Tema Activitatea umană

Planul lecției
1.Noțiuni generale.
2.Structura psihologică a activității.
3.Clasificarea acțiunilor.

1.Noțiuni generale
Activitatea reprezintă interacţiunea subiectului cu lumea, interacţiunea
în care se realizează o atitudine sau alta a omului faţă de lume, faţă de
ceilalţi oameni.
Activitatea este un proces ce realizează o anumită relaţie a omului faţă
de lume şi corespunde unor trebuinţe specifice.
-dispune de conştiinţa scopului, este motivată, operează cu instrumente
construite de om, este perfectibilă şi creativă.
-omul produce modificări în condițiile obiective externe, în propriile lui
stări interne, în relațiile cu mediul.
-ființa umană îsi realizează ideile, îsi satisface aspirațiile, îsi construiește
noi planuri, anume, în activitate.
-omul se adaptează condițiilor interne si externe la un nivel din ce în ce
mai înalt.

Activitatea reprezintă o modalitate fundamentală a existenței umane.Omul nupote

supraviețui fără a fi în interaccțiune cu mediul care îi servește drept sursă de
satisfacere a necesităților sale.
Activitatea este un ansamblu de acțiuni interne (mentale) sau externe care
îndeplinesc o anumită funcție și sunt unite printr-un scop comun.
Activitățile omului pot fi practice și intelectuale.
Orice activitate organizată conștient parcurge etapele:
-elaborarea scopului
-planificarea activității
-selectarea procedeelor mai eficiente pentru realizarea activității
-realizarea activității
-evaluarea activității și remodelarea acțiunilor.
2.Structura psihologică a activității
Activitatea umană dispune de o serie de elemente
structurale :mișcări,acțiuni,scop,motiv prin intermediul lor se vor satisface unele
necesități.
-mișcările complexe :citim,scriem compunere,conducem mașina,mânuim o
unealtă,ne jucăm ...
-acțiuni- sunt formate pe baza prieperilor și deprinderilor motorii: ascultarea
expunerii,rezolvarea problemelor,înregistrarea notițelor la un conținut...
-scopul- este imaginea mintală a efectului dorit pentru care omul îndeplinește o
activitateeste rezultatul anticipat și desemnează prefigurarea mentală a efectului
dorit pentru care omul îndeplinește o activitate.Scopurile sunt imediate , de
perspectivă,speciale ,generale.
-motivul reprezintă obiectul cecorespunde celor mai actuale trebuințe ale
persoaneiși arată de ce îndeplinește omul acțiunea,adică din ce motiv
acționează.Ex.Ați venit la Colegiu cu scopul de a obiține studii de specialitate,iar
motivul ar fi să finalizați studiile și să deveniți profesioniști.
De aceea conștientizarea motivelor constituie o condiție primordiară a înțelegerii și
cceptării oamenilor ,întărește puterea omului propriului său
comportament.Motivele realizează mai multe funcții:
-declanșează ,direcționează și mențin acțiunea
-dau sens și valoare faptelor
-detrmină nivelul de funcționare a proceselor psihice,
-determină gradul de oboseală a persoanei ce efectuează activitatea .

3.Clasificarea acțiunilor
În dependență de gradul de conștientizare a scopurilor,acțiunile pot fi:
-Acțiuni conștiente- când este conștientizat și scopul și motivele persoana știe ce
vrea să obțină și de ce.
-Acțiuni volitive – sunt acțiunile conștiente pentru realizarea cărora se cere efort ,
pentru care copilul nu are forțe suficiente ,fapt ce solicită ajutorul pedagogului.
-Acțiuni negativiste – sunt conștiente ,dar cu urmări nefaste.Ele au drept motiv
supărarea și dorința de a se răzbuna.
-Acțiuni impulsive- au loc sub acțiunea unei dorințe puternice.
-Acțiuni conștiente cu rezultat neprevăzut- se cunoaște și scopul și motivul,dar
rezultatul poate să fie neașteptat.
-Acțiuni involuntare- nu au nici scop,nici motiv și se săvârșesc din neatenție (fără
să vrem am vărsat cafeaua pe masă).
-Acțiuni pur și simplu- nu au nici un rost și pot aduce daune (pur și simplu
desenează pe bancă sau dau foc la urnă).
-Acțiuni afective – au la bază o stare de afect ,ceea ce face comporamentul
nedirijat.