LEGENDA GHIOCELULUI

după Eugen Jianu

Iarna era în puterea ei, peste tot numai omături. Şi într-o bună zi, mic,
alb şi plăpând, ghiocelul și-a sunat clopoţelul.
- Cine îndrăzneşte să mi se împotrivească? s-a răstit Baba Iarnă,
scuturându-şi cojoacele de nea şi ţurţurii de gheaţă.
- Tu erai? Tu ţi-ai găsit să mi te împotriveşti? Dacă vreau, am să te
îngheţ la noapte! A strigat Baba Iarnă. S-a uitat împrejur şi abia apoi a văzut
ghiocelul.
-Nu vă mâniaţi, Babă Iarnă şi Moş Omăt, le-a spus ghiocelul. Soarele mi-
a trimis veste printr-o rază jucăușă să mă arăt lumii. Dar peste noapte,
Baba Iarnă şi Moş Omăt au chemat Gerul în ajutor. A suflat și Moș Crivăț.
-Unde eşti ghiocelule? Strigau și chicoteau ei. N-ai îngheţat? Mai cutezi să
ni te ridici împotrivă?
-Drept să vă spun, mi-a fost foarte frig. Era cât pe ce să mă smulgă şi
vântul! Abia m-am putut ascunde după un bulgăre de zăpadă. Dacă şi la
noapte va fi tot atât de frig, voi muri îngheţat! a spus cu tristețe ghiocelul.
Soarele, auzind cu câtă bunătate le vorbeşte ghiocelul dușmanilor săi, i-
a trimis în ajutor o mulţime de raze calde, întărindu-l.
Dis de dimineață, ghiocelul a văzut răsărind alături de el, de sub
plapuma de nea, o mulțime de frați și surori ghiocei.
- Babă Iarnă, Moș omăt, hai să ne jucăm de-a prinselea! strigau veseli
ghioceii.
Așa s-a dovedit a fi ghiocelul mai tare decâtiarna, arătând că el este vestitorul
primăverii!