in administrarea anestezicului local
la distanta de zona inflamata. Nu se recomanda sa se
injecteze solutia anestezica in zone cu infectii sau
inflamatii pentru a preveni diseminarea in zonele vecine
neafectate. Administrarea anestezicului la distanta de
zona afectata creste sansele unei anestezii reusite
deoarece conditiile tisulare sunt aproape normale sau
normale. Din acest motiv se recomanda anestezia
tronculara periferica.
 Cea de a doua metoda si anume - injectarea unei
cantitati mai mari de anestezic in regiune
 Daca se depoziteaza o cantitate suficienta de
anestezic la locul corect, atunci in cele din urma
anestezia locala se va instala. Asadar , in cazul in
care ne confruntam cu esecul unei anestezii locale
datorita unui proces inflamator trebuie luate in
consideratie dozele maxime care se pot administra
intr-o sedinta. Cu cat se foloseste o solutie
anestezica mai concentrata (lidocaina 4-5%) , cu
atat sansele de obtinere a unei anestezii reusite in
cazul unei hiperalgezii sunt mai mari.
 Se mai pot folosi tehnici combinate precum
anestezia intraligamentara, anestezie loco-
regionala, eventual efectuarea unei anestezii de
baraj
 Solutiile anestezice folosite in medicina dentara
poseda multe proprietati care daca sunt
depozitate corect nu se altereaza.
 Depozitate insa incorect aceste proprietati se
pierd si astfel substanta anestezica nu mai este
eficienta. De exemplu, pastrand o substanta
anestezica care contine vasoconstrictor la
temperaturi inalte sau la soare altereaza
proprietatile adrenalinei, reducand eficacitatea
anestezicului.
 Exista posibile intractiuni intre medicamete si
anestezicele locale. Acestea pot fi cauzele de
eliminarea sau metabolizarea mai rapida a
anestezicelor. De cele mai multe ori esecul din
aceasta cauza se datoreaza si faptului ca se
injecteaza o cantitate prea mica de anestezic ,
asa se explica faptul ca la repetarea anesteziei
aceasta reuseste.
 Procentul de reusita a unei anestezii locale este mult
mai mare in cazul unui pacient relaxat. Acesta este si
motivul pentru care se recomanda sedarea constienta
cu protoxid de azot in unele cazuri. Dar aceasta nu
inlocueste o anestezie buna. Sedarea constienta trebuie
folosita intotdeauna cu un excelent control al durerii.
Sedarea constienta ofera numeroase avantaje in ceea ce
priveste administrarea anestezicului local, si anume:
 are efect anxiolitic
 reduce fobia de ac
 produce relaxarea musculara
 invinge inclestarea maxilarului
 ofera protectie farmacologica
 induce analgezie.
 Relaxarea buna oferita cu mare succes de sedarea
constienta face ca injectarile multiple sa fie usor
acceptate de catre pacient. Nu de putine ori
injectarile multiple sunt cheia de reusita in cazul
unei anestezii esuate.
 De asemenea, sedarea constienta rezolva ploblema
in cazul pacientilor care au fobie de ac sau care
refuza intepaturile in cavitatea bucala, chiar daca
accepta intepaturi in alta parte a corpului.
 Aceasta tehnica de sedare poate invinge trismusul
cauzat de tensionarea muschilor previne
inclestarea maxilarului, inlaturand astefel
imposibilitatea practicarii uneisi anestezii datorita
lipsei de vizibilitate si acces la locul de intepatura.
 In combinatie cu anumite medicamente are efect
de prevenire a toxicitatii. Midazolamul scade
toxicitatea lidocainei la nivelul SNC.
 Succesul unei anestezii este depenent de o
tehnica corecta.
 Esecul datorat erorii de tehnica se poate
corecta prin practicarea tehnicii si corectarea ei
sau prin abordarea unei ate tehnici alternative
de anestezie.
 Injectarile multiple nu pot fi evitate. Decizia
cat anestezic poate fi injectat in siguranta la
fiecare pacient in parte trebuie stabilita inainte
de administrarea primei anestezii.
 Iar odata stabilita doza maxima nu trebuie sa
se depaseasca altfel situatia poate sa scape
repede de sub control.
 Daca dupa administrarea dozei prestabilite nu
s-a obtinut efectul anestezic dorit atunci
pacientul va fi chemat intr-o alta zi sau va fi
indrumat spre un alt medic.
Numeroase probleme pot sa apara dupa
practicarea unei anestezii locale:
1. sangerari

2. durere

3. hipoestezie prelungita

4. trismus

5. infectia
 Sangerarea poata sa apara la locul de
intepatura dupa ce s-a practicat anestezia. Este
rareori abundenta si de regula dispare dupa
exercitarea unei presiuni digitale de cateva
minute.
 Probleme mai mari ridica sangerarile in urma
intepaturii in tesuturile profunde dupa
practicarea anesteziilor tronculare-periferice ,
care trebuie evitate la pacienti care au hemofilie
mai ales daca nu s-au aplicat masuri
profilactice preoperator.
Agatarea periostului sau sfasierea
tesuturilor pot cauza dureri
postanestezice.

GRESIT
CORECT

Orientare bizoului acului in timpul anesteziei


 In anestezia intraligamentara aplicarea unei
presiuni sau forte nepotrivite pot duce la extruzia
dintelui din alveola si ulterior la traume ocluzale.
 Exista metode de reducele a durerii in timpul
anesteziei locale. Multe din aceste metode chiar
reduc disconfortul postoperator provocat de o
anestezie traumatizanta.
De exemplu:
o daca acul nu este impins subperiostal se previne
desprinderea periostului de os.
o injectarea lenta va limita traumatizarea tesuturilor
moi iar in anestezia intraligamentara va preveni
extruzia dintelui.
 Leziunile auto-
provocate in zona
anesteziata pot fi
foarte dureroase .
 Pacientul , in cazul
copiilor si parintii,
trebuie informati
asupra faptului ca se
pot rani , musca fara
sa-si dea seama ,
eventual sa evite
masticatia pe durata
anesteziei.
1. Anestezia locala poate produce probleme atat
inainte cat si dupa anestezie
2. Majoritatea efectelor nedorite nu ridica
probleme serioase
3. Esecul anesteziei este un risc profesional
4. Intelegerea motivelor de esec ajuta la
invingerea acestei probleme.