7.

Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile reale

7.1. Derivate partiale, diferentiala unei functii intr-un punct

f ( x ) − f (a )
Considerand functia f: A → R, A ⊂ Rn , nu se poate vorbi de raportul , deoarece nu
x− a
este definita imp ²rïirea printr-un element din Rn . Modul de rezolvare al problemei urmeaz² a fi
prezentat in continuare. Fie f: A → R, A ⊂ Rn , a ∈ intA êi s un versor din Rn (i.e. s = 1). Vom spune
c² f este derivabil² dup² versorul (direcïia) s in a, dac² exist² êi este finit² limita:
f ( a + ts ) − f ( a )
lim .
t →0 t
t ≠0

df
Valoarea acestei limite se noteaz² ( a ) êi se numeête derivata lui f dup² versorul s in a. S² definim
ds
funcïia de variabil² real² g(t) = f (a + ts) = f (a 1 + ts1 ,…, a n + tsn ) intr-o vecin²tate a originii (mai
precis, a ∈ intA implic² existenïa unui r > 0, astfel incat B(a, r) ⊂ A , aêadar a + ts ∈ B(a, r) ⊂ A êi
astfel funcïia este bine definit²). Observ²m c² f este derivabil² dup² versorul s in a dac² g: (-r, r) → R
df
este derivabil² in t = 0 êi ( a ) = g ′(0) .
ds
Fie {e1 ,…, en } baza canonic² in Rn . Evident ei , 1 ≤ i ≤ n, sunt versori. In cazul s = ej , derivata lui f dup²
∂f
versorul s = ej se numeête derivata lui f in raport cu xj in a êi se noteaz² (a ) . Spunem deci c² f
∂xj
este derivabil² parïial in raport cu xj , daca:
∂f f ( a1,..., a j −1, a j + t , a j +1 ,..., a n ) − f ( a1,... aj −1 , a j , a j + 1,...a n )
(a ) = lim
∂xj t →
t ≠0
0 t
Se observ² ca derivata parïial² a lui f in raport cu xj in a este de fapt derivata in a j a unei funcïii de o
singur² variabil² xj a f(a 1 ,…,a j-1 , xj , a j+1 ,…, a n ) êi astfel calculul unei derivate parïiale se reduce la
calculul derivatei unei funcïii de o singur² variabil².
Noïiunile de derivat² dup² un versor, respectiv derivat² parïial², se extind natural in cazul funcïiilor
vectoriale, dupa cum urmeaza. Pentru f: A → Rm , A ⊂ Rn , a ∈ intA êi s ∈Rn , s = 1, definim:
df f ( a + ts ) − f ( a )
( a ) = lim ,
t →0 t
ds t ≠0

studiul acestei limite din Rm reducandu-se la studiul limitelor in R pentru cele m componente. De
∂f ∂f ∂f 
exemplu, (a ) =  1 ( a ),..., m ( a )  .
∂xj  ∂x ∂xj 
 j 
Putem defini acum o matrice remarcabil², cu m linii êi n coloane,
 ∂ f1 ∂ f1 
 (a ) . . (a ) 
 1∂ x ∂ x n 
 . . . . 
J f ( a) =  . ,
 . . . . 
 ∂ fm ∂ fm 
 (a ) . . ( a ) 
 ∂ x1 ∂ xn 
numit² matricea jacobian² a lui f in a. Dac² m = n, determinantul matricii jacobiene Jf (a) se numeête
jacobianul lui f in a, sau determinantul funcïional al funcïiilor f1 , …, fm in a êi se noteaz²
 D ( f1 ,..., f n )
(a ) = det(Jf (a)).
D ( x1,..., xn )
Se poate intampla ca o funcïie discontinu² intr-un punct s² admit² derivat² dup² orice versor in acel
 xy 2
 , ( x , y ) ≠ (0,0)
punct, de exemplu f: R → R, definit² prin: f(x,y) =  x 2 + y 4
2

 0, ( x , y ) ≠ (0,0)

este discontinu² in origine, dar considerand un versor oarecare din R2 , s = (s1 , s2 ), obïinem:
 s22
df  , s1 ≠ 0
(0,0) =  s1 .
ds 0, s = 0
 1

Realizam asadar ca derivata dup² un versor êi derivata parïial² nu constituie o extindere satisfac²toare a
conceptului de derivabilitate pentru funcïiile de o variabil² real², in cazul funcïiilor de mai multe
variabile reale.
Fie f: A → R, A ⊂ Rn , a ∈ intA. Functia f este diferenïiabil² in a dac² exist² o aplicaïie liniar²
f ( x ) − f ( a ) − T ( x − a)
T: Rn → R, astfel incat: lim = 0.
x →a
x ≠a x− a
f ( x ) − f ( a) − T ( x − a )
Considerand ϕ : A \ {a} → R, ϕ( x ) = , atunci relaïia din definiïia funcïiei
x− a
diferenïiabile in punctul a ∈ intA, se poate scrie sub forma:
f (x ) = f (a) + T (x − a ) + x − a ϕ (x ), ∀x ∈A êi lim ϕ( x) = 0 .
x →a

Daca functia f: A → R, A ⊂ R , a ∈ intA este diferenïiabil² in a, atunci aplicaïia liniar² T: Rn →R este

n

unic², se noteaz² df(a) êi se numeête diferenïiala lui f in a.

Propozitia 7.1.1. Dac² f este diferenïiabil² in a, atunci este êi continu² in a.
Un rezultat ce merita retinut se refera la cazul functiilor vectoriale de mai multe variabile reale.
Functia f: A → Rm , A ⊂ Rn , de componente f1 ,…, fm este diferenïiabil² in a ∈ intA dac² êi numai dac²
toate componentele sale sunt diferenïiabile in a êi df(a) = (df1 (a),…, dfm (a)), adic² ∀ v ∈ Rm avem
(df(a)v)i = dfi (a)v, rezultat ce afirma ca studiul diferentiabilitatii unei functii vectoriale se reduce la
studiul diferentiabilitatii componentelor sale.
df
Propoziïia 7.1.2. Daca f: A → R, A ⊂ Rn , este diferenïiabil² in a ∈ intA, atunci exist² ( a ) pentru
ds
df
orice versor s ∈ Rn . In particular, exist² derivate parïiale de ordinul intai , 1 ≤ j ≤ n êi avem: ( a) =
ds
∂f
df(a)s, (a ) = df(a) ej , 1 ≤ j ≤ n.
∂xj
Din aceasta propozitie deducem ca matricea asociata aplicatiei liniare df ( a ) : Rn → Rm este matricea
jacobiana J f ( a) .
Diferenïiala df(a): Rn → R este o aplicaïie liniar² pe Rn , deci un element din spaïiul dual
Rn * = L(Rn , R).
Funcïia prj : Rn → R, definit² prin prj (x1 ,…, xn ) = xj , fiind o aplicaïie liniar² este diferenïiabil² in orice
punct din Rn êi dprj = prj . Vom nota aceast² diferenïial², care este independent² de punctul in care o
calcul²m, cu dxj . Revenind la funcïia diferentiabil² f in a, stiind c² {dx1 ,…, dxn } constituie o baz² in
Rn *, df(a) poate fi scris ² ca o combinaïie liniar² de dx1 ,…, dxn , astfel:
n
∂f
df (a ) = ∑ ( a ) dxj ,
j =1 ∂ x j

In continuare, vom da cateva reguli de calcul pentru diferentiala.

Propozitia 7.1.3. Daca functiile f, g: A → R, A ⊂ Rn sunt diferenïiabile in a ∈ intA, atunci f + g este
diferenïiabil² in a êi d(f + g)(a) = df(a) + dg(a) (semnul + din membrul drept reprezint² adunarea in
L(Rn , R)).
Teorema 7.1.1. Fie f: A → Rm êi g: B → Rp , A ⊂ Rn , B ⊂ Rm , f(A) ⊂ B a∈ intA, f(a) ∈ intB. Dac² f
este diferenïiabil² in a êi g este diferenïiabil² in f (a), atunci functia g o f : A → Rp este diferenïiabil²
in a êi: d ( g o f )(a) = dg(f(a)) o df(a).
Cum matricea compunerii a dou² aplicaïii liniare este produsul matricilor celor dou² aplicaïii, deducem
c² matricea jacobian² a lui g o f in a este produsul matricilor jacobiene a lui g in f(a) êi a lui f in a.
Notand h = g o f êi considerand (x1 ,…, xn ) variabila lui f, respectiv (y1 ,…, ym ) variabila lui g, obtinem
dup² regula de inmulïire a matricilor:
∂ hk m
∂ gk ∂ fi
( a) = ∑ ( f ( a )) ( a ) , 1≤ j ≤ n, 1≤ k ≤ p,
∂ xj i =1 ∂ yi ∂ xj
formul² ce d² derivatele parïiale ale funcïiei h in raport cu derivatele parïiale ale lui f êi g. Formula este
uêor de retinut , scriind :
h k (x1 ,…, xn ) = g k ( f 1 ( x1 ,..., xn ),..., fm ( x1 ,..., xn )) .
14243 14243
y1 ym

Vom considera, in continuare, cazul in care a este punct de extrem local. Fie f: A → R, A ⊂ Rn.
Un punct a ∈A se numeête punct de minim local al lui f pe A dac² exist² o vecin²tate U a lui a astfel
incat f(a) ≤ f(x), ∀x ∈ A ∩ U. Punctul este de minim global dac² f(a) ≤ f(x), ∀x ∈ A. Analog, definim
punctele de maxim local êi global. Punctele de minim êi de maxim se numesc puncte de extrem.
Propoziïia 7.1.4. Daca functia f: A → R, A ⊂ Rn , este derivabil² in a ∈ intA dup² versorul s si a este
df
punct de extrem local, atunci ( a ) =0.
ds
Reciproca propozitiei 7.1.4 nu este in general adevarata, de exemplu, pentru:

f: R2 → R, f (x , y ) = x ⋅ y ,
df
derivata dupa un versor oarecare, in origine, este (0,0) = 0 , dar (0, 0) nu este punct de extrem,
ds
deoarece functia ia valori negative si pozitive in orice vecinatate a originii.
Corolar. Daca functia f: A →R, A ⊂ Rn , admite derivate partiale in a ∈ intA, punct de extrem local in
∂f ∂f
raport cu x1 ,..., xn , atunci: ( a ) = 0 ,…, ( a) = 0 .
∂ x1 ∂ xn
In particular, daca f este diferentiabila in a, atunci df(a) = O ∈ L(Rn, R).
∂f ∂f
Punctul a ∈ intA, in care f este diferentiabila si ( a ) = 0 ,…, ( a ) = 0 , se numeste punct critic. Un
∂ x1 ∂ xn
punct de extrem local in care f este diferentiabila este un punct critic, reciproca nefiind adevarata. Vom
studia mai tarziu conditiile suficiente pentru ca un punct critic sa fie punct de extrem local.
Am definit anterior derivata de ordin n a unei functii de variabila reala. Procedeul se poate adapta
si derivatelor dupa un versor si, in particular, in cazul derivatelor partiale ale unei functii f: A → R unde
A ⊂ Rn. Fie a ∈ intA si i, j ∈ {1,2,…, n}, nu neaparat distincte. Daca functia de o variabila:
∂f
xi → (a1 ,..., a i , x i , a i +1 ,..., a n ) ,
∂x j
este definita in toate punctele unei vecinatati a lui a i (in R) si daca aceasta functie este derivabila in a i ,
atunci putem spune ca f este de doua ori derivabila in raport cu variabilele xj si xi si scriem:
∂2 f ∂  ∂f  ∂2 f ∂2 f
( a) =   ( a ). Se noteaza ( a ) = 2 ( a ). Derivatele de ordin trei, patru sau mai mult
∂ xi ∂ x j ∂ xi  ∂ xj  ∂ xi ∂ xi ∂xi
se definesc analog.
Pentru functia f: A → R , A ⊂ Rn ce admite derivate partiale de ordinul doi in a ∈ intA, se poate defini
matricea:
  ∂2 f ∂2 f ∂2 f 
 (a ) (a ) ....... (a ) 
 ∂x1
2
∂ x1∂ x2 ∂ x1∂ xn 
 .................... ..................... ...................... ,
 
 ∂ f ∂2 f ∂2 f 
2

 ∂x ∂x ( a ) ∂xn ∂x2
( a) .........
∂ xn2
( a) 
 n 1 
numita hessiana lui f in a.
Este importanta ordinea in care se efectueaza derivarea partiala, de exemplu, fie f: R2 → R, definita
 x2 − y 2
 xy , ( x , y ) ≠ (0,0)
prin: f (x , y ) =  x2 + y2 .Calculam derivata:
0, =
 ( x , y ) (0,0)
∂f ∂f
( x,0) − (0,0)
∂ f2
∂  ∂f  ∂y ∂y x −0
(0,0) =   (0,0) = lim = lim = 1.
∂ x∂ y ∂x  ∂y  x →0 x x → 0 x
∂2 f
Analog, calculand in ordine inversa, avem: (0,0) = −1 ≠ 1.
∂ y∂ x
Vom da ulterior o conditie suficienta ce permite permutarea ordinii de derivare in cazul derivatelor de
ordin superior.
Spunem ca o aplicatie B: Rn × Rn → R , (u, v) a B (u , v ) este biliniara daca:
1) Pentru u ∈ Rn fixat, aplicatia v → B (u , v ) este liniara,
2) Pentru v ∈ Rn fixat, aplicatia u → B (u , v ) este liniara.
Asadar, ∀u ∈ Rn , aplicatia B( u, ∗) , definita prin v → B (u , v ) , apartine lui L(Rn , R). Se observa ca
aplicatia ce asociaza lui u ∈ Rn elementul B( u, ∗) ∈ L(Rn , R) este liniara si astfel aplicatiei biliniare B
ii corespunde un element din L(Rn , L(Rn , R)).
Se demonstreaza, pe baza unui rezultat din teoria multimilor, ca functia:
(aplicatie biliniara: Rn × Rn → R) a element din L(Rn , L(Rn , R)),
este biunivoca. In aceasta corespondenta, B(u,v) ∈ R reprezinta valoarea in v a lui B( u, ∗) ∈L(Rn , R).
Matricea asociata unei forme biliniare B: Rn × Rn →R in baza uzuala din Rn este ( B( ei , ej )) ,
n
1 i, j n. Avem : B( u, v) = ∑ u B( e , e ) v
i , j =1
i i j j .

Presupunand ca functia f: A → R , A ⊂ Rn este diferentiabila in orice punct dintr-o vecinatate U a

lui a ∈ int A , adica ∀ x∈U exista df(x)∈L(Rn, R)), putem defini functia df: U → L(Rn, R) prin
x a df ( x ) . Daca aceasta functie este diferentiabila in a, adica exista o aplicatie liniara
df (a + u ) − df (a ) − Tu
T: Rn → L(Rn , R), astfel incat: lim = θ , in L(Rn, R), cand u → θ in Rn,
u→θ u
spunem ca f este de doua ori diferentiabila in a. Diferentiala de ordinul doi a lui f in a este definita ca
fiind diferentiala lui df in a si avem: d 2 f (a ) = d ( df )(a ) ,fiind un element din L(Rn , L(Rn , R)). Tinand
seama de comentariul anterior, putem considera ca d 2 f (a ) este o aplicatie biliniara reala definita pe
Rn × Rn .
Se demonstreaza ca daca functia f: A → R, A ⊂ Rn este de doua ori diferentiabila in a ∈ int A , atunci
exista cele n 2 derivate partiale de ordinul doi in a si matricea aplicatiei biliniare d 2 f (a ) este matricea
∂2 f
hessiana in a, adica: d 2 f (a ) ( ei , e j ) = (a ) .
∂xi ∂x j
Propozitia 7.1.7. Fie f: A → R, A ⊂ Rn si a ∈ intA. Daca exista o vecinatate U ∈ V(a), in care sunt
∂f
definite derivatele partiale , 1 i n, derivate ce sunt continue in a, atunci f este diferentiabila in a
∂ xi
Conditia de diferentiabilitate nu este necesara, cum arata urmatorul exemplu clasic.
  2 1
 ( x + y )sin 2 , ( x , y) ≠ (0,0)
2
∂f
Fie f: R →R, data de:
2
f (x , y ) =  x + y2 . Calculam (0,0) = 0 si
 0, ∂x
 ( x , y ) = (0,0)
∂f
(0,0) = 0 . Evaluand:
∂y
 ∂f ∂f 
f (x , y) − f (0,0) −  (0,0) x + (0,0) y 
 ∂x ∂y  =
(x ,y )
1
= x 2 + y 2 sin  → 0,
x2 + y 2 (x ,y )→(0,0)
obtinem ca f este diferentiabila in (0, 0). Derivatele partiale de ordinul I sunt:

 1 2x 1
∂f  2 x sin 2 − cos 2 , ( x , y ) ≠ (0,0)
( x, y) =  x + y2 x2 + y2 x + y2 ,
∂x  0,
 ( x , y ) = (0,0)
 1 2y 1
2 − 2
∂f  2 y sin 2 2 cos 2 ,( x , y ) ≠ (0,0)
( x, y) =  x +y x +y x + y2 ,
∂y  0,
 ( x , y ) = (0,0)

∂f ∂f
dar functiile si nu au limita in (0, 0), deci nu sunt continue in origine.
∂x ∂y

Spunem ca f: A → R, A ⊂ Rn o multime deschisa, este de clasa C1 pe A daca toate derivatele

∂f
partiale de ordinul I, , 1 i n exista si sunt continue pe A. Mai departe, f este de clasa Ck pe A
∂ xi
daca derivatele partiale de ordinul k exista si sunt continue pe A (aceasta implicand existenta
derivatelor pana la ordinul k care evident vor fi continue). In fine, f este de clasa C ∞ pe A daca are
derivate partiale de orice ordin, continue pe A..
Putem reformula propozitia anterioara astfel: „Daca f este de clasa C1 pe A, atunci f este diferentiabila
pe A”.
Multimea Ck(A), unde A ⊂ Rn este o multime deschisa, este familia functiilor reale de clasa Ck pe A care
are o structura algebrica de spatiu liniar real. Se demonstreaza usor, prin calculul efectiv al derivatelor
partiale, afirmatia urmatoare: ”compunerea a doua functii de clasa Ck este de clasa Ck ”.
Anterior am aratat ca ordinea in care se calculeaza derivatele partiale succesive este importanta. Vom
arata acum in ce conditii acesta ordine nu mai are importanta.
Propozitia 7.1.8. (Criteriul lui Schwarz) Fie f: A → R, A ⊂ Rn , a ∈ intA si fie
∂2 f ∂2 f
i, j ∈ {1, 2,…, n}. Daca exista si intr-o vecinatate U a lui a si sunt continue in a,
∂ xi ∂ x j ∂ x j ∂ xi
∂2 f ∂2 f
atunci: (a) = (a).
∂ xi ∂ x j ∂ x j ∂ xi
Prezentam succint o serie de rezultate din algebra, ce sunt necesare in continuare. O aplicatie
biliniara B: Rn × Rn → R este simetrica daca: B( u, v) = B( v , u ) , ∀ u, v∈ Rn.
O aplicatie q: Rn → R se numeste forma patratica pe Rn daca exista o aplicatie biliniara simetrica
B: Rn × Rn → R, astfel incat: q (u ) = B (u , u ) ,∀ u∈ Rn . Se arata ca aceasta aplicatie biliniara simetrica
ce corespunde formei patratice q este in mod necesar unica, consecinta a relatiei:
1
B( u, v) = ( q ( u + v) − q ( u ) − q( v)) .
2
O forma patratica q este semi-pozitiv definita daca q (u ) ≥ 0 ,∀u ∈ Rn si respectiv pozitiv definita daca
q (u ) > 0 ,∀u∈ Rn \ {θ }. Matricea lui q, notata (αi, j ) 1≤i , j ≤n , in baza { e1 ,..., en } din Rn este definita ca
fiind matricea asociata aplicatiei biliniare simetrice B asociata lui q.
 Se demonstreaza ca forma q este pozitiv definita daca si numai daca toate valorile proprii ale matricii
(αi, j ) 1≤i , j ≤n sunt strict pozitive sau daca si numai daca determinantii:
a11 a12 ... a1n
a11 a12 a13
a11 a12 a21 a22 ... a2 n
| a11 | , , a 21 a22 a23 ,…, ,
a21 a22 ... ... ... ...
a31 a32 a33
a n1 a n2 ... a nn
sunt strict pozitivi (conditie necesara si suficienta datorata lui Sylvester).
Forma q este negativ definita daca si numai daca toate valorile proprii ale matricii (αi, j ) 1≤i , j ≤n sunt
strict negative sau daca si numai avem:
a11 a12 a13
a11 a12
| a1,1 | <0, >0, a 21 a22 a23 <0,…
a21 a22
a31 a32 a33
Daca functia f: A → R, A ⊂ Rn multime deschisa, este de clasa C2 , atunci d 2 f (a ) este in fiecare
punct a ∈A o aplicatie biliniara simetrica a carei matrice in baza uzuala din Rn este hessiana lui f.
Vom studia formula lui Taylor pentru functii reale de mai multe variabile reale. Fie functia
f: A → R, A ⊂ Rn , f de clasa C k intr-o vecinatate a punctului a ∈ intA. Vom defini polinomul Taylor
de grad k al functiei f in a ca fiind functia polinomiala:
n
∂f 1 n ∂2 f
Tk ( x , a ) = f ( a) + ∑ ( a )( x j − a j ) + ∑ (a )( xi − a i )( x j − a j ) +
j =1 ∂ x j 2! i , j =1 ∂xi ∂x j
n
∂k f
∑
1
+ ( a )( x j1 − a j1 )...( x jk − a jk ) .
k! j1 ,..., jk =1 ∂x j1 ...∂x jk

Diferenta Rk ( x , a ) = f ( x) − Tk ( x , a) se numeste restul dezvoltarii Taylor de ordin k a lui f in a.

exemplu: Polinomul lui Taylor de ordinul doi in a = (1, 1) pentru functia f (x , y ) = xy este dat de
formula: T2 (( x , y ),(1,1)) = 1 + ( x − 1) + ( y − 1) + ( x − 1)( y − 1) .
Propozitia 7.1.9. Fie functia f: A → R, A ⊂ Rn , f ∈C k+1 (intA). Considerand
a ∈ intA si r > 0, astfel incat B( a, r ) ⊂ A , avem ca ∀ x ∈ B( a, r ) , exista c ∈ [a, x], astfel incat
1 n
∂ k +1 f
: R k ( x , a) =
( k + 1)!
∑ ( c)( x j1 − a j1 )...( x j k+1 − a j k+1 ) .
j1 ,..., jk +1 =1 ∂x j1 ...∂x j k +1

Formula lui Taylor se aplica la studiul extremelor.

Propozitia 7.1.10. Fie functia f: A → R, A ⊂ Rn , f ∈ C2 (intA) si a ∈ intA.
a) Daca a este un punct de minim (maxim) local, atunci a este punct critic al lui f si d 2 f (a ) este semi-
pozitiv definita (semi-negativ definita).
b) Daca a este punct critic si d 2 f (a ) este pozitiv definita (negativ definita), atunci a este punct de
minim (maxim).

exemple:
50 20
1. Pentru a gasi extremele functiei f (x , y ) = x y + + , calculam mai intai punctele critice ca
x y
 ∂f  50
 ∂x = 0  y − x2 = 0
solutii ale sistemului:  , adica  . Solutia sistemului este x = 5, y =2. Scriem
 ∂f = 0  x − 20 = 0
 ∂ y  y2
4 
hessiana functiei in punctul (5, 2), adica H f (5,2) =  5
1
. Cu regula lui Sylvester obtinem ca
 
 1 5 
functia are un minim in (5, 2), valoarea minimului fiind f (5,2) = 30 .
2. Sa calculam extremele functiei f1 ( x , y, z) = x 2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2 z . Punctele critice sunt solutii ale
 ∂f1
 ∂x = 0
 2 x − y + 1 = 0
 ∂f1  2 −1
sistemului:  = 0 , adica  2 y − x = 0 , obtinand punctul critic (- , , 1), iar hessiana in acest
 ∂y  2z −2 = 0 3 3
 ∂ f3 
 = 0
 ∂z
 2 −1 0 
 
punct este  −1 2 0  . Cu regula lui Sylvester obtinem ca functia are un minim in
 0 0 2
 
2 −1
(- , , 1).
3 3

Probleme.

df  1 1 
1. S² se calculeze (1,2,3) , unde s =  ,0, −  , pentru functia:
ds  2 2
f(x,y,z) = x2 + y2 + z2 .

2. Folosind formulele obiênuite, s² se calculeze derivatele parïiale in raport cu toate variabilele care
intervin, pentru funcïiile urm²toare:
a) f(x, y) = ln( x + x 2 + y 2 ) ; b) f(x, y) = arctg x y ; c) f(x, y, z) = ( sin x ) .
yz

3. Studiaïi diferenïiabilitatea in origine a urm²toarelor funcïii:

 0, x = 0 sau y = 0
a) f(x, y) =  ;
 1, x ≠ 0 si y ≠ 0
b) f(x, y) = x2 + y 2 ;
 xy
 , ( x , y) ≠ (0,0)
c) f(x, y) =  x 2 + y 2 ;
 0, ( x , y ) ≠ (0,0)

 2 1
 ( x + y )cos 2 , ( x , y) ≠ (0,0)
2

d) f(x, y) =  x + y2 .
 0, ( x , y) ≠ (0,0)

R. a) funcïia nu este continu² in origine, deorece:
1 1 1 1 1  1 
 n , n  n→ (0,0) ⇒ f  ,  → 1 ,  , 0  → (0,0) ⇒ f  , 0  → 0 ,
  →∞  n n  n→∞  n  n →∞  n  n →∞

deci nu este diferentiabil² in origine; b) funcïia nu este diferenïiabil² in origine deoarece nu admite
derivate parïiale. Avem:
f ( x,0) − f (0,0) x2 f ( x,0) − f (0,0) x2
lim = lim =1, lim = lim = -1.
x →0 x x →0 x x →0 x x →0 x
x >0 x >0 x ,0 x <0
 xy 1
c) funcïia este continu² in origine, deoarece: 0 < < xy implic²
x +y
2 2 2
∂f
lim f (x , y ) = 0 .Derivatele parïiale in origine se calculeaz² pornind de la definiïie, (0, 0) = 0,
( x ,y )→(0,0) ∂x
∂f
(0, 0) = 0. Dac² f ar fi diferenïiabil² in origine, am avea egalitatea:
∂y
∂ f ∂ f
f(x, y) = f(0, 0) + (0, 0) (x - 0) + (0, 0) (y - 0) + x 2 + y 2 ⋅ ϕ( x , y ) ,
∂x ∂y
xy
unde lim ϕ ( x , y ) = 0 . Din egalitate rezult² c² ϕ( x , y ) = êi astfel nu exist² lim ϕ ( x , y ) ,
( x ,y )→(0,0) x + y2
2 ( x ,y )→(0,0)

deci funcïia nu este diferenïiabil² in origine.

4. Calculati df 1 (1,1) pentru f1 ( x , y ) = x 4 + y 4 si df 2 (1,1,1) pentru functia

f2 ( x , y , z ) = ln x2 + y2 + z 2 .

5. Determinati diferentiala in punctul curent pentru urmatoarele functii:

1
f1 ( x , y) = ln( x2 + y 2 ) , (x, y) ≠ (0, 0); f2 ( x , y , z ) = x y .z , x >0, y >0, z >0.
2

6. Aratati ca functia z ( x , y) = y f ( x2 − y2 ) , unde f este functie derivabila, verifica ecuatia

1 ∂ z 1 ∂z z
⋅ + ⋅ = 2 .
x ∂x y ∂y y
x
7. Calculati diferentiala in punctul curent a functiei z ( x , y) = x y + x ⋅ϕ( ) (se considera ca ϕ este
y
functie derivabila).

∂2 f
8. Pornind de la definitie, sa se calculeze (1, 1) daca f (x , y ) = x2 + y 2 .
∂ x∂ y

∂ 2u ∂ u ∂ 2u
2
1
9. Fie u ( x , y, z) = . Aratati ca + 2 + = 0.
x2 + y2 + z 2 ∂x 2 ∂ y ∂z 2

10. Calculati derivatele partiale de ordinul doi pentru functia f (x , y ) = = xϕ( x + y2 ) , unde ϕ este o
2

functie de clasa C2 .

11. Sa se scrie polinomul lui Taylor de gradul al treilea pentru functia

f1 ( x , y) = ex sin y , in (0, 0).

12. Calculati extremele urmatoarelor functii:

f1 ( x , y) = x 2 + xy + y 2 − 2 x − y ,
f2 ( x , y) = x 4 + y 4 + 4 xy − 2 x 2 − 2 y 2 ,
y2 z2 2
f3 ( x , y, z) = x + + + , x > 0, y > 0, z > 0.
4x y z
7.2. Teorema functiilor implicite
 a11x1 + ... + a1 n xn = y1

Stim ca un sistem liniar:  ............................... ,are solutie unica daca si
 a x + ... + a x = y
 n1 1 nn n n

 a11x1 + ... + a1n xn 

 
numai daca det ( a ij ) ≠ 0, altfel spus, functia f: R →R n n
f ( x1 ,..., xn ) =  .....................  , este bijectiva
 a x + ... + a x 
 n1 1 nn n 

D ( f1 ,..., f n )
daca si numai daca ≠ 0 . Ne intereseaza extinderea acestui rezultat in cazul sistemelor
D ( x1,..., xn )
 f1 ( x1 ,..., xn ) = y1

neliniare de forma:  ........................ .
 f ( x ,..., x ) = y
 n 1 n n

Teorema de inversiune locala, care este o extindere a teoremei 6.1.6., da un raspuns la aceasta
intrebare.
Teorema 7.2.1. (inversiune locala) Fie o functie f: A → Rn , A ⊂ Rn o multime deschisa, de clasa C1 .
Daca df ( a ) ∈ L(Rn , Rn ), a ∈A, este un izomorfism (i.e. df ( a ) este bijectie), atunci exista o vecinatate
deschisa U ∈ V(a), U ⊂ A, si o vecinatate deschisa V ∈ V(f(a)), astfel incat f: U → V sa fie bijectiva si
f −1 : V → U sa fie de clasa C 1 . Daca f este de clasa Ck , atunci f − 1 este de clasa Ck .
Teorema poate fi enuntata si astfel: „O functie este inversabila in vecinatatea unui punct in care
diferentiala sa este inversabila”. Conditia df ( a ) ∈L(Rn , Rn ) este izomorfism este echivalenta cu
det Jf (a) ≠ 0, deoarece Jf (a) este matricea asociata operatorului df ( a ) si, intr-o astfel de asociere,
matricile nesingulare corespund izomorfismelor liniare.

Fie A, B ⊂ R multimi deschise si F: A × B → R. Consideram ecuatia:

F ( x , y) = 0 (1)
Ne intereseaza in ce conditii o asemenea ecuatie determina y ca functie de x(i.e. y = y( x) ). In cazul in
care fiecarui x ∈ A ii corespunde din (1) o solutie y ∈ B, atunci functia ϕ : A → B, care asociaza
fiecarui x ∈ A pe y ∈ B, se numeste functie implicita definita de (1) si se caracterizeaza prin:
ϕ : A → B si F ( x, ϕ( x)) = 0 , ∀x∈A.
Se poate intampla ca pentru anumiti x ∈ A ecuatia (1) sa aiba mai multe solutii.
Considerand ca ( x% , y% ) este o solutie a ecuatiei (1), sa gasim conditiile care asigura existenta unei
vecinatati U ∈ V ( x% ) si a unei vecinatati V ∈ V ( y% ),astfel incat ∀x ∈ U ecuatia (1) sa aiba o solutie
unica y∈ V. In aceste conditii am obtine functia ϕ : U → V, cu proprietatea F ( x, ϕ( x)) = 0 , ∀x ∈U,
functia ϕ fiind functia implicita data de relatia (1).

exemple:
1. Fie functia F: R × R → R, F ( x , y) = x 2 + y 2 − 1 si ( x% , y% ) = (1, 0). Avem F ( x , y ) = 0 daca si numai

daca y = ± 1 − x2 . Asadar ecuatia (1) nu are solutie pentru |x| > 1 si are doua solutii pentru |x| 1. Nu
∂F
exista nici o vecinatate a lui (1, 0) cu proprietatea ceruta. Remarcam ca (1,0) = 0 .
∂y
2. Fie functia F: R× R → R, F ( x , y) = x 2 + y 2 − 1 si ( x% , y% ) =(0, 1). Atunci
vecinatatile U = ( −1,1) ∈ V(0) si V = (0, ∞ ) ∈ V(1) satisfac proprietatea ceruta si functia implicita ϕ :
(-1, 1) → (0, ∞ ) este data de ϕ( x ) = 1 − x2 .. Daca ( x% , y% ) =(0, -1), avem U = ( −1,1) ∈ V(0) si V = (-
∞ ,0) ∈ V(1), iar functia implicita este data de ϕ( x ) = − 1 − x 2 . Remarcam faptul ca in aceste cazuri
∂F
(1,0) ≠ 0 .
∂y
 In general, sa consideram cazul A ⊂ Rn , B ⊂ Rm , F: A × B → Rm si sistemul:
 F1 ( x1 ,..., x n , y1 ,..., y m) = 0

 .................................. (2).
 F ( x ,..., x , y ,..., y ) = 0
 m 1 m 1 m

Ne intereseaza punctele ( x% , y% ) ∈ A × B care verifica sistemul (2) si pentru care exista o vecinatate
U × V ∈ V ( x% , y% ) , astfel incat sistemul (2) sa aiba, pentru fiecare ( x1,..., xn ) ∈ U, o solutie unica
( y1 ,..., y m ) ∈ V. Functia implicita definita de (2) in vecinatatea lui ( x% , y% ) este data de ϕ : U →V, unde
U ⊂ Rn si V⊂ Rm , si avand proprietatile:
 F1 ( x1 ,..., xn, ϕ1( x1,..., xn ),..., ϕm ( x1 ,.., xn )) = 0

 .................................. .
 F ( x ,..., x , ϕ ( x ,..., x ),..., ϕ ( x ,..., x )) = 0
 m 1 m 1 1 m m 1 m

exemplu: Fie F: Rn× Rm → Rm , F (x , y ) = Ax y + f ( x ) , unde Ax este o matrice de tip m × m ale

carei elemente sunt functii continue in x si f(x) o functie de la Rn la Rm . Fie ( x% , y% ) ∈ Rn × Rm , astfel
incat F ( x% , y% ) = θ. Daca Ax este inversabila in x% , ramane inversabila si pe o vecinatate U ∈ V( x% ),
deducand astfel ca pentru fiecare x ∈ U exista un unic y ∈ V ⊂ Rm , solutie a ecuatiei F ( x , y ) = θ .
Functia implicita ϕ : U →V este data de ϕ( x ) = − Ax−1 f (x ) .
In exemplele prezentate mai sus se poate calcula efectiv functia implicita. In general insa, aceasta
nu este posibil si teorema functiilor implicite ne da conditii ce asigura existenta solutiei. Matricea
 ∂ F1 ∂ F1 
 ∂y ( x , y ) ... ∂y ( x , y ) 
 1 m 
jacobiana a lui F in raport cu y, o matrice de tip m × m : ............. ... ...............  ;este matricea

 
 ∂Fm ( x , y ) ... ∂Fm ( x , y ) 
 ∂y ∂ym 
 1 
asociata diferentialei functiei y → F ( x , y ) . Determinantul sau il numim jacobianul lui F in raport cu y
D ( F1 ,..., Fm )
si il notam (x,y). Observam ca in ultimul exemplu acest jacobian este nenul in ( x% , y% )
D ( y1 ,..., y m )
Teorema 7.2.2. (teorema functiilor implicite) Fie D ⊂ Rn × Rm o multime deschisa, aplicatia
F: D → Rm o functie de clasa C1 si punctul ( x% , y% ) ∈ D cu proprietatea ca F ( x% , y% ) =θ . Presupunand ca
D ( F1 ,..., Fm )
( x% , y% ) ≠ 0 , rezulta ca exista o vecinatate deschisa U ∈ V( x% ) si o vecinatate deschisa
D ( y1 ,..., y m )
V ∈ V( y% ) astfel incat U × V ⊂ D si:
1) ∀ x ∈ U, ∃ ! y ∈ V solutie unica a ecuatiei F ( x , y ) = θ .
2) Functia ϕ: U →V care asociaza lui x acest y unic, solutie a ecuatiei
F ( x , y ) = θ , este de clasa C . 1

3) Daca functia F este de clasa Ck, atunci functia ϕ este de clasa Ck.
In conditiile teoremei, avem: F ( x ,ϕ( x )) = θ , ∀ x ∈ U. si aplicand formula dederivare a functiilor
compuse, obtinem:
∂Fi m
∂F ∂ϕ
( x, ϕ( x)) + ∑ i ( x, ϕ( x)). k ( x) = 0, 1 i m, 1 j n. (α)
∂x j k =1 ∂ y k ∂x j
 ∂F 
Matricea  i  , de tip m × m , este inversabila in ( x% , y% ) , deci este inversabila intr-o vecinatate a lui
 ∂y k 
∂ ϕk
( x% , y% ) si putem folosi formula (α) pentru a calcula derivatele partiale 1 k m, 1 j n ale
∂x j
functiei implicite, deoarece (α) reprezinta un sistem de m ecuatii liniare, cu necunoscutele
∂ ϕ1 ∂ϕ
,…, m si avand matricea sistemului nesingulara. Obtinem deci:
∂x j ∂x j
 −1
 ∂ ϕ1 ∂ ϕ1   ∂F 1 ∂F1   ∂F 1 ∂F 1 
 ∂x ...
∂xn   ∂ y1
...   ∂ x ... ∂ x 
 1   ∂ y m   1 n 

 ... ... ...  = -  ... ... ...  . ... ... ...  .

     
 ∂ϕm ...
∂ϕm   ∂ Fm
...
∂ Fm   ∂ Fm
...
∂ Fm 
 ∂x ∂xn   ∂ y1 ∂ y m   ∂ x1 ∂ xn 
 1
∂F
∂ϕ
In cazul m = n = 1, avem = − ∂ x ..
∂x ∂F
∂y
In final, vom studia cazul particular al unei functii vectoriale de doua variabile reale. O functie de
clasa C1 , s: D → R3 , unde D ⊂ R2 este o multime deschisa, conexa (i.e. un domeniu in R2 ) se numeste
panza de suprafata parametrizata de clasa C1 . Aplicatia (u, v) → s(u, v) = (f (u, v), g(u, v), h(u, v)) face
x = f (u , v )
sa-i corespunda fiecarui punct (u, v) ∈ D un punct s(u, v) din R3 , de coordonate: y = g (u , v ) , (u, v) ∈
z = h (u , v )
D (a), relatii ce reprezinta ecuatiile parametrice ale panzei s. Multimea s(D), notata Σ ,se numeste
urma panzei.
r r r
Daca in R3 exista un reper ortogonal Oxyz de versori i , j , k , atunci punctul
s(u, v) = (f (u, v), g(u, v), h(u, v)), punct curent al urmei Σ , are vectorul de pozitie dat de:
r r r r
r = f (u ,v )i + g (u, v) j + h(u, v)k , (u, v)∈ D.
Panza s este simpla daca functia s este injectiva si este nesingulara, adica daca matricea sa jacobiana,
 ∂ f ∂g ∂h 
 ∂u ∂u ∂u 
  , are rangul maxim in toate punctele lui D. Doua panze de suprafata s: D → R3 si s1 :
 ∂ f ∂g ∂h 
 
 ∂v ∂v ∂v 
D1 → R3 sunt echivalente ( s ~ s1 ) daca exista o aplicatie Φ : D → D1 , bijectiva, de clasa C1 pe D, cu
inversa de clasa C1 pe D1 . Merita retinut ca o astfel de aplicatie se numeste difeomorfism, al carei
jacobian J Φ este pozitiv in fiecare punct al multimii deschise D si in plus s1 o Φ = s. Din bijectivitatea
lui Φ rezulta ca s(D) = s1 (D1 ) (i.e. Σ = Σ 1 ). Se verifica la fel de usor ca relatia „~” astfel definita este
o relatie de echivalenta in multimea panzelor de suprafata parametrizata de clasa C1 . Orice clasa de
echivalenta a unei panze de suprafata parametrizata nesingulara s: D → R3 se numeste suprafata
parametrizata de clasa C1 si vom identifica prin s toate panzele echivalente cu s.

exemple:
x 2 y2 z2
+
1. Sa scriem ecuatiile parametrice ale suprafetei elipsoidului + = 1 si sa desenam, folosind
16 9 4
programul Maple, aceasta suprafata. Ecuatiile parametrice sunt: x = 4sin u cos v , y = 3sin u sin v ,
z = 2cos u , ( u, v) ∈ [0, π] × [0,2π] ,
>plot3d([4*(sin(u))*(cos(v)),3*(sin(u))*(sin(v)),2*cos(u)],u=0..Pi,v=0..2Pi)
2. Paraboloidul 2 z = x 2 + y 2 , 0 ≤ z ≤ 1 , are ecuatiile parametrice date de:
u2 + v2
x = u , y = v, z = , ( u , v) ∈ { ( u , v) ∈ R2 ; u 2 + v 2 ≤ 2 }.
2

>plot3d(x^2+y^2,x=-1..1,y=-1..1);

3. Ecuatiile parametrice ale conului z = x 2 + y 2 0 ≤ z ≤ 1 sunt date de:

x = u , y = v, z = u 2 + v2 , ( u , v) ∈ { ( u , v) ∈ R2 ; u 2 + v 2 ≤ 1 }.
>plot3d(sqrt(x^2+y^2),x=-1..1,y=-1..1);

1
4. Ecuatiile parametrice ale hiperboloidui z = xy , a > 0, x 2 + y 2 ≤ 1 sunt:
a
1
uv , u 2 + v 2 ≤ 1 .
x = u , y = v, z =
a
>plot3d(x*y,x=-10..10,y=-10..10);
 Sa consideram, in continuare, o suprafata parametrizata de clasa C1 ,
s: D → R si, pentru P(u, v) ∈ D, fie Q(x, y, z) punctul corespunzator de pe Σ . Vectorul:
3

v ∂ f r ∂g r ∂h r
ru = i + j + k , este tangent la curba v = constant ce trece prin u. In mod similar, vectorul
∂u ∂u ∂u
v ∂ f r ∂g r ∂h r
rv = i + j + k este tangent la curba u = constant ce trece prin v. Produsul vectorilor:
∂v ∂v ∂v
r r r
i j k
r r ∂f ∂g ∂h r r r
ru × rv = = Ai + B j + Ck ≠ θ ,
∂u ∂u ∂u
∂f ∂g ∂h
∂v ∂v ∂v
unde A, B, C sunt determinantii functionali:
D ( g , h) D( h , f ) D( f , g )
A= , B= ,C= ,
D (u , v ) D (u , v ) D (u , v )
se numeste produsul vectorial fundamental al panzei de suprafata s.
Pentru P(u, v) ∈ D, fie Q(x, y, z) punctul corespunzator de pe Σ . Planul ce trece prin Q, paralel cu
r r
vectorii ru si rv , este planul tangent la s in punctul (u, v), a carui ecuatie este:

f (u , v) − xQ g (u , v ) − yQ h (u , v ) − z Q
∂f ∂g ∂h
= 0.
∂u ∂u ∂u
∂f ∂g ∂h
∂v ∂v ∂v
r
Se noteaza cu N versorul normala la suprafata in punctul curent, vector ce are proprietatea ca triedrele
r r r r v
r r r r r ×r
{ ru , rv , N } si { i , j , k } sunt la fel orientate, deci N = ru rv . Fiecarei suprafete parametrizate i
ru × rv
se asociaza versorul normala in punctul curent, acesta fiind independent de parametrizarea aleasa.

exemplu: Octantul de sfera

{(x, y, z) ∈ R3 | x 2 + y 2 + z 2= R 2, x ≥ 0 , y ≥ 0 , z ≥ 0 }
este urma panzei de suprafata definita de ecuatiile parametrice:

x = Rsin u cos v
π π
s: y = Rsin usin v , (u, v) ∈ [0, ] × [0, ] .
2 2
z = R cos v

x=u
O alta parametrizare este data de: s1: y=v , u 2 + v 2 ≤ R 2 ., u ≥ 0,v ≥ 0
z = R 2 − u2 − v 2

Se poate demonstra ca cele doua parametrizari sunt echivalente.

Astfel, avem:
r r r r
r = R cos u sin v ⋅ i + Rsin u sin v ⋅ j + R cos v ⋅ k ,
r r r
ru = − R sin u sin v ⋅ i + R cos u sin v ⋅ j ,
r r r r
rv = R cos u cos v ⋅ i + Rsin u cos v ⋅ j − R sin v ⋅ k
r r r r
N = cos u sin v ⋅ i + sin u sin v ⋅ j + cos v ⋅ k .
Vom da acum o alta definitie suprafetei de clasa C1 . Fie A ⊂ R3 o multime deschisa si f: A → R o
functie de clasa C1 . Atunci multimea:
S = {( x , y , z ) ∈ A | f (x ,y , z ) = 0} ,
se numeste suprafata de clasa C1 , avand ecuatia carteziana f (x ,y , z ) = 0 . Un punct ( x0 , y0 , z0 ) ∈ S este
∂f ∂f ∂f
punct singular daca este punct critic pentru f (i.e. ( x0 , y0 , z0 ) = ( x0 , y0 , z0 ) = ( x0 , y0 , z0 ) =
∂x ∂y ∂z
0). Cu ajutorul teoremei functiilor implicite se demonstreaza ca orice suprafata parametrizata de clasa
C1 poate fi data local printr-o ecuatie carteziana (prin eliminarea parametrilor). Reciproc, o suprafata de
clasa C1 avand ecuatia carteziana f (x ,y , z ) = 0 poate fi local parametrizata, astfel. Fie ( x0 , y0 , z0 ) ∈ S
∂f
un punct nesingular si fie ( x0 , y0 , z0 ) ≠ 0. Atunci exista o functie ϕ( x , y ) , definita in vecinatatea V
∂z
∈ V ( x0 , y0 ) de clasa C1 , astfel incat intr-o vecinatate U ∈ V ( x0 , y0 , z0 ) suprafata are parametrizarea
: x = u , y = v , z = ϕ(u , v ) , (u, v)∈V. Atunci avem
r r r r v r ∂ϕ r v r ∂ϕ r ∂ϕ ∂ϕ
r = ui + vj +ϕ (u ,v )k , ru = i + + k , rv = vj + k . Notand p = , q= (notatii consacrate),
∂u ∂v ∂u ∂v
versorii normalei sunt:
r v r r r
r r ×r − pi − qj + k
± N = ± ru rv = ± .
ru × rv p2 + q2 +1
∂f ∂f ∂f ∂f r ∂f r
i + j+ k
∂y r ∂x ∂y ∂z
Avand p = − ∂x , q = − , rezulta ca: ± N = ±
∂f ∂f 2 2 2
 ∂f   ∂f   ∂f 
∂z ∂z  ∂ x  +  ∂y  +  ∂z 
     

Probleme

dy
1. Calculati derivatele de ordinul intai ( y′ sau ) ale urmatoarelor functii, definite implicit:
dx

a) xy − ln y = a , b) sin( xy) − exy − x 2 y = 0 .

∂F 1 1
R. Consideram F (x , y ) = xy − ln y − a si calculam = x − . Daca x − ≠ 0 , aplicam formula
∂y y y
rezultata din teorema functiilor implicite si avem:
∂F
y′ = − ∂x = −
y
.
∂F 1
x−
∂y y
Alta metoda: derivam relatia data, tinand seama ca y este functie de x:
y′
y + xy′ − =0,
y
1 y2
si pentru x − ≠ 0 , obtinem: y′ = .
y 1 − xy

2. Ecuatia x 2 + y 2 − 4 x − 10 y + 4 = 0 defineste implicit pe y ca functie de x. Calculati y′ pentru

sistemul de valori x = 6, y = 2.

3. Ecuatiile urmatoare definesc implicit pe z ca functie de x si y:

a) x3 + xyz = a 3 ; b) x cos y + y cos z + z cos x = 1 .

Calculati derivatele partiale de ordinul intai ale lui z in fiecare caz .

R. a) Putem aplica direct formula din teorema functiilor implicite, considerand
∂F
F ( x , y, z) = x3 + xyz − a 3 . Impunem conditia ca = xy ≠ 0 si atunci :
∂z
 ∂F ∂F
∂z
2
+ ∂ ∂y
= − ∂x = −
3x yz z z
, respectiv, =− =− .
∂x ∂F xy ∂y ∂F y
∂z ∂z
Acelasi rezultat se obtine derivand relatia ce defineste implicit pe z ( x , y ) in raport cu x, respectiv cu y
si tinand seama ca z este functie de x, y:
∂z ∂z ∂z ∂z
3 x 2 + yz + xy = 0, respectiv, xz + xy = 0 , ecuatii din care obtinem si .
∂x ∂y ∂x ∂y

4. z este functie de variabilele x si y, definita implicit de ecuatia:

2 x 2 + 2 y 2 + z 2 − 8 xz − z − 8 = 0 .
Calculati dz si d 2 z pentru sistemul de valori x = 2, y = 0, z = 1.

5. Functiile y si z de variabila x sunt definite implicit de sistemul de ecuatii:

 x2 + y2 − z 2 = 0
 2 .
 x + 2 y + 3z = 4
2 2

Calculati y′, y′, z ′, z′′ ,...

x = u cos v
6. Functiile u si v sunt definite implicit de relatiile : . Calculati derivatele partiale
y = u sin v
∂u ∂v ∂u ∂v
, , , .
∂x ∂ x ∂y ∂ y
R. Avem f = ( f1 , f 2 ) , unde fi : R4 → R,
f1 ( x , y , u, v) = x − u cos v
f2 ( x , y , u , v ) = y − u sin v .
D ( f1 , f 2 ) − cos v u sin v
Impunem conditia: = = u ≠ 0 , si aplicam formula din teorema functiilor
D (u , v ) − sin v −u cos v
implicite:

 ∂u ∂u   ∂f1 ∂f1   ∂f1 ∂f1 

−1

 ∂x ∂y     ∂x ∂y   cos v sin v   1 0 
  = −  ∂ u ∂v  ⋅   =  sin v cos v   .
 ∂v ∂v   ∂ f2 ∂ f2   ∂f 2 ∂f 2   −   0 1 
       u u   
 ∂x ∂y   ∂ u ∂ v   ∂x ∂y 
Putem insa deriva direct cele doua relatii, in functie de x respectiv de y, considerand u si v functii de x
si y:
 ∂u ∂v  ∂u ∂v
 1 = ∂x cos v − ∂x u sin v  0 = ∂y cos v − ∂y u sin v

 si  .
 0 = ∂u sin v + ∂v u cos v  1 = ∂ u sin v + ∂ v u cos v
 ∂x ∂x  ∂y ∂y

Prin rezolvarea sistemelor (sa observam ca au acelasi determinant, care este determinantul functional
∂u ∂v ∂u ∂v
calculat anterior), obtinem derivatele partiale , , , .
∂x ∂ x ∂y ∂ y