GÂNDIREA

1. Gândirea ca proces cognitiv superior

Gândirea înglobeaza datele cunoasterii perceptive, imaginile din reprezentare, le valorifica,
dar in desfasurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe.
Gandirea este procesul psihic care se desfasoara intr-un plan mintal, intern, subiectiv,
uzand de judecati, rationamente, operatii cognitive, cu ajutorul carora realizeaza o procesare
profunda a realitatii.
• Caracterul procesual al G
Demersurile G se desfasoara cu grade mari de libertate pe verticala cunoasterii si pe axa
timpului. Pe verticala cunoasterii demersul vizeaza modul si nivelul de procesare a
informatiei. Pe axa timpului G se desfasoara intre trecut, prezent si viitor. Psihologii
cognitivisti definesc G ca o organizare si manipulare a reprezentarilor interne sau a
informatiilor si cunostintelor stocate in memorie, in vederea intelegerii unei situatii si a
crearii unor noi informatii.

• Caracterul mijlocit al G
G este mijlocita prin experienta perceptiva, prin imaginile din reprezentare, iar toate
aceste date sunt stocate in memorie si vehiculate cu ajutorul limbajului.

• Caracterul abstract- formal al G

G extrage si utilizeaza insusiri esentiale tot mai “sarace” in continut, dar cu un grad tot
mai ridicat de generalizare. Selectivitatea constituie o trasatura fundamentala a proceselor
de cunoastere. In G selectivitatea opereaza in baza operatiei de abstractizare, ceea ce
permite surprinderea unor insusiri esentiale.
Caracterul abstract este legat de cel formal. G se ghideaza dupa reguli si norme ale
logicii, este o gandire propozitionala, care utilizeaza “propozitii”, adica judecati
ipotetico-deductive, avanseaza I[poteze pe care incearca sa le verifice.

• Caracterul finalist al G
Orice demers are o finalitate, un scop bine definit: elaborarea unor raspunsuri, a unor
explicatii cu privire la consecintele, implicatiile situatiilor problematice.

2. G ca sistem de operatii
• Analiza si sinteza
Aceste operatii ale G sunt precedate de analiza si sinteza perceptiva, care se
desfasoara intr-un plan concret- intuitiv, asupra unor obiecte si situatii concrete. Analiza si
sinteza de tip logic, se desfsoara in plan mintal, dupa un model si sunt mediate prin cuvant
si alte sisteme de semne si simboluri. Prin analiza insusirilor esentiale ale unui obiect,
acestea sunt separate, ordonate in minte dupa anumite citerii. Sinteza se defineste ca fiind
recompunerea mintala a obiectului din insusirile lui initiale.
• Comparatia
Ea consta in stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre minimum doua obiecte ,
persoane, fenomene, dupa minimum un criteriu comun. In plan rational, comparatia se
desfasoara dupa un plan si are o anumita finalitate.

• Abstractizarea
Este operatia de extragere a unor insusiri esentiale, insusiri comune pentru o intreaga
clasa de obiecte si fenomene.
• Generalizarea
Este operatia prin care insusirile extrase cu ajutorul abstractizarii sunt extinse la o
intreaga clasa de obiecte, fenomene. Abstractizarea si generalizarea opereaza simultan
astfel incat, pe masura ce sunt relevate insusirile esentiale, acestea sunt extinse la
categorii din ce in ce mai largi.
• Inductia si deductia
Inductia organizeaza datele experientei sau observatiei si le claseaza sub forma de
concepte. Rationamentul inductiv surprinde regularitatea si faciliteaza extragerea si
formularea unei concluzii generale dintr-o multitudine de cazuri particulare.
Rationamentul deductiv porneste de la general,prin inferente si implicatii si ajunge la la
cazuri particulare.

3. G ca sistem de notiuni
• Categorizare si prototipuri
Demersul cel mai simplu pe care G umana il poate realiza este acela de a ordona, clasifica
sau categoriza informatiile, respectiv de a le grupa pe categorii dupa anumite criterii.
Categoriile de baza sunt reprezentate printr-un singur cuvant in limbajul natural, numit
prototip.Prototipul intruneste trasaturile comune cele mai evidente ale unei categorii.
Categorizarea si prototipurile fac parte din activitatea de conceptualizare a gandirii.
• Concepte empirice, concepte stiintifice
Conceptele empirice integreaza trasaturi concrete, particulare, insusiri locale, restrictive,
dependente accidentale si neesentiale. Ele sunt instabile, se restructureaza in timp, sunt
supuse hazardului, sunt probabiliste. Conceptele empirice uzeaza de limbajul cotidian si de
aceea sunt mai putin riguroase.
Conceptele stiintifice integreaza si condenseazainsusiri esentiale valabile universal pentru
o categorie de fenomene. Ele se achizitioneaza prin invatare, educatie, asimilare de
cunostinte stiintificesistematizate in cunoasterea umana la un moment dat. Aceste
concepte uzeaza de limbaje specializate proprii diferitelor domenii ale cunoasterii. Ele sunt
neutre, apartin cunoasterii universale, nu pot fi contrazise, puse la indoiala.
Concluzie: conceptele se organizeaza in structuri piramidale; in constructia conceptelor
stiintifice se imbina cele doua demersuri ale cunoasterii, conceptele empirice constituie o
baza pentru cele stiintifice, care , la randul lor, introduc o ordine riguroasa in structura
piramidei.

4. G ca proces de intelegere si rezolvare de probleme

a. In procesarea ascendenta, intelegerea este rezultatul unui demers mai indelungat de
acumulare de informatii care sunt reunite in grupari succesive. In procesarea descendenta,
intelegerea este rezultatul impunerii unor modele explicative ale realitatii prin invatare,
instruire, educatie.
Mecanismul intelegerii are la baza:
• un cuplaj informational
Situatiile care se cer a fi intelese sunt situatii problematice, adica acele situatii fata de
care repertoriul nostru de raspunsuri nu este suficient pentru a le depasi. Pentru ca o
situatie sa devina problematica, ea trebuie sa vina in intampinarea unor necesitati, cerinte
ale subiectului. Cuplajul informational se realizeaza ca un proces de negociere intre subiect
si obiect. In functie de cantitatea de informatie putem vorbi de C. I. complet-intelegere
deplina; C.I. incomplet – intelegere partiala;C.I. absent – neintelegere.

• sisteme asociative
Acestea pun in relatie cunostintele, experientele stocate in memorie cu situatiile prezente si
avanseaza explicatii. Principiul de baza al asocieriistipuleaza ca, daca doua experiente se
produc impreuna si concomitent, atunci fiecare dintre ele, cand ajunge in constiinta, are
tendinta de a o readuce si pe cealalta.
Exista 3 forme de baza ale asocierii: - dupa asemanare
- dupa contrast
- dupa coexistenta spatiala si succesiunea temporala

• analogia
Prin analogie putem intelege ceva nefamiliar in termenii altui lucru inteles deja.

b. Problema este definita ca obstacol cognitiv, ca o situatie fata de care repertoriul de

raspunsuri ale subiectului nu este suficient pentru a o intelege.
Exista doua modele explicative: - modelul incercare- eroare (se subsumeaza procesarii de
tip ascendent)
- modelul intuitiei (se subsumeaza procesarii de tip
descendent).
Strategii rezolutive :
- strategia algoritmica. Problema este bine definita, cerintele sunt clar formulate, iar in raport
cu ele exista un set de mijloace, care daca sunt corect aplicate, conduc la un rezultat
unic.
- strategia euristica. Problema este slab definita, cerintele sunt vag formulate, au caracter
ipotetic, formulele de lucru nu ne conduc automat la rezultat, iar solutia se releva ca o
descoperire.
Etapele procesului rezolutiv :
- punerea problemei
- reprezentarea interna a problemei in memoria de lucru
- identificarea mijloacelor, strategiilor de lucru in memoria de lunga durata
- aplicarea strategiilor de rezolvare
- verificarea
- solutia corecta (sau reluat procesul daca rezolvarea este incorecta).
Factorii ce influenteaza rezolvarea de probleme:
- presiunea timpului
- noutatea problemei
- dificultatea problemei
- modul de formulare a problemei
- ambianta
- tensiunea emotionala prea puternica
- lipsa de motivatie sau motivatia excesiva
- oboseala intelectuala