Literatură Română

17.10.2018

MIHAI EMINESCU (1850-1889)

Perioada Marilor Clasici, curent literal Romantism, apărut în sec al XIX-lea în Franța și s-a
propagat în întreaga Europă, ajungând în provinciile românești pe două filiere:
 romantismul de tip francez – minor, prezent mai mult la poeții anilor Ꞌ48
 romantismul de tip german - reprezentant de căpătâi fiind Eminescu

Teoreticianul important al literaturii române este Hugo- scotea în evidență virtuțile altor categorii
estetice- a scos în evidență urâtul- esteticul ține de emoții

Trăsătura Romantismului
tema conflictul eroii, subiectul, motiv de idile , vizează o structură afectivă, provocând
emoția.
personaje excepționale în împrejurări excepționale, extremă, exagerarea și în bine și în
rău
inspirația din trecutul istoric perceput ca fiind glorios, în comparație cu prezentul
decăzut și lipsit de măreție
prețuirea folclorului și cultivarea specificului național
evaziunea în vis , în somn, într-un spațiu protector adeseori asemănător basmului
sedarea – specificul romancierilor
onirism – în vis – Oniric, Lacul, Dionis, Eutanasius
 utilizarea de procedeee romantice specifice:
o antiteza
o contrastul
o opoziția
o hiperbola
o transfigurarea
o evaziunea în fabulos, în fantastic=refugiu
specii literare romantice:
 elogia,
 pastelul
 meditația
 jurnal de călătorie

Duțu Carolina (Chiriac)

 Literatură Română
 poemul

Apărut în cultura română într-un moment prielnic după unirea din 1859, când cele două principate,
Moldova și Țara Românească aspirau la o modernitate de tip european, Mihai Eminescu reușește să
slabească legătura între tradiție și modernitate, între fondul străvechi artistic și noile forme ale culturii
occidentale astfel...
Specificul național eminescian- este relevat de profunda cunoaștere a literaturii până la el fie că este
vorba de literatura populară fie de literatură cultă. Cunoașterea istoriei naționale demonstând un adevărat
cult pentru acesta și nu în ultimul rând exersarea inginitelordisponibilități de expresie a limbii române .
Reușește să creeze un limbaj poetic :
 Mihai Eminescu
 Tudor Arghezi
 Nichita Stănescu

Specific universal – Mihai Eminescu se aliniază marilor autori europeni fiind numit ultimul
romantic european și asta din punct de vedere cronologic.
Creația sa este în perfectă consonanță cu ideile ale literaturii universale cumulând influențe multiple
ale unor sisteme de gândire universale.

Tema :
 timpului
 istorica și sociala
 condiția omului geniu
 meditatia asupra existenței
 tema iubirii si a naturii

1. Tema timpului - o supratemă prezentă în întreaga creație poetică eminesciană. În viziunea

eminesciană există:
 timpul subiectiv perceput de ființa comună
 timpul obiectiv aflat sub semnul eternității perceput de ființa superioră de geniu
 timpul cosmic, universal și absolut perceput de divinitate și cu care aceasta se
identifică
3. Tema conduitei geniului – prezentă ființa superioară, inadaptată de societate, condamnată la
nefericire și răceală .
omul comun geniul
norocul nemurire
timp limitat/moarte răceală

Duțu Carolina (Chiriac)

 Literatură Română
iubire singurătate
căldură
Dionisiac Apolinic (Zeul Rațiunii)

5. Tema iubirii și a naturii – împletește indisolubil cele două elemente, iubirea neputându-se
dezvolta decât într-un mediu natural caracteristic.
Spre deosebire de scriitorii pașoptiști, poetul nu creează simple tablouri plastice(pasteluri), decorul
nu este pur convenționalci reflectă sentimentul. Îmbinarea celor două teme este preluată de Eminescu din
poezia populară .
Ipostaze ale naturii:
 natura este un spațiu intim , familial pentru cuplul de îndrăgostiți, oferindu-le protecție și
posibilitatea de a se susttrage din cotidian, departe de agitație, de lumea ....
 natura devine un spațiu al meditației, un cadru perfect în care poetul se poate sustrage
pentru a se apleca asupra unor idei, mistere, taine și în care poate contempla eternitatea
naturii în comparație cu caracterul trecător al vieții omului
 natura poate deveni un spațiu al morții și al reintegrării – „Mai am un singur dor”
 natura ca fiind un spațiu cosmogonic al creației demiurgice;
 motive terestre- codru, pădurea , lacul
 motive cosmico
În privința iubirii ,... are în viziunea lui George Călinescu 4 ipostaze:
 iubirea paradisiacă – prezentă în idilele eminesciene în care cei doi îndrăgostiți se întâlnesc
în cadrul natural, protector, orotiți de natură, cei doi se integrează în eternitate, conservându-
și sentimentele
 iubirea demonită – unde cuplul este alcătuit din două ființe antimonice: femeia înger și
bărbatul demon
 iubirea funerară (erotica)- cuplul este alcătuit dintr-o ființă vie și una moartă, în acest caz
natura este una haluinantă și onirică??
 Iubirea pierdută și regăsită – din romanțele..... „Pe lângă plopii fără soți”, „de câte ori
iubito”

Duțu Carolina (Chiriac)