Participarea României la Primul Război Mondial

 De la neutralitate la confruntare armată (1914 - 1916):

- în iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo, pretextul declanşării Primului Război Mondial. În acest
context, regele Carol I convoacă, la Sinaia, în august 1914, Consiliul de Coroană pentru consultarea tuturor
factorilor politici, în vederea luării unei decizii. Participă la acest Consiliu regele, prinţul moştenitor Ferdinand,
membrii guvernului şi principalii oameni politici din toate partidele vremii.

- chiar dacă România încheiase în 1883 o alianţă cu Puterile Centrale şi regele Carol I dorea să respecte această
alianţă, opinia publică şi clasa politică românească se opuneau. Considerând că ţara nu este pregătită pentru a
intra în război, Consiliul de Coroană de la Sinaia (21 iulie 1914) votează neutralitatea României şi
expectativa armată (pregătirea pentru război şi aşteptarea momentului potrivit);

- în cei doi ani de neutralitate a României (1914 - 1916), cele două alianţe politico-militare au făcut demersuri
pentru atragerea României în război de partea lor;

- în septembrie 1914, după moartea regelui Carol I, la tronul României urmează nepotul său Ferdinand iar
opţiunile privind politica externă se schimbă. Noul rege va fi convins de guvernul liberal şi de soţia sa, regina
Maria că este de preferat o alianţă cu Antanta;

- pe 4 august 1916, România semnează la Bucureşti două documente: Tratatul de alianţă cu Antanta prin
care României i se garanta integritatea teritorială şi i se recunoşteau drepturile asupra Transilvaniei, Banatului şi
Bucovinei şi Convenţia militară prin care Rusia se angaja să declanşeze o ofensivă în Bucovina, să furnizeze
echipament militar necesar armatei române şi să trimită două divizii militare în Dobrogea pentru susţinerea
armatei române. România se angaja să declare război Austro-Ungariei şi să înceteze schimburile comerciale cu
inamicii Antantei. Nici o putere semnatară nu va încheia pace separată cu Puterile Centrale.

 Participarea României la Primul Război Mondial. Anii 1916 – 1917:

1. anul 1916: pe 14 august 1916 România declara război Austro-Ungariei. Armata română a început cu
entuziasm trecerea Carpaţilor, în noaptea de 14-15 august, înaintând în Transilvania. Însă, pe frontul din sudul
României, trupele germano – bulgaro - turce, conduse de feldmareşalul Mackensen au declanşat o puternică
ofensivă concretizată prin bătălia de la Turtucaia (1-6 septembrie 1916), pierdută de români. Acţiunea
nestingherită a Puterilor Centrale este o consecinţă a lipsei sprijinului faţă de armata română din partea aliaţilor.
Astfel, trupele române din Transilvania s-au retras pentru a apăra statul. Sfârşitul anului 1916 (noiembrie-
decembrie) aduce România într-o situaţie dramatică: capitala este ocupată de trupele germane conduse de
Mackensen, împreună cu două treimi din teritoriul ţării. Regele, Guvernul şi Parlamentul se retrag la Iaşi iar
tezaurul românesc este transportat în Rusia, pentru siguranţă. Frontul românesc este stabilit în sudul Moldovei
(între Carpaţii de Curbură şi Dunăre);

2. anul 1917: din Moldova se începe refacerea armatei române cu sprijin francez (misiunea generalului Henry
Berthelot). Regele Ferdinand le promite soldaţilor două mari reforme: electorală şi agrară. În iulie – august au
loc luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz în care armata română, condusă de generalii Al. Averescu, Eremia
Grigorescu şi Constantin Cristescu au oprit ofensiva inamică. De la aceste bătălii a rămas în istorie expresia „Pe
aici nu se trece” dar şi faptele eroice ale generalului Eremia Grigorescu, ale sublocotenentului Ecaterina
Teodoroiu sau ale căpitanului Grigore Ignat.
  Singuri pe frontul de Est:

- victoriile româneşti din vara anului 1917 au fost practic anulate de hotărârea Rusiei de a ieşii din război
datorită revoluţiei bolşevice declanşate pe plan intern. Ea încheie pace separată cu Puterile Centrale la Brest-
Litovsk. Antanta pierde astfel un aliat puternic iar România se găseşte la sfârşitul anului 1917 izolată în faţa
Puterilor Centrale, în aşa numitul „triunghi al morţii”

- se ajunge astfel la încheierea armistiţiului de la Focşani între România şi Puterile Centrale (9 decembrie
1917). Prevederile acestui armistiţiu au fost concretizate prin Tratatul de la Buftea - Bucureşti.

 Pacea din 1918. Tratatul de la Buftea - Bucureşti, 7 mai 1918.

1. România pierdea Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) şi Dobrogea de Nord în favoarea Bulgariei;

2. România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra crestelor şi a trecătorilor Munţilor Carpaţi;

3. România devenea dependentă economic de Germania pe o perioadă de 90 de ani.

- tratatul a fost ratificat de Parlament dar nu a fost promulgat de regele Ferdinand.

 Contextul internaţional favorabil:

- la sfârşitul anului 1918, Puterile Centrale dădeau semne de slăbiciune. Rând pe rând statele acestei alianţe au
capitulat (Bulgaria în 29 septembrie, Imperiul Otoman în 30 octombrie şi Austro-Ungaria în 3-4 noiembrie). Pe
acest fond internaţional favorabil guvernul român condus de Constantin Coandă (instalat pe 24 octombrie 1918)
a declarat Tratatul de la Buftea nul şi a decis reintrarea României în război. Astfel, pe 10 noiembrie 1918,
România declară război Germaniei şi reintră în conflict de partea Antantei.

- deşi în Europa războiul s-a încheiat pe data de 11 noiembrie 1918, România şi Ungaria au continuat ostilităţile
şi în 1919 din cauza Transilvaniei. Punctul culminant al ofensivei românilor din 1919 a fost ocuparea
Budapestei (4 august 1919).

 Recunoaşterea internaţională a noului stat român:

1. 28 iunie 1919 – Tratatul de la Versailles cu Germania;

2. 10 septembrie 1919 - Tratatul de la Saint – Germain cu Austria - recunoştea unirea Bucovinei cu

România;

3. 27 noiembrie 1919 - Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria – recunoştea unirea Cadrilaterului cu România;

4. 4 iunie 1920 - Tratatul de la Trianon cu Ungaria – recunoştea unirea Transilvaniei cu România;

5. 10 august 1920 – Tratatul de la Sevres cu Turcia – se fixează graniţa în Banat;

6. 28 octombrie 1920 - Tratatul de la Paris – Marile Puteri (Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia)
recunoşteau unirea Basarabiei cu România. Ulterior, Japonia nu a ratificat tratatul.